Educatia Fizica,sportul Si Cultura Organizationala In Romania
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………………………………………….2
CAPITOLUL I. ACTUALITATEA ȘI MOTIVAȚIA TEMEI. METODOLOGIA ORGANIZĂRII STUDIULUI…………………………………………………………………………………………5
1.1. ACTUALITATEA TEMEI………………………………………………………………………………………….5
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI…………………………………………………………………………….. 9
1.3. SCOPUL STUDIULUI……………………………………………………………………………………………..10
1.4. OBIECTIVELE STUDIULUI……………………………………………………………………………………10
1.5. IPOTEZELE LUCRĂRII…………………………………………………………………………………………12
1.6. SUBIECȚI ȘI LOC…………………………………………………………………………………………………..13
1.7. ETAPELE STUDIULUI……………………………………………………………………………………………13
1.8. METODE DE CERCETARE . UTILIZATE.STUDIUL DOCUMENTAR……………………..14
CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII…………………………….17
2.1. CE ÎNSEAMNĂ CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ?………………………………………………..17
2.2. STRUCTURI SPORTIVE ÎN ROMÂNIA ȘI PE PLAN INTERNAȚIONAL………………….20
2.3. CE ÎNSEAMNĂ SPORTUL? CARE ESTE LEGĂTURA SPORTULUI CU STATUL?….23
CAPITOLUL III. DEMERSUL PERSONAL ÎN ORGANIZAREA STUDIULUI…………..31
3.1. ANALIZA……………………………………………………………………………………………………………….32
3.2. REZULTATE………………………………………………………………………………………………………….44
3.3. DISCUȚII……………………………………………………………………………………………………………….45
3.4. CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………50
3.5. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………53
Introducere
Educația fizică și sportul reprezintă drepturi fundamentale ale omului, recunoscute de marile organizații internaționale. În Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948) se stipulează faptul că orice persoană are dreptul la educație, în scopul dezvoltării depline a personalității sale.
În Scrisoarea Internațională privind Educația Fizică și Sportul, UNESCO (1978) stabilește, la articolul 1, că aceste activități reprezintă „un drept fundamental al tuturor”, iar exercitarea lui are multiple efecte asupra stării de sănătate și a dezvoltării personalității oamenilor.
În Convenția asupra Drepturilor Copilului (ONU, 1989), în Convenția împotriva Discriminării în Educație (ONU, 1960), în alte tratate și declarații, educația fizică și sportul sunt considerate activități prin care se asigură dreptul la educație.
În baza experienței acumulate în cursul Anului European al Educației prin Sport (2004), Comisia Europeană încurajează sprijinirea activităților fizice și sportive prin intermediul diferitelor inițiative politice, în domeniul educației și al formării.
În România, Legea învățământului nr. 84/1995 precizează, la art. 4, că învățământul are ca finalitate formarea personalității umane, inclusiv prin „[…] educație fizică, educație igienico-sanitară și practicarea sportului”, aspecte întărite prin Legea Educației fizice și sportului nr. 69/1999, care stipulează că acestea reprezintă activități de interes național, sprijinite de stat. Astfel, „Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat, iar autoritățile administrative, instituțiile de învățământ și instituțiile sportive au obligația de a sprijini educația fizică, sportul pentru toți și sportul de performanță, și de a asigura condițiile de practicare a acestora”.
În consecință, există cadrul conceptual și legal prin care se recunoaște rolul social al acestor activități și prin care se asigură premise pentru desfășurarea lor.
În cadrul caracterului global al educației, educația fizică și sportul prezintă conținuturi și sarcini specifice, cu influențe de sistem asupra individului, în plan fizic, motric, intelectual, estetic și moral. În același timp, educația fizică și sportul pot fi considerate drept forme speciale de educație prin fizic, care conduc nu doar la finalități biologice, ci și la importante aspecte psihologice și sociale.
Educația formală și informală beneficiază de valorile transmise prin educație fizică și sport, cum sunt acumularea de cunoștințe, motivație, aptitudini, dispoziția de a depune eforturi personale, precum și de calitățile sociale, cum sunt munca în echipă, solidaritatea, voluntariatul, toleranța și fair-play-ul, totul într-un context multicultural.
Datorită marii lor accesibilități, educația fizică și sportul se practică sub cele mai diferite b#%l!^+a?forme, însoțind omul de la naștere până la bătrânețe, creând astfel un stil de viață echilibrat și sănătos. Educația fizică și sportul dispun de strategii de aplicare și metode adaptate pentru realizarea obiectivelor diferențiate, pentru fiecare vârstă. Incluse în educația permanentă acestea acționează în sistem global, fizic, psihic și cultural favorizând integrarea socială a oamenilor indiferent de rasă, cultură sau orientare politică.
Educația fizică și sportul sunt totodată factori de consolidare a rezistenței la incovenientele vieții moderne, o bogăție comună cu profund caracter educativ pe parcursul întregii vieți, reprezentând un tonic pentru activitățile de timp liber individuale sau în grup.
Promovând respectul pentru organismul propriu și al altora, educația fizică și sportul se constituie în forme de educație pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o ființă biologică ale cărei componente structural-funcționale sunt, în mod general și specific, influențate prin educație fizică și sport. Funcția de optimizare a potențialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor influențelor exercitate asupra organismului uman.
O solicitare adecvată, din punct de vedere cantitativ și calitativ, în educație fizică și în antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice și funcționale relevante, care permit o mai bună adaptare a individului la cerințele vieții cotidiene.
Organizația Mondială a Sănătății promovează, prin programul „Viață activă” (1998), importanța practicării sistematice a activităților fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii și tineri. Cercetările au arătat că exercițiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătățește sănătatea fizică și mentală, având o contribuție pozitivă la procesul de învățare și dezvoltare a personalității, la reducerea riscului apariției afecțiunilor fizice și psihice asociate stilului de viață modern. În acest sens, se recomandă practicarea a cel puțin 30 de minute, zilnic, de activitate fizică, ce necesită efort moderat – pentru adulți, și 60 de minute -pentru copii.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariția obezității și a unor afecțiuni cronice, precum bolile cardiovasculare și diabetul, care afectează calitatea vieții, pun în pericol viața persoanelor și creează probleme economiei și bugetului alocat sănătății (Cartea Albă privind Sportul, Comisia Comunităților Europene, 2007). Studiile efectuate în diferite țări evidențiază că fiecărui dolar investit pentru educație fizică și sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale (Declarația de la Punta del Este a Miniștrilor Educației, 1999). Nu întâmplător, există concepția potrivit căreia „sportul dă zile vieții și viață zilelor”.
În aceste condiții, domeniul educației fizice și sportului trebuie să își asume, cu mai multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competențele complementare ale specialiștilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuți), și, pe de altă parte, prin impunerea unor programe-cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcția realizării obiectivelor specifice ariei de compentență a specialiștilor.
Domeniul educației fizice și sportului definește un univers al creațiilor umane de natură morală, intelectuală, estetică, ce își găsesc locul cuvenit în ansamblul general al valorilor culturale. Ca act de creație valorică, deci ca act de cultură, educația fizică și sportul reliefează o nouă semnificație a corpului uman, o îmbinare armonioasă între cultura spiritului și acțiunea propriu-zisă.
Educația fizică și sportul își aduc o contribuție originală la educația culturală prin promovarea frumuseții corpului, prin expresivitatea mișcărilor și prin calitatea relațiilor interumane pe care le implică.
Funcția culturală a acestor activități se exprimă și prin momentele de sublim pe care le relevă marile spectacole sportive, de exemplu, festivitățile de deschidere și închidere a Jocurilor Olimpice, care provoacă o intensitate emoțională greu de egalat. De asemenea, sublimul apare, adeseori, și ca atribut al naturii, care „găzduiește” performanța sportivă, valorile estetice ale acesteia fiind solidare cu acțiunea sportivă.
Putem aprecia că dezvoltarea culturii universale s-a realizat și prin îmbogățirea culturii fizice, care presupune un ansamblu de idei, convingeri, obiceiuri, instituții, discipline științifice, opere artistice etc.
Toate aceste elemente creează legătura intrinsecă între educație fizică, sport și cultură, care unește, într-un limbaj comun, diferite arii geografice și sociale.
CAPITOLUL I
ACTUALITATEA ȘI MOTIVAȚIA TEMEI. METODOLOGIA ORGANIZĂRII b#%l!^+a?STUDIULUI
1.1. ACTUALITATEA TEMEI
Noțiunile de educație fizică și sport sunt noțiuni de dată relativ recentă, cea de sport apărând abia în secolul al XIX-lea. Dar acțiuni analoage în conținut și finalitate întâlnim, sub alte denumiri, încă din antichitate. Practicarea exercițiilor fizice sub formă de întrecere, caracteristică a sportului contemporan, era denumită în Grecia antică agonistică, iar acțiuni cu semnificații și elemente de conținut care corespund educației fizice erau denumite, încă din cele mai vechi timpuri, gimnastica. Această denumire o întâlnim chiar și în vremuri mai apropiate de zilele noastre, elocvente în acest sens fiind noțiunile de gimnastică suedeză sau gimnastică germană, care erau de fapt adevărate sisteme de educație fizică și nu disciplina sportivă din zilele noastre gimnastica. Între noțiunile de educație fizică și cea de gimnastică, așa cum aceasta era folosită în trecut, există cel puțin două elemente comune: este vorba de caracterul formativ al exercițiilor fizice cuprinse în cele două activități amintite (de favorizare a dezvoltării fizice armonioase, de formare a priceperilor și deprinderilor motrice, de dezvoltare a calităților motrice) și adresarea ambelor activități cu prioritate tinerei generații. Perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice a oamenilor a preocupat în permanență societatea omenească, în diferitele ei trepte de dezvoltare, acționând în acest sens totdeauna prin două instrumente: educația fizică – cu caracter predominat formativ – și sportul – cu caracter de valorificare a aptitudinilor motrice ale oamenilor sub formă de întrecere. Noțiunile de educație fizică și sport au intrat în lexicul majorității popoarelor, fără însă a anula denumirile unor activitățile practice din cele mai vechi timpuri ca: atletism, înot, schi, călărie etc. Acestea sunt ramuri sau discipline sportive care s-au constituit ca urmare a diferențierii și specializării practicării exercițiilor fizice în scopuri competitive. Există legătură între ramurile și disciplinele sportive, sportul în general, și educația fizică, prin exerciții fizice proprii primelor realizându-se obiectivele educației fizice. Deși educația fizică și sportul cunosc multe întrepătrunderi el sunt activități diferite, cu obiective specifice fiecăreia, dar cu finalități ce concură la perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice a oamenilor. În baza acestor finalități comune s-a constituit un sistem de cunoștințe, de generalizări capabile să asigure baza teoretică științifică a activităților practice de educație fizică și sport. Concretizate în teze ce se referă la interpretarea b#%l!^+a?educației fizice și sportului ca activități sociale, în principii, obiective, metode, forme de organizare a pregătirii celor cuprinși în practicarea exercițiilor fizice, aceste cunoștințe s-au constituit în Teoria și metodica educației fizice și sportului, disciplina cu gradul cel mai înalt de generalizare a practicării educației fizice și sportului. Învățarea motrică, motivația, activarea, anxietatea competițională, sunt doar câteva subiecte de larg interes în domeniul sportului. În al doilea rând, sportul are o contribuție foarte importantă din perspectivă socială : procese de grup, comunicarea în cadrul echipei, conducerea grupului, coeziunea, relația antrenor-sportiv. Aceste subiecte au fost abordate din nevoia de a ajuta sportul de mare performanță. Concepte cum ar fi optimizarea comunicării în grup, anxietatea intragrup sau elemente privind coeziunea au fost descoperite și aplicate în sport și apoi folosite în psihologia managerială.
Dar dacă privim lucrurile de la nivelul unei organizații sportive, ne dăm seama că aceste concepte și abordări sunt prea puțin folosite. De fapt, interesul nostru spre mediul social și economic în care sportivii de mare performanță evoluează este de-abia la început. De abia realizăm că sportul modern este mai mult decât performanța sportivilor de elită. Este rezultatul unor interacțiuni complexe dintre organizații naționale și internaționale. Un alt adevăr este că sportivii și antrenorii sunt din ce în ce mai mult influențați de administratori sportivi, federații de specialitate precum și de procese sociale, economice și politice. A înțelege mai bine mediul organizațional este benefic nu numai pentru sportivi dar și pentru antrenori și manageri sportivi. Psihologii sportivi lucrează cu sportivi individuali dar și cu echipe. În noua abordare care se prefigurează, se merge de la performanța de înalt nivel la managementul sportiv.
