Educatia Morala Dimensiune a Formarii Personalitatii la Varsta Prescolara

Educația morală privită sub aspectul acțiunii ȋn care se ȋntruchipează relațiile omului cu sine ,cu semenii și cu societatea ,ne apare ca o componentă indispensabilă a educației.

Din punct de vedere pedagogic ,educația morală reprezintă dimensiunea internă ,care contribuie la formarea și dezvoltarea personalității individului ,având la bază valorile etice,care vizează “ceea ce este mai profund și mai accentuat subiectiv ȋn ființa umană “(Hubert,Rene’,1965,pag.401)

Ȋn ceea ce privește esența educației morale ,ea constă în formarea profilului moral al individului corespunzător idealului moral al societății din care face parte.Ea este apreciată de unii autori ca reprezentând “educația ȋnsăși”așa cum o numește Reboul,”gramatică a vieții” ,educația morală presupunând raportarea conținutului său la noțiunea de morală ,abordabilă atât din punct de vedere filozofic cât și psihosocial.

Din perspectiva filosofiei contemporane , morala se prezintă ca o formă a conștiinței sociale care reflectă existența socială “o teorie a relațiilor cu celălalt și cu sine”,respectiv o teorie a raporturilor de comunicare cu lumea și cu propia persoană(Dicționnaire de la philosophie,1995,pag.177).

Din perspectiva psihologiei sociale ,morala reprezintă o formă a conșiinței sociale care reflectă existența socială la nivel teoretic (ideologic,conceptual,normative),și practic. (acțional,comportamental) .

Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă normele de comportare a indivizilor și a colectivităților .Ca și celelalte forme ale conștiinței sociale ,morala este condiționată și deterninată de existența socială precum și de condițiile de viață ale omului.

Putem afirma faptul că viața socială nu ar fi posibilă fară respectarea unor norme prin care sunt reglementate relațiile sociale ,comportamentul oamenilor.Prin respectarea și cunoașterea normelor morale individul ȋși coordonează comportarea cu cea a semenilor pentru pastrarea coeziunii sociale.

Educația morală ,formală și informală reprezintă cea mai importantă modalitate de pastrare și transmitere a patrimoniului de valori care caracterizează o comunitate.Dimensiunea sa fundamentală o reprezintă formarea cetățeanului ca agent moral.

Comportamentul individului ȋn societate este reglementat de valori ,norme,principii,de tradiții și obiceiuri organizate intr-un sistem de generațiile anterioare ,transmise și promovate ȋn practicile sociale și ȋn cele educaționale.

Comportamentul moral se dobândește prin educație ,se formează prin valorificarea ȋn acțiuni educaționale a valorilor egalității ȋn drepturi ,justiției și solidarității ,ale respectului față de celălalt,ale toleranței etc.

Unul din aspectele importante ale perfecționării invățământului preșcolar ȋl constituie realizarea obiectivelor morale, deoarece la această vârstă se imprimă elemente de bază ale personalității copilului.

Educația morală realizată ȋn mod sistematic ,gradat,potrivit cu particularitățile de vârstă ,contribuie la pregătirea viitorilor cetățeni conștienți de responsabilitățile lor ,convinși de necesitatea respectării normelor de conviețuire din societatea noastră ,capabili să desfășoare o activitate creatoare.

La vârsta preșcolară sunt posibile acumularea unor impresii,reflectarea ȋn formă de imagini concrete a unor fenomene din domeniul vieții sociale ,accesibile copiilor.Ei dobândesc ȋn mod organizat și sistematic noțiuni despre tot ceea ce ȋi ȋnconjoară ,ȋnsușindu-și anumite cunoștințe simple despre natură,despre mediul ambiental ,viața socială ,copiii cunoscând ȋn mod real,științific,lumea obiectivă.Aceasta ȋi ajută să ȋnțeleagă ce se petrece ȋn jurul lor ,să știe cum să se comporte și cum să reacționeze față de fenomenele care ȋi ȋnconjoară.

Reprezentările și noțiunile morale se elaborează ȋncet ȋn etape ,ȋn strânsă legătură cu experiența de viată a copiilor.Este necesar ȋnsă ca noțiunile cu care operează cadrele didactice și copiii ȋn procesul de ȋnvățământ să aibă o semnificație clară ,precisă stiințifică.la intrarea ȋn grădiniță ei posedă anumite reprezentări despre casa părintească,despre strada pe care locuiesc,despre satul sau orașul lor,deci despre ceea ce numim locul natal.Tot la această vârstă ei ȋși ȋnsușesc unele reprezentări destul de vagi ,evident despre munca pe care o prestează părinții lor,vecinii,rudele.

