Educatia Nonformala In Dezvoltarea Creativitatii Copilului Prescolar

EDUCAȚIA NONFORMALĂ ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII COPILULUI PREȘCOLAR

Cuprins

Rezumat

Capitolul I. Introducere

Capitolul II. Cadrul teoretic

1. Educația

1.1. Educația nonformală

1.1.1. Caracteristicile educației nonformale

1.1.2. Rolul educației nonformale astăzi

1.1.3. Avantajele educației nonformale

2. Creativitatea. Conoașterea și stimularea ei

2.1. Conceptul și semnificația creativității

2.2. Creativitatea ca produs și process

2.3. Potențialul creative și utilizarea lui

2.4. Factorii creativității

2.5. Tipuri de creativitate

2.6. Cunoașterea și stimularea creativității

2.6.1. Metode de stimulare a creativității prin activitățile extracurriculare

2.7. Creativitatea la vârsta preșcolară

2.8. Stimularea creativității la copilul preșcolar

3. Activitățile extracurriculare la preșcolari

3.1. Tipuri de activități extracurriculare

3.2. Rolul activităților extracurriculare asupra copiilor preșcolari

3.3. Dezvoltarea creativității copilului preșcolar în cadrul activităților

din ateliere de creație

Capitolul III. Obiectivele și ipotezele cercetării

Obiectivele cercetării

Ipotezele cercetării

Capitolul IV. Metodologia cercetării

Design-ul cercetării

Descrierea lotului de subiecți

Ipotezele de lucru

Obiectivele de lucru

5.Variabilele cercetării

6. Metode didactice

7. Instrumente de cercetare

8. Materiale de lucru

9. Etapa investigației

10. Originalitatea cercetării și punctele sale tari

11. Limite ale cercetării/ Puncte slabe

Capitolul V. Prezentarea rezultatelor

1. Investigații făcute la testul inițial

2. Exerciții, activități pentru cunoașterea și stimularea creativității

3.Planificarea activităților în cadrul atelierelor de creație

4.Planificarea calendaristica a activităților în cadrul

atelierului de creație

5. Activități

6.Investigații făcute la testul final

Capitolul VI. Interpretarea rezultatelor. Concluzii

1.Interpreatarea rezultatelor

2.Concluzii

Bibliografie

Anexe

Anexa 1. Proiecte didactice

Anexa 2. Figuri

Rezumatul

Lucrarea de față abordează dezvoltarea creativității preșcolarilor în activitățile care urmăresc realizarea educației nonformale, studiind aceasta din toate punctele de vedere considerate relevante.

Această lucrare conține două părți. Prima parte fiind partea practică, care conține următoarele subcapitole mari: 1. Educația; 2. Creativitatea.Cunoașterea și simularea ei; 3. Activitățile extracurriculare la preșcolari. A doua parte este partea aplicativă care conține cercetarea pedagogică, din care reiese importanța acestor activități asupra copiilor.

Alegerea acestei teme a fost motivată de interesele mele față de activitățile extracurriculare în educația nonformală și mai ales de capacitatea de dezvoltare a creativității preșcolarilor participând la aceste activități.

Scopul lucrării a fost acela de a scoate în evidență importanța acestei activități și de a ajuta la dezvoltarea personalității copiilor nu doar în cadrul instituțiilor de învățământ ci și dincolo de acesta, unde copii au posibilitatea să-și îmbogățească cunoștințele, să-și dezvolte simțul practic și estetic și să-și stimuleze expresivitatea și imaginația creatoare.

Iar la final am aplicat prezentarea rezultatelor și a concluziilor.

Capitolul I.

Introducerea

Această lucrare își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu educația nonformală în dezvoltarea creativității copilului preșcolar.

În prima parte, partea teoretică a lucrării va cuprinde prezentarea educației, desfășurând mai exact pe educația nonformală care cuprinde activitățile extracurriculare urmărind dezvoltarea creativității copilului.

Activitățile educației nonformale oferă ocazia preșcolarilor de a-și dezvolta o serie importantă de competențe, altele decât cele pe care se pune accentul în cadrul sistemului de învățamânt. Astfel, această educație urmărește dezvoltarea competențelor de înțelegere a diversității culturale, organizare sau coordonare în rândul preșcolarilor.

În cadrul educației nonformale, activitățile sunt conduse de ideile de creativitate, participare activă și inițiativă.

Evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este “facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără calificative oficiale.”

Educația nonformală îl îndreaptă pe copilul preșcolar pentru complexitate și schimbare, interes și entuziasm pentru devenire și progres, îi dezvoltă capacitatea de a descoperi și elimina disfuncționalitățile, capacitatea de a le stăpâni, independența și deschiderea pentru schimbul de idei. Toate aceste trăsături convergente pot fi reunite în ceea ce numim creativitate.

Dezvoltarea aptitudinilor creative și problema creativității, nu este nouă, dar se pune mai mare importanță faptului că societatea contemporană, puternica dezvoltare științifică solicită mai mult ca oricând creativitatea umană – progresul social și economic fiind în foarte mare măsură dependent de cantitatea de imaginație, de ingeniozitate și originalitate investite în activitățile desfășurate în diverse domenii. Când auzim sintagma „persoana creativă” avem tentația de a ne gândi la o persoană deosebită și poate chiar ilustră. În realitate, orice ființă umană normală este capabilă de creativitate într-un anumit domeniu și la un moment dat. Creativitatea se rezumă la capacitățile ei, care poate fi educată, dezvoltată și pusă în valoare. Ea reprezintă practic o sursă inepuizabilă care se multiplică permanent, are aplicabilitate în toate domeniile de activitate, poate aborda orice problemă căreia îi poate găsii soluții originale și adecvate.

Partea a doua a lucrării, va conține partea aplicativă care va fi aplicată pe o cercetare care se va desfășura prin activități extracurriculare în cadrul unui atelier de creație pentru a stimula și a recunoaște nivelul de capacitate creatoare a preșcolarilor. În această parte este prezentată metodologia cercetării iar prin interpretarea rezultatelor se confirmă ipoteza formulată.

Activitățile extracurriculare desfășurate în grădiniță urmăresc completarea procesului didactic, organizarea rațională și plăcuta a timpului liber. O cerință foarte importantă vizând opțiunea pentru astfel de activitate este selecționarea din timp a suportului teoretic în funcție de interesele și dorințele copiilor și ordonarea lor într-un reportoriu cu o temă centrală.

Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaștere a dorințelor copiilor și de respectarea acestora trebuie să fie dominantele acestui tip de activități. Acestea le oferă destindere, incredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și recunoaștere a aptitudinilor. Activitatea educativă extracurriculară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în

actul decizional în contextul respectării dreptului omului și al asumării responsabilităților sociale realizându-se astfel, o simbioză lucrativă între cognitivă și cea comportamentală.

Totodată, activitățile extracurriculare îi ajută pe cei mici să se adapteze mult mai ușor la condiții și medii noi și uneori dificile. Experiența dobândită în acest mod îi ajută să își păstreze concentrarea și eficiența indiferent de temperaturi, de zgomote sau de factorii disturbători din jur.

Aceste activități extracurriculare se recomandă copiilor pentru stimularea

comportamentului creativ în diferite domenii, îi ajută să învețe mult mai ușor într-o atmosferă relaxantă, în siguranță cu o bază fundamentală în creșterea și dezvoltarea abilităților.

Capitolul II. Cadrul teoretic

Educația

"Educația este un proces al vieții și nu o pregătire pentru viață. Cred că școala trebuie să reprezinte viața actuală, viața tot atât de reală și de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă." (John Denvey).

Educația ca proces social fundamental de transformare a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii , are scopul de a-i pregătii pentru viață, pentru integrarea lor în societate cu rezultate benefice individuale și sociale. Educația urmărește formarea personalității umane la nivelul exigențelor actuale și de perspectivă.

Educația este activitatea de cultivare, disciplinare, civilizare și moralizare a omului, iar scopul ei este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil, dar și acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese.

Formele educației sunt acțiuni și influențe pedagogice desfășurate succesiv în cadrul activităților de formare sau dezvoltare a personalității.

Cel mai utilizat criteriu de clasificare a educației este cel referitor la gradul de instituționalizare, asftel putem delimita trei mari categorii:

Educația formală – realizată în cadrul sistemului de învățământ

Educația nonformală- realizată în medii instituționalizate exterioare sistemului de învățământ

Educația informală – realizată incidental ca experiență de viață permanentă a indivizilor, spontană și adesea neintenționată.

Aceste forme ale educației se află într-o puternică interdependență.

1.1 Educația nonformală

Educația nonformală alături de educația formală și educația informală reprezintă ansamblul acțiunilor și al influențelor pedagogice, desfășurate succesiv sau simultan, în cadrul activității de formare-dezvoltare a personalității umane. Pentru a devenii o dimensiune permanentă a existenței umane, educația trebuie să aibă un caracter global, conjugând armonios și eficient educația formală cu cea nonformală și informală.

Educația nonformală a fost definită de către J. Kleis drept „ Orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara sistemului de învățământ, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării, învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal.”

În literatura de specialitate, educația nonformală este reprezentată de activitățile educative organizate de alte instituții decât școala sau grădinița – biblioteci, muzee, cluburi ale copiilor, ateliere de creație etc. și se întemeiază pe recunoașterea faptului că „ un număr mare din experiențele de învățare ale oamenilor s-au desfășurat în afara sistemului de educație formală: în familie, în diferite organizații și biblioteci.” – Simona Velea, Ol. Istrate – Introducere în pedagogie; Note de curs 2006.

Din punct de vedere etimologic, termenul de educație nonformală își are originea în latinescul „nonformalis”, preluat cu sensul „în afara unor forme oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative. Din punct de vedere conceptual, educația nonformală cuprinde ansamblul activităților care se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului de învățământ.

Educația nonformală este diferită față de educația formală, atât prin conținut cât și prin formele de realizare. Conținutul este organizat pe arii, dar formele sunt foarte diverse ca durată, modalitate de organizare sau predare.

Educația nonformală prezintă ca trăsături: rolul, modul, evidențiază necesitatea, valorificarea influențelor formative, educative și a altor forme de organizare a realizării educației, în afara și după etapa școlarității: familia, instituțiile culturale, mass-media, instituții și organizații de copii.

Aceste influențe sunt corelate cu mediul extrașcolar în care participă educații, cu modurile de petrecere a timpului liber, cu includerea lor în diferite grupuri specifice, valoarea educativă, complementară educației formale, poate avea efecte pozitive sau negative de al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal.”

În literatura de specialitate, educația nonformală este reprezentată de activitățile educative organizate de alte instituții decât școala sau grădinița – biblioteci, muzee, cluburi ale copiilor, ateliere de creație etc. și se întemeiază pe recunoașterea faptului că „ un număr mare din experiențele de învățare ale oamenilor s-au desfășurat în afara sistemului de educație formală: în familie, în diferite organizații și biblioteci.” – Simona Velea, Ol. Istrate – Introducere în pedagogie; Note de curs 2006.

Din punct de vedere etimologic, termenul de educație nonformală își are originea în latinescul „nonformalis”, preluat cu sensul „în afara unor forme oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative. Din punct de vedere conceptual, educația nonformală cuprinde ansamblul activităților care se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului de învățământ.

Educația nonformală este diferită față de educația formală, atât prin conținut cât și prin formele de realizare. Conținutul este organizat pe arii, dar formele sunt foarte diverse ca durată, modalitate de organizare sau predare.

Educația nonformală prezintă ca trăsături: rolul, modul, evidențiază necesitatea, valorificarea influențelor formative, educative și a altor forme de organizare a realizării educației, în afara și după etapa școlarității: familia, instituțiile culturale, mass-media, instituții și organizații de copii.

Aceste influențe sunt corelate cu mediul extrașcolar în care participă educații, cu modurile de petrecere a timpului liber, cu includerea lor în diferite grupuri specifice, valoarea educativă, complementară educației formale, poate avea efecte pozitive sau negative de compensare, în măsura în care aceste instituții conștientizează obiectivele, organizarea, conținuturile, metodologiile lor specifice, respectă aspirațiile educaților.

Activitatea acestor instituții este la fel de impregnată de cerințele pedagogice, dar dirijate și utilizate pentru alte obiective, conținuturi. Accentul cade aici pe stimularea educaților prin programe alternative, diversificate, diferențiate, aplicative, facultative, de completare, în acord cu elementele de noutate în diferitele domenii, cu noi tipuri de comunicare, tehnici de creativitate, metode de activizare, cu stimularea dezvoltării vocaționale.

Educația nonformală oferă un câmp motivațional mai larg și mai deschis procesului de formare-dezvoltare a personalității copilului, având o capacitate rapidă de receptare a tuturor influențelor pedagogice informale, aflate altfel, într-o expansiune cantitativă greu controlabilă.

Principii ale organizării educaționale nonformale:

Principiul integrării (coordonării, corelării) formulează cerința că toate activitățile ce au loc în afara gradiniței să fie integrate în sistemul general de educație, ca făcând parte din obiectivele și conținuturile acestuia. Ele trebuie să-și îndeplinească rolul hotărâtor de cultivare a capacității de transfer a achizițiilor învățării și mai ales de aplicare practică, în condiții variate a celor învățate. Principiul caracterului specific. Deși fac parte din sistemul general educațional, activitățile din perimetrul nonformalului se constituie, ele însele, într-un sistem specific, aparte, care le diferențiază de cele incluse în sfera formalului. Specificul acestor activități e dat, în primul rând, de obiectivele și conținutul lor, ele având forme proprii de organizare, precum și raporturi aparte între educatori și copii față de cele practicate în perimetrul educației formale.

Raportul dintre educația nonformală și cea formală este unul de complementaritate, atât sub aspectul conținutului, cât și în ceea ce privește formele și modalitățile de realizare.

1.1.1. Caracteristicile educației nonformale

Trăsăturile caracteristicilor educației nonformale sunt relevante pentru această formă care asigură legătura dintre instruirea formală și cea informală.

O caracteristică importantă se referă la faptul că educația nonformală se desfășoară într-un cadru  instituționalizat, în afara sistemului școlar, cuprinzând activități extradidactice (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice) și activități de educație și instruire extracurriculară, denumite perișcolare și parașcolare. Cele parașcolare se dezvoltă în mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitățile de reciclare și de perfecționare, de formare civică sau profesională. Aceste activități evoluează în mediul socio-cultural ca activități de autoeducație și  de  petrecere organizată a timpului liber în cadrul cluburilor sportive, în muzee, la teatru sau în cluburile copiilor, în excursii, în biblioteci publice, acțiuni social-culturale sau în familie ori prin intermediul mass- mediei, denumită adesea “școala paralelă”.

Educatorului nonformal i se solicită mai multă flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate și rapiditate în adoptarea variatelor stiluri de conducere a activității, în funcție de nevoile și cerințele educatului.

Conținutul și obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate ce prezintă o  mare  flexibilitate, diferențiindu-se în  funcție de vârstă, sex, interesul  participanților, categorii socio-profesionale, aptitudinile și inclinațiile acestora. Sunt  cuprinse activități care corespund intereselor, aptitudinilor și dorințelor participanților.

Educația nonformală, își are începuturile încă din timpul fondării educației. O caracteristică nou apărută la acest tip de educație, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educația formală. Acest tip de educație conține majoritatea influențelor educative care au loc în afara clasei. Acestea sunt activități extradidactice sau activități opționale sau facultative.

Educația nonformală se caracterizată prin:

răspunderea concretă la cerințele fixate;

permite momente de abstractizare, prin extragerea de cunoștințe din viața practică;

scoate din educație, funcția de predare, lăsând loc funcției de învățare;

– are caracter facultativ sau opțional;

nu se face o evaluare riguroasă;

permite punerea în valoare a intereselor și aptitudinilor copiilor;

permite o mare varietate de forme, flexibilitate sporită a formelor, cunoaște modalități diferite de finanțare;

facilitează promovarea muncii în echipă și a unui demers interdisciplinar;

– accentuează obiective de tip formativ-educativ.

Dar cei mai mulți recunosc că educația nonformală are un caracter mai puțin rigid, dar adesea cu același rezultat formativ ca și educația formală. Acțiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educație, sunt flexibile și vin în întâmpinarea diferitor interese, particulare sau chiar specifice pentru fiecare persoană.

1.1.2. Rolul educației nonformale astăzi

Fiind o societate de tranziție între cea „industrială a celui de-al Doilea Val și cea tehnotronică a celui de-al Treilea Val” (Alvin Toroffler, V.Lazăr, A.Cărășel- Psihopedagogia activităților extracurriculare, Craiova, Ed. Arves 2007), lumea în care trăim se bazează pe relațiile sociale care constituie fundamentul celei de mâine. Astfel, pentru a creea un cliant psihologic sănătos este foarte necesar să ținem cont de trei elemente care își pun amprenta asupra fiecărui individ: nevoia de cumunitate, de structură și de sens.