Cel mai mare “dușman” al unei organizații sportive astăzi nu este o altă organizație sportivă, nici o altă ramură sportivă, nici mediul social, nici sportivii, nici chiar criticii sau oponenții ei: inamicul numărul unu este structura organizațională și organizația sportivă însăși. Datorită inerției lor, organizațiile sportive riscă să-și piardă membrii în favoarea unor promotori care sunt dispuși să le ofere oportunități mai bune printr-o structură de marketing solidă. Astăzi, oamenii au nevoie de trei condiții de bază pentru a practica un sport și a lua parte la competiții sportive: sprijinul material (oportunități și infrastructură), sprijinul organizațional (planificarea și programarea) și administrarea profesionistă (informația din cadrul organizației și un proces managerial foarte bine pus la punct). Inerția în combinație cu lipsa structurii organizaționale, absența procedurilor administrative, incapacitatea managerilor, nu numai că vor distruge organizația , dar și mișcarea sportivă în forma cunoscută astăzi. Din aceste motive, se caută forțele de acțiune cele mai adecvate pentru a evita aceste situații. Organizarea, administrarea b#%l!^+a?și managementul sunt forțele de acțiune ale organizațiilor sportive din orice țară. Aceste trei elemente trebuie să funcționeze împreună pentru o asociație, club, ligă, organizator de evenimente sau organizație sportivă regională, pentru a atinge cel mai înalt nivel de eficiență și să soluționeze problemele care apar. O organizație viabilă își formează o structură coerentă de unități interdependente și interactive, de secțiuni sau departamente, care funcționează într-un sistem. În orice țară, activitățile sportive au nevoie de o structură organizatorică bună pentru ca sportivii, cluburile, echipele să participe la evenimente cu ușurință. Pentru a atinge acest obiectiv, unitățile unei organizații sportive trebuie să conlucreze pentru a atinge obiective bine determinate. Administrarea este alocarea de resurse umane, materiale, financiare necesare pentru a menține funcționarea organizației și pentru a implementa acțiunile sale strategice. Odată ce structura unei organizații este definită clar, trebuie pusă la punct și o administrație eficientă pentru a spirjini și a urmări acțiunile acestor unități, precum și pentru a fi în legătură cu cei care practică sportul. Managementul creează și menține un sistem coerent de proceduri decizionale și îi motivează pe oameni ca aceștia să se poată identifica cu obiectivele și să contribuie la realizarea planului strategic al organizației. Acest fapt necesită un flux de informație adecvat, o determinare a obiectivelor, o selectare a activităților necesare pentru a urma aceste obiective, motivarea membrilor, angajaților, voluntarilor pentru a conlucra la realizarea acestor obiective. Organizația trebuie condusă de manageri competenți de la primele faze de activitate până la cel mai dezvoltat stadiu al ei. Prin activitățile de relații cu publicul, organizația va proiecta atitudini pozitive și o imagine de top care va fi preferată de public. Această imagine trebuie să fie cea a unei organizații care lucrează pentru beneficiul comunității și este interesată mai ales de dezvoltarea fizică, mentală și morală a tineretului. O asemenea imagine trebuie să fie compatibilă cu valorile de bază din țara respectivă în general, și cu cele ale comunității în care funcționează organizația, în particular. Pentru realizarea unei asemenea imagini este necesară o comunicare eficientă. Părțile componente ale unei organizații sunt resurse inerte fără realizarea unei comunicări eficiente între ele. O formă de expresie orală, scrisă, sau limbaj corporal, comunicarea este un proces care apare din nevoia de comunicare, continuă prin formularea mesajului și se încheie cu transmiterea acestui mesaj, în prima fază. În cea de-a doua fază, receptorul sintetizează mesajul în timp ce emițătorul așteaptă feedbackul care confirmă înțelegerea mesajului. Acesta poate include indicațiile date, înțelegerea conținutului, cererea de informații adiționale, respingerea conținutului mesajului. Organizațiile sportive trebuie să acorde atenție sporită sistemului de comunicare pe care-l adoptă. Ele trebuie să stabilească un flux de informații coerent, care să circule în două direcții: pe plan intern, în interiorul organizației, iar pe plan extern, spre mediul din afara organizației. Pe plan intern, toate organizațiile sportive trebuie să urmărească comunicarea dintre diferitele secțiuni, b#%l!^+a?departamente și unități administrative, angajați, sportivi, cluburi și organizații afiliate care intră în structura lor. Receptorii externi includ televiziunea, radioul, presa: alte organizații: agenții guvernamentale care sunt implicate în activitățile sportive și au responsabilitatea de a dirija fonduri guvernamentale: organizații private care finanțează activitățile sportive și firmele interesate în sponsorizarea evenimentelor sportive: marele public prin comunicarea realizată în mass media și prin publicitate.
Conceptul de comunicare din prezent oferă managerilor uneltele necesare pentru realizarea obiectivelor organizaționale printr-un sistem de comunicare adecvat. Comunicarea îi menține pe membrii organizației informați, motivați, încrezători. O comunicare adecvată (F. Dave- Unblocking Organizational Communication) are următoarele caracteristici: – comunică misiunea/viziunea organizației cu membrii săi; – integrează toate eforturile pentru a atinge scopul comun, toată lumea lucrând într-o singură direcție; – menține un grup sănătos, în care fiecare membru este de valoare și fiecare manager este de încredere; – ia decizii inteligente permițând organizației să reaționeze eficient la oportunități și la amenințări; Toate acestea sunt elemente obligatorii pentru o comunicare eficientă și fiecare element contribuie la sudarea efortului comun al managementului și a angajaților pentru atingerea scopului organizației. Dacă aceste condiții sunt respectate, atunci organizația va atinge rezultate maxime în activitatea
Românii nu fac de obicei sport. Ei apelează la mașina personală sau transportul în comun care înțepenesc și sufocă orașul. Acestea la rândul lor contribuie la poluarea și aglomerația excesivă din România.
Printre alte probleme care influențează practica unui sport în România se numără și: lipsa unei politici eficiente de informare și promovare a practicării sportului atât în oraș cât și pe traseele montane, existența numeroase centre de informare;
De asemenea, practicarea sportului a fost înlocuită în rândul tinerilor, cu jocurile pe calculator sau alte activități statice, studiile arătând că aceștia suferă de mai multe probleme de sănătate decât generațiile anterioare (1 din 4 tineri suferă de obezitate).
Metodica formării cunoștințelor de specialitate. De cele mai multe ori cunoștințele tehnice de specialitate sunt transmise în cadrul lecțiilor de practică a exercițiilor fizice, metodele verbale fiind utilizate în acest scop (povestirea, explicația, convorbirile, expunerile). În funcție de vârsta practicanților, de nivelul lor de pregătire, de particularitățile de gen, dar și de tematica lecțiilor, se vor folosii cele mai adecvate metode. Este nevoie să fie folosită terminologia specifică, să se dea explicații metodice logice, care să ajute la înțelegerea și b#%l!^+a?argumentarea execuțiilor. Pot fi planificate și lecții speciale de transmiterea cunoștințelor teoretice de specialitate, mai ales atunci când timpul este nefavorabil desfășurării lecțiilor de educație fizică sau când, din motive obiective, lecțiile practice nu se pot desfășura. Deși Educația fizică este o disciplină de învățământ, prevăzută în planurile de învățământ a tuturor claselor, la noi în țară nu există manuale specifice, așa cum au toate celelalte discipline ce se regăsesc în curriculum școlar. Elevii ar putea astfel să dobândească o cantitate mai mare de cunoștințe teoretive, iar evaluarea ar putea avea și componenta cogninitivă, nu doar pe cea practică. Cunoștințele teoretice de specialitate se pot dobândi și prin activităŃi înafara lecțiilor de educație fizică, care implică întocmirea de referate cu teme specifice domeniului, prin citirea de cărți din domeniu, urmărirea unor filme sau emisiuni radio și tv cu tematică specifică.
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Idealul reprezintă modelul prospectiv spre care trebuie să se îndrepte întreaga activitate teoretică și practică specifică. Idealul este determinat de comanda socială, de concepția factorilor de decizie pe plan național. Există legi, decrete guvernamentale, instrucțiuni și acte normative, care definesc concepția pe plan național. Am ales această temă datorită faptului că sunt convins de anumite aspecte pe care vreau să le și demonstrez. Aceste aspecte sunt:
educația fizică și sportul fac parte integrantă din măsurile privind dezvoltarea fizică armonioasă și menținerea sănătății populației țării;
educația fizică și sportul se subordonează pregătirii pentru muncă și viață; ·
includerea în practicarea exercițiilor fizice a tuturor categoriilor de cetățeni;
afirmarea talentelor pentru reprezentare la nivelul exigențelor mondiale;
petrecerea timpului liber a oamenilor prin practicarea exercițiilor fizice sub diferite forme;
asigurarea unei conduceri unitare a fenomenului de practicare a exercițiilor fizice, pe fondul unei autonomii în plină afirmare;
1.3. SCOPUL STUDIULUI
b#%l!^+a?
Cu privire la scopul și obiectivele cercetării, am stabilit că prin cercetarea noastră dorim să evidențiem valențele axiologice, formative și educaționale ale activităților sportive din zona nonformală, să aducem o contribuție la formarea în rândul tinerilor a unor dimensiuni atitudinale–acționale și valorice legate de practicarea activităților motrice, atât pentru o dezvoltare fizică armonioasă, implicit pentru întreținere și sănătate, cât și pentru petrecere utilă, plăcută a timpului liber.
1.4. OBIECTIVELE STUDIULUI
Pentru a crea o viziune eficientă asupra realității cercetate, am urmărit realizarea următoarelor obiective:
O.1. Realizarea unui program de activități fizice atractiv, complex, adaptat nevoilor și cerințelor practicanților.
O.2. Identificarea spectrului motivațiilor care determină participarea studenților la activitățile de educație fizică și sport.
O.3. Să identificăm opiniile studenților, ale cadrelor didactice și ale instructorilor sportivi cu privire la valoarea educativă a activităților de EFS nonformale, la valoarea formelor de desfășurare ale acestor activități la nivelul de implicare al studenților în practicarea independentă, nonformală a exercițiului fizic sub toate formele sale.
O.4. Identificarea atitudinilor studenților față de activitățile motrice și stimularea interesului acestora pentru practicarea continuă și sistematică a activităților sportive, correlate cu interesele și așteptările tinerilor pentru formarea și manifestarea unui stil de viață sănătos.
O.5. Identificarea valorilor morale promovate și dezvoltate prin participarea la AEFS, în conexiune cu testarea gradului de socializare al studenților și a disponibilității lor la activități de grup.
O.6. Identificarea conținutului tablei de valori sociale prezente în viața studenților și a opiniei tinerilor privind relevanța și consistența valorilor de grup. b#%l!^+a?
O.7. Să aflăm care sunt experiențele și percepțiile tinerilor față de efectele-valori ale exercițiului fizic pentru sine, prin relaționarea cu modalitățile de petrecere a timpului liber, a locului ocupat de practicarea activităților nonformale de EFS în cadrul acestor preocupări.
O.8. Să cunoaștem opinia studenților cu privire la factorii stimulativi determinanți pentru practicarea exercițiul fizic în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime necesare obținerii unui potențial biomotric ridicat corelat unui randament crescut în muncă și studiu.
Cercetarea pe care am realizat-o s-a orientat spre investigarea următoarelor variabile dependente, pe care le-am împărțit în cinci categorii după cum urmează:
1.Variabilele care vizează programul și activitățile nonformale de educație fizică:
V1. Program formativ de instruire;
V3. Percepții privind valorile activităților nonformale de EFS
V13. Valori ale timpului liber.
2.Variabile care vizează valorile conduitei sociomorale:
V8. Valorile etice și rezonanța lor comportamentală;
V10. Comportament prosocial, acțional;
3.Variabile motivaționale, de mobilizare energetică și de susținere a efortului pentru practicarea exercițiului fizic în activități nonformale:
V2. Motivația participativă la activități formale/nonformale de EF;
V4. Angajarea în practicarea exercițiului fizic;
V14. Efecte de relaxare, refacere, detensionare;
4.Variabile care încorporează și explicitează valorile sinelui/Eului:
V5. Atitudini promișcare ale tinerilor;
V6. Conduite de practicare sistematică și constantă a exercițiilor fizice;
V7. Stilul de viață sănătos;
V12. Percepția valorilor/efectelor exercițiului fizic; conexiuni cu Sinele studentului practicant;
5.Variabile care exprimă relațiile sociale și de grup:
V9. Abilități de relaționare interpersonală și interactivitate pozitivă;
V11.Valorile de grup-relevanță pentru conduita studenților
Variabilele independente au fost considerate: vârsta, concepția grupului/comunității despre EFS, genul, acceptanța participării la cercetare.
1.5. Ipotezele lucrării
Cercetarea întreprinsă s-a focalizat pe verificarea ipotezei generale care are b#%l!^+a?următorul enunț: În ce măsură putem proiecta și asigura o complementaritate între activitățile formale și activitățile nonformale de educație fizică și sport, astfel încât să creștem eficiența didactică a fiecăreia în parte, cultura organizațională, calitatea motivației participative și asigurarea continuității.
Pentru verificarea ipotezei generale am elaborat un set de șase ipoteze secundare pe care le prezentăm în continuare.
(I.1). Dacă aplicăm un program suplimentar de instruire, complex, sistematic, valoricatractiv, atunci motivația participanților la activitățile de educație fizică și sport formale și/sau nonformale va crește ca potențial și direcționare energetică și temporală.
(I.2). Dacă activitatea de EFS este practicată sistematic și într-un registru lărgit al valorilor activităților nonformale, cu conștientizarea efectelor benefice pentru sănătatea subiecților (individuală și de grup), atunci nivelul angajării tinerilor în practicarea exercițiului fizic independent și în medii nonformale va cunoaște un ritm crescut; se poate chiar anticipa continuarea acestuia și în perioada vieții profesionale de adult.
(I.3). Dacă formăm tinerilor atitudini pozitive relevante față de mișcarea fizică, atunci vom creea premisele unei conduite adecvate de continuare a practicării constante a exercițiilor fizice autonome și/sau de grup; efectele vizibile vor fi prezente în sfera valorilor centrate pe constituirea și afirmarea unui stil de viață sănătos și activ.
(I.4). Dacă în activitatea de EFS vom promova un comportament/conduită bazat pe un set de valori specifice unui cod etic acceptat socio-comunitar, atunci vom forma tinerilor abilități de relaționare, orientare și integrare eficace în medii social-existențiale.
(I.5). Dacă prin activitățile nonformale de EFS formăm tinerilor un comportament social valoric-atitudinal, atunci aceștia vor fi determinați să cunoască, să accepte și să respecte valorile grupului de apartenență.
(I.6). Cu cât percepția valorilor exercițiului fizic pentru sine este mai puternică, cu atât acest lucru îi va determina pe tineri ca timpul liber să fie perceput, evaluat și consumat activ, b#%l!^+a?pozitiv, orientat spre relaxare, refacere, detensionare și întărirea capacității profesionale
1.6. SUBIECȚI ȘI LOC
Pentru atingerea obiectivelor propuse în cercetarea noastră privind sportul, educația fizică și cultura organizațională în România, am folosit eșantioane formate din studenți, cadre didactice din învățământul superior și instructori/animatori de timp liber.
Eșantionul, constituit pe baza eșantionării simple aleatoare, a cuprins un număr de 400 de studenți fete și băieți din cadrul Universităților din Târgoviște. Dintre aceștia 300 sunt în anii I și II de studiu și 100 sunt din anii III, IV. Am dorit să cunoștem și opinia cadrelor didactice din cadrul Universității Valahia din Targoviște/Facultatea de Știinte Umaniste, cu privire la tematica cercetării și pentru aceasta, am investigat 80 de persoane din catedrele de specialitate ale acelorași instituții de învățământ superior.
