Educatia Morala la Varsta Prescolara

EDUCAȚIA MORALĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Încă din perioada preșcolarității , educatoarea , în strânsă legătură cu familia , școala, comunitatea poate și trebuie să intervină în formarea caracterului copilului , în punerea bazelor trăsăturilor pozitive ale acestuia , având în vedere următoarele finalități:

valorificarea potențialului fizic și psihic al copilului , ținând cont de ritmul propriu al acestuia, de nevoile sale afective și activitatea sa fundamentală – jocul ;

îmbogățirea capacității copilului preșcolar de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adulții, de a interrelaționa cu mediul , de a-l cunoaște și de a-l stăpâni prin explorări și experimentări ;

descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și formarea unei imagini de sine pozitive ;

sprijinirea copilului preșcolar pentru a dobândi cunoștințe , capacități și atitudini necesare activității viitoare în școală ;

Toate formele de organizare și desfășurare a procesului instructiv- educativ din grădiniță sunt strâns legate între ele și duc spre finalitățile învățământului preșcolar . Un rol important în realizarea sarcinilor educației moral – civice îl au activitățile din cadrul educației pentru societate, care prin tematica abordată conștientizează copilul asupra consecințelor pozitive sau negative ale actelor sale de comportament asupra sa și asupra celorlalți , îi învață să manifeste încredere , sinceritate , curaj în raport cu sine și cu ceilalți , să aibă o atitudine tolerantă față de alți copii aflați în minoritate.

Astfel , prin activități de povestire cum ar fi „Ionică mincinosul” , „Banul muncit” , „Doi iepurași” , „Fata babei și fata moșului” , „Iepurele și ariciul” , „Sarea în bucate” , se pot sădi în sufletul copiilor trăsături pozitive de voință și caracter și se pot combate cele negative încrederea – lipsa de încredere , respectul – lipsa de respect, curajul – lașitatea, bunătatea – răutatea , sinceritatea – minciuna, etc.

Voi exemplifica modul în care textele de mai sus au fost valorificate în sensul educării sincerității la copii. Analiza acestor texte i-a făcut pe copii să înțeleagă :

pentru minciună părinții nu te iubesc și nici nu te răsplătesc (dacă Ionică ar fi fost sincer , tatăl lui i-ar fi dat cadoul promis);

minciuna nu-ți aduce niciodată bucurie (Puf Gri a fost fericit doar atunci când și-a recunoscut greșeala) ;

adevărul este întotdeauna descoperit și este răsplătit cu dragoste ( copiii au apreciat-o pe fata cea mică a împăratului fiindcă a spus adevărul referitor la dragostea pentru tatăl ei) ;

Prin metode activ- participative (convorbirea , explicația , analiza) , aprecierea îmbinată cu punerea în situație ori de câte ori s-a ivit prilejul în jocurile și activitățile copiilor , s-au obținut rezultate în ceea ce-i privește pe copiii care obișnuiau să mintă în diferite situații , aceștia reconsiderându-și comportamentul.

Exemplul moral este cea mai directă cale de influențare a copilului preșcolar deoarece este forma de demonstrare concretă a modului în care trebuie să se procedeze în anumite împrejurări și constă în influențarea conștiinței copiilor prin prezentarea unor acțiuni sau fapte cu caracter moral , precum și a conduitei lui de mai târziu. Exemplul este un izvor de impresii care acționează treptat asupra conștiinței copilului , influentând comportarea lui de mai târziu.

Valoarea educativă a exemplului la vârsta preșcolară este determinată de caracterul concret –intuitiv al gândirii copiilor de 3-7 ani , de tendința lor spre imitație , de încrederea pe care o au față de cei mari , de ușurința cu care acceptă părerile și sugestiile lor. De aceea copiii sunt sensibili față de influența celor mari și se străduiesc să le urmeze exemplul, considerându-i model.

Preșcolarii mici disting cu greu exemplele pozitive de cele negative și astfel ei aplică în propria comportare tot ce văd la adulți, bun sau rău. Atitudinea lor critică față de faptele oamenilor este mai slab dezvoltată. Din această cauză ,răspunderea educatoarei și a părinților cu privire la exemplul pe care-l oferă este foarte mare. De altfel , cum este cunoscut din experiența practică, copiii nu acționează numai în sensul sfaturilor date de adulți , ci reproduce gesturile , atitudinile , modul lor de a gândi , de a vorbi, de a aprecia , sau chiar de a se îmbrăca.