Studiile de psihologie socială au atras atenția asupra faptului că societatea trebuie să producă individului în mod constant un sentiment al apartenenței la comunitate pentru a putea rezista provocărilor. Izolarea socială nu ține cont de vârstă, poziție socială, nivelul de inteligență sau cetățenie, ci se manifestă încă din copilărie.

Singurătatea socială reprezintă o formă acută de maladie comunicară cu efecte diferite la nivel macrosocial. Unii oameni încearcă să depășească problema prin achiziționarea unor animale de casă, prin dependența de imagine (internet, T.V.).

Datorită diverselor moduri de răspândire din societatea contemporană, singurătatea socială tinde să devină experiență colectivă. Ea s-a îndrumat la destabilizarea sistemului școlar românesc, datorită ridicării zidului de necomunicare dintre părinți și copii, dintre elevi, dintre profesori și elevi, a lipsei de coerență în ceea ce priveste viitorul, a accentuării deosebirilor dintre oameni (nu au același valori, interese, gusturi, dispare compasiunea și într-ajutorarea, apare competiția).

Întrucât rolul familiei a scăzut vertiginos în educarea propriilor urmași, acestea trebuie stimulate să o facă și chiar să se implice mai mult în activitățile școlare.

Unității de învățământ îi revine rolul de a crea acel sentiment al apartenenței la grup prin crearea unor activități specifice, care să evidențieze atât rolul elevului, cât și pe cel al clasei ca sintalitate. În acest fel putem merge pe ideea ca fiecărui membru al unui grup de copii să îi revine sarcina de a fi responsabil pentru ceilalți, pentru că oamenii primesc influențe educative din numeroase direcții, activitățile formale (instituționalizate) trebuie unite cu cele nonformale (extrașcolare) și cu cele informale (difuze) pentru a-și dovedi eficiența. Deși pe primul loc se situează educația formală, cea nonformală are o acțiune mai clară în momentul în care educabilii ajung la autoeducație.

1.1.3. Avantajele educației nonformale

Educația nonformală este importantă prin următoarele avantaje pedagogice:

a. E centrată pe cel ce învață, pe procesul de învățare, nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat participanții.

b. Dispune de un curriculum la alegere, variat și flexibil, propunându-le participanților activități diverse și atractive, în funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor.

c. Contribuie la îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților, oferind activități de reciclare profesională, de completare a studiilor și sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacității indivizilor supradotați.

d. Creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber într-un mod plăcut, urmărind destinderea și refacerea echilibrului psiho-fizic.

e. Asigură o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii, fiind interesată să mențină interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii lor profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor.

f. Antrenează noile tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul tehnico-științific, valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare.

g. E nestresantă, oferind activități plăcute, scutite de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă.

h. Răspunde cerințelor și necesităților educației permanente.

Plecând de la ideea conform căreia grădinița sau școala nu este singurul loc unde copii pot învăța, iau amploare activitățile desfășurate în afara sistemului de învățământ, care veneau în întâmpinarea dorinței de învățare a publicului larg, servind obiectivelor acestora și asigurând asistența informațională și practica unor categorii sociale dezavantajate.

Indiferent de tipul activității extracurriculare, copiii se vor confrunta și cu nereușite în cadrul acestora. Însă eșecul le va oferi câteva lecții valoroase. Acestea îi pregătesc pe copii pentru o viață care are atât suișuri, cât și coborâșuri și îi învață să aprecieze momentele cuprinse de succes. Totodată, eșecurile le arată că încă au puncte slabe și că pentru a atinge succesul este nevoie de mai multă muncă și perseverență.

Avantajele principale ale educației nonformale :

creativitatea;

munca în echipă;

valoarea cooperării în anumite domenii;

maturizarea gândirii;

Creativitatea, munca în echipă, valoarea cooperării în anumite domenii, maturizarea gândirii, sunt doar câteva avantaje pe care educația nonformală le aplică. Organizațiile nonguvernamentale (ONG) reprezintă un furnizor în cadrul cărora activitățile educaționale nonformale își pot pune amprenta asupra celor ce sunt implicați. 

Prin activitățile extracurriculare, educația nonformală urmărește identificarea și cultivarea corespondentei optime dintre talente, aptitudini, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii, începând de la cea mai fragedă vârstă. Copii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.

2. Creativitatea. Cunoașterea și stimularea ei

Creativitatea este o capacitate complexă și fundamentală a personalității, care sprijinindu-se pe date și soluții anterioare, în îmbinarea cu investigații și date noi, produce ceva nou, original, de valoare și eficiență științifică și social-utilă, ca rezultat al influențelor și relațiilor factorilor subiectivi și obiectivi – adică a posibilităților și calităților persoanei și a condițiilor ambientale, ale mediului socio-cultural.

2.1. Conceptul și semnificațiile creativității

Ea poate fi considerată ca și aptitudine, dispoziție a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi, originale. Gândirea este procesul cognitiv cel mai important, fiind apreciat îndeosebi prin creativitate. „Gândirea, ca o capacitate de prim ordin a personalității – există ca gândire umană numai prin creativitate.” (I. Kant).

Elemente esențiale prin care se poate constata existența creativității sunt :

Originalitatea

Flexibilitatea

Senzitivitatea ( sensibilitatea senzorială)

Fluența

Ingeniozitatea

Expresivitatea

Originalitatea prevede capacitatea individului de a adopta atitudini personale fără tendința de a copia sau a reproduce modul de gândire al altcuiva.

Flexibilitatea este capacitatea de a adapta gândirea la situații noi, uneori neprevăzute, cu scopul de a căuta și a găsi soluții optime de rezolvare a problemelor ce apar în diverse domenii de cunoaștere, inclusiv în cel al cunoașterii artistice.

Senzitivitatea înseamnă facultatea de a fi sensibil, de a simți. Aria și profunzimea sensibilității depind de spiritul de observație care poate fi format și educat la copii prin exerciții dirijate de pedagog.

Fluența este o proprietate a stilului și se caracterizează prin cursivitate și fluiditate în exprimare (având ca suport limbajul și fluența lui).

Ingeniozitatea indică spiritul inventiv, de inițiativă – calități indispensabile creativității umane. Însușirea de a fi ingenios se impune ca un semn al unei minți sprinten, capabile să găsească soluții neordinare în cele mai surprinzătoare și complicate împrejurări. Ingeniozitatea permite evitarea stereotipurilor.

Expresivitatea exprimă culoarea, forma, mărimea, ritmul, simetria, asimetria și dinamică cu cât este mai expresivă opera de artă cu atât mai mult ne place. Dezvoltarea creativității nu poate fi dezvoltată fără a înțelege ce-i acela mijloc de expresivitate.

Creativitatea este un fenomen deosebit de complex, Popescu – Neveanu îl numește chiar “hipercomplex”, dar nu este un fenomen care nu poate fi recunoscut. S-au produs cercetări diferite și multiple în jumătatea a doua a secolului trecut și la începutul de acest secol și au fost realizate anumite dezvoltări în cunoașterea științifică a creativității. În psihologia contemporană se disting două laturi ale creativității: obiectivă și subiectivă.

Din punct de vedere al aspectului obiectiv, creativitatea se determină prin produsul său final, care poate fi o descoperire științifică, o invenție, o operă de artă, rezolvarea unei probleme de producție, de învățământ etc. Deși nivelul produsului creat poate fi diferit, cele două cerințe menționate mai înainte (noutatea și valoarea) pentru societate sunt obligatorii. În ceea ce privește aspectul subiectiv, el privește procesul de creație. Dat fiindcă, în sens mai larg creativitatea se referă și la activități prin care se obțin rezultate care sunt noi numai pentru individul dat sau pentru persoanele din mediul său, însă în mod independent au fost obținute, aspectul subiectiv se extinde și la aceste activități, deși produsul final nu poate fi socotit creator. Evident, într-un act creator, proporția de creație față de punctul de plecare, relația dintre original și adaptare, dintre nou și cunoscut, poate fi foarte diferită, de unde și nivelul diferit al produselor create. Creația caracterizată atât printr-o valoare excepțională pentru societate cât și printr-o originalitate maximă, este socotită, obișnuit, genială. Datorită faptului că în cercetarea procesului de creație este extrem de dificilă, creativitatea este definită și înțeleasă de diferiți psihologi în mod diferit.

2.2. Creativitatea ca produs și proces

În afară de faptul că este o capacitate și aptitudine a personalității, a intelectului, în același timp este un produs și un proces. Este un produs pentru că se dobândește ca abilitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metodă, tehnologie etc.) prin activitate, prin experiență, necesitând foarte multă muncă. T. Edison spunea că: „în creație este nevoie de 99% transpitație și 1% inspirație”. Este totodată și un proces, fiindcă necesită evoluție în timp, dezvoltări și uneori, retrageri a factorilor și elementelor noi, necesită învingerea unor obstacole etc.

Viața, în toate domeniile ei, necesită ca aproape fiecare individ să realizeze unele operații noi, ca urmare a unor combinări și recombinări, asocieri etc. A datelor, elementelor existente, care se obiectivează în anumite soluții (metode etc.) utile și mai eficiente – de exemplu o inovație, care reprezintă unele elemente de creativitate.

Creativitatea propriu-zisă necesită, însă, depășirea acestui stadiu comun, necesită înzestrări și capacități intelectuale etc. Deosebite, care să se obiectiveze în produse noi, originale, nemaiântâlnite până acum și care determină schimbări calitative (de valoare și eficiență) într-un anumit domeniu.

Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoașterii și vieții sociale: științifică, tehnică, economică, artistică, organizatorică, pedagogică etc.

Creativitatea poate fi cunoscută, măsurată și stimulată.

2.3. Potențialul creativ și utilizarea lui

Fiecare individ normal posedă o doză de creativitate.

Creativitatea, ca rezultat al stimulării și activității, înseamnă acumulări de capacități, abilități și posibilități de realizare a ceva nou, original, în plan ideal-abstract ca și după caz, în plan practic, deci inventivitatea ideatică și practică.

La naștere, copilul posedă doar o anumită potențialitate creativă, evidențiată de o anumită flexibilitate, fluență și senzitivitate a scoarței cerebrale (și a sistemului nervos, în general). Ulterior, în procesul educației și activității, al rezorvării unor probleme ridicate de viață, sporește potențialitate menționată (flexibilitatea, fluența, senzitivitatea), desigur, în funcție de dezvoltarea și manifestarea factorilor intelectuali, aptitudinali, caracteriali și de mediu, dezvoltându-se alte niveluri ale creativității – cum sunt originalitatea și inventivitatea.

În țara noastră, ca și în lume, există o mare rezervă de potențial creativ individual ca și de grup nefolosit. O parte din potențialul creativ uman este, însă, folosit în scopuri iraționale, antiumane – asa cum este cel folosit în scopuri războinice, de distrugere a omenirii.

2.4. Factorii creativității

Ei au asemănări cu cei ai învățării eficiente. Au fost studiați de numerosi psihologi, printre care menționăm pe G. W. Allport – SUA, Caterina Cox și alții. Pe lângă coeficientul de inteligență, un rol important în creativitate îl au factorii : ereditatea, capacitățile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susținut de pregătire și investigație și altele.

a) Ereditatea

Este factorul care poate evidenția de la nașterea copilului elementele potențiale de creativitate, cum ar fi : flexibilitatea, fluența, senzitivitatea cerebrală etc., precum și calitățile analizatorilor și caracteristicile temperamentale, care au un rol important în declanșarea, dezvoltarea și manifestarea creativității, desigur, în relație cu factorii de mediu și educație.

b) Capacitățile intelectuale

Calitatea și nivelul lor : inteligența, memoria, imaginația și gândirea etc. Au un cuvânt important de spus în creativitate.

c) Aptitudinile

Reprezintă sistemul integrat al elementelor senzorio-motorii, cognitive, afectiv-motivaționale și voliționale, care asigură efectuarea cu succes a unei activități și au un cuvânt important de spus în creativitate; ele pot fi transformate în aptitudini speciale: artistice, tehnice, matematice, economice, pedagogice etc.

d) Motivația

Poate fi un factor de dinamizare a creativității. Motivele intrinseci, îndeosebi – spiritul de născocire, pasiunea pentru un domeniu etc. Desigur, și motivele extrinseci, recompensele dinamizează creativitatea.

e) Efortul de pregătire și investigație

Fără efort. Nici preagătirea și nici creativitatea nu pot ajunge la nivele ridicate de performanță.

2.5. Tipuri de creativitate

Din punct de vedere al produsului creativ, creativitatea poate manifesta următoarele tipuri :

Expresivă – este cea care se manifestă la nivel de execuție, prin diverse soluții mai productive cu valențe de perspicacitate;

Productivă – este cea manifestată prin soluții mai eficiente de producție, ca urmare a unor combinări și recombinări, asocieri de date și soluții existente, cunoscute;

Inovativă – este legată de cea expresivă și productivă, dar aduce o soluție nouă care sporește simțitor productivitatea;

Inventivă – depășește calitatea și performanțele creației productive și inovative, în baza unei gândiri și restructurări noi, produce o idee, soluții, tehnologie etc. Noi, originale, ce dinamizează progresul teoretic sau practic într-un anumit domeniu tehnico-științific.

Emergență – idei, teorii, soluții, tehnologii cu caracter de invenții sau descoperiri excepționale, care revoluționează diverse domenii ale cunoașterii;

2.6. Cunoașterea și stimularea creativității

Cercetările în domeniu arată că există interacțiune între creativitate, inteligență, randament școlar, conținutul învățământului și rezultatele învățării.

Inteligența a cunoscut numeroase definiții. Câteva definiții: capacitate de adaptare mintală la situații noi; capacitate ce exprimă nivelul dezvoltării mintale ca factor de disponibilitate și operativitate, în cadrul unor situații noi; capacitatea intelectuală sintetică a persoanei la baza căreia stă gândirea flexibilă, maleabilă, posibilitatea de adaptare la situații noi etc. Deci, inteligența este o condiție de creativitate, îndeosebi, prin elemente de adaptare la situațiile noi, fapt de altfel remarcat la factorii creativității.

Cercetarea pedagogică evidențiază că nu este întotdeauna concordanță deplină între randamentul școlar, inteligență și creativitate. Unii educatori apreciază pe cei inteligenți și mai puțin pe cei creativi. Se constă că cei inteligenți nu obțin, în mod obligatoriu și randament maxim la învățătură, mai ales dacă nu depun și eforturi de învățare. Totuși, cercetarea și viața au arătat că atunci când inteligența este îmbinată cu eforturile de învățare, de aflare rămâne un factor important de creativitate.

2.6.1. Metode de stimulare a creativității

prin activitățile extracurriculare

Sunt metode aplicate, îndeosebi, de psihologi în laboratoare psihologice.

Metodele de stimulare a creativității se împart în : metode logico-matematice, metode psihosociale, metode și activități curriculare și extracurriculare.

Metode de stimulare a creativității prin activitatea extracurriculară poate constitui un cadru favorabil dinamizării creativității, prin: munca independentă, elaborarea proiectelor specifice tuturor domeniilor de specialitate, cercuri tehnico-aplicative, expoziții ale copiilor, simpozioane, documentarea și investigarea științifică independentă.

2.7. Creativitatea la vârsta preșcolară

Creativitatea își are originea în cuvântul latin „creare” care înseamnă „a zămisli”, „a făuri”, „a creea”, „a naște”. Însăși etimologia cuvântului demonstrează că termenul de creativitate definește un act dinamic, un proces care se dezvoltă, se desăvârșește și își cuprinde atât originea cât și scopul. El a fost introdus în psihologie de către psihologul american G.W. Allport, în anul 1937, pentru a desemna o formațiune de personalitate. În opinia lui, creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini, atitudini sau trăsături temperamentale. Psihologii susțin în general, că „a fi creativ” înseamnă „a crea ceva nou, original și adecvat realității”. A crea înseamnă a face să existe, a cauza, a aduce la viață, a produce, a genera. Creativ este cel care se caracterizează prin expresivitate și este imaginativ, originalitate, deschizător de drumuri, inovativ, inventiv.

Creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena și polariza toate celelalte nivele de conduită și toate însușirile psihice ale unui individ.

De ce este nevoie de creativitate?

Pentru că se putea realiza, desăvârși și actualiza, pentru a putea contribui activ la modelarea lumii.

Creativitatea se caracterizează prin noutate, valoare, originalitate, relevanță, armonie. Înseamnă îndrăzneală, tot ceea ce este nou este neconformist și nesigur.

Pentru a se putea avânta în necunoscut, copilul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranță, provenite din lumea sa înconjurătoare.

Lipsa de creativitate se datorește însă unei insuficiențe înțelegeri a fenomenelor, lipsei de stabilitate a condițiilor externe sau lipsei sentimentului de libertate interioară.

Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu lumea sa interioară și cu lumea sa exterioară.