Ȋn grădiniță se continuă ȋmbogățirea conștiinței copiilor cu noi reprezentări despre orizontul local și relațiile sociale dintre oameni .Se conturează mult mai bine noțiunile de familie ,grădiniță,sat,oraș,mediu geografic ȋnconjurător.

Ȋn programa preșcolară se regăsesc conținuturi specifice educației morale prin care copilul învață să aștepte într-o situație dată, respectă normele de conviețuire socială utilizând formulele de politețe în diferite situații, își apreciază propriul comportament în raport cu persoane și situații cunoscute, manifestă atitudini tolerante față de reacții emoționale care sunt exprimate în jurul lor, chiar dacă acestea sunt în opoziție cu trăirile proprii, dobândește treptat autonomie în activitatea zilnică, cunoaște materialele de lucru specifice activităților practice și verbalizează acțiunile specifice întreprinse, folosind un limbaj adecvat, manifestă un spirit cooperant în activitățile de grup, manifestă stabilitate și perseverență în activitate, dovedind treptat că a dobândit încredere în forțele proprii.

Cu alte cuvinte putem identifica educația moral civică raportată la societate și educația moral individuală raportată la sine.

Conținutul educației moral-civice se poate exprima (după cum afirma Almond, Verba) astfel prin:

a. educație politică (educație patriotică, democratică etc)

b. educație economică (educație prin și pentru muncă)

c. educație juridică (educația prin și pentru colectivitate, educația pentru cunoașterea și respectarea legislației, educația comunitară, familială, rutieră etc).

Ȋncă de la grădiniță copii sunt ȋnvățați să urmeze anumite reguli de conviețuire interioară (bine cunoscutele ”Reguli ale grupei”), reguli de comportament civilizat atât cu personalul grădiniței și colegii cât și cu familia.

Putem afirma astfel că idealul educației morale tinde spre formarea copilului ca individ moral ce acționează și gândește conform cerințelor moralei sociale, a valorilor și regulilor pe care ea le deține. Aceste ”cerințe care se repetă în condiții relativ identice” (Nicola, 1992, 114) duc la formarea-dezvoltarea deprinderilor morale.

Educația moral individuală este conditionată prin conținutul ei de raportarea omului la sine. Putem vorbi aici de educație filozofică și de educatie religioasă.

Aceste conținuturi sunt obiectivate sub forma unor ”virtuți personale” (Rene Hubert, (sinceritate, curaj, cinste, punctualitate etc) si sociale (atitudini civice, umaniste etc) și vizează formarea-dezvoltarea personalitătii civice la nivel teoretic și comportamental (realizată în termeni de Educatie pentru Societate în cadrul Domeniului Om si Societate).

Domeniul Om si Societate din cadrul activităților obligatorii desfășurate cu preșcolarii implică omul, modul lui de viață, relatiile cu alți oameni, relatiile cu mediul social, educarea în spiritul disciplinei. De asemenea, in cadrul domeniului socio-uman se dorește ca preșcolarii să înțeleagă ființele umane angrenate în construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind viața de zi cu zi cu atitudine pozitivă față de muncă.

2.ESENȚA ȘI SARCINILE EDUCAȚIEI MORALE

Educația morală reprezintă procesul precum și activitatea de formare a personalității morale ,a conștiinței și conduitei morale ȋn spiritul idealului,valorilor și normelor morale.Ea poate fi ȋnțeleasă ca “trecere de la morală la moralitate”(Grigoraș ,Stan,1994,pag.70),ca interiorizare a valorilor morale,a normelor,a regililor,și implică nu doar o dimensiune cognitivă,ci și o dimensiune afectivă și una practică,mai ales ȋn contextul ȋn care voința ocupă un rol esențial.

Ȋn ceea ce privește esența educației ,putem afirma că aceasta constă ȋn formarea profilului moral al individului ca subiect moral,respectiv ca subiect care gândește,acționează și simte ȋn spiritul cerințelor și exigențelor morale sociale ,al valorilor,al normelor ,al idealului pe care el le cuprinde.Profilul moral al individului este o construcție ce se desăvârșește permanent,fiind o realitate psihologică intr-o continua schimbare.

