Educatia Fizica In Ciclul Gimnazial
CUPRINS
CAPITOLUL I
ACTUALITATEA ȘI MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
2.1 Aspecte generale privind curriculum-ul educației fizice în învățământul preuniversitar
2.2 Obiectivele educației fizice la clasele V-VIII
2.3 Aspecte ale dezvoltării calităților anatomo-funcționale, psihice și motrice la vârsta preadolescenței
Musculatura
Sistemul nervos
Aparatul cardio-vascular
Aparatul respirator
Particularitățile psihologice
Particularitățile motrice
2.4 Jocurile dinamice – caracterizare generală
2.5 Particularitățile jocurilor dinamice în lecția de educație fizică din ciclul gimnazial
2.6 Contribuția jocurilor dinamice la realizarea obiectivelor educației fizice în ciclul gimnazial
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1 Sarcinile lucrării
3.2 Locul, perioada, subiecții
3.3 Metodele de cercetare utilizate
3.4 Teste și măsurători utilizate
3.5 Indicatorii matematici și statistici calculați
3.6 Principalele mijloace folosite pe parcursul experimentului
CAPITOLUL IV
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
ACTUALITATEA ȘI MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
1.1 Actualitatea temei
În contextul schimbărilor prin care trece omul din ziua de azi, a stresului la care este supus zilnic, a vitezei cu care se desfășoară activitățile de zi cu zi, se impune acordarea unei atenții sporite dezvoltării fizice armonioase. Una dintre preocupările omului modern este mișcarea. Ea ne menține organismul sănătos și tânăr, mintea activă și dorința de viață. Prin urmare, copiii ar trebui încurajați să facă mișcare încă de la primii pași.
Educația fizică în ciclul gimnazial are un rol însemnat atât în ceea ce privește influența ei favorabilă asupra procesului de dezvoltare și fortificare fizică a organismului, cât și ca instrument didactic menit să favorizeze cunoașterea copiilor, adaptarea lor mai rapidă la noile cerințe școlare, închegarea colectivelor claselor și formarea unui climat activ de muncă, de bună înțelegere, de cooperare.
Interesul copiilor pentru mișcare și exercițiu fizic este foarte mare în această perioadă. Dorința lor de exersare și efort fizic are la bază determinisme de ordin fiziologic, motiv pentru care orice diminuare sau limitare a activităților motrice are repercusiuni asupra funcțiilor vitale ale organismului. Asistați și îndrumați de către profesor, orele de educație fizică și sport “influențează eficient capacitatea generală de efort a organismului elevilor, asigurându-le o pregătire motrică polivalentă.”
Educația fizică și activitățile sportive sunt preocupări constante pentru toți factorii responsabili de educația generațiilor în formare. Întreg arsenalul de instrumente care lucrează în cadrul educației fizice îl pregătește pe individ din punct de vedere biologic pentru a fi apt să se realizeze în viața socială. Dintre funcțiile pe care le îndeplinește această disciplină, amintim funcția sanogenă, “ca suport și condiție indispensabilă desfășurării oricărei activități umane, indiferent de natura ei, psihică sau fizică.”
În zilele noastre, copiii sunt solicitați tot mai mult în efortul de învățare, iar uneori nu li se asigură organizarea judicioasă a activităților, lipsindu-i de timpul de joacă în favoarea unor activități sedentare. Copilul are nevoie de mișcare, iar cu ajutorul jocurilor de mișcare putem influența favorabil dezvoltarea capacităților motrice și moral-volitive, “precum și a unei serii de competențe generale, specifice și transversale, toate la un loc, constituind un suport fizic și psihic.”
Educația fizică nu este o disciplină de învățământ favorabilă numai elevilor dotați biologic. Ea dă posibilitatea oricărui copil, ca prin parcurgerea temelor din programa de educație fizică, prin munca diferențiată să realizeze performanțe.
Dacă în alte discipline de învățământ posibilitatea de asimilare este total diferită de la elev la elev, în educația fizică rezultatele obținute de elevi nu se datorează în primul rând asimilării (care poate fi, în mai multe situații, identică sau apropiată pentru întregul colectiv), cât unor factori de performanță individuală.
Copiii care își satisfac nevoia de mișcare, de joc, de curiozitate, de explorare sunt de regulă mai echilibrați din punct de vedere afectiv, comparativ cu cei care nu-și pot satisface aceste trebuințe din diferite motive.
Prin orele de educație fizică se elimină timiditatea și stângăcia unor copii, iar împletirea exercițiilor cu jocurile de mișcare, ștafetele și parcursurile aplicative alungă plictiseala, monotonia, antrenând toți copiii în activități dinamice. Mai mult, respectarea regulilor aduce un aport considerabil la “formarea capacității de abținere și stăpânire de sine”, în timp ce rezolvarea situațiilor de joc “educă prezența de spirit, istețimea, viteza, îndemânarea, corectitudinea, inițiativa și spiritul de grup.”
Jocurile de mișcare practicate în orele de educație fizică pot fi folosite cu succes la organizarea timpului liber, în diferite drumeții, excursii, tabere.
Sănătatea și dezvoltarea fizică armonioasă constituie premise importante ale calităților, capacităților și trăsăturilor de caracter ale elevilor. Influențarea favorabilă a stării de sănătate, sporirea capacității de efort a organismului, prin exersarea sistematică a funcțiilor vitale și de adaptare a mediului înconjurător, precum și formarea deprinderilor de igienă individuală și colectivă, constituie motivele fundamentale ale necesității și valorii educației fizice școlare.
Am ales tema “Eficiența folosirii jocurilor de mișcare în lecția de educație fizică pentru dezvoltarea calităților motrice la clasa a VI-a” deoarece jocurile de mișcare dinamizează lecțiile, elimină monotonia repetiției, dar și grație multiplelor lor beneficii printre care se numără faptul că favorizează apariția de noi legături și complexe între priceperi și deprinderi motrice care contribuie la perfecționarea acestora din urmă.
Dezvoltarea deprinderilor și calităților motrice ale elevilor se face prin intermediul lecțiilor de educație fizică. La fel ca în orice altă lecție, pentru a se atinge obiectivele propuse, cadrul didactic trebuie să găsească metode de a activa elevii, de a-i atrage, de a le dezvolta interesul și pasiunea pentru sport. Jocul este modalitatea copiilor de a explora lumea, de a interacționa cu ceilalți, de a imita situații reale de viață, de a acumula experiență, de a se exprima, de a-și împlini unele dorințe ce nu pot fi satisfăcute în realitate.
Atât în țara noastră, cât și în alte țări ale lumii contemporane sunt promovate idei și orientări noi cu privire la perfecționarea învățământului. Specialiștii din domeniul educației fizice și al sportului acordă o atenție responsabilă, plină de mobilitate în promovarea unei tehnologii didactice noi și eficiente, a unor metode și mijloace care să asigure un înalt nivel de pregătire a tuturor categoriilor de tineri.
Pentru realizarea tuturor sarcinilor educației fizice și sportului școlar se impune ca cerință majoră îmbunătățirea conținutului, perfecționarea tehnologiei didactice de pe poziții metodologice moderne, sporirea eficienței lecției de educație fizică pentru creșterea și asigurarea randamentului scontat.
Din cercetările a numeroși specialiști în domeniu reiese faptul că motricitatea elevilor este insuficient dezvoltată, în raport cu nivelul de dezvoltare statuală și ponderală a acestora.
Prin acționarea directă asupra dezvoltării calităților motrice în cadrul lecției de educație fizică, pe diferite grupe experimentale, cercetătorii reliefează importanța deosebită pe care o au aceste metode și mijloace în direcția îmbunătățirii potențialului biomotoric al elevilor.
Modernizarea continuă a activității de educație fizică și sport în școală impune găsirea de noi metode, procedee și mijloace prin care să se acționeze în practică, precum și perfecționarea continuă a celor existente, în baza noilor obiective ce stau în fața educației fizice.
Dezvoltarea calităților motrice prin intermediul jocurilor de mișcare, în cadrul lecțiilor de educație fizică și a orelor de activități sportive ale elevilor capătă noi valențe în procesul instructiv-formativ la educație fizică, unde operațiilor curente de predare-verificare li se adaugă semnificația lor socială, dublată de una pedagogică cu repercusiuni profunde asupra dezvoltării tinerei generații.
Modul cum se acționează asupra dezvoltării calităților motrice, organizarea științifică a mijloacelor specifice dezvoltării lor, precum și a gradului de pregătire fizică generală, multilaterală a elevilor, stabilirea criteriilor de înregistrare a progresului realizat în cadrul procesului de instruire (din școală și din afara ei) pot contribui la îmbunătățirea permanentă a indicilor calităților motrice ale elevilor.
Fără dezvoltarea și îmbunătățirea acestor calități motrice, elevul nu va fi în stare de asimilare a noilor cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice.
Pregătirea elevilor trebuie să asigure:
educarea caracterului activ, întreprinzător, a spiritului de inițiativă, a capacității de asumare a unor responsabilități și de adaptare rapidă la modificările și transformările sociale sau ale domeniului în care elevului în care elevul, viitorul cetățean, va munci;
formarea capacității de a ști selecționa, în funcție de nevoile practice, cunoștințele utile optime, pentru rezolvarea intereselor și trebuințelor impuse în viață;
creșterea preocupării și găsirii soluțiilor de către profesorul de educație fizică pentru ca efectele favorabile ale educației fizice școlare să nu se limiteze la corp, ci ele să influențeze întreaga arie a personalității elevului.
În literatura de specialitate sunt prezentate unele particularități specifice în scopul dezvoltării acestora în activitatea școlară, recomandându-se soluții metodice pentru o mai bună integrare a acestora în structura lecției de educație fizică cu scopul creșterii eficacității sale.
O importanță deosebită se acordă caracteristicilor calităților motrice, a sistemelor de acționare pentru dezvoltarea lor, ținându-se seama de specificul activității școlare de educație fizică și sport, raportat la nivelul de pregătire al elevilor și la condițiile materiale existente.
Cu toate acestea, cercetările în domeniul optimizării dezvoltării calităților motrice sunt nu numai necesare, dar și urgente, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic, literatura de specialitate având posibilitatea îmbogățirii cu lucrări de cercetare în domeniul dezvoltării calităților motrice.
Consider că jocurile de mișcare, față de alte mijloace ale educației fizice și sportului, au un grad crescut de atractivitate în rândul copiilor, îi mobilizează și le consolidează energia în mod spontan, solicitându-le capacitatea de efort la cote superioare, ajutând la dezvoltarea calităților motrice, trezindu-le interesul și mobilizându-le forțele pentru a atinge maximul de eficiență.