Curiozitatea și setea de cunoaștere ne face receptivi față de lumea exterioară. Libertatea interioară face posibilă folosirea cunoștințelor acumulate de către lumea trăirilor noastre subiective. Copilul care își manifestă permanent mirarea și surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat este considerat prototipul creativității.

Copilul preșcolar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozități, a zgomotului ușor permanent pentru a cunoaște tot ceea ce se petrece în jurul său. În perioada preșcolară imaginația se manifestă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniță la toate activitățile.

Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este foarte necesar stimularea potențialului creativ al copilului, neevidențiat prin mobilizarea resurselor latente, prin cunoașterea și stimularea aptitudinilor, prin susținerea manifestaților printr-o motivație esențială.

Activitatea trebuie înțeleasă ca un act de creație nu ca un șir de operații șablon, de rutină. Educatoarea trebuie să dispună de capacitatea de înțelegere a copiilor, să creeze situații și activități care să îmbogățească mintea copilului cu anumite reprezentări și obișnuințe, să-și transforme ocupația într-o frumoasă minune și să trăiască împreună sentimente puternice.

Spre deosebire de inteligență, creativitatea este la copil un fenomen universal, nu există preșcolar care să nu deseneze, să nu fabuleze.

Din această perspectivă, profilul psihologic al vârstei preșcolare cuprinde numeroase premise favorizante pentru cultivarea potențialului creativ. Având în vedere dinamismul, impetuozitatea, expresivitatea proprie acestei vârste, acea vibrație și efervescență lăuntrică ce acordă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilitatea de exteriorizare spontană și autoexpresie însuflețită, analoage oricărui om creator.

Formative, din acest punct de vedere sunt strategiile euristice care implică preșcolarul în activitatea de descoperire, de investigare a realității, de rezolvare de probleme. La fel de importante sunt și strategiile creative care pun accentul pe originalitate, spontaneitate, gândire laterală, divergentă, analogică.

Ambele categorii de strategii au efecte deosebite în planul capacității de reflecție, a capacității anticipative, evaluative precum și în planul structurilor motivaționale complexe.

Datorită specificului proceselor cognitive și voinței, care abia acum se constituie, preșcolarul are nevoie de îndrumare, ajutor și control. El nu poate să-și asume încă riscul învățării prin încercare și eroare. Acest lucru impune folosirea unor strategii semieuristice și semialgoritmice.

Activitățile care stimulează creativitatea sunt purtătoare ale unor multiple virtuți formative în dezvoltarea psihică generală a copilului și este cuprins în dezvoltarea creativității.
Preșcolarii creativi se diferențiază de restul grupului prin diferite comportamente specifice, ei își dezvoltă creativitatea în mod liber. Foarte curioși, vin cu idei originale, soluții neobișnuite, au inițiativă și au un spirit de observație foarte dezvoltat, pun întrebări adecvate, fac conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, manipulează, explorează noi posibilități, controlează simultan mai multe idei, învață rapid și ușor, au o memorie bună, vocabular vast, imaginație vie.

Copilul preșcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozități, afreamătului permanent pentru a cunoaște tot ceea ce se petrece în jurul său; peste tot ceea ce îl împinge pe copil spre acțiune este activitatea creatoare și numai după ce a câștigat o cunoștință și și-a împăcat curiozitatea începe cealaltă activitate plăcută, a copilului care devine descoperitor.

Dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate îndeplini numai prin acțiunea unui factor izolat, oricât de bine ar fi el organizat, ci presupune racordarea la circuitul creativității a întregii ambianțe în care trăiește ființa umană.

“ Pentru copil aproape orice activitate este joc. Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire în consecință poate să acționeze” spune E. Claparede , iar Iuliu Rațiu în opera „ Insemnări de scriitor” arată că: "În fața lor vor apărea culmile necunoașterii, vor trebui să înfrunte deșertul neștiinței și nisipurile înșelătoare ale comodității, se vor lovi de arșița îndoielilor și vântul năprasnic al confruntărilor, dar până la urmă, la tradiționala rubrică din catalogul vieții, va fi înscrisă nota de OM – participant devotat la uluitoarea expediție pe care o va face de la EU – la NOI – spre deplina afirmare a țelurilor noastre, a unei societăți pentru care învățătura, munca și desăvârșirea personalității reprezintă suprema satisfacție.”

2.8. Stimularea creativității la copilul preșcolar

“ Legea superioară a existenței este munca creatoare prin care lăsăm în lume o urmă dupa ce nu vom mai fi, o operă care ne prelungește existența și după moarte. “ ( Leonardo Da Vinci )

La vârsta preșcolară, copilul se caracterizează printr-o dezvoltare psihică

complexă. El reușește să se elibereze de limitele acțiunilor motorii concrete, înlocuindu-le cu acte simbolice. Lărgirea experinței cognitive, dezvoltarea competențelor lingvistice, dezvoltarea imaginației, apariția limbajului intern arată faptul că preșcolarul are anumite disponibilități psihice pentru actul creativ.

Stimularea potențialului creativ al preșcolarului impune utilizarea unor strategii care pun accentul pe antrenarea autentică a copilului, pe dezvoltarea inițiativei, a autonomiei, a gândirii sale critice.

Preșcolaritatea reprezintă perioada cea mai importantă pentru conturarea creativității. Acum se cristalizează trebuințele de cunoaștere, de independență, de informație, de autoexprimare, acum se conturează percepția de sine. O contribuție importantă în conturarea acestor factori ai personalității copilului, o are atitudinea obiectivă și pozitivă a adultului față de copil. Este vorba despre satisfacerea nevoii de independență a celui mic și acordarea increderii în activitățile inițiate de el. Copilul nu trebuie să fie descurajat în nici un caz, chiar dacă rezultatul muncii sale nu reprezintă o capodoperă.

Pentru copil, orice lucrare de-a sa reprezintă un mare efort creativ și trebuie tratat ca atare! Încă din preșcolaritate, se poate vorbi despre acel potențial admirabil al omului – CREATIVITATEA – care face posibilă creația ca activitate psihică. Nivelul posibil de atins acum este, doar acela al creativității potențiale, realizată prin desene sau jocuri  (activitățile predominante ale copilului preșcolar).

Potențialul creativ există latent în fiecare copil, putând fi dezvoltat sub influența unui mediu socio-educațional stimulativ, responsabili pentru stimularea creativității copilului preșcolar fiind părinții și cadrele didactice.

Familia are rolul de a stimula încă de la cele mai fragede vârste, inițiativa și independența de acțiune a acestuia. La gradiniță, creativitatea copilului poate fi stimulată prin modele pedagogice a căror elaborare se fundamentează pe cunoaștere și pe respectarea particularităților de vârstă ale copilului preșcolar, dar și a nivelului de dezvoltare a potențialului său creativ.

Educatoarea trebuie să înlocuiască chipul cald al mamei, să aibă mereu la îndemână cuvintele blânde și să fie întotdeauna un bun pedagog, psiholog și manager al grupei sale. Un bun educator trebuie să știe să stimuleze constant creativitatea copiilor săi. Copiii  au o creativitate fantastică innăscută, dar care trebuie șlefuită!

Desenul, modelajul, pictura, muzica, dansul, diferitele jocuri în aer liber sau acasă, la gradiniță, toate au darul de a-i ajuta să exprime gândurile, emoțiile și sentimentele.

Cadrul cel mai important de manifestare dar și de stimulare a potențialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativă ludică este o premisă pentru viitorul comportament creativ care se va realiza în produse noi, originale, cu valoare socială.

Poveștile, lecturile după imagini, memorizarile, toate au rolul de a stimula creativitatea preșcolarilor. Un exercițiu util pentru dezvoltarea creativității copilului, îl poate arăta continuarea unei povești fascinante, găsirea unui alt final sau creearea unei povești pe baza unui șir de ilustrații. Creativitatea le este stimulată, dezvoltându-le, în primul rând, încrederea în ei, în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru frumusețea și unicitatea lor.

Un cadru didactic poate să încurajeze și să stimuleze creativitatea copiilor preșcolari astfel :

prin creearea unui mediu adecvat preșcolarului, în care jocul să se desfășoare fără restrângeri;

prin libertate de exprimare ( libertatea nu trebuie să fie în grădită);

prin diverse ateliere de creație ( pe cât posibil aceste ateliere să se realizeze și împreună cu părinții);

prin adaptarea  ideilor copilului, încât să se potrivească cu cerințele educatorului);

încurajând procesul de creație, indiferent de rezultat.

Conceptul creativitatății în mintea și sufletul copiilor preșcolari este o necesitate și se impune din ce in ce mai mult într-o societate în plină mișcare.

„Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neînhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul și dușmanul ei, simțul ordinii, impus de disciplinata inteligență a adultului”.  (Norman Podhoretz)

3. Activitățile extracurriculare la preșcolari

În orice domeniu de activitate este necesară cunoașterea proprietăților materialului de prelucrat, pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite și tehnologia adecvată.

Această cerință se impune cu atât mai mult în domeniul educației, unde se modeleză “materialul“ uman, care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute, unele fiind chiar imprevizibile.

Ștefan M. precizează că oricât ar fi de importantă educația curriculară realizată prin procesul de învățământ, ea nu epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viața capătă alte aspecte decât cele din sistemul de învățământ. În acest cadru, numeroși alți factori acționează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării copiilor.

Problematica educației dobândește în societatea contemporană noi conotații, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieții sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educația întrece limitele exigențelor și valorilor naționale și se îndreaptă spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanității. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității umane, iar dorința educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanța educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învățământ, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor.

În afara procesului de învățământ se desfășoară variate acțiuni cu caracter educațional, care-și aduc aportul atat la educația școlară, cât și la educația permanentă.

Activitatea extracurriculară include diverse forme de educație științifică, cultural-artistică, moral-civilă, techno-aplicativă, turistică, sportivă, recreativ-distractivă etc. Această activitate este organizată atât de gradiniță, cât și de factorii extracurriculari, cum sunt: cluburile diverse, palatele copiilor, unitățile comerciale, de turism etc, fundațiile și asociațiile diverse, la care-și pot aduce sprijinul familia, administrațiile locale etc. Această activitate poate fi o componentă educațională valoroasă și eficientă, dacă respectă anumite condiții specifice; atragerea unor personalități de diverse genuri de pregătire, pentru a da profesionalitate și specificitate conținuturilor și strategiilor de desfășurare, care să producă atractivitate, plăcere, satisfacție etc; să se organizeze și forme recreativ- distractive, de refacere a forțelor fizice și altele.

Activitățile extracurriculare de masă reprezintă activități care cuprind aproape întreaga masă a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai multe grădinițe. Aceste activități le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacțiile atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și recunoaștere a aptitudinilor. Aceste activități au caracter ocazional și iau forme foarte variate.

– sărbătorirea zilei de naștere a unui copil la care participă colegi din toată grădiniță;

– aniversarea zilei de naștere a unor copii care au frecventat grădinița și acum sunt la școala primară;

– vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuși;

– vizitarea centrului de plasament;

– excursii;

– plimbări în parc;

– vizită la diferite muzee.

– ateliere de creație

Timpul liber al copiilor stă din ce în ce mai mult în atenția organizatorilor procesului de instruire și educare în scopul folosirii mai eficiente a acestuia în procesul educativ. Copiii, au nevoie, de activități de joc, de dans, de sport. Este și motivul pentru care educatorii trebuie să acorde toată atenția bunei organizări a timpului liber al copiilor din grădinițe, îmbinând armonios, munca și învățarea cu distracția și jocul.

3.1. Tipuri de activități extracurriculare

Plasând omul în lumea valorilor umaniste civilizatoare, educația îl cuprinde cu capacitatea de a-și alege propria cale de evoluție, cu determinări socio-culturale concrete. Prin natura ei, educația influențează valoric natura umană, orientând conduita spre activism, atitudine umană față de sine și alții. În cadrul sistemului educativ, destingem două categorii importante de activități, care împreună cu orele de curs, contribuie semnificativ la formarea personalității copilului: activitățile curriculare și cele extracurriculare.

a). Activitățile extracurriculare organizate în grădinițe pot avea conținut cultural, conținut stiințific și tehnico-aplicativ, artistic sau spiritual, conținut sportiv sau pot fi simple activități de joc, de participare la viață și activitatea comunității locale.

Aceste activități au ca obiectiv două componente, aflate în raporturi diferite, în funcție de scopul propus: o componentă intelectuală, menită să antreneze setea de cunoaștere, capacitatea de creație, dorința de realizare, de autoafirmare; o componentă distractivă, destinată asigurării unei atmosfere destine, precum și captării interesului față de respectiva activitate.

Activitățile extracurriculare organizate în grădinițe :

Serbările și festivitățile

– Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârșit de an.

– Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ și religios: Ziua recoltei, 1 Decembrie, Sf. Nicolae, Crăciun, 24 Ianuarie, Paști, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval.

Alte activități – pot fi alese de către copii, luând parte în timpul lor liber. De obicei acestea sunt alese ca un hobby personal, sau chiar cu scopul de a-și aprofunda cunoștințele într-un domeniu anume. Din păcate, în Romania, aria aceasta nu este foarte dezvoltată, cu toate acestea există anumite locuri unde copiii se pot înscrie.

Ateliere de creație

b). Activitățile extracurriculare desfășurate în exteriorul grădiniței își propun obiective parțial comune, dar și parțial diferite, în raport cu activitățile extracurriculare desfășurate în grădiniță. Ca și în primul caz, există o anumită activitate de selecție a copiilor ce vor participa (se iau în considerare elemente precum interesul pentru cunoaștere), precum și o anumită planificare calendaristică. Aceste activități desfășurate în exteriorul grădiniței sunt activități ce se pot organiza atât la nivelul unei grupe, cât și la nivelul întregii grădinițe.

Activități extracurriculare desfășurate în exteriorul grădiniței:

– Excursii

– Vizite la muzee, expoziții

– Vizionarea emisiunilor muzicale

– Spectacole

Se știe că începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștinte punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură. Activitățile de acest gen  au o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de acțiuni turistice: plimbări, excursii, etc. În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, copii își pot forma sentimental de respect și dragoste față de natură, față de om și realizările sale.

La vârsta preșcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens .

3.2. Rolul activităților extracurriculare

asupra copiilor preșcolari

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori -,,Descoperirea copilului”)

Modelarea, formarea și educația omului cere timp și dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror formație caracterul și inteligența se completează pentru propria evoluție a individului. În școala contemporană eficiența educației depinde de gradul în care se pregătește copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine și de măsura în care reușește să pună bazele formării personalității copiilor. În acest cadru, învățământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară integrare socială. Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare.

Scopul activităților extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea copiilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, facilitarea integrării în mediul preșcolar, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de suport pentru reușita preșcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activitățile extracurriculare se desfășoară într-un cadru informal, ce permite copiilor cu dificultăți de afirmare în mediul preșcolar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.

Trebuința de se juca, de a fi mereu în mișcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm școala cu viața. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat și momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activități copii se deprind să folosească surse informaționale diverse, să formeze colecții, să sistematizeze date.   Prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activități, posibilități deosebite să-și cunoască copii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea. 

Una dintre principalele caracteristici ale acestor activități este participarea nonobligatorie, pe baza de selecție din partea educatorului și de atașare din partea copilului respectiv, de interesul manifestat față de activitățile respective. O altă caracteristică o reprezintă activizarea sa într-o proporție cât mai mare, prin antrenarea într-un microcosm ale cărui legi le generează el însuși. În fine, cel de-al treilea element important îl formează acreditarea ideii că, într-o astfel de activitate, nu individual este important în sine și grupul, cu toate trăsăturile socio-culturale, competiția fiind interesantă numai în măsura în care copilul nu se disociază de acel grup în care educatorul se străduiește să-l integreze.

Serbările și festivitățile – pune amprenta evenimentelor importante din viața copiilor. Din punct de vedere educativ importanța acestor activități constă în dezvoltarea artistică a copilului  precum și în atmosfera sărbătorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări organizate de către cadrele didactice, le oferă copiilor răsplata primită după muncă, și de asemenea au un rol de motivare, mai puțin semnificativ. 

Totodată serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacție, bucurii, creează buna dispoziție. Serbările pot lua forme variate, de la o serioasă prezentare, la un vesel carnaval. La pregătirea și realizarea serbărilor, copiii participă cu însuflețire și dăruire, din dorința de a oferi spectatorilor momente de ținută estetică, distracție, făcându-le viața mai frumoasă, mai plină de sens.

În activitățile organizate în mijlocul naturii și al vieții sociale, preșcolarii se confruntă  cu realitatea printr-o percepere activă, investigătoare, prin acțiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător, a unor zone geografice și locuri istorice. Ei dobândesc o mare cantitate de informații privind munca și viața omului în diferite cotexte, își formeaza reprezentări simple despre structura și condițiile de viață ale unor plante și animale, despre legi obiective ale succesiunii anotimpurilor și frumuseților patriei. În cadrul  activităților în aer liber, preșcolarii își pot forma sentimentul de respect și dragoste pentru natură, de ocrotire a speciilor pe cale de dispariție.