Educația morală este o componentă a educației ,corelată cu celelalte componente :intelectuală ,profesională,fizică ,estetică,religioasă,spirituală,fiind prezentă ȋn toate sistemele și structurile de gândire pedagogică.Ȋn cea mai mare măsură educația facilitează inserția socială,pregătește adaptarea individului la multitudinea schimbărilor care sunt ȋn conformitate cu direcțiile de evoluție ale societății actuale ,cu componentele și ritmul dezvoltării societății umane viitoare,ȋl invață cum să se integreze ȋn viața civilă și ȋn procesele democrației ,precum și să ȋl responsabilizeze și sa ȋl facă activ și productiv.

Organizarea ȋn bune condiții a activității de educație morală presupune fixarea unor sarcini concrete,a căror realizare trebuie urmărită de către educaror.

Principalele sarcini ale educației morale sunt:formarea unor reprezentari și sentimente morale ,precum și formarea unor deprinderi și obișnuințe morale.

Reprezentările și noțiunile morale ,ca toate celelalte noțiuni se elaborează ȋncet,ȋn etape,ȋn strănsă legătură cu experiența de viață a copiilor.Studiile de psihologie arată că primele reprezentări și noțiuni ale copiilor sunt saturate de elemente concrete. Pentru prima etapă este caracteristic faptul că copiii nu desprind notele esențiale ale noțiunii(bun este copilul care ascultă de doamna educatoare).Adoua etapă este cea a diferențierii insuficiente a ȋnsușirilor esențiale.Acum definițiile date noțiunilor sunt prea largi sau prea restrânse.Ȋn definiții este folosită numai o notă esențială sau sunt introduse și note neesențiale.Etapa a treia este cea a diferențierii notelor esențiale.Copilul este capabil să distingă speciile noțiunii,să introducă ȋn sfera noțiunii și alte grupe de obiecte care mai ȋnainte erau ignorate .

Principalele direcții și sarcini ale grădiniței sunt concretizate ȋn educația pe care o facem copiilor ,aplicând cele mai potrivite mijloace și procedee de realizare.Două sunt modalitățile de formare:

a)educația formativă -ce se concretizează ȋn dezvoltarea orizontului cultural,a trăsăturilor psihice și morale;

b)educația informativă – având ca obiectiv acumularea de către copii a acelor informații și cunoștințe care să permiăt integrarea ȋn clasa pregătitoare ,cât mai eficient și rapid.

Ȋn realizarea celor două obiective se are ȋn vedere buna creștere și educare a copiilor,aceștia fiind viitorul umanității.Cu toate strădaniile noastre și a familiilor lor, sunt copii care ,ȋn loc să ȋnsenineze viața părinților și a semenilor lor, se ȋntâmplă ca ei să o i-a pe drumul greșit.

Cercetările științifice de psihologie și pedagogie au arătat că valoarea educației din copilărie pune o amprentă ,pe care individul o poartă toată viața. De aceea ,o educație relevantă se obiectează intr-o multitudine de laturi sau dimensiuni ,ca elemente componente care dau contur evoluției și definirii personalității umane .

Conținutul specific educației morale reflect două coordonate definitorii care vizează raportarea omului la societate (educația moral-civică) și la sine (educația moral –individuală).Analiza celor două coordonate ,cu valoare de repere orientative ,presupune identificarea elementelor specifice,care susțin complementaritatea și interdependența lor,realizabile ȋn spațiu și timp.

Educația moral-civică are ȋn mare măsură un conținut preponderant social,exprimându-se la nivel de :educație politică(educația democratică,educația umanistă etc.);educația juridică (educația pentru cunoașterea și respectarea legislației ȋn diferite domenii ale vieții sociale ,educația comunitară,educația familial,educația rutieră etc.),educația economică (educația prin și pentru muncă).

Educația morală este o disciplină școlară integrată și implicată activ ȋn conturarea generală a personalității viitorului individ.Pentru copiii preșcolari și elevi educația moral –civică presupune acceptarea unor valori ,acumularea de cunoștințe și ȋnvățarea modului ȋn care se poate participa la viața socială.Prin intermediul valorilor ,a regulilor și normelor pe care le propune această disciplină ,copilul și elevul se formează pentru participarea ȋn calitate de subiect moral la viața sociatății .Când copiii și elevii vor deveni cetățeni ai societății ,”educația va fi ghidul lor constant de-a lungul unui drum dificil,ei trebuind să pună ȋn acord exercițiul drepturilor individuale bazate pe libertățile publice cu ȋndeplinirea responsabilităților față de ceilalți din comunitate”(Delors ,2000,pag.46).

