Educația pentru timp liber și rolul ei în satisfacerea nevoii de mișcare, dezvoltării psihice și morale a preadolescenților [310716]
UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE
DEPARTAMENTUL DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Constantin Pehoiu
Absolvent: [anonimizat], 2015
[anonimizat] a preadolescenților
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………… 4
CAPITOLUL 1. [anonimizat] ……………………………………………………… 7
1.1. Tendințe în abordările teoretice privind formarea personalității …………………………………….. 7
1.2. [anonimizat]-morale și psihomotrice de dezvoltare a elevilor de vârsta 15-16 ani …………………………………………………………………………………………………………………….. 13
1.3. Semnificația valorilor educative ale turismului în formarea personalității elevilor …………. 17
1.4. [anonimizat] a procesului de formare a personalității elevilor ……………………………………………………………………………………………………. 20
CAPITOLUL 2. METODELE ȘI ORGANIZAREA CERCETĂRII …………………………………… 23
2.1. Metodele de cercetare utilizate în fundamentarea teoretică și practică a lucrării …………….. 23
2.2. Organizarea cercetării …………………………………………………………………………………………….. 27
2.3. Aprobarea și aplicarea datelor cercetării …………………………………………………………………… 27
CAPITOLUL 3. [anonimizat] ………………………………………………. 29
3.1. Analiza documentelor școlare din perspectiva activităților extrașcolare ………………………… 29
3.2. [anonimizat] …………. 32
3.3. Nivelul de dezvoltare psihomotrică al elevilor din treapta învățământului liceal ……………. 34
3.4. Structura și conținutul programei experimentale de activități turistice pentru elevii din treapta învățământului liceal ………………………………………………………………………………………….. 37
CAPITOLUL IV. [anonimizat] A PROGRAMEI DE ACTIVITĂȚI TURISTICE ÎN VEDEREA FORMĂRII PERSONALITĂȚII ELEVILOR DIN TREAPTA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL ……………………………………………………………………. 45
4.1. [anonimizat] ……………………………………………………………………………………… 45
4.2. Influența activităților turistice privind formarea trăsăturilor de personalitate ale elevilor de liceu ……………………………………………………………………………………………………………………………. 52
4.3. Evaluarea impactului activităților turistice asupra dezvoltării elevilor din treapta învățământului liceal …………………………………………………………………………………………………….. 58
CONCLUZII ……………………………………………………………………………………………………………….. 64
RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE ………………………………………………………………….. 66
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………….. 67
ANEXE ………………………………………………………………………………………………………………………. 69
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Formarea omului modern presupune dezvoltarea lui multilaterală din punct de vedere fizic, intelectual, etic, estetic etc., în raport cu exigențele societății contemporane potrivit aptitudinilor reale, pe fondul cărora se conturează coordonatele personalității umane.
Educația fizică reprezintă una din cele mai vechi forme de exercitare a acțiunii formative fiind o parte componentă a structurii multiforme a personalității. Această componentă a educației cuprinde un cumul de activități care contribuie la formarea și dezvoltarea ființei umane prin valorificarea dimensiunilor psihofizice ale personalității, stabilirea unui echilibru dintre fizic și psihic, psihomotricitate și potențialul intelectual, emotivitate.
Fiziologică prin natura exercițiilor, pedagogică prin strategii, biologică prin efectele sale și social ă prin modul și formele de organizare, educația fizică nu poate fi privită izolat doar ca o exersare a forței fizice, ci ca o cale de relaționare a dimensiunilor personalității, o formă de perfecționare a personalității.
Societatea contemporană impune un învățământ bazat pe formarea unei personalități active, armonioase, sănătoase, fapt care necesită restructurarea, perfecționarea, optimizarea întregului sistem educațional.
În cadrul sistemului educațional, activitățile extrașcolare se înscriu într-un cadru mai larg, introducând alți parametri, indicatori și cadre de referință în aprecierea actului formativ și constituie modalitatea neinstituționalizată de realizare a educației.
Personalitatea adolescentului este creionată în liniile sale directoare de acțiunea educativă săvârșită în mod organizat în procesul de învățământ. Activitățile extrașcolare prin formele sale multiple contribuie la conturarea și definirea personalității elevilor.
Studiul de față valorifică și promovează activitățile turistice în scopul formării personalității elevilor din treapta învățământului liceal urmărind deschiderea unei noi perspective de educare a tinerei generații prin încurajarea, adoptarea și promovarea unei abordări educaționale noi, interactive realizate prin implementarea unei programe de activități turistice școlare.
Activitățile turistice permit trăirea plenară a experiențelor motrice în natură, oferă câmp larg de exersare morală, incită la acțiune, determină o stare de echilibru biologic, sufletesc și angajează întreaga personalitate. Tinerii învață, în același timp, să se înțeleagă pe sine mai bine, să cunoască mai bine lumea.
Stimularea tinerilor în practicarea turismului înseamnă a le oferi o adevărată educație personală și socială, a le permite să se manifeste în natură. Prezența interesului pentru turism este o condiție principală în formarea atitudinilor pozitive și creatoare față de activitățile turistice, manifestată prin tendința permanentă spre perfecționare. De aceea depistarea intereselor tinerilor pentru diferitele forme de turism, a motivelor care stau la baza lor, este cerința fundamentală a formatorilor pentru corelarea cunoștințelor și deprinderilor motrice ale tinerilor, intelectualizarea pe o treaptă superioară, îmbinând senzorialul cu logica.
Lucrarea face un studiu al diferitelor forme de turism prin crearea unui climat favorabil exprimat prin atitudinea și comportamentul elevilor față de acestea, vizează conștientizarea profesorilor și a elevilor asupra importanței practicării formelor de turism, a mișcării în sine din punct de vedere al aspectelor sociologice, psihologice și sanogenice.
De remarcat faptul că, deși realizările în domeniul vizat sunt evidente, totuși în etapa actuală rămân nesoluționate probleme ce țin de semnificația valorilor educative ale turismului în dezvoltarea fizică generală, psihomotrică și socială a elevului adolescent, perioadă considerată definitorie în stabilirea bazei motivaționale, sociale, morale, intelectuale ale personalității adolescentului. Analiza literaturii de specialitate demonstrează că problema formării personalității prin activități turistice în sistemul programelor educative extrașcolare nu este tratată exhaustiv.
Ipoteza cercetării. Se presupune că aplicarea unui program de activități turistice școlare, la nivelul învățământului liceal, va aduce o contribuție substanțială la formarea personalității elevilor prin optimizarea potențialului psihomotric, stabilirea unor relații interpersonale eficiente, exprimate prin indicii coeziunii de grup și a trăsăturilor de personalitate.
Obiectul cercetării îl constituie procesul formării personalității elevilor la nivelul învățământului liceal prin activități turistice școlare.
Subiectul cercetării îl formează conținutul programei și metodica de implementare a acesteia în cadrul activităților turistice școlare la nivelul învățământului liceal orientate spre formarea personalității elevului în plan psihomotric și psihosocial.
Scopul cercetării îl reprezintă perfecționarea procesului de formare a personalității elevului din ciclul liceal prin activități turistice școlare.
Obiectivele cercetării:
Studierea și generalizarea teoriei și practicii privind formarea personalității elevilor din treapta învățământului liceal prin activități turistice școlare.
Aprecierea nivelului de dezvoltare fizică generală, psihomotrică, psihosocială al elevilor din clasele liceale.
Determinarea conținutului programei educaționale de tip extracurricular orientat spre formarea psihomotrică și psihosocială a elevilor de liceu prin activități turistice școlare.
Elaborarea, argumentarea și verificarea experimentală a eficienței metodicii de aplicare a conținutului educațional de turism în cadrul programei de tip extracurricular, orientată spre formarea personalității elevilor din liceu în plan psihomotric și psihosocial.
Baza teoretică a cercetării o constituie concepțiile potrivit cărora formarea personalității integrative este posibilă numai prin condiția activităților intelectuale și motrice conștientizate capabile să formeze interesele și trebuințele de bază ale personalității – fizice.
Baza metodologică a lucrării o formează conceptele culturii fizice privind: psihomotricitatea (A. Atanasiu, 1988; E. Badea, 1997; A. Albu, C. Albu, 1999); socializarea personalității (I. Drăgan, I. Nicola, 1995; I. Ionescu, 1997; I. Boboc, 2002) teoria și practica activităților turistice școlare care cuprinde dimensiunea spațială, temporală și pragmatică a tipurilor și formelor de turism.
Programa are la bază valorificarea componentelor educative și continuitatea demersului educativ prin activități turistice școlare. A fost stabilită structura tematică și conținutul educațional al programei precum și metodologia de formare a competențelor și abilităților specifice activităților turistice, condițiile de realizare ale acesteia în sistemul extracurricular. Cercetarea face o analiză detaliată și corespunzătoare a activităților turistice școlare.
Prin analizarea și stabilirea rezultatelor obținute și extrapolarea acestor rezultate la întreg ciclul liceal de patru ani, rezultă caracterul dinamic al programei de activități turistice școlare privind formarea personalității elevilor precum și conceperea modulelor de practicare a unor forme de turism, conform componentelor activităților educative, obiectivelor educaționale care combină formele turistice cultural-educative cu cele având un caracter sportiv, precizând strategiile și etapele de desfășurare precum și numărul de ore necesare practicării activităților turistice.
Rezultatele cercetării contribuie la completarea bazei teoretice a domeniului educației elevilor prin activități turistice din perspectiva formării personalității.
Valoarea practică a cercetării constă în identificarea posibilităților de utilizare amplă a recomandărilor metodice privind conținutul educațional al programei de activități turistice elaborate. Prin selecția celor mai optime forme de turism programa de activități turistice poate fi implementată în procesul instructiv-educativ extracuricular. Sistemul și metodologia specifică programei pot fi aplicate pentru îmbunătățirea aptitudinilor psihomotrice, climatului social și relațiilor interpersonale în perspectiva conturării personalității elevilor din treapta învățământului liceal.
CAPITOLUL 1. ANALIZA LITERATURII ȘTIINȚIFICO-METODICE PRIVIND FORMAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR DIN TREAPTA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL PRIN ACTIVITĂȚI TURISTICE ȘCOLARE
1.1. Tendințe în abordările teoretice privind formarea personalității
Pentru realizarea obiectivelor educaționale trasate și atingerea idealurilor formate, societatea își creează un sistem de învățământ, menit să contribuie la dezvoltarea intelectuală, morală, fizică, estetică a generației în creștere, la formarea la tineri a calităților psihologice, trăsăturilor de caracter, concepției despre lume, valorilor, convingerilor și la pregătirea profesională a acestora.
Actualmente, societatea noastră, a cărei dezvoltare este marcată prin restructurarea relațiilor sociale, economice, politice, ideologice, înaintează cerințe deosebite față de educația omului ca valoare socială supremă și forță principală în formarea personalităților libere, independente, responsabile, creative.
Rolul principal în formarea personalităților îi aparține învățământului preuniversitar care elaborează programe educativ-formative punând la baza lui realizările fundamentale ale științei psihologice referitoare la personalitate, elementele ei structurale, legitățile și mecanismele de formare a acestora.
În zilele noastre se vorbește tot mai mult despre personalitatea omului și impactul acesteia asupra societății.
Personalitatea umană este un subiect vast, căruia i s-au dat numeroase interpretări și definiții. Cu toate acestea, subiectul rămâne încă foarte puțin cunoscut.
Omul nu se naște cu personalitate, ci devine personalitate.
La naștere el este un candidat pentru dobândirea acestui atribut, dobândire care se realizează în timp sub influența multor factori după aprecierea autorilor M. Zlate (1972), M. Nisan (1996). Procesul formării personalității începe din primele zile ale copilăriei și continuă toată viata omului. El nu are loc întotdeauna uniform și continuu, ci sacadat, discontinuu, cu salturi dar și cu plafonări (M. Golu, 1993; J. Keijan, 2003).
E important să menționăm și faptul că, la etapele incipiente ale vieții omului, institutul principal care asigură socializarea individului, formarea personalității lui, este familia, iar mai târziu, aportul hotărâtor în acest proces îl aduce sistemul de învățământ.
Deși procesul structurării și formării personalității este îndelungat, complex, multifazic și plurifactorial (G. Allport, 1981) și se produce de-a lungul vieții individului, există, totuși, unele perioade, unele vârste cum ar fi adolescența când el cunoaște o mai mare accentuare, fiind solicitat să elaboreze un material referitor la adolescență a propus un set de 10 criterii ca fiind relevante pentru definirea personalității.
Omul devine personalitate atunci când:
devine conștient de lume, de alții, de sine;
își elaborează un sistem propriu, personal de reprezentări, concepții, motive, scopuri, atitudini, convingeri în raport cu lumea și cu sine;
desfășoară activități socialmente utile și recunoscute;
emite, susține și argumentează judecăți de valoare întemeiate;
creează valori sociale, se transformă din consumator de valori în producător de valori, desfășurând o activitate în conformitate cu esența sa creatoare;
are un profil moral bine conturat, nobil, coerent care îi permite să se dedice unor idei, idealuri, militând pentru traducerea lor în fapt; profilul psiho-moral îl leagă cognitiv, afectiv și volitiv pe individ de idei și concepții, îl incită pe subiect spre acțiuni prin intermediul cărora să și le realizeze;
și-a format capacitatea de control și autocontrol în concordanță cu semnificația situațiilor, cu cerințele lor permisive și restrictive, trăind afectiv, la înalta tensiune, ceea ce crede și face, asumându-și conștient responsabilitățile și consecințele actelor sale;
se integrează armonios și util în societate;
știe să se pună în valoare, să se facă recunoscut de alții;
poate fi luat drept model pentru formarea altor personalități.
Omul este prin excelență o ființă socială și nu solitară, grupul îi oferă modele de acțiune socială, pregătindu-l și ajutându-l în felul acesta pentru integrarea cât mai facilă în rețeaua relațiilor sociale (B.B. Bernstein, 1978). Această particularitate este legată de „reușita în viață”; nu este suficient ca o persoană să dispună de multe cunoștințe, deprinderi, capacități pentru a reprezenta o personalitate; dacă ea nu știe să-și valorifice aceste disponibilități va rămâne anonimă (Gh. Zlate, 1988).
Formarea personalității reprezintă un proces socio-uman reflectat în viața societăților, fiind permanent implicat schimbărilor sociale, vizând integralitatea persoanei umane conform autorilor (M. Epuran, 1973; D. Palade, 2001).
Problema formării personalității ocupă azi un loc central atât în cercetările teoretice cât și aplicative. Cu toate acestea, în afară de „inteligență”, nici un alt concept al psihologiei nu este atât de complex și nedeterminat ca cel de „personalitate”. Allport (1931) enumera peste 50 de definiții.
Se apreciază că la ora actuală pot fi delimitate cu ușurință cel puțin 10 – 12 școli personologice. Printre cele mai cunoscute se numără: teoria psihanalitică (S. Freud, 1996; A. Adler, 1998; C.G. Jung, 2004, ș.a.); teoria factorială (G. Allport, 1981), teoria personalistă (G. Rogers, 1998); teoria organismică; teoria socio-culturală.
Fiecare dintre aceste teorii urmărește să găsească un cadru specific de referință și un început unic care să deducă întreaga construcție. Unii autori încearcă să exprime în definiție caracterul complex al structurii personalității, accentuând asupra ordinii și regulii de compunere a unor elemente calitativ distincte: biologice, fiziologice, psihologice și socio-culturale. Astfel, Allport (1981) definește personalitatea ca ansamblu de caracteristici bio-fizio-psihologice care permite o adaptare la ambianță. Autorul W. Okon (1974), consideră personalitatea o construcție factorială dinamică, exprimată în modalitatea răspunsurilor la situații. Allport (1981), derivă sensul noțiunii de personalitate în intersectarea structurilor bazale, tipologice și individuale.
În ciuda deosebirii punctelor de plecare și a procedeelor de analiză, majoritatea autorilor contemporani relevă, în calitate de numitor comun al definirii personalității, atributul unității, integralității, structuralității. Chestiunea care continuă să fie controversată este aceea a raportului dintre ponderea determinărilor interne (ereditare) și cea a condiționărilor externe în structurarea întregului personalității, dintre stabil și dinamic.
Toate acestea sunt probleme de cea mai mare importanță științifică și nu pot fi ocolite. O definiție clasică a personalității, prin gen proxim, probabil că nici nu este posibilă.
Personalitatea este elementul stabil al conduitei unei persoane, maniera sa de a fi în mod obișnuit, ceea ce o diferențiază de altă persoană. Etimologic, denumirea provine de la latinescul „persona” = mască teatrală pe care actorul în antichitate o păstra în timpul reprezentației. Personalitatea este ansamblul structural al dispozițiilor înnăscute și achiziționate, care determină adaptarea originală a individului la mediul său.
Specialiștii definesc personalitatea „drept ansamblul unitar al condițiilor interne prin care se refractă toate influențele externe”, „suma de moduri de comportare, actuale sau potențiale ale organismului, moduri determinate de ereditate și mediu”.
Studierea și explicarea noțiunii de personalitate, presupune cunoașterea structurii și trăsăturilor sale caracteristice. După opinia majorității psihologilor, conceptul de personalitate este polisemantic nedeterminat (Popescu-Neveanu, 1987; G.W. Allport, 1981).
Teoriile moderne asupra personalității încearcă a fi cât mai complete, prin tendința de a explica pe cât posibil comportamentul uman în totalitatea sa.
Concepția despre personalitate ca unitate psihologică a lui G.W. Allport (1981), se rezumă la personalitatea ca un sistem structurat în dezvoltare.
Autorul, J. Piaget (1996), consideră că personalitatea constă în organizarea subiectului uman ca fiind o unitate bio-psihosocială, o sinteză dinamică structurată a dispozițiilor sale înnăscute și a însușirilor dobândite, exprimă organizarea unitară a însușirilor și trăsăturilor neuropsihice relativ stabile ale individului într-un ansamblu dinamic, în permanentă desfășurare.
„Prima naștere a personalității” se leagă de momentul cristalizării „conștiinței de sine”, care presupune și raportarea critică la propriile acte de conduită, la propriile dorințe, prin comparare cu alții; aplicarea la sine a acelorași criterii, condiții și restricții care se aplică altuia după autorii (E. Claparede, 1973; A. Colby, 1986).
Întreaga evoluție a personalității se desfășoară pe fondul interacțiunii contradictorii dintre „conștiința obiectivă” și „autoconștiința”. Acesta este un proces de desprindere, formulare și integrare permanentă de semnificații, criterii, de simboluri și modele acționale care se desfășoară după cu totul alte legi decât comportamentele care definesc individul ca dat biologic, conform autorilor (A.T. Bogdan, 1973; A. Cosmovici, 1996; P. Anucuța, 2000).