Excursiile contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre frumusețile țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din cultură, natură, artă. Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit și luptat înaintașii lor învățând astfel să-și iubească țara, cu trecutul și prezentul ei. Excursiile le arată copiilor că pot cunoaște realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit și au creat opere de artă scriitorii și artiștii.

Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv, constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru. Ele oferă copiilor ocazia de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, procesul de producție în desfășurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, național, de viață și activitatea unor personalități de seamă ale științei și culturii universale și naționale, relațiile dintre oameni și  rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învățare.

Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează și orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.

Spectacolele  constituie o formă de activitate extracurriculară în școală, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită constă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării copilului. Astfel de activități sunt de o reală importanță într-o lume dominată de mass media și ne referim la televizor, calculator și internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noștri în niște persoane incapabile de a se controla comportamental, emoțional și mai presus de toate slabi dezvoltați intelectual.

În același timp nu trebuie neglijat rolul  activităților extracurriculare în formarea caracterului colectiv care conduce la „sudarea legăturii” dintre cei mici, îi învață să trăiască în grup, să colaboreze, să accepte și să respecte părerile celorlalți. 

3.3 Dezvoltarea creativității copilului preșcolar

în cadrul activităților din ateliere de creație

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode și procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă ușurință și mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoștințelor”.

Activitățile extracurriculare- prilej de activizare și de dezvoltare a creativității.

În orice tip de activitate extracurriculară, fie că este vorba de vizită într-un atelier de creație, un muzeu, un loc istoric, o excursie, este necesar să menționăm trei factori implicați în actul educațional:

preșcolarii – prin responsabilități asumate atât individual, cât și în grup;

familie – prin susținere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităților;

grădinița – prin obținerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unității dintre cei doi factori, finalizarea activității întreprinse.

Acest tip de activitate îi ajută pe copii în activitatea de învățare, îi apropie de grădiniță, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer așteaptă și se implică în realizarea acestui tip de activitate.

Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat și momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.

Pentru formarea personalității, a dezvoltării intelectuale, morale și fizice – educația pentru frumos – ocupă un loc important. Aceasta poate fi pusă în valoare prin diferite forme și multiple mijloace didactice. Una dintre acestea reprezinta Atelierul de creație. Având în vedere numărul mare de copii dornici să își exprime imaginația, spiritul de inițiativă, să-și educe gustul pentru frumos, s-au realizat cercuri în Ateliere de creație.

Ținând cont de caracterul aplicativ al atelierului – activitățile realizate în cadrul acestui atelier, urmăresc să scoată în evidență prin orele de abilități practice tot ce este frumos, să creeze un colțișor din frumusețile naturii.

În cadrul acestor activități copii se deprind să folosească surse informaționale diverse, să întocmească colecții, să sistematizeze date ,,învață să învețe’’.

Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber.

Copiii au posibilitatea aici să aplice în practică anumite cunoștințe însușite în alte activități, ajutându-i să și le consolideze și aprofundeze. Prin desfășurarea activităților putem educa și dezvolta multe procese psihice (percepții, reprezentări, spirit de observație, atenția, memoria, gândirea, imaginația) și se pun bazele unor însușiri de personalitate: spiritul de inițiativă, încrederea în posibilitățile proprii, dorința de a lucra în colectiv, creativitatea.

Cheia succesului în realizarea de către copii a unor lucrări reușite o constituie și comportamentul educatoarei care trebuie să se bazeze pe dragoste față de copil, apropiere de el, încurajarea și valorizarea acestuia. Pentru vârsta preșcolară, există numeroase și variate activități, ținând cont de particularitățile de dezvoltare specifice fiecărui nivel de vârstă, precum și de gradarea dificultății sarcinilor care duc la concretizarea temelor propuse.

Este important să dezvolte la copii dorința de a realiza ceva inedit, iar acest lucru îl putem realiza având ca principalul aspect diversitatea.

Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte în concordanță cu temperamentul și sensibilitatea fiecărui copil. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască copii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal – pregătirea copilului pentru viață. Realizarea acestui obiectiv depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune grupa de copii.

În procesul de predare – învățare, abilitățile practice au o deosebită valoare educațională, contribuie la formarea trăsăturilor morale, la dezvoltarea spritului de observație, a atenției, spiritului de inițiative. Faptul că prin activitățile de abilități practice copii vin în contact cu bogăția de forme și culori a obiectelor pe care le execută-contribuie la educarea gustului pentru frumos și face ca ei să nu devină doar simpli admiratori pasivi ai acestuia, ci să aibă o atitudine creatoare.

Activitățile practice reprezintă o impletire a activităților intelectuale dar și manuale aducându-i un aport esențial la dezvoltarea creativității prin curiozitatea specifică vârstei. Activitățile practice contribuie la dezvoltarea imaginației, a spiritului de observație a ambiantei și a gustului estetic.

Materialele pentru desfășurarea acestor activități se găsesc în jurul nostru, copiii le descoperă în mod natural și încep să se exprime prin artă. Hârtia mototolită, rulată, tăiată sau pliată, resturile colorate, semințele de dovleac, de măr, de fasole pot să se transforme în flori multicolore; hârtia glasată ia forma unor materiale; materialele din natură iau forme nebănuite, alcătuind adevărate tablouri de toamnă, iarnă, primăvară sau vară; toate aceste materiale pot alcătui adevărate colaje tematice care împodobesc adesea spațiul mirific al atelierului.

Arta îl aduce pe copil mai aproape de frumos, ii ofera posibilități să creeze frumosul, să-l descopere sub aspecte noi.

Realizarea unor obiecte, ornamente, colaje, felicitări, aranjamente și utilizarea lor, crează copilului o stare de bucurie, de satisfacție a lucrului creat de el însuși. Pe fondul acestor stări afective se formează interesul față de lucrul în echipă, se trezește dorința copilului de a confecționa ceva util și plăcut.

La vârsta preșcolară copilul are tendința de a exprima în lucrările lui, bazându-se pe experiența personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace și forme prezentare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoțiile și sentimentele trăite. Activitățile în cadrul acestor ateliere constituie un mijloc de dinamizare și exprimare a vieții copilului. Motivația copilului pentru activitățile acestea mai ales în domeniul “artei” este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea ce a povesti în imagini. Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginația creatoare și trece spre fabulație, spre ireal.

“ Creativitatea nu înseamnă să găsești un lucru, ci să faci ceva din el dupa ce l-ai găsit. ” ( James Russell Lowell ).

Jucându-se creativ, copilul învață să descopere lumea reală, în joc el acționează asupra unor elemente din mediul înconjurător și treptat începe să cunoască această lume.

Pentru dezvoltarea creativității copiilor, pot fi  date dascălilor  următoarele îndrumări: gândirea creativă și învățarea din proprie inițiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor și a ideilor. Copii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatorul însăși să fie creativ, pentru că numai așa poate să aducă în atenția copiilor tipuri de activități extracurriculare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginația și dorința de a participa necondițional la desfășurarea acestora.

La finalul acestei capitole doresc să menționez concluziile analizei teoretice:

Creativitatea este darul cel mai de preț al omului, care i-a permis să creeze primele lucruri, să stăpânească o parte din natură prin știință și tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spațiul cosmic. Imaginația implică interacțiuni cu toate componentele sistemului psihic uman cum ar fi: dorințele, aspirațiile, profunzimea înțelegerii, trăirile profunde ale evenimentelor, experiența proprie de viață, dinamica temperamentală, într-un cuvânt, întreaga personalitate. Acest potențial latent, dacă este exersat și educat de către cadrele didactice profesioniste, îndrăgostite de meserie, poate fi valorificat la maximum ca vectori ai acțiunii eficiente și novatoare în orice domeniu.

Toate activitățile extracurriculare desfășurate în grădiniță sau în afara grădiniței, conduc spre stimularea și educarea creativității copilului.

Activitatea extracurriculară e o componentă educațională valoroasă și eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenție, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activității, cât și în relațiile cu copii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor. Diversitatea activităților extracurriculare oferite crește interesul copiilor pentru grădiniță și pentru oferta educațională.

Cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităților extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în astfel de activități, să încurajeze copii și să realizeze un feed- back pozitiv.

Capitolul III. Obiectivele și ipotezele cercetării

Cercetarea pedagogică este aplicată privind rolul educației nonformale în dezvoltarea creativității preșcolarilor.

Scopul cercetării îl constituie procesul de dezvoltare a capacităților creative la preșcolari, prin intermediul activităților extracurriculare în atelierul de creație.

Aplicarea activității prin stimularea creativității este benefică pentru faptul că asigură formarea unei gândiri flexibile, divergente și fluente, iar metodele utilizate stimulează participarea activă și deplină, psihică și fizică, individuală și colectivă a copiilor în procestul instructiv-educativ.

Cercetarea constă în determinarea particularităților specifice de dezvoltare a capacității creatoare și elaborarea unui sistem eficient de activități care va facilita acest proces.

1. Obiectivele cercetării sunt următoarele :

O.1. Studierea diferitor abordări teoretice a conceptului de creativitate;

O.2. Utilizarea unor metode de determinare obiectivă a nivelului de creativitate a preșcolarilor;

O.3. Determinarea reperelor psiho-pedagogice al investigației vizând dezvoltarea capacităților creative la copiii de vârstă preșcolară;

O.4. Studierea teoretică a problemei creativității la preșcolari;

O.5. Constatarea nivelului de dezvoltare a capacităților creative în ateliere de creație;

O.6. Alegerea tehnicilor și instrumentelor psihologice necesare desfășurării experimentului;

O.7. Organizarea experimentului de constatare, analiza și prelucrarea datelor;

O.8. Sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

2. Ipotezele cercetării :

Potențialul creativ al copilului preșcolar poate fi actualizat și dezvoltat prin programe speciale de dezvoltare a creativității centrate în intermediul activităților extracurriculare.

Consider că creativitatea copiilor preșcolari va evalua la o nouă treaptă:

Dacă activitățile extracurriculare în afara gradiniței se extind și în ateliere de creație unde copii au posibilitatea să își dezvolte mult mai bine creativitatea.

Dacă vom forma și dezvolta priceperi și deprinderi, capacități creative de alcătuire și redare a obiectelor.

Dacă vom dezvolta priceperi, de redare corectă a formelor, de a aplica independent elemente, forme, obiecte.

Dacă în activitățile copiilor de creativitate va fi o consecutivitate.

Dezvoltarea capacităților creative la preșcolari ar produce progrese în dezvoltarea potențialului creativ.

Cu cât capacitățile creative vor fi mai dezvoltate cu atât potențialul creativ al preșcolarilor va fi mai înalt.

Potențialul copiilor cu imaginație creatoare dezvoltată se va deosebi de potențialul copiilor cu fantezie mai puțin dezvoltată prin valorile indicilor de expresivitate, coerență, originalitate, variabilitate, flexibilitate, fluență.

Noutatea științifică a cercetării:

A fost abordată problema rolului activităților extracurriculare în dezvoltarea capacităților creative la vârsta preșcolară;

Au fost elucidate particularitățile dezvoltării capacităților creative în ateliere de creație;

S-au elaborat și experimentat modele psiho-pedagogice pentru a analiza dezvoltarea capacității creative.

Valoarea practică a cercetării constă în abordarea complexă a problemei.

Rezultatele obținute întregesc caracteristica activităților extracurriculare vizând dezvoltarea capacităților creative.

Capitolul IV. Metodologia cercetării

1. Design-ul cercetării :

Cercetarea s-a desfășurat pe o perioada de 6 luni, 24 săptămâni, între 1 octombrie 2013 – 1 aprilie 2014, cu parcurgerea următoarelor etape :

       1. Din luna septembrie 2013 am început documentarea și informarea cu privire la instrumentele pe care urma să le utilizez în cercetarea proprie.

      2. La mijlocul lunii septembrie 2013 mi-am stabilit obiectivele, ipotezele cercetării și mi-am stabilit lotul de subiecti.

    3. La sfârșitul lui septembrie 2013 am inițiat alegerea unui domeniu printr-o discuție colectivă și am realizat o evaluare inițială.

4. În aceeași perioadă am conceput obiectivele de referință, am realizat planificarea activităților și conținuturile acestora. 

5. Din octombrie 2013 până în aprilie 2014 am desfășurat activitățile.

6. În luna aprilie am încheiat activitățile printr-o evaluare finală a creativității, am centralizat, prelucrat și interpretat datele cercetării.

2. Descrierea lotului de subiecți

„Întrucât realizarea de cercetări pedagogice pe populații totale, integrale, nu este posibilă, este necesară selectarea unui număr limitat, relativ restrâns de subiecți, asupra cărora urmează să se realizeze investigațiile care vor da informații despre întreaga populație luată în studiu.” ( S. Cristea, 2000)

Pentru ca rezultatele cercetărilor selective să fie semnificative statistic este necesară o eșantionare structurală, care se referă la identitatea sau cel puțin corespondența de structură dintre eșantionul selectat și populația pe care el o reprezintă. Reprezentativitatea se referă atât la aspectul cantitativ, respectiv la mărimea eșantionului, cât și la aspectul calitativ, respectiv la structura eșantionului.  Pe baza condiției de reprezentativitate, generalizările efectuate pe eșantion sunt extinse asupra întregii populații al grădiniței pe care o reprezintă eșantionul.

„ Eșantionul reprezentativ este grupul extras din populația grădiniței cuprinsă în studiu (de exemplu: o grădiniță, o grupă, un grup de preșcolari, etc.), pe care o poate reprezenta” (T.Rotariu, P. Ilut, 1999).

Pentru îndeplinirea obiectivelor și validarea ipotezelor am utilizat în cadrul atelierului de creație unde au participat copiii din grupa mare, de la grădinița care este în interiorul școlii Nr.15 I-Le Caragiale, Baia Mare. Colectivul grupei mare, cei care au dorit să participe la activitățile în cadrul atelierului de creație, este format din 19 copii: 8 băieți și 11 fete. Copiii au aproximativ 6 ani. Sunt dezvoltați normal din punct de vedere fizic și prezintă trăsături psihice și acționale caracteristice vârstei lor.

După programul de grădiniță (1/săptămână), clasa preșcolarilor devine Atelier de creație. Acest atelier dă ocazia tuturor copiilor din cadrul grădiniței, să se implice în aceste activități care să răspundă intereselor și preocupărilor lor, să pună în valoare talentele și capacitățile acestora în domeniul artă și să stimuleze participarea lor la acțiuni variate în contexte nonformale.

Această cercetare am aplicat-o în cadrul atelierului de creație în domeniul ARTĂ, am ales acest domeniu, pentru că am considerat că, creativitatea copilului se dezvoltă mult mai mult prin activități artistico-plastice și am atașat planificarea activităților pe 6 luni cât a durat cercetarea.

Prin aceste activități atenția trece spre forma voluntară, stabilă. Copii manifestă o imaginație vie, fantastică. Studiind etapele de dezvoltare a imaginației creatoare a preșcolarilor, constat că ei pot prezenta nu numa imaginea artistică pe care și-au format-o asupra lumii reale, dar și a unei lumi posibile, care ar putea exista. Cum acționează mai mult recompensele materiale și morale, cum ar fi setea de cunoaștere, dragostea și pasiunea pentru artă, conferind astfel valențe superioare evoluției psihice a copiilor.

Referitor la procesele afective, putem spune că acestea sunt vii și puternice. Pe unii dintre ei totul îi impresionează, îi entuziasmează, îi bucură sau îi întristează. Pentru a pătrunde mai adânc în acest ansamblu de procese psihice, consider că mai întâi trebuie cunoscute particularitățile fiecărui copil. Așa voi stabili care este nivelul creativității acesteia.

Testarea grupei în faza prealabilă aplicării experimentului a scos în evidență următoarele aspecte:

Copii cunosc culorile și semnificațiile culorilor principale;

Flexibilitatea la nivelul grupei este pronunțată;

Câteva copii dovedesc originalitate pronunțată în lucrările lor;

Folosesc în desene lor nuanțele și tonurile unei culori;

Eșantionul de participanți :

Am întreprins cercetarea asupra unui singur eșantion. Pentru a pune în evidență rolul factorului experimental, am testat grupa înainte de introducerea acestui factor și după, diferențele constatate fiindu-i atribuite. Este vorba de tehnica cercetării unui eșantion “înainte și după”. Deci, eșantionul experimental este grupa de preșcolari în momentul în care sa acționat asupra ei cu ajutorul factorului experimental, iar în situația de eșantion de control se află aceași grupă dar înainte de a se introduce factorul experimental. La încheierea cercetării am comparat rezultatele obținute în ambele situații de eșantionul considerat, pentru a vedea că diferențele se datorează introducerii factorului experimental.