Cele câteva aspecte expuse mai sus m-au determinat să abordez un studiu privind dezvoltarea calităților motrice prin intermediul jocurilor de mișcare la elevii de clasa a VI-a, deoarece valabilitatea și suportul dezvoltării calităților motrice este încă o problemă de actualitate.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
2.1 Aspecte generale privind curriculum-ul educației fizice în învățământul preuniversitar
Curriculum-ul școlar de educație fizică pentru învățământul gimnazial reflectă concepția care stă la baza reformei sistemului românesc de învățământ, urmărind realizarea finalităților prevăzute de Legea Învățământului referitoare la mărirea în principal a potențialului biologic al omului în concordanță cu cerințele sociale.
Prin obiectivele specifice disciplinei sunt urmărite cu precădere: întreținerea și îmbunătățirea stării de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea capacității motrice generale și a celei specifice unor ramuri și probe sportive, educarea uutând la dezvoltarea calităților motrice, trezindu-le interesul și mobilizându-le forțele pentru a atinge maximul de eficiență.
Cele câteva aspecte expuse mai sus m-au determinat să abordez un studiu privind dezvoltarea calităților motrice prin intermediul jocurilor de mișcare la elevii de clasa a VI-a, deoarece valabilitatea și suportul dezvoltării calităților motrice este încă o problemă de actualitate.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI
2.1 Aspecte generale privind curriculum-ul educației fizice în învățământul preuniversitar
Curriculum-ul școlar de educație fizică pentru învățământul gimnazial reflectă concepția care stă la baza reformei sistemului românesc de învățământ, urmărind realizarea finalităților prevăzute de Legea Învățământului referitoare la mărirea în principal a potențialului biologic al omului în concordanță cu cerințele sociale.
Prin obiectivele specifice disciplinei sunt urmărite cu precădere: întreținerea și îmbunătățirea stării de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă, dezvoltarea capacității motrice generale și a celei specifice unor ramuri și probe sportive, educarea unor trăsături pozitive de caracter.
La elaborarea programei s-au avut în vedere finalitățile exprimate prin standardele de performanță ale învățământului primar, necesitatea obiectivă de reluare în sens concentric a principalelor elemente de conținut predate din ciclul anterior, experiența și tradițiile educației fizice din țara noastră, cât și condițiile medii de dotare materială a școlilor generale.
Acest curriculum se adresează profesorilor de educație fizică, directorilor de școli, elevilor, părinților, specialiștilor în evaluare și autorităților locale interesate de procesul educațional.
Prin acest curriculum se realizează creșterea posibilităților de opțiune, premisele determinării unor parcursuri individuale de învățare și creșterea autonomiei unităților școlare în elaborarea propriului curriculum.
Concepția despre predare vizează următoarele aspecte metodico-organizatorice:
adoptarea unei scheme orare care să asigure realizarea obiectivelor-cadru;
stabilirea conținuturilor potrivit schemei orare adoptate, condițiilor materiale, tradițiilor și opțiunilor elevilor;
asigurarea prin orar a valorificării integrale a bazei sportive și a posibilităților de demixtare a claselor;
omogenizarea nivelului de pregătire al elevilor începând din clasa a V-a și reluarea conținuturilor învățate pe parcursul unui an școlar și de la o clasă la alta, realizând caracterul concentric al predării;
acționarea constantă, în fiecare lecție, asupra dezvoltării fizice și calităților motrice ale elevilor;
conținuturile prevăzute la capitolele “capacitate de organizare”, “deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative” vor fi exersate în structuri complexe, de regulă sub formă de întrecere, fără a se constitui în teme de lecție;
predarea probelor și a ramurilor de sport va fi permanent însoțită și de practicarea globală a acestora;
valorificarea în plan educativ a fiecărei lecții.
Față de variantele de conținuturi prevăzute în programă, profesorii vor preda obligatoriu:
una din cele două sărituri prevăzute la “atletism”;
unul din cele patru jocuri prevăzute la capitolul “jocuri sportive”;
una din săriturile prevăzute la capitolul “gimnastică”;
una din cele trei ramuri ale gimnasticii (acrobatică, ritmică, aerobică).
În structura actuală a învățământului preuniversitar, nivelul gimnazial reprezintă a doua treaptă de învățământ obligatoriu și gratuit, cuprinzând clasele V-VIII și îi sunt stabilite următoarele obiective cadru:
a) Dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor, necesare desfășurării activităților sportive;
b) Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de către elevi, în școală și în afara acesteia;
c) Favorizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de vârstă și de sex ale elevilor;
d) Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale.
2.2 Obiectivele educației fizice la clasele V-VIII
Cunoscând principalele finalități pe care le urmărește educația fizică, în desfășurarea sa pe durata celor patru ani de gimnaziu, se pot enumera următoarele obiective pe care fiecare profesor trebuie să le aibă în vedere în desfășurarea orelor de educație fizică:
a) Să contribuie la întărirea sănătății, fortificarea organismului și la sporirea capacității de muncă fizică și intelectuală a elevilor;
b) Să favorizeze creșterea normală, dezvoltarea corectă și armonioasă, a organismului.
c) Să dezvolte capacitățile motrice de bază:
educarea capacității de percepere a componentelor spațio-temporale;
cunoașterea schemei corporale;
cunoașterea posibilităților de mișcare ale segmentelor corpului și orientarea în spațiu;
d) Să conducă la însușirea corectă a deprinderilor motrice de bază;
e) Să ajute la îmbogățirea experienței motrice a elevilor prin formarea priceperilor utilitar-aplicative și prin însușirea unor elemente specifice diferitelor probe și ramuri sportive.
f) Să dezvolte calitățile motrice de bază:
viteză;
îndemânare;
rezistență;
forță.
g) Să conducă la formarea unui sistem de cunoștințe cu privire la:
înțelegerea de către elevi a importanței practicării exercițiilor fizice în folosul menținerii propriei sănătăți și a dezvoltării fizice armonioase;
igiena efortului fizic, a echipamentului sportiv și a spațiului de “joacă”;
acordarea sprijinului și prevenirea accidentelor, cunoștințe organizatorice;
h) Să asigure valorificarea în lecțiile de educație fizică a obișnuințelor și deprinderilor de muncă, ordine și disciplină, la educarea trăsăturilor de voință și caracter:
dârzenia;
curajul;
încrederea în forțele proprii;
cinstea;
atitudinea pozitivă față de munca fizică.
i) Să educe interesul și dragostea pentru practicarea exercițiilor fizice și sportului și mai ales pentru formarea obișnuințelor de a le practica sistematic în timpul liber.
Aceste obiective instructiv-educative ale educației fizice la clasele V-VIII trebuie înțelese ca un sistem, în care există puternice interdependențe între elemente cu ponderi mai mari sau mai mici acordate unora dintre aceste elemente în raport cu necesitățile impuse de vârsta și pregătirea elevilor. Astfel, „deprinderile nu se pot perfecționa fără aportul calităților, după cum nici calitățile motrice nu se pot dezvolta fără creșterea nivelului de execuție a deprinderilor motrice.”
Obiectivele educației fizice în funcție de natura influențelor pot fi grupate astfel:
1. obiectivele cu funcții fiziologice – cele ce vizează întărirea sănătății, dezvoltarea fizică armonioasă, stimularea proceselor de creștere și sporirea capacității generale de efort fizic.
2. obiective cu funcții instructiv-educative – cele ce determină volumul și activitatea de cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice aplicative, de bază și specifice unor ramuri de sport, nivelul de dezvoltare a capacității biomotrice; contribuția educației fizice la dezvoltarea capacității de cunoaștere a trăsăturilor de voință și caracter: dârzenie, curaj, cinste, modestie, atitudine pozitivă față de muncă.
3. obiective cu funcții sociale – cele care vizează educarea obișnuinței de practicare sistematică a exercițiilor fizice în timpul liber.
Misiunea de a realiza aceste obiective în cadrul procesului instructiv-educativ revine profesorului de educație fizică și sport.
Acesta trebuie să favorizeze cu argumente convingătoare motivația elevilor față de participarea lor la activitățile de educație fizică și sportivă din școală. În primul rând, să facă tot posibilul pentru a crește responsabilitatea elevilor față de propria lor pregătire și dezvoltare fizică, să fie “înarmați” cu cunoștințe care să le permită pătrunderea practicării exercițiilor fizice, a efectelor acestora asupra organismului lor. Elevii nu trebuie să fie simpli executanți, ci lor trebuie să li se trezească curiozitatea și interesul pentru cunoașterea activității complexe la care iau parte efectiv.
2.3 Aspecte ale dezvoltării calităților anatomo-funcționale, psihice și motrice la vârsta preadolescenței
Pubertatea este considerată ca o etapă hotărâtoare în orientarea copiilor spre activitățile sportive și se caracterizează printr-o creștere accentuată atât pe plan somatic, cât și psihic.
Între 11 și 15 ani se observă o creștere accentuată a taliei (5-7 cm/an) și se creează asimetrie corporală: picioare și mâini lungi, trunchi scurt și plat, cap mare, musculatura slab dezvoltată și o hiperlaxie a articulațiilor. Procesul de calcificare rămâne în urmă, fapt ce favorizează apariția unor deformări ale corpului, manifestate prin: deformări ale coloanei vertebrale și a labei piciorului – picior plat.
Musculatura
La această vârstă, se observă o alungire a fibrelor musculare care încep să se tonifice și să capete forme globulare, mai ales la băieți. La fete, se observă depuneri de țesuturi adipoase pronunțate în jurul șoldurilor.
Greutatea masei musculare este relativ mică față de greutatea corpului, aproximativ 25-30%. În prima parte a pubertății, forța mușchilor flexori este mai puternică față de mușchii extensori, urmând ca mai târziu să se echilibreze diferența dintre flexori și extensori.
La această vârstă “zgomotoasă”, creșterea forței este mai lentă, dar datorită activităților de educație fizică și sport bine dirijate, se echilibrează și se realizează o “ținută frumoasă a corpului” în urma unor activități efectuate ordonat.
La vârsta de 13-15 ani, se produc unele prefaceri de ordin morfo-funcțional și psihic, atât la băieți, cât și la fete. În această perioadă, copiii aleg un ideal, un model pe care doresc să-l urmeze. La fete, se dezvoltă sânii și se produce maturizarea sexuală.
Dezvoltarea sânilor la fete aduce după sine adoptarea unor atitudini vicioase ale corpului, cum ar fi spate rotund sau atitudini cifotice, care trebuie combătute în cadrul lecțiilor de educație fizică și a activităților sportive.