În structura și dinamica personalității sunt incluse nu aspecte de ordin fizic ale corpului în sine, ci semnificația lor valorică, ce se cristalizează în cadrul relațiilor interpersonale și al aprecierilor sociale; nu percepția sau gândirea în sine, ci conștiința valorii lor în realizarea eului prin compararea cu alții.
În concluzie, teoriile asupra personalității încearcă să exprime caracterul complex, relativ eterogen al structurii personalității, insistând asupra unor elemente de natură biologică, fiziologică, psihologică și socio-culturală, precum și asupra primordialității și ordinii acestora în definirea personalității.
Aceste teorii despre personalitate sunt sisteme de concepte care servesc la descrierea și precizarea aspectelor de durată ale comportării individuale care caracterizează diferențele individuale între oameni (C. Crețu, 1997).
Personalitatea reprezintă sinteza particularităților psiho-individuale, în baza căreia ne manifestăm specific, deosebindu-ne unul de altul (M. Cristescu, 1965).
Personalitatea include trei componente de bază, acestea fiind condiționate de trei categorii de factori fundamentali: ereditatea, mediul și educația. Rolul pe care îl are fiecare factor în dezvoltarea ontogenetică a omului are numeroase implicații teoretice și practice, creează sau nu o atitudine pozitivă principală față de educabilitatea omului și influențează relația profesor-elev, dezvoltarea personalității fiind privită ca rezultat al unei interacțiuni complexe dintre ereditate, mediu și educație.
Pentru a înțelege procesul de formare a personalității este necesară o abordare psiho-socială și sociologică a personalității. A. Pare (1977) observă ca însuși mediul fizic al unui individ este în întregime culturalizat în raport cu societatea din care face parte. Câmpul spațial al conduitei nu-i este dat individului în sens fizic și cultural. În înțelesul acesta, indivizii se supun unor modele care aparțin unor anumite culturi. Fiecare societate și cultură posedă un model social care uniformizează într-un fel conduita indivizilor.
Structurile de bază ale personalității sunt: motivația, cogniția și controlul. Motivația dă orientarea, selectivitatea și semnificația conduitei. Pentru definirea profilului personalității, esențiale sunt motivele derivate și condiționate social-istoric. Ele plasează personalitatea pe o traiectorie de mișcare semnificativă și-i determină așa numitele piscuri de integrare. În acest context, un rol deosebit revine educației, care influențează forțele dinamice, trebuințele și motivația. Din acest punct de vedere, psihologul american Maslow (1987) evidenția în mod ierarhic această categorie a trebuințelor prin binecunoscuta piramidă a trebuințelor. La baza acesteia a pus trebuințele fiziologice, incluzând pe cele de întreținere a sănătății, nevoia de mișcare, de plimbare, de explorare și admirare a naturii, trebuințe de recreare, destindere, delectare etc. Trebuințele de securitate au mai multe valențe cum ar fi cele de securitate financiar-materială, de securitate a status-ului, securitate sau profilaxie privind aspectul fiziologic.
Trebuințele legate de apartenență și dragoste sunt cele legate de nevoia de a fi împreună cu alții, de a aparține unui grup sau unei categorii sociale și nu în ultimul rând nevoia de a fi acceptat de ceilalți. Trebuințele legate de apreciere și stimă: nevoia de a te realiza, de a fi competent, de a câștiga aprobarea și recunoașterea celorlalți. Trebuințele estetice: nevoia de frumos, de ordine, de simetrie. Piramida este închisă cu trebuințele de autoactualizare unde punctăm nevoia de autorealizare împreună cu nevoia de valorificare a propriului potențial. Din perspectiva analizei raportului educație-motivație, motivele sunt asimilate unor anumite cauze interne, unor comportamente, unor pulsuri interne, impulsuri sau imbolduri.
Autorul I. Nicola (1980), întrevede prin motiv un important factor de selectivitate, de opțiune. De aceea alegerea activităților turistice, e susținută de unele trebuințe, interese, idealuri și motive. Ele sunt acele impulsuri care declanșează, susțin energetic și nu în ultimă instanță, orientează spre anumite acțiuni.
La acestea mai concură fondul aptitudinal, voința și celelalte trăsături de personalitate ale fiecărui individ. Totodată, motivele sunt legate de procesele psihice afective (V. Bunescu, 1973; I. Neacșu, 1978). Ele oferă satisfacții, mulțumiri, încredere, optimism și împliniri personale. Unde nu intervin motivele, trebuințele pot rămâne în stadiul latent, fără a fi activate și reactivate, devenind sau degenerând într-o sursă de insatisfacție, neîmplinire și frustrare. Observarea motivelor prin prisma raportului educație-motivație pun în evidență mai multe tipuri de motive: motive cognitive, social-morale, de ordin afectiv, individuale personale, motive ale autorealizării și motive materiale.
Studiile de sociologie pot oferi idei interesante privind modul în care activitățile extrașcolare pot influența domeniul social și aspecte legate de socializarea elevilor și formarea personalităților. Sociologii privesc activitățile extrașcolare ca activități în care oamenii pot experimenta noi comportamente în condiții diferite. Aceste activități sunt privite adesea ca mijloace ce pot pregăti indivizii în vederea desfășurării cu succes a altor activități. Sunt amintite în acest context lucrările autorilor, A. Chircev (1983), R.Cristea, M. Cristea (1989). Parcurgerea unei părți a literaturii din domeniul sociologiei a reliefat un larg interes și o intensă preocupare îndreptate spre folosirea activităților turistice ca mijloc de formare a personalității copilului.
Ceea ce pare mai puțin cunoscut și mai ales, insuficient încă fundamentat științific, din punct de vedere psihosocial și pedagogic este realizarea principiului stabilității și continuității interacțiunii umane educative în mediul diversificat al activităților extrașcolare. Educația în cadrul acestui mediu capătă un caracter pragmatic fiind un proces integrator al influențelor educaționale în modalități variate.
Figura 1. Structura actului educativ și componentele personalității
AFECTIVITATEA
În figura 1 este prezentată schematic structura raportului dintre actul educativ și componentele personalității.
Pedagogia studiază problema formării și perfecționării personalității umane prin activitatea educativă, acționând asupra individualității umane pentru a o modifica ca personalitate (A. Barba, 1991; P. Anucuța, 1997).
Formarea personalității elevilor trebuie să constituie o preocupare principal ă a factorilor educaționali, prin modelarea întregii activități psihice a elevilor și a conduitei acestora după relațiile sociale și după cerințele vieții sociale (G. Chiriță, 1977).
Prin conștientizarea elevilor privind aspectul integrator și valențele etice ale activităților turistice sunt obținute noi mobilizări sub aspect motivațional în participarea elevilor la activitățile turistice școlare. Aceste motive care au o arie destul de vastă pot reprezenta personalitatea individului, convingerile lui și chiar pasiunile sale.
1.2. Particularități psihologice, socio-morale și psihomotrice de dezvoltare a elevilor de vârsta 15-16 ani
Omul a fost creat pentru a conviețui într-o comunitate, alături de alți oameni și în acest scop el este indiscutabil legat și afectat de relațiile ce se stabilesc între cei deopotrivă cu el.
Societatea în care acesta își desfășoară activitatea îi oferă sau mai bine zis trebuie să-i ofere cadrul propice de manifestare a personalității cât și aprecierea muncii pe care o face, bineînțeles, într-un scop benefic. Lumea în care trăim este importantă nu numai în ideea că este spațiul în care viețuim, ea trebuie să exprime dorința de a progresa și de a urca pe scara umanității. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului și a gândirii umane sunt adolescenții de azi, oamenii de mâine (F. Albert, 1970; N. N. Ceaușescu, 1976).
Adolescentul este copilul-adult ce caută senzații și emoții puternice. El încearcă să depășească limitele pe care adulții le impun, adeseori tocmai din dorința de a nu se supune lor, că ci ideea e să trăiești cât mai diferit și mai presus de ceilalți.
Adolescența este perioada de vârstă cea mai complexă, precedând tinerețea, care reprezintă împlinirea personalității umane. Adolescența este continuarea copilăriei având ca primă etapă preadolescența sau adolescența pubertară (12-16 ani) și ca etapă secundară adolescența juvenilă (16-18 ani) care în condițiile societății actuale se prelungește și peste 18 ani, chiar până la 24 de ani, în ceea ce privește atitudinea față de viață, caracter și temperament.
Personalitatea adolescentului se va forma sub influența complexă a școlii, familiei și societății, ponderea acesteia crescând și datorită faptului că el este antrenat simultan în mai multe activități sociale (asociații sportive, cercuri științifice, literare, tehnice etc.). Adolescența are nenumărate caracteristici, atât situațiile cât și individualitățile fiind foarte complexe (V. Pavelescu, 1969; A. Chircev, 1978).
Adolescența pune numeroase probleme psiho-pedagogice, reprezentând vârsta la care formarea individului este hotărâtoare pentru viață. Autorii (Gh. Zapan, 1969; M. Stoica, 1995) caracterizează adolescența, inclusiv preadolescenta, prin: 1) elanul corpului; 2) elanul inimii – în care se îmbină hiperemotivitatea cu pasiunile exclusive și excesive și cu prietenia juvenilă; 3) afirmarea eului; 4) opiniile personale și descoperirea lumii valorilor. Ceea ce subliniază tabloul dezvoltării psihice a adolescentului este structura personalități, sintetizarea și gruparea tuturor caracteristicilor psihice în această unitate a existenței individuale, dezvoltarea intelectuală, cea afectivă, motivația și interesele se întrepătrund în originalitatea personalității adolescentului.
Pe plan intelectual adolescentul a atins un bun nivel al cunoașterii realității, funcțiile de recepție și prelucrare a informației fiind bine dezvoltate, bazate pe o bună capacitate de mobilizare a atenției, pe o satisfăcătoare rezistență la efortul intelectual și mai ales, pe prezența unor variate interese cognitive. Gândirea, care a dobândit nivelul abstractizării și logicului este critică, îndreptată spre problematizare. În această perioadă începe să se consolideze gândirea logică formală. Este vârsta la care se regăsesc structuri cognitive categorial-abstracte în planul gândirii, cât și structuri categorial-concrete.
Conștiința de sine constituie una din dimensiunile fundamentale ale personalității. Formarea ei este un proces îndelung, care începe cu schițarea schemei corporale din prima copilărie și se încheie în adolescență, când cuprinde atât raportarea individului la sine însuși cât și la ceilalți, nu numai într-un anumit moment, într-o ipostază izolată, ci în dinamica activității sociale (școlară, sportivă etc.). Comparația cu alții, aprecierile, analizele critice mai ales, ale acțiunilor și rezultatelor, conduc la formarea unei imagini despre sine pe care însuși adolescentul urmărește să o transforme după un model ales.
Pe planul afectivității, viața psihică a adolescentului este foarte bogată. În adolescența propriu-zisă continuă să se manifeste erotizarea conduitei, însă echilibrul emoțional este ceva mai bun decât în perioada anterioară. Sentimentele adolescentului sunt puternice, în mare măsură interiorizate și exclusive. Ele sunt ceva mai conștientizate, deși stau încă sub influența imaginației. Sentimentul prieteniei este foarte dezvoltat, în cele mai multe cazuri dezinteresat, dar nu lipsit de posibilitatea înclinării spre acțiuni incorecte. La adolescent se manifestă sentimentul onorii personale, al prestigiului grupului, sentimentul patriotic și altele. El este capabil de abnegație și sacrificii. Sunt adolescenți – citați în tratate sau în lucrări literare – care au făcut sacrificii până la primejduirea propriei vieți, pentru cauze nobile, patriotice sau umaniste (I. I. Ionescu, 1997; I. Ionescu, 1997).
Manifestările integrale ale personalității adolescentului sunt determinate de începuturile integrării lui sociale, de descoperirea lumii valorilor și a posibilităților de a participa efectiv și cu folos la ea. Autorul J. Piaget (1965) consideră că adolescența se caracterizează tocmai prin inserția individului în societatea adulților. Încheierea școlii obligatorii, însușirea unei profesiuni, încadrarea în muncă, primirea buletinului de identitate (la 14 ani ) și a dreptului de vot (la 18 ani) – semnul capacității sociale, sunt elemente hotărâtoare pentru o integrare socială corespunzătoare.
Dacă în perioada anterioară interesele pentru profesiuni erau numai schițate, acum ele sunt mai net exprimate, aprecierea de sine operând selectiv și prospectiv. Conștiința socială a adolescentului acționează în direcția înțelegerii obligațiilor școlare și profesionale, a susținerii eforturilor de realizare a unor scopuri precise, chiar dacă uneori acestea nu sunt suficient susținute din punct de vedere afectiv. Dezvoltarea conștiinței morale a adolescentului marchează descoperirea lumii valorilor.
Până acum conștiința morală a copilului sau a preadolescentului înregistra o serie de convingeri și sentimente formate, însușite sub influența factorilor educaționali, fără manifestarea spiritului critic și analitic. În adolescență, convingerile se impun prin logică și mai puțin prin adeziune sentimentală (M. Cristescu, 1965).
Setea de cunoaștere, curiozitatea pentru nou și înclinația pentru ceea ce este deosebit sau spectaculos, ca și dinamismul afectiv și comportamental fac din adolescent un receptor foarte reactiv și versatil. Dorinței lui de afirmare, autoperfecționare și integrare socială-profesională trebuie să i se adauge un climat educațional-cultural corespunzător și o bună organizare a activității practice și de învățământ. La vârsta adolescenței se realizează unitatea dintre idealuri, aspirații și activitatea concretă pusă în slujba lor, ca și legătura dintre aptitudini și interesele sociale majore.
Potențialul psihomotric constituie o sinteză morfologică și funcțională în plină dinamică care necesită un studiu amănunțit pentru a-i stabili componentele, valorile medii, caracteristicile diferitelor etape. Inter-relațiile de specialitate demonstrează că în ultima vreme s-au intensificat preocupările oamenilor de știință, de profiluri diferite (biologi, psihologi, pedagogi etc.) în stabilirea conținutului și particularităților acestui potențial, în cercetarea și precizarea caracteristicilor somatice, fiziologice și psihice ale vârstelor și corelarea cu posibilitățile acestora. Din cercetarea izvoarelor bibliografice a rezultat o diversitate metodologică a preocupărilor în această direcție, precum și o insuficiență cantitativă a subiecților testați, pentru a putea obține concluzii cu putere de generalizare și de raportare semnificativă.
S-a constatat absența din literatura noastră a unor cercetări ample, care să- și propună cunoașterea potențialului somato-funcțional al copiilor, realizate pe eșantioane statistice, situate în diferite condiții de viață și de școală (M. Epuran, 1991). Acești autori fac o trecere în revistă consemnând în lucrările lor pe cei care au contribuit de-a lungul timpului la cunoașterea potențialului somato-funcțional al elevilor din ciclul liceal.
Odată pubertatea încheiată, copilul s-a transformat în tânăr care din punct de vedere al dezvoltării morfo-funcționale cât și al capacității de efort și caracteristicilor psihice, se apropie tot mai mult de adult. Studiile au arătat că, la vârsta de 17-18 ani unii indici ai dezvoltării fizice, ca înălțimea, greutatea și perimetrul toracic, se apropie, iar la 18-19 ani ating aproape complet nivelul indicilor morfologici similari ai adulților (I. I. Ionescu, 2001). În etapa postpubertară se constată o încetinire a ritmului dezvoltării somatice. Dacă ne referim la aparatul locomotor, la nivelul coloanei vertebrale are loc închiderea canalului sacru, oasele membrelor prezintă și ele un ritm lent de creștere și definitivare a procesului de osificare. Concluziile unor investigații au subliniat faptul că, în realitate, trăirea acestei vârste este mai puțin alarmantă decât stereotipul ce i se atribuie. La adolescent, încep să se manifeste idealurile de viață, evident fără o conturare finală, ca un proces complex și multilateral al formării și consolidării personalității.
Adolescentul privește în mod critic acțiunile celor din jur, observă trăsăturile lor pozitive și negative comparând pe cei din jur cu trăsăturile propriei personalități. Astfel începe să se dezvolte conștiința de sine, una dintre cele mai importante verigi în dezvoltarea personalității preadolescentului. Rolul modelului este decisiv la această vârstă, influențând asupra conduitei și mai ales asupra perspectivei personalității acestuia conform aprecierii autorilor, A. Dancsuly (1979), Gh. Zapan (1984).
Regulile grupului devin sursa generală a regulilor de comportament. Dorința de conformare la normele vârstei atinge acum un apogeu. Este paradoxul pe care îl găzduiește această etapă, dat fiind și gradul ridicat al non-conformării față de adult. Conformismul la normele grupului îmbracă forme diverse, de la aspectul exterior și până la jargonul verbal sau gestual. Această caracteristică îi poate face pe preadolescenți extrem de virulenți în raportarea la cei aflați, sau considerați, a fi pe poziții minoritare. Devine dificilă menținerea eficienței activității și chiar a limitelor bunului simț într-o interacțiune de grup. În ciuda aparențelor, la această vârstă elevii sunt preocupați foarte mult de ceea ce gândesc ceilalți despre ei, cultivând și întreținând un anumit capital de imagine asupra propriei persoane. Prieteniile, dar și supărările și certurile sunt mai intense și cu urmări mai profunde. Pentru obținerea unui nivel optim motivațional în cadrul activităților turistice am considerat importantă cunoașterea particularităților psihomotrice ale elevilor, cerințe impuse de realizarea concordanței dintre activitățile propuse și posibilitățile psihomotrice ale elevului impuse de structura și conținutul activităților turistice.
În contextul acestei cercetări, am considerat important, studiul personalității în perspectiva dezvoltării personalității mature pentru școală conform figurii de mai jos.
Figura 2. Maturitatea școlară (după E. Bernart, 1993)
Personalitatea matură pentru școală, reprezintă condiția necesară a autoevaluării elevilor și a relaționării lor corecte cu colegii și profesorii. Pregătirea fizică generală, aptitudinile psihomotrice și trăsăturile de personalitate analizate în lucrare, se regăsesc în elementele din structura prezentată în figura 2, în ordinea metodologică începând cu maturizarea fizică, maturizarea volitivă, maturizarea socială și morală, celelalte două forme de maturizare, mintală și pentru muncă se regăsesc tangențial în cercetare. Aceste aspecte interacționează și oferă un tablou optim și complet al personalității elevului pregătit în școală pentru viață.
Rolul formatorului constă tocmai în a echilibra aceste tendințe, pentru a favoriza formarea personalității în contextul interacțiunii sale sociale.
1.3. Semnificația valorilor educative ale turismului în formarea personalității elevilor
Turismul reprezintă „activitatea cu valoare deosebită, care își pune într-o măsură apreciabilă pecetea asupra fizionomiei spirituale a omului, a responsabilității sale, libertatea de a îndeplini țelurile și aspirațiile” (A. Anton, 1973; I.T. Moldovan, 1999).