Eșantionul de conținut: – Domeniul ARTĂ

– Grupa mare

3. Ipotezele de lucru

Ipoteza de lucru ar fi : dacă voi utiliza metode și tehnici de stimulare a creativității individuale și de grup în cadrul activitățiilor în atelierul de creație, creând o atmosferă de lucru permisivă, acestea vor determina dezvoltarea, activizarea și îmbogățirea gândirii și al imaginației copiilor, dezvoltarea personalității, exprimarea liberă, apropierea copiilor de frumosul din natură, artă și societate precum și dezvoltarea încrederii în capacitățile proprii și unor trăsături pozitive de caracter și formarea personalității copilului.

4. Obiective de lucru :

Utilizarea unor tehnici și metode de determinare obiectivă a nivelului de pregătire copiilor;

Compararea rezultatelor obținute de preșcolarii experimentali și de control la testul inițial, formativ și cel final;

Implementarea unor metode și tehnici interactive în scopul dezvoltării creativității copiilor;

Stimularea creativității și a imaginației;

Sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

5.Variabilele cercetării

5.1 Variabila independentă

Folosirea sistematică a metodelor interactive pentru stimularea creativității:

teste de creativitate;

proba de tip imaginativ;

explozia stelară;

pictură cu firul de ață;

imprimarea prin rularea materialului textile;

tehnica șabloanelor aplicate;

tehnica formelor spontane prin pliere;

desenul cu creioane colorate; 

5.2 Variabila dependentă

– Deprinderi pentru dezvoltarea creativității;

– Performanțe preșcolare și comportamentale;

– Deprinderi sociale;

– Gradul de implicare a copiilor în timpul activităților;

– Deprinderi de utilizare a metodelor ca instrumente pentru o creativitate mai eficientă;

6. Metode didactice

Metode didactice pe care le-am aplicat au fost selectate astfel încât să răspundă principalelor cerințe ale unei investigații și să preântâmpine eventualele erori de investigare și prelucrare a materialului faptic. Astfel pentru confirmarea ipotezei de la care am plecat am folosit un sistem metodologic compus din:

metoda anchetei;

metoda autoobservației;

metoda observației sistematice;

metoda analizei produselor activității;

metoda experimentului pedagogic

În cercetarea pedagogică desfășurată am utilizat experimentul natural, cel care păstrează nealterată ambianța de activitate. În condițiile acestui tip de experiment, copii nu cunosc  intențiile și nu sesizează modificările introduse în activitate.

În cadrul cercetării mele am utilizat tehnica grupului , tehnica pe care am considerat-o ca fiind cea mai potrivită pentru experimentul meu.

Esența experimentului constă în evidențierea unor relații cauzale, funcționale sau de dependență dintre variabilele independențe și dependențe în vederea îmbunătățirii actului creativ.

7. Instrumente de cercetare

Pentru a obține informații în legătură cu personalitatea copiilor, cu nivelul de cunoștințe și competențe ale acestora, cu comportamentele și gradul de implicare al lor în activități, am folosit ca instrumente de cercetare: – teste de creativitate;

– metode, tehnici de stimulare a creativității

8. Materialele de lucru au fost următoarele:

– coli de hârtii glasate, creponate; cartoane colorate, mai multe feluri de materiale textile, acuarele, temperă, pensulă, creioane colorate, carioci, obiecte din natură pentru colaje, foarfeci, lipici, aracet și restul obiectelor necesare depinde de activitatea propusă.

9. Etapa investigației

9.1 Etapa experimentală/ constatativă

Are rolul de a stabili nivelul existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic. Testul aplicat a cuprins itemi care vizau în mod special imaginația creatoare.

9.2 Etapa experimentală/ experimentului formativ

Pe tot parcursul acestei etape, am avut în vedere utilizarea metodelor și tehnicilor de stimulare a creativității. Am încercat ca fiecare metodă implementată să fie făcută transparentă, să i se prezinte esența, valențele, variantele și denumirea, pentru ca copilul să îi poată descoperi utilitatea și în alte situații, crearea unui mediu propice dezvoltării creativității, eliminarea factorilor care ar putea duce la blocarea creativității și nu în ultimul rând, am căutat să apreciez efortul fiecărui copil sau grupă, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dialogat.

În perioada experimentului am mai organizat exerciții – activități pentru cunoașterea și stimularea creativității, metode și tehnici de stimulare a creativității copiilor. 

9.3 Etapa experimentală/ finală

Etapa experimentală a cercetării a constat în administrarea unei probe de evaluare finală, grupă de a vedea capacitatea de creativitate.

După activitățile desfășurate în cadrul atelierului de creație a avut loc o testare finală. Compararea rezultatelor obținute “înainte și după” indică o ușoară creștere a rezultatelor obținute de copii în capacitatea de creație, ceea ce mă motivează în plus pentru a continua procesul experimental.

Am constatat de asemenea o îmbunătățire a simțului practice și estetic, de asemenea am observat că copii manifestă interes și deschidere pentru aceste activități extracurriculare în care ei se pot manifesta liber, fără constrângeri și fără teama de a fi criticați.

10. Originalitatea cercetării și punctele sale tari

Rezultatele cercetării au fost analizate, prelucrate, interpretate, în scopul eficientizării modalităților operaționale de utilizare personalizată a activităților creative, folosite în scopul stimulării creativității copiilor.

În urma realizării cercetării s-au elaborat concluziile, respectiv s-a stabilit faptul că ipoteza cercetării s-a confirmat: Dacă activitățile extracurriculare în afara grădiniței se extind și în ateliere de creație unde copii au posibilitatea să își dezvolte mult mai mult creativitatea, atunci consider că creativitatea copiilor preșcolari va evalua la o nouă etapă.

Limite ale cercetării/ Puncte slabe

Utilizarea activităților creative a scos în evidență și anumite limite ale acestora: unele sunt cronofage, uneori lipsește materialul adecvat;

Capitolul V. Prezentarea rezultatelor

Pornim de la ipoteza că, prin metode și tehnici de stimulare a creativității individuale și de grup în cadrul activitățiilor în atelierul de creație, creând o atmosferă de lucru permisivă, acestea vor determina dezvoltarea, activizarea și îmbogățirea gândirii și al imaginației copiilor, dezvoltarea personalității, exprimarea liberă, în general, copiii se manifestă creativ, în funcție de propria lor experiență de situații și acțiuni în mediul apropiat – grădiniță și familie, și de informațiile achiziționate. Pentru a avea grupe de preșcolari cât mai omogene, dorim, inițial, să evidențiem nivelul creativității copiilor prin probe specifice. În primul rând, prin crearea de către ei a unor desene cu semnificație, pornind de la un pătrat și un cerc. Măsurarea gradului de originalitate a figurilor desenate o facem în funcție de frecvența apariției temei redate sau de noutatea desenului, printr-o clasificare în categorii generale de desene. O altă probă aplicată în același sens este testul de flexibilitate a gândirii, elaborat de M. Roco (2004), în urma căruia putem remarca dacă preșcolarii antrenați în evaluarea de față găsesc mai multe interpretări unor figuri abstracte.

Scopul demersului de față, alături de caracterul constatativ pe care îl comportă, este și de a atrage atenția asupra necesității și oportunității desfășurării de activități și exerciții creative, aplicabile. Încercăm să creăm o atmosferă bună în atelerul de creație să atragem atenția asupra unor conținuturi de activități și nu în ultimul rând să dezvoltăm personalitatea copiilor prin activități creative.

Efectuarea experimentului pedagogic, metoda ce a constat în măsurarea efectului produs ca urmarea  desfașurării activităților cuprinse în cadrul atelierului ce integrează domeniul artei. La începutul activităților, am realizat  mai multe teste de creativitate.

La începutul experimentului am realizat un test inițial iar pe parcursul desfașurării experimentului am realizat o testare periodică încheând experimentul printr-o testare finală.

1. Investigații făcute la testul inițial

Obiective urmărite : – construirea unei imagini pornind de la un pătrat și de la un cerc

– nivelul de dezvoltare a creativități

Materiale folosite: foi, creioane

Metode: explicația

Tema: „Cerculețe, pătrățele desenăm!”

Desfășurare: copii primesc câte o foaie A4, unde pornind de la un pătrat mare și unul mic și un cerc mare și unul mic vor continua să desenze căt mai multe imagini, figuri. Ei vor continua acesta cât mai diferit și cât mai original.

Notare: 2-3 figuri – 1 puncte

4-5 figuri – 2 puncte

6-7 sau mai multe figuri – 3 puncte

Constatări: Copii au desenat mai multe feluri de figuri, dar majoritatea aveau 1 punct sau 2 puncte.

FLEXIBILITATE FLUIDITATE ORIGINALITATE

Tema: „Construcția unui tablou”

Obiective urmărite : – stimularea creativității prin solicitarea de a găsii cât mai multe idei

– dezvoltarea imaginației

Materiale folosite: foi, creioane colorate, carioci

Desfășurare: Realizarea unui desen pornind de la forma pe care o au desenată pe hârtie. După ce au completat tabloul, se gândesc la un nume sau la un titlu pentru el.

Notare: • 3 puncte: (titluri abstracte, dar adecvate care merg dincolo de ceea ce se poate vedea și care spun o poveste precum ,,Ciclul anotimpurilor”);

• 2 puncte: (titluri descriptive, dar imaginative, în care modificarea merge dincolo

de concret sau de descrierea fizică, precum: De vorbă cu un fulg de nea);

• 1 puncte: (titluri descriptive, concrete, implicând o raportare la o altă clasă, de

titlul: Cățelușul meu, Iarna);

• 0 puncte: (titluri banale, care repetă desenul de tipul: ,,om”, ,,ou”, ,,iepuri” etc).

Rezultate: 7 copii- 0 puncte

3 copii – 1 punct

5 copii – 2 puncte

4 copii – 3 puncte

FLEXIBILITATE FLUIDITATE ORIGINALITATE

2. În perioada experimentului am mai organizat:

Exerciții – activități pentru cunoașterea și stimularea creativității;

Exerciții – activități pentru cunoașterea și stimularea imaginației;

Exerciții – activități pentru cunoașterea și stimularea originalității;

a. Pată de cerneală

Preșcolarilor care participă la acest exercițiu de creativitate le sunt prezentate pe o coală mai multe pete de cerneală. Fiecare preșcolar trebuie să enumere cât mai multe obiecte cu care se aseamănă fiecare pată de cerneală.

b. Enumerări pe diferite criterii

Preșcolarii trebuie să numească cât mai multe obiecte roșii și tari, galbene și moi, verzi și pătrate etc.

c. Bucata de hârtie

Fiecare preșcolar primește mai multe bucăți de hârtie din care trebuie să confecționeze cât mai multe modele și mai diversificate.

Metode și tehnici de stimulare a creativității copiilor în perioada experimentală:

 a. Explozia stelară:  

Am aplicat această metodă la activitatea “Să mâncăm sănătos”, preșcolarii trebuie să formuleze cât mai multe întrebări plecând de la cuvântul de bază scris pe steluță.

 UNDE ?

CÂND ?

CINE ?

CE ?

DE CE ?

b. Pictură cu firul de ață:

Materiale necesare:

Foaie de hârtie

Fir de ață mai grosuță, gen macrame

Temperă lichidă

Farfurioară

Pensulă

Pași:

Îndoim foaia de hârtie în două.

În farfurioara punem tempera ce culoare dorește cel mic și introducem apoi firul de ață.

Cu ajutorul pensulei ne asigurăm că firul se imbină bine cu culoare, dar lăsăm un capăt care să nu intre în culoare pentru a nu ne murdării pe mânuțe.

Ridicăm firul de ață de capatul curat și îl punem pe jumatate din foaia de hârtie îndoită. Îl aranjăm cum se nimerește.

Închidem foaia, punem o carte pe ea și tragem firul de ață.

Când a ieșit tot, îl punem ața deoparte și apoi ne uităm la pictura abstractă obținută. Aceasta va fi în oglindă.

c.  Tehnica imprimării prin rularea materialului textil 

Se folosește materiale textile moale (cârpă), care va fi impregnat în culoare în combinații diferite, după care se rulează sau se tamponează pe suprafața de lucru.

d. Tehnica șabloanelor aplicate 

Se confectionează șabloane de diferite forme din material rezistent, se așează pe suprafața de hârtie. Se trece cu o pensula groasă, periuță de dinți sau chiar buretele impregnate în acuarele. Prin ridicarea șabloanelor se dezvăluie imaginea cu effect deosebit. 

e. Tehnica formelor spontane prin pliere 

Se realizează prin presarea unor puncte de culoare fluidă în mijlocul foii, prin plierea și presarea acesteia. Rezultă forme spontane și cromatice noi, asemănătoare unor reprezentări vizuale cunoscute. 

f. Desenul cu creioane colorate 

Culorile preferate sunt culori calde, tari: roșul, verdele, albastrul și galbenul. Dacă îi place o culoare, o folosește tot desenul.

3. Planificarea activităților în cadrul atelierului de creație

“Creativitate, fantezie și joc – ce pot face două mâini dibace”

Categoria de activitate: activitate extracurriculară

Tema: “Creativitate, fantezie și joc – ce pot face două mâini dibace”

Durata activităților: 6 luni (24 săptămâni)

Grupa mare: „Hărniciei”

Ziua de desfășurare: Marți

Locul de desfășurare: Grădinița din interiorul Școlii nr. 15 Baia Mare, dupa program – Atelier de creație

Durata: 6 luni

Număr de activități: 1/săptămână

Coordonator : Pap Brigitta

Copiii văd lucrurile cu mai multă fantezie decât noi, adulții. Experimându-se prin intermediul creațiilor sale, copilul învață să devină el însuși, să devină încrezător în forțele sale proprii, să comunice și să relaționeze, deci să fie un copil fericit.

Copilului preșcolar îi place să deseneze, să modeleze, să decupeze din hârtie diferite siluete, iar în jurul nostru sunt foarte multe materiale cu ajutorul cărora se pot crea imagini artistice deosebite. Mânuind un material variat ca formă, culoare, mărime, așezăndu-l în diferite poziții spațiale, tratâmdu-l prin tehnici simple, specifice activităților practice, copiii vor gândi independent și vor folosi procedee și tehnici variate de lucru. Cu cât se lucrează mai mult cu materiale, cu atât li se dezvoltă mai mult răbdarea, îndemănarea, atenția, spiritul de observație, gustul estetic, fantezia și alte calități ce deschid calea spre creație.

Aceste sunt motivele pentru care sa deschis un atelier de creație pentru preșcolarii care vor să participe după programul de grădiniță la activitățile extracurriculare. „ Creativitate, fantezie și joc – ce pot face două mâini dibace „ care va cuprinde teme din Domeniul estetic creativ și Domeniul om și societate (educație artistico-plastică), vârsta preșcolară fiind perioada cea mai propice exprimării fanteziei și creativității copiilor. Acest tip de activitate implică nu numai structurile gândirii, ci întreaga personalitate în formare a copilului: afectivitatea, intuiția, percepția, caracterul și încurajează creativitatea, exprimarea liberă a copiilor, contribuie la apropierea copiilor de frumosul din natură, artă și societate, le dezvoltă încrederea în capacitățile proprii.

Se urmărește dezvoltarea factorilor afectivi motivaționali și a atitudinilor creative: trebuința de cunoaștere, de exploatare și de manipulare a materialelor, interesul pentru a găsi soluții proprii în rezolvarea unor aspecte practice; impulsul spre investigație; satisfacerea nevoii de auto-afirmare și de trăire a reușitei; perseverența în a realiza ceva. Copiilor le place să lucreze, să se simtă utili, sunt mândrii de realizările lor și se poate spera într-o evoluție pozitivă chiar și la copiii cu probleme de adaptare și exprimare.

3.1 Obiective cadru :

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse (decorațiuni, jucării) simple;

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de vârstă și dezvoltarea motrică;

Dezvoltarea simțului practic și estetic;

Stimularea expresivității și imaginației creatoare prin activități prictice

3.2 Obiective de referință:

Să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice sesizând modificarea acestora în urma prelucrării;

Să găsească și să folosească soluții pentru realizarea temelor propuse sau alese de ei;

Să execute individual dar și în grup diferite obiecte-jucării;

Să realizeze lucrări practice originale inspirate din natură și din viața cotidiană manifestând creativitate în abordarea temei;

Să organizeze în mod original spațiul de lucru;

Să-și valorifice lucrările contribuind la îmbogățirea mediului ambiental;

Să se reporteze la mediul înconjurător, contribuind la imbigățirea acestuia prin lucrările personale.