1.7. ETAPELE STUDIULUI
În realizarea demersului nostru științific, diagrama Gantt a reprezentat imaginea etapelor pe care le-am parcurs pe timpul derulării cercetării. Vorbim despre:
stabilirea temei;
studiul literarurii de specialitate;
definirea designului cercetării;
stabilirea eșantionului;
aplicarea chestionarelor,
analiza datelor și interpretarea rezultatelor;
elaborarea și prezentarea rapoartelor de cercetare în cadrul școlii doctorale;
elaborarea tezei: analiză și susținere.
Metodologia utilizată s-a construit urmare a aplicării CHESTIONARULUI ca metodă de cercetare.
1.8. METODE DE CERCETARE . UTILIZATE. STUDIUL DOCUMENTAR
Metodele anchetei sunt folosite pentru aflarea opiniilor, motivelor, intereselor sau opțiunile diferitelor categorii de subiecți cu privire la fenomenul investigat. Dintre metodele b#%l!^+a?anchetei amintim: a)metoda convorbirilor, b)metoda chestionarelor și c)metoda interviurilor
Metoda chestionarului presupune elaborarea de către cercetători a unor întrebări la care subiecții trebuie să răspundă, experiența acestora putând aduce precizări în legătură cu tema cercetată. Chestionarele cuprind o succesiune de întrebări adresate în scris, la care subiecții trebuie să răspundă tot în scris. De regulă această metodă este asociază cu alte metode de cercetare, de regulă metode de prelucrare și interpretare a datelor.
Chestionarul reprezintă instrumentul de bază folosit în cercetările de marketing pentru colectarea de date primare (date ce fac obiectul unei analize ulterioare); acesta este un document scris (pe suport informatic), constând dintr-un set de întrebări deschise și/sau închise (cu alegere unică sau multiplă, clasamente, scale etc.) la care persoanele investigate urmează să răspundă.
Elaborarea chestionarului necesită multă experiență și precauție, redactarea sa fiind o sarcină dintre cele mai dificile pe parcursul realizării studiului. Principii de redactare a întrebărilor unui chestionar:
structurarea întrebărilor se face pornind de la general la particular: la început vor fi abordate teme simple, continuând, progresiv, cu întrebări din ce în ce mai complexe;
stil clar și precis: să evite exprimările lungi și ambigue, terminologia complexă;
întrebările să fie relevante și scurte: lungimea chestionarului trebuie să fie minimă (întrebările cu mai mult de 20 de cuvinte sunt mai greu de înțeles de respondent, într-un interval scurt de timp);
fiecare iîntrebare trebuie să "atace" un singur subiect;
imparțialitate: formularea întrebărilor nu trebuie să influențeze răspunsul;
întrebările nu trebuie să fie agresive: există întrebări sensibile (legate de venituri, vârstă, clasă socială, etnie), care vor fi plasate la sfârșitul chestionarului.
Pentru investigarea problematicii abordate, în cercetarea noastră, am utilizat chestionare de opinie, cu ajutorul cărora am analizat atitudinile, motivația, recunoașterea și conștientizarea de către studenți a valorilor care se dezvoltă prin activitățile de EFS, formale b#%l!^+a?sau nonformale, precum și intensitatea acestor opinii. Chestionarele vizează atât studenții din anii I și II, de la patru instituții de învățământ superior din Târgoviște, unde prezența la lecțiile formale de EFS este obligatorie, cât și pe cei din anii mai mari, respectiv III și IV, care nu au prevăzută această disciplină în planurile de învățământ, cadre didactice și instructori sportivi. Chestionarele au conținut întrebări închise, cu variante de răspuns multiple pentru care am utilizat scala ordinală de tip Likert cu 5 trepte și întrebări deschise de genul “altele (care anume)”. Prin completarea chestionarelor de către subiecți am urmărit focalizat obiective precum:
(1.) identificarea factorilor motivaționali stimulativi privind participarea la activitățile de educație fizică nonformală;
(2.) ce loc și cât timp ocupă activitățile nonformale de EFS în activitățile de timp liber ale tinerilor;
(3.)ce valori influențează practicarea activităților de EFS nonformale și în ce măsură prezența acestora este recunoscută și resimțită în viața tinerilor;
(4.) care sunt caracteristicile unui stil de viață sănătos și cum se reflectă ele în conduita studenților;
(5.)care sunt atitudinile studenților față de activitățile motrice;
(6.)care este tipologia și natura stărilor de tensiune psihică a tinerilor și în ce măsură practicarea exercițiilor fizice contribuie la reducerea acestora, la relaxare, destresare, detensionare psihorelațională;
(7.) care este atitudinea studenților față de conduita de risc și față de riscurile cunoscute ale consumului de droguri, alcool, tutun, altele;
(8.) frecvența participării la activități nonformale de educație fizică și contextul în care cei care declară că realizează/desfășoară aceste activități, respectiv: acasă, la locul de muncă, sub formă de activități de recreere, în timpul liber.
Toate chestionarele au fost pretestate, coeficientul Alpfa Cronbach obținut pentru fiecare având o valoare ce se încadrează în limitele stabilite ca prag de către cei mai mulți cercetători, adică 0,70.
Valoare obținută atestă atât consistența enunțurilor, cât și validitatea chestionarelor în ansamblu. Acest lucru ne-a determinat să aplicăm chestionarele pentru întregile eșantioane propuse pentru cercetare.
După centralizarea datelor, am calculat și consistența internă a fiecărui chestionar pentru toată populația eșantionată, indicele Alpfa Cronbach luând valori de la .937 la .980.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRARII
2.1. CE ÎNSEAMNĂ CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ?
Conceptul de cultură organizațională se referă la tot ceea ce înseamnă standarde b#%l!^+a?colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme și obiceiuri care există într-o organizație. În componența culturală putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente și limbaj comun, ritualuri și simboluri dar preponderent avem componente mai puțin vizibile: percepții și reprezentări despre ce e “valoare” în organizație, mituri, standarde empirice despre ce înseamnă a munci bine și a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc.
Cultura organizațională se formează datorită interacțiunilor repetate între membrii organizației, a aducerii în comun a credințelor și valorilor indivizilor care o alcătuiesc deși există factori modelatori puternici care o particularizează cum ar fi: stilul de conducere și implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile și know-how-ul și mai toate sistemele care oferă valoare și suport unui anumit tip de munca și unui anumit tip de comportament.
O cultură organizaționala puternică ar fi aceea în care există un aliniament puternic la valorile și principiile organizației. O organizație cu o astfel de cultură nu are nevoie de sisteme de control și sisteme birocratice. Oamenii ce compun o cultură puternică nu au nevoie de îndemnuri suplimentare, acceptă deja necondiționat “regulile jocului” iar organizația reușește să formeze un anumit tip de angajat dezirabil. Din acest motiv nu sunt puțini managerii care înțeleg importanța managementului culturii organizaționale dar aceasta fiind putin tangibilă și dificil de măsurat devine o piatră de încercare care se lasă prea puțin influențată de diversele programe de modelare a culturii. Managementul culturii organizaționale este considerat de unii teoreticieni (Fombrun) ca fiind “un țel copleșitor dacă nu chiar imposibil”. Un cercetător afirma că “organizația nu are cultură, ea este cultura” – din acest motiv este foarte greu să încercăm să o manageriem.
Noi considerăm ca intențiile unor manageri de a schimba cultura organizațională din interiorul organizației nu se pot izbi decât de iluzoriu. Ne putem imagina stând pe scaun și încercând să ne ridicăm cu scaun cu tot, trăgând în sus de acesta fără a pune picioarele pe pământ. Cu cât ne-am forța mai tare să tragem în sus de scaun cu atât corpul se va opune împingând scaunul la loc. Ceea ce ne interesează din această analogie este următorul aspect: cultura organizațională nu se poate “autoschimba”. S-ar putea schimba doar dacă avem un punct de sprijin serios din exterior care să suporte “forțele de sens opus”.
Cultura organizațională există indiferent de organizație, este cea care “leagă organizația” într-un lanț de semnificații tacite care oferă înțelesuri specific umane tuturor activităților și proceselor organizaționale. În același timp este factorul de rezistență cel mai important în orice demers de schimbare, indiferent de anvergura acestuia.
Unul din factorii cei mai importanți în construirea culturii organizaționale se datorează particularităților interacțiunilor dintre angajați, a leadership-ului și a calității comunicării organizaționale.
Importanța conceptului de cultură organizațională. Cultura unei organizații este definită ca sistem de credințe și valori comune care se dezvoltă în organizație și orientează conduita membrilor săi. Această cultură, denumită și cultură corporativă, oferă înțeles și direcție conduitei zilnice a membrilor organizației. Ea întărește credințele comune, încurajează membrii organizației să depună eforturi pentru realizarea obiectivelor organizației. De o și mai mare importanță este faptul că această cultură organizațională poate deveni un avantaj competitiv dacă sprijină strategia firmei și dacă este adaptată în așa fel încât să răspundă solicitărilor din mediul extern al organizației.
Specialiștii acordă o importanță deosebită culturii organizaționale, considerând-o esențială pentru reușita organizației.
Culturile puternice influențează membrii organizației în așa fel încât aceștia să conlucreze în beneficiul orgnaizației: acele organizații care au reușită în afaceri au culturi puternice, care le permit un grad mare de adaptabilitate la mediul extern și un ritm susținut de optimizare/îmbunătățire în sfera lor de activitate.
În ansamblu, există două niveluri de cultură organizațională , cel vizibil sau exterior și cel din profunzime, din interior. Nivelul exterior se observă în codul vestimentației la locul de muncă, în modul în care sunt aranjate birourile, în modelul comportamental existent în organizației, în modul în care angajații firmei își tratează clienții.
Cultura organizațională se regăsește în următoarele elemente ale vieții organizaționale: – istorioarele – relatările despre evenimente și personaje importante – eroii – managerii foarte performanți, fondatorii – ritualurile – evenimentele specifice din viața firmei – simbolurile – steagurile, sigla – Nivelul profund, din interior, al culturii organizaționale, constă din valori ce stau la baza credințelor care influențează comportamentul și dau naștere la aspecte ale culturii exterioare.
Aceste valori sunt esențiale pentru cultura unei organizații puternice și deseori sunt făcute publice în declarații oficiale de misiune și scop.
Aceste valori se stabilesc și se mențin de către managerii organizației: ele trebuie să îndeplinească cel puțin 3 criterii de influență în organizație:
1. relevanța; b#%l!^+a?
2. deschiderea;
3. forța.
Acestor valori li se conferă și o valoare simbolică în timp: simbolurile se traduc în “metafore” specifice organizației , în limbaj specific care utilizează aceste valori pentru a descrie evenimente, performanță, clienți și concurență.
Managerii utilizează toate aceste elemente în limbajul lor, pentru a păstra și menține cultura organizațională, cât și pentru a contribui la menținerea, îmbunătățirea imaginii firmei. O organizație poate fi identificată prin cultura ei.
Asupra culturii organizaționale o mare influență o exercită mediul extern al organizației. O cultură organizațională puternică ajută organizația să se adapteze la mediul extern. Managerii au un rol important în păstrarea, menținerea, modelarea culturii corporative prin atitudinea lor, care poate determina adaptabilitatea/inadaptabilitatea culturii organizaționale la mediul extern. Într-o organizație ce are o cultură adaptabilă, managerii acordă atenție tuturor elementelor, mai ales clienților, inițiază schimbarea când aceasta servește intereselor organizației, chiar dacă își asuma riscurile aferente unei asemenea schimbări. Spre deosebire de aceasta, într-o organizație ce are o cultură inadaptabilă, managerii au tendința de a se comporta izolat: ei nu-și schimbă strategiile pentru a se adapta situațiilor sau pentru a avea un avantaj asupra schimbărilor din mediul de afaceri. De altfel, organizația angajează persoane care se potrivesc culturii lor: angajații care în mod frecvent se îndepărtează de cultura organizațională sunt eliminați. Aceasta nu este singura modalitate de a menține o cultură.
Metodele cele mai adecvate pentru a păstra cultura organizațională sunt considerate următoarele: – modul de reacție a managerilor, ma ales a celor de vârf, la crizele de apar în organizație; – modelarea, învățarea managerilor; – criteriile de alocare a recompenselor; – criteriile de angajare, promovare , eliminare din organizație; – ceremoniile, evenimentele festive din organiizație.
Toate aceste metode de menținere a culturii organizaționale pot duce însă și la schimbarea ei. Cum poate fi schimbată cultura organizațională ? Pot fi enumerate următoarele metode:
– schimbarea obiectivelor conducerii;
– schimbarea modalității de rezolvare a situațiilor critice;
– schimbarea tuturor metodelor enumerate mai sus.
Reușita într-o asemenea shimbare depinde de înțelegerea culturii anterioare, sprijinirea angajaților cu idei pozitive, sprijinul acordat angajaților în desfășurarea activităților lor pentru mărirea eficienței.
Toate metodele pppot asigura desfășurarea unui proces de schimbare care durează de obicei de la 5 la 10 ani. Abordarea analitică a culturii organizaționale.
Pentru a avea un cadru de analiză a conceptului de cultură organizațională și pentru a identifica implicațiile ei practice, s-au elaborat mai multe modele: un model este cel al profesorului Charles Handy, din cartea sa intitulată Understanding Organizations (1985), model legat de cele patru ideologii identificate de Roger Harrison:
cultura de tip putere;
cultura de tip rol;
cultura de tip persoană;
cultura de tip putere.
2.2. STRUCTURI SPORTIVE ÎN ROMÂNIA ȘI PE PLAN INTERNAȚIONAL
Structuri Organizatorice ale sportului în România 1867 – 1914. SOCIETATEA CENTRALĂ ROMÂNĂ DE ARME, GIMNASTICĂ ȘI DARE LA SEMN.
Primul for conducător al mișcării sportive, anul înființării 1867. Marchează începutul perioadei de organizare a educației fizice în România
FEDERAȚIA SOCIETĂȚILOR SPORTIVE DIN ROMÂNIA (FSSR) reprezintă o nouă organizație centrală de conducere a activității sportive din țara noastră, înființată la 1 decembrie 1912.
COMITETUL OLIMPIC ROMÂN (COR) Organism de propagare, conducere și dezvoltare a spiritului și mișcării olimpice din România, constituit în 1914 „cu scopul de a pregăti și asigura participarea atleților români la JO ale Olimpiadelor moderne reînviate din inițiativa și stăruința veneratului și merituosului animator francez Baronul Pierre de Coubertin.