Turismul este definit ca o activitate de călătorie, de deplasare pe o anumită distanță și în anumite locuri, pe o durată limitată, în afara timpului de muncă, în scop recreativ sau de agrement, desfășurată prin mijlocirea unor organe și prin inițiativa personală a celor ce o exercită.
Viața în aer liber, dorința de a cunoaște lucruri noi în mediul înconjurător, înclinația spre poezie și mister, acestea sunt câteva aspecte a ceea ce înseamnă turismul, conform autorilor (I. Vlăduțiu, 1976; B. Zorga, 1979). Față de celelalte mijloace și forme de organizare a educației fizice, turismul prezintă unele particularități, în sensul că se desfășoară în mediu natural – pe drum, pe câmp, prin păduri, pe râuri, prin munți și nu necesită crearea unor condiții speciale (săli de educație fizică, teren, bazine etc.).
Practicarea diferitelor forme ale turismului creează posibilitatea îmbinării odihnei active cu practicarea exercițiilor fizice în aer liber și cunoașterea unor puncte turistice atractive, contribuind la rezolvarea sarcinilor instructiv-educative specifice vârstei școlare în aprecierea autorilor (I. Vlăduțiu, 1976).
Activitățile turistice sunt activități în cadrul cărora, prin intermediul diferitelor forme de turism ca mijloace principale și caracteristice, omul acționează asupra sa, obiectul acțiunii fiind propriul său corp. Scopul principal pentru care sunt practicate aceste activități este optimizarea procesului de dezvoltare atât a fizicului cât și implicit a psihicului uman.
Practicarea diferitelor forme de turism cu regularitate, reprezintă activități care contribuie la îmbunătățirea caracteristicilor biologice, la formarea caracterului și profilului moral, cultivă respectul față de valorile societății, dă posibilitatea elevilor să-și completeze cunoștințele teoretice căpătate la orele de curs și să vadă pe viu frumusețile de necontestat ale naturii.
Se deosebesc mai multe tipuri de turism: turism social și de masă, turism intern sau național, turism internațional, turism pentru tineret care constituie și obiectul cercetării noastre și anume, turismul școlar conceput ca metodă de învățământ, ca un mijloc foarte eficient de instruire, educație și recreare.
Autori precum, F. Vals (1967) și A.F. Stăncioiu (1999) susțin că turismul valorifică într-o manieră absolut proprie peisajul natural și uman, cultivă cele mai înalte sentimente față de natură, de oameni, de valorile create de ei, de protecție a mediului. Turismul contribuie la organizarea reconfortantă a timpului liber al oamenilor, este un mijloc de educație și de cunoaștere, de destindere și de menținere a sănătății.
Turismul face și obiectul unor ample cercetări științifice multidisciplinare în care sunt implicați specialiști din multe domenii de activitate (G. Stănciulescu, 2002,2004).
Turismul, ca fenomen în continuă mișcare comportă trei faze cu caracter ciclic și de durate diferite: deplasare de la reședință spre zona turistică preferată: consumarea timpului liber disponibil la destinația turistică; revenire la activitățile cotidiene care marchează închiderea circuitului (a ciclului).
În funcție de o serie de criterii de abordare a acestui aspect, se pot surprinde și analiza categorii diferite de turism, cu individualizare în timpuri și forme, după autorii. Unul dintre criteriile cele mai importante de abordare este cel legat de motivația deplasării. În funcție de acest criteriu se desprind: turism balneoclimateric condiționat de prezența unor factori naturali de cură (climatici sau hidrologici), a unor amenajări caracteristice, prin intermediul cărora se valorifică acești factori; turism de recreare, care este un tip reprezentativ, determinat de polarizarea către componente ale cadrului natural; turismul cultural este reprezentativ, generat de obiective sau complexe de obiective de origine antropică și se remarcă prin mobilitate, dinamism și un mare grad de dispersie; turismul complex îmbină toate cele trei categorii amintite și este stimulat de existența unei oferte turistice de mare valoare și diversitate.
Turismul climateric montan pentru odihnă și agrement este o altă formă de turism de stațiune (sejur), practicat în cadrul stațiunilor climaterice montane dispersate în arealul Carpaților cu o mai mare concentrare în arealul Prahova- Bucegi și Brașov.
Turismul montan este o componentă importantă, care leagă, prin profilul activității, cele două categorii de stațiuni, incluzându-se în tendința de diversificare a activităților în stațiune și de conferirea acestora a polifuncționalității, dar și de includere a muntelui, prin caracteristicile sale morfopeisagistice (altitudine, componente morfologice, energie, pantă, expunere a versanților), în circuitul turistic.
Turismul rural, îndeosebi, este accesibil tinerilor prin costurile sale reduse și cultivă multiple și specifice valori tradiționale de care tinerii sunt tot mai atașați. Poate fi practicat cu echipamente și mijloace materiale minime care în turismul organizat, de grup este și mai avantajos inclusiv sub aspectele socio-formative de grup interactiv, organizat.
Agroturismul este o formă de turism cu multă varietate și oferă elevilor posibilitatea de a-și petrece timpul liber și vacanțele într-un mod diversificat în gospodăriile familiale, precum și posibilitatea de a consuma alimente proaspete, obținute în condiții naturale și cu valoare biologică ridicată, să iubească natura, cultura și arta țărănească.
Turismul de sejur se localizează cu precădere la băile curative din stațiuni. Calitățile apei și activitatea ce se desfășoară în lunile mai-octombrie asigură motivația acestei forme de turism.
Turismul de circulație în oraș, pentru vizite și drumeții la atracțiile naturale și antropice.
Turismul individual și grup se practică pentru vizitarea obiectivelor social-culturale.
Activitățile turistice determină modificări pozitive ale personalității tinerilor și adaptabilitate sporită la condițiile socio-profesionale, didactice în continuă schimbare. Una dintre tendințele dezvoltării turismului este întoarcerea către natură.
Turismul școlar trebuie conceput ca o activitate instructiv-educativă și sportivă în afară de clasă. Turismului școlar îi este proprie și specifică latura sa formativă, prin necesitatea de a-i deprinde pe elevi cu practicarea lui, având un rol distinctiv și caracteristici proprii. Scopul instructiv se realizează prin lărgirea orizontului de cunoaștere a unor fenomene naturale sau socio-economice din perimetrul local sau din afara lui, prin activități de observare, de cercetare și aplicație. Rolul educativ al activităților turistice școlare este concretizat prin conturarea în profunzime a spiritului de investigare, de formare morală, de folosire reconfortantă a timpului liber, de cunoașterea altor realități decât cele obișnuite.
Metodiștii din învățământul preuniversitar consideră următoarele: ca metodă de învățământ, activitățile turistice sunt forme de activități practice, un mijloc de predare a unor lecții în afara clasei, de recapitulare și de verificare, de pregătire a unor lecții noi, cultivând în același timp deprinderile de a înțelege mai bine, mai viu, fenomenele din natură în toată complexitatea lor, într-o strânsă intercondiționare. Activitățile turistice sunt considerate de numeroși profesori care le-au verificat eficacitatea, adevărate „lecții vii” desfășurate în mijlocul naturii și a creațiilor umane. Aceste „lecții vii” au mai mare forță de asimilare, fiind mai lesne și mai temeinic percepute de elevi, trezindu-le curiozitatea, pasiunea științifică, deprinderea cercetării proprii, de descoperire a unor elemente noi. De aici și constatarea că procesul instructiv-educativ nu poate fi împlinit numai teoretic, prin lecțiile de clasă, ci și prin activități turistice în ambianța concretă a naturii. Acesta este, după autorii multor studii privind activitățile turistice ca metodă de învățământ, sensul integrării turismului în școală. Specialiștii afirmă că turismul poate deveni o „disciplină universală”, potrivit ă aproape pentru majoritatea obiectivelor pedagogice din învățământ, oferind posibilitatea elevilor de a percepe natura într-o viziune a întregului. Natura, este o „vastă grădină în care omul caută să găsească un adevăr în însuși făptura multiplă a peisajului, în toată complexitatea ei” (A. Chiriac și colab., 2002).
Activitățile turistice școlare constituie o metodă complexă de învățământ, nu numai pentru că în cadrul ei se folosesc aproape toate celelalte metode de învățământ dar și pentru că prin intermediul acestor activități se realizează: educația intelectuală, morală, ecologică, estetică și fizică. Realizarea scopurilor pentru care se folosesc activitățile turistice în școală depinde de buna organizare și desfășurare ale acestor activități atât în ceea ce privește obiectivele educaționale cât și itinerarul, tematica și buna organizare a colectivului de elevi, toate acestea constituind reperele programei educaționale propuse în această teză.
1.4. Activitățile turistice școlare, modalitate de organizare a procesului de formare a personalității elevilor
Turismul școlar contribuie la educarea personalității elevilor prin posibilitatea valorificării fanteziei, inițiativei, priceperilor și deprinderilor specifice. Implicând elevii în situații neprevăzute, activitățile turistice școlare le oferă posibilitatea să facă față anumitor greutăți, să învețe să se orienteze, activitatea organismului este solicitată în raport cu formele de relief străbătute și cu condițiile de deplasare (C. Angelescu, 1999). În timpul unei excursii, se întâlnesc situații extrem de variate, în care pe lângă mersul obișnuit se folosesc sărituri, coborâri, treceri peste obstacole naturale, exerciții de echilibru. În plus, prin organizarea în timpul repausului a unor jocuri de mișcare, aplicative sau sportive, se completează deprinderile și priceperile motrice folosite. Excursiile organizate de școală pot avea caractere diferite și scopuri diferite în funcție de: scopul instructiv-educativ, de nivelul de pregătire, de anotimp și durată, de mărimea și componența grupului, de experiența membrilor acestuia din punct de vedere turistic, de mijlocul de transport utilizat și în funcție de forma de organizare: plimbări, vizite cu caracter turistic, drumeția, excursiile, expediția școlară, clubul turistic de vacanță, tabere și sate de vacanță.
Plimbările constituie o formă de turism subliniată de literatura de specialitate (definiția OMT, Anuar, Madrid, 2005) și constituie mersul de voie pentru a se recrea, a lua aer și pentru a vedea dar și pentru a cunoaște și descoperi unele fenomene, viețuitoare într-un cadru atractiv și cu toate că nu se încadrează în tipurile clasice de călătorie turistică, plimbarea este totuși modalitatea cea mai indicată de a face scurte deplasări pe jos, adaptată pe măsura posibilităților copiilor de a face efort fizic și a cunoaște în mod nemijlocit viața și lumea din jur. Se întreprinde pe o durată de 1-2 ore, în grădini și parcuri, în grădini zoologice sau pe o porțiune neaglomerată a unei șosele, bulevard, piață sau un cartier nou construit etc.
Vizita cu caracter turistic este acțiunea de deplasare pentru a cunoaște la fața locului o localitate, un obiectiv, economic, turistic, cultural, monumental naturii, monument istoric.
Drumeția conform definiției date de literatura de specialitate este deplasarea pe jos și se recomandă în mod special în activitățile turistice cu elevii pentru a face o excursie scurtă în orizontul local [256, 257].
Excursiile sunt: „plimbări sau călătorii cu scop educativ, sportiv sau distractiv” (definiția OMT, Anuar, Madrid, 2005). În funcție de durata lor sunt: excursiile independente, de o zi și de mai multe zile. Excursiile de o zi sunt excursiile în care se stabilește itinerarul și desfășurarea independentă a călătoriei fără a avea în prealabil asigurate condițiile de cazare și de transport. Aceste excursii se organizează în special la clasele mici sub forma unor drumeții cu scopuri stabilite în funcție de cerințele programei instructiv-educative. Excursiile de mai multe zile implică parcurgerea unor distanțe mai mari. Se pot organiza diferite concursuri sportive, dar în acest caz, pregătirea fizică a participanților trebuie să fie cât mai omogenă. Pentru elevii mai mari, excursiile în circuit au drept scop cunoașterea folclorului, florei, faunei, a monumentelor istorice, excursiile nautice, cicloturismul, expedițiile montane.
Buna desfășurare și reușita unor activități turistice sunt condiționate direct de modul în care au fost pregătite. Indiferent de situația sau de nivelul la care se face excursia, în cadrul planului de acțiune trebuie să fie cuprinse următoarele aspecte: fixarea scopului excursiei sau al drumeției, stabilirea itinerarului, constituirea grupului de participanți, stabilirea programului și orarul excursiei, condiții organizatorice și administrative. Indiferent de situație sau de nivelul acțiunilor turistice, îmbinarea educației cu recreația reprezintă obiectivul major (Șt. Donoica, 1989; I. Cosmescu, 1998).
Dintre acțiunile care îmbină perfect turismul cu sportul, elementele întrecerii sportive cu cele ale aventurii, ineditul și surprizele orientarea sportivă – sub forma jocurilor sau a concursurilor, sunt tot mai apreciate de elevi. Orientarea turistică, sub formă de joc, nu are un regulament riguros și unic ci unul întocmit la inițiativa conducătorului de joc, care, de obicei, cere parcurgerea unui traseu după unele semne făcute pe copaci, traseele fiind parcurse pe baza unor instrucțiuni scrise sau verbale, care de fapt fac apel la cunoștințele privind orientarea în natură, însușite la lecții. Elevii trebuie să fie puși în fața unor probleme complicate, a unor noutăți care să-i solicite intens din punct de vedere intelectual și fizic, pentru a avea dorința de a învinge.
O altă caracteristică a acțiunilor turistice este antrenarea directă a elevilor în organizarea acestora în activități ce privesc protecția mediului înconjurător.
În cadrul vacanțelor școlare un rol deosebit îl au expedițiile școlare care reprezintă după unii autori (V. Cucu, 1975; A. Ardelean, 1993) o călătorie de studii și cercetare pentru elevii care au preocupări și înclinații bine conturate pentru un anumit domeniu care va determina tema expediției. După natura obiectivelor și în funcție de nivelul de cunoștințe al elevilor, expedițiile de cercetare se grupează după unii autori în mai multe tipuri: expediția geologică, geografică, biologică, expediția de tip mixt, cu tematică istorică, expediția etnografică-folclorică. Chestiuni generale ale stimulării și educării creativității elevilor în cadrul activităților extrașcolare, au fost examinate de autori precum sunt: M. Ionescu, I. Radu, 1994.
Taberele școlare și de creație artistică reprezintă alte forme de activități turistice cu scopul descoperirii de noi talente și crearea unor noi valori, activarea de noi senzori, promovarea creației artistice populare. În cadrul acestor tabere, copii și tineri talentați își dezvoltă aptitudinile și își îmbogățesc cunoștințele în domeniul picturii, al sculpturii în lemn, modelării lutului, cioplitului pietrei. Se pot iniția în arta și tehnica arhaică populară: icoane pe sticlă, pictură naivă, sculptură în lemn și piatră, țesătorie populară, confecții și cusături populare, ceramică, muzică și dansuri populare și altele. Prin intermediul acestor activități se asigură și perpetuarea unor tradiții populare românești.
Tinerii ecologiști organizează tabere ecologice cu activități pentru curățarea cursurilor unor ape, protejarea pădurilor.
În cadrul formelor turistice prezentate mai sus, activitățile turistice culturale reprezintă acțiuni educative extrașcolare. Contactul nemijlocit cu piese ale tezaurului istoriei naționale, ale folclorului, ocupațiilor tradiționale și obiceiurilor populare, transformă aceste activități într-un veritabil proces de asimilare a unor noi și numeroase cunoștințe a vestigiilor arheologice legate de geneza poporului român și continuitatea sa în spațiul carpato-danubiano-pontic.
În cadrul turismului rural elevii au posibilitatea să cunoască obiceiurile și tradițiile folclorice ale diferitelor zone. Obiceiurile exprimă mai mult decât orice aspect al creației și culturii populare, viața comunității, rânduielile care-i sunt specifice, fiind expresii ale vieții sociale și mecanisme prin care viața socială se realizează.
Manifestări etnografico-folclorice în cadrul activităților turistice sunt un prilej de cunoaștere a spiritualității neamului și contribuie la îmbogățirea spirituală al elevilor. În anexa 1 sunt prezentate cele mai semnificative manifestări etnografico-folclorice ale zonei Brașovului.
În încheierea acestui subcapitol menționăm că în desfășurarea acestor tipuri și forme de activități turistice școlare, un rol deosebit îl au respectarea următoarelor elemente care fac parte din planul de acțiune: a) deplasarea spre obiectivele propuse; b) asigurarea securității elevilor în timpul deplasării; c) recomandări cu privire la vizitarea peșterilor; d) forme principale de organizare a cazării și servirii mesei; e) formele și mijloacele de realizare a educației sanitare în excursii, tabere și expediții școlare; f) prevenirea accidentelor și altor împrejurări primejdioase neprevăzute; g) măsuri de prim ajutor; h) recoltarea de materiale pentru colecție; i) valorificarea instructiv-educativă a rezultatelor activităților turistice școlare.
CAPITOLUL 2. METODELE ȘI ORGANIZAREA CERCETĂRII
2.1. Metodele de cercetare utilizate în fundamentarea teoretică și practică a lucrării
Metodele care au făcut posibilă elaborarea lucrării și au stat la baza cercetării au fost următoarele:
analiza literaturii științifico-metodice de specialitate;
testarea potențialului psihomotric;
testări prin chestionare sociologice.
Eșantionul cercetării. Acțiunile experimentale au fost întreprinse pe câteva eșantioane care au inclus:
un eșantion stratificat (cadre didactice din învățământul preuniversitar, elevi din treapta învățământului liceal, părinții);
eșantionul experimental și eșantionul de constatare (elevii din treapta învățământului liceal).
În experiment au fost incluși elevii din: Liceul „Ecaterina Teodoroiu”; Liceul „Energetic Nr. 1”; Grup Școlar Forestier din Tg-Jiu, jud. Gorj.
Etapele investigației. Cercetarea s-a realizat în trei etape după cum urmează:
Prima etapă (anii 2006-2007) a cuprins studierea literaturii de specialitate, analiza programelor instructiv educative extracurriculare și desfășurarea experimentului constatator.
Etapa a doua (anii 2006-2007) a cercetării a inclus organizarea experimentului pedagogic de formare și aplicarea programei elaborate.
Etapa a treia (anii 2007-2008), etapa formativă și de constatare a cuprins finalizarea programei și evaluarea rezultatelor.
Baza experimentală a cercetărilor o constituie edificiile liceelor teoretice, precum și materialele și instalațiile (cronometre electronice, mingi, saltele, fanioane, suporturi etc.), itinerariile și obiectivele turistice.
Analiza literaturii științifico-metodice de specialitate
Analiza literaturii a constat în consultarea unui număr adecvat de lucrări din literatura de specialitate. S-a studiat literatura științifico-metodică pe baza manualelor, materialelor didactice și metodice, monografiilor, articolelor, referatelor, tezelor, datelor și documentelor din teren pentru a constata diferitele aspecte ale conceptului personalitate, a formelor și tipurilor de turism, activitatea turistică școlară precum și ghidul metodologic privind activitatea educativă a elevilor din învățământul preuniversitar, consultându-se programe care au vizat educația prin activități extrașcolare.
