Educatia Nonformala Parte a Unei Abordari Integrate a Invatarii Perspective de Valorificare

EDUCAȚIA NONFORMALĂ PARTE A UNEI ABORDĂRI INTEGRATE A ÎNVĂȚĂRII- PERSPECTIVE DE VALORIFICARE

A EDUCAȚIEI NONFORMALE ÎN PROCESUL DIDACTIC

Educația nonformală este o parte a discursului internațional în domeniul politicii educaționale de la finalul anilor 60 și începutul anilor 70. Fundamentat pe o definire prin excluziune, raportată la ceea ce este în mod tradițional considerat „educație formală”, conceptul de educație nonformală a început să fie utilizat cu scopul de a face o distincție între oferta guvernamentală, considerată educație pentru toți prin intermediul sistemului școlar, și cea nonguvernamentală, adresată unui segment limitat de populație, în acord cu interesele și nevoile acestuia (Graham-Brown, 1991).

Activitatea educativă nonformală costituie spațiul aplicativ care permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în sistemul de învățământ. Prin formele sale specifice, activitatea educativă nonformală dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în actul decizional în contextul respectării dreptului omului și al asumării responsabilității sociale. Astfel, se valorifică rolul definitoriu pe care educația îl exercită în pregătirea tuturor copiilor de a deveni cetățeni activi într-o societate dinamică, în continuă schimbare, contribuind totodată la procesul permanent de îmbunătățire a calității vieții.

Cadrul activității educative nonformale are capacitatea de a răspunde provocărilor societății actuale, în sensul în care conceperea flexibilă a acesteia permite o continuă actualizare a conținutului învățării și a metodelor didactice centrate pe elev, precum și o monitorizare și evaluare de calitate a rezultatelor învățării. Totodată, particularitățile specifice facilitează implementarea noii abordări prin care elevul devine resursă, producător, lider de opinie, într-un cuvânt, participant activ.

Activitatea educativă nonformală are mereu în atenție nevoia de adaptare la cerințele individuale, diverse,ale tuturor copiilor pentru a stimuli dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală și socială. Contextele create de diversele modalități de concretizare a acestui tip de educație: proiecte, manifestări, aplicații tematice, oferă posibilitatea abordărilor intredisciplinare, transdisciplinare, pluridisciplinare, exersarea competențelor și abilităților de viață într-o manieră integrată , de dezvoltare holistică a personalității.

Cei mai mulți profesori își reprezintă educația nonformală sub forma unor activități extrașcolare de tipul excursii, vizite la muzee sau la case memoriale, vizionarea de piese de teatru sau film, realizarea unei reviste școlare, organizarea unui cenaclu literar sau a unor cercuri de lectură, a unor concursuri pe diferite teme.

Perspectivele de valorificare a educației nonformale în procesul didactic sunt legate de elevi și de profesori, ținând seama de potențialul ridicat de a susține motivația acestor categorii de actori implicați în realizarea actului educațional.

Din perspectiva de valorificare a elevilor

Este de dorit ca profesorii să arate interes față de preocupările elevilor din afara cadrului educațional formal și să găsească modalități și căi de valorificare a acestora. Așadar, aceștia vor fi stimulați să aducă, în procesul învățării formale, propriile experiențe de învățare acumulate în comunitatea mică a familiei, a prietenilor, a unui grup care împărtășește hobby-uri sau interese comune.

Din perspectiva de valorificare a profesorilor

Aceștia ar trebui să știe cum să valorifice diversele experiențe de învățare ale elevilor provenite din educația nonformală sau informală, așadar profesorii ar trebui să găsească căi de a-și valorifica propriile experiențe de învățare din afara învățării formale, pentru a dinamiza și a eficientiza procesele didactice pe care le construiesc.

În procesul de predare-învățare:

Elevii sunt solicitați, la începutul studierii unei teme noi, să împărtășească colegilor ceea ce știu în legătură cu tema respectivă, cum și de unde au aflat despre un autor, un eveniment istoric, o zonă geografică, un experiment științific ;

Elevii sunt solicitați să relateze propriile experiențe de învățare nonformale sau informale care sunt asociate cu noile achiziții (ce au observat în ce filme sau cărți văzute sau citite de ei au aflat ceva nou despre tema abordată etc.) pe parcursul abordării unei teme

Elevii sunt încurajați să demonstreze, prin achiziții dobândite prin educația nonformală sau informală (din diverse domenii: muzică, sport, creații literare, creații plastice, filme etc.), să facă asocieri între ceea ce știu / știu să facă și ceea ce tocmai au învățat, să nuanțezeze cunoașterea unei teme, apelând la experiențele lor de învățare, altele decât cele provenite din educația formală;

Elevii sunt încurajați să ofere exemple de învățare provenite din familie sau din cercul de prieteni, relevante pentru înțelegerea profundă a temei abordate în clasă;

Elevii sunt încurajați de profesor să reflecteze asupra modului în care valorifică noile cunoștințe, deprinderi, atitudini, interiorizate în activitățile lor cotidiene în cadrul educației formale.

Efecte scontate: elevii se simt valorizați, învață să comunice cu ceilalți, capătă încredere în ei, au șansa de a învăța în mod autentic și profund, din mai multe perspective despre o temă, de a interioriza diverse experiențe de învățare și de a-și clarifica propriile valori și atitudini față de cunoaștere, interiorizează un continuum între ceea ce învață la școală și ceea ce învață în alte contexte, nonformale sau informale.

Practica obiectivată a profesorilor:

Împărtășirea unor experiențe proprii de învățare referitoare la tema abordată (dificultăți / satisfacții/ surse de informare/ modalități de dezvoltare a unor deprinderi sau ocazii de interiorizare a unor atitudini);

Relatarea unor experiențe de învățare care au legătură cu tema studiată despre care au aflat din diverse surse (lecturi, filme etc.) sau pe care le-au aflat de la prieteni, membri ai familiei;

Introducerea, în procesul de predare-învățare, a unor achiziții dobândite prin educația nonformală sau informală (cursuri de formare în specialitate sau în didactica specialității, cunoașterea unei limbi străine, abilități de lucru cu calculatorul, lectura unor cărți, pasiunea pentru muzică sau pentru natură etc.);

Împărtășirea unor experiențe de învățare proprii, din care să rezulte o anumită atitudine față de cunoaștere și un stil de lucru intelectual.

Efecte scontate: crearea unui climat stimulativ pentru elevi, satisfacția de a-și folosi întregul potențial cognitiv și metacognitiv în procesul didactic.

În observatoarele locale pentru educația nonformală / informală, precum și în formularea standardelor de calitate ar trebui să fie inclusă valorizarea, la nivelul comunității didactice, a achizițiilor dobândite de profesori și a preocupărilor acestora pentru educația continuă. Aceasta ar presupune și o apreciere globală a pregătirii profesorilor, nu doar pregătirea în specialitate: un portofoliu profesional cuprinzând toate achizițiile care-l ajută pe profesor să fie mai eficient în activitatea sa didactică .

Complementarizarea educației formale cu cea nonformală prin inițierea de activități educative interdisciplinare diverse este considerată un mod de acțiune care conduce la creșterea calității în educație.