Educația prin raportare la conținuturile sale generale ,fundamentale poate fi definită ca “acțiune care permite ființei umane sa-și dezvolte aptitudinile sale fizice și intelectuale,ca și sentimentele sale sociale ,morale,estetice,ȋn scopul realizării cât mai bine a misiunii sale de om “(Olivier Reboul,1976,pag.12).

Educația moral-intelectuală are un conținut determinat,ȋn mod preponderant,prin raportarea omului la sine ,exprimându-se la nivel de educație filozofică-educație religioasă.

“Ȋn grade ale evoluției morale ‘,evoluția acestor conținuturi ,asigură un ansamblu de achiziții,obiectivate sub forma unor “virtuți personale “,precum sinceritate ,punctualitate,curaj,onestitate și sociale cum sunt atitudini civice:politice,juridice,umaniste,naționale etc.(Rene` ,Hubert,1965,pag.145).

Educația morală are rolul așadar ,de a cultiva la copii exercițiul drepturilor proprii și a sarcinilor ce le revin ,astfel ȋncât la maturitate să ȋși asume partea de responsabilitate ȋn comunitate ,ȋn vederea unei integrări sociale autentice.

3.CONȘTIINȚA ȘI CONDUITA MORALĂ

Termenul conșiință derivă din latinescul “conscientia”,format la rândul său din “cum”=cu și “scientia”=știință.El se referă la capacitatea omului de a se conțtientiza pe sine ,de a-și da seama de relațiile sale cu semenii săi,cu mediul ȋn care trăiește .Conștiința pătrunde ȋn toate fenomenele și procedeele psihice care pot fi conștientizate .

Augustus Hopkins Strong abordează problema conștiinței morale cu multă competență.El consideră conștiința morală ca fiind o modalitate de manifestare a intelectului ,sensibilității,voinței,deci o funcție a conștiinței ,ȋn general:”Conștiința morală nu este o facultate asemenea intelectului ,sensibilității și voinței ,ci felul ȋn care acționează acestea…este conștiința propriilor relații morale,ȋmpreună cu un sentiment specific față de ele…”.

Pentru a da o definiție conșiinței putem afirma faptul ca este “capacitatea ființei umane de a conșientiza relațiile sale cu lumea din afara sa și de a gândi propria sa ființă și propriile sale trăiri”.Prin conștiință ,omul dialoghează cu sine ȋnsuși ,ȋși este sieși obiect de reflexive,ȋși gândește propria sa gândire.Paul Popescu Neveanu numește conștiința ‘cunoașterea cunoașterii”.

Dacă despre conștiință ȋn general se poate spune că este capacitatea omului de a conștientiza relațiile cu lumea din afara sa ,de a se gândi pe sine și propriile sale trăiri ,pătrunzând ȋn toate procesele psihice care pot fi conștientizate,conștiința morală este capacitatea omului de a se judeca pe sine.Așadar ,conștiința ȋn general cuprinde ȋn sine conștiința morală ,care evaluează comportamentul moral individual luând ȋn considerare atât atitudinea interioară cât și conduit exterioară.

Educația morală a copiilor este o activitate complexă care angajează grădinița,școala și familia .Unitatea de acțiune a acestor factori educativi ușurează realizarea scopului educației morale care este de formare a omului de tip nou,multilateral dezvoltat,luptător hotărât pentru cauza democrației.Dar pentru formarea trăsăturilor morale ale omului de tip nou se impune ȋndeplinirea următoarelor sarcini de constituire a moralei individuale :formarea conștiinței morale a viitorului cetățean (idealuri,sentimente,convingeri morale,noțiuni);formarea conduitei morale (deprinderi și obișnuințe de comportare morală);formarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter .

Elementele constructive ale conșiinței morale sunt idealurile,noțiunile ,convingerile și sentimentele morale.Ȋn cadrul societății individual se află ȋntr-o multitudine de relații interindividuale cu semenii săi.Aceste relații sunt reglementate de interese ,principii,norme juridice și morale,de valori.Relațiile și acțiunile ȋn care este ȋncadrat individual cunosc o mare diversitate având virtualități diferite.Contextul social al omului este polivalent prin resurse și solicitări .Cum se va comporta individul?Cum ȋși va organiza propriile atitudini:ȋn mod spontan ,ȋn funcție de situații și solicitări sau ȋn raport cu un ansamblu de norme și valori pe care el le-a asimilat și care-i orientează activitatea?Ce imagine despre sine ȋși făurește individul ȋn cadrul relaȚiilor sociale ?Spre ce imagine a conduitei morale aspiră el?Această imagine a conduitei ,orientată de principii și valori morale ,constituie idealul moral pe care dorim să-l realizăm și care prin educație și activitate se concretizează ȋn personalitatea individului.

Conștiința morală este o facultate a conștiinței care apreciază justețea morală a gândurilor ,cuvintelor și faptelor,independent de dorințele și ȋnclinațiile individului;este simțul sau imperativul moral,capacitatea omului de a se judeca pe sine,izvorâtă din nevoia interioară de armonie dintre conduit proprie și standardul moral propriu,care nu este inclus ȋn conștiința morală.Conștiința morală este ȋmparțială ȋn deciziile ei.Conștiința morală rămâne mereu orientată spre urmărirea acordului dintre convingeri și conduit ,dintre ceea ce poruncește standardul moral propriu și ceea ces e face cu adevărat.

Standardul moral propriu reprezintă ansamblul principiilor de conduită morală ,acceptate și considerate de individ ca fiind drepte și obligatorii ,totalitatea preceptelor morale recunoscute,legea morală subiectivă.Fiind format din totalitatea principiilor morale interiorizate,standardul moral propriu devine legea după care conștiința morală apreciază justețea conduitei morale.

Standardul moral propriu diferă,mai mult sau mai puțin ,de la individ la individ.Stabilirea lui nu este opera conștiinței morale ,ci a rațiunii,ȋn cooperare cu voința.Rațiunea este puterea legislativă din om ,care folosește și prelucrează informațiile de natură morală,de care dispune și ,dacă voința nu se ȋmpotrivește ,informațiile prelucrate devin principii de conduită,convingeri.

Conduit morală este gradul de conformare a subiectului cu standardul moral propriu,măsura ascultării sau neascultării.Cu alte cuvinte ,conduita morală este ansamblul manifestărilor interioare și al comportamentelor ,raportate la preceptele morale,admise de individ.Conduita poate fi considerată perfectă ȋn cazul ȋn care se suprapune perfect pe standardul moral propriu;este măsura reflectării acestuia.

Deoarece conștiința morală nu reglează raportul dintre dorințele firii și conduită,regretul provocat de consecințele neplăcute ale conduitei nu este efectul conștiinței morale,ci al firii egoiste ,preocupate ȋn primul rând de sine și impulsionate de porniri instinctuale.

Formarea conșiinței morale a copiilor implică ȋn mod necesar și ȋnarmarea lor cu anumite convingeri morale.Acestea sunt stări psihice complexe.Ȋn structura convingerii morale intră un element intellectual –o idee morală –și unul afectiv-adeziunea afectivă,sentimental de bucurie,de entuziasm pentru idea ȋnsușită.Când și-a format o convingere ,deci a optat pentru un adevăr sau pentru o idee ,omul acționează ȋn conformitate cu ea.Convingerile morale reprezintă un factor motivațional al conduitei copiilor.Copiii de vârstă școlară mică nu acționează evident ,pe baza convingerilor,atitudinea lor bazându-se pe imitarea acțiunilor executate de adulți.Sarcina educatorului este de a prezenta elevilor cât mai clar acțiunea pe care ei o vor executa și de a preciza idea morală ȋn lumina căreia vor acționa.

Respectând principiul accesibilității ,primele elemente privind formarea covingerilor la copiii preșcolari se vor referi la ȋndeplinirea obligațiilor școlare,ascultarea părinților,evitarea minciunii și afirmarea adevărului.

Formarea conduitei și conștiinței morale se relizează prin punerea ȋn circulație a valorilor morale pa care le regăsim ȋn tabela de valori a mediului social,precum și prin crearea condițiilor pentru asimilarea acestora ȋn condițiile asocierii cu mobiluri și trăiri pozitive.

Printre cele mai cunoscute studii asupra dezvoltării morale ȋn copilărie și ȋn adolescență au fost realizate de Jean Piaget ,L.Kohlberg și Nancy Eisenberg ,ȋn care evoluția morală stadială este asociată și explicată ca o consecință a dezvoltării stadiale a intelectului.