Pentru fundamentarea științifică a temei, am considerat necesară studierea literaturii care tratează tema lucrării de față.
Testarea potențialului psihomotric
Testele psihomotrice evaluează calitățile motrice și abilitățile, sunt propuse adolescenților sau adulților atunci când se propune evaluarea potențialului lor în raport cu execuția unor anumite sarcini. Psihomotricitatea denumește, generic, orice acțiune motorie, atitudine sau model comportamental care se află sub influența proceselor psihice, cele două laturi ale sale (motorie și psihică) neputând fi separate. Psihomotricitatea este o caracteristică a comportamentului motor reieșită din particularitățile individuale ale organizării și coordonării mișcărilor musculare, o funcție complexă, o caracteristică umană, o aptitudine ce integrează și conjugă aspecte motrice și psihice legate de funcțiile senzoriale, perceptive, motorii și intelectuale, de recepția informațiilor și de execuția adecvată a actului de răspuns, care determină o conduită specifică, individualizată.
Pentru aprecierea nivelului de pregătire psihomotrică a elevilor, s-a aplicat o baterie de 4 teste la patru parametri: alergarea de viteză, săritura în lungime de pe loc, alergarea de rezistență, testul Fleishman.
Pentru demersul științific constatativ a fost ales un eșantion de 185 de subiecți din care, 100 băieți și 85 fete cu vârsta cuprinsă între 15-16 ani. Aparatele și instrumentele folosite: cronometrul, ruleta, rigla gradată.
Probele testate au fost următoarele:
Alergare de viteză pe 50 m cu start din picioare. Se cronometrează la prima mișcare în secunde și zecimi de secunde.
Săritură în lungime de pe loc. Se măsoară de la vârful picioarelor (poziția de plecare) până la călcâie (poziția de aterizare). Se permite o singură pendulare a brațelor, înregistrându-se cel mai bun rezultat din trei încercări, rezultatele se înregistrează în metri.
Alergare de rezistență 1000 m pentru băieți și 800 m pentru fete. Distanța se parcurge pe teren plat, contra cronometru, pe teren oficial de atletism, cu pista de 400 de m. Rezultatele se exprimă în secunde.
Testul de echilibru Fleishman este o probă cu ajutorul căreia se cercetează capacitatea de menținere a echilibrului.
Instalația necesară efectuării testului. Șina de echilibru este o bucată de lemn, groasă de 4,5 cm, lată de 2 cm și lungă de 60 cm. Bucata de lemn este fixată pe o scândură de bază, instrumentul cu care se măsoară este cronometrul. Se cere subiectului să se mențină în echilibru pe o șină lată de 2 cm pe ce picior dorește, astfel încât axul longitudinal al piciorului să fie paralel cu axul longitudinal al șinei. Subiectul pune mai întâi mâinile pe șolduri, apoi urcă pe șină. Are dreptul la o probă cu ochii deschiși după care se execută procedura dar cu ochii închiși. Testul de echilibru se execută de două ori, apoi se adună secundele spre a obține un total final. Cronometrul pornește în clipa în care subiectul și-a găsit echilibrul și dă semnalul de pornire și se oprește în momentul în care subiectul atinge solul cu oricare parte a corpului sau când își ridică o mână de pe șold.
Testări prin chestionare sociologice
Testul privind aprecierea trăsăturilor de personalitate
Testele de cunoaștere ale elevilor reprezintă un instrument util, rezultatele lor fiind valorificate prin anchetă sub forma unui chestionar utilizat înaintea și după implementarea programului activităților turistice.
Ipoteza experimentală este cercetarea efectului modelator al activităților turistice din programa experimentală elaborată asupra trăsăturilor de personalitate: inițiativa, optimismul, perseverența, aptitudini organizatorice, voința, curajul, aptitudini speciale, responsabilitatea, corectitudinea și spiritul critic.
S-a urmărit diversificarea mijloacelor și a metodologiei cunoașterii de sine și a semenilor, precum și aplicațiile acestei cunoașteri în practicarea activităților turistice. Totodată aceasta a constituit și o premisă a formării personalității elevilor prin structura și elementele de conținut ale activităților turistice din programa experimentală.
Am solicitat elevilor să clasifice în ordine, prin notarea pe o scală de apreciere de la 1 la 10 a următoarelor trăsături de personalitate ale colegului de bancă: inițiativa, optimismul, perseverență, aptitudini organizatorice, voința, curajul, aptitudini speciale, responsabilitatea, corectitudinea și spiritul critic.
Chestionarul a fost aplicat la grupa experimentală și grupa martor, înainte și după experiment. Datele obținute și sistematizate s-au prelucrat statistic, calculându-se într-o primă etapă, suma care în acest experiment reprezintă suma produselor dintre numărul de observații și poziția de pe scala de apreciere și media clasificărilor date de elevi care reprezintă suma împărțită la numărul de subiecți din grupă. În etapa următoare după calcularea mediilor, se stabilesc rangurile pentru fiecare trăsătură de personalitate, ordonând valorile mediilor în serie descrescătoare: mediei cu valoarea cea mai mare i se acordă rangul 1 și apoi succesiv în ordinea descrescătoare, se acordă rangurile 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Pe baza rangurilor atribuite valorilor mediilor care reprezintă aprecierea trăsăturilor de personalitate ale elevilor la ambele testări, se calculează diferența (d) între rangurile atribuite trăsăturilor de personalitate, în cele două etape ale experimentului pentru grupele experimentale și martor. Pentru a stabili dacă între cele două etape ale aplicării chestionarului există o corelație, se calculează coeficientul de corelație a rangurilor (Spearman) după formula:
(rho) = 1 – 6dxd / n (nxn-1)
d = diferența;
n = numărul de subiecți.
Testul privind aprecierea impactului benefic al activităților turistice asupra dezvoltării elevilor
Aprecierea impactului activităților turistice asupra elevilor este mijlocul și modalitatea de urmărire a atitudinilor, comportamentului și personalității subiecților investigați. Prin această apreciere s-a urmărit atitudinea elevilor față de beneficiile calitative ale practicării activităților turistice școlare, s-au vizat trei laturi fundamentale ale activităților turistice școlare:
latura sanogenică prin care activitățile turistice realizează menținerea unei stări optime de sănătate a elevilor;
latura sociologică, unde s-au pus în evidență relațiile dintre indivizi, adaptarea și integrarea în societate prin intermediul activităților turistice;
latura psihologică, unde s-a surprins rolul activităților turistice în stimularea și dezvoltarea proceselor psihice.
Metoda folosită a fost ancheta sociometrică iar chestionarul folosit este cel de tip direct.
Experimentul pedagogic
Experimentul pedagogic presupune: realizarea unui complex de condiții corespunzător unui criteriu de cercetare (E. Mayer, 1973; M. Epuran, 1991).
Cercetarea a avut ca obiectiv principal, verificarea și evaluarea eficacității programei experimentale de activități turistice prin implementarea acesteia în cadrul activităților extrașcolare, la grupa experimentală.
Durata experimentului propriu-zis a fost de un an școlar, din 15 septembrie 2006, până la data de 15 aprilie 2008. S-a considerat necesară și cuprinderea perioadei vacanțelor școlare pentru creșterea eficienței implementării programei de activități turistice și pentru extinderea experienței sociale a elevilor.
Variabila independentă a constat în acel sistem de metode și mijloace de acționare pe care le-am aplicat în experiment. În cazul de față: tipuri și forme de activități turistice variate pentru dezvoltarea calităților psihomotrice, îmbunătățirea coeziunii de grup și a relațiilor interpersonale, și influențarea pozitivă a trăsăturilor de personalitate. Mijloacele folosite sunt prezentate în capitolul IV dar în aplicarea acestora am avut permanent în vedere relațiile interumane din cadrul grupei experimentale.
Variabila dependentă a constat în acele rezultate care s-au obținut în urma aplicării variabilei independente. Inițial s-a efectuat experimentul prealabil care a constat în testarea a 5 indicatori reprezentând dezvoltarea calităților psihomotrice pe un număr de 185 de elevi de la 3 licee din orașul Tg-Jiu, Liceul „Ecaterina Teodoroiu”; Grup Școlar Energetic Nr. 1; Grup Școlar Forestier.
Testările au fost realizate cu scopul de a stabili nivelul dezvoltării potențialului psihomotric la probele propuse pentru această vârstă și stabilirea climatului social existent în școli.
Experimentul pedagogic propriu-zis s-a realizat pe două grupe: o grupă martor formată din 33 elevi și una experimentală formată din 33 elevi de casa a IX. Elevii au fost testați din punct de vedere psihomotric, al climatului social și al trăsăturilor de personalitate, atitudinea lor față de beneficiile activităților turistice.
2.2. Organizarea cercetării
Cercetarea s-a organizat și desfășurat în cadrul a trei licee teoretice din Tg-Jiu în perioada 2006-2008. S-a realizat în trei etape distincte după cum urmează:
Prima etapă (anii 2006 – 2007) a fost o etapă constatativă și a cuprins:
studierea literaturii științifice de specialitate legate de tema cercetării;
analiza programelor instructiv-educative extrașcolare;
analiza opiniei profesorilor din învățământul preuniversitar, a elevilor și părinților;
desfășurarea experimentului constatativ;
Experimentul constatativ a fost efectuat pe un număr de 365 de elevi și a cuprins două direcții:
Verificarea nivelului potențialului psihomotric.
Analiza climatului social și al relațiilor interpersonale a elevilor din treapta învățământului liceal.
Etapa a doua (anii 2006-2007) a cercetării a cuprins desfășurarea experimentul pedagogic de bază, etapă în care s-a aplicat programa elaborată și testele pentru subiecții supuși experimentului.
Etapa a treia (anii 2007-2008), formativă și de constatare a cuprins finalizarea programei și sistematizarea și prelucrarea datelor obținute în cadrul experimentului pedagogic de bază. În baza rezultatelor obținute au fost formulate concluziile și recomandările metodice.
2.3. Aprobarea și aplicarea datelor cercetării
Aprobarea rezultatelor obținute în cadrul cercetărilor efectuate va aduce contribuții la întocmirea programelor educative extrașcolare argumentându-se necesitatea diversificării lor în vederea formării personalității elevilor din treapta învățământului liceal.
Materialele au fost publicate sub formă de elaborări metodice, articole și referate.
Rezultatele parțiale ale cercetării au fost prezentate și publicate în volumele: „Comunicări științifice” organizată de Universitatea București, Facultatea de Drept, Catedra de Educație Fizică și Sport, 2006; “Cultura fizică – Problemele științifice în domeniul învățământului și sportului”, Revista de informare olimpică – Brașov, 2006; 2007; „Noi coordonate privind creșterea eficienței educației fizice și sportului”, Universitatea Ecologică București, sub egida Consiliului Științei și Sportului din România, București 2007; „Coordonate ale educației fizice și sportului în lumina exigențelor anului internațional al educației prin sport”, Universitatea Ecologică București, sub egida Consiliului Științei și Sportului din România, București, 2007; “Conceptul despre călătoria turistică” la Conferința internațională de la Marburg, Germania, 2006; „Tradiții vechi, metode noi în activitățile turistice” la Conferința internațională, Brathay Hali din Anglia, 2007.
Toate lucrările care au fost publicate constituie material metodic și științific atât pentru profesorii din învățământul preuniversitar cât și pentru studenții și profesorii de la Facultățile de Educație Fizică și Sport.
CAPITOLUL 3. ARGUMENTE TEORETICO-METODICE PRIVIND ELABORAREA PROGRAMEI DE ACTIVITĂȚI TURISTICE ȘCOLARE
3.1. Analiza documentelor școlare din perspectiva activităților extrașcolare
O cercetare îndeplinește rolul esențial într-un sistem rațional de cunoaștere și valorificare a activităților din domeniul studiat, deoarece asigură informațiile necesare. Pornind de la necesitatea unui învățământ orientat spre valori ca răspuns la provocările societății în tranziție, programul educațional, și-a propus clarificarea procesului instructiv-educativ, formarea valorilor în învățământ. În concepția documentului, parte integrantă a Curricumului național, educația este abordată cu referire la problematica umană, la domeniul moral, civic, precum și la natura și la mediul înconjurător cultural și tehnologic.
O formare eficientă a personalității pentru valorile unei societăți democratice vizează nu numai cunoașterea de către elevi a acestor valori, ci încurajarea în același timp a reflexiei critice asupra valorilor și normelor prin diferite activități educative.
Școala poate și trebuie să formeze și să fundamenteze, trăsături pozitive ale personalității elevilor bazându-se pe experiența practică a lor. Această finalitate nu se poate atinge printr-o simplă și formală educație morală, civică a șa cum se argumentează în Programul educațional „Valori și mijloace ale educației de astăzi” ci prin încurajarea și crearea unor contacte educative favorabile, prin diversificarea activităților extrașcolare cu contribuția responsabilă a fiecărui participant, dezvoltarea la elevi a curajului de a-și exprima opiniile personale.
Domeniul educației parcurge o perioadă de criză, ce se manifestă printre altele și prin confuzii și dificultăți principiale, organizatorice, metodice.
Se constată, tot mai mult, în programele educative, folosirea pe scară largă a video-ului, a calculatorului pentru elaborarea de competențe de învățare individuală și transmitere de informații virtuale ale unor locuri și peisaje din natură. Aceste posibilități oferite de tehnologia informatică nu pot constitui un înlocuitor pentru experiențe de viață personale autentice și nici nu pot înlocui efortul fiecărui elev și participarea la propria formare.
Programele educative extrașcolare instruiesc elevii pentru calitatea de cetățean în spiritul democrației și aceasta presupune modele și încurajarea fără constrângeri a propriului sistem de gândire și a propriului set de valori. În acest cadru instructiv-educativ, toleranța, respectarea demnității celuilalt, sprijinul reciproc, modestia, bunul-simț și alte valori educaționale cuprinse în programele educative actuale nu ar trebui să rămână simple noțiuni cum sunt acum prezentate ci experiențe autentice în spiritul formării unor trăsături pozitive de caracter.
În procesul instructiv-educativ, activitățile educative au în vedere idealul educațional, principiile activității educative, obiective generale și particulare, propuneri de teme pentru fiecare componentă a educației pe nivele de învățământ. Formarea trăsăturilor de personalitate sunt prezentate ca o strategie pentru educația moral-civică și pun un accent deosebit pe managementul dimensiunilor multiple ale mediului școlar și ale activităților în clasă fără a fi prezente și în cadrul activităților extrașcolare care ar duce la sprijinirea efectivă a dezvoltării personalității elevilor prin evenimente reale în natură și nu prin simple lecții abstracte. Formarea trăsăturilor de personalitate prin experiențe afective în natură constituie un spațiu de educație indirectă care printr-o influențare mijlocită, creează condiții favorabile pentru manifestarea plenară a tuturor valențelor educative de care dispun elevii.
Privind educația pentru timpul liber din „Ghidul metodologic educativ”, 2002 și 2004, pentru profesorii din învățământul preuniversitar, nu sunt prevăzute obiective, teme sau programe specifice care să facă referiri exacte la activități turistice. De asemenea nici „Dirigenția și consilierea – Ghid metodologic” 2004, un îndrumar metodic special pentru profesorii diriginți din învățământul preuniversitar, nu prevede prelucrarea cu elevii a unor teme din domeniul turistic școlar. Sunt prevăzute numai aspecte sumare privind valoarea vacanței școlare pentru întărirea echilibrului biologic și obținerea de informații privind vacanțele.
Tratarea activităților turistice este superficială și lacunară, nefiind abordate aspectele esențiale de conținut, obiectivele specifice care pot corobora cu competențe concrete, transpozabile în obiective de referință și operaționale la fiecare activitate și a mijloacelor de realizare la condițiile școlii.
La capitolul „Activități educative extrașcolare – timpul liber al elevului” sunt prevăzute activități organizate în vacanță, precum tabere, vizite la sate, excursii, însă fără o metodologie detaliată a unor activități turistice cu tematică educativă, fără precizarea modalităților instituționale de realizare a lor, fără stabilirea responsabilităților concrete și a scopurilor instructiv educative pentru mediul rural și urban. Lipsesc liniile directoare privind modalitățile de organizare, conducere și desfășurare a celor mai importante forme de deplasări și excursii, precum și a mijloacelor de valorificare a acestor activități în sprijinul procesului formativ al elevilor. Programele educative nu evidențiază latura formativă a turismului școlar, nu include excursia ca metodă de învățământ la care se adaugă în mod obligatoriu și scopul instructiv-educativ și de odihnă, aspecte pe care le-am scos în evidență în programa elaborată și prezentată în capitolul IV, corelată cu exigențele actuale privind dezvoltarea acestor activități în sprijinul formării personalității, a satisfacerii unui imperativ pregnant al vieții contemporane: impulsionarea practicării turismului începând chiar de la vârsta preșcolară. Nu sunt specificate finalitățile educative ale activităților turistice propuse și nici abordarea problematicii pe cele trei mari domenii: cognitiv, afectiv-atitudinal, psihomotric. Ghidurile metodologice menționează pentru activitățile extrașcolare de timp liber doar activitățile care propun atingerea performanței într-un domeniu sau altul.
Programul Național „2004: Anul european al educației prin sport” precum și programele Agenției Naționale a Taberelor și Turismului Școlar, prevăd doar formele unor activități: activități extrașcolare la nivel național, prin tabere specializate pe discipline de învățământ sau pe diferite domenii ale științei, tehnicii, artei și culturii, tabere sportive, concursuri, competiții cluburi de vacanță, excursii, expediții, drumeții, manifestări cultural-artistice și de educație civică, cu caracter național și internațional, asigurându-se în acest fel participarea directă și pe bază de reciprocitate la manifestări similare peste hotare. Din lista orientativă cu teme adecvate pentru fiecare nivel de clasă și pentru fiecare obiectiv, cuprins în „Programa Națională 2004”, doar 4 sunt activități turistice și în aceste documente, lipsesc finalitățile educative și competențele specifice, sunt specificate doar activitățile și responsabilii acțiunilor menționate, fără a da exemplu cel puțin un scenariu sau conținutul propriu-zis al unei activități turistice. Pentru alte tipuri de activități sunt propuse:
finalități educative;
competențe specifice;
scenarii.
Programa care orientează activitatea profesorilor din învățământul preuniversitar, pentru orele de dirigenție, prevede un număr redus de ore pentru componenta educației pentru timpul liber.
În ceea ce privește activitățile extrașcolare, foarte multe asociații de pe lângă școli, oferă o varietate de activități extrașcolare precum: dans sportiv, cor, actorie, instrument muzical, activități de jurnalistică și astronomie, spiritualitate. După cum observăm lipsesc activitățile turistice. Din discuțiile avute cu elevii se desprinde ideea că ei sunt contrariați de discrepanța dintre vorbele și faptele adulților. Ei conștientizează faptul că mediul înconjurător este cea mai importantă avuție a omului și își doresc să contribuie pentru a se diminua poluarea, intervenția brutală a omului asupra mediului, (apă, aer, sol), experiențele pe animale, defrișarea pădurilor, vânarea irațională a animalelor, reducerea spațiilor verzi în orașe din rațiuni financiare și să participe la organizarea acțiunilor turistice și ecologice.