Structuri Organizatorice ale sportului în România 1920 – 1949. OFICIUL NAȚIONAL DE EDUCAȚIE FIZICĂ (ONEF) 1923.
Din anul 1920 statul începe să se implice direct în problematica educației fizice. Prima lege pentru educație fizică din România, apărută la 17 iunie 1923.
Cea mai importantă prevedere a Legii Educației Fizice din 1923 a fost înființarea Oficiului Național de Educație Fizică (ONEF). Aceasta era o instituție de stat, dependentă de b#%l!^+a?Ministerul Instrucțiunii, având raporturi administrative cu Ministerul de Război și cu Ministerul Sănătății, acreditată să organizeze și să conducă întreaga activitate de educație fizică din țară.
1949 -1989.
1949 – înființarea și organizarea Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport (CCFS) de pe lângă Consiliul de Miniștri, organ de stat. Pe lângă CCFS funcționau Comisiile centrale pe ramuri de sport, organisme obștești ce acționau pe baza regulamentelor proprii, similare cu normele de organizare a federațiilor, precum și Comisia de avizare a construcțiilor sportive și Comisia tehnică de inventar sportiv.
1967 – CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT (CNEFS)
Lucrările Conferinței pe țară a mișcării sportive din 28-29 iulie 1967 au adus importante modificări în organizarea activității de educație fizică și sport din România. Cu acest prilej, s-a hotărât ca în locul UCFS să se înființeze Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport (CNEFS), organ central.
1990 – 2000
După decembrie 1989 s-au produs modificări profunde în structurile politice, administrative, economice, culturale și sportive ale țării.
Ministerul Sportului – Hotărârea nr. 549 / din 16.02.1990 a primului ministru al Guvernului României, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sportului.
Principalele prevederi :
(art.2) Ministerul Sportului este organul central al administrației de stat, titular în bugetul de stat;
(art.4) Comitetul Olimpic Român funcționează autonom, în conformitate cu Charta CIO, este persoană juridică și își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu statutul propriu;
(art.5) Federațiile sportive sunt organe de specialitate autonome, cu personalitate juridică și statut propriu;
(art.6) Direcțiile județene ale sportului și a municipiului București, subordonate Ministerului Sportului, asigură dezvoltarea activității de educație fizică și sport pe teritoriul respectiv;
(art.7) Ministerul Sportului are unități de cercetare, perfecționare a cadrelor și unități economice, care se înființează și se organizează prin ordinul ministrului;
(art.9) Activitatea sportivă se desfășoară în cluburi, asociații și alte unități sportive, organizate autonom în municipii, orașe sau comune pe baza dreptului de asociere independentă;
(art.10) Cluburile sportive se organizează pe categorii, specială I și II. Încadrarea pe categorii se aprobă prin ordin al ministrului sportului;
(art.25) Unitățile, baza materială, bunurile, activul și pasivul, stabilite pe bază de bilanț, din patrimoniul fostului Consiliu Național pentru Educație Fizică și Sport și al unităților subordonate acestuia, trec în proprietatea Ministerului Sportului, împreună cu toți indicatorii economico-financiar aferenți. Numărul federațiilor a crescut de la 32 la 48.
În 2000 apare Legea educației fizice și sportului nr. 69. Federațiile sportive naționale se constituie ca persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000.
Se înființează Registrul Sportului ca urmare a Legii 69/2000 și a HG 884/2001.
Campionii olimpici, mondiali și europeni primesc rentă viageră, ca urmare a prevederilor Legii 69/2000.
Reorganizarea Comitetului Olimpic Roman în Comitetul Olimpic și Sportiv Român în anul 2004.
Sportul are o valoare socială și continuă să ocupe un loc privilegiat de care se bucură astăzi doar pentru că este sursă a competiției pentru tineret, o școală a dorinței și perseverenței, una dintre ultimile fortarețe ale fair-play-ului și al respectului pentru oponenți, o inițiere în spiritul de echipă și amiciție și a jocurilor practicate la toate vârstele.
Federațiile Internaționale de Sport și Membrii Asociației Naționale au reușit în acest secol o dezvoltare nemaiîntâlnită la scară mondială printre sporturile exclusive și contribuția extraordinară a voluntarilor, valoarea muncii colective cu cea a activitaților financiare create de practicarea sporturilor depașesc cu mult suma concesiilor acordate de Guvern Sportului.
Federațiile Sportive Internaționale se străduiesc să găsească soluții care să satisfacă cererile unui sport modern dar să păstreze în același timp valorile etice, ale căror conservator sunt.
Sigla Federațiilor Sportive Internaționale. Federațiile Sportive Internaționale sunt adunate în Asociațiile Naționale care au adoptat liber și democratic sigla și s-au constituit ele însele într-o Federație Internațională cu scopul de a organiza, de a dezvolta armonios și de a asigura viitorul lor și competiția între domeniile sporturilor internaționale.
Federațiile Sportive Internaționale sunt principalele organizații orientate spre non – profitul legii private. Federațiile Sportive Internaționale sunt organizate democratic:
– Adunarea Generală este autoritatea lor supremă;
– Ofițerii ei sunt aleși democratic;
– Membrii ei cu drept de vot sunt responsabilii Asociațiilor Naționale.
Ei sunt independenți și autonomi și sunt conduși de deciziile Asociațiilor Generale. Fiecare Federație Sportivă Internațională are întreaga responsabilitate pentru sportul ei și este b#%l!^+a?un element important în menținerea armoniei internaționale.
Obiectivele Federațiilor Sportive Internaționale. Fiecare Federație Sportivă Internațională, organul de încredere al unui sport și al tradiției acestuia, mențin și promovează condițiile care să încurajeze practicarea și dezvoltarea respectivului sport la toate nivelurile de competiție de recreere. Aceste federații se străduiesc să îmbunătățeasca spiritul fair – play – ului și plăcerile sportului.
Importanța educației prin sport. Federațiile Sportive Internaționale susțin că practicarea sportului si acceptarea codului propriu de etică sunt componentele esențiale in educarea tineretului în ceea ce privește auto disciplina, respectul adversarului si acceptarea necondiționată a regulilor și a spiritului de echipă, indiferent de nivelulu despre care vorbim.
2.3. CE ÎNSEAMNĂ SPORTUL?CARE ESTE LEGĂTURA SPORTULUI CU STATUL?
Educația fizică și sportul reprezintă drepturi fundamentale ale omului, recunoscute de marile organizații internaționale. Orice persoană are dreptul la educație, în scopul dezvoltării depline a personalității sale.
În Scrisoarea Internațională privind Educația Fizică și Sportul, UNESCO (1978) stabilește, la articolul 1, că aceste activități reprezintă „un drept fundamental al tuturor”, iar exercitarea lui are multiple efecte asupra stării de sănătate și a dezvoltării personalității oamenilor.
În Convenția asupra Drepturilor Copilului (ONU, 1989), în Convenția împotriva Discriminării în Educație (ONU, 1960), în alte tratate și declarații, educația fizică și sportul sunt considerate activități prin care se asigură dreptul la educație.
În baza experienței acumulate în cursul Anului European al Educației prin Sport (2004), Comisia Europeană încurajează sprijinirea activităților fizice și sportive prin intermediul diferitelor inițiative politice, în domeniul educației și al formării.
Învățământul are ca finalitate formarea personalității umane, inclusiv prin „[…] educație fizică, educație igienico-sanitară și practicarea sportului”, aspecte întărite prin Legea Educației fizice și sportului nr. 69/1999, care stipulează că acestea reprezintă activități de interes național, sprijinite de stat. Astfel, „Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat, iar autoritățile administrative, instituțiile de învățământ și instituțiile sportive au obligația de a sprijini educația fizică, sportul pentru toți și sportul de performanță, și de a asigura condițiile de practicare a acestora”.
În consecință, există cadrul conceptual și legal prin care se recunoaște rolul social al acestor activități și prin care se asigură premise pentru desfășurarea lor.
În cadrul caracterului global al educației, educația fizică și sportul prezintă conținuturi și sarcini specifice, cu influențe de sistem asupra individului, în plan fizic, motric, intelectual, estetic și moral. În același timp, educația fizică și sportul pot fi considerate drept forme speciale de educație prin fizic, care conduc nu doar la finalități biologice, ci și la importante aspecte psihologice și sociale.
Educația formală și informală beneficiază de valorile transmise prin educație fizică și sport, cum sunt acumularea de cunoștințe, motivație, aptitudini, dispoziția de a depune eforturi personale, precum și de calitățile sociale, cum sunt munca în echipă, solidaritatea, voluntariatul, toleranța și fair-play-ul, totul într-un context multicultural.
În ansamblul problematicii educației, caracterizată prin amploare și diversitate, apare nevoia de a întări legăturile dintre domeniul educației fizice și sportului și cadrul educației formale și informale, ca modalități de a formare a cetățenilor, în spiritul noilor provocări ale societății, în continuă transformare.
Datorită marii lor accesibilități, educația fizică și sportul se practică sub cele mai diferite forme, însoțind omul de la naștere până la bătrânețe, creând astfel un stil de viață echilibrat și sănătos. Educația fizică și sportul dispun de strategii de aplicare și metode adaptate pentru realizarea obiectivelor diferențiate, pentru fiecare vârstă. Incluse în educația permanentă acestea acționează în sistem global, fizic, psihic și cultural favorizând integrarea socială a oamenilor indiferent de rasă, cultură sau orientare politică.
Educația fizică și sportul sunt totodată factori de consolidare a rezistenței la incovenientele vieții moderne, o bogăție comună cu profund caracter educativ pe parcursul întregii vieți, reprezentând un tonic pentru activitățile de timp liber individuale sau în grup. Promovând respectul pentru organismul propriu și al altora, educația fizică și sportul se constituie în forme de educație pentru sănătate.
Omul este, în primul rând, o ființă biologică ale cărei componente structural-funcționale sunt, în mod general și specific, influențate prin educație fizică și sport. Funcția de optimizare a potențialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor influențelor exercitate asupra organismului uman.
O solicitare adecvată, din punct de vedere cantitativ și calitativ, în educație fizică și în antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice și funcționale relevante, care permit o mai bună adaptare a individului la cerințele vieții cotidiene. b#%l!^+a?
Organizația Mondială a Sănătății promovează, prin programul „Viață activă” (1998), importanța practicării sistematice a activităților fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii și tineri. Cercetările au arătat că exercițiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătățește sănătatea fizică și mentală, având o contribuție pozitivă la procesul de învățare și dezvoltare a personalității, la reducerea riscului apariției afecțiunilor fizice și psihice asociate stilului de viață modern. În acest sens, se recomandă practicarea a cel puțin 30 de minute, zilnic, de activitate fizică, ce necesită efort moderat – pentru adulți, și 60 de minute -pentru copii.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariția obezității și a unor afecțiuni cronice, precum bolile cardiovasculare și diabetul, care afectează calitatea vieții, pun în pericol viața persoanelor și creează probleme economiei și bugetului alocat sănătății.
Studiile efectuate în diferite țări evidențiază că fiecărui dolar investit pentru educație fizică și sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale. Nu întâmplător, există concepția potrivit căreia „sportul dă zile vieții și viață zilelor”.
În aceste condiții, domeniul educației fizice și sportului trebuie să își asume, cu mai multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competențele complementare ale specialiștilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuți), și, pe de altă parte, prin impunerea unor programe-cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcția realizării obiectivelor specifice ariei de compentență a specialiștilor.
Domeniul educației fizice și sportului definește un univers al creațiilor umane de natură morală, intelectuală, estetică, ce își găsesc locul cuvenit în ansamblul general al valorilor culturale. Ca act de creație valorică, deci ca act de cultură, educația fizică și sportul reliefează o nouă semnificație a corpului uman, o îmbinare armonioasă între cultura spiritului și acțiunea propriu-zisă.
Educația fizică și sportul își aduc o contribuție originală la educația culturală prin promovarea frumuseții corpului, prin expresivitatea mișcărilor și prin calitatea relațiilor interumane pe care le implică.
Funcția culturală a acestor activități se exprimă și prin momentele de sublim pe care le relevă marile spectacole sportive, de exemplu, festivitățile de deschidere și închidere a Jocurilor Olimpice, care provoacă o intensitate emoțională greu de egalat. De asemenea, sublimul apare, adeseori, și ca atribut al naturii, care „găzduiește” performanța sportivă, valorile estetice ale acesteia fiind solidare cu acțiunea sportivă.
Putem aprecia că dezvoltarea culturii universale s-a realizat și prin îmbogățirea culturii fizice, care presupune un ansamblu de idei, convingeri, obiceiuri, instituții, discipline științifice, opere artistice etc. Toate aceste elemente creează legătura intrinsecă între educație fizică, sport și cultură, care unește, într-un limbaj comun, diferite arii geografice și sociale.
În vederea combaterii tendințelor spre sedentarism și a modului de viață pasiv, se impune valorificarea potențialului educației fizice și sportului în viața de zi cu zi. O viață activă, la vârsta copilăriei și a tinereții, influențează în mod pozitiv stilul de viață sănătos, la vârsta adultă.
Prin educație fizică și sport se diminuează efectul factorilor nocivi din mediile artificiale ale civilizației moderne care acționează asupra organismului uman, prin creșterea imunității, a rezistenței la stres și prin favorizarea adaptării la solicitările și schimbările climatice ale mediului.
La nivel european, aceste aspecte fac parte din politicile publice ecologice. În acest sens, trebuie încurajată practicarea exercițiilor fizice în aer liber, valorificând influența benefică a factorilor naturali, care sunt, în același timp, un suport al activității, și un factor motivant în constituirea grupurilor de practicanți.
Activitățile de educație fizică și sport, în mediul natural, creează condiții ideale pentru petrecerea timpului liber în mod recreativ, pentru refacerea capacității de muncă și stabilirea de noi relații interpersonale. Tinerii de astăzi trebuie, însă, învățați să respecte natura și să combine satisfacția mișcării cu elementele culturii civice, în cadrul căreia viziunea ecologistă se conturează cu pregnanță.