3.3 Forme de evaluare:

Expoziții pentru părinți și pentru copiii celorlalte grupe din grădiniță cu cele mai reușite lucrări realizate de copii;

Târg de decorațiuni de Paști;

Lucrări colective pe diverse teme: „1 iunie”, „În vacanță”;

Confecționarea unui “Album al grupei” cu lucrări realizate în cadrul acestei activități

  Timp de douăzeci și patru (24) săptămâni copii vor desfășura în fiecare marți activități care întegrează domeniul artei. Ajutându-se între ei, îndrumați de coordonator vor dezvolta potențialul creativ.

4. Planificarea calendaristică a activităților

în cadrul atelierului de creație

Activitățile desfășurate în cadrul atelierului de creație:

Activitate : “Călătorie prin mea” – pictură

Oferă copiilor pasionați posibilitatea de a înțelege și a simți frumosul din artă, din mediul înconjurător, din viața socială și de a dezvolta aptitudinile de creație artistică.

Mijloc de realizare: pictură

Obiectivele activității :

dezvoltarea creativității și expresivității artistico-plastice;

îmbogățirea imaginației;

dezvoltarea sensibilității și interesului pentru valorile plastice și pentru perceperea artei;

dezvoltarea și îmbogățirea mijloacelor de exprimare artistică;

Cerințe: Realizați o pictură pornind de la o călătorie prin țara voastră. Unde ați dori să calătoriți, în ce locuri?

Timp de lucru : 30 de minute.

Această activitate începe cu întrebarea: Cum se numește țara voastră? Dacă știți locuri frumoase unde ați vrea să călătoriți?

“Gândiți-vă la un loc unde ați dori să călătoriți în țara voastră și realizați din acesta un tablou. Încercați să vă gândiți la în așa fel încât să concepeți o călătorie, un loc cât mai interesant. Apoi să descrieți în câteva cuvinte ce realizează pictura voastră.

Aveți 30 minute la dispoziție.”

Această activitate se manifestă prin dezvoltarea imaginației a preșcolarilor.

Anexa 1.1- Proiect didactic

Anexa 2.2- Figura 1;1.1

Activitate : “Mamă, ființa cea mai dragă” – Felicitări de ziua mamei

Oferă copiilor pasionați posibilitatea de a înțelege și a simți frumosul din artă, de a forma deprinderi tehnice de lipire a hârtiei, dezvoltarea simțului practic și estetic.

Mijloc de realizare: decupare, îndoire, lipire carton colorat.

Materiale: hărtie creponată, hârtie glasată, foarfecă, lipici, obiecte decorative

Obiective operationale:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

să recunoască culorile;

să-și formeze deprinderi tehnice de lipirea hârtiei;

să-și dezvolte simțul practic și estetic;

să se autoevalueze;

să exprime opinia față de lucrările altora;

Cerințe: Realizați o felicitare pentru ziua mamei .

Timp de lucru : 30 de minute.

Anexa 1.2 – Proiect didactic

Anexa 2.2 – Figura 2;2.1

„Primăvară, bine ai venit!” – Colaj din bucățele de hârtie glasată

Această activitate oferă copiilor formarea de priceperi și deprinderi.

Mijloc de realizare: rupere, lipire

Colaj din bucățele de hârtie glasată

Obiectivele activității:

lărgirea și consolidarea activităților copiilor;

stimularea gândirii și dezvoltarea spiritului de observație;

trezirea intreresului și a dragostei pentru muncă;

cultivarea interesului pentru artă;

dezvoltarea imaginației creatoare și a sensibilității artistice;

stimularea talentelor și înclinațiilor copiilor, dezvoltarea aptitudinilor;

formarea unor deprinderi practice de muncă;

Metode și procedee: conversația, explicația,  observarea,  demonstrația,  exercițiul practic, lucrul în echipă.

Cerințe: Realizați un colaj despre primăvară.

Pe baza colajului de iarnă, se va face trecerea la anotimpul primavară scotând în evidență schimbările care au avut loc în natură. Copiii vor fi împărțiți în trei echipe, fiecare echipă purtând câte un nume: GHIOCEII, RANDUNELELE, BERZELE.

Timp de lucru: 30 de minut

Anexa 1.3 Proiect didactic

Anexa 2.3 Figura 3; 3.1; 3.2; 3.3; 3.4

„Să mâncăm sănătos” – Salată de legume

Tipul de activitate: Formare de priceperi si deprinderi.

Mijloc de realizare: legume proaspete: salată verde, ceapă verde, ridichi, boluri pentru salată, sare, oțet, ulei.

Obiective operaționale:

să denumească legumele de primavară;

să cunoască motivul pentru care consumă legume;

să precizeze modurile în care pot fi realizate legumele;

să cunoască modul de preparare al salatei de legume;

să spele legumele înainte de prepararea salatei;

Educatoarea le va prezenta copiilor materialul pregătit pentru activitate și le va anunța că vor prepara o salată de legume timpurii .

Educatoarea va denumi legumele aflate pe masă și va cere apoi copiilor să facă același lucru, după care folosindu-se de planșe pe care sunt reprezentate legumele, le va expune proprietățile nutritive ale acestora și motivul pentru care sunt realizate de către oameni.

Folosindu-se apoi de imagini ce reprezintă diferite feluri de mâncare, educatoarea le va expune modurile în care pot fi realizate legumele și le va prezenta rețeta de preparare a salatei.

Cerințe: Copiii vor trebui să urmeze rețeta prezentată de educatoare pentru a prepara salata astfel: vor spăla legumele sub jet de apă, apoi le vor rupe în bucățele mici, pe care le vor pune în boluri pentru salată. Educatoarea îi va ajuta să taie ridichea, precizând ca legumele deobicei sunt tăiate, dar copiii vor trebui să le rupă, deoarece nu au voie cu cuțite pentru că se pot tăia.Vor adăuga apoi sare, oțet, ulei și apoi vor amesteca.

Timp de lucru: 30 de minute

Anexa 1.4 Proiect didactic;

Anexa 2.4 Figura 4.1; 4.2; 4.3; 4.4; 4.5

“Să ne îndulcim ziua” – Globulețe mici făcute din biscuiți și cacao

Tipul de activitate: Formare de priceperi si deprinderi

Mijloc de realizare: Biscuiți, cacao, nucă de cocos, boluri

Obiective operaționale:

să denumească ingredientele prăjiturii;

să precizeze ocaziile în care pot fi consumate aceste dulciuri;

să cunoască modul de preparare al prăjiturii;

să pregătească compozițiile prăjirurii;

Mijloace de învățământ: rețeta de prăjitură, biscuiți, cacao, nucă de cocos, boluri

Educatoarea le va prezenta copiilor materialele pregătite pentru activitate și le va anunța că vor prepara o prăjirură ușoară.

Cerințe: Copiii vor trebui să urmeze rețeta prezentată de educatoare pentru a pregăti prăjitura astfel: vor sfărâma biscuiții foarte mărunt într-un bol. Vor adăuga cacao, zahăr și margarină iar apoi educatoare îi va ajuta să le amestece. Apoi vor face globulețe micuțe si le vor tăvăli în nucă de cocos și frumos le vor așeza pe o tavă.

Timp de lucru : 30 de minute

Anexa 1.5 proiect didactic

Anexa 2.5 Figura 5; 5.1; 5.2; 5.3; 5.4; 5.5

5. Investigații făcute în faza finală :

Probe aplicate

Diagnoza prin teste a potențialului creativ o voi face urmărind trei factori ai creativității:

originalitate – măsurată în funcție de raritatea a unui răspuns

flexibilitate – cotată în funcție de numărul total de categorii diferite în care se pot încadra răspunsurile la un item

fluiditate – dată de numărul total de răspunsuri la o probă

1.Test de creativitate : Tema: „Cerculețe, pătrățele desenăm!”

Pentru preșcolari, care constă în desenarea cât mai multor figuri pornind de la un cerc și de la un pătrat. Fiecare copil primește o coală A4 pe care sunt desenate un pătrat mare, un pătrat mic, un cerc mare și un cerc mic. Preșcolarii primesc instrucțiunea de a desena cât mai multe imagini, figuri, pornind de la pătratelele și cercurile de pe coală. Dacă au nevoie, pot primi mai multe coli de lucru. Nu există limită de timp pentru această probă. Preșcolarii care desenează cele mai multe figuri și cu un grad de originalitate mai ridicat se consideră ca fiind foarte creativi.

Notare: 2-3 figuri – 1 puncte

4-5 figuri – 2 puncte

6-7 sau mai multe figuri – 3 puncte

FLEXIBILITATE FLUIDITATE ORIGINALITATE

Constatări :

Am constat o flexibilitate pronunțată de 16 copii, desenele lor fiind date din cele mai diferite imagini, 14 copii au dovedit o fluență pronunțativă și 12 s-au dovedit a fi originali.

2. Am aplicat testul intitulat „Construcția unui tablou.”

În evaluarea răspunsurilor date am luat în considerare următoarele criterii:

Originaliatea: capacitatea copilului de a da răspunsuri originale.

Aplicarea testului a necesitat crearea unei atmosfere potrivite, adică a atmosferei

ludice, timpul testării fiind de 30 de minute, din care timpul de lucru propriu-zis a fost 20 de minute.

Se împart copiii în 2 grupe, în subgrupe de câte 9-10 copii/ grup, pentru a obține rezultate mai bune. Se prezintă preșcolarilor cele 3 activități.

Activitatea: Construcția unui tablou;

Cerințe: Realizați un desen pornind de la forma pe care o aveți desenată pe hârtie. După ce ați completat tabloul vostru, gândiți-vă la un nume sau la un titlu pentru el .

Timp de lucru 20 de minute pentru fiecare activitate în parte.

Exemplu pentru Activitatea – „Construcția unui tablou „

„Pe pagină aveți o formă rotunjită. Gândiți-vă la un desen sau la un tablou ori la un obiect pe care să desenați incluzând această figură ca o parte integrantă. Încercați să vă gândiți la un tablou la care nimeni nu s-a gândit. Adăugați primei idei care vă vine în minte altele noi, astfel încât să concepeți o poveste cât mai interesantă cu putință. După ce ați completat tabloul vostru, gândiți-vă la un nume sau la un titlu pentru el, pe care mi-l spuneți și eu îl voi scrie în partea de jos a paginii, în spațiul prevăzut pentru aceasta. Găsiți un titlu cât mai interesant și mai neobișnuit care să descrie povestea voastră.. Aveți 20 minute la dispoziție.”

O manifestare a productivității fanteziei și a creativității preșcolarilor s-a observat nu numai în desene ci și în răspunsurile copiilor privind temele realizate. La întrebarea "Ce ai desenat?", o mare parte dintre copii au răspuns prin propoziții, semnificând, de exemplu, și ce face fetița, ce fel de floare, mașină, minge a desenat sau au denumit o acțiune legată de desenul lor.

Pentru desenul realizat și a titlului scorarea a fost făcută pe o scară cuprinsă între 0-3 puncte, astfel:

• 3 puncte: (titluri abstracte, dar adecvate care merg dincolo de ceea ce se poate

vedea și care spun o poveste precum ,,Ciclul anotimpurilor”);

• 2 puncte: (titluri descriptive, dar imaginative, în care modificarea merge dincolo

de concret sau de descrierea fizică, precum: De vorbă cu un fulg de nea);

• 1 puncte: (titluri descriptive, concrete, implicând o raportare la o altă clasă, de

titlul: Cățelușul meu, Iarna);

• 0 puncte: (titluri banale, care repetă desenul de tipul: ,,om”, ,,ou”, ,,iepuri” etc).

Fiind preșcolari, titlurile copiilor au fost notate de către mine, scriindu-le la fiecare copil în parte.

FLEXIBILITATE FLUIDITATE ORIGINALITATE

Constatări: 2 copii care au ales titluri banale au primit 0 puncte, 4 copii s-au ales cu 1 punct , tot 4 copii au primit 2 puncte, iar ce-i care au primit 3 puncte au fost 9 copii.

O flexibilitate pronunțată au 15 copii, fluiditate au 16 și originalitate 10.

Copii care au dovedit flexibilitate, fluiditate și originalitate este mai mic la testul inițial decât cel de la proba finală.

Capitolul VI. Interpretarea rezultatelor. Concluzii

1. Interpretarea rezultatelor

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute indică o tendință pozitivă de ameliorare a rezultatelor preșcolarilor, în favoare grupei, care poate fi pusă pe seama dezvoltării potențialului creativ al copiilor, fapt ce îmi permite să afirm că ipoteza propusă de mine spre cercetare se confirmă.

La cele două probe de creativitate, reluate în final, dar cu alt conținut, rezultatele au fost cele prezentate în tabelul nr. 1.

Rezultatele testelor inițiale și finale:

Tabel 1. Comparație între rezultatele obținute la testările inițiale și finale:

Testul nr. 1. Tema: “Pătrățele, cerculețe desenăm!”

La proba “Pătrățele, cerculețe desenăm!” la testarea inițială 12 copii dovedesc flexibilitate pronunțată (60%), numărul lor crescând la 16 (80%), înregistrându-se deci o creștere de 20%. Factorul fluiditate înregistrează o creștere de 15% (de la 55% la 70%), iar la originalitate o creștere de 30%.

La proba nr. 2. Construcția unui tablou

Interpretând rezultatele obținute de copii la testul nr 2. se observă o creștere semnificativă a celor trei factori urmăriți, după cum urmează: flexibilitate 30%, fluiditate 45%, originalitate 25%.

Prin aplicarea sistematică a metodelor și tehnicilor interactive în cadrul atelierului de creație am sesizat ameliorări în dezvoltarea capacități creative, copii bucurându-se de libertate și de imaginația liberă.

Folosind metodele și tehnicile de stimulare a creativității, atât individual, frontal cât și pe grupe, am constat următoarele:

copii își realizează idei noi;

crește încrederea în capacitățile proprii;

doresc să se implice în diferite activități;

copii și-au îmbogățit imaginația, datorită unor metode precum: construcția unui tablou, pictură cu firul de ață;

a fost dezvoltată factorii afectivi motivaționali: interesul de a găsii soluții proprii, manipularea materialului, satisfacerea nevoii de auto-afirmare și de trăire a reușitei;

copii au realizat un real progres în munca lor dând dovadă de imaginație creatoare, originalitate, fluență, flexibilitate.

Analiza și interpretarea datelor obținute indică o tendință pozitivă de ameliorare a rezultatelor preșcolarilor, o evoluție pozitivă. Testele sunt destinate să măsoare creativitatea în concepția ei de potențial creativ.

În această cercetar pedagogică am urmărit flexibilitatea, fluiditatea și originalitatea – factori ai gândirii creatoare, folosind metoda testelor.

Fluența – exprimată în numărul total de idei;

Flexibilitatea – exprimată prin numărul de categorii diverse la care pot fi raportate soluțiile date, respective direcțiile de gândire;

Originalitatea – soluții surprinzătoare, care uimesc și raritatea statistică;

Pentru originalitate am acordat acele idei apărute o singură dată, sunt considerate cele mai originale, cele întâlnite la toți copiii, sunt cele mai banale.

Am optat pentru o scară de apreciere de la 3 puncte la 0 puncte. Fiecărei frecvențe și implicit îi va corespunde un punctaj. Totalul reprezintă performanța copilului în criteriul originalitate.

Se observă o creștere generală a nivelului, o creștere a numărului de copii care dovedesc flexibilitate, fluiditate, originalitate, cei trei factori urmăriți prin testările date.

Analizând datele din tabelul întocmit în urma administrării testelor inițiale și finale, am constata o creștere a numărului de copii cu o pronunțată flexibilitate, de la 12 în faza inițiată, la 15 în faza finală; pentru factorul originalitate se înregistrează o creștere semnificativă, iar la factorul fluiditate o creștere medie.

Concluzii

Având în vedere variabila independentă introdusă în cazul acestei cercetări, consider că superioritatea numărului de copii care dovedesc flexibilitate, fluiditate și originalitate pronunțate la testarea finală, se datorează folosirii metodelor de dezvoltare a creativității în cadrul activităților în atelierul de creație.

Crearea unei ambiante bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă inițiativă și să creeze. Educatorii trebuie să urmărească dezvoltarea copilului, să furnizeze materiale, să stabilească țeluri corespunzătoare pentru fiecare copil în parte și pentru toată grupa de copii în ansamblu, să planifice teme care să răspundă intereselor copiilor, să respecte personalitatea fiecăruia, să le mențină trează curiozitatea și să stimuleze învățarea prin cooperare.

Creativitatea reprezintă o formațiune psihică deosebit de complexă caracterizată printr-o multitudine de sensuri, precum: utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate, expresivitate. În esența sa, creativitatea poate fi privită și ca o metodă de rezolvare a problemelor.

Studiul realizat în această lucrare a confirmat faptul că prin stimularea creativității

copii își vor dezvolta o serie de capabilități, iar pe măsură ce copiii își dezvoltă abilitatea de evaluare a propriilor idei, calitatea lor și generarea soluțiilor devine din ce în ce mai importantă.
În final, aș dori să menționez câteva aspect pe care le consider importante în legătură cu creativitatea.