Lipsa unor obiective clare și a unor conținuturi adecvate, precum și penuria tematică în proiectarea programelor turistice, impun o încercare de clarificări și orientare mai fermă spre activitățile turistice care pot contribui la formarea personalității elevilor.
Aspectele menționate vin să susțină necesitatea prezentei cercetări, a concluziilor și propunerilor desprinse din analiza chestionarelor adresate profesorilor, părinților și elevilor ca argument motivațional în vederea elaborării unui program concret de formare a personalității elevilor prin activități turistice.
3.2. Importanța activităților turistice în opinia cadrelor didactice, părinților și elevilor
Una din metodele de bază în cercetările științifice în domeniul culturii fizice și sportului este anchetarea, interogarea specialiștilor din domeniu, pe diferite probleme supuse cercetării.
S-a realizat o ancheta pe bază de trei chestionare la care au răspuns 60 de profesori din învățământul preuniversitar, 100 elevi din ciclul liceal și 40 de părinți. Ancheta a oferit un volum mare de informații privind opiniile referitoare la importanța activităților turistice în programele educative, la interesul pentru diferitele forme și tipuri de activități turistice.
Cercetarea și-a propus să analizeze și să compare unele aspecte concrete ale modului în care se realizează activitățile extrașcolare și în special cele turistice. Chestionarele au cuprins întrebări care să conducă la obținerea unor indicatori utili pentru elaborarea programei experimentale de activități turistice.
Chestionarul adresat profesorilor din învățământul preuniversitar a cuprins un număr de 18 întrebări la care au răspuns 150 de profesori din 3 licee teoretice (anexele 1 și 2).
Analizând răspunsurile la cele mai relevante întrebări rezultă următoarele aspecte:
La întrebarea nr.l, privind familiarizarea cu noțiunea și conținutul activităților extrașcolare, reiese că din cei 150 de profesori chestionați, 21,3% sunt familiarizați cu noțiunea și conținutul activităților extrașcolare, 74% au răspuns că nu sunt familiarizați și 4,7% sunt neutri, conform diagramei din figura 3.
Figura 3. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea 1
Se observă că majoritatea din profesorii chestionați consideră că nu sunt familiarizați cu activitățile extrașcolare, ceea ce arată că este necesară o mai bună informare a lor în acest sens.
În legătură cu ce anume reprezintă activitățile turistice, la întrebarea nr.3, numai 15,3 % consideră că activitățile turistice sunt activități instructiv- educative, în timp ce 52,7% le consideră ramura culturii fizice iar un procent destul de mare de 32% le considera altceva (fig. 4).
Din interpretarea rezultatului la întrebarea 3 (fig. 4) reiese că mai mult de jumătate din cei chestionați consideră activitățile turistice, ca ramură a culturii fizice ceea ce denotă necunoașterea domeniului.
Fig. 4. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 3
La întrebarea nr. 4 privind forma sub care se practică activitățile turistice în școală, 39,3% au răspuns că se practică sub forma activităților sportive, 10% sub forma excursiilor, 34,7% sub forma odihnei active, 4,6% sub forma de reabilitare, recuperare și 16,4% au răspuns sub alte forme (fig. 5).
Figura 5. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea privind forma de practicare a activităților turistice
Răspunsurile privind formele de practicare a activităților turistice demonstrează o pondere apropiată între activitățile sportive și cele recreative dar și o pondere mică a activităților turistice cuprinse în programa tradițională.
Privind influența activităților turistice la formarea personalității elevilor, 15,3 % din cei chestionați au dat un răspuns pozitiv, 64% au dat răspuns negativ și 20,7% au dat răspuns neutru (figura 6).
Figura 6. Reprezentarea grafică a răspunsurilor privind influența activităților turistice asupra formării personalității elevilor
Interpretarea dată acestor răspunsuri arată că o bună parte a profesorilor nu cunosc legăturile existente între practicarea turismului în forme variate și influențarea prin acestea a personalității elevilor datorită unui caracter static și nu dinamic al procesului educațional prin disciplinele teoretice clasice predate de respectivii profesori.
La întrebarea cum ar trebui să fie activitățile turistice, în opinia profesorilor chestionați, doar 11,3% consideră activitățile turistice obligatorii, 86,4% opționale și 2,3% facultative (fig. 7).
Figura 7. Diagrama răspunsurilor privind desfășurarea activităților turistice
Analiza chestionarului adresat elevilor, argument motivațional în vederea elaborării programei experimentale de activități turistice
Chestionarul adresat elevilor a cuprins un număr de 12 întrebări adresate unui număr de 365 elevi de la 4 licee teoretice (anexele 3 și 4).
3.3. Nivelul de dezvoltare psihomotrică al elevilor din treapta învățământului liceal
Cunoașterea temeinică a posibilităților de care dispune organismul uman pe parcursul vieții, stabilirea capacităților psihomotrice, constituie o sinteză morfologică și psihofuncțională în plină dinamică la vârsta adolescenței. Este nevoie de o cercetare pentru a-i determina componentele, valorile medii și caracteristicile precum și inter-relațiile acestora. Psihomotricitatea se perfecționează după particularitățile activităților care se practică ceea ce impune activități diferite și complexe. Funcția principală pe care o are potențialul psihomotric este asigurarea transferului pozitiv al calităților și abilităților spre zona specifică de activitate, constituind totodată în cazul acestei cercetări suportul pentru practicarea activităților turistice variate.
Pentru domeniul activităților turistice, capacitatea psihomotrică reprezintă elemente importante datorate diverselor forme în care se practică activitățile turistice. Având în vedere specificul diferitelor forme de turism cum ar fi orientarea turistică și sportivă, acestea necesită prezența actelor complexe care conjugă forțele motrice cu cele psihice. În realizarea diferitelor acțiuni în care sunt implicate funcțiile perceptive, senzoriale și cele intelectuale, constituie argumente care confirmă importanța lor în aprecierea autorului M. Miclea (1999).
Prin aplicarea testelor psihomotrice s-a stabilit nivelul pregătirii fizice generale și a disponibilităților psihomotrice ale elevilor de liceu cu vârste cuprinse între 15-16 ani. Aplicarea testelor permite comparații între indivizi și colective diferite, pentru a desprinde elemente comune sau diferențieri datorate unor tehnologii de lucru variate. Cercetarea cuprinde rezultatele obținute la cinci probe care stabilesc potențialul psihomotric al elevilor de liceu. Prin intermediul testelor am urmărit: testarea pregătirii fizice generale, testarea echilibrului (Fleishman), testarea coordonării generale prin efectuarea unor acțiuni motrice în condiții impuse (testul Denisiuk);
Cercetarea s-a efectuat pe un eșantion de 185 de elevi (100 băieți, 85 fete) de la 3 licee din orașul Tg-Jiu și anume: Liceul „Ecaterina Teodoroiu”, Grupul Școlar Energetic Nr.l; Grupul Școlar Forestier din orașul Tg-Jiu.
Pentru relevanța calcului statistic la specificul analizei, subiecții au fost repartizați în cinci grupe de băieți și cinci grupe de fete. După culegerea datelor, s-a trecut la întabelarea, prelucrarea și interpretarea datelor, pe baza indicatorilor statistici:
media aritmetică (x);
amplitudinea standard a valorii medii (m);
abaterea standard (S).
Ca urmare a prelucrării statistice a datelor înregistrate la toate testările efectuate, s-au evidențiat rezultate, prezentate în anexa 7.
Din culegerea datelor și în tabelarea celor 2310 date primare, constatăm următoarele:
Figura 8. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la alergarea de viteză pe 50 m la grupele de băieți și fete
Figura 9. Reprezentarea grafică a rezultatelor la săritura în lungime de pe loc la grupele
de băieți și fete
La alergarea de viteză, atât la fete cât și băieți, analiza statistică ne demonstrează că între grupe nu există o diferență semnificativă în ce privește performanța obținută (fig. 8).
Grupa nr. 5 (băieți), care se compune din elevi de la clasa cu program sportiv, a obținut o medie aritmetică mai bună față de celelalte grupe cu o medie aritmetică de 7,3 ± 0,30. Abaterile standard ale mediilor calculate nu sunt mari, ceea ce arată că gradul de dispersie a rezultatelor în jurul valorii centrale nu este mare.
La proba de săritură în lungime de pe loc, rezultatele ne demonstrează că nu există diferențe semnificative între grupe (fig. 9) dar se constată un rezultat mai bun pentru grupa nr.5 (băieți, clasa cu program sportiv) cu o medie aritmetică de 2,10 ± 0,12. La grupele de fete, grupa nr. 4 a înregistrat media aritmetică cea mai mare, de 1,90 ± 0,11 dintre toate grupele.
Abaterile standard ale mediilor calculate nu sunt mari, ceea ce arată că gradul de dispersie a rezultatelor în jurul valorii centrale nu este mare.
Figura 10. Reprezentarea grafică a rezultatelor la alergarea de rezistență la 1000 m băieți; 800 m fete
Figura 11. Reprezentarea grafică a rezultatelor la testul de echilibru la grupele de băieți și fete
Cele mai bune valori ale mediilor aritmetice a rezultatelor la alergarea de rezistență (fig. 10) le-au obținut grupa nr.5 de la băieți, cu o medie aritmetică de 3,64 ± 0,34 și grupa nr. 4 cu o medie aritmetică de 3,73 ± 0,37. Grupa nr. 4 (fete) a obținut și la această probă cel mai bun rezultat cu o medie aritmetică, de 3,77 ±0,37. Și la această probă se observă că abaterile standard ale mediilor calculate nu sunt mari, ceea ce demonstrează că gradul de dispersie a rezultatelor în jurul valorii centrale nu este mare.
După cum reiese din figura 11, cel mai bun rezultat la testul de echilibru l-a obținut grupa nr. 3 la băieți, având o medie aritmetică de 17,98 ± 1,79, urmată foarte aproape de grupa nr. 1 cu o medie aritmetică de 17,86 ± 1,69 restul grupelor au înregistrat la acest test de echilibru valori foarte apropiate. Cel mai slab rezultat la băieți, la testul de echilibru, 1-a obținut grupa nr. 2 cu o medie aritmetică de 16,61 ± 1,65. Fetele înregistrează și ele valori foarte apropiate dar aici grupa nr. 2 cu o medie aritmetică de 16,97 ± 1,80 și grupa nr. 4, cu o medie aritmetică de 16,75 ±1,47 au rezultate sub media celorlalte grupe atât la fete cât și la băieți. La această probă abaterile standard nu sunt mari, prin urmare gradul de dispersie al rezultatelor în jurul valorii centrale este foarte mic (anexa 7).
3.4. Structura și conținutul programei experimentale de activități turistice pentru elevii din treapta învățământului liceal
În elaborarea programei experimentale a activităților turistice s-a pornit de la un demers educațional care vizează realizarea obiectivelor principale, componente ale educației, în scopul formării personalității prin obiectivele educaționale și specifice activităților turistice școlare și dezvoltarea unor competențe concrete în domeniul cognitiv, socio-afectiv și psihomotric.
Componentele programei reflectă abordarea tridimensională în problemele fundamentale ale educației, răspunzând tendințelor educaționale actuale și următoarelor perspective:
formele și mijloacele de derulare ale activităților turistice devin repere educaționale și implicit susțin conținutul programelor educative extracurriculare;
ca program educativ, activitățile turistice sprijină inserarea facilă și flexibilă a fiecărui participant;
tridimensionalitatea programului de activități turistice (psihologică, pedagogică, socială) dă o orientare explicită activităților educative.
Elementele care susțin valoarea implicită a programei de activități turistice în viziunea autorului sunt:
sunt compatibile cu documentele extracurriculare în vigoare, valorificând aspectele educative ale strategiei M.E.C;
organizează și flexibilizează modular componentele activității educative;
prin conținuturile tematice, prin modalitățile și formele de realizare sugerate, se accentuează responsabilizarea educatorilor și elevilor în propria formare;
favorizează personalizarea componentelor activităților și traseelor formative;
redimensionează parteneriatul educațional (școală, părinți, potențiali sponsori);
La elaborarea programei s-a ținut cont de:
continuitatea demersului educativ;
perfectibilitatea obiectivelor și tematicilor;
alegerea formelor de turism conform obiectivelor propuse;
creativitate maximă în organizarea activităților turistice;
conceperea programei conferă rigoare și consecvență în munca educativă.
Școala modernă trebuie să-i învețe pe elevi cum să studieze, să prezinte situații prin intermediul cărora elevul va fi obișnuit cu conștientizarea structurilor din mediul înconjurător și cu alegerea celui mai potrivit comportament.
Activitățile turistice pot realiza dezvoltarea simțului, responsabilității elevilor printr-o participare activă, prin colaborare și munca în echipă.
Acțiunile turistice se bazează pe dezvoltarea și exercitarea libertății comportamentale, dezvoltarea personalității prin consolidarea a trei necesități fundamentale cum ar fi nevoia de acceptare, nevoia de valorificare și nevoia de autonomie.
Turismul lărgește orizontul perceptual și motric.
Obiective educaționale specifice domeniului turistic:
Informarea și sensibilizarea instituțiilor de învățământ privind importanța activităților turistice în formarea personalității elevilor.
Exploatarea formelor și tipurilor turistice pentru modelarea trăsăturilor de caracter și formarea unor competențe care să permită tinerilor practicarea consecventă a turismului și după terminarea școlii.
Promovarea valorilor formative ale activităților turistice.
În abordarea și prezentarea activităților turistice s-a ținut seama de: structurarea metodică a activităților în funcție de nivelul și particularitățile de vârstă ale elevilor; accesibilitatea pentru profesorii diriginți de specialități diferite sau care nu au studii pedagogice; potențialitatea formativă a activităților propuse care să vină în întâmpinarea preferințelor și intereselor atât de diferențiate ale elevilor; activitățile turistice propuse se doresc a avea doar un caracter orientativ și facultativ.
Cadrul teoretic a programei de activități turistice din perspectiva procesului instructiv-educativ
Programa experimentală de activități turistice este un demers formativ introdus în teoria și practica educațională și a fost implementată în liceele din orașul Tg-Jiu, Județul Gorj.
Programa ca sistem din perspectiva procesului instructiv-educativ (fig. 12) este un ansamblu de componente rațional organizate și interdependente care asigură funcționalitatea ei, ca un tot unitar, urmărind realizarea obiectivelor formative, are un caracter integral, care permite sistemului să-și păstreze unitatea și dispune de mecanisme de feedback.
Figura 12. Reprezentarea schematică a programei experimentale de activități turistice din perspectiva procesului instructiv-educativ
Programa propune următoarele:
îmbogățirea și diversificarea programelor educaționale privind activitățile turistice pentru învățământul preuniversitar;
introducerea unor noi informații și elemente de conținut din domeniul turismului, accesibile elevilor din ciclul liceal;
dinamică accentuată a acțiunilor turistice școlare;
favorizarea și cultivarea dorinței profesorilor de a stăpâni metodele de modelare a personalității umane prin activitățile turistice;
valorificarea experienței individuale de 18 ani a autorului și al altor cadre didactice din învățământul preuniversitar corelate cu tendințele didacticii moderne și evoluția cercetării pedagogice;
Prin structura și funcțiile ei esențiale, programa se adresează următoarelor categorii de subiecți:
cadrelor didactice școlare;
elevilor și părinților acestora;
autorilor care proiectează și elaborează programe educative pentru elevi;
factorilor responsabili de organizarea și desfășurarea actului educativ – inspectoratele școlare, conducerile unităților școlare;
altor parteneri instituționali, interesați de calitatea efectelor formative prin activități turistice: sindicate, asociații profesionale, instituții implicate în educația și formarea tinerilor.
Programa de activități turistice este concepută din punct de vedere metodologic astfel:
statutul și valoarea specifică a programei;
obiectivele specifice programei turistice;
scopurile programei;
competențele specifice;
obiectivele tematice;
strategiile de realizare ale activităților turistice;
etapele de realizare ale programei de activități turistice;
conținutul tematic și referințele lui de bază.
Funcțiile pe care și le asumă programa de activități turistice pot fi rezumate astfel:
informează pe toți beneficiarii potențiali cu privire la valoarea unui astfel de program educativ, obiectivele, conținutul, modurile și instrumentele de realizare;
definește coordonatele activității de dezvoltare a personalității elevilor și susține eforturile pe care le implică reușita activităților turistice propuse;
orientează profesorii în conceperea procesului de educație în cadrul activităților extrașcolare;
contribuie la inovarea activităților extrașcolare;
facilitează compararea valorii educative obținute în urma aplicării programei experimentale cu programa existentă, oferind sugestii utile pentru reconstrucția programei extra-curiculare, criteriile, tehnicile și procedurile utilizate în realizarea ei.
Obiectivele specifice ale programei:
Cunoașterea și însușirea modalităților diverse de practicare a turismului, dezvoltarea abilităților de orientare, cooperare, competiție și solidaritate specifice activităților turistice pentru tânăra generație.
Crearea unui volum de cunoștințe despre mediul înconjurător, elemente din diferite științe, legate de dimensiuni ale educației fizice, estetice, morale și vocaționale.
Dezvoltarea comportamentului ludic și a premiselor pentru menținerea stării de sănătate prin practicarea consecventă a exercițiilor fizice în aer liber.
Cunoașterea posibilităților de ocrotire și conservare a naturii, a mediului, în vederea cultivării atitudinilor responsabile și implicarea în protejarea mediului.
Cunoașterea și cultivarea interesului pentru obiceiurile, tradițiile locale și naționale existente în vederea valorizării lor și a dezvoltării personalității.
Acceptarea și aplicarea normelor de organizare a grupului și a mediului ambiant specifice activităților turistice.
Identificarea surselor de stres și a modalităților de evitare a lor și de relaxare în natură pentru reconfortarea organismului în vederea măririi gradului de rezistență fizică a organismului.
Cultivarea unei atitudini optimiste față de viață.
Cultivarea necesității de practicare a diferitelor forme de turism prin optimizarea modelului educațional extracurricular.
Proiectarea activităților turistice în concordanță cu cerințele extracurriculare și ale tehnologiei didactice moderne.
Scopurile:
modelarea asperităților temperamentale și de caracter ale elevilor prin canalizarea energiei pentru sport și turism;
stimularea interesului și preocuparea constantă pentru proiectarea și perfecționarea conținuturilor, diversificarea activităților turistice;
să identifice formele de turism ca activități de recreere și odihnă activă, legătura omului cu natura;
să stimuleze înțelegerea echilibrului biologic uman, să-și formeze deprinderi de ocrotire a mediului;
să ofere criterii de comparație prin raportare la parametrii modelului educațional privind turismul școlar existent pentru învățământul liceal;
să identifice sursele activităților turistice pentru lărgirea orizontului cultural și implicit formarea personalității;
să formeze convingeri referitoare la importanța și necesitatea utilizării turismului, să orienteze elevul în determinarea competențelor fundamentale ale practicării turismului.