Manifestul F.I.E.P.(Federația Internațională de Educație Fizică) 1970 și Asociația Europeană de Educație Fizică, a argumentat, prin studiile efectuate pe copii și tineri de diferite vârste, necesitatea practicării sistematice a educației fizice și sportului cel puțin 1 oră pe zi, până la vârsta de 12 ani, și cel puțin 3 ore pe săptămână, pentru copiii mai mari de 12 ani și pentru adolescenți. Prevederile UE consemnează, de asemenea, necesitatea celor 3 ore de educație fizică obligatorii pe săptămână.
În regulamentul de aplicare a Legii nr. 69/1999, se menționează obligativitatea asigurării, prin programul școlar, a unui număr de 3 ore de educație fizică pe săptămână, pentru elevii din clasele I-XII.
Acest număr de lecții asigură un optim de stimulare pentru producerea de modificări adaptative, morfologice și funcționale.
Specificul calitativ al educației fizice nu constă în faptul că se depune un efort fizic, ci în obiectivele urmărite, în modul în care această activitate se desfășoară și în accentul pus pe valoarea formativă a conținutului instruirii. Astfel, subiectul care participă la lecția de educație b#%l!^+a?fizică reacționează printr-o conduită complexă, care înglobează deprinderile motrice, condiția fizică, cunoașterea și plăcerea pentru mișcare.
De asemenea, evidențiem faptul că educația fizică și sportul în școală nu reprezintă scopuri în sine, ci contribuie la realizarea finalităților generale ale educației, alături de celelalte discipline din curriculum-ul școlar.
În același timp, trebuie să existe preocuparea permanentă a profesorilor de educație fizică de a asigura un conținut atractiv pentru lecțiile organizate, astfel încât educația fizică școlară să pună bazele educației fizice permanente, care înseamnă un stil de viață, un mod de a gândi și de a acționa în beneficiul propriu și în interesul societății.
Dimensiunea temporală a educației fizice și sportului impune reconsiderarea acestora ca activități, în sensul prelungirii lor de la etapele școlarității la celelalte etape de dezvoltare, astfel încât ele să devină un continuum care însoțește individul din primii ani ai vieții până la senescență.
Adevărata imagine a sportului este dată de însăși viața socială, care îl plasează alături de marile preocupări cum sunt cele de natură educațională, economică, culturală, ideologică, științifică, de apărare și ordine publică întregind o concepție care îi recunoaște valoarea.
Esența sportului este competiția, care s-a dezvoltat sub aspect istoric pe parcursul evoluției societății și prin care se comparau performanțele fizice, inteligența și capacitatea de creație.
Accesibilitatea sportului la cele mai diferite vârste, din copilărie la bătrânețe, îl plasează în rândul celor mai accesibile forme de educație și factori de sănătate. Sintagma Sportul pentru toți oglindește acest drept al tuturor oamenilor de a practica sportul pentru recreere, întreținere, reeducare motrică sau pentru marea performanță.
Sportul de performanță este un adevărat laborator de excelență umană, atât în ceea ce privește sănătatea, cât mai ales în dezvoltarea capacității de performanță. Acesta constituie un teritoriu în care ființa umană caută perfecțiunea și pe care de multe ori o realizează spre încântarea sa și a milioanelor de admiratori.
În relațiile socio-culturale ale umanității, compararea performanțelor ocupă un loc important. Multe națiuni, de pe toate continentele, depun eforturi pentru a fi reprezentate în marile confruntări internaționale, pentru a-și face cunoscute performanțele.
Sportul devine un adevărat ambasador, un simbol al prestigiului individual și al națiunii căreia îi aparține sportivul.
Educația fizică și sportul își aduc o contribuție esențială la coeziunea economică și socială, precum și la formarea unei societăți mai bine integrate, ele promovând sentimentul apartenenței la un spațiu socio-cultural comun. Aceste roluri sunt și mai relevante pentru categoriile de persoane defavorizate, grupurile insuficient de bine reprezentate, persoanele cu nevoi speciale, imigranți etc.
Practicarea exercițiilor fizice trebuie să se desfășoare fără discriminări, prin asigurarea accesului egal al femeilor și bărbaților, indiferent de rasă, religie, opinie politică, origine națională sau socială. În acest sens, Comisia Europeană încurajează punerea la dispoziție a spațiilor destinate practicilor sportive și activităților fizice, ca instrumente de interacțiune socială pozitivă. Pe de altă parte, se subliniază contribuția sportului la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică, dar și la revitalizarea unor zone defavorizate.
Mediul socializant al educației fizice și sportului oferă modele de comportare transferabile în viața cotidiană. Coeziunea socială, toleranța reciprocă, integrarea etnică și culturală sunt, în mare măsură, efecte ale practicării exercițiilor fizice, sub diverse forme.
Prin educație fizică și sport sunt combătute atitudinile rasiste, xenofobe și de excluziune a celor mai puțin dotați fizic și motric. Tendința demografică de creștere a numărului de persoane vârstnice trebuie să conducă la o viziune inovatoare, în ceea ce privește locul și rolul educației fizice și sportului în diminuarea efectelor îmbătrânirii.
În același timp, practicarea exercițiilor fizice contribuie la recuperarea persoanelor cu diferite tipuri de dependență (droguri, medicație în exces, alcool), favorizând reinserția lor socială. Prin metode și mijloace specifice, educația fizică și sportul asigură un mediu educațional accesibil, cu puternice influențe formative și educative asupra persoanelor cu dizabilități.
Comisia Europeană cheamă Statele membre și organizațiile sportive să își adapteze infrastructura, pentru a permite accesul acestor persoane în bazele sportive și, implicit, participarea lor la programe și competiții special concepute.
În ultimii ani, educația fizică și sportul adaptat s-au impus ca subsisteme cu obiective specifice diferitelor tipuri de deficiențe.
Structurile motrice adaptate, regulile specifice, resursele materiale și organizatorice modificate permit facilitarea exprimării acestor persoane, conform propriilor abilități și capacități. Pe de altă parte, în acest mod, sunt posibile efectele terapeutice-compensatorii și de dezvoltare, care permit crearea unei noi imagini de sine, favorabile integrării sociale.
Programele moderne de educație fizică și sport adaptat promovează educația incluzivă, prin cuprinderea, în activități comune, a persoanelor cu și fără dizabilități. Rolul cel mai b#%l!^+a?important, în promovarea educației fizice și sportului, îl are resursa umană implicată, respectiv: profesori de educație fizică și sport, antrenori, manageri, cercetători, medici, psihologi, pedagogi, sociologi etc.
Experiența ultimilor ani a demonstrat necesitatea unei schimbări în mentalitatea specialiștilor, care să vizeze noi modele de analiză, explicație, interpretare și aplicare a cunoștințelor specifice domeniului.
În contextul social actual, profesorul de educație fizică și antrenorul exercită un ansamblu de atribuții, date, în primul rând, de poziția de educator, iar apoi de profilul specializării acestora. Ei au rolul de a garanta contribuția educației fizice și sportului la îndeplinirea obiectivelor generale ale educației și a celor specifice domeniului.
Se impune reconsiderarea permanentă a pregătirii lor inițiale și continue, astfel încât acestea să răspundă pe deplin noilor cerințe sociale.
Rolul principal, în procesul de dezvoltare a educației fizice, îi revine Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, în timp ce rolul principal, în dezvoltarea sportului, îi revine Ministerului Tineretului și Sportului. De buna cooperare între aceste două instituții și de colaborarea lor cu alte organe ale Statului (Parlament, ministere, agenții, instituții publice, județene, consilii locale etc.) depinde funcționarea eficientă a sistemului național de educație fizică și sport. Funcțiile acestora se desfășoară în următoarele direcții:
asigurarea cadrului legislativ, pentru buna desfășurare a educației fizice și sportului la toate vârstele și nivelurile, precum și urmărirea cu consecvență a aplicării legilor existente;
punerea în practică și supravegherea permanentă a realizării prevederilor „Protocolului privind asigurarea cadrului de colaborare, în vederea dezvoltării continue și a funcționării performante a sistemului național de educație fizică și sport”, încheiat în 2007, între Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, Agenția Națională pentru Sport și Comitetul Olimpic și Sportiv Român;
elaborarea, de către MTS, a Strategiei generale de organizare și dezvoltare a activității de educație fizică și sport din România, pe perioada 2009-2012;
dezvoltarea continuă a bazei materiale pentru educație fizică și sport, la care să aibă acces toate categoriile de cetățeni;
elaborarea de programe care să constituie cadre eficiente pentru practicarea sistematică a exercițiilor fizice, de către toate categoriile de cetățeni.
Acțiunile autorităților Statului, în domeniul educației fizice și sportului, trebuie să vizeze ca România să devină o țară cu o populație sănătoasă, viguroasă, bine educată, o țară a excelenței pe plan sportiv, vizibilă în lume prin valorile sale.
CAPITOLUL III
DEMERSUL PERSONAL ÎN ORGANIZAREA STUDIULUI
Focus grupul. Au fost organizate 3 focus-grupuri la care au participat studenți fete și băieți. Fiecare focus grup a avut un număr de 10 participanți, iar durata de desfășurare a fiecăruia a fost de 60 de minute.
Discuțiile înregistrate și analizate ulterior s-au concentrat în jurul a 4 teme:
– opțiunile studenților pentru anumite activități sportive, care s-ar putea desfășura în afara orelor formale de EFS; b#%l!^+a?
– gradului de interes manifestat de studenți pentru participarea la aceste activități;
– conștientizarea influențelor pozitive ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției;
– măsura în care participarea activă la AEFS este determinantă pentru continuarea practicării și în viața profesională a vieții de adult.
Metode statistice de prelucrare și interpretare a datelor. Datele obținute cu ajutorul instrumentelor și tehnicilor de cercetare au fost prelucrate și prezentate în vederea interpretării și elaborării unor concluzii.
Pentru realizarea reprezentărilor grafice am folosit produsul informatic Microsoft EXCELL, versiunea 2007.
Pentru prelucrarea datelor colectate în studiul nostru, după ce acestea au fost definite și grupate, precum și pentru calculul unor indicatori statistici și analiza corelațională am utilizat programul de analize statistice SPSS 17.0.
Din gama de instrumente oferite de acest produs informatic am utilizat, în analiza noastră, următoarele:
i. Calculul frecvențelor absolute și relative;
ii. Calculul indicatorilor de poziție (sau ai tendinței centrale);
iii. Calculul indicatorilor de dispersie (de împrăștiere sau de variație);
iv. Calculul indicatorilor formei distribuției.
v. Calculul coeficientului Alfa Cronbach la nivelul tuturor itemi-lor din chestionar și prezentarea valorilor finale;
vi. Calculul coeficienților de corelație între unele variabile selectate;.
Limitele cercetării. Deși pe parcursul demersului nostru științific implicarea populației eșantionate a fost una foarte serioasă, totuși au existat mici inconveniente care, în opinia noastră, s-ar putea constitui în limite ale acestei cercetări.
Facem referire la faptul că: Un număr relativ mare de studenți din anii III și IV au refuzat colaborarea, pentru că nu au fost interesați de tema noastră de cercetare.
Unele reacții de ușoară rezervă am întâmpinat și la cadrele didactice investigate.
Din cele 100 de chestionare, pe care le-am oferit eșantionlui reprezentat de studenți din anii III și IV, au fost returnate 80, iar din cele 300 destinate studenților din anii I și II am primit înapoi 250.
Menționăm că de la celelalte categorii de subiecți, respectiv cadre didactice și instructori, chestionarele au fost recuperate în totalitate. Este posibil ca o parte dintre studenți să fi tratat cu superficialitate completarea chestionarelor și răspunsurile să nu fie cele mai obiective și sincere, acest lucru putând să influențeze puțin rezultatele cercetării.
Facem aici referire și la faptul că în chestionarul adresat studenților din anii I și II am avut un număr de 47 de non–răspunsuri.
3.1. ANALIZA
Chestionarul utilizat. Scopul acestui studiu este acela de a obține cât mai multe date și informații privind motivația, preferințele și opțiunile studenților pentru a practica activități sportive.
Nu există răspunsuri greșite sau corecte.
Răspunsurile dumneavoastră vor rămâne confidențiale.
Vă rog sa treceți un ,,X” în dreptul variantelor de răspuns alese de Dvs.
Q1. Considerați că aveți suficient timp liber?
❑Da, am suficient timp liber [1]
❑Nu am suficient timp liber [2]
Q2. Indicați aproximativ cât timp liber aveți, în medie, pe săptămână: ……ore
Q3. Cum vă petreceți de cele mai multe ori timpul liber? (Vă rog citiți variantele și bifați toate situațiile care vi se potrivesc).
❑Utilizând computerul [1]
❑Urmărind emisiuni la televizor/radio [2]
❑Ascultând muzică [3]
❑Citind [4]
❑Participând la activități culturale (teatru, operă, cinema, concerte, etc) [5]
❑Ieșind în oraș cu prietenii [6]
❑Practicând activități sportive (în afara orelor de educație fizică) [7]
❑Având alte activități (specificați care)…………………………………………………………………..[8]
Q4. În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:
b#%l!^+a?
Q5. În ce măsură sunteți sau nu de acord cu afirmațiile următoare despre sport și activitatea fizică?
Q6. Când ați făcut ultima dată sport, în afara orelor de educație fizică?
❑Ieri/Azi [1]
❑În urmă cu câteva zile [2]
❑În urmă cu aproximativ o lună [3]
❑Cu maximum 3 luni în urmă [4]
❑Cu câteva luni în urmă (mai mult de 3 luni) [5]
❑Acum câțiva ani [6]
❑Niciodată [7]
(Dacă ați răspuns [6] sau [7] treceți la întrebarea Q13)
Q7. Cât de des participați la activități fizice sportive?
❑Zilnic [1]
❑De 3-5 ori pe săptămână [2]
❑O dată sau de două ori pe săptămână [3]
❑O dată sau de două ori pe lună [4]
❑Foarte rar [5] b#%l!^+a?
❑Niciodată [6]
(Dacă ați răspuns [5] sau [6] treceți la întrebarea Q13)
Q8. A fost o perioadă de timp, în care făceați mai puțin sport decât acum?
❑Da [1] Dacă ați răspuns Da [1], răspundeți la întrebările Q9 și Q10
❑Nu [2] Dacă ați răspuns Nu [2] treceți la întrebarea Q11
Q9. Ați spus că a fost o perioadă de timp în care ați participat mai puțin decât în prezent la activități fizice sportive (făceați mai puțin sport decât în prezent). Care sunt motivele pentru care se întâmpla acest lucru? (Vă rog citiți variantele și bifați toate situațiile care vi se potrivesc).
