Educatia Privind Fumatul la Copii Si Adolescenti de la Metodele Clasice la Cele Asistate de Calculator

La nivel mondial, tutunul cauzează mai mult de 5 milioane de decese pe an, iar tendințele actuale arată că tabagismul sub diversele lui forme va provoca mai mult de 8 milioane de decese anual până în 2030. [1] Conform estimărilor recente, fumatul va fi responsabil de 10% din totalul de decese la nivel global.[2] În medie, fumătorii decedează cu 10 ani mai devreme decât nefumătorii.[3]

Studiile de monitorizare a consumului de tutun în rândul tinerilor din mai multe țări au arătat că problema afectează în egală măsură țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. [4] În România, ultimele evaluări naționale efectuate în cadrul programului GYTS din 2009 au arătat că 41,2% dintre elevii din clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a au fumat cel puțin odată în viața lor iar 13,5% dintre ei se încadrează în categoria fumătorilor actuali (au fumat cel puțin o țigară în ultimele 30 de zile).[5] Deși datele privind prevalența fumătorilor zilnici în rândul adolescenților de 15 ani sunt neunitare, procentul variind de la 6,4% la 12%, cifrele sunt îngrijorătoare. [6,7]

Obiectivul lucrării de față este de a trece în revistă tipurile de intervenții pentru prevenirea și stoparea fumatului la adolescenți, începând cu metodele clasice și terminând cu cele actuale, asistate de calculator.

Tipuri de intervenții de prevenire a fumatului la copii și adolescenți

1. Programe școlare

Lecția de educație pentru sănătate, prezentată de profesori sau specialiști, reprezintă intervenția cea mai larg acceptată și practică în educația antitabagică. În funcție de modelul teoretic pe care se bazează, lecțiile se încadrează în următoarele abordări: modelul rațional (transmiterea de cunoștințe/informații), modelul dezvoltării afectiv-emoțională și ameliorării competențelor sociale (influențarea atitudinilor, credințelor, intențiilor), teoria învățării sau influenței sociale (vizează factorii de inițiere a fumatului: atitudinea colegilor și familiei, influența mass-media și altor factori culturali și sociali) precum și diverse abordări combinate.

Intervențiile care vizează regulamentele și cultura școlară sunt considerate esențiale și cresc eficiența lecțiilor de prevenire a fumatului. O componentă importantă a acestui tip de intervenții o reprezintă stabilirea de sancțiuni concrete pentru încălcarea regulilor (avertisment, anunțarea părinților, exmatriculare etc.) precum și identificarea responsabililor care asigură punerea în aplicare a măsurilor de sancționare.

Intervențiile școlare colegiale (peer-based) acordă un rol primordial elevilor mai mari care reprezintă un model pentru elevii mai mici. Programele din această categorie includ activități conduse de elevi desfășurate în mediul școlar.[8]

2. Programe care vizează părinții și familia

Aceste programe se bazează pe influența pe care o exercită mediul familial asupra tinerilor școlari. Riscul de a fuma al copiilor este influențat de mai mulți factori care țin de familie: statutul de fumători al părinților, aprobarea/dezaprobarea fumatului de către părinți și percepția copiilor asupra poziției părinților privitor la fumat, stilul parental, structura familiei, regulile privind fumatul în casă, starea socio-economică a părinților, nivelul de școlarizare etc.

Programele de prevenire a fumatului desfășurate la nivelul familiei constau în consilierea părinților, oferirea de informații și resurse sub diverse forme (materiale tipărite, întâlniri de instruire, ateliere etc.) și au ca scop formarea abilităților parentale, asistarea părinților fumători care doresc să renunțe la fumat, creșterea nivelului de informare privind fumatul, modificarea atitudinii față de fumat.[8]

3. Programe comunitare

Aceste programe se adresează comunității în sens larg, în care sunt incluse familiile tinerilor, grupurile de prieteni ai tinerilor, mass-media, instituțiile guvernamentale, sistemul de sănătate, organizațiile non-guvernamentale civice sau religioase etc. Toți acești factori influențează mediul social în care tinerii iau decizii privind fumatul. În sens larg, progamele la nivel familial, campaniile mass-media, programele vizând legislația antifumat, pot fi încadrate în categoria programelor comunitare.