Datorită prefacerilor de natură morfo-funcțională și psihică, fetele devin mai comode și încearcă să se sustragă de la unele activități de educație fizică și sport.
Băieții încep să se considere mai mari și mai puternici decât sunt, manifestând o supraevaluare a forțelor și a capacităților proprii. Băieții devin mai romantici, atrăgându-i excursiile, drumețiile, taberele și activitățile sportive în afara lecțiilor, mai ales în mijlocul naturii. În general, ei observă mai sistematic laturile, abstractizează mai puternic, au putere de generalizare și adoptă atitudini critice. Devin mai independenți, dar cu un slab simț autocritic. Este vârsta la care atât băieții, cât și fetele pot fi atrași definitiv în activitățile sportive de performanță.
Sistemul nervos
La nivelul scoarței cerebrale se produc puține modificări morfologice. Funcțional, sistemul nervos central prezintă unele particularități pe care trebuie să le avem în vedere în cadrul procesului instructiv-educativ, implicit și la educație fizică:
marea plasticitate a sistemului nervos central;
în prima parte a pubertății, predomină excitația față de inhibiția corticală, dar aceasta din urmă se dezvoltă rapid, favorizând procesele de analiză și sinteză;
reflexele condiționate și stereotipurile dinamice devin mai stabile;
capacitatea motrică a copiilor poate să atingă un înalt nivel în jurul vârstei de 13-15 ani, când predomină al doilea sistem de semnalizare;
la această vârstă se întâmpină dificultăți în formarea stereotipului dinamic, dar educația fizică și sportul au influențe favorabile asupra dezvoltării și perfecționării proceselor nervoase, sporind randamentul intelectual al copiilor.
Aparatul cardio-vascular
Dezvoltarea aparatului cardio-vascular se face continuu, dar în ritm lent cu unele diferențieri între băieți și fete.
Se observă o labilitate funcțională a aparatului cardio-vascular care poate duce, de multe ori, la dereglări funcționale. Volumul inimii crește, dar rămâne în urmă cu dezvoltarea vaselor sanguine, scade posibilitatea de irigare optimă a organismului. Astfel, oboseala se instalează foarte repede, provocând o diminuare sensibilă a capacității de muncă fizică și intelectuală. Frecvent apar dureri de cap. Cunoscând toate acestea, cadrele didactice trebuie să adapteze efortul copiilor la posibilitățile reale ale acestora, atât în lecțiile de educație fizică, cât și în cele de antrenament sportiv.
Aparatul respirator
Aparatul respirator propriu-zis cunoaște o dezvoltare rapidă și continuă pe toată perioada pubertății. Se înregistrează o îmbunătățire substanțială a funcției respiratorii. Frecvența respirației scade de la 22 respirații/ minut la vârsta de 11 ani, la 20 respirații/ minut la 13 ani și la 18 respirații/ minut la 15 ani.
Creșterea capacității de efort la această vârstă este în strânsă legătură cu factorul dimensional al aparatului respirator: capacitatea vitală, capacitatea pulmonară totală, debitul respirator maxim și minim.
Îmbunătățirea indicilor respiratori se pot realiza în cadrul lecțiilor de educație fizică și antrenament sportiv între 10 și 20 ani.
Particularitățile psihologice
Adolescența este perioada de vârstă cea mai complexă, precedând tinerețea, care reprezintă împlinirea și desfășurarea perioadei pubertății și începerea formării personalității umane, având ca primă sub etapă vârsta cuprinsă între 11 și 12 ani.
Perioada pubertății și începutul formării personalității adolescentului se va afla sub influența școlii, a familiei, a bisericii și a societății cu o pondere mereu crescândă, datorită faptului că el începe să fie angrenat simultan în mai multe activități sociale – controlul disciplinei elevilor în școală, conducerea secțiilor sportive, participarea la diferite cercuri științifice, literare, tehnice.
Elevii și elevele în această perioadă pun numeroase probleme psiho-pedagogice, reprezentând vârsta la care formarea individului este hotărâtoare pentru viață. La această vârstă merită subliniată structurarea personalității, dezvoltarea intelectuală, cea afectivă, iar motivația și interesele se întrepătrund în originalitatea personalității umane.
La această vârstă, intelectul începe să se contureze; prin cunoașterea realității, funcțiile de recepție și de prelucrare a informației încep să se dezvolte, bazate însă pe o capacitate slabă și fluctuantă de mobilizare a atenției, pe o slabă rezistență la efortul intelectual și mai ales, spre prezența unor variate interese cognitive.
Conștiința de sine – în labilitatea pubertății constituie una din dimensiunile fundamentale ale personalității intelectuale și morale ale individului.
În planul afectivității, viața psihică este bogată, la această vârstă începe să se manifeste erotizarea conduitei, echilibrul emoțional încă neechilibrat, sistemele sunt puternice și în mare măsură exteriorizate și exclusive.
Manifestările integrale ale personalității sunt determinate de începutul integrării lui sociale – alegerea meseriei, continuarea studiilor etc.
Această perioadă în formarea omului mărește răspunderea tuturor factorilor educaționali. Setea de cunoaștere, curiozitatea pentru nou și înclinația pentru ceea ce este deosebit sau spectaculos, ca și dinamismul afectiv și comportamental fac din copil un adolescent receptor activ.
Educația fizică și sportul constituie un mijloc excelent pentru stimularea creșterii și dezvoltării copiilor și îmbunătățirea motricității acestora sub toate aspectele.
Practicarea cu regularitate a educației fizice și a sportului constituie singurul factor de prevenire și combatere a atitudinilor corporale vicioase, deformărilor de la nivelul coloanei vertebrale întâlnite la această vârstă sau a unor porniri comportamentale dăunătoare.
La vârsta pubertății, cunoașterea de către elevi și părinți a binefacerilor pe care le exercită educația fizică și sportul asupra organismului în creștere face ca atitudinea acestor factori să contribuie în mod hotărâtor la realizarea obiectivelor generale ale educației fizice și sportului în învățământul gimnazial. Dacă astăzi ici-colo se mai manifestă o anumită ignoranță față de această activitate, nu sunt vinovați numai acești factori, ci mai degrabă societatea în ansamblul ei care a făcut puțin pentru ridicarea nivelului cultural-sportiv al populației. De această culpă nu pot fi absolviți nici profesorii de educație fizică care ar putea să aducă argumente științifice privind importanța practicării educației fizice și sportului pentru pregătirea intelectuală a copiilor.
Particularitățile motrice
Cât privește motricitatea, aceasta nu prezintă discrepanțe semnificative între băieți și fete, ci doar unele particularități trebuie luate în considerare pentru a se realiza o tratare diferențiată.
Aceste specificități se referă la gradul de motricitate al mișcărilor, economicitatea acestora, cursivitatea, tempoul, expresivitatea. Băieții au o predilecție către exercițiile de forță, realizate uneori cu repezeală, în timp ce fetele înclină către mișcările expresive executate pe muzică, care urmăresc atingerea unei acuratețe tehnice.
Alergarea este de departe cea mai larg aplicată deprindere, figurând mai mult în activitatea neorganizată decât în cea organizată. Volumul alergării scade însă o dată cu înaintarea în vârstă, fapt ce trebuie prevenit de profesori de educație fizică și sportivă prin crearea obiceiului de a alerga.
În privința aruncărilor, acestea sunt accesibile cu precădere băieților care spre sfârșitul ciclului gimnazial deprind cu îndemânare mișcarea de azvârlire, în timp ce fetele răspund mai bine exercițiului prin împingere.
Săriturile nu se execută cu eficiență corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune în consecință lucrul pentru dezvoltarea detentei la membrele inferioare, esențială săriturilor în lungime, înălțime, pe aparate și peste aparate. Necesară în efectuarea lor, dar și a aterizărilor elastice este coordonarea mișcărilor segmentelor corpului.
2.4 Jocurile dinamice – caracterizare generală
Influențele social-istorice determină modificarea conținuturilor, dar și a formei de desfășurare a jocurilor. În funcție de aria de răspândire ori de conținut, preocupările legate de studiul jocului și al funcțiilor sale i-au determinat pe mulți psiho-pedagogi să încerce să le încadreze în scheme, clasificându-le pe baza unuia sau a mai multor criterii.
Acestea se clădesc pe baza “unor acțiuni motrice mai simple a căror execuție este dirijată parțial de reguli.” Ca și finalitate, se poate spune că ele contribuie la consolidarea mersului, alergării, aruncării, echilibrului, săriturii, escaladării, cățărării etc. În plus, jocurile de mișcare dezvoltă coordonarea, capacitatea de a percepe ritmul și orientarea în spațiu, toate acestea pe un fond emoțional pozitiv și într-o atmosferă veselă și optimistă.
Pentru copii, ele constituie stimulentul principal al dezvoltării psihice, având un rol important în activitatea lor prezentă și viitoare.
În literatura de specialitate, jocurile de mișcare sunt clasificate astfel:
1) K. Gross propune următoarele categorii de jocuri:
cu funcții generale;
de experiment;
motorii;
senzoriale;
intelectuale;
de voință;
afective.
2) După Querat, jocurile pot fi împărțite în:
jocuri cu caracter ereditar (vânătoare, luptă);
jocuri de imitație;
jocuri de imaginație.
3) Éd. Claparède propune următoarele clasificări:
jocuri ale funcțiilor generale (senzoriale, motorii, psihice);
jocuri ale funcțiilor speciale (de luptă, de vânătoare, familiare, de imitație).
4) W. Stern împarte jocurile în:
individuale;
sociale.
5) C. Buhler susține următoarele clasificări:
jocuri funcționale (senzorio-motorii);
jocuri de ficțiune și iluzie;
jocuri de receptivitate;
jocuri de construcții;
jocuri colective.
6) Psihologul U. Șchiopu a elaborat o clasificare din punctul de vedere al conținutului:
jocuri de reproducere a unor evenimente;
jocuri de mișcare;
jocuri de creație;
jocuri cu subiect;
jocuri cu reguli speciale.
7) Gh. Cârstea clasifică jocurile pe criteriul motricității, astfel:
jocuri de mișcare;
jocuri de creație;
jocuri sportive.