Ȋn concepția lui Jean Piaget ,mare psiholog elevețian cunoașterea se construiește ca un process global și stadial de adaptare și autoreglare a individului la mediu.Având ȋn vedere că morala este un produs al vieții sociale ,adaptarea morală este adaptare socială.

Principalele noțiuni ale moralei copilului sunt rezultatul sintezei ȋntre noțiuni impuse de adult și noțiuni care iau naștere ca rezultat al colaborării copiilor ȋntre ei sau cu adulții.Ȋn acest fel el a diferențiat două tipuri de morală care se manifestă ȋn educația copilului :una rezultată din raporturi de constrângere ,obligativități severe impuse din exterior ,autoritarism și una rezultată din cooperare ,ȋn care majoritatea regulilor de conviețuire se realizează datorită respectului reciproc și trăirii intense a sentimentului de egalitate.El a mai studiat modul ȋn care ȋnțeleg copiii regula,corectitudinea și incorectitudinea ,intoleranța,minciuna și diferențierea ei de ȋnșelăciune ,glumă,limita de toleranță și relaționare,permisivitatea morală față de copiii mai mici sau mai mari,idea de justiție,de egalitate față de evaluarea vinovăției ,a surprins atitudinea copiilor față de pedepse și a detașat ideea pedepsei ispășitoare și acordată ȋn funcție de circumstanțe.Orice morală ,arată Jean Piaget ,constă intr-un sistem de reguli,iar esența moralității trebuie căutată ȋn respectul pe care individul ȋl arată față de acestea.

Conform studiilor realizate,ȋn care a supus raportarea copiilor la regulile jocurilor practicate,Jean Piaget a constatat că aceștia ȋncep prin a considera regulile ca fiind nu numai obligatorii ,ci și intangibile ,trebuind să fie respectate cu exactitate.Această atitudine rezultă din constrângerea exercitată de copiii mai mari asupra celor mai mici și din presiunea adulților ȋnșiși,regulile jocului fiind astfel asimilate cu obligațiile propriu-zise.Ȋn urma investigațiilor ȋntreprinse Jean Piaget a identificat două stadii succesive ale evoluției comportamentului de respectare a regulilor ,ȋn care specificul relațiilor dintre copil și adult au un rol foarte important.

Primul stadiu este cel al realismului moral și corespunde copiilor până la vârsta de 7-8 ani.la această vârstă ,relația dintre adult și copii are un character unilateral,ȋn sensul că adultul reprezintă izvorul tuturor consemnelor și obligațiilor exterioare,copilul supunându-se acestuia ȋn virtutea valorii ce i-o recunoaște.la această vârstă un rol important ȋl are formularea cerințelor și organizarea programului zilnic de viață.Aproape totul este impus din exterior și ȋn mai mică măsură rezultat al unor mobiluri interioare.Tot prin contactul cu realitatea copilul ȋncepe să cunoască opiniile celor din jur cu privire la faptele și acțiunile morale,cu privire la ceea ce au voie sau nu să facă.Experiența morală ȋncepe să se inchege cu primele elemente de conștiință morală care vor declanșa și orienta din interior conduit morală.

Jean Piaget ,ȋn această etapă surprinde două stadii:

-stadiul pur motric și individual ,ȋn care copilul se manifestă conform dorințelor și deprinderilor motorii;

-stadiul egocentric,care ȋncepe ȋn momentul ȋn care copilul primește din afară exemplul unor reguli codificate.

Ȋn acest stadiu copiii,chiar și atunci când se joacă impreună ,se joacă fiecare pentru el și fără a se preocupa de codificarea regulilor.

Cel de-al doilea stadiu este cel al cooperării ,și corespunde nivelului de vârstă cuprins ȋntre 7 și 12 ani.La această vârstă respectul nu mai unilateral ,ci reciproc,iar din această cauză normele și regulile morale se vor interiorize și vor deveni mobiluri interne ale conduitei. Dacă ȋn primul stadiu o regulă oarecare impune o conduită corespunzătoare ,ȋn acest stadiu aceeiași regulă va avea efect pe planul conduitei numai dacă devine și o expresie a conștiinței ,acționând nu numai ca forță externă ,ci și ca una internă.La această vârstă un rol important in cadrul conștiinței morale ȋl au reprezentările morale ,ele stand la baza formării noțiunilor ,a criteriilor de apreciere și ȋn cele din urmă a convingerilor.Specific pentru aceste reprezentări este creșterea gradului de generalitate ,care prin prelucrarea lor conduc la noțiunea morală,proprie gândirii.Concomitent cu reprezentările și noțiunile morale ȋncep să se constituie judecățile morale.