Exemplul personal al educatoarei este cea mai eficientă formă de exemplu folosită în educarea moral –civică a preșcolarilor .Astfel , educatoarea trebuie să posede calități morale și să fie un model de comportare în toate împrejurările. Prin exemplul personal , educatoarea nu trebuie să înăbușe independența copiilor , ci să-i îndrume astfel încât să selecteze în mod inconștient exemplele cele mai semnificative.

Prin rolul pe care-l exercită în viața copiilor , prin sentimentele pe care le nutresc față de ea, prin autoritatea pe care și-a câștigat-o , educatoarea este imitată de copii în orice împrejurare.

Copiii au obiceiul să-i imite pe prietenii lor pornind de la unele aspecte exterioare , până la unele atitudini.

Exemplele eroilor din literatura pentru copii , din povestirile istorice care dezvăluie imagini ale strămoșilor , au o mare influență pe măsură ce crește rolul celui de-al doilea sistem se semnalizare . Aceste povestiri trezesc în sufletul copiilor dorința de a deveni drepți, curajoși , harnici.

La vârsta preșcolară copiii încep să-și aleagă singuri eroii cu care doresc să semene. Un rol deosebit de important îl are educatoarea , care concurează cu televizorul . Aici , copiii văd fel de fel de desene animate și tot felul de personaje care prin comportamentul lor devin dure , neiertătoare și care vin dintr-o lume străină , nouă ce se află doar în imaginația celor ce le-au creat.

O formă deosebit de eficientă în promovarea valorilor moral –civice la preșcolari o constituie activitățile extracurriculare. Caracterul copiilor se conturează în procesul asimilării unor norme și exigențe morale , a regulilor și obișnuințelor de comportare civilizată.

Conștienți de faptul că într-o societate cu adevărat liberă și democratică este necesar ca învățământul să tindă spre deschidere , spre flexibilitate , iar posibilitățile de opțiune pe plan educațional să fie multiple, am oferit copiilor o schimbare de atitudine privind activitățile extracurriculare . În cadrul acțiunilor de parteneriat au fost implicați atât copiii și părinții acestora , cât și alți factori ai comunității.

Voi exemplifica câteva acțiuni derulate în acest sens :

concursuri pe diferite teme , jocuri de perspicacitate „Găsește greșeala” , concursuri sportive „Campionii” , muzicale „Cel mai bun cântăreț”, de educație plastică și practică „Flori și fluturi” , „Chipuri de copii”, educație pentru societate „Să ne cunoaștem țara” ;

activități de educație ecologică „Cel mai bun ecologist” , „Mai mulți brazi , mai mult oxigen” , acțiuni cu caracter practic – aplicativ ;

programe artistice , feerii muzicale, scenete, dansuri tematice;

vizite reciproce – având ca scop cunoașterea specificului orașului , satului , a formelor de relief ;

schimburi de experiență , în cadrul cărora s-au desfășurat activități demonstrative cu copiii , jocuri și activități recreative , concursuri între copii, întâlniri și dezbateri tematice ;

Aceste activități au urmărit dezvoltarea la copii a abilităților de cooperare , competiție, solidaritate cunoașterea , dezvoltarea capacității , posibilităților personale prin raportare la normele grupului identificarea și dezvoltarea sentimentelor de apartenență la grup , educarea spiritului de ordine și disciplină în colectiv , educarea dorinței de a ocroti pădurea , cunoașterea unor norme comportare specifice echilibrului dintre sănătatea individului și a mediului , cunoașterea unor frumuseți din zona în care locuiesc , a ocupațiilor specifice determinate de formele de relief din împrejurimi , aprecierea frumuseților și creațiilor umane de pe teritoriul localității natale și din județ, țară, întărirea relațiilor de prietenie între copii

Parteneriatul „Grădiniță – familie – poliție” , s-a concretizat în organizarea unor concursuri de educație rutieră „Stop la intersecție” , „Micul pieton” , în cadrul cărora copiii au dovedit că stăpânesc regulile de circulație rutieră, cunosc riscurile nerespectării acestor reguli și norme.

Parteneriatul Grădiniță- familie – comunitate s-a concretizat prin acțiuni organizate în colaborare cu factori educaționali din județ , concretizat prin concursuri , discuții, vizite , toate având ca scop formarea la copii a unor deprinderi , însușirea unor cunoștințe care să le facă mai ușoară integrarea în societate .

Acțiunea educativă „Eroii neamului nostru” s-a concretizat prin vizite la obiective istorice , cum ar fi Muzeul de Istorie , Cetatea de Scaun a Sucevei , Muzeul Etnografic , excursii la mănăstirile din județ , obiectivele urmărite fiind acelea de a cunoaște trecutul istoric al țării noastre , de a înțelege modul de viață al oamenilor din trecut în comparație cu cel de azi , de a cunoaște portul popular specific zonei în care trăiesc , de a descoperi valorile morale ale neamului nostru dragostea de țară , eroismul , bunătatea, curajul, vitejia.