Clasificarea jocurilor de mișcări pe baza unui set de criterii:
a) După locul în care se desfășoară:
jocuri de interior: sală de sport, clasă, coridor;
jocuri în aer liber: curte, teren de sport, stadion, în natură.
b) După mediul în care se desfășoară:
terestru;
în apă;
în aer.
c) După anotimpul în care se practică:
de primăvară, vară, toamnă;
de iarnă.
d) După activitatea predominantă:
de acțiune;
de odihnă.
e) După sex:
pentru băieți;
pentru fete.
f) După vârstă:
pentru copii de vârstă mică;
pentru copii de vârstă mijlocie;
pentru adolescenți;
pentru adulți.
g) După formația în care se desfășoară:
în linie;
în coloană;
în cerc, semicerc etc.
h) După forma organizatorică:
individuale;
pe echipe;
colective.
i) După conținut, formă și organizare:
imitative;
constructive;
dramatice.
j) Pe baza gradului de complexitate:
jocuri de mișcare elementare (dinamice propriu-zise);
jocuri pregătitoare pentru diferite discipline sportive;
jocuri sportive.
O clasificare mai eficientă a jocurilor este aceea care are la bază scopul pe care îl realizează. După scopul urmărit avem:
1) Jocuri pentru dezvoltarea calităților motrice:
viteză;
îndemânare;
rezistență;
forță.
2) Jocuri pentru dezvoltarea calităților psihice:
legate de educarea simțurilor;
legate de aspectul moral-volitiv;
legate de aspectul estetic.
3) Jocuri pentru însușirea elementelor tehnice în cadrul diferitelor ramuri de sport:
oină;
handbal;
baschet;
fotbal etc.
4) Jocuri cu caractere aplicative:
de verificare a nivelului de însușire a deprinderilor sau calităților fizice sau psihice.
Părerea unanimă a cercetătorilor este că funcția esențială a jocului constă în reflectarea lumii înconjurătoare. Dintre cele mai sus amintite, jocurile de mișcare răspund cel mai bine nevoii de mișcare proprii școlarului, deoarece includ o mare varietate de mișcări executate în locuri, moduri, poziții diferite, în condiții care se schimbă neîncetat și solicită organismul diferit. Potrivit lui Constantin, eficiența sa educațională (instructivă) sportivă și structura preponderent motrică, angrenate în întreceri, “provoacă buna dispoziție a tuturor participanților ce se angajează cu toată plenitudinea forțelor pentru obținerea succesului.”
Se urmărește ca, prin intermediul lor, „să se satisfacă cele mai importante nevoi ale lui <<homo ludens>>” cum ar fi “nevoia de mișcare, nevoia de întrecere și consumarea energiilor suplimentare.” Pentru școlari, jocurile de mișcare, ca toate jocurile în general, reprezintă o activitate zilnică.
Odată cu creșterea în vârstă, practicarea exercițiilor fizice sub formă de joc poate deveni o formă de petrecere a timpului liber (recreere, agrement etc.), iar jocul va rămâne în continuare unul dintre mijloacele cele mai atractive prin care se pot realiza o mare parte din obiectivele educației fizice școlare.
2.5 Particularitățile jocurilor dinamice în lecția de educație fizică din ciclul gimnazial
Datorită efectului multidirecțional pe care-l exercită asupra întregii personalități a copiilor, jocurile de mișcare constituie unul dintre mijloacele de bază ale educației fizice școlare.
Prin unele particularități, jocurile de mișcare se deosebesc de celelalte mijloace ale educației fizice. Aceste particularități sunt următoarele:
subiectul jocului de mișcare determină dezvoltarea acțiunilor de joc, rolul și locul fiecărui jucător, precum și legăturile reciproce între funcțiile ce revin fiecărui elev în cadrul jocului;
capacitățile motrice, calitățile motrice, morale și de voință se manifestă în timpul jocului simultan și complex, însoțite de un colorit emoțional profund;
în desfășurarea jocurilor de mișcare sunt prezente elemente de întrecere ce pot fi îngrădite doar parțial prin regulile de joc.
Aceste particularități se manifestă într-un grad și un mod deosebit de variat în diferite jocuri de mișcare, în funcție de conținutul concret al jocului.
Jocurile de mișcare trebuie îmbinate în procesul educației fizice la această vârstă cu celelalte mijloace specifice. Astfel, ele vor contribui la realizarea sarcinilor de programă de educație fizică pentru ciclul gimnazial.
La toate jocurile se pot distinge următoarele elemente (părți) comune:
a) scopul jocului;
b) subiectul jocului;
c) regulile sau regulamentul jocului;
d) conținutul motric al jocului;
e) forma de organizare.
Jocurile pot avea subiecte foarte variate. Subiectul jocului este de obicei legat de rezolvarea unor sarcini ca: prinderea unui jucător, efectuarea unor mișcări sub formă de ștafete, acumularea de puncte prin lovirea unei ținte cu minge etc.
Un element esențial a jocurilor îl constituie regulile. Regulile sunt hotărâtoare pentru determinarea subiectului, a conținutului și a modului de desfășurare al jocului. Respectarea jocurilor până la cele mici detalii este hotărâtoare pentru ca jocul să-și atingă scopul. Prin respectarea regulilor, se pot realiza și acele influențe educative care se doresc obținute în urma activității de joc.
Fiecare joc de mișcare are formula lui specifică de organizare și de desfășurare. Forma este determinată de subiectul, regulile și conținutul motric al fiecărui joc în parte.
Toate aceste elemente (scop, subiect, conținut, reguli și forme de organizare) alcătuiesc o unitate.
Pentru copii, jocurile constituie stimulentul principal al dezvoltării psihice, având un rol important în pregătirea acestora pentru integrarea socială. Caracteristicile principale ale jocurilor sunt determinate de natura lor, dar și de vârsta celor ce le practică.
În „Psihologia educației fizice”, M. Epuran arată că o caracterizare atotcuprinzătoare a jocului presupune evidențierea tuturor aspectelor sale definitorii și anume:
activitatea naturală care izvorăște din trebuințele firești de mișcare și de manifestare a calităților ființei umane;
activitate liberă, cu participarea benevolă în care primează dorința și nevoia omului de a se juca;
activitatea spontană care izvorăște din trebuințele și tendințele ființei umane, precum și din modalitățile de a le satisface;
activitate atractivă care determină stări active, pozitive și satisfacții;
activitatea totală care angajează ființa umană în totalitatea sa, cu toate funcțiile psihice, cognitive, afective, volitive, motrice etc.;
activitatea dezinteresată, cu scop în sine, care urmărește doar satisfacerea unor trebuințe;
activitatea recreativă, compensatorie, prin care ființa umană caută destindere și distracție.
2.6 Contribuția jocurilor dinamice la realizarea obiectivelor educației fizice în ciclul gimnazial
Nu există calități fizice sau intelectuale care să nu poată fi dezvoltate prin intermediul anumitor jocuri.
Prin marea lor varietate, jocurile reprezintă un mijloc eficient de dezvoltare a fizicului și a spiritului. O caracteristică importantă a jocurilor este faptul că aduc un aport semnificativ în dezvoltarea diferitelor trăsături ale personalității umane, acțiune imperceptibilă pentru cei angrenați în joc.
Trebuie subliniat însă faptul că în joc se manifestă nu doar trăsăturile pozitive de caracter, ci și cele negative. Astfel altruismul coexistă cu egoismul, modestia cu orgoliul nemăsurat, onestitatea cu viclenia. Jocul în sine nu cultivă însușiri negative, uneori însă le scoate în evidență și le accentuează. Conștiința apartenenței la un colectiv ce presupune „cooperare, colaborare cu partenerii de joc, echilibrul între interesele, motivele acțiunilor și eforturilor personale cu cele ale grupului din care face parte jucătorul”, dă întâietate trăsăturilor pozitive. Fiecare copil devine astfel conștient de faptul că spiritul de sacrificiu reprezintă o calitate.
Jocul este o formă de organizare a exercițiilor fizice într-un proces pedagogic organizat, caracterizat printr-o activitate conștientă ce se desfășoară într-o relativă libertate de acțiune și asigură posibilitatea de manifestare și educare a calităților psihice și fizice în mod creator, într-o atmosferă de optimism, bună dispoziție și plăcere.
Se găsește în toate tipurile și la toate popoarele, căci apare o dată cu omul și nu va dispărea decât o dată cu el.
Jocul este descris încă din antichitate ca o formă de manifestare, atât a celor mici, cât și a adulților, cu diferite ocazii: sărbători, înmormântări etc.
Jocurile Olimpice la greci, sau cele din Câmpul lui Marte la romani sunt o mărturie ce atestă importanța ce o avea jocul la aceste popoare. În Evul Mediu, se propovăduia inhibarea pornirilor ludice, dar totuși, turnirul, junta și jocurile populare au învins obscurantismul acelor vremuri.
După F. V. Frobel, pedagog german, jocul copiilor reprezintă mugurii vieții omenești și el trebuie să cultive trei manifestări ale copilului:
curiozitatea;
trebuința de a atinge, de a pipăi, de a modela, de a crea cu propriile degete;
mișcarea.
Jocul trebuie privit ca un dar ceresc, cel mai frumos, ce reprezintă motorul spiritului uman. Prin el, omul a reușit să descopere dimensiuni deosebit de frumoase, dar și abisurile perfidiei umane. De la apariția lui și până azi, jocul a suferit și suferă transformări în funcție de mediul în care se desfășoară și poate, în același timp, să reflecte realitatea înconjurătoare, obiceiurile, moravurile societății, dar și anumite particularități ale structurii psihice omenești.
În ultima perioadă, tot mai mulți pedagogi scot în evidență rolul educativ al jocului. Tot mai mult își face loc convingerea că perfecțiunea omului stă să se realizeze atunci când cultura corpului și a sufletului se fac în aceeași măsură, când se stabilește un echilibru perfect între dezvoltarea fizică și cea psihică, iar jocul practicat în aer liber condus și supravegheat de oameni competenți, are ca finalitate realizarea în condițiile cele mai bune ale acestei dezvoltări armonioase.
Jocul dezvoltă copilul sub aspect fizic, intelectual, moral și estetic, face parte din viața lui și de multe ori copilul se identifică în joc, se regăsește și trăiește prin el. Achim Constantin subliniază faptul că ele influențează pozitiv “atât capacitățile de dirijare a mișcărilor, cât și întreaga sferă psihomotrică a elevului: capacitatea de reacționare rapidă, prevederea, luarea și realizarea rapidă a unor decizii, agerimea, prezența de spirit etc.”
Organizat rațional, condus competent și cu pricepere, jocul prezintă importanță pedagogică, igienică, socială și de recreere.
Importanța pedagogică de instruire constă în transmiterea de cunoștințe teoretice și tehnico-practice legate de activitatea desfășurată în timpul jocului (unele jocuri, reguli de desfășurare, tehnica și tactica folosită etc.).