Comparând judecățile morale ale copilului cu observațiile asupra comportamentului său,psihologul elvețian Jean Piaget a căutat să arate că primele forme ale conștiinței datoriei sunt prin excelență forme ale eteronomiei.Urmărind interacțiunea sferelor de dezvoltare a copilului,de a se cunoaște pe sine ,de a intra ȋn relații cu alții ,de a intra ȋn relații cu mediul ȋnconjurător ,se poate realiza ȋn mod progresiv principalele elemente ale moralei:spiritul de disciplină ,autonomia voinței,atașamentul față de grupul social.Putem afirma astfel că ,conduita dobândește satbilitate și permanență numai când imperativele externe devin cerințe.

L.Kohlberg pe baza cercetărilor realizate de Jean Piaget a realizat o analiză mult mai detaliată a dezvoltării morale,având la bază dezvoltarea cognitivă ȋn educațioa morală.”Abordarea s-a numit cognitivă deoarece se recunoaște că educația morală,ca și cea intelectuală au bazele ȋn stimularea gândirii active a copilului cu privire la rezultalele morale și la decizii.Este numită dezvoltare deoarece obiectivele educației morale sunt ȋnțelese ca evoluție ,ca trecere prin mai multe etape”.(Kohlberg,1975,pag.32).Ȋn dezvoltarea morală Kohlberg identifică trei niveluri ,fiecare cuprinzând două etape distincte:

1)primul nivel,premoral, până la vârsta de 12-13 ani,cuprinde stadiul de orientare la pedeapsă și de ajustare a ascultării și ținerii ȋn evidență restricțiilor pregnant și stadiul de hedonism naiv;

2)nivelul de moralitate convențional cuprins intre vârsta de 13-16 ani,de conformitate și de rol convențional ,care conține :stadiul caracterizat prin adaptarea la “copilul bun “din mediul cultural și stadiul moralității menținute prin autoritate;

3)nivelul moralității postconvenționale ,autoacceptate cuprins ȋntre vârsta de 16-20 de ani ,care trece prin stadiul acceptării regulilor morale ca legi sociale necesare și stadiul moralei acceptate.L.Kohlberg prezintă o recomandare educativă ȋn urma cercetărilor efectuate și anume că este de dorit ca tot ceea ce poate să ȋncurajeze și să susțină ,să contribuie la dezvoltarea morală a copilului.

Nancy Eisenberg precum și colaboratorii săi ,ȋn urma investigațiilor realizate prin utilizarea unor povești cu conținut moral au demonstrat măsura ȋn care un copil poate renunța la propriul interes pentru a ajuta o altă persoană.Ȋn urma cercetărilor efectuate ,formarea morală nu este numai o proiecție din exterior ȋn interior ,ci se naște și crește din interiorul fiecăruia,iar conștiința morală nu este numai o oglindă a modelelor,un răspuns la cerințe ,o automatizare a obișnuințelor ,ci după cum afirma Skinner este un efect al ȋntăririlor.

4.COMPONENTELE MORALEI SOCIALE :IDEALUL MORAL,VALORILE MORALE,NORMELE ȘI REGULILE MORALE

Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă normele de comportare a indivizilor și a colectivităților.Ca și celelalte forme ale conștiinței sociale,știința,religia,filosofia etc.-morala este condiționată și determinată de existența socială ,de condițiile de viață ale omului.

Ȋn ceea ce prvește viața socială nu ar fi posibilă fără respectarea unor norme prin care sunt reglementate relațiile sociale,comportarea oamenilor.

Morala socială reflectă relațiile dintre indivizi existente intr-un anumit timp și spațiu.Deoarece normele morale sunt fixate ȋn societate pentru apărarea intereselor ei,ele se vor schimba ȋn funcție de interesele societății ,de condițiile vieții materiale a societății.Normele morale nu sunt veșnice.Când se schimbă existența socială ,societatea trebuie să –și modifice și conștiința socială,deci morala.Ca formă a conștiinței sociale,morala are un caracter reflectoriu ,istoric,axiologic,general-uman,specific,etnic și național.