Scopul acestor programe este de a influența atât comportamentul individual cât și normele sociale, formarea unui mediu social favorabil stilului de viață nefumător. Unele intervenții comunitare vizează anumite segmente de populație, și anume, acelea prin intermediul cărora se dorește influențarea obiceiului fumatului la tineri cum ar fi de exemplu, personalul medical. Se consideră medicii și asistentele ar putea să se implice mai mult în prevenirea fumatului la tineri. Alte programe comunitare pot lua forma unor activități de mentorat. Aceste programe se bazează pe influența pozitivă pe care o pot avea adulții care sunt priviți de diversele categorii de tineri ca modele de urmat. Un alt subtip al programelor comunitare sunt programele recreaționale de tineret. Acestea constau în transmiterea de mesaje antifumat destinate tinerilor prin intermediul grupurilor sportive, centrelor de tineret, săli de gimnastică, cluburi de tineret etc. [8]

4. Programe de marketing social și campanii media

Marketingul social include publicitatea, relațiile publice, campaniile media prin intermediul televiziunii, radioului, internetului, panourilor stradale și presei tipărite. Toate aceste canale au fost folosite pe scară largă în scopul contracarării publicității în favoarea tutunului. Mesajele transmise prin mijloacele de comunicare în masă au avantajul că ajung la o proporție mare a tinerilor dar studiile arată că impactul nu este foarte mare. Eficiența campaniilor media crește dacă sunt integrate într-o strategie complexă, alături de alte tipuri de programe.[8]

5. Intervenții legislative și programe care vizează regulamentele privitoare la fumat

Legislația prin care se interzice comercializarea către minori a produselor din tutun este eficientă mai ales atunci când acționează simultan cu alte intervenții/programe. Măsurile legislative au contribuit la scăderea vânzării de țigări la minori dacă au fost intens mediatizate și s-au luat măsuri complementare pentru impunerea aplicării lor la nivel local.

În această categorie de programe se includ: activitățile de informare și instruire a personalului din unitățile comerciale; campaniile media pentru conștientizarea legislației; instituirea unor programe de verificare a respectării legislației prin controale inopinate, de aplicare a unor sancțiuni în cazul nerespectării interdicției respectiv de acordare a unor stimulente pentru cei care se conformează legislației; elaborarea politicilor privind prețurile și taxele aplicate produselor din tutun (există studii care arată că tinerii sunt influențați de prețurile țigărilor), legislația privind interzicerea publicității directe și indirecte în favoarea tutunului, inscripționarea de avertismente pe pachetele de țigări, sub formă de texte sau imagini, interzicerea fumatului în spațiile publice.[8]

6. Intervenții de prevenire și stopare a fumatului asistate/mediate de calculatoare și Internet

Conform unui raport publicat de Departamentul de Sănătate al Guvernului Australian, intervențiile mediate de calculatoare și Internet au capacitatea de a ajunge la o mare parte a copiilor și adolescenților care au acces la echipament IT conectat la Internet. Un alt avantaj al acestor metode constă în faptul că asigură o anonimitate relativ mare precum și faptul că oferă posibilitatea de adaptare a informațiilor și intervenției la nivelul individual al fiecărui utilizator. În plus, informatia poate fi accesată independent iar programul poate fi parcurs în ritmul convenabil fiecărui utilizator. Sub aspectul costurilor, specialiștii consideră că acest tip de intervenții prezintă un raport cost-eficiență avantajos. Nu este lipsit de importanță nici faptul că acest tip de programe oferă posibilitatea formării unor rețele de sprijin pentru adolescenții care doresc să stopeze fumatul prin forumurile de discuții sau comunicare bidirecțională instantanee.[8] Într-o altă recenzie publicată în 2008, autorii concluzionează că folosirea internetului și a mesajelor text este promițătoare dacă programele sunt dezvoltate pe termen lung.[9]