În primul rând, creativitatea nu trebuie văzută ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau școlară. Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară, aceasta asigurând premisele accederii cu success la treptele superioare din viață.

Educatorii trebuie să încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să

structureze ideile acestora dacă acestea nu se potrivesc cu cele ale adulților.

Strategia didactică este responsabilă, în mare parte, de stimularea potențialului creativ

al copilului preșcolar; în acest sens ea va viza: stimularea curiozității și a trebuinței de

cunoaștere la copiii; declanșarea motivației pozitive și afective; asigurarea unui climat educațional dezinhibant, amenajat pe centre de activitate; conduite didactice flexibile, care permit libera exprimare a copilului, încurajează autonomia, inițiativa și creativitatea lui; valorificarea activităților opționale, care pot fi alternative eficiente celorlalte modalități privitoare la stimularea creativității copilului de vârsta preșcolară.
Experiența a demonstrat că orice copil posedă potențial creativ, iar creativitatea este educabilă.

Pot afirma că această cercetare a fost o provocare pentru mine, un prilej de a studia atât educația nonformală cât și dezvoltarea creativității copiilor participând la activitățile extracurriculare. De a-mi aprofunda și îmbogăți cunoștințele despre creativitate ca fenomen complex, dar actual și vital pentru viitor.

Bibliografia

1. Achim, Gabriela, 1989, „ Ce putem face din…”, București, editura Didactică și Pedagogică

Alvin Toroffler, Viorel Lazăr, Aurel Cărășel, 2007, “ Psihopedagogia activităților extracurriculare”, Craiova, Editura Arves

Amabile T., (1997), “Creativitatea ca mod de viață.”, Editura Științifică, București.

Breban S., Gongea E., Ruiu G., (2006), Metode interactive de grup, Editura Arves.

Bocoș, M., Catalano, H.,(2008), Pedagogia învățământului primar și preșcolar (cercetări-acțiune), CLuj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană

Bojneag Maria, Barboni Elena, 2004, „Caiet de activități practice cu joc și dristracție” Petroșani, Hunedoara, Editura Tehno-Art

Cernea, Maria, nr. 1 / 2000 “Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea  procesului de învățământ, în  “ Învățământul preșcolar“ , București, Editura Discipol

Crăciunescu, Nedelea, nr. 2, 3 / 2000, Forme de activități extracurriculare în ciclul primar, București, Editura Discipol,

Cucoș C., 1998, Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom

Curriculum pentru învățământul preșcolar – 2009

Dănescu E. 2009, “ Stimularea creativității la vârsta peșcolară”, Pitești, Editura Paralel 45

Diaconu M., 2000, Îndrumător pentru lecțiile de abilități practice, București, Editura Petrion

Educație pentru sănătate, Ed. Aramis 2000

„Ghid metodologic privind proiectarea și desfășurarea activităților de predare-învățare-evaluare„ 2003, Editura Aramis

Ioan Bontaș, 2008, “ Pedagogie”, Ediția a IV.-a, Editura All education S.A

Ionesc, M., Chiș, V. 2001, Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire, Cluj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană

Ionescu M. Chiș ,,Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire’’, Cluj-Napoca, 2001, Editura Presa Universitară Clujeană

Landau E., 1979, Psihologia creativității, București, Editura Didactică și Pedagogică

Lespezeanu M. 2007, ,,Tradiționalism și modern în învățământul preșcolar’’, București, Editura S.C. Omfal

Lolica-Lenuța Tătaru, Adina Glava, Maria Pocol, 2009, Educația timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45

Maria Montessori, 1977, „ Descoperirea copilului”; „ Educația didactică și Pedagogică” București

M.E.C., 2005, „ Programa activităților instructiv- educative în grădinița de copii, Ediția a II.-a revizuită și adaugită, București, Editura V&I Integral

M.E.C., 2008, “Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6,7 ani

Ministerul Educației și Cercetării, 3-4/2006, Institutul de Știinte ale Educației Revista învățământului preșcolar

Preda Viorica, 2009,”Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii.” Craiova, Editura,,Gheorghe Cârțu Alexandru’’

“Programa activităților instructive- educative în grădinița de copii”, 2000, București, Editura V&I integral

Roșca A. 1981, “ Creativitatea generală și specifică”, București, Editura Academiei

Roșca, A.,1972, Creativitatea, București, Editura Enciclopedică Română

Sima, I.; Petruțiu, R.; Sima, M. ( 1998), “Psihopedagogie”, vol. I., București, Editura Didactică și Pedagogică

Simona Velea, OL. Istrate, Note de curs 2006, “ Introducere în pedagogie”

Șerbănescu Horațiu, Mișu Silvia, Seuche Radu, 2010, „Manualul 100 de idei de educație nonformală”, București, Editura Asociația Creativ

Valeria Popa, 2000, “ Activități de educație plastică în grădiniță „, București, Editura V&I Integral

Viorel Lazăr; Aurel Cărășel 2007 “ Psihopedagogia activităților extracurriculare”

Editura Arves

Pagini web :

www.didactic.ro

http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-nonformala.html

http://peperonity.com/go/sites/mview/psiho-pedagogia/29684900%28p4%29;jsessionid=6DA96C5F208AB5D7A3DA89EF6CC97F

Anexa 1.

PROIECTE DIDACTICE

“ Călătorie prin țara mea”

Proiect didactic

Data: 10.02.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul Școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: mare

Categoria activității: activitate artistico – plastică

Mijloc de realizare: pictură

Tema: “Călătorie prin țara mea”

Scop:

consolidarea deprinderii de a compune o temă și de a o reda plastic cu ajutorul deprinderilor formare;

stimularea creativității și expresivității prin pictură;

dezvolarea spiritului de oridine;

de disciplină și acuratețe în efectuarea lucrărilor, educarea gustului pentru frumos și a spiritului critic în evaluarea lucrărilor proprii și ale altor copii;

dezvoltarea unor procese psihice ca: memorie, gândire, atenție, imaginație creatoare.

Obiective operaționale:

O1 – să enumere o parte din frumusețile și bogățiile patriei noastre;

O2 – să compună în mod original spațiul plastic;

O3 – să redea plastic frumusețile și bogățiile țării noastre percepute anterior;

O4 – să se exprime liber și prin limbaj plastic;

O5 –  să utilizeze un limbaj plastic adecvat;

O6 –  să interpreteze liber, lucrările copiilor ținând cont de aspectul acestora.

Strategia didactică:

a) metode și procedee utilizate: conversația, explicația, exercițiu;

b) mijloace de realizare: suporturi plastice,  acuarele,  pensule, servețele         

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

1.2 ,,Mama, ființa cea mai dragă” – felicitare

Proiect didactic

Data: 08.03.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Mama, ființa cea mai dragă” – felicitări

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: decupare, îndoire, lipire carton colorat

Scopul activității: Formarea unor deprinderi tehnice de lipire a hârtiei, dezvoltarea simțului practic și estetic.

Obiective operaționale:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

O1. Să recunoască culorile;

O2. Să-și formeze deprinderi tehnice de lipirea hârtiei;

O3 Să-și dezvolte simțul practic și estetic

O4 Să se autoevalueze

O5 Să exprime opinia față de lucrările altora

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: Explicația, observarea, demonstrația, exercițiul

b) Material didactic: hârtie colorată, bețișoare, aracet, poze cu chipul copiilor, flori .

c) Forme de realizare: frontal, individual

d) Activitate prealabilă: manipulare, verbalizare, concluzie.

Durata: 30 minute

1.3 ,,Primăvară, bine ai venit!” Colaj din bucățele de hârtie glasată

Proiect didactic

Data: 22.04.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Primăvară, bine ai venit!” Colaj din bucățele de hârtie glasată

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: rupere, lipire

Unitatea de învățare: Activități cu materiale sintetice – hârtie

Obiective fundamentale:

O1. Dezvoltarea capacităților copiilor de a confecționa și evalua produse simple

O2. Dezvoltarea capacității de cooperare în scopul obținerii unui produs;

O3. Dezvoltarea gustului estetic, a imaginației și a creativității.

Obiectivele operaționale :

să denumească materialele și instrumentele folosite pentru realizarea lucrării;

să urmărească etapele în realizarea produsului;

să îmbine tehnicile învățate în realizarea produsului;

să lucreze ordonat, îngrijit, păstrând acuratețea lucrării;

Metodee și procedee:

– conversația, explicația,  observarea,  demonstrația,  exercițiul practic, lucrul în echipă

Mijloacele de învățământ :

-planșa cu procesul tehnologic

-hârtie glasată

-foarfecă

-lipici

Desfășurarea lecției :

1) Moment organizatoric

  Se va asigura climatul necesar desfășurării activității de abilități practice :

                    – aerisirea sălii

                     – pregatirea materialelor necesare lecției

2) Discuții pregătitoare

            Se vor adresa o serie de întrebări referitoare la lucrările anterioare și la tehnicile folosite. Se va expune și analiza lucrarea anterior lucrată “Colaj de iarna”, scotându-se în evidență tehnicile (conturare după șablon, decupare după contur, decupare liberă, mototolire, asamblare) care au fost îmbinate și modul de lucru al acesteia (în echipă).

Apoi se va cânta : “ Iarnă, du-te acum cu bine..”

3) Captarea atenției

            Pe baza colajului iarnă, se va face trecerea la anotimpul primavară scotând în evidență schimbările care au avut loc în natură:

–  pomii înfloresc

–  păsările se întorc din țările calde

–  florile înfloresc

–  ferestrele caselor sunt deschise pentru aerul proaspăt

         Se va intona apoi cântecelul “ Primavară, dragă!” și pe baza acestui se vor scoate în evidență alte semne ale apariției anotimpului primăvară.

4) Anunțarea temei

Se vor anunța copiii că vor realiza un colaj cu tema “Primavară, bine ai venit!” în echipe. Pe înțelesul copiilor  se vor prezenta și obiectivele lecției.

            Copiii vor fi împărțiți în trei echipe, fiecare echipă purtând câte un nume: GHIOCEII, RANDUNELELE, BERZELE

5) Executarea lucrării

  Se va trece la executarea lucrării, nu înainte de a se preciza câteva reguli ce trebuie respectate în cadrul echipei:

– fiecare echipă își va alege un lider

– fiecare membru al echipei va avea de realizat o anumită componență a colajului

– echipa va lucra independent,  fară a copia idei de la echipele vecine

– fiecare își va așeza într-un mod original elementul decupat acolo unde dorește

– lucrarea finală va fi expusă în față și premiată în funcție de executarea ei

            Se vor realiza câteva exerciții pentru dezvoltarea musculaturii mici a mâinii iar pe un fond muzical (Cantece de primavară) se va începe executarea lucrării.

6) Evaluare

Lucrările vor fi  expuse în fața clasei pentru a fi analizate. Se va scoate în evidență dacă a fost respectat dacă s-a păstrat dusciplina în cadrul echipelor. Fiecare echipă va primii câte o diplomă după merit.

7) Încheierea lecției

Se vor face aprecieri referitoare la desfășurarea activității, vor fi evidențiați cei mai creativi copii.

1.4 ,,Să mâncăm sănătos” – salată facută din legume

Proiect didactic

Data: 12.04.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare,după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Să mâncăm sănătos” – salată facută din legume

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: legume proaspete: salată verde, ceapă verde, ridichi, bol pentru salată, sare, oțet, ulei.

Obiective de referință:

– să-și formeze deprinderea de a spăla legumele înainte de a le consuma.

Obiective operaționale:

să denumească legumele de primavară;

să cunoască motivul pentru care consumă legume;

să precizeze modurile în care pot fi realizate legumele;

să cunoască modul de preparare al salatei de legume;

să spele legumele înainte de prepararea salatei;

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observarea.

Mijloace de învățământ: planșă cu legume de primăvară , legume proaspete: salată verde, ceapă verde, ridichi, bol pentru salată, sare, oțet, ulei.

Forma de organizare: frontală, individuală.

Eveniment didactic:

1. Moment organizatoric

Conținut științific: Asigurarea condițiilor necesare desfășurării activității: aerisirea sălii de grupă, aranjarea materialului didactic.

2. Captarea atenției

Conținut științific: Se va realize cu ajutorul ghicitorilor despre legume.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontană

3. Anunțarea temei și a obiectivelor

Conșinut științific: Vor fi prezentate copiilor materialul pregătit pentru activitate și vor fi anunțați că vor prepara o salată de legume timpurii .

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontală

4. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării

Conținut științific: Voi denumi legumele aflate pe masă și va cere apoi copiilor să facă același lucru, după care folosindu-mă de planșe pe care sunt reprezentate legumele, le voi expune proprietățile nutritive ale acestora și motivul pentru care sunt realizate de către oameni.

Folosindu-mă apoi de imagini ce prezintă diferite feluri de mâncare, le voi expune modurile în care pot fi realizate legumele și le voi prezenta rețeta de preparare a salatei.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Observația

Mijloace: Planșe cu legume de primăvară, imagini cu feluri de mâncare preparate din legume.

Evaluare:

Orală

Aprecierea răspunsurilor copiilor

5. Asigurarea retenției și transferului

Conținut Științific: Copiii vor trebui să urmeze rețeta prezentată pentru a prepara salata astfel: vor spăla legumele sub jet de apă, apoi le vor rupe în bucățele mici, pe care le vor pune în bolul pentru salată. Vor fi ajutați să taie ridichea, precizând că legumele deobicei sunt tăiate, dar copiii vor trebui să le rupă, deoarece nu au voie cu cuțite pentru că se pot tăia.Vor adăuga apoi sare, oțet, ulei și apoi vor amesteca.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Demonstrația

Exercițiul

Mijloace : Legume de primăvară proaspete. Boluri pentru salată

Forme de organizare: Individuală

Evaluare: Observarea comportamentului copiilor

6. Încheierea activității

Conținut științific: Voi face aprecieri generale și particulare cu privire la participarea copiilor la activitate. Copiii vor fi recompensați cu o porție de salată pe care au pregătit-o.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Mijloace: Salată

Forme de organizare: Frontală

1.5 “ Să ne îndulcim ziua” – Globulețe mici făcute din biscuiți și cacao

Proiect didactic

Data: 04.05.20014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Să ne îndulcim ziua”

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: Biscuiți, cacao, nucă de cocos, boluri

Obiective de referință:

să-și formeze deprinderea de a pregăti ingredientele înainte de preparare

Obiective operaționale:

să denumească ingredientele prăjiturii;

să precizeze ocaziile în care pot fi consumate aceste dulciuri;

să cunoască modul de preparare al prăjiturii;

să pregătească compozițiile prăjirurii;

Strategii didactice

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observarea.

Mijloace de învățământ: rețeta de prăjitură, biscuiți, cacao, nucă de cocos, boluri

Forma de organizare: frontală, individuală

Eveniment didactic:

1. Moment organizatoric

Conținut științific: Asigurarea condițiilor necesare desfășurării activității: aerisirea sălii de grupă, aranjarea materialului didactic.

2. Captarea atenției

Conținut științific: Se va realize cu ajutorul unei poezii despre prajitură.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontală

3. Anunțarea temei și a obiectivelor

Conținut științific: Vor fi prezentate copiilor materialele pregătite pentru activitate și vor fi anunțați că vor prepara o prăjirură ușoară.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontală

4. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării

Conținut științific: Voi denumi ingredientele aflate pe masă și voi cere apoi copiilor să facă același lucru, după care folosindu-se de rețetă le va explica pas cu pas ce trebuie să conțină și cum trebuie pregătite ca să fie mai gustoase.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Observația

Mijloace: Imagini cu prăjitura respectivă

Evaluare:

Orală

Aprecierea răspunsurilor copiilor

5. Asigurarea retenției și transferului

Conținut Științific: Copiii vor trebui să urmeze rețeta prezentată de mine pentru a prepara prăjitura astfel: vor sfărâma biscuiții foarte mărunt într-un bol. Vor adăuga cacao, zahăr și margarină, îi voi ajuta să le amestece. Apoi vor face globulețe micuțe și le vor tăvăli în nucă de cocos și frumos le vor așeza pe o tavă.

Strategii didactice

Metode:

Convcersația

Demonstrația

Exercițiul

Mijloace : ingredientele prăjiturii, boluri pentru prăjitură

Forme de organizare: În grupă

Evaluare: Observarea comportamentului copiilor

6. Încheierea activității

Conținut Științific: Voi face aprecieri generale și particulare cu privire la participarea copiilor la activitate. Copiii vor fi recompensați cu niște prăjituri.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Mijloace: prăjitură

Forme de organizare: Frontală

Anexa 2.

LISTA FIGURILOR

Figura 1. “Călătorie prin țara mea” – pictură

Figura 1.1.