La nivel reflectoriu morala cuprinde idealuri,valori,norme,principia și reguli la care ne raportăm ,pe care le cunoaștem și le integrăm ȋn structurile proprii de conștiință și de conduită.

Din punct de vedere ca fenomen social ,morala este o formă a conștiinței sociale care include ȋntr-un tot unitar idealul moral ,valorile morale,normele și regulile morale ,prin care se reglementează raporturile omului cu ceilalti oameni ,cu societatea și cu sine ȋnsuși.Morala socială reflect relațiile concrete dintre indivizi derivate din comportamentele acestora cât și sensul lor ideal.

Educația morală se realizează pe fondul acestei morale sociale și ȋntr-un animit context psiho-social,implică acțiune și experiență trăită;omul realizează valorile ȋntr-o sitruație de fiecare dată concretă și “plecând de la coloritul bogat al individualității sale”(Huma ,1981,pag.97).

Idealul moral reperezintă o imagine a perfecțiunii din punct de vedere real .El rezidă ȋntr-un model ce conține chintesența morală a personalității umane ,ca ȋntruchipare a tuturor calităților morale ȋn manifestarea lor excepțională.El are un caracter prospectiv ,fiind o prefigurare a sensului de evoluție a comportamentului ,forța propulsivă și modelatoare rezultând din faptul că niciodată conținutul său nu va fi epuizat ȋn comportarea reală a oamenilor.Prin conținutul său idealul moral angajează personalitatea umană să se autodepășească ȋntr-un proces continuu.Idealul moral ca proiecție și reprezentare generalizată a aspirațiilor și trebuințelor umane este obiectiv,iar ca formulare a devenirii și desăvârșirii la nivel individual ,el este subiectiv.

Valorile morale presupun cerințe și exigențe generale care rezultă din idealul moral.Ele acoperă o gamă largă de situații și manifestări morale precum libertatea ,responsabilitatea,cinstea,spiritul de coordonare.Ele sunt standarde ale comportării având un caracter general uman,dar și unul concret social-istoric.

Educația morală are ca obiectiv formarea omului ȋn virtutea valorilor pozitive și prevenirea ,combaterea și corectarea celor negative.

Valorile morale sunt normele,idealurile,faptele și ideile exprimate ȋn concepte precum :cinste,datorie,fericire,bine,patriotism,umanism,bine,dreptate,sinceritate,prietenie ,etc.De cele mai multe ori ȋn sens axiologic,se desprind valorile pozitive de cele negative,sau cum le mai numim,nonvalori:falsitate,necinste,trădare,răutate,invidie,prefăcătorie,agresivitate,etc.

Valorile morale se referă la un câmp larg de situații și manifestări comportamentale;sunt cerințe cu care nu se fac compromisuri sau negocieri.

Normele și regulile morale se referă la situații concrete ,ele implicând cerințe de comportare generate de ideal moral și valorile morale .Ele apar sub forma unor propoziții prescriptive de genul:obligații,permisiuni,interdicții referitoare la fapte și acțiuni morale.Ele dau substanță idealului,,exprimând exigențele uneia sau nai multor valori sub forma unor cerințe de comportare,ca modele de acțiune”,care se impugn comportamentului.De cele mai multe ori se pot exprima printr-un ansamblu de propoziții prescriptive sub formă de recomandări ,interdicții ,și permisiuni privitoare la acțiuni morale.Nerespectarea acestor norme și reguli constituie obiect al sancțiunii morale care,la nivel social ,se ȋnfăptuiește de către opinia publică ca presiune asupra comportamentului individual și de grup.

Componentele morale sociale au un caracter determinant față de conștiința morală individuală a fiecărui membru al societății.Ele sunt interiorizate de fiecare individ trecând prin filtrul propriei sale subiectivități.

Dezvoltarea morală a personalității implică o determinare externă dată tocmai de componentele morale sociale și autodeterminare internă concretizată ȋn faptul că interiorizarea valorilor și normelor morale presupun și antrenarea factorilor subiectivi.Scopul educației ȋn spiritul morale sociale ȋl reprezintă formarea individului ca subiect care gândește ,simte și acționează ȋn conformitate cu cerințele care se degajă din componentele pe care le impun morala socială .Trăirile affective concretizate ȋn sentimente și emoții morale implică adeziunea subiectului față de cerințele pe care le implică normele și regulile morale.

5 .PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MORALE