❑Am fost prea ocupat [1]
❑Nu dispuneam de aceleași facilități de practicare a sportului [2]
❑Aveam motive de sănătate [3]
❑Nu aveam cu cine (lipsa unui partener) [4]
❑Nu îmi plăcea [5]
❑Antrenamentele îmi luau prea mult timp [6]
❑Practicarea unui sport ar fi presupus costuri prea mari [7]
❑Programul sălilor/cluburilor era prea încărcat [8]
❑Presiune prea mare pentru a obține performanțe [9]
❑Alte motive (specificați care)…………………………………………………………………………..[10]
Q10. Ați spus că în trecut ați practicat mai puține activități fizice sportive decât în prezent. Care sunt motivele care v-au determinat să practicați mai multe activități fizice sportive? (Vă rog citiți variantele și alegeți toate răspunsurile care vi se potrivesc.)
❑Mi s-a îmbunătățit starea de sănătate [1]
❑Am găsit o activitate fizică/un sport care îmi place [2]
❑Am mai mult timp liber [3]
❑Vreau să am o formă fizică bună [4]
❑Am găsit un club/facilități care-mi convin [5]
❑Am găsit parteneri pentru practicarea sportului [6]
❑Alte motive (specificați care)……………………………………………………………………………. [7]
Q11. A fost o perioadă de timp în care făceați mai mult sport decât faceți în prezent?
❑Da [1] Dacă ați răspuns Da [1], răspundeți la întrebarea Q12.
❑Nu [2] Dacă ați răspuns Nu [2] treceți la întrebarea Q13
Q12. Ați spus că a fost o perioadă de timp în care ați participat mai mult decât în prezent la activități fizice sportive (făceați mai mult sport decât faceți în prezent). De ce ați redus timpul alocat activităților fizice sportive? (Vă rog citiți variantele și alegeți toate răspunsurile care vi se potrivesc.)
❑Sunt mai ocupat [1]
❑După terminarea liceului nu mai dispun de aceleași facilități de practicare a sportului [2]
❑Am schimbat domiciliul și nu mai beneficiez de aceleași facilități de practicare a sportului [3]
❑Am motive de sănătate [4]
❑Prietenii nu mai practică activități fizice sportive [5]
❑Nu-mi mai place [6]
❑Practicarea unui sport ar presupune costuri prea mari [7]
❑Sălile/cluburile au prea mulți participanți [8]
❑Presiune prea mare pentru a obține performanțe [9]
❑Nu mai am aceeași energie [10]
❑Alte motive (specificați care)……………………………………………………………………………………..[11]
Q13. Ați spus că în prezent faceți ,,foarte rar” sau nu mai practicați deloc activități fizice sportive. Care sunt motivele pentru care se întâmplă acest lucru? (Vă rog citiți variantele și alegeți toate răspunsurile care vi se potrivesc.)
❑Sunt prea ocupat [1]
❑Am motive de sănătate [2]
❑Nu am cu cine [3]
❑Antrenamentele îmi iau prea mult timp [4] b#%l!^+a?
❑Nu-mi mai place [5]
❑Frica de accidentări [6]
❑Nu există facilități în apropiere de domiciliu [7]
❑Nu m-am gândit niciodată la acest lucru [8]
❑Presupune costuri prea mari [9]
❑Mă simt inconfortabil [10]
❑Mă simt jenat de corpul meu [11]
❑Sălile/cluburile sunt prea aglomerate [12]
❑Mă plictisesc repede [13]
❑Alte motive (specificați care)……………………………………………………………………………………..[14]
Dacă ați răspuns ,,Sunt prea ocupat”[1] răspundeți la întrebarea Q14, dacă ați ales orice altă variantă de răspuns treceți la întrebarea Q15.
Q14. Ați spus că sunteți ,,prea ocupat” pentru a participa la activități fizice sportive? Care sunt principalele motive pentru care vă simțiți astfel?
❑Școala [1]
❑Locul de muncă [2]
❑Munca voluntară [3]
❑Viața de familie [4]
❑Viața socială (petreceri, întâlniri, ieșiri în oraș, etc.) [5]
❑Alte preocupări (hobby-uri) [6]
❑Alte motive (specificați care)………………………………………………………………………………………………[7]
Q15. Care este motivul principal care vă determină să participați la activități fizice sportive? (Vă rog bifați o singură variantă de răspuns).
❑Îmi mențin forma fizică [1]
❑Îmi îmbunătățesc starea de sănătate [2]
❑Mă întâlnesc cu prietenii [3]
❑Îmi place să socializez/să cunosc persoane noi [4]
❑Mă relaxez/scap de stres [5]
❑Îmi imbunătățesc performanțele fizice [6]
❑Îmi place competiția [7]
❑Alt motiv (specificați care)…………………………………………………………………………………………..[8]
Q16. Ce părere aveți despre ideea de a participa mai mult decât în prezent la diverse activități fizice sportive în timpul liber?
❑Intenționez să fac mai mult sport începând cu luna următoare [1]
❑Intenționez să fac mai mult sport în următoarele 6 luni [2]
❑Aș dori la un anumit moment, dar probabil nu în următoarele 6 luni [3]
❑Nu vreau să fac mai multă activitate fizică [4]
❑Nu m-am hotărât încă [5]
Q17. Care dintre lucrurile de mai jos v-ar ajuta să participați mai des la activități fizice sportive în timpul liber?
❑Orar prelungit al cluburilor/sălilor de sport [1]
❑Facilități mai bune (café bar, vestiare, dușuri, saună, etc.) [2]
❑Echipamente mai bune [3]
❑Desfășurarea ședințelor de antrenament pe grupe de sex [4]
❑Cineva care să-mi ofere un sfat avizat despre ce trebuie să fac [5]
❑Parteneri cu care să practic activități fizice sportive [6]
❑Dacă ar presupune costuri mai scăzute [7]
❑Mijloace de transport mai bune pentru a ajunge la locul de desfășurare [8]
❑Dacă aș putea face activități fizice sportive la domiciliu [9]
❑Dacă aș putea să includ activitatea fizică în rutina zilnică [10]
❑Altceva. Specificați ce anume…………………………………………………………………………………….[11]
Q18. Care sunt partenerii cu care participați, de regulă, la activități fizice sportive în timpul liber?
❑Membrii de familie [1]
❑Colegii de școală [2]
❑Colegii de la locul de muncă [3]
❑Prietenii [4] b#%l!^+a?
❑Practic singur activități sportive [5]
❑Alți parteneri. Specificați……………………………………………………………………………………………..[6]
Q19. Faceți sau ați făcut vreodată parte dintr-o echipă de sport?
❑Da, fac parte dintr-o echipă [1]
❑Am făcut parte dintr-o echipă, dar am renunțat [2]
❑Doar în timpul orelor de sport de la școală [3]
❑Nu am făcut parte dintr-o echipă [4]
Q20. Unde obișnuiți să practicați cel mai des activități fizice sportive în timpul liber?
❑Pe terenuri de sport amenajate [1]
❑În săli de sport [2]
❑Săli de forță, fitness sau aerobic [3]
❑În spații publice (parcuri) [4]
❑În locuri neamenajate [5]
❑Acasă [6]
❑Alte situații. Specificați unde……………………………………………………………………………………….[7]
Q21. Cât de mulțumit(ă) sunteți de condițiile în care puteți desfășura activități fizice sportive în timul liber?
❑Foarte mulțumit [1]
❑Mulțumit [2]
❑Nemulțumit [3]
❑Foarte nemulțumit [4]
Q22. Indicați activitatea / activitățile sportive pe care le practicați în timpul liber: …………………………………………………………………………………………………………
Q23. Îndicați activitatea / activitățile sportive pe care le-ați practica în timpul liber, dacă vi s-ar oferi oportunitatea: …………………………………………………………………………
Q24. Cum vă raportați la următoarele sporturi?
Q25. Ce părere aveți despre orele de educație fizică din programa de învățământ superior?
❑Sunt prea multe [1] b#%l!^+a?
❑Sunt prea puține [2]
❑Nu ar trebui să fie deloc [3]
Q26. Sunteți mulțumit(ă) de modul în care se desfășoară orele de educație fizică din facultatea dumneavoastră?
❑Foarte mulțumit [1]
❑Mulțumit [2]
❑Nemulțumit [3]
❑Foarte nemulțumit [4]
Vă rog să motivați răspunsul în spațiul de mai jos:
Q27. Unde ați ales să faceți ora de educație fizică în cadrul universității?
❑La sala de sport de pe B-ul Muncii [1]
❑La Piscina Olimpică a Universității Tehnice [2]
❑La sala de aerobic de la Piscina Olimpică a Universității Tehnice [3]
Q28. Cât de mulțumit(ă) sunteți de dotarea sălii în care vă desfășurați orele de educație fizică?
❑Foarte mulțumit [1]
❑Mulțumit [2]
❑Nemulțumit [3]
❑Foarte nemulțumit [4]
Vă rog să motivați răspunsul în spațiul de mai jos:
Q29. În acest moment aveți un loc de muncă?
❑Da [1]
❑Nu [2]
Q30. În ce tip de localitate ati crescut?
Q31. Care este componența familiei Dvs?
Q32. Care este ultima școală absolvită de mama dumneavoastră? Școala:
❑Fără școală [1]
❑Ciclu primar (1- 4 clase) [2]
❑Ciclu gimnazial (5 – 8 clase) [3]
❑Școala profesională / ucenici sau complementară [4]
❑Treapta I de liceu (9 – 10 clase) [5]
❑Liceu (9 – 12 clase) [6]
❑Școală post-liceală sau tehnică de maiștri [7]
❑Universitar de scurtă durată / colegiu [8]
❑Universitar de lungă durată [9]
❑Studii postuniversitare [10]
Q33. Care este ultima școală absolvită de tatăl dumneavoastră? Școala:
❑Fără școală [1]
❑Ciclu primar (1- 4 clase) [2]
❑Ciclu gimnazial (5 – 8 clase) [3]
❑Școala profesională / ucenici sau complementară [4]
❑Treapta I de liceu (9 – 10 clase) [5] b#%l!^+a?
❑Liceu (9 – 12 clase) [6]
❑Școală post-liceală sau tehnică de maiștri [7]
❑Universitar de scurtă durată / colegiu [8]
❑Universitar de lungă durată [9]
❑Studii postuniversitare [10]
Q34. Vă rugăm să specificați care este sexul dumneavoastră:
❑Masculin [1]
❑Feminin [2]
Q35. Vă rugăm să specificați facultatea la care sunteți înscris în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, anul de studiu și vârsta dumneavoastră:
❑Facultatea:
❑Grupa:
❑Anul de studiu:
❑Vârsta:
❑Numele:
Dacă doriți, vă rugăm să folosiți spațiul de mai jos pentru a ne transmite alte sugestii ale Dvs. privind practicarea activităților sportive de către studenți.
VĂ MULȚUMESC PENTRU COLABORARE ȘI PENTRU RĂSPUNSURILE DVS. !
3.2. REZULTATE
În urma analizării rezultatelor parțiale ale cercetării noastre, am cunoscut opinia generală a studenților cu privire la activitățile sportive pe care ar dori să le practice în afara orelor formale de educație fizică organizate în facultate.
Pentru a veni în sprijinul celor interesați de practicarea activităților de educație fizică, dar și pentru a încerca să schimbăm atitudinea celor mai puțin interesați de aceasta, ne-am propus să proiectăm și să realizăm o implementare parțială a unui program complex de formare care să determine atragerea tinerilor spre practicarea activităților de educație fizică și sport în noi condiții organizatorice și structurale.
Programul intitulat “Program pentru formarea conduitei de practicare a activităților fizice nonformale la tineri și adulți” (PPAFN) are componente sociale, psihologice, axiologice, pedagogice și conține un proiect modular denumit: “Dezvoltare, armonie, sănătate” (DAS). Proiectul cuprinde cinci module și se adresează studenților, absolvenților și cadrelor didactice. Organizarea programului nostru a fost făcută în jurul a două nuclee, de fapt două concepții vizând:
i). Viața activă, centrată pe atitudini proactive motric, cunoașterea beneficiilor practicării activităților fizice, cunoașterea relației dintre sănătate, stil de viață și exercițiul fizic, practicarea activităților sportive în natură;
ii). Valori socio-morale și caracteriale, focalizate pe corectitudine față de normele sociale reglementate, disciplinarea modului de viață, capacitatea de cooperare, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor / obiectivelor stabilite, motivație, fair –play s.a.
Primele patru module cuprind activități sportive care au o influență incontestabilă asupra formării și perfecționării tinerilor din punct de vedere fizic, moral, estetic și intelectual.
Studenții sunt liberi să aleagă tipul sau numărul de variante ale modulelor la care să participe pe parcursul anului universitar.
Modulul 5 prezintă o ofertă de activități motrice pe care tinerii, și nu numai, o vor explora independent, în timpul liber (vacanțe/concedii de odihnă ș.a.). Sunt promovate, aici, valori ale unei vieți active, ale unui stil de viață sănătos bazat pe activități fizice desfășurate în natură. Programul pe care l-am proiectat va contribui la formarea/dezvoltarea unui set de competențe cu valoare de efecte formative, care vor permite tinerilor să practice independent activități de educație fizică și sport, să desfășoare cu succes activitățile specifice profesiei pe care și-au ales-o, sau să se integreze în societate.
Putem afirma că programul formativ va avea un impact semnificativ în zona formării de atitudini proactive și chiar reflective asupra conexiunilor între starea de sănătate fizică și psihică, stilul de viață, respectul pentru valori (morale, estetice, sociale, ale sinelui ș.a.), dorința de autoperfecționare și practicarea activităților nonformale de EFS.
b#%l!^+a?
3.3. DISCUȚII
În vederea respectării economiei alcătuirii rezumatului lucrării, vom prezenta doar concluziile cercetărilor întreprinse.
1. Repere privind programul formativ de instruire și motivația participativă.
Toți studenții prezenți la focus grup și-au manifestat interesul pentru organizarea unor activități sportive în afara celor formale, ei venind cu sugestii în trei domenii:
a) conținut;
b) mod de desfășurare;
c) organizarea acestor activități.