Jocurile didactice ce se folosesc tot mai mult în școală, transmit sub formă plăcută și atractivă cunoștințele din diferite domenii de activitate ca cele geografice, istorice, matematice, de limba română etc. Totuși, “abordarea insuficientă a jocului ca mijloc al educației fizice școlare în formarea capacităților de coordonare ale elevilor a devenit o problemă” care necesită să fie adresată în regim de urgență.
Legat de activitate de educație fizică, jocul contribuie la însușirea și perfecționarea unui număr mare de deprinderi motrice de bază ca:
mersul;
alergarea;
săritura;
aruncarea;
cățărarea;
târârea.
precum și a deprinderilor motrice specifice de tehnică și tactică elementară, din diferitele ramuri sportive.
Condițiile mereu schimbătoare în care se aplică deprinderile motrice pe loc dezvoltă și perfecționează la un nivel superior priceperile, element important în procesul instruirii.
Cunoștințele și deprinderile motrice însușite în cadrul jocului au o mare durabilitate, ele devin trainice și pot fi aplicate cu mult succes în viață, în sport, în procesul muncii. Importanța pedagogică se realizează prin formarea, educarea și perfecționarea calităților fizice de bază, cum sunt:
viteza;
forța;
rezistența;
îndemânarea.
și acelor fizice specifice:
detenta;
suplețea;
elasticitatea;
coordonarea;
simțul echilibrului;
spiritul de orientare în spațiu,
precum și a calităților psihice legate de munca intelectuală și aspectul moral-estetic.
Practicarea jocurilor educă, dezvoltă și perfecționează simțurile prin îmbunătățirea funcțiilor și a sensibilității analizatorilor tactili, vizuali, auditivi, kinestezici, de echilibru, coordonarea și orientarea în spațiu. Această îmbunătățire morfologică și funcțională influențează senzațiile, ca cele mai simple procese psihice ce constituie izvorul tuturor cunoștințelor noastre.
La jocurile de mișcare sunt implicate toate procesele psihice cognitive, de la cele elementare (senzații, percepții, reprezentări) la cele superioare (gândire, memorie, imaginație). Jocurile dinamice reprezintă o variantă a activității ludice în care rolul mișcărilor este clar exprimat.
Baza o constituie diferitele acțiuni motrice motivate de un subiect și îngrădite parțial de reguli. Ele sunt considerate metodă, mijloc sau procedeu educativ, formă de organizare a activității. Acestea permit manifestarea diversă și simultană a deprinderilor motrice și a calităților fizice.
Oferind posibilități multiple de aplicare în condiții variate a deprinderilor motrice de bază, acestea favorizează manifestarea largă a independenței în acțiune. Datorită faptului că solicită aplicarea deprinderilor motrice în condiții mereu schimbătoare, jocurile dinamice permit dezvoltarea creativității și a inițiativei. Participanții ajung în situații de a executa mișcări rapide în condiții diferite, astfel sunt solicitate și totodată dezvoltate, pe lângă calitățile motrice și unele calități morale și caracteriale: voință, dârzenie, curaj, prezența de spirit, stăpânirea de sine etc.
Execuția corectă presupune, sub aspect moral, responsabilitate, spirit colectiv, cinste, sinceritate. Jocul trezește și răscolește îndemânările, virtuțile și sentimentele morale. El îl învață pe copil să lupte cu forțe unite pentru victorie, sprijinindu-și colegii la nevoie, acționând în spiritul echității. Copilul învață să suporte înfrângerea fără descurajare, să ia atitudine în cazul de lezare a demnității umane, față de minciună și necinste, împotriva acelor care nu-i prețuiesc îndeajuns pe ceilalți. Jocul transmite putere, curaj și încredere unui copil.
Spiritul de echipă impune subordonarea intereselor personale celor colective. Jocul de mișcare formează deprinderi organizatorice și dezvoltă capacitatea de autoorganizare, elevii asumându-și sarcini și obligații de care răspund în fața colectivului.
Prin respectarea regulilor, se manifestă voința și autonomia elevului. Regula răspunde nevoii de ordine exprimată prin ritmicitatea acțiunilor și prin repetare. Este legătura dintre morală și lege, căci orice abatere de la regulile jocului se pedepsește.
Sub aspectul atitudinii și al conduitei jocul reprezintă o adevărată școală, o invitație la acțiune trecută prin prisma rațiunii.
Germenii atitudinii corecte față de muncă se grefează pe un suport activ:
plăcerea participării la joc;
bucuria participării la joc;
răspunderea pentru acțiunile proprii și colective;
dorința de a executa corect sarcina trasată;
mândria pentru rezultatele obținute.
Educația morală nu se rezumă la formarea motivelor și convingerilor, ea presupune cultivarea deprinderilor și obișnuințelor morale , a trăirilor, fapta constituind criteriul principal în aprecierea morală a elevului.
O valoare importantă o are jocul în sfera motivațional-dinamică.
În joc se produce trecerea de la motivele aflate sub forma dorințelor la acelea aflate sub forma intențiilor generalizate. Eticul se corelează cu esteticul, căci jocul, îi sensibilizează pe elevi, le formează gustul pentru frumos, capacitatea de a observa și înțelege frumusețea activităților motrice, de a reflecta în propria execuție corectitudinea, îndemânarea, grația, eleganța, suplețea.
Putem remarca frumusețea, corectitudinea alergării sau săriturii, armonizarea mișcărilor, suplețea, grația în execuție, toate rezultate din corectitudinea execuției anumitor elevi. Vorbim despre un comportament frumos, despre frumusețea morală concretizată în cinste și sinceritate, în dăruire și entuziasm. Acțiunile specifice jocului trebuie privite ca mijloace ale unei acțiuni educative generale prin care se urmărește formarea unei personalități dezvoltate multilateral, aptă să se integreze în viața socială. Finalitatea supremă spre care se tinde în joc este educația prin mișcare.
Privit prin prisma educației sociale, a funcției de integrare socială, jocul apare ca prim factor de școlarizare. Jocul reprezintă cea mai simplă formă de organizare socială, în care avem un colectiv cu aceleași interese, un conducător ales și considerat cel mai bun, reguli bine stabilite cărora li se supun de bunăvoie și luptă pentru a învinge în numele colectivului. Interesul personal este subordonat interesului colectiv, obligând pe fiecare jucător să urmărească aceleași interese, adică interesele echipei din care face parte.
Faptul că toți participanții luptă pentru victoria finală a echipei din care fac parte, duce la unirea forțelor, contribuie la educarea responsabilității pentru educația proprie, dar și a celorlalți colegi. În majoritatea cazurilor elevii practică jocurile dinamice în grupuri, interacționează ca ființe umane, joacă un anumit rol.
În joc apar formele elementare de socializare deoarece fiecare participă la activitatea celorlalți. Regulile, scopurile urmărite, îl deprind pe elev să se încadreze în grupurile sociale în care va interactiva. Jocul permite însușirea unor norme și reguli de conduită socială pe care le va reține mai ușor și pe un timp mai îndelungat.
Importanța igienică a jocului este una foarte serioasă. Organizarea și desfășurarea jocului trebuie să țină seama de dozarea efortului, de măsurile de igienă, de factorii naturali, având o permanentă orientare spre întărirea sănătății.
Jocul urmărește pofta de mișcare și intensifică schimburile nutritive, favorizează creșterea și perfecționează morfologic și funcțional organele și sistemele. El călește organismul și-i mărește capacitatea de adaptare la condițiile de mediu și la efortul fizic și psihic. Îmbinând în mod fericit mișcarea cu factorii naturali și cu măsurile de igienă, jocul fortifică sistemul muscular și nervos și totodată mărește rezistența la îmbolnăviri.
Aristotel sublinia valoarea jocului, stabilind interdependența dintre repaus și educație, susținând că jocul este util cu precădere în mijlocul lucrurilor. Omul care muncește are nevoie de destindere și jocul are numai scopul să deconecteze.
Munca aduce întotdeauna osteneală și încordare, pe când jocul constituie un important mijloc de recreere, “fiind cea mai bună formă de odihnă activă”. Acesta asigură o ținută corectă ce favorizează o bună funcționare a aparatului locomotor, în esență fortifică corpul, dezvoltă spiritul, perfecționează și stimulează observația.
Există o strânsă legătură între mișcare și sănătate, senzația de libertate, putere, mulțumirea de a înfrânge un obstacol dă o senzație de superioritate asupra lumii înconjurătoare. Copilul rezolvă contradicția dintre dorință și posibilitatea ce există pe plan intern, prin intermediul jocului creat de el.
J. Piaget, cercetând fenomenul ludic, observă că, obligat să se adapteze lumii celor mari, copilul nu se adaptează la real, ci încearcă prin joc să adapteze realitatea la eul propriu fără constrângeri și sancțiuni.
Prin joc, copilul are posibilitatea de a fi mai degrabă un inițiator în propria sa lume, decât o persoană manipulată și disciplinată.
Concluzionând, putem arăta că rolul jocului în formarea, dezvoltarea și restructurarea întregii activități psihice și fizice a copilului este considerabil, el fiind numit pe bună dreptate de unii autori tipul fundamental de activitate a copilului.
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII
Jocul organizat are efecte mai puternice decât cel spontan. De aceea, activitatea în cadrul lecției de educație fizică la clasele gimnaziale, având un caracter de joc, de întrecere, se desfășoară într-o atmosferă plăcută, atractivă în care copiii nu simt oboseala la fel de tare, deși sunt într-o continuă mișcare.
Ținând cont de particularitățiile bio-psiho-motrice ale copiilor din ciclul gimnazial și în plină concordanță cu acestea, consider că mijlocul de bază folosit în timpul orelor de educație fizică și anume jocul este unul dintre cele mai eficiente.
Bine alese, în funcție de particularitățile colectivului, locul de desfășurare, temele și obiectivele urmărite, sistematic utilizate, jocurile de mișcare contribuie la însușirea deprinderilor motrice de bază și utilitar aplicative, la dezvoltarea calităților motrice, precum și la o dezvoltare armonioasă.
Prin jocurile de mișcare, aceste obiective ale educației fizice se realizează simultan, într-un mod atractiv, ușurând și uneori scurtând etapele necesare însușirii deprinderilor motrice.