SmokingZine (2000) este un program de prevenire și stopare a fumatului mediat prin Internet dezvoltat la Universitatea din Toronto în cadrul programului TeenNet Research Program. Smoking Zine a fost conceput pentru tinerii între 12 și 19 ani cu scopul prevenirii începerii fumatului la tinerii nefumători și respectiv pentru a ajuta tinerii care deja fumează să stopeze fumatul sau să reducă numărul de țigări fumate. Smoking Zine este un website interactiv care presupune parcurgerea a cinci etape și conține: teste de autoevaluare a cunoștințelor despre fumat și consecințele lui, jocuri educaționale precum și secțiuni în care tinerii pot să interacționeze unii cu alții. Website-ul oferă ocazii de conectare cu alți tineri în ideea de acordării de sprijin în procesul de renunțare la fumat respectiv în menținerea statutului de nefumător. Smoking Zine poate fi folosit de către tineri pe cont propriu, ca un instrument de autoajutorare fie ca o modalitate prin care personalul medical sau din învățământ poate acorda asistență în probleme de fumat în context clinic respectiv școlar.[10]

Click City:Tobacco (2011). Este un program de prevenire a fumatului desfășurat la nivelul școlilor prin intermediului unui intranet. Programul este conceput pentru copii din clasa a 5-a cu o reintervenție în clasa a 6-a. Componentele programului vizează mecanismele etiologice predictive ale dispoziției și intenției viitoare de a fuma, mecanisme care au fost documentate teoretic și empiric. Rezultatele pe termen scurt observate în 47 de școli elementare au arătat o schimbare a intenției și dipoziției de a fumat toată durata studiului. Rezultatele demonstrează eficiența pe termen scurt a programului. Includerea în program a unor componente testate experimental înainte de introducerea lor în program, a contribuit la eficiența programului. Pe de altă parte, programul nu a fost eficient la elevii cu cel mai înalt risc de a fuma.[11]

Cu toate că inițial s-a pus problema că programul nu va putea fi accesat de toate școlile din cauza lipsei calculatoarelor cu conectare la Internet, un sondaj efectuat de Centrul Național de Statistici în Educație în 2005 a arătat că 93% dintre școlile elementare au avut acces la Internet și că majoritatea claselor din aceste școli (95%) de asemenea au avut acces la Internet. Sondajul nu a evidențiat diferențe între școli în funcție de proporția de elevi aparținând minorităților și nici în funcție de procentul de elevi eligibili pentru prânz gratuit (un indicator indirect al nivelului de venituri al familiilor elevilor). Acest lucru sugerează că marea majoritate a elevilor ar putea avea acces la programul bazat pe Internet odată ce acesta ar fi implementat la scară mare.[11]

Fun without Smokes (Distracție fără fumuri). Este un program mediat de Internet de prevenire a fumatului destinat școlarilor cu vârsta între 10-13 ani. Programul a fost realizat prin transformarea unei intervenții cu expediere prin poștă. Intervenția va fi evaluată în cadrul unui studiu randomizat controlat cu durata de 2 ani care include două grupuri de intervenție și unul de control. Principalele variabile urmărite vor fi statusul fumatului și utilizarea website-ului ‘Fun without Smokes’. Evaluările se vor face la începutul programului, la 12 și la 24 de luni. Programele antifumat desfășurate anterior în școli au necesitat investiții mari de timp din partea școlilor participante, ceea ce a dus la un simțământ de frustrare și la o rată mare a abandonării programului. Programul ‘Fun without Smokes’ pretinde o implicare și o investiție foarte limitată de timp din partea profesorilor ceea ce corespunde cerințelor școlilor de a nu supraîncărca programul școlar prin implementarea programelor de prevenire și stopare a fumatului. Felul în care a fost conceput studiul eficienței programului va asigura evaluarea impactului pe termen scurt și lung.[12]