Punctele de vedere exprimate de tineri sunt importante și de reținut în vederea realizării programului formativ de instruire propus de noi, ceea ce ne determină să credem că studenții sunt interesați de continuarea practicării AEFS și în timpul liber, dar și după terminarea studiilor. În ceea ce privește opiniilor exprimate de cadrele didactice cu privire la gradul de interes manifestat de studenți față de ANF de educație fizică, acestea consideră că studenții manifestă un grad ridicat de interes pentru acest tip de activități.
Cu privire la variabila motivație participativă la activități formale sau nonformale de educație fizică putem constata similaritate a opiniilor celor trei eșantioane investigate, reperul spectrul factorilor motivaționali stimulativi pentru participarea studenților la activitățile de EFS fiind unul important.
Analizând motivele care determină tinerii să practice sistematic și regulat activitatea sportivă concluzionăm următoarele: în ierarhia motivelor pentru care studenții practică diferite forme de activitate motrică, se detașează în mod semnificativ cele vizând menținerea unei bune stări de sănătate , trebuința de mișcare, nevoia de a se relaxa sau obișnuința de a practica activități sportive.
Sistematizând rezultatele înregistrate și interpretările corespunzătoare acestora, putem concluziona că ipoteza cu enunțul: „Dacă aplicăm un program suplimentar de instruire,, complex, sistematic, valoric-atractiv, atunci motivația participanților la activitățile de educație fizică și sport formale și /sau nonformale va crește ca potențial și direcționare energetică și temporală”, s-a verificat în foarte mare măsură.
2. Percepții privind activitățile nonformale de EFS și angajarea în practicarea exercițiului fizic.
Analizând datele obținute pentru investigarea variabilei percepții privind activitățile nonformale de EFS se conturează următoarele concluzii preliminare:
(a) studenții doresc să practice organizat, la facultate, în timpul liber, jocuri sportive de echipă, activități sportive cu caracter de relaxare, activități pentru întreținere corporală și îmbunătățirea condiției fizice, jocuri/concursuri recreative și activități sportive cu dominantă artistică/estetică. Activitățile menționate ocupă primele cinci locuri în preferințele tinerilor investigați.
(b) majoritatea efectelor cu valențe formative ale activităților sportive desfășurate în timpul liber, propuse au obținut frecvențe mari pe intervalele superioare ale scalei de măsurare. Acest lucru reliefează faptul că în opinia studenților activitățile nonformale de educație fizică au o contribuție semnificativă pentru formarea lor ca cetățeni, ca oameni. Indicatorul calitativ stabilit pentru investigarea temei angajarea în practicarea exercițiului fizic a fost ridicat ceea ce pentru angajarea în practicarea EXF, este determinant și arată eficacitatea practicabilității.
În urma analizării datelor obținute putem formula enunțul că că nu există diferențe majore între părerile exprimate de cele trei eșantioane, populația investigată fiind de acord că o bună informare cu privire la efectele pozitive ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult.
Avem convingerea că studenții consideră că activitatea fizică este utilă, iar acest lucru ne dă speranța să credem că vor continua practicarea acesteia și după finalizarea studiilor.
În acest context, ipoteza “Dacă activitatea de EFS este practicată sistematic și într-un registru lărgit al valorilor activităților nonformale, cu conștientizarea efectelor benefice pentru sănătatea individuală și de grup, atunci nivelul angajării tinerilor în practicarea exercițiului fizic independent și în medii nonformale va cunoaște un ritm crescut; se poate anticipa continuarea acestuia și în perioada vieții profesionale de adult” a fost confirmată.
3. Repere statistice privind aitudinile promișcare ale tinerilor; conduite de practicare sistematică și constantă a EXF.
Conexiuni cu stilul de viață sănătos. Pentru variabila atitudini promișcare ale tinerilor am avut ca obiectiv identificarea atitudinile studenților față de activitățile motrice.
Am dorit să aflăm frecvența atitudinilor favorabile ale tinerilor față de practicarea unor activități de EFS formale și nonformale.
În urma analizării rezultatelor obținute am constatat că studenții au o atitudine pozitivă cu implicare, față EXF, față de practicarea AEFS în general. Un număr mic de tineri manifestă o atitudine de indiferență față de acest tip de activități.
Cu privire la investigarea temei conduitele de practicare sistematică și constantă a b#%l!^+a?exercițiilor fizice ne-am propus ca obiectiv stimularea interesului studenților pentru practicarea continuă și sistematică a variate forme de mișcare fizică.
Imaginea de ansamblu a datelor colectate și interpretările realizate atestă faptul că, în general, tinerii sunt intersați de practicarea EXF, independent, nedirijat și nonformal, ceea ce ne determină să credem că există posibiliatea de continuare și după terminare studiilor a activităților specifice EFS.
Perspectiva studenților asupra conceptului, de fapt paradigma stilului de viață sănătos semnifică, în contextul valorilor propuse, elemente care au legătură cu menținerea/îmbunătățirea stării de sănătate, cu preocupareapentru mișcarea fizică, cu atitudinile pro-active față de respingerea comportamentelor de risc.
La finalul discuțiilor putem afirma că ipoteza definită de următorul enunț: Dacă formăm tinerilor atitudini pozitive față da mișcarea fizică, atunci vom crea premisele unei conduite adecvate de continuare a practicării constante a exercițiilor fizice autonome și/sau de grup; efectele vizibile vor fi prezente în sfera valorilor centrate pe constituirea și afirmarea unui stil de viață sănătos și activ s-a verificat.
4. Cu privire la temele definite de valorile etice și rezonanța lor comportamentală și abilități de relaționare interpersonală și interactivitate pozitivă formulăm următoarele concluzii: Pentru investigarea variabilei valorile etice și rezonanța lor comportamentală obiectivul identificarea valorilor morale promovate și dezvoltate prin participarea studenților la AEFS a fost bine atins.
Analiza datelor colectate și a rezultatelor obținute, ne-a determinat să formulăm concluzii ce evidențiază importanța AEFS pentru prezența și promovarea valorilor morale în rândul tinerilor.
Toate valorile pe care le-am propus au înregistrat cele mai mari frecvențe pe intervalele superioare ale scalei, (5 și 4) și pe intervalul mediu 3, ceea ce ne determină să opinăm că tinerii au o tablă de valori etice bine definită și relevantă pentru formarea unui comportament etic și prin activitățile de educație fizică și sport.
Cu privire la testarea gradului de socializare al studenților și a disponibilității acestora pentru desfășurarea unor activități de grup, putem afirma că între membrii grupului studiat există o comunicare interpersonală pozitivă, care se bazează pe încredere, cooperare și prietenie. În final, putem aprecia că ipoteza: „Dacă în activitatea de EFS vom promova un comportament/conduită bazat pe un set de valori specifice unui cod etic acceptat sociocomunitar, atunci vom forma tinerilor abilități de relaționare, orientare și integrare eficace în medii social-existențiale” s-a verificat.
5.Valorile comportament prosocial, acțional și valorile de grup-relevante pentru conduita studenților permit formularea următoarelor concluzii:
În urma anchetei am aflat opiniile studenților cu privire la conținutul tablei de valori sociale promovate și ca urmare a practicării AEFS nonformale. Conținutul sistemului de valori sociale este bine definit și reprezentat de valori precum: corectitudine pentru normele sociale reglementate, respectul față de semeni, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor/obiectivelor stabilite, capacitatea de cooperarea, spiritul civic ș.a.
Nu există diferențe majore între opiniile cadrelor didactice și cele ale instructorilor sportivi în ceea ce privește promovarea de valori sociale prin activități sportive nonformale. Ambele eșantioane consideră că aceste valori au un rol esențial în formarea unui comportament social adecvat integării tinerilor în societate;
Un procentaj de 72, 8%, dintre tinerii chestionați susține că ar interveni imediat dacă s-ar ivi o situație critică sau de urgență, ceea ce indică un nivel de conștientizare a valorii “întrajutorare” ridicat;
Tinerii recunosc, acceptă și respectă valorile vieții în colectivitate, valori dezvoltate prin activitățile de EF nonformale. Sistematizând rezultatele înregistrate și interpretările corespunzătoare acestora, putem concluziona că ipoteza cu următorul enunț: Dacă prin activitățile nonformale de EFS formăm tinerilor un comportament social valoric atitudinal, atunci aceștia vor fi determinați să cunoască, să accepte și să respecte valorile grupului de apartență s-a verificat.
6. Cu privire la “percepția valorilor efectelor exercițiului fizic; conexiuni cu Sinele studentului practicant”, “valori ale timpului liber” și “efecte de relaxare, refacere, detensionare”, formulăm următoarele concluzii.
Pentru prima variabilă pe care am investigat-o ne-am propus să aflăm care sunt experiențele și percepțiile tinerilor față de efectele-valori ale exercițiului fizic, iar ca indicator am stabilit efectele vizibile, simțite ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului.
După colectarea datelor și analiza rezultatelor am constatat că frecvențele cele mai mari s-au înregistrat pe intervalele superioare și pe intervalul mediu ale scalei.
Acest lucru ne îndreptățește să concluzionăm că tinerii au o percepție bună, ridicată asupra valorilor efectelor EXF.
Pentru investigarea variabilei definită de valori ale timpului liber am stabilit trei indicatori: opțiunile pentru anumite activități de timp liber, efectele pozitive ale activităților de b#%l!^+a?timp liber și disponibilitatea tinerilor de a practica AEFS în timpul liber, iar ca obiectiv am stabilit cunoașterea modalităților de petrecere a timpului liber, a locului ocupat de practicarea activităților sportive nonformale în cadrul acestor preocupări. După analiza datelor înregistrate, am desprins următoarele aspecte cu valoare de idei conclusive:
a. frecvențele răspunsurilor înregistrate au fost concentrate pe intervalele superioare și medii ale scalei de măsurare; acestea au avut o distribuție descrescătoare de la intervalul superior 5 spre cel inferior 1 pentru toate categoriile de respondenți;
b. scăderea frecvențelor spre intervalele inferioare demonstrează că tinerii cuprinși în studiu au considerat importante activităților de timp liber propuse, dar și faptul că ei cunosc beneficiile și apreciază importanța efectelor lor pozitive;
c. imaginea de ansamblu în ceea ce privește felul în care tinerii își petrec timpul liber este caracterizată de importanța acordată relațiilor interpersonale, timpului petrecut cu prietenii, accentului pus pe preocupări ale unei vieți active, precum practicarea unor activități sportive, plimbări, excursii;
d. o categorie de activități care configurează acest palier al vieții tinerilor și de care ei sunt mai puțin interesați, este reprezentată de acelea care țin de “acumularea de capital cultural” mai exact: participarea la evenimente culturale (expoziții, teatru, concerte), participarea la evenimente sportive ca spectator și /sau lectură;
e. populația investigată desfășoară anumite activități în timpul liber pentru relaxare și recreere, pentru socializare/integrare socială, dezvoltare fizică sau împlinire personală.
Cercetarea întreprinsă a mai demonstrat că asigurarea deconectării de la problemele cotidiene, relaxarea, recreerea, capacitarea potențialului fizic sau plăcerea de a continua activitățile de EFS practicate în facultate reprezintă motive care atât pentru studenții din anii I și II cât și pentru cei din anii III și IV contribuie la optimizarea stărilor fizice și psihice.
La finalul acestor comentarii, putem concluziona că ipoteza: “Cu cât percepția valorilor exercițiului fizic pentru sine este mai puternică, cu atât acest lucru îi va determina pe tineri ca timpul liber să fie perceput, evaluat și consumat activ, pozitiv, pentru relaxare, refacere, detensionare, întărirea capacității profesionale”, s-a verificat.
3.4. CONCLUZII
Cercetarea pe care am realizat-o a avut ca obiective principale reliefarea laturilor biomotrice, cognitive și emoționale ale tinerilor. Ne-a interesat, de asemenea, abordarea domeniului EFS desfășurată într-un cadru nonformal, prin prisma valorilor socio-morale, ale timpului liber, valori asociate unui stil de viață sănătos, a motivației participative, a atitudinilor proactive motric, a conexiunilor între activitățile de EFS și efectele practicării lor asupra actorilor implicați.
Amintim aici efecte asupra imaginii de sine, stresului și anxietății, rezolvării de probleme, proceselor emoțional-afective, trăsăturilor de personalitate, atitudinilor sociale, valori estetice, socializatoare ș.a.
În cercetarea noastră ne-am propus să analizăm opiniile studenților, ale cadrelor didactice universitare din domeniul EFS și ale instructorilor/animatorilor de timp liber cu privire la :
– setul de valori promovate prin practicarea activităților sportive nonformale ;
– spectrul factorilor motivaționali stimulativi care determină participarea tinerilor la AEFS ;
– interesul manifestat de tineri față de participarea la activităților sportive nonformale;
– calitatea formativă a acestor activități. De asemenea, am dorit să cunoaștem printre altele: – care sunt interesele și așteptările pentru formarea și manifestarea unui stil de viață sănătos; – care sunt experiențele pozitive și percepțiile corecte ale tinerilor față de efectele-valori ale exercițiului fizic ;
– modalitățile de petrecere a timpului liber, locul ocupat de practicarea activităților nonformale de educație fizică și sport în cadrul acestor preocupări ;
– gradul de socializare al studenților și a disponibilității lor la activități eficace, creative de grup.