3.1 Sarcinile lucrării
efectuarea măsurătorilor antropometrice inițiale și testarea nivelului dezvoltării calităților motrice;
stabilirea conținutului lecției de educație fizică la clasele de experiment prin selecționarea și precizarea jocurilor de mișcare utilizate;
efectuarea măsurătorilor antropometrice și testarea nivelului dezvoltării calităților motrice la sfârșitul experimentului, atât la clasa martor, cât și la clasa experiment;
demonstrarea faptului că utilizarea jocurilor de mișcare în lecțiile de educație fizică la nivelul ciclului gimnazial determină o dezvoltare fizică armonioasă, dar și o dezvoltare a calităților motrice într-un mod atractiv, plăcut, determinând o participare activă a copiilor la lecție.
3.2 Locul, perioada, subiecții
Studiul s-a efectuat la Școala Generală cu clasele V-VIII Călan, județul Hunedoara, subiecții fiind elevii din clasele a VI-a cu vârste cuprinse între 11 și 13 ani, iar numărul total de elevi care au luat parte la acest studiu a fost de 38. Cele două clase care au luat parte la acest studiu, respectiv a VI-a A clasa experiment și a VI-a B clasa martor au fost conduse de același profesor.
Tab. 1.
Structura subiecților în cadrul studiului
Pregătirea generală și înscrierea rezultatelor, precum și experimentul în sine a avut loc în anul școlar 2013-2014. Testările și măsurătorile au fost făcute cu rigurozitate, în timpul orelor de educație fizică la care elevii au participat cu un echipament adecvat. La începutul anului școlar 2013-2014, în perioada 1-15 septembrie, au fost făcute testările inițiale, iar cele finale în perioada 1-15 mai.
3.3 Metodele de cercetare utilizate
Pentru realizarea acestui studiu privind dezvoltarea armonioasă a calităților motrice la elevii din ciclul gimnazial, prin intermediul jocurilor dinamice în predarea educației fizice s-au folosit următoarele metode de cercetare:
Observația;
Experimentul;
Metoda matematico-statistică;
Metoda de prelucrare a datelor.
Observația presupune o urmărire atentă și sistematică a proceselor și activităților în vederea înregistrării cât mai exacte a datelor. Pe întreaga perioadă a studiului, am încercat să urmăresc comportamentul elevilor din toate punctele de vedere în urma solocitărilor, prin introducerea jocurilor dinamice în orele de educație fizică și am observat:
un interes mai mare pentru oră manifestat printr-o prezență permanent crescută la oră (100%), cu excepția elevilor bolnavi;
participare activă la orice manifestare din cadrul orei;
bună dispoziție, deconectare totală de lumea din jur, copiii fiind dedicați total activității pe care o desfășoară;
o mai mare cheltuială de energie;
elevii au învățat ce înseamnă jocul de echipă, să fii de ajutor, să-l ajuți pe cel de lângă tine, să nu fii individualist.
Datorită regulilor conform cărora se desfășoară jocurile și concursurile, am avut posibilitatea să le cunosc personalitatea într-un timp mult mai scurt, precum și dorințele în ceea ce privește conținutul orei.
Experimentul este verificarea în practică a unei ipoteze sau a unei teorii, eficiența utilizării unor factori instructivi-educativi potrivit unui scop clar prevăzut. În experimentul efectuat obiectivul, țelul a fost ca prin introducerea jocurilor de mișcarea în timpul orelor de educație fizică să se obțină rezultate la fel de bune sau mai bune ca în cadrul orelor în care se folosesc metodele specifice programei școlare pentru ciclul gimnazial.
Metoda matematico-statistică și prelucrarea datelor. Interpretarea corectă a rezultatelor obținute de diferiți subiecți supuși mai multor probe de control sau mai multor teste reprezintă etapa cea mai importantă în aprecierea randamentului la educație fizică și sport. Exprimate cifric, concluziile dobândesc forță de convingere, conferă un plus de certitudine acțiunilor întreprinse în direcția cunoașterii științifice.
Pentru prelucrarea și interpretarea datelor se folosește cel mai adesea metoda matematico-statistică, utilizată în cercetarea sau interpretarea științifică a diferitelor fenomene.
Statistica își exprimă rezultatele în date cifrice și folosește ca procedeu de bază numărătoarea și gruparea.
3.4 Teste și măsurători utilizate
a. Pentru aprecierea dezvoltării fizice armonioase, s-au efectuat următoarele măsurători antropometrice:
Perimetrul toracic: în repaus după expirație normală în poziția stând cu mâinile întinse lateral. S-a măsurat cu o bandă metrică în zona imediat subaxilară, la fete la nivelul supramamar în față, iar în spate la nivelul unghiurilor inferioare ale omoplaților. La băieți măsurătoarea s-a făcut sub relieful pectoral.
Greutatea: un factor care se modifică destul de repede, putând scădea sau crește sub influența unor factori ca: alimentația, efortul fizic, tulburările metabolice etc. S-a folosit un cântar medical obișnuit, iar copiii au fost îmbrăcați sumar în șort și tricou cu mânecă scurtă.
Talia: este distanța între creștetul capului (vertex) și tălpi și a fost măsurată în poziție stând cu o vergea gradată.
Bustul: este distanța dintre linia ischioanelor și vertex, s-a măsurat cu banda metrică în poziție de extensie forțată.
b.Testările privind devoltarea capacităților motrice constau în următoarele probe:
Alergare de viteză pe 50 de metri: după o încălzire de 10 minute, copiii au fost grupați câte doi pentru a exista o motivație în plus pentru un randament mai ridicat. Au pornit de la linia de start la semnal sonor (fluier) pe un traseu plan asfaltat din fața școlii. Traseul a fost parcurs de doua ori de toată lumea, iar timpul cel mai bun a fost înregistrat. Vremea a fost favorabilă, neînregistrându-se temperaturi foarte mari, vânt sau ploaie.
Aruncarea mingii de oină de pe loc fără elan: testarea a avut loc în aer liber. Toți elevii au avut ocazia la două aruncări, s-a înregistrat cea mai bună aruncare. Nu a fost trasat niciun sector pentru aruncare, măsurându-se locul unde a căzut mingea.
Săritura în lungime de pe loc: testarea a avut loc în sala de sport, în urma unei încălziri prealabile specifică grupelor musculare care urmau să fie solicitate. A fost înregistrată cea mai lungă săritură din cele două conscutive.
3.5 Indicatorii matematici și statistici calculați
În vederea validării ipotezelor studiiului au fost calculați următorii indicatori statistici și matematici.
Mediile aritmetice ale fiecărei clase, separat pentru băieți și fete, pentru oricare din parametrii incluși în bateria de teste.
Formula de calcul a fost următoarea:
∑xi
x = ────
n
din care: xi = valoarea individuală
x = media aritmetică
n = numărul subiecților
Abaterea standard față de medie:
∑ ( xi ─ x )
S= √────────
n ─ 1
din care S = abaterea standard
Coeficientul de variabilitate :
S×100
Cv = ──────
x
Interpretare Cv:
Cv= 0 ─ 10 % → dispersie mică, omogenitate mare;
Cv= 10− 20 %→ dispersie și omogenitate medie;
Cv= peste 20 %→ dispresie mare, omogenitate mare.
─∆─ cu cât s-a îmbunătățit valoric performanța medie finală față de performanța medie inițială.
∆x= xfinal ─ xiniț
Pentru evaluarea dezvoltării armonioase s-au folosit:
INDICELE ERISSMAN:
I=P-
P – perimetrul toracic
– talia împărțit la 2
Se scade din perimetrul toracic mediu (cm), jumătate din înălțimea corpului (tot în cm). Acest indice reprezintă raportul dintre înălțimea și grosimea corpului. Valorile mediei sunt de 3,5 la băieți și 3,5 la fete.
INDICELE QUETLET
I=
G – greutatea, în g
T – talia, în cm
Se apreciază ca o bună stare de intuiție (stare medie), situația în care fiecărui cm din înălțimea corpului îi revin 400g la băieți și 390g la femei; până la 500g -> corpolență crescută, iar peste această cifră, tendință de îngrășare.
Sub 400g starea de nutriție este nesatisfăcătoare. Valorile indicelui se schimbă cu vârsta, prin modificarea celor doi parametri, incluși în calcul.
INDICELE AMMAR
I=
Prin aceste indice se determină trei tipuri de proporționalitate (mare, mediu, mic).
3.6 Principalele mijloace folosite pe parcursul experimentului
Jocurile dinamice folosite de către profesor în timpul orelor de educație fizică au fost de o mare varietate și au avut diferite obiective. Aceste jocuri dinamice, pe lângă faptul că ajută la o dezvoltare fizică armonioasă, aduc un aport important și la dezvoltarea calităților motrice. Prin urmare, jocurile au avut ca scop :
– dezvoltarea vitezei de reacție, de deplasare; – dezvoltarea îndemânării; – dezvoltarea atenției, orientării în spațiu; – dezvoltarea forței;
Astfel, jocurile au fost alese în funcție de temele, obiectivele fiecărei ore și să corespundă cu ordinea verigilor lecției de educație fizică si sport. Au fost folosite în special următoarele jocuri:
1. Cursa de 60 de secunde: Număr participanți: 15-18 Clasa: a IV-a A Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice viteză și/sau îndemânare Durata jocului: 5 minute Desfășurare joc: Elevii sunt răspândiți pe tot terenul de joc. Unul dintre elevi aleargă după ceilalți timp de 60 de secunde. Jucătorul atins parăsește spațiul de joc bine stabilit și se odihnește pe bancă. După 60 de secunde, se stabilește numărul jucătorilor atinși și pe urmă se reia jocul cu un alt elev pe post de urmăritor, toată lumea reintră în joc. Cel care a fost prinzător, dacă dorește, poate să stea o tură să se odihnească. Jocul prezintă avantajul că se poate juca în număr mare și în orice condiții, atât în sală, cât și afară. În cazul nostru, s-a desfășurat în sala de sport. Câștigă cel care prinde un număr mare de jucători în 60 de secunde.
Observații: Se urmărește ca jucătorii sa nu părăsească perimetrul de joc.
2. Cursa pe numere:
Număr participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lectiei: Dezvoltarea calităților motrice viteză și/sau îndemânare
Durata jocului: 5 minute
Desfășurare: Jucătorii sunt împărțiți în două echipe așezați în coloană câte unul, șezând cu picioarele încrucișate și sunt numerotați de la 1 la… . La semnalul profesorului, numerele strigate din ambele coloane se ridică, ocolesc propria echipă și revin la locurile lor în aceeași poziție din care au pornit. Elevul care câștigă aduce un punct echipei sale. Jocul continuă până când toți jucătorii au fost strigați cel puțin o dată.
Observații: Se urmărește să nu se trișeze, copiii să nu-și schimbe poziția de plecare.