Competențe specifice:
Cunoașterea și aprofundarea de către profesori și elevi a conținuturilor științifice și metodice a programelor educative extra-școlare axate pe activități turistice; să determine profesorii să adopte atitudine pozitivă față de coordonatele și obiectivele instructiv-educative ale activităților turistice.
Operarea cu modalitățile diverse de organizare și petrecere a timpului liber prin activități turistice.
Operarea cu indicatorii managementului activităților turistice în funcție de forma și tipul acțiunii turistice.
Cunoașterea, selectarea și aplicarea metodelor de educație adecvate tipului de activitate turistică.
Comunicarea eficientă cu partenerii în activitatea educațională.
Executarea activităților turistice în condițiile respectării normelor de protecție a mediului înconjurător.
Comunicarea adaptată la particularitățile de vârstă ale elevilor, a conținutului diferențiat al activităților turistice astfel încât să dezvolte structuri operatorii, simpatetice și atitudinale.
Obiective tematice:
descoperirea frumuseților plaiurilor noastre prin turism rural și ecoturism;
verificarea cunoștințelor din domeniul ecologiei, identificarea principalilor tipuri de poluanți;
asimilarea de cunoștințe suplimentare în domeniul protecției mediului;
dezvoltarea creativității elevilor;
formarea capacității elevilor de a lucra în echipă;
formarea de priceperi și deprinderi sănătoase de viață.
Obiective generale și obiective de referință ale temelor propuse pentru subcomponenta educativă „Educația pentru securitatea personală” (fig. 13).
Figura 13. Reprezentarea schematică a activităților turistice conform subcomponentei educative „Educația pentru securitatea personală”
► Drumeție pe traseul montan – Curmătura Foii – Plaiul Turcilor – Valea Dâmboviței – Gura văii Tămașului – în colaborare cu Serviciul public Salvamont
Semnul marcajului: – Triunghi galben; timp de mers: 1-11/2 ore.
Obiective generale: cunoașterea și parcurgerea traseelor montane în condiții de mediu specifice, de maximă siguranță pentru evitarea eventualelor accidente; cunoașterea semnelor de marcaj pe trasele turistice montane.
Obiective de referință: să fie capabil să ofere ajutor imediat și când este nevoie; să știe să intervină cu discernământ în situații dificile sau decizionale; să cunoască consecințele nerespectării normelor de circulație pe traseele turistice montane.
Obiective generale și obiective de referință ale temelor propuse la obiectivul educațional: „Managementul grupului educat” (fig. 14).
Figura 14. Reprezentarea schematică a activităților turistice conform subcomponentei educative „Managementul grupului educat”
►„Cooperare în competiție” – concurs de orientare sportivă.
Obiective generale: dezvoltarea abilităților specifice de orientare, cooperare, competiție și solidaritate.
Obiective de referință: să realizeze rolul și locul pe care-l ocupă în grupă; să determine participarea activă a fiecărui elev la activitățile grupului.
Figura 15. Reprezentarea schematică a activităților turistice conform subcomponentei educative „Orientare școlară și profesională”
Obiective generale și obiective de referință ale temelor propuse pentru subcomponenta educativă: „Orientare școlară și profesională” (fig. 15)
Zilele porților deschise: prezentarea rețelei universitare prin vizite ale elevilor în centrele universitare din Brașov, București și Cluj.
Obiective generale: dezvoltarea și stimularea capacităților decizionale; cultivarea responsabilității față de sine și societate în plan profesional;
Obiective de referință: să afle informații utile despre oferta specializărilor din cadrul facultăților; să poată realiza analiza comparativă a ofertelor prezentate;
„Tradiții profesionale” – excursii și drumeții cu scopul de a vizita profilul ocupațional din județ și din alte localități din țară.
Obiective generale: stimularea interesului pentru cunoașterea profesiunilor specifice poporului român și a meseriilor tradiționale în diferite zone;
Obiective de referință: să identifice profesiunile tradiționale în județ; cunoașterea informațiilor despre lumea profesiunilor; structurarea motivației sociale specifice lumii muncii; formarea sistemului de atitudini realiste și valori adecvate față de lumea profesiunilor.
Rezumat:
După o analiză a programelor educative extrașcolare existente în școli, se constată gradul scăzut de orientare metodologică spre activități turistice ceea ce necesită o inovare conceptuală în sistemul activităților extrașcolare.
În programele educative extrașcolare nu sunt specificate finalitățile educative ale activităților turistice propuse și nici abordarea problematicii pe cele trei mari domenii: cognitiv, afectiv-atitudinal, psihomotric.
După evaluarea răspunsurilor din chestionarul adresat profesorilor, rezultă concluzia insuficientei preocupări pentru antrenarea elevilor în diferite forme, tipuri de turism și a interesului pentru activități turistice în programele educative extrașcolare.
În ce privește chestionarul adresat elevilor, din răspunsurile lor se desprinde concluzia semnificativă că elevii au tendințe spre activități sedentare ceea ce trebuie să constituie o preocupare majoră pentru educatori.
Analiza răspunsurilor la chestionarul pentru părinți denotă concluzia unei comunicări și cooperări insuficiente dintre școală și părinți ceea ce se reflectă în educația elevilor.
În urma testării potențialului psihomotric s-a constatat că din evaluarea la cele 5 probe, eșantionul investigat, se situează la un nivel de pregătire fizică medie, raportată la media sistemului național de verificare și apreciere.
CAPITOLUL IV. ARGUMENTAREA TEORETICO-EXPERIMENTALĂ
A PROGRAMEI DE ACTIVITĂȚI TURISTICE ÎN VEDEREA FORMĂRII PERSONALITĂȚII ELEVILOR DIN TREAPTA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL
4.1. Dinamica indicilor potențialului psihomotric al elevilor de liceu, rezultatul aplicării programei de activități turistice
Obiectivizarea procesului educativ prin activități turistice se referă la stabilirea unor modalități concrete de apreciere cantitativă a progreselor, pe baza cărora se poate evalua valoarea mijloacelor folosite.
Evaluarea potențialului psihomotric reprezintă pentru domeniul abordat în lucrare, posibilități concrete de apreciere obiectivă a progreselor realizate de elevi. Practica activităților turistice a demonstrat că nivelul calităților motrice și al aptitudinilor psihomotrice a determinat în mare măsură, îndeplinirea cerințelor prevăzute în programa de activități turistice și a contribuit la realizarea formelor de turism propuse în programă. Subliniem influența pozitivă a formelor de turism practicate în funcție de calitățile, abilitățile și competențele specifice, asupra pregătirii fizice generale și a aptitudinilor psihomotrice ale elevilor.
Scopul argumentării experimentale a eficacității programei de activități turistice a fost desfășurarea unui experiment pedagogic în care au fost testați 66 de elevi de la Grupul Școlar Energetic Nr. 1 din Tg-Jiu, o clasă constituind grupa experimentală (33 din care 17 băieți și 16 fete) care a urmat programa de activități turistice și o altă clasă de elevi constituind grupa martor (33 din care 17 băieți și 16 fete) care a urmat programa tradițională.
Elevii au fost testați la indicatorii care au verificat nivelul de dezvoltare psihomotrică aprobate deja în practica pedagogică de cercetătorii în domeniu (M. Epuran, 1992; F. Georgescu, 1998).
Urmărind scopul determinării obiective a eficacității programei de activități turistice propuse asupra potențialului psihomotric la grupa experimentală în comparație cu grupa martor, am verificat la începutul și la terminarea experimentului, la ambele grupe, progresul realizat la următoarele probe: alergarea de viteză pe 50 m, săritura în lungime de pe loc, alergarea de rezistență, 1000 m băieți și 800 m fete, testarea echilibrului și testarea coordonării generale, respectând metodologia descrisă la capitolul 2.
După culegerea datelor s-a trecut la tabelarea, prelucrarea și interpretarea datelor, pe baza indicatorilor statistici:
media aritmetică (x);
abaterea standard (S);
coeficientul Student (t);
coeficientul de variabilitate (CV);
În urma analizei și centralizării rezultatelor inițiale și finale exprimate prin indicii obținuți de către fiecare elev din cele două grupe aflate în studiu, prezentăm rezultatele comparative obținute de grupa experimentală și martor (băieți) în tabelul 1.
Tabelul 1. Rezultatele comparative între grupa experimentală și grupa martor pentru dezvoltarea potențialului psihomotric (băieți)
Legendă – Al.v. = alergarea de viteză; S.l. = săritura în lungime de pe loc; Alr = alergarea de rezistență; T.E. = testul echilibrului; T.C. = testul de coordonare.
Alergarea de viteză
La testarea inițială valorile medii ale grupei experimentale sunt de 7,41 s., iar abaterea standard de 0,21 s., în timp ce grupa martor are valorile medii de 7,65 s iar abaterea standard de 0,17 s. Valoarea testului Student calculat la testarea inițială este de 1,89 ceea ce ne demonstrează că între cele două grupuri, la începutul experimentului de bază, nu există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație P> 0,05.
La testarea finală media valorilor grupei experimentale este de 7,10 s, cu abatere standard 0,11, iar grupa martor are valoarea medie de 7,50 s cu abatere standard de 0,36.
Valoarea testului Student calculat la testarea finală este 4,34 ceea ce demonstrează că la finalul experimentului există diferențe semnificative între cele două grupuri la un prag de semnificație P<0,01. Față de testarea inițială, la grupa experimentală valorile medii s-au îmbunătățit cu 0,03 s în timp ce la grupa martor valorile medii au fost îmbunătățite cu 0,01 s (tabelul 12; fig. 16).
Figura 16. Graficul rezultatelor grupelor, experimentale și martor (băieți) la alergarea de viteză (media aritmetică)
Săritura în lungime de pe loc
În cadrul testării inițiale media valorilor grupei experimentale este de 1,95 m cu abaterea standard de 0,09 m iar pentru grupa martor media valorilor este de 1,90 m cu abaterea standard de 0,12 m. Coeficientul Student la testarea inițială este de 1,54 ceea ce demonstrează că nu există diferențe semnificative intre cele două grupuri la începutul experimentului de bază, corespunzător unui prag de semnificație (P>0,05).
La testarea finală valoarea medie a grupei experimentale este de 2,12 m și abaterea standard de 0,09 m iar la grupa martor valoarea medie este de 1,98 m și abaterea standard de 0,11 m. Valoarea testului Student constituie la testarea finală o valoare de 3,58 fapt ce demonstrează că intre cele două grupuri există diferențe semnificative la sfârșitul experimentului de bază pentru un prag de semnificație de P<0,01. Valorile medii ale grupei experimentale la testarea finală au crescut față de testarea inițială cu 0,17 cm iar ale grupei martor cu 0,08 cm (tabelul 2; fig. 17).
Figura 17. Graficul rezultatelor grupelor, experimentale și martor (băieți) la săritura în lungime de pe loc (media aritmetică)
Alergarea de rezistență
Media valorilor la testarea inițială pentru grupa experimentală la alergarea de rezistență este de 4,01 s cu abatere standard de 0,30 s iar grupa martor are valorile medii de 4,22 s cu abatere de 0,35 s. Testul Student calculat are valoarea de 1,90 demonstrând că între cele două grupuri nu există diferențe semnificative la începutul experimentului de bază, la un prag de semnificație de P>0,05.
La testarea finală a grupei experimentale media valorilor la alergarea de rezistență este de 3,63 s iar abaterea standard de 0,25, la grupa martor valoarea medie este de 3,93 s cu o abatere standard de 0,28 s. Testul Student calculat la testarea finală are valoarea de 2,92 și arată că între cele două grupuri există diferențe semnificative în ce privește media rezultatelor la un prag de P <0,01. Față de testarea inițială grupa experimentală are un progres la testarea finală de 0,37 s (tabelul 12; fig. 18).
Figura 18. Graficul rezultatelor grupelor, experimentale și martor (băieți) la alergarea de rezistență (media aritmetică)
Testul de echilibru
La testarea inițială, media valorilor pentru grupa experimentală este de 15,80s cu o abatere standard de 1,14 s iar la grupa martor e de 15, 16 s cu o abatere standard de 1 ,28 s. Testul Student calculat la testarea inițială este de 1,53 fapt ce demonstrează că între cele două nu există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație de P>0,05. Media valorilor pentru grupa experimentală la testarea finală este de 16,71 s cu o abatere standard de 0,86 s iar la grupa martor media valorilor este de 15,63 s cu o abatere standard de 1,11 s. Testul Student t la testarea finală este de 1,97 fapt ce demonstrează că între cele două grupuri există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație de P<0,05 (tabelul 12; fig. 19).
Figura 19. Reprezentarea grafică a rezultatelor la testul de echilibru al băieților din grupa experimentală și martor (media aritmetică)
Testul de coordonare
La testul de coordonare media valorilor pentru grupa experimentală la testarea inițială este de 14,77 s cu o abatere standard de 0,66 s și o medie a valorilor de 15,09 s la grupa martor, cu o abatere standard de 0,55 s. Testul Student calculat la testarea inițială are valoarea de 1,54 fapt ce demonstrează că nu există diferențe semnificative pentru cele două grupuri pentru un prag de semnificație de P>0,05. La testarea finală media valorilor pentru grupa experimentală este de 13,96 cu o abatere standard de 0,47 iar la grupa martor valoarea medie este de 14,43 s cu o abatere standard de 0,41 s. Testul Student calculat la testarea finală are valoarea de 2,19 fapt ce demonstrează că între cele două grupuri există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație de P<0,05. Față de testarea inițială și testarea finală grupa experimentală are un progres de 0,81 s (tabelul 1; fig. 20).
Figura 20. Reprezentarea grafică a rezultatelor la testul de coordonare generală al băieților din grupa experimentală și martor (media aritmetică)
Prezentăm în continuare rezultatele inițiale și finale exprimate prin indicii obținuți de fetele din grupa experimentală și martor, la testarea pregătirii fizice generale și a nivelului aptitudinilor psihomotrice în scopul determinării obiective a programului experimental elaborat.
Tabelul 2. Rezultatele comparative între grupa experimentală și grupa martor pentru dezvoltarea potențialului psihomotric (fete)
În urma analizei și centralizării rezultatelor inițiale și finale exprimate prin indicii obținuți de fetele din cele două grupe aflate în studiu, se desprind următoarele date:
Alergarea de viteză
La testarea inițială valorile medii ale grupei experimentale sunt de 8,82 s iar abaterea standard de 0,22 s în timp ce grupa martor are valorile medii de 8,91 s iar abaterea standard de 0,22 s. Valoarea testului Student calculat la testarea inițială este de 1,05 ceea ce demonstrează că între cele două grupuri nu există diferențe semnificative la începutul experimentului de bază, pentru un prag de semnificație P> 0,05.
La testarea finală media valorilor grupei experimentale este de 8,58 s cu abatere standard 0,17 s iar grupa martor are valoarea medie de 8,78 s cu abatere standard de 0,28 s. Valoarea testului Student calculat la testarea finală este 2,42 ceea ce ne demonstrează că la finalul experimentului există diferențe semnificative între cele două grupuri la un prag de semnificație P<0,05. Față de testarea inițială, la grupa experimentală valorile medii s-au îmbunătățit cu 0,03 s în timp ce la grupa martor valorile medii au fost îmbunătățite cu 0,02 s (tabelul 2; fig. 21).
Figura 21. Reprezentarea grafică a rezultatelor la alergarea de viteză a fetelor din grupa experimentală și martor (media aritmetică)
Săritura în lungime de pe loc
În cadrul testării inițiale media valorilor grupei experimentale este de 1,79 m cu abaterea standard de 0,08 m, iar pentru grupa martor media valorilor este de 1,74 m cu abaterea standard de 0,09 m. Coeficientul Student la testarea inițială este de 1,96 ceea ce demonstrează că nu există diferențe semnificative între cele două grupuri la începutul experimentului de bază, corespunzător unui prag de semnificație P< 0,05.
La testarea finală valorile medii ale grupei experimentale este de 1,91 m și abaterea standard de 0,07 m, iar la grupa martor valoarea medie este de 1,82 m și abaterea standard de 0,07 m. Valoarea testului Student arată la testarea finală o valoare de 3,63 fapt ce demonstrează că între cele două grupuri există diferențe semnificative la sfârșitul experimentului de bază pentru un prag de semnificație de P< 0,01. Valorile medii ale grupei experimentale la testarea finală au crescut față de testarea inițială cu 0,12 m iar ale grupei martor cu 0 ,08 (tabelul 2; fig. 22).
Figura 22. Reprezentarea grafică a rezultatelor la săritura în lungime de pe loc a fetelor din grupa experimentală și martor (media aritmetică)
Alergarea de rezistență
Media valorilor la testarea inițială pentru grupa experimentală este 4,12 s cu abatere standard de 0,31 s iar grupa martor are valorile medii de 4,30 s cu abatere de 0,25 s. Testul Student calculat indică o valoare de 1,94 fapt ce demonstrează că între cele două grupuri nu există diferențe semnificative la începutul experimentului de bază, pentru un prag de semnificație de P>0,05.
La testarea finală pentru grupa experimentală media valorilor la alergarea de rezistență este de 3,56 s iar abaterea standard de 0,21 s și pentru grupa martor valoarea medie este de 4,1 s cu o abatere standard de 0,22 s. Testul Student calculat la testarea finală indică o valoare de 6,97 fapt ce demonstrează că între cele două grupuri există diferențe semnificative în ceea ce privește media rezultatelor pentru un prag de semnificație de P<0,001.
Față de testarea inițială grupa experimentală are un progres la testarea finală de 0,56s (tabelul 2; fig. 23).
Figura 23. Reprezentarea grafică a rezultatelor la alergarea de rezistență la fetele
din grupa experimentală și martor
Testul de echilibru
La testarea inițială, media valorilor pentru grupa experimentală de fete este de 14,90 s cu o abatere standard de 0,56 s iar la grupa martor e de 14,25 s cu o abatere standard de 0,85 s. Testul Student calculat la testarea inițială este de 3,19 fapt ce demonstrează că între cele două nu există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație de P<0,01. Media valorilor pentru grupa experimentală la testarea finală este de 15,93 s cu o abatere standard de 0,56 s iar la grupa martor media valorilor este de 14,92 s cu o abatere standard de 0,42 s. Testul Student t la testarea finală este de 5,71 fapt care ne arată că între cele două grupuri există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație de P<0,001 (tabelul 2 și fig. 24).