Din opiniile exprimate de respondenți am remarcat evidența următoarelor aspecte:
majoritatea studenților practică diferite forme de mișcare în afara lecțiilor obligatorii, în timpul liber, această obișnuință fiind dezvoltată ca urmare a activității desfășurate în cadrul orelor formale de EFS din școală sau facultate;
tinerii cunosc care sunt efectele benefice ale exercițiului fizic, practicat constant și sistematic asupra organismului și psihicului, fapt pentru care consideră necesar să continue aceste activități și după perioada studenției ;
cu privire la axa reprezentată de asimilare/promovare de valori socio-morale prin practicare de activități nonformale de educație fizică, toate valorile pe care le-am b#%l!^+a?propus au înregistrat cele mai mari frecvențe pe intervalele superioare ale scalei, (5 și 4) și pe intervalul mediu 3. Distribuția descrescătoare a graficelor de la nivelele maximale spre cele minimale, demonstrează că pentru cei mai mulți dintre tinerii chestionați, conținutul sistemului de valori este bine definit, recunosc că aceste valori se asimilează/formează și se promovează și ca urmare a practicării AEFS;
atât cadrele didactice universitare de specialitate, cât și instructorii sportivi consideră că aceste valori cu dimensiunile lor morală și socială, asimilate și promovate prin practicare de activități nonformale de educație fizică și sport au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integrării tinerilor în societate;
în opinia profesorilor, tinerii manifestă un interes ridicat pentru practicarea independent și nonformal a activităților de educație fizică;
imaginea de ansamblu în ceea ce privește felul în care tinerii își petrec timpul liber este caracterizată de importanța relațiilor interpersonale, de timpul petrecut cu prietenii, de accentul pus pe preocupări vizând o viață activă precum prin practicarea unor activități sportive, plimbări, excursii ș.a.;
în ierarhia motivelor pentru care studenții practică diferite forme de activitate motrică, se detașează în mod semnificativ cele destinate menținerii unei bune stări de sănătate, satisfacerii trebuinței de mișcare, nevoii de a se relaxa sau obișnuinței de a practica activități sportive individuale sau în grup.
Valorile coeficienților de corelație ne indică faptul că există corelații puternice între conduitele de practicare ale exercițiului fizic și percepția efectelor valorilor acestuia pentru Sine, între opiniile cadrelor didactice și ale studenților privind promovarea și asimilarea valorilor prin activități nonformale de educație fizică și sport.
Referitor la datele statistice obținute putem afirma că valorile indicatorilor statistici evidențiate s-au concentrat în intervalele considerate acceptabile pentru o distribuție normală a datelor. De asemenea, valorile abaterii standard, deși au indicat o împrăștiere mai mare sau mai mică în jurul mediei, s-au încadrat în limitele admise pentru distribuții normale a datelor unei serii de subiecți eșantionați.
Valorile indicatorilor de asimetrie Skewness și boltire Kurtosis s-au concentrat în intervalul considerat acceptabil pentru o distribuție normală a datelor unui șir, respectiv între -1,96 și +1,96. Am stabilit gradul de plauzibilitate a cercetării întreprinse printr-o testare de semnificație (testul Z).
Ipoteza de nul (H0) cu următorul enunț: între formarea atitudinilor pozitive față de mișcarea fizică în lecțiile de educație fizică formale și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independent și în medii nonformale a exercițiilor fizice a indicat lipsa vreunei legături cauzale.
Valoarea critică pentru Z la un prag de probabilitate de 0,95 este 1,96, deci, dacă Z > 1,96, se respinge ipoteza de nul. În cazul nostru, valoarea lui Z a fost 2,06 și pentru că Z > 1,96, ipoteza de nul s-a respins.
Am interpretat valoarea lui Z și prin corespondența sa cu nivelul de probabilitate P. Am obținut o valoare P= 0,9606, ceea ce înseamnă că sunt circa 96% șanse ca diferența să fie reală. Diferența e semnificativă la nivelul de probabilitate de 0,96.
Deoarece există 96% șanse ca între formarea atitudinilor pozitive față de mișcarea fizică în lecțiile de educație fizică formale și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independent și în medii nonformale a exercițiilor fizice să există o legătură directă, ipoteza de nul a fost respinsă, deci cercetarea nostră este plauzibilă. Ca și concluzii finale putem afirma că propunerea noastră, concretizată în programul formativ intitulat “Program pentru formarea conduitei de practicare a activităților fizice nonformale la tineri și adulți” încorporează și amplifică o serie de tendințe ce pot fi regăsite atât la nivel european, cât și internațional în ceea ce privește bunele practici în domeniul activităților nonformale de EFS.
Pe bazele prezentate în cadrul acestei lucrări de cercetare poate fi dezvoltată o abordare modernă a activităților nonformale de educație fizică în mediul universitar, în acord cu interesele și motivațiile tinerilor, într-un context social cu evoluție rapidă și în perspectiva devenirii lor ulterioare, a unei dezvoltări integrale a personalității acestora.
3.5. BIBLIOGRAFIE b#%l!^+a?
1. ACADEMIA ROMÂNĂ, Intitutul de ligvistică Iorgu Iordan. (1998). Dicționarul Explicativ al Limbii Române. București: Editura Unvers Enciclopedic.
2. ACHIȚEI, G. B. (1972). Dicționar de estetică generală. București: Editura Politică.
3. AGABRIAN, M. (2006). Analiza de conținut. Iași: Editura Polirom.
4. ANTONESEI, L. (2002). O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației. Iași: Editura Polirom.
5. BÂTLAN, I. (2000). Valorile sportive-încercare de întemeiere a axiologiei sportive. București: Editura Semne.
6. BECEA, L. (2009). Optimizarea comportamentului psihomotor prin tehnici de reglare și autoreglare. București: Editura Printech.
7. BELL, J. (1993). Doing your research project: a guide for first time research in education and social science (ed. second edition). Buckingham; Philadelphia: Open University Press.
8. BOTA, A. ȘERBĂNOIU, S. (2000). În Dragnea, A. Teoria educației fizice și sportului. (p. 57). București: Cartea Școlii.
9. BOTA, A. (2006). Exerciții fizice pentru o viață activă. Activități motrice de timp liber. București: Editura Cartea Universitară.
10. BREBAN, V. (1980). Dicționarul limbii române contemporane. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
11. BRETTSCHNEIDER, W. (2004). Study on young people's lifestyles and sedentariness and the role of sport in the context of education and as a means of restorin the balance. http://www.ec.europa.eu/sport/library/doc/c1/doc374eu.pdf (accesat 25. 02. 2015).
12. BUNESCU, G. (1998). Școala și valorile morale. Teorii și practici ale dezvoltării psihosociomorale. București: Editura Didactică și Pedagogică. RA.
13. BUIAC, D, SUCIU, A. (2007). Sănătatea și activitățile fizice de-a lungul timpului. București: Editura AFIR.
14. CÂRSTEA, G. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Editura AN-DA.
15. CAUC, I. M. (2004). Metodologia cercetării sociologice-Metode și tehnici de cercetare. . București: Editura Fundația România de Mâine.
16. CEAUȘESCU, N. N. (1976). Pedagogia educației fizice și sportului. București: SportTurism.
17. CEAUȘESCU, N. N. (2002). Istoria pedagogiei educației fizice. București:: Editura Lumina Lex.
18. CHELCEA, S. (2007). Metodologia cercetării științifice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.
19. CRAHAY, M. (2009). Psihologia educației. București: Editura Trei.
20. CRISTEA, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: EDP.
21. CUCOȘ, C. (1995). Pedagogie și axiologie. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
22. CUCOȘ, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
23. DRAGNEA, A. (1996). Teoria antrenamentului sportiv. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
24. DRAGNEA, A., BOTA, A. (1999). Teoria activităților motrice. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
25. DRAGOMIR, P. SCARLAT, E. (2004). Educație fizică școlară. București: editura Didactică și Pedagogică.
26. DRĂGAN, I. (1985). În Gheorghe, G.M., Dialog despre natură și sănătate. București: Ceres.
27. DUMITRESCU, A. (2010). Sportul de masă mijloc de socializare a studenților. Studiu de caz-Centrul universitar Cluj- Napoca. Teză de doctorat.
28. EPURAN, M. (1984). Psihologia educației fizice și sportului. București: ANEFS.
29. Constantin Pehoiu, (2005), Aspecte din istoria și evoluția practicării exercițiilor fizice, Editura Transversal, Târgoviște,p. 82;
30. Pehoiu, Constantin , (2011) For a New Conception on Physical Education and Sport Book Editor(s): Zhu, XF, International Conference on Physical Education and Society Management (ICPESM 2011), Hong Kong, PEOPLES R CHINA, DEC 12-13, 2011, VOL 1 Book Series: Lecture Notes in Management Science Volume: 1 Pages: 118-121 Published: 2011;
31. Pehoiu Constantin and Andra Pehoiu (2010) Physical activities and promoting a healthy life style in new social and economic conditions, Proceedings WSEAS Intternational Confferences, Enveriment, Medicine and Health Sciences (EMEH'10), Penang, Malaysia, March 23-25, 2010 (supported by the University Kebangsaan Malaysia- National University of Malaysia).
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
=== ВIВLIΟGRΑFIΕ ===
3.5. BIBLIOGRAFIE b#%l!^+a?
1. ACADEMIA ROMÂNĂ, Intitutul de ligvistică Iorgu Iordan. (1998). Dicționarul Explicativ al Limbii Române. București: Editura Unvers Enciclopedic.
2. ACHIȚEI, G. B. (1972). Dicționar de estetică generală. București: Editura Politică.
3. AGABRIAN, M. (2006). Analiza de conținut. Iași: Editura Polirom.
4. ANTONESEI, L. (2002). O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației. Iași: Editura Polirom.
5. BÂTLAN, I. (2000). Valorile sportive-încercare de întemeiere a axiologiei sportive. București: Editura Semne.
6. BECEA, L. (2009). Optimizarea comportamentului psihomotor prin tehnici de reglare și autoreglare. București: Editura Printech.
7. BELL, J. (1993). Doing your research project: a guide for first time research in education and social science (ed. second edition). Buckingham; Philadelphia: Open University Press.
8. BOTA, A. ȘERBĂNOIU, S. (2000). În Dragnea, A. Teoria educației fizice și sportului. (p. 57). București: Cartea Școlii.
9. BOTA, A. (2006). Exerciții fizice pentru o viață activă. Activități motrice de timp liber. București: Editura Cartea Universitară.
10. BREBAN, V. (1980). Dicționarul limbii române contemporane. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
11. BRETTSCHNEIDER, W. (2004). Study on young people's lifestyles and sedentariness and the role of sport in the context of education and as a means of restorin the balance. http://www.ec.europa.eu/sport/library/doc/c1/doc374eu.pdf (accesat 25. 02. 2015).
12. BUNESCU, G. (1998). Școala și valorile morale. Teorii și practici ale dezvoltării psihosociomorale. București: Editura Didactică și Pedagogică. RA.
13. BUIAC, D, SUCIU, A. (2007). Sănătatea și activitățile fizice de-a lungul timpului. București: Editura AFIR.
14. CÂRSTEA, G. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Editura AN-DA.
15. CAUC, I. M. (2004). Metodologia cercetării sociologice-Metode și tehnici de cercetare. . București: Editura Fundația România de Mâine.
16. CEAUȘESCU, N. N. (1976). Pedagogia educației fizice și sportului. București: SportTurism.
17. CEAUȘESCU, N. N. (2002). Istoria pedagogiei educației fizice. București:: Editura Lumina Lex.
18. CHELCEA, S. (2007). Metodologia cercetării științifice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.
19. CRAHAY, M. (2009). Psihologia educației. București: Editura Trei.
20. CRISTEA, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: EDP.
21. CUCOȘ, C. (1995). Pedagogie și axiologie. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
22. CUCOȘ, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
23. DRAGNEA, A. (1996). Teoria antrenamentului sportiv. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
24. DRAGNEA, A., BOTA, A. (1999). Teoria activităților motrice. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
25. DRAGOMIR, P. SCARLAT, E. (2004). Educație fizică școlară. București: editura Didactică și Pedagogică.
26. DRĂGAN, I. (1985). În Gheorghe, G.M., Dialog despre natură și sănătate. București: Ceres.
27. DUMITRESCU, A. (2010). Sportul de masă mijloc de socializare a studenților. Studiu de caz-Centrul universitar Cluj- Napoca. Teză de doctorat.
28. EPURAN, M. (1984). Psihologia educației fizice și sportului. București: ANEFS.
29. Constantin Pehoiu, (2005), Aspecte din istoria și evoluția practicării exercițiilor fizice, Editura Transversal, Târgoviște,p. 82;
30. Pehoiu, Constantin , (2011) For a New Conception on Physical Education and Sport Book Editor(s): Zhu, XF, International Conference on Physical Education and Society Management (ICPESM 2011), Hong Kong, PEOPLES R CHINA, DEC 12-13, 2011, VOL 1 Book Series: Lecture Notes in Management Science Volume: 1 Pages: 118-121 Published: 2011;
31. Pehoiu Constantin and Andra Pehoiu (2010) Physical activities and promoting a healthy life style in new social and economic conditions, Proceedings WSEAS Intternational Confferences, Enveriment, Medicine and Health Sciences (EMEH'10), Penang, Malaysia, March 23-25, 2010 (supported by the University Kebangsaan Malaysia- National University of Malaysia).
=== Сuрrinѕ ===
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………………………………………….2
CAPITOLUL I. ACTUALITATEA ȘI MOTIVAȚIA TEMEI. METODOLOGIA ORGANIZĂRII STUDIULUI…………………………………………………………………………………………5
1.1. ACTUALITATEA TEMEI………………………………………………………………………………………….5
1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI…………………………………………………………………………….. 9
1.3. SCOPUL STUDIULUI……………………………………………………………………………………………..10
1.4. OBIECTIVELE STUDIULUI……………………………………………………………………………………10
1.5. IPOTEZELE LUCRĂRII…………………………………………………………………………………………12
1.6. SUBIECȚI ȘI LOC…………………………………………………………………………………………………..13
1.7. ETAPELE STUDIULUI……………………………………………………………………………………………13
1.8. METODE DE CERCETARE . UTILIZATE.STUDIUL DOCUMENTAR……………………..14
CAPITOLUL II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII…………………………….17
2.1. CE ÎNSEAMNĂ CULTURA ORGANIZAȚIONALĂ?………………………………………………..17
2.2. STRUCTURI SPORTIVE ÎN ROMÂNIA ȘI PE PLAN INTERNAȚIONAL………………….20
2.3. CE ÎNSEAMNĂ SPORTUL? CARE ESTE LEGĂTURA SPORTULUI CU STATUL?….23
CAPITOLUL III. DEMERSUL PERSONAL ÎN ORGANIZAREA STUDIULUI…………..31
3.1. ANALIZA……………………………………………………………………………………………………………….32
3.2. REZULTATE………………………………………………………………………………………………………….44
3.3. DISCUȚII……………………………………………………………………………………………………………….45
3.4. CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………50
3.5. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………53
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Educatia Fizica,sportul Si Cultura Organizationala In Romania (ID: 165115)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.