Figura 2. “Mamă, ființa cea mai dragă” – Felicitări de ziua mamei

Figura 2.1

Figura 3. „Primăvară, bine ai venit!” – Colaj din bucățele de hârtie glasată

Figura 3.1

Figura 3.2

Figura 3.3

Figura 3.4

Figura 4. „Să mâncăm sănătos” – Salată de legume

Figura 4.1

Figura 4.2

Figura 4.3

Figura 4.4

Figura 4.5

Figura 5. “ Să ne îndulcim ziua” – Globulețe mici făcute din biscuiți și cacao

Figura 5.1

Figura 5.2

Figura 5.3

Figura 5.4

Figura 5.5

Bibliografia

1. Achim, Gabriela, 1989, „ Ce putem face din…”, București, editura Didactică și Pedagogică

Alvin Toroffler, Viorel Lazăr, Aurel Cărășel, 2007, “ Psihopedagogia activităților extracurriculare”, Craiova, Editura Arves

Amabile T., (1997), “Creativitatea ca mod de viață.”, Editura Științifică, București.

Breban S., Gongea E., Ruiu G., (2006), Metode interactive de grup, Editura Arves.

Bocoș, M., Catalano, H.,(2008), Pedagogia învățământului primar și preșcolar (cercetări-acțiune), CLuj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană

Bojneag Maria, Barboni Elena, 2004, „Caiet de activități practice cu joc și dristracție” Petroșani, Hunedoara, Editura Tehno-Art

Cernea, Maria, nr. 1 / 2000 “Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea  procesului de învățământ, în  “ Învățământul preșcolar“ , București, Editura Discipol

Crăciunescu, Nedelea, nr. 2, 3 / 2000, Forme de activități extracurriculare în ciclul primar, București, Editura Discipol,

Cucoș C., 1998, Psihopedagogie, Iași, Editura Polirom

Curriculum pentru învățământul preșcolar – 2009

Dănescu E. 2009, “ Stimularea creativității la vârsta peșcolară”, Pitești, Editura Paralel 45

Diaconu M., 2000, Îndrumător pentru lecțiile de abilități practice, București, Editura Petrion

Educație pentru sănătate, Ed. Aramis 2000

„Ghid metodologic privind proiectarea și desfășurarea activităților de predare-învățare-evaluare„ 2003, Editura Aramis

Ioan Bontaș, 2008, “ Pedagogie”, Ediția a IV.-a, Editura All education S.A

Ionesc, M., Chiș, V. 2001, Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire, Cluj Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană

Ionescu M. Chiș ,,Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire’’, Cluj-Napoca, 2001, Editura Presa Universitară Clujeană

Landau E., 1979, Psihologia creativității, București, Editura Didactică și Pedagogică

Lespezeanu M. 2007, ,,Tradiționalism și modern în învățământul preșcolar’’, București, Editura S.C. Omfal

Lolica-Lenuța Tătaru, Adina Glava, Maria Pocol, 2009, Educația timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45

Maria Montessori, 1977, „ Descoperirea copilului”; „ Educația didactică și Pedagogică” București

M.E.C., 2005, „ Programa activităților instructiv- educative în grădinița de copii, Ediția a II.-a revizuită și adaugită, București, Editura V&I Integral

M.E.C., 2008, “Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6,7 ani

Ministerul Educației și Cercetării, 3-4/2006, Institutul de Știinte ale Educației Revista învățământului preșcolar

Preda Viorica, 2009,”Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii.” Craiova, Editura,,Gheorghe Cârțu Alexandru’’

“Programa activităților instructive- educative în grădinița de copii”, 2000, București, Editura V&I integral

Roșca A. 1981, “ Creativitatea generală și specifică”, București, Editura Academiei

Roșca, A.,1972, Creativitatea, București, Editura Enciclopedică Română

Sima, I.; Petruțiu, R.; Sima, M. ( 1998), “Psihopedagogie”, vol. I., București, Editura Didactică și Pedagogică

Simona Velea, OL. Istrate, Note de curs 2006, “ Introducere în pedagogie”

Șerbănescu Horațiu, Mișu Silvia, Seuche Radu, 2010, „Manualul 100 de idei de educație nonformală”, București, Editura Asociația Creativ

Valeria Popa, 2000, “ Activități de educație plastică în grădiniță „, București, Editura V&I Integral

Viorel Lazăr; Aurel Cărășel 2007 “ Psihopedagogia activităților extracurriculare”

Editura Arves

Pagini web :

www.didactic.ro

http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-nonformala.html

http://peperonity.com/go/sites/mview/psiho-pedagogia/29684900%28p4%29;jsessionid=6DA96C5F208AB5D7A3DA89EF6CC97F

Anexa 1.

PROIECTE DIDACTICE

“ Călătorie prin țara mea”

Proiect didactic

Data: 10.02.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul Școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: mare

Categoria activității: activitate artistico – plastică

Mijloc de realizare: pictură

Tema: “Călătorie prin țara mea”

Scop:

consolidarea deprinderii de a compune o temă și de a o reda plastic cu ajutorul deprinderilor formare;

stimularea creativității și expresivității prin pictură;

dezvolarea spiritului de oridine;

de disciplină și acuratețe în efectuarea lucrărilor, educarea gustului pentru frumos și a spiritului critic în evaluarea lucrărilor proprii și ale altor copii;

dezvoltarea unor procese psihice ca: memorie, gândire, atenție, imaginație creatoare.

Obiective operaționale:

O1 – să enumere o parte din frumusețile și bogățiile patriei noastre;

O2 – să compună în mod original spațiul plastic;

O3 – să redea plastic frumusețile și bogățiile țării noastre percepute anterior;

O4 – să se exprime liber și prin limbaj plastic;

O5 –  să utilizeze un limbaj plastic adecvat;

O6 –  să interpreteze liber, lucrările copiilor ținând cont de aspectul acestora.

Strategia didactică:

a) metode și procedee utilizate: conversația, explicația, exercițiu;

b) mijloace de realizare: suporturi plastice,  acuarele,  pensule, servețele         

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

1.2 ,,Mama, ființa cea mai dragă” – felicitare

Proiect didactic

Data: 08.03.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Mama, ființa cea mai dragă” – felicitări

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: decupare, îndoire, lipire carton colorat

Scopul activității: Formarea unor deprinderi tehnice de lipire a hârtiei, dezvoltarea simțului practic și estetic.

Obiective operaționale:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

O1. Să recunoască culorile;

O2. Să-și formeze deprinderi tehnice de lipirea hârtiei;

O3 Să-și dezvolte simțul practic și estetic

O4 Să se autoevalueze

O5 Să exprime opinia față de lucrările altora

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: Explicația, observarea, demonstrația, exercițiul

b) Material didactic: hârtie colorată, bețișoare, aracet, poze cu chipul copiilor, flori .

c) Forme de realizare: frontal, individual

d) Activitate prealabilă: manipulare, verbalizare, concluzie.

Durata: 30 minute

1.3 ,,Primăvară, bine ai venit!” Colaj din bucățele de hârtie glasată

Proiect didactic

Data: 22.04.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Primăvară, bine ai venit!” Colaj din bucățele de hârtie glasată

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: rupere, lipire

Unitatea de învățare: Activități cu materiale sintetice – hârtie

Obiective fundamentale:

O1. Dezvoltarea capacităților copiilor de a confecționa și evalua produse simple

O2. Dezvoltarea capacității de cooperare în scopul obținerii unui produs;

O3. Dezvoltarea gustului estetic, a imaginației și a creativității.

Obiectivele operaționale :

să denumească materialele și instrumentele folosite pentru realizarea lucrării;

să urmărească etapele în realizarea produsului;

să îmbine tehnicile învățate în realizarea produsului;

să lucreze ordonat, îngrijit, păstrând acuratețea lucrării;

Metodee și procedee:

– conversația, explicația,  observarea,  demonstrația,  exercițiul practic, lucrul în echipă

Mijloacele de învățământ :

-planșa cu procesul tehnologic

-hârtie glasată

-foarfecă

-lipici

Desfășurarea lecției :

1) Moment organizatoric

  Se va asigura climatul necesar desfășurării activității de abilități practice :

                    – aerisirea sălii

                     – pregatirea materialelor necesare lecției

2) Discuții pregătitoare

            Se vor adresa o serie de întrebări referitoare la lucrările anterioare și la tehnicile folosite. Se va expune și analiza lucrarea anterior lucrată “Colaj de iarna”, scotându-se în evidență tehnicile (conturare după șablon, decupare după contur, decupare liberă, mototolire, asamblare) care au fost îmbinate și modul de lucru al acesteia (în echipă).

Apoi se va cânta : “ Iarnă, du-te acum cu bine..”

3) Captarea atenției

            Pe baza colajului iarnă, se va face trecerea la anotimpul primavară scotând în evidență schimbările care au avut loc în natură:

–  pomii înfloresc

–  păsările se întorc din țările calde

–  florile înfloresc

–  ferestrele caselor sunt deschise pentru aerul proaspăt

         Se va intona apoi cântecelul “ Primavară, dragă!” și pe baza acestui se vor scoate în evidență alte semne ale apariției anotimpului primăvară.

4) Anunțarea temei

Se vor anunța copiii că vor realiza un colaj cu tema “Primavară, bine ai venit!” în echipe. Pe înțelesul copiilor  se vor prezenta și obiectivele lecției.

            Copiii vor fi împărțiți în trei echipe, fiecare echipă purtând câte un nume: GHIOCEII, RANDUNELELE, BERZELE

5) Executarea lucrării

  Se va trece la executarea lucrării, nu înainte de a se preciza câteva reguli ce trebuie respectate în cadrul echipei:

– fiecare echipă își va alege un lider

– fiecare membru al echipei va avea de realizat o anumită componență a colajului

– echipa va lucra independent,  fară a copia idei de la echipele vecine

– fiecare își va așeza într-un mod original elementul decupat acolo unde dorește

– lucrarea finală va fi expusă în față și premiată în funcție de executarea ei

            Se vor realiza câteva exerciții pentru dezvoltarea musculaturii mici a mâinii iar pe un fond muzical (Cantece de primavară) se va începe executarea lucrării.

6) Evaluare

Lucrările vor fi  expuse în fața clasei pentru a fi analizate. Se va scoate în evidență dacă a fost respectat dacă s-a păstrat dusciplina în cadrul echipelor. Fiecare echipă va primii câte o diplomă după merit.

7) Încheierea lecției

Se vor face aprecieri referitoare la desfășurarea activității, vor fi evidențiați cei mai creativi copii.

1.4 ,,Să mâncăm sănătos” – salată facută din legume

Proiect didactic

Data: 12.04.2014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare,după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Să mâncăm sănătos” – salată facută din legume

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: legume proaspete: salată verde, ceapă verde, ridichi, bol pentru salată, sare, oțet, ulei.

Obiective de referință:

– să-și formeze deprinderea de a spăla legumele înainte de a le consuma.

Obiective operaționale:

să denumească legumele de primavară;

să cunoască motivul pentru care consumă legume;

să precizeze modurile în care pot fi realizate legumele;

să cunoască modul de preparare al salatei de legume;

să spele legumele înainte de prepararea salatei;

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observarea.

Mijloace de învățământ: planșă cu legume de primăvară , legume proaspete: salată verde, ceapă verde, ridichi, bol pentru salată, sare, oțet, ulei.

Forma de organizare: frontală, individuală.

Eveniment didactic:

1. Moment organizatoric

Conținut științific: Asigurarea condițiilor necesare desfășurării activității: aerisirea sălii de grupă, aranjarea materialului didactic.

2. Captarea atenției

Conținut științific: Se va realize cu ajutorul ghicitorilor despre legume.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontană

3. Anunțarea temei și a obiectivelor

Conșinut științific: Vor fi prezentate copiilor materialul pregătit pentru activitate și vor fi anunțați că vor prepara o salată de legume timpurii .

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontală

4. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării

Conținut științific: Voi denumi legumele aflate pe masă și va cere apoi copiilor să facă același lucru, după care folosindu-mă de planșe pe care sunt reprezentate legumele, le voi expune proprietățile nutritive ale acestora și motivul pentru care sunt realizate de către oameni.

Folosindu-mă apoi de imagini ce prezintă diferite feluri de mâncare, le voi expune modurile în care pot fi realizate legumele și le voi prezenta rețeta de preparare a salatei.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Observația

Mijloace: Planșe cu legume de primăvară, imagini cu feluri de mâncare preparate din legume.

Evaluare:

Orală

Aprecierea răspunsurilor copiilor

5. Asigurarea retenției și transferului

Conținut Științific: Copiii vor trebui să urmeze rețeta prezentată pentru a prepara salata astfel: vor spăla legumele sub jet de apă, apoi le vor rupe în bucățele mici, pe care le vor pune în bolul pentru salată. Vor fi ajutați să taie ridichea, precizând că legumele deobicei sunt tăiate, dar copiii vor trebui să le rupă, deoarece nu au voie cu cuțite pentru că se pot tăia.Vor adăuga apoi sare, oțet, ulei și apoi vor amesteca.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Demonstrația

Exercițiul

Mijloace : Legume de primăvară proaspete. Boluri pentru salată

Forme de organizare: Individuală

Evaluare: Observarea comportamentului copiilor

6. Încheierea activității

Conținut științific: Voi face aprecieri generale și particulare cu privire la participarea copiilor la activitate. Copiii vor fi recompensați cu o porție de salată pe care au pregătit-o.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Mijloace: Salată

Forme de organizare: Frontală

1.5 “ Să ne îndulcim ziua” – Globulețe mici făcute din biscuiți și cacao

Proiect didactic

Data: 04.05.20014

Locul de desfășurare: În grădinița care se află în interiorul școlii nr. 15, Baia Mare, după program Atelier de creație

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema activității: ,,Să ne îndulcim ziua”

Tipul de activitate: Formare de priceperi și deprinderi

Mijloc de realizare: Biscuiți, cacao, nucă de cocos, boluri

Obiective de referință:

să-și formeze deprinderea de a pregăti ingredientele înainte de preparare

Obiective operaționale:

să denumească ingredientele prăjiturii;

să precizeze ocaziile în care pot fi consumate aceste dulciuri;

să cunoască modul de preparare al prăjiturii;

să pregătească compozițiile prăjirurii;

Strategii didactice

Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, observarea.

Mijloace de învățământ: rețeta de prăjitură, biscuiți, cacao, nucă de cocos, boluri

Forma de organizare: frontală, individuală

Eveniment didactic:

1. Moment organizatoric

Conținut științific: Asigurarea condițiilor necesare desfășurării activității: aerisirea sălii de grupă, aranjarea materialului didactic.

2. Captarea atenției

Conținut științific: Se va realize cu ajutorul unei poezii despre prajitură.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontală

3. Anunțarea temei și a obiectivelor

Conținut științific: Vor fi prezentate copiilor materialele pregătite pentru activitate și vor fi anunțați că vor prepara o prăjirură ușoară.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Forme de organizare: Frontală

4. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării

Conținut științific: Voi denumi ingredientele aflate pe masă și voi cere apoi copiilor să facă același lucru, după care folosindu-se de rețetă le va explica pas cu pas ce trebuie să conțină și cum trebuie pregătite ca să fie mai gustoase.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Observația

Mijloace: Imagini cu prăjitura respectivă

Evaluare:

Orală

Aprecierea răspunsurilor copiilor

5. Asigurarea retenției și transferului

Conținut Științific: Copiii vor trebui să urmeze rețeta prezentată de mine pentru a prepara prăjitura astfel: vor sfărâma biscuiții foarte mărunt într-un bol. Vor adăuga cacao, zahăr și margarină, îi voi ajuta să le amestece. Apoi vor face globulețe micuțe și le vor tăvăli în nucă de cocos și frumos le vor așeza pe o tavă.

Strategii didactice

Metode:

Convcersația

Demonstrația

Exercițiul

Mijloace : ingredientele prăjiturii, boluri pentru prăjitură

Forme de organizare: În grupă

Evaluare: Observarea comportamentului copiilor

6. Încheierea activității

Conținut Științific: Voi face aprecieri generale și particulare cu privire la participarea copiilor la activitate. Copiii vor fi recompensați cu niște prăjituri.

Strategii didactice

Metode:

Conversația

Explicația

Mijloace: prăjitură

Forme de organizare: Frontală

Anexa 2.

LISTA FIGURILOR

Figura 1. “Călătorie prin țara mea” – pictură

Figura 1.1.

Figura 2. “Mamă, ființa cea mai dragă” – Felicitări de ziua mamei

Figura 2.1

Figura 3. „Primăvară, bine ai venit!” – Colaj din bucățele de hârtie glasată

Figura 3.1

Figura 3.2

Figura 3.3

Figura 3.4

Figura 4. „Să mâncăm sănătos” – Salată de legume

Figura 4.1

Figura 4.2

Figura 4.3

Figura 4.4

Figura 4.5

Figura 5. “ Să ne îndulcim ziua” – Globulețe mici făcute din biscuiți și cacao

Figura 5.1

Figura 5.2

Figura 5.3

Figura 5.4

Figura 5.5