3. Ștafete simple :
Număr de participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice viteză și/sau îndemânare
Durata jocului: 5-7 minute
Desfășurare joc: Elevii sunt împărțiți pe echipe, așezați în coloană câte unul. Se parcurge un traseu stabilit pâna la un anumit semn care este atins sau ocolit, iar la întoarcere, se predă ștafeta (băț, eșarfă, minge de oina, etc.) următorului coechipier care continuă alergarea. Câștigă echipa care termină prima.
Observații: Numărul elevilor în echipe diferă în funcție de spațiu și densitate. Se urmărește respectarea cu strictețe a pornirilor din spatele liniei de start după predarea ștafetei.
Acest joc se mai poate folosi și în veriga a doua „Pregătirea organismului pentru efort”, folosindu-se diferite variante de alergare:
– alergare normală;
– alergare laterală cu pași încrucișați sau adăugați;
– alergarea cu spatele;
– alergare șerpuită printre jaloane etc.
4. Vânătorii și rațele:
Număr participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice viteză și/sau îndemânare
Durată joc: 4-6 minute
Desfășurare joc: Jucătorii sunt împărțiți pe trei echipe: o echipă a „vânătorilor” formată din doi elevi, o echipă a „rațelor” formată din 5 elevi si o echipă neutră care va forma un cerc în care se vor afla rațele. Vânătorii vor sta în afara cercului cu o minge asteptând momentul potrivit pentru a țintii o rață. Rațele se pot feri prin deplasări rapide sau prin sărituri. Cei din echipa neuntră care formeaza gărdulețul în interiorul căreia se află rațele, se pot roti spre dreapta, stânga pentru a îngreuna sarcina vânătorilor. O rață atinsă înseamnă un punct pentru vânători. După un timp stabilit se schimbă rolurire. Câștigă perechea de vânători care a atins numărul mai mare de rațe.
Observații: Mingea cu care se joacă de preferință să fie din cauciuc, ușoară sau minge de handbal. Se țintește la picioare pentru a evita accidentele.
5. Ștafeta cu mingea rostogolită:
Număr participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice viteză și/sau îndemânare
Durată joc: 5 minute
Desfășurare joc: Elevii sunt împărțiti în două echipe, așezați în coloană câte unu.În fața echipelor, la distanța de 10-15 metri se află câte un jalon, care va trebui ocolit.
La comandă primul din fiecare echipă aleargă rostogolind mingea cu o mâna pînă la jalon, pe care îl ocolește, se întoarce și predă mingea următorului jucător, el trecând la coada șirului.
Câștigă echipa care termină prima.
Observații: Jocul continuă pană când toți elevii au parcurs traseul. Profesorul poate sa penalizeze echipa care a trișat.
6. Cine transportă roaba mai repede:
Număr participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice fortă și/sau rezistență
Durată joc: 5 minute
Desfășurare joc: Colectivul se împarte în doua echipe egale ca număr. Jucătorii din fiecare echipă sunt așezați pe perechi unul în spatele celuilalt în spatele unei linii. La distanță de maxim 10 metri se trasează o altă linie sau se pot pune și jaloane care să fie ocolite.
Un elev din primele perechi se află sprijinit pe palme în spatele liniei de start, iar colegul îl prinde de glezne. La comandă primele două perechi se deplasează pâna la jalon sau linie și revin în aceeasi poziție până la echipă.
Câștigă echipa care termină prima.
Observații: Fiecare pereche trebuie să ajungă la sosire fară să dea drumul picioarelor.
7. Lupta cocoșilor:
Număr de participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice forță și/sau rezistență
Durată joc: 3-5 minute
Desfășurare joc: Jucătorii sunt împărțiți pe perechi și stau față în față, cu brațele încrucișate și sprijin pe un picior. La comanda profesorului, elevii sărind pe un picior urmăresc să-și dezechilibreze partenerul .
Câștigă jucătorul care a fost de cele mai puține ori dezechilibrat.
Observații: Profesorul trebuie să fie atent când se formează perechile, să fie aproximativ de aceeași greutate, înălțime etc.
8. Ștafete cu mingi medicinale:
Număr de participanți: 15-18
Clasa: a IV-a A
Veriga lecției: Dezvoltarea calităților motrice forță și/sau rezistență
Durată joc: 4-6 minute
Variante de ștafete:
– trecerea mingilor medicinale de dimensiune mică din diferite poziții spre înapoia șirului și cu revenirea mingii la primul din șir: peste cap, pe sub brațe prin lateral, printre picioare din stând depărtat aplecat înainte, din culcat facial unul lângă celălalt trimiterea mingii prin înainte lateral la următorul elev.
Observații: profesorul trebuie să fie atent la așezarea elevilor, pentru ca aceștia să nu se accidenteze în timpul ștafetelor. La această vârstă, mingile medicinale folosite pe timpul ștafetelor trebuie să fie de dimensiune mică, să nu fie prea grele.
Folosind condițiile geografice din preajma școlii, în perioada de iarnă deosebit de eficientă și plăcută este ora de educație fizică în aer liber, pe deal, la săniuș și schi. Majoritatea copiilor, având posibilitatea de a deține sănii și schiul, participă cu o deosebită plăcere la această activitate, dovedind o dorință nemăsurată de mișcare și chiar de afirmare în fața profesorului și a colegilor. În aceste împrejurări, efortul și energia cheltuită este mult mai mare, iar copiii nu o simt deoarece se realizează într-un mod mult prea plăcut.
Bucuria, satisfacția, roșeața din obraji sunt câteva din semnele evidente de „oboseală folositoare” , așadar astfel de activități ar putea fi o modalitate de abordare a orei de educație fizică pe timpul iernii. Se îmbogățește astfel și varietatea mijloacelor folosite și se elimină monotonia, șablonizarea.
CAPITOLUL IV
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
Studiul efectuat, în care mi-am propus să arăt eficiența jocurilor dinamice în ora de educație fizică la nivelul ciclului gimnazial și anume la clasa a VI-a, confirmă ipoteza lucrării așa cum se poate deduce din tabelul centralizator, precum și din graficele prezentate în acest capitol.
Prin compararea valorilor medii la testările inițiale cu cele finale, la clasele experiment și martor se observă următoarele:
Figura 5.1
1. La testarea vitezei la clasa experiment, s-a obținut la băieți o medie de 5.92 secunde(test inițial), iar la testarea finală 5.83 secunde, progresul realizat fiind de 0.01 secunde. Clasa martor a obținut la testarea inițială 6.0 secunde, iar la cea finală tot 6.0, progresul realizat fiind 0.
Figura 5.2
1. La fete, la testarea inițială clasa experiment a obținut 5.9 secunde, la testarea finală 5.85 secunde, obținându-se o creștere de 0.1 secunde față de clasa martor, unde la testarea inițială s-a obținut o medie de 5.98, la testarea finală 6 secunde, înregistrându-se astfel un regres de 0.02 secunde.
Figura 5.3
2. La aruncarea mingii de oină la testarea inițială, băieții din clasa experiment au avut o medie de 13.5 metri, iar la cea finală, o medie de 19.20 metri, înregistrând un progress de 5.70 metri față de clasa martor unde băieții, la testarea inițială, au avut o medie de 17.43 metri, iar la cea finală 17.34 .
Figura 5.4
2. Elevele din clasa experiment, în proba de aruncare a mingii de oină, la testarea inițială au înregistrat o medie de 13 metri, iar la cea finală o medie de 14.125 metri, realizând un progres de 1.125 metri. La aceeași probă, fetele din clasa martor, la testarea inițială au înregistrat o medie de 13.15 metri, iar la cea finală 13.92 metri, realizând un progres de 0.77. Fetele din clasa martor au realizat cu 0.48 metri mai puțin decât cele din clasa experiment.
Figura 5.5
3. La testarea săriturii în lungime de pe loc, la testarea inițială, băieții din clasa experiment au avut o medie de 135 cm, iar la cea finală o medie de 151.66 cm, înregistrând un progres de 16.66 cm față de clasa martor, unde băieții la testarea inițială au avut o medie de 148.8 cm, iar la cea finală o medie de 149.9, înregistrând un progres de 0.8 cm, cu 15.86 cm mai puțini decât cei din clasa experiment.
Figura 5.6
3. Fetele din clasa experiment, la testarea inițială au obținut o medie de 130 cm, iar la cea finală o medie de 142.08 cm, realizând un progres de 12.08 cm față de cele din clasa martor, unde la testarea inițială s-a înregistrat o medie de 130.3 cm, iar la cea finală 138.57 cm, realizând un progres de 8.27 cm, cu 3.81 mai puțin decât la clasa experiment.
Diagramele valorilor medii pentru parametrii somatici arată în felul următor:
Figura 5.7
Figura 5.8
Figura 5.9
Figura 5.10
Figura 5.11
Figura 5.12
Figura 5.13
Figura 5.14
CONCLUZII
Prin conținutul lor, jocurile dinamice prezintă unele avantaje față de celelalte mijloace folosite în ora de educație fizică și sport. Pe lângă faptul că orele sunt astfel mai atractive și mai variate, prezența jocului în lecție oferă o mai mare densitate acesteia, determinând modificări remarcabile atât în dezvoltarea armonioasă, cât și în indicii de manifestare a calităților motrice.
Desfășurarea lecțiilor de educație fizică cu un conținut preponderent sub formă de joc, a adus îmbunătățiri și în ceea ce privește participarea copiilor la oră, astfel a scăzut numărul celor scutiți ocazional, precum și participarea la mișcare a copiilor cu handicapuri locomotorii mai puțin severe.
Prin folosirea jocurilor dinamice în orele de educație fizică la nivelul ciclului gimnazial, se realizează o reducere a stresului care, în ziua de azi, se instalează tot mai ușor la această vârstă, precum și o realizarea a obiectivelor educației fizice în mod plăcut și atractiv.