ASPIRE – A Smoking Prevention Interactive Experience. ASPIRE este un program interactiv de prevenire și stopare a fumatului bazat pe calculator și Internet destinat elevilor de liceu din medii cu mare diversitate culturală. Are la bază modelul transteoretic al schimbării și include cinci ședințe principale și două ședințe de consolidare. Eficiența ASPIRE a fost evaluată pe un eșantion de 1574 de elevi de clasa a 10 din 16 școli din Houston, Texas, SUA. Programul ASPIRE pare deosebit de promițător în sensul reducerii fumatului în rândul adolescenților. La 18 luni, rata de inițiere a fumatului a fost mai redusă la grupul de intervenție și subiecții au prezentat o balanță decizională îmbunătățită precum și tentanție mai redusă de a fuma. Influența în ce privește stoparea fumatului nu a putut fi evaluată riguros din cauza numărului prea mic de fumători din eșantion. [13,14]

ASPIRE-Romania

În timp ce programele școlare obișnuite întâmpină provocări multiple (recrutare, complianță, angajament) intervențiile asistate de calculator/online par să ofere numeroase avantaje între care se numără potențialul de a ajunge la o proporție mare a tinerilor, anonimitatea relativ mărită, posibilitatea adaptării informațiilor la nivel individual și raportul cost-eficiență înalt [9, 13]

Pe baza datelor statistice furnizate de Inspectoratul Școlar Județean Mureș, cercetarea va include un eșantion de peste 2000 de elevi din clasele a IX-a din Tîrgu Mureș. Subiecții vor fi alocați prin randomizare la nivel de școală într-un grup de intervenție și un grup de control în proporție egală.

Conținutul programului ASPIRE-România este reprezentat de materiale interactive, multimedia cum ar fi: interviuri video, animații, activități și jocuri interactive. Elevii accesează conținutul în mod individual în cadrul unei ore desfășurate în laboratorul de informatică. Intervenția constă din 5 ședințe cu o durată de aproximativ 40-45 de minute fiecare, desfășurate pe o perioadă de 6 săptămâni. În semestrul următor, elevii vor mai participa la alte 2 ședințe de consolidare. Programul ASPIRE-România va fi adaptat la contextul socio-cultural local și va fi accesibil atât în limba română cât și în limba maghiară.

Cu ajutorul unui chestionar se vor colecta date referitoare la comportamentul de fumător/nefumător precum și la atitudinea față de fumat atât înainte cât și după aplicarea intervenției. Eficiența programului va putea fi apreciată prin analiza comparativă a variabilelor colectate pre- și post intervenție pentru grupul de intervenție și respectiv cel de control.

ASPIRE-Romania este primul proiect care încearcă să implementeze o intervenție online asistată de calculator adresată adolescenților din România, fiind o componentă a unui amplu efort de cercetare cu caracter internațional intitulat „Contribution to Tobacco Science in Romania”, coordonat de experți din SUA și Ungaria, beneficiind de finanțarea Centrului Internațional Fogarty din Statele Unite în parteneriat cu Institutele Naționale de Sănătate (NIH). Proiectul implică o colaborare strânsă între Universitatea de Medicină Tîrgu Mureș, Davidson College (Carolina de Nord), MD Anderson Cancer Center, Houston (Texas) și se bucură de sprijinul logistic deplin al Inspectoratului Școlar Județean Mureș și a Casei Corpului Didactic Mureș în baza unui protocol de colaborare încheiat în 24 mai 2013.

Cercetarea aferentă intervenției are ca obiectiv principal evaluarea eficienței programului ASPIRE-România ca instrument de prevenire și stopare a fumatului la adolescenții din Tîrgu Mureș.