Tot în cadrul acestui parteneriat ședințele cu părinții sunt prilejuri de a-i informa pe aceștia referitor la modul cum se comportă copii lor în colectivitate , la activități. Dialogul cu familia susținut în cadrul ședințelor cu părinții este un prilej deosebit pentru educatoare de a discuta problemele educative , modalitățile de abordare a copilului.

Părinții sunt principalii colaboratori și parteneri ai grădiniței în educarea moral –civică a copiilor.

Experiența pedagogică demonstrează că reușita integrării sociale depinde în mare măsură de calitatea formării grupului de copii , a relațiilor dintre ei și a modului în care se supun regulilor zilnice să respecte munca colegilor care asigură serviciul zilnic la grupă, să nu strice jucăriile , lucrările colective ale membrilor grupului din care face parte , să solicite jucării utilizând formule de politețe , etc.

Un parteneriat grădiniță –familie este eficient atunci când există o implicare activă a părinților în activitățile grădiniței. Organizarea unor acțiuni în care să fie implicați părinții , de exemplu , amenajarea spațiului de joacă din sala de grupă prin care părinții să-și aducă contribuția îi ajută pe copii să respecte munca adulților. Organizarea și desfășurarea unor șezători la care participă pe lângă copii și părinți educă la aceștia dragostea față de folclor.

Organizarea de vizite, plimbări , excursii cu părinții, cu sarcini și obiective stabilite , îi încurajează pe copii să comunice , să se întrebe , să cerceteze , îi ajută să cunoască lumea înconjurătoare cu modificările aduse de mâna omului.

Participând cu copiii la un teatru de păpuși , aceștia învață cum să se comporte în mijlocul de transport, în sala de spectacole. Prin acțiunea de amenajare a spațiului de joacă , copiii , alături de părinți și educatoare, au participat la acțiune , urmărindu-se formarea deprinderii de a păstra curățenia , de a nu distruge spațiul de joacă , de a nu distruge spațiul verde.

Colaborarea grădiniță –familie , acțiunile comune , continuarea muncii educatoarei de către părinți , implicarea acestora în activitățile organizate în grădiniță , transformarea unor deprinderi în obișnuințe se fac în beneficiul copilului care treptat , prin modul de comportare va scoate în evidență rezultatele acestui parteneriat.

În concluzie, se poate afirma că prin toate activitățile pe care le realizăm , urmărim să-l facem pe copil să deosebească binele de rău , să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă , să fie toleranți atât cu ei , cît și cu cei din jur. De la simple cunoșțințe și fapte de viață să-i determinăm să aibă atitudini personale participative , să-i învățăm că nu pot să trăiască singuri , ci numai împreună cu ceilalți.

Bibliografie:

Vrasmas E. , Consilierea și educația părinților , București , Editura Aramis, 1996

Codreanu E. , Coordonate ale educației social -morale la vârsta preșcolară , Vaslui, 2001

Ezechil L. , Lăzărescu M. ,Laborator preșcolar , București, Editura Val Integral , 2002

REZUMAT

MARIANA TABARCEA – EDUCATOARE

G.P.N. „OBCINI” –SUCEAVA

Încă din perioada preșcolară, educatoarea în strânsă colaborare cu alți factori educaționali , poate și trebuie să intervină în formarea caracterului copilului , în punerea bazelor trăsăturilor pozitive ale acestuia, având în vedere câteva finalități. Printre acestea importante sunt îmbogățirea capacității copilului de a intra în relație cu ceilalți copii și cu adulții, de a interrelaționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stăpâni, descoperirea de către fiecare copil a propriei identități și formarea unei imagini de sine pozitive ,sprijinirea copilului preșcolar pentru a dobândi cunoștințe, capacități și atitudini.

Activitatea desfășurată cu copiii în direcția educării moral –civice nu este ușoară și nici de scurtă durată. Este necesară valorificarea puterii exemplului personal , a altor copii din grupă sau a membrilor familiei, sprijinirea pe fapte concrete de viață, observații imediate, utilizarea unor cântece, poezii , povești cu o bogată latură educativă.

Calitatea educației moral –civice la vârsta preșcolară nu vine de la sine , ci este rezultatul unei munci stăruitoare. Prin colaborarea tuturor factorilor educaționali trebuie să determinăm copilul să aibă atitudini personale participative, să-i învățăm că nu pot să trăiască singuri, ci numai împreună cu ceilalți.