Figura 24. Reprezentarea grafică a rezultatelor la testul de echilibru
Testul de coordonare
Media valorilor pentru grupa experimentală la testarea inițială este de 14,83 s cu o abatere standard de 0,42 s și o medie a valorilor de 15,22 s la grupa martor, cu o abatere standard de 0,73 s. Testul Student calculat la testarea inițială are valoarea de 2,38 fapt ce demonstrează că nu există diferențe semnificative pentru cele două grupuri pentru un prag de semnificație de P<0,05.
La testarea finală media valorilor pentru grupa experimentală este de 14,01 s cu o abatere standard de 0,22 s iar la grupa martor valoarea medie este de 14,82 s cu o abatere standard de 0,51 s. Testul Student calculat la testarea finală are valoarea de 5,81 fapt ce demonstrează că între cele două grupuri există diferențe semnificative pentru un prag de semnificație de P<0,001. Față de testarea inițială și testarea finală grupa experimentală are un progres de 0,82 s (tabelul 2; fig. 25).
Figura 25. Reprezentarea grafică a rezultatelor la testarea coordonării generale la fetele din grupa experimentală și martor
În urma analizei dinamicii probelor potențialului psihomotric la grupa experimentală în comparație cu indicii obținuți de grupa martor, constatăm că la testările finale rezultatele grupei experimentale sunt mai bune față de rezultatele grupei martor la toate cele cinci probe. Rezultă că aplicarea programului de activități turistice, a contribuit la îmbunătățirea potențialului psihomotric de o importanță covârșitoare în derularea, în special a formelor de turism care necesită o bună pregătire psihomotrică. În cadrul acestei evaluări, elevii din grupa experimentală au înregistrat rezultate superioare față de elevii din grupa martor care au parcurs activitățile din programa tradițională.
4.2. Influența activităților turistice privind formarea trăsăturilor de personalitate ale elevilor de liceu
Cercetarea calitativă în domeniul științelor pedagogice, sociale și psihologice, se referă la cunoașterea fundamentală pe analiza subiecților realizată prin sondarea atitudinii sau a propriului comportament.
Această modalitate de cercetare reprezintă o alternativă la anchetele de opinii, relevă complexitatea legăturii dintre om și activitatea pe care o desfășoară, legătură a cărei caracteristică principală este reciprocitatea și permite examinarea proceselor cauzale la nivelul individului ce se autoreglează după modelul abordărilor socializate clasice conform autorilor care au realizat studii sociologice (M. Moldovan, 1999; I. Nicola, 1992,1994).
Cercetarea de față a vizat cunoașterea de sine și stimularea observațiilor asupra semenilor. A urmărit influența activităților turistice asupra trăsăturilor de personalitate ale elevilor, modificările determinate de activitățile turistice din programa propusă asupra modului de apreciere calitativă a trăsăturilor de personalitate.
Cunoașterea acestui reper a contribuit la stabilirea concretă a obiectivelor educaționale ale programei de activități turistice propuse, care a avut drept scop formarea unor atitudini, precum respectul față de sine și față de alții, dezvoltarea unor trăsături de personalitate, a unor deprinderi și obișnuințe sănătoase de viață, acestea constituind și așteptările aspectului educațional al programei turistice.
Ipoteza experimentală a acestei cercetări a fost presupunerea că programa experimentală de activități turistice elaborată va influența semnificativ trăsăturile de personalitate ale grupului experimental în comparație cu grupa martor care efectuează activitățile extrașcolare conform programei tradiționale.
Calea cea mai obișnuită și mai naturală pentru determinarea trăsăturilor de personalitate este aprecierea.
Determinarea și valorificarea însușirilor psihice ale personalității umane, pe calea aprecierii, joacă un rol covârșitor în viața de toate zilele a omului, care trebuie să-și dea seama atât de posibilitățile semenilor care îl înconjoară cât și de posibilitățile proprii.
Cercetarea s-a concretizat în: evaluarea calitativă pe baza unei scale de apreciere a trăsăturilor de personalitate la cele două grupe, experimentale și martor, înaintea implementării programului de activități turistice la grupa experimentală și după derularea ei într-un an școlar.
Cercetarea a fost realizată prin aplicarea unui chestionar în două etape, la două grupe distincte de câte 33 de elevi de clasa a IX a, (33 grupa experimentală și 33 grupa martor) pe durata unui an școlar incluzând și vacanțele școlare. În cadrul experimentului pedagogic cele două grupe au derulat programe extrașcolare diferite, urmărindu-se influența activităților extrașcolare asupra formării de personalitate. Grupele de elevi au fost selecționate de la Liceul Ecaterina Teodoroiu, din Tg-Jiu, având vârste cuprinse între 15-16 ani.
Datele răspunsurilor elevilor la chestionarul prezentat în capitolul 2 și după metodologia descrisă tot în capitolul 2, au fost centralizate după scala de apreciere a trăsăturilor de personalitate exprimate de elevi, la cele două grupe (experimentală și martor) pentru a ajunge la o imagine diferențiată a trăsăturilor de personalitate.
În acest sens datele culese din chestionarele elevilor au fost centralizate, sistematizate și prelucrate în tabelul 1 ș i 2 (anexa 14) calculându-se SUMA care în acest experiment a reprezentat suma produselor dintre numărul de observații și poziția de pe scala de apreciere și MEDIA care reprezintă suma împărțită la numărul de subiecți din grupă.
După calcularea mediilor, s-a trecut la stabilirea rangurilor pentru fiecare trăsătură de personalitate, ordonând valorile mediilor în serie descrescătoare: mediei cu valoarea cea mai mare i se acordă rangul 1 și apoi succesiv în ordinea descrescătoare, se acordă rangurile 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,9,10.
Rezultatele anchetei la testarea inițial ă sunt prezentate în tabelul 3 care cuprinde valorile mediilor și rangul atribuit pentru fiecare trăsătură de personalitate, precum și calculul diferenței între rangurile atribuite de cele două grupe (experimentale și martor).
Tabelul 3. Rezultatele comparative ale evaluării calitative a trăsăturilor de personalitate conform rangurilor grupei experimentale și martor la testarea inițială
Pentru a stabili dacă între cele două etape ale aplicării chestionarului există o corelație am calculat coeficientul de corelație a rangurilor (Spearman).
Tabelul 4. Rezultatele comparative ale evaluării calitative a trăsăturilor de personalitate conform rangurilor grupei experimentale și martor la testarea finală
Rezultatele testării finale, sunt prezentate în tabelul 4 care cuprinde valorile mediilor, rangul atribuit pentru fiecare trăsătură de personalitate și diferența între rangurile atribuite de cele două grupe (experimentale și martor).
Prin interpretarea datelor, conform mediilor și rangurilor am determinat opiniile elevilor din grupa experimentală și martor privind trăsăturile de personalitate în ordinea importanțelor.
Prin prelucrarea datelor, conform mediilor și rangurilor am determinat opiniile elevilor privind trăsăturile de personalitate în ordinea importanței lor în viziunea elevilor din grupele experimentală și martor (fig. 27).
Figura 26. Diagrama rezultatelor comparative ale grupei experimentale privind evaluarea calitativă a trăsăturilor de personalitate la testarea inițială și finală
Analiza comparativă a modificărilor indicilor pe scala de apreciere a trăsăturilor de personalitate arată o serie de diferențe care s-au dovedit semnificative în cazul celor două testări, la cele două grupe care au parcurs programe diferite.
Figura 27. Diagrama rezultatelor comparative ale grupei martor privind evaluarea calitativă a trăsăturilor de personalitate la testarea inițială și finală
Elevii care au parcurs programul de activități turistice au apreciat cu o medie mult mai mare față de prima evaluare acele trăsături care au fost implicate în calitatea adaptării la activitățile turistice pe care le-au parcurs cum ar fi: inițiativa pe care au apreciat-o la prima testare cu media 4,51 și după derularea programului ei au considerat foarte importantă această trăsătură și au clasato pe primul loc cu media de 9, față de grupa martor care a apreciat la testarea finală această calitate cu media 4,09.
Curajul a fost apreciat la testarea finală de grupa experimentală cu media 6,84 față de testarea inițială când a fost apreciată cu media 2,78. Dacă la prima testare elevii din grupa martor au apreciat ca fiind cea mai importantă trăsătură a lor aptitudinile organizatorice cu media cea mai mare 4,90 după parcurgerea programului tradițional ei au apreciat ca cea mai importată trăsătură a lor, optimismul.
În urma calculelor statistice a fost efectuată comparația corelativă între teste și grupele aflate în studiu pentru a deduce legătura obiectiv-matematică semnificativă între acestea, ceea ce ne-a oferit o bază științifică pentru selecția celor mai eficiente forme de turism care să influențeze trăsăturile de personalitate ale elevilor.
În urma calculelor statistice ale corelației rangurilor constatăm că la testarea inițială la grupa experimentală și martor indicele de corelație directă a rangurilor este de ro=0,81, ceea ce semnifică faptul că între cele două grupe există o corelație semnificativă în sensul unor ranguri apropiate (a căror diferență tinde spre 0) la nivelul mediilor mici, la începutul experimentului.
La testarea finală a grupei experimentale și martor indicele de corelație a rangurilor este ro=0,53, ceea ce semnifică faptul că între cele două grupe există o corelație moderată, ceea ce arată diferențe pozitive mai mari între ranguri la nivelul unor medii superioare la finalul experimentului, față de testarea inițială. Aici se localizează și progresul înregistrat de grupa experimentală, testarea finală față de cea inițială, rangurile superioare demonstrând o evaluare calitativă semnificativă a trăsăturilor de personalitate la elevii din grupa experimentală care au derulat programa experimentală de activități turistice elaborată.
Calculele statistice ne demonstrează că elevii care au derulat programa de activități turistice elaborată, au evaluat trăsăturile de personalitate în ordinea importanței exprimate după cum urmează: inițiativa, optimismul, perseverența și aptitudinile organizatorice, au fost apreciate la egalitate ca importanță, voința, curajul și aptitudinile speciale au fost apreciate ca importanță la egalitate, responsabilitatea și corectitudinea au fost și ele apreciate la egalitate, și pe ultimul loc a fost apreciat spiritul critic.
Elevii care au derulat programul tradițional au evaluat trăsăturile de personalitate în ordinea importanței exprimate după cum urmează: optimismul, aptitudini organizatorice, inițiativă, voință, aptitudini speciale, responsabilitate, curaj, corectitudine, perseverență și spirit critic. Evaluarea calitativă realizată de elevii din grupa martor demonstrează medii mai mici pe scala de apreciere în comparație cu elevii care au derulat programa experimentală de activități turistice.
Implementarea programei de activități turistice la grupa experimentală și rezultatele obținute privind influența activităților turistice asupra trăsăturilor de personalitate, ne permite cu certitudine să concluzionăm că formele de turism din programa experimentală au influențat pozitiv și semnificativ acele trăsături de personalitate care solicită în mod deosebit calitățile elevilor în ordinea importanței: inițiativa, perseverența, optimismul, voința, aptitudinile organizatorice.
Rezultatele obținute demonstrează că, deși în medie elevii de la ambele grupe au structura proprie de apreciere a trăsăturilor de personalitate, diferența dintre cele două grupe constă în cazul cercetării, în structura și nivelurile extrem de diferite de apreciere, după implementarea programei turistice școlare, la grupa experimentală față de grupa martor, care a parcurs programa tradițională. Rezultatele la care am ajuns confirmă ipoteza unor trăsături de personalitate diferențiate ca structură și pondere, în funcție de activitățile efectuate și confirmă utilitatea programei de activități turistice elaborată pentru influențarea acelor trăsături de personalitate care permit derularea eficientă a tuturor formelor de turism cuprinse în programa experimentală.
Efectuând evaluarea trăsăturilor de personalitate în funcție de natura și relațiile interpersonale cercetate după derularea programei experimentale, putem afirma că noua programă turistică se justifică prin atingerea scopului cercetării, ceea ce confirmă ipoteza experimentală.
4.3. Evaluarea impactului activităților turistice asupra dezvoltării elevilor din treapta învățământului liceal
Activitățile turistice școlare ocupă un rol important în sistemul programelor extra-curiculare, obiectul activităților fiind continuarea formării elevilor cu competențe deosebite din punctul de vedere al cunoașterii, al orientării profesionale eficiente și ca posesor al unui comportament civic elevat. Ca activitate formativă, activitățile turistice școlare sunt condiționate de nivelul practicii școlare, de nivelul subiecților implicați, de gradul de dezvoltare a cunoașterii, metodele pedagogice aplicate, aprecierea și acțiunea, componente care se intercondiționează.
Activitățile turistice au un caracter interactiv, elevul contribuind activ la modelarea personalității sale, la lărgirea universului cunoașterii, aprecierii și acțiunii, în colaborare cu cadrele didactice, ținând cont de condițiile naturale și sociale. Formarea personalității elevilor prin intermediul activităților turistice se realizează prin faptul că, elevii sunt puși în situații diferite, care le permit construirea de cunoștințe, aprecieri și sisteme de acțiune practică structurate. Succesul în formarea personalității este influențat de situațiile în care elevii parcurg procesele de cunoaștere, apreciere și acțiune proprie. Asimilarea cunoștințelor și etalonarea socială, însușirea modelelor de înfăptuire a activităților au un efect benefic asupra aptitudinilor apreciative ale personalității.
Drept rezultat, ea atribuie valoare fenomenelor sociale, comportamentului său și oamenilor din jur.
Preocuparea în acest subcapitol a fost testarea atitudinilor liceenilor față de beneficiile calitative ale practicării activităților turistice școlare.
În acest context, metoda anchetei a constituit mijlocul și modalitatea de evaluare a atitudinilor, comportamentului și personalității subiecților investigați.
Cercetarea calitativă oferă date importante în percepțiile individuale, atitudini, păreri și sentimente. Se pot cunoaște astfel semnificațiile și interpretările pe care individul le dă evenimentelor precum și propriul comportament. Acest tip de date a permis cunoașterea modului în care elevii au perceput modul în care experiențele dobândite în activitățile turistice au determinat efecte benefice asupra organismului.
În cadrul acestui experiment s-au vizat trei laturi fundamentale ale activităților turistice școlare:
latura sanogenică prin care activitățile turistice realizează menținerea unei stări optime de sănătate a elevilor;
latura sociologică, unde s-a pus în evidență relațiile dintre indivizi, adaptarea și integrarea în societate prin intermediul activităților turistice;
latura psihologică, unde s-a surprins rolul activităților turistice în stimularea și dezvoltarea proceselor psihice.
Metoda folosită a fost ancheta sociometrică iar chestionarul folosit a fost cel de tip direct. Aplicarea chestionarului a fost realizată la testarea inițială și finală la grupa experimentală și la grupa martor.
Prin studiul realizat s-a încercat să se determine nivelul atitudinal al elevilor pe cele două momente ale cercetării, început și final.
Prin întrebările formulate pe baza celor trei aspecte mai sus menționate s-a urmărit impactul activităților turistice asupra dezvoltării elevilor prin prezentarea beneficiilor aduse de activitățile turistice:
1. Beneficii aduse de activitățile turistice asupra organismului uman:
dezvoltarea fizică armonioasă;
efectul profilactic;
dezvoltarea capacității respiratorie;
dezvoltarea capacității cardiovasculare;
2. Beneficii din punct de vedere social realizate prin practicarea turismului:
ușurința individului de a se socializa;
realizarea unor relații de prietenie;
adaptarea individului la cerințele impuse de mediu;
cunoașterea normelor și valorilor sociale.
acceptarea greșelilor personale, acceptarea greșelilor colegilor, prietenilor;
exprimarea personalității;
3. Beneficii aduse psihicului uman prin participarea la activitățile turistice școlare:
combaterea anxietății și stresului;
dezvoltarea voinței;
dezvoltarea unor trăsături de caracter cum ar fi: auto-controlul, formarea unor atitudini pozitive, dezvoltarea gândirii și a memoriei, promptitudine și persistență în atingerea scopurilor, dezvoltarea încrederii în forțele proprii.
Prezentăm interpretarea la cele mai relevante trei întrebări din chestionar (întrebările 1, 3, 6) care fac obiectul studiului de față, răspunsurile la celelalte cinci întrebări din chestionar (2,4, 5, 7, 8) fiind incluse în anexă.
La întrebarea nr. 1, privind impactul activităților turistice asupra sănătății elevilor, testările efectuate la grupa experimentală au determinat următoarea interpretare: la răspunsul „da” s-a realizat la testarea inițială un procent de 94,2% și la cea finală 100%. Îmbunătățirea nivelului de cunoaștere în ce privește raportul turism – sănătate este evidentă. Testările efectuate pentru grupa martor în cadrul aceleiași întrebări nr. 1, la testarea inițială răspunsul „da” a fost de 92,1% pentru celelalte variante de răspuns „nu” 5,8% și „nu știu” 2,1%. La testarea finală răspunsul „da” a crescut cu doar 2,1%. Acest procent fiind neglijabil, considerăm că nu s-au realizat schimbări importante între cele două testări la grupa martor.
Tabelul 5. Dinamica răspunsurilor referitoare la impactul activităților turistice
asupra sănătății
Întrebarea nr. 3 a vizat sfera sociologică și vine să susțină dacă activitățile turistice reprezintă o necesitate a individului chestionat. Opțiunea pentru un răspuns determină calificativul nesatisfăcător, cea cu două răspunsuri determină calificativul bun, iar cea cu mai mult de două răspunsuri reprezintă calificativul foarte bun.
Pentru grupa experimentală s-au înregistrat îmbunătățiri dintre testarea inițială și cea finală. Pentru calificativul nesatisfăcător s-a realizat o scădere cu 29,4%, de la 76,4% înregistrat inițial la 47,0% la final.
Am înglobat calificativul „foarte bine” cu calificativul „bine” în calificativ „pozitiv”. Acest calificativ pozitiv arată la testarea inițială 23,5% pentru ca la final acesta să fie de 52,9% de unde se desprinde diferența de 29,4%. Considerăm această creștere o îmbunătățire a cunoașterii importanței activităților turistice față de socializare, afirmare, comunicare și alte aspecte ale sferei sociologice.
Grupa martor a obținut calificative negative pentru ambele testări cu îmbunătățiri vizibile de 4,6% de la 63,6% inițial la 59% la testarea finală pentru calificativul nesatisfăcător. Diferența de 22,2% între cele două testări (18.0% – 40,8%) este atribuită calificativului pozitiv (C.B.+C.F.B) dar o considerăm insuficientă.
Tabelul 6. Dinamica răspunsurilor referitoare la impactul activităților turistice
asupra sferei sociologice
Pentru a argumenta variantele de răspuns alese la întrebarea nr. 6 ale cărei răspunsuri arată efectele benefice manifestate de activitățile turistice asupra stărilor psihice și a proceselor psihice, răspunsurile sunt în totalitate pozitive. Cu cât numărul răspunsurilor pentru care s-a optat este mai mare cu atât calificativul obținut este mai bun. Am notat cu calificativ nesatisfăcător numărul de răspunsuri mai mic de 4, cu calificativ bun între 4 și 9 răspunsuri alese iar cu calificativ foarte bun între 10-11 răspunsuri. Pentru a fi luate în calcul calificativele trebuie să atingă minim procentul de 50%.