Concluzii

Programele de prevenire și stopare a fumatului asistate de calculator au avantaje sub aspectul recrutării, complianței, angajamentului, relativei anonimități, a posibilității de adaptare a conținutului la nivel individual și a raportului cost-eficiență.

Adaptarea programului ASPIRE la limba și la contextul socio-cultural din România reprezintă o investiție importantă cu impact potențial major asupra sănătății populației tinere, în special în perspectiva unei extinderi ulterioare la nivel național.

Bibliografie

1. U.S. Department of Health and Human Services. The Health Consequences of Smoking—50 Years of Progress: A Report of the Surgeon General. Atlanta: U.S. Department of Health and Human Services, Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Chronic Disease Prevention and Health Promotion, Office on Smoking and Health, 2014. Disponibil online: http://www.cdc.gov/tobacco/data_statistics/sgr/50th-anniversary/index.htm Accesat la data de 10.04.2014.

2. Mathers CD, Loncar D, Projection of global Mortality and burden of disease from 2002 to 2030. PLoS Medicine 2006;3(11):e442.

3. Jha P, Ramasundarahettige C, Landsman V, Rostron B, Thun M, Anderson RN et al. 21st Century Hazards of Smoking and Benefits of Cessation in the United States. New England Journal of Medicine 2013;368:341–50.

4. The Global Youth Tobacco Survey Collaborative Group (US Centers for Disease Control and Prevention; the World Health Organization, the Canadian Public Health Association, and the U.S. National Cancer Institute). Tobacco use among youth: a cross country comparison. Tobacco Control 2002, 11: 252-270.

5. Irimie S, Mireștean IM, Samoilă AC, Beldean-Galea I, Decanovici A. Tobacco Use Among Students from Romania 2004 versus 2009 GYTS Data. Applied Medical Informatics 2010, 27(4): 55-61.

6. Romania – Global Youth Tobacco Survey (GYTS) Fact Sheet. Disponibil online: http://www.ms.ro/documente/284_580_GYTS_2004.pdf Accesat la data de 10.04.2014.

7. Crăciun C, Băban A. Exploring smoking in Romanian adolescents: prevalence, predictors and meanings of smoking. Cognition, Brain, Behavior. An Interdisciplinary Journal 2008, 12 (4):435.

8. Australian Government Department of Health and Ageing – Eureka Strategic Research, June 2005.Youth tobacco prevention literature review. 2005.

9. Sussman S, Sun P. Youth tobacco use cessation: 2008 update. Tobacco Induced Diseases 2009, 5:3 Disponibil online: www.tobaccoinduceddiseases.com/content/5/1/3 Accesat la data de 10.04.2014

10. Norman CD, Skinner HA. Engaging youth in e-health promotion: lessons learned from a decade of TeenNet research. Adolesc Med State Art Rev. 2007 Aug;18(2):357-69, xii.

11. Andrews JA, Gordon JS, Hampson SE, Christiansen SM, Gunn B, Slovic P, Severson HH. Short-term efficacy of Click City®: Tobacco: changing etiological mechanisms related to the onset of tobacco use. Prev Sci. 2011 Mar;12(1):89-102. doi: 10.1007/s11121-010-0192-3.

12. Cremers HP, Mercken L, Oenema A, de Vries H. A web-based computer-tailored smoking prevention programme for primary school children: intervention design and study protocol. BMC Public Health. 2012 Jun 11;12:277. doi: 10.1186/1471-2458-12-277.

13. Prokhorov AV, Kelder SH, Shegog R, Conroy JL, Murray N, Peters R, Cinciripini PM, De Moor C, Hudmon KS, Ford KH. Project ASPIRE: an Interactive, Multimedia Smoking Prevention and Cessation curriculum for culturally diverse high school students. Subst Use Misuse. 2010 May;45(6):983-1006.