Pentru grupa experimentală la testarea finală s-a obținut o scădere considerabilă a calificativului nesatisfăcător cu o diferența de 58,7%. Astfel la final pentru acest calificativ am obținut 11,7% față de cel inițial de 70,4%. La calificativul bun sa înregistrat o creștere de 29,4% și s-a ajuns pe final la 58,6% față de 29,2% inițial. Pentru calificativul foarte bun de la 0% inițial s-a ajuns la 29,4% la final. Observăm per ansamblu o mai bună cunoaștere 85 (C.F.29,4+C.F.B.58,6 = 88,0% la final față de 29,2% inițial) din partea subiecților la testarea finală în ceea ce privește efectele benefice manifestate de activitățile turistice asupra stării psihice și proceselor psihice și prin aceasta se întărește răspunsul „da” din cadrul întrebării 8 ce a fost pus sub semnul hazardului în opțiunea subiecților la testarea inițială.
La testarea inițială grupa martor a obținut 68% calificativ negativ pentru ca acesta să se reducă la 49,9% la final, deci o îmbunătățire cu 18,1%. Calificativul bun a fost de 31,5% în faza inițială pentru ca pe fmal să ajungă la 45,2%. Diferența reprezintă o creștere de 13,7%. Per ansamblu se observă o îmbunătățire de 13,7% pentru calificativul bine și o creștere de la 0% la 4,5% a calificativului foarte bine deși la această grupă nu s-a realizat stimularea motivațională între cele două testări.
Tabelul 7. Dinamica răspunsurilor referitoare la impactul activităților turistice asupra sferei psihice la grupa experimentală și martor
În urma interpretării rezultatelor chestionarului privind beneficiile activităților turistice asupra elevilor s-a constatat o îmbunătățire impresionantă a cunoștințelor elevilor din cadrul grupei experimentale în ceea ce privește importanța turismului asupra sănătății organismului, a psihicului uman și a socializării individului. Prin aceasta s-a pus o temelie solidă în procesul de conștientizare a elevilor pentru participarea la activitățile turistice școlare.
îmbunătățiri înregistrate privind:
Raportul activității turistice – sfera sanogenică, s-a realizat creșterea conștientizării elevilor din cadrul grupei experimentale cu 29,5%, de la 41,0% la 70,5%.
Raportul activității turistice – sfera sociologică, s-a realizat creșterea conștientizării elevilor din cadrul grupei experimentale cu 29,4%, de la 23,5% la 52,9%.
Raportul activității turistice – sfera psihologică, s-a realizat creșterea conștientizării elevilor din cadrul grupei experimentale cu 58,8%, d e la 29,2% la 88,0%.
Rezultatele acestor investigări ne-au arătat unde trebuia să se acționeze și au contribuit la orientarea eficientă spre folosirea anumitor strategii, metode și principii psihopedagogice pentru creșterea nivelului calitativ al activităților turistice.
CONCLUZII
Rezultatele studierii teoriei și practicii procesului educațional din cadrul învățământului liceal în contextul eficientizării procesului de formare a personalității elevului ne demonstrează posibilitatea aplicării în programele extra-curiculare actuale activitățile turistice care posed potențialul formativ dezvoltator adecvat pentru vârsta adolescentului.
Din analiza literaturii științifico-metodice se constată că deși realizările în domeniul vizat sunt evidente, totuși în etapa actuală rămân nesoluționate probleme ce țin de semnificația valorilor educative ale turismului în dezvoltarea fizică generală, psihomotrică și socială a elevului adolescent, perioadă considerată definitorie în stabilirea bazei motivaționale, sociale, morale, intelectuale a personalității adolescentului.
în urma experimentului prealabil efectuat s-au constatat următoarele: la probele de testare a potențialului psihomotric rezultatele obținute sunt sub posibilitățile de performanță la această vârstă; un climat social neadecvat, existența unor relații interpersonale deficitare între elevi, fapt ce a constituit baza de plecare în elaborarea programei de activități turistice școlare pentru elevii din treapta învățământului liceal.
Răspunsurile date la ancheta de tip chestionar de către profesorii, care coordonează procesul de educație prin activități extrașcolare, au fost clare asupra faptului că în proporție de 64% nu consideră importantă abordarea activităților turistice ca formă de educare a personalității, 15% acceptă această modalitate și 20,7% sunt indeciși, aceasta ne permite să afirmăm faptul că activitățile turistice extra-școlare în programele actuale nu au în suficiență măsură un conținut metodologic care să reflecte pe deplin dezvoltarea tuturor laturilor personalității.
Rezultatele abordării teoretice, analizei și generalizării experienței din domeniu, observațiilor pedagogice, sondajului sociologic realizat cu profesori și elevi, precum și proiectările analitice ne-au permis să determinăm conținutul programei extra-curiculare de turism care cuprinde diverse forme de activități turistice orientate spre aspectele dezvoltativ-formative ale sferelor psihomotrice și psihosociale în baza intereselor și motivațiilor adecvate vârstei adolescenților.
În urma aplicării programei experimentale, s-a constatat că rezultatele pregătirii psihomotrice, atât la grupa martor cât și la grupa experimentală s-au înregistrat progrese la testarea finală, însă progresele grupei experimentale comparativ cu grupa martor (fete și băieți) sunt semnificative din punct de vedere statistico-matematic pentru un prag de semnificație P< 0,05; 0,001 la parametrii: alergare de viteză; alergare de rezistență; săritura în lungime de pe loc; testul de echilibru; testul de coordonare.
Cercetarea efectuată în cadrul experimentului pedagogic propriu-zis, privind climatul social și relațiile interpersonale a demonstrat că formele de turism propuse în programa experimentală au determinat valori superioare ale grupei experimentale față de grupa martor privind indicele de status sociometric, preferențial și ale coeziunii de grup. Astfel, la testarea finală grupa experimentală a obținut o coeziune de grup superioar ă (33%), decât la grupa martor. Toate acestea justifică concluzia că grupa asupra căreia a fost implementată programa experimentală a progresat mai mult, în comparație cu grupa martor care a parcurs programa tradițională.
Programa de activități turistice școlare aplicată elevilor de liceu, a contribuit nu numai la îmbunătățirea competențelor și abilităților specifice activităților turistice spre care a fost direcționată, dar a avut un efect pozitiv și asupra trăsăturilor de personalitate: curaj, responsabilitate, perseverență, spirit critic, inițiativă, aptitudini organizatorice, corectitudine, voință, aptitudini speciale (turistice) și optimism, indicii cărora la grupa experiment sunt superiori (media 6,44 puncte) față de grupa martor (media 3,75 puncte), acestea fiind benefice celor trei laturi fundamentale: latura sanogenică, latura sociologică și latura psihologică.
RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE
Finalizarea cercetării ne permite să formulăm recomandări practico- metodice:
Întrucât cercetarea realizată implică o dimensiune inter-disciplinară, reprezentată de caracterul multiplu al formelor de turism, se impune necesitatea colaborării profesorilor diriginți cu psihologii școlari, pentru realizarea unor programe educative eficiente în formarea personalității elevilor.
Inițierea unor programe turistice cu scopul de a sensibiliza un număr cât mai mare de cadre didactice și elevi care să le și practice sistematic.
Activitățile turistice pot constitui un suport real pentru elaborarea programelor extra-școlare educative destinate formării personalității elevilor. În acest context, trebuie însă reținut faptul că programarea conținutului activităților turistice se poate efectua cu aportul agențiilor de turism care alcătuiesc traseele turistice și elaborează sistemul strategiilor optime de realizare managerială.
Creșterea ponderii activităților turistice în formarea personalității elevilor prin intermediul formelor și tipurilor de turism cât mai variate.
Extinderea activității turistice în programele educative extra-școlare și constituirea unor secții cu profil special de turism care să acționeze pentru popularizarea traseelor turistice și a activităților sportiv-turistice.
Turismul trebuie să ocupe un loc important în bugetul de timp liber al elevilor, obișnuindu-i să-și amenajeze singuri un adăpost, să instaleze cortul, să pregătească singuri mâncarea, să colecteze roci, plante medicinale, să facă fotografii pentru albume, căci turismul ajută astfel nu numai la dezvoltarea fizică a elevilor ci și la formarea trăsăturilor de personalitate.
Cei care se ocupă de formarea elevilor trebuie să asigure o programare și organizare judicioasă a activităților turistice în așa fel încât să poată cultiva în personalitatea elevilor atracția benefică pentru turism, creându-le în același timp condiții favorabile dezvoltării spiritului de echipă, atașamentul față de valorile și creațiile umane, spiritul de competiție precum și calități morale și de voință.
BIBLIOGRAFIE
Atanasiu C., (1988), Particularități de creștere la copii și juniori și valorificarea lor în antrenament, E.F.S. București.
Albu A., Albu C., (1999), Psihomotricitatea, Spiru Haret, Iași.
Allport G., (1981), Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ancuța P., (2000), Introducere în psihologie, Editura Excelsior, Timișoara.
Ancuța P., (1997), Pedagogie, Editura Augusta, Timișoara.
Albert F., (1970), Sociologia grupelor mici, București, Editura Politică.
Anton A., (1973), Ghid turistic, Editura Sport Turism, București.
Anghelescu C., (1999), Timp liber, București, Editura Economică.
Ardeleon A., (1993), Fundamentarea teoretică și metodică generală a dezvoltării calităților motrice în atletism, E.F.S. București.
Badea E,, (1997), Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului cu aplicații la faza școlară, Editura Tehnică, București.
Bîcă Monica, (2006), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Universitaria, Craiova.
Boboc I., (2002), Psihologia organizațiilor școlare și management educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Bemstein B.B., (1978), Studii de sociologia educației, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Bogdan A.T., (1973), Psihologie generală și socială, Vol. 1-2, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Bunescu V., (1973), Metode moderne de învățământ, Revista învățământului liceal și tehnico-profesional, București.
Barba A., (1991), Curs de pedagogie, Galați, Editura Porto-Franco.
Claparade E., (1973), Educația funcțională, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Cosmovici A., (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iași.
Crețu C., (1997), Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași.
Chiriac A., (2002), Manualul ghidului de turism, Editura Gemma Print, București.
Cosmencu I, (1998), Turismul – fenomen complex contemporan, Editura Economică, București.
Cucu V., (1975), Ghidul atlas al monumentelor istorice, Editura Științifică, București.
Doncsuly A., (1979), Colectivul de elevi, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Donoaica Șt., (1989), Aspecte din activitatea de turism, Editura Litera, București.
Durbăcea Bolovan Marian, (2006), Gimnastica în școală, Editura Universitaria, Craiova.
Epuran M., (1973), Modelarea conduitei sportive, Editura Sport-Turism, București.
Epuran M., (1991), Metodologia cercetării activităților corporale, Vol. I și II, A.N.E.F.S., București.
Epuran M., (1992), Metodologia cercetării activităților corporale, I.E.F.S., București.
Freud S., (1996), Istoria mișcării psihomotrice, Editura Științifică, București.
Golu M., (1993), Dinamica personalității, Editura Geneza, București.
Georgescu F., (1998), Cultura fizică, fenomen social, Editura Tritonic, București.
Ionescu I.I., (1997), Sociologia școlii. Politici, practici și actori ai educației școlare, Editura Polirom, Iași.
Jung C.G., (2004), Opere complete, Vol. 6, Tipuri psihologice, Editura Trei, București.
Keyon J., (2003), Factorii psihologici ai reușitei școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Moldovan I.T., (1999), Turismul internațional. Efecte multiplicative și promovare, Editura Aldus, Brașov.
Mayer E., (1973), Procedee dinamice de grup pentru optimizarea proceselor de predare-învățare, în „Probleme de pedagogie contemporană”, Vol. 3, București.
Miclea M., (1999), Psihologie cognitivă, Editura Polirom, Iași.
Neacșu I., (1978), Motivație de învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Nicola I., (1980), Pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Nicola I., (1994), Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Nissan M., (1996), Ecoturism și turism rural, Editura Economică, București.
Palade D., (2001), Educație și personalitate, Editura Era Cărții, București.
Popescu, Neveanu, (1987), Dicționar de psihologie, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Piaget J., (1996), Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București.
Pare A., (1977), Dimensiuni ale educației, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Stoica M., (1995), Pedagogie școlară, Editura Cârțan, Craiova.
Stăncioiu A.F., (1999), Dicționar de terminologie turistică, Editura Economică, București.
Vlăduțiu L., (1976), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București.
Zlate M., (1972), Psihologia socială a grupurilor școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Zapan G.H., (1984), Cibernetica activităților umane cu aplicații în sociologie, Editura Științifică, București.
Zorgo B., (1979), Studii de psihologie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Anexa 1
CHESTIONAR
pentru anchetarea profesorilor din învățământul preuniversitar
În vederea efectuării unei cercetări privind activitățile extrașcolare turistice, vă rugăm să participați la această cercetare prin observațiile, opiniile și atitudinile exprimate prin răspunsurile acestui chestionar. Ajutorul dvs. este deosebit de util în elaborarea programei de activități turistice școlare.
Sunteți familiarizați cu noțiunea și conținutul activităților extrașcolare?
Da.
Nu.
Greu de răspuns.
Daca da, atunci menționați experiența dumneavoastră privind activitățile turistice.
Participarea la diferite forme de activități turistice.
Informații din mass-media.
Autoinstruire.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră activitățile turistice?
Ramura culturii fizice.
Activitate instructiv-aducativă.
Altceva.
Considerați că activitățile turistice sunt practicate în școli m primul rând sub forma de:
Activități sportive.
Excursii.
Recreație, odihnă activă
Reabilitare, recuperare.
Altele.
Considerați că activitățile turistice constituie prioritate în cadrul programului educativ al elevilor?
Da.
Nu.
Greu de răspuns.
Care sunt principalele dificultăți pe care le întâmpinați în organizarea activităților turistice?
Dificultăți de ordin administrativ-organizatoric.
Dificultăți de ordin psihologic.
Dificultăți economice.
Alte tipuri de dificultăți.
Sunteți pregătiți pentru a organiza o activitate turistică?
Da.
Nu.
Greu de răspuns.
Dacă da, menționați ce activități turistice sunteți gata să organizați în primul rând? (încercuiți trei variante din cele propuse)
Călătorii turistice.
Pregătirea sportivă și competiții turistice.
Turismul ecologic.
Turismul etnografic.
Excursii.
Altele.
În calitate de profesori considerați că este necesar să vă completați pregătirea profesională în vederea organizării activităților turistice? (indicați 1, 2, 3 și 3 după gradul de însemnătate trei variante din cele propuse).
Organizarea activităților extrașcolare.
Managementul turismului.
Planificarea activităților extrașcolare.
Tehnologii informaționale.
Managementul formalităților turistice.
Turopereiting.
Considerați că aceste activități turistice contribuie la formarea personalității elevilor?
Da.
Nu.
Greu de răspuns.
Dacă da, atunci menționați influența activităților turistice asupra formării personalității elevilor.
Foarte favorabilă.
Favorabilă.
Indiferentă.
Nefavorabilă.
Foarte nefavorabilă.
După opinia Dumneavoastră care credeți că sunt obiectivele prioritare pe care le urmăriți în cadrul activităților școlare?
Dezvoltarea fizică armonioasă.
Stimularea creativității colective.
Dezvoltarea sensibilității și a gustului pentru frumos.
Dezvoltarea unor aptitudini.
Crearea unor noi relații armonioase între elevi.
Cunoașterea de către elevi a patrimoniului cultural.
Activitățile turistice școlare ar trebui să fie:
Obligatorii
Opționale.
Facultative.
Cât de des organizați activități turistice școlare:
Foarte des.
Des.
Uneori.
Rareori.
Foarte rar.
6. Niciodată.
În general, colaborarea cu familia în ceea ce privește organizarea activităților turistice școlare se realizează:
Foarte ușor.
Ușor.
Satisfăcător.
Dificil.
Foarte dificil.
Nu există practic o asemenea colaborare.
Care este opinia dumneavoastră cu privire la nivelul profesionalismului profesorilor în organizarea activităților turistice școlare?
Foarte bun.
Anexa 3
CHESTIONAR pentru anchetarea elevilor din treapta învățământului liceal
Activitățile extra-școlare reprezintă o activitate importantă în viața voastră?
Da.
Nu.
Nu știu.
Care sunt motivele alegerii diverselor forme de ocupație în timpul liber?
Ca să mă distrez.
Ca să uit de școală.
Pentru calmul, relaxarea și liniștea care mi-o oferă.
Pentru că nimeni nu mă obligă.
Ce-ți place să faci cel mai mult în timpul liber?
Ascult muzică.
Fac sport.
Mă uit la televizor.
Excursii.
Lectură cărți, reviste.
Vă place să vă petreceți timpul liber în natură?
Da.
Nu.
Nu știu.
Credeți că practicarea turismului ar fi o alternativă pentru petrecerea timpului liber?
Da.
Nu.
Nu știu.
Ai participat la o activitate turistică?
De mai multe ori.
Niciodată.
O singură dată.
În alegerea unei activități turistice te orientezi de obicei după:
Recomandarea profesorului.
Recomandarea părinților.
îndemnul prietenilor.
Alte posibilități.
Cum îți formezi părerea despre activitățile turistice?
Din explicațiile profesorului.
Din discuțiile cu colegii și prietenii.
Îmi formez singur o părere.
Din emisiunile de la televizor.
Din discuțiile cu părinții.
Care dintre activitățile turistice te atrage cel mai mult?
Excursii culturale.
Orientare turistică.
Drumeții.
Altele.
Cât de des ai dori să se organizeze aceste activități școlare?
Lunar.
O dată pe semestru.
Anual.
Foarte rar.
Niciodată.
Ești mulțumit de activitățile turistice actuale din școală?
Total mulțumit.
Mulțumit.
Parțial mulțumit.
Nemulțumit.
Total nemulțumit.
Nu îmi dau seama.
Practicarea diferitelor forme de turism ar contribui la formarea personalității dumneavoastră?
Nu știu.
Care sunt motivele pentru care ai participa la o activitate turistică?
E un mod de a-mi petrece timpul liber.
Părinții au fost aceia care m-au îndrumat spre această activitate.
Prietenii m-au influențat în acest sens.
Profesorul m-a îndrumat spre această activitate.
Nu este cazul.
Anexa 4
Tabelul 1
Rezultatele anchetei-chestionar asupra elevilor din ciclul liceal
Anexa 5
Tabelul 1
Rezultatele verificării nivelului de pregătire fizică generală ale elevilor
de clasa a IX-a
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Educația pentru timp liber și rolul ei în satisfacerea nevoii de mișcare, dezvoltării psihice și morale a preadolescenților [310716] (ID: 310716)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.