După efectuarea testelor și compararea datelor obținute se pot formula următoarele concluzii:
calitățile motrice reprezintă o finalitate care se realizează atât în procesul instructiv – educativ, cât și prin activitatea independentă a copiilor;
folosirea corectă a ștafetelor, parcursurilor aplicative și a jocurilor de mișcare contribuie la îndeplinirea obiectivelor generale ale educației fizice;
jocurile de mișcare, organic legate de dinamismul firesc al copilăriei, pot fi cele mai eficiente mijloace ale educației fizice, exercitând influențe asupra motricității, în primul rând, dar și asupra intelectului și calităților volitive;
jocurile de mișcare utilizate cu pricepere în lecțiile de educație fizică favorizează în condiții superioare îmbunătățirea rezistenței cardio-vasculare și a funcției neuro-musculare a organismului elevilor;
creșterea valorilor parametrilor motrici testați la lotul experimental indică o mărire a efectului cantității și calității mijloacelor folosite în lecție, mai ales ca rezultat al utilizării jocurilor de mișcare;
eficiența jocurilor de mișcare a crescut prin asigurarea unei densități optime, ca urmare a participării active a elevilor și a creșterii numărului de repetări, prin varietatea conținutului și a formațiilor de lucru;
în procesul complex de îmbinare a jocurilor de mișcare cu celelalte mijloace ale educației fizice în cadrul lecțiilor, profesorului este foarte important în condiții de competența profesională și dăruire;
jocurile de mișcare folosite selectiv și sistematic in lecțiile de educație fizică favorizează creșterea capacității de efort și asigură o dezvoltare fizică corespunzătoare;
jocurile de mișcare adecvate obiectivelor și vârstei copiilor, folosite oportun duc la activități mai eficiente, mai atractive, lucru ce atrage după sine un tonus mai ridicat al elevilor și un randament la învățătură inf1uențat pozitiv;
copiii cu deficiențe fizice trebuie descoperiți și ajutați să și le corecteze cu ajutorul familiei și al mediului;
activitatea intelectuală trebuie alternată cu activitatea fizică prin utilizarea momentului de înviorare, atunci când se observă o stare de oboseală sau neatenție a copiilor, momente care să conțină exerciții de scurtă durată cu caracter de înviorare a organismului, de relaxare a musculaturii și de captare a atenției.
O îmbinare reușită între mijloacele propuse în programele de educație fizică pentru învățământul gimnazial și mijloacele propuse în această lucrare îmbunătățesc semnificativ atât indicii de dezvoltare fizice, cât și indicii de dezvoltare a calităților motrice.
ANEXE
Anexa 1
Școala: ……………………..
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
Elevul: ………………………………………………… CNP elev: ……………………….. Sexul: ………..
Mama: …………………. Tata: …………………
Adresa: ………………………………………………… Tel. ………………………… Nr.Mat. ……….
ABSENȚE
Anexa 2
Școala Generală cu clasele I-VIII Călan
Disciplina: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Profesor: Martin Marcela-Marinela
Clasa: a VI-a
Nr. ore/săpt.: 2h
An școlar: 2013-2014
PLAN CALENDARISTIC SEMESTRIAL (I, II)
Anexa 3
educaȚie fizicĂ
CLASA A VI-A
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
1. Dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor necesare desfășurării activităților sportive
2. Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de către elevi, în școală și în afara acesteia
3. Favorizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de vârstă și de sex ale elevilor
4. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
CONȚINUTURI
I. CAPACITATEA DE ORGANIZARE
formația de adunare în linie pe două rânduri;
întoarceri de pe loc;
opriri din mers;
*trecere din mers în alergare și invers.
II. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ
prelucrarea analitică a aparatului locomotor;
*mobilitate și stabilitate articulară;
educarea actului respirator;
*prevenirea instalării atitudinilor deficiente.
III. CALITĂȚI MOTRICE DE BAZĂ
Viteza
viteza de reacție:
la stimuli vizuali;
la stimuli auditivi;
*la stimuli tactili.
viteza de execuție:
în acțiuni motrice singulare;
*în relație cu parteneri și adversari.
viteza de deplasare:
pe direcția rectilinie;
cu ocoliri de obiecte;
*cu manevrarea unor obiecte.
Îndemânarea
coordonarea acțiunilor corpului în spațiu și timp;
coordonarea acțiunilor cu obiecte și la aparate;
*coordonarea acțiunilor cu partener și adversar.
Forța
forță dinamică segmentară;
forță segmentară în regim de rezistență.
*forță explozivă.
Rezistența
rezistență cardio-respiratorie la eforturi aerobe;
rezistență musculară locală;
*rezistență cardio-respiratorie la eforturi variabile.
IV. DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ APLICATIV-UTILITARE ȘI SPORTIVE
Deprinderi motrice de bazĂ
Mersul
mers cu variante;
cu schimbări de direcții;
în formații diferite;
*cu diferite poziții de brațe;
*cu purtare de obiecte.
Alergarea
cu schimbări de direcție;
pe perechi și în grup;
*cu purtări de obiecte;
*cu variații de ritm;
*precedată și urmată de alte deprinderi.
Sărituri
sărituri succesive, pe loc și cu deplasare;
sărituri peste obstacole;
*sărituri precedate și urmate de alte deprinderi.
Aruncarea și prinderea
aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanță și la partener;
prinderi cu două mâini de pe loc și din deplasare;
aruncări și prinderi la perete sau cu partener, de pe loc și din deplasare.
Deprinderi aplicativ-utilitare
Escaladare:
prin apucare și încălecarea obstacolului;
*prin apucare și rulare pe piept și abdomen.
Tracțiuni
pe banca de gimnastică orizontală și înclinată;
în grup la frânghie.
Împingeri
din stând pe perechi, față în față, spate în spate și spate-față.
Transport de obiecte, aparate și partener
individual;
pe perechi;
*în grup.
DEPRINDERI SPORTIVE
Atletism
Alergări
Elemente din “școala alergării”:
alergare cu pendularea gambei înapoi;
*alergare cu pendularea gambei înainte.
Alergarea de viteză:
pasul alergător de accelerare;
pasul alergător lansat de viteză;
startul de jos și lansarea din start.
Alergarea de rezistență:
pasul alergător lansat de semifond;
startul din picioare și lansarea din start;
*alergare pe teren variat.
Sărituri
Elemente din “școala săriturii”:
pasul săltat;
pasul sărit;
*sărituri cu atingerea unui obiect suspendat;
*sărituri cu trecere peste obstacole joase.
Săritura în lungime cu elan, cu 1 1/2 pași în aer
*Săritura cu bătaie în zonă precizată
Săritura în înălțime prin pășire
Aruncări
Elemente din “școala aruncării”
Aruncarea mingii de oină de pe loc, la distanță
*Aruncarea mingii de oină cu elan, la distanță
Gimnastica
Gimnastică acrobatică
Elemente statice:
cumpăna pe un picior;
podul de jos (băieți) și de sus (fete);
stând pe mâini;
Elemente dinamice:
rostogolire înainte și înapoi din ghemuit în depărtat și din depărtat în ghemuit;
*răsturnare lentă înainte și înapoi (fete);
roata laterală;
*stând pe mâini rostogolire.
Linii acrobatice (cuprinzând elementele însușite)
Sărituri la aparate
săritură în sprijin ghemuit pe lada așezată transversal, urmată de săritură cu extensie;
*săritură în sprijin depărtat peste capră cu întoarcere de 90o.
Jocuri sportive
Baschet
Procedee tehnice folosite în atac:
prinderea, ținerea și pasarea mingii cu două mâini de la piept, din deplasare;
*oprirea într-un timp;
pivotarea;
dribling cu variații de ritm;
aruncarea la coș de pe loc cu o mână din față sau cu două mâini de la piept;
aruncarea la coș din dribling.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deplasări specifice în poziție fundamentală;
lucru de brațe și jocul de picioare.
Acțiuni tactice folosite în atac:
demarcajul;
depășirea;
*pătrunderea.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
marcajul normal;
*marcajul agresiv.
Joc de baschet cu aplicarea procedeelor învățate și respectarea regulilor fault și dublu dribling:
2 x 2 și 3 x 3 la un panou;
*5 x 5, la două panouri.
Fotbal
Procedee tehnice folosite în atac:
lovirea mingii cu interiorul labei piciorului de pe loc și din deplasare;
șutul la poartă de pe loc și din deplasare;
lovirea mingii cu șiretul plin;
*lovirea mingii cu șiretul exterior și interior;
conducerea mingii, alternativ cu piciorul drept și stâng;
*lovirea mingii cu capul din deplasare;
*preluarea mingii cu interiorul labei piciorului;
*preluarea mingii cu piciorul, din deplasare.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deposedarea adversarului de minge, din față.
Acțiuni tactice folosite în atac:
demarcajul;
depășirea.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
marcajul adversarului fără minge;
marcajul adversarului cu minge.
Joc de fotbal cu respectarea regulilor învățate.
Handbal
Procedee tehnice folosite în atac:
pasa din alergare;
prinderea mingii venite din urmă;
dribling multiplu cu mâna stângă și mâna dreaptă;
aruncare la poartă din alergare cu pas încrucișat;
*aruncare la poartă din săritură.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deplasările specifice în poziție fundamentală;
opriri, porniri, întoarceri;
*blocarea mingiilor aruncate spre poartă.
Acțiuni tactice folosite în atac:
demarcajul față de apărătorul care se repliază;
depășirea;
așezarea în atac în sistemul fără jucător pivot.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
marcajul adversarului fără minge;
*marcajul adversarului cu mingea;
*intercepția;
așezarea în sistemul de apărare 6 : 0.
Joc bilateral cu respectarea regulilor învățate.
Volei
Procedee tehnice folosite în atac:
pasa cu două mâini de sus, precedată de deplasare și oprire;
*pasa peste cap;
serviciul de jos din față;
*serviciul de sus din față.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deplasări specifice în poziție fundamentală;
preluarea cu două mâini de jos, din serviciu.
Acțiuni tactice folosite în atac:
trecerea mingii în terenul advers precedată de 3 lovituri;
dispunerea pe două linii în cadrul jocului 4 x 4 și rotație regulamentară.
Acțiuni tactice folosite în atac:
așezarea pe culoare cu dispunerea unui jucător în zona 3.
Joc bilateral:
3 x 3 pe teren cu dimensiunile 4/6 m.
4 x 4 pe teren cu dimensiunile 9/7 m.
Ramuri sportive alternative
Oina
Procedee tehnice și acțiuni tactice:
prinderea și pasarea mingii în perechi;
servirea și bătaia mingii;
alergarea prin culoare;
"țintirea" adversarului;
blocarea (oprirea mingii);
intrarea în joc;
așezarea pe posturi;
apărarea individuală.
Joc bilateral cu aplicarea regulilor învățate.
Badminton
Procedee tehnice și acțiuni tactice:
deplasări specifice în poziție fundamentală;
lovitura de sus din față;
lovitura de jos din lateral;
serviciul lung;
*lovitura de atac de sus.
Joc bilateral cu aplicarea regulilor învățate:
1 x 1;
2 x 2.
Înot
Procedee tehnice:
respirația specifică;
plutirea și alunecarea pe piept;
*plutirea pe spate;
înot cu obiecte plutitoare;
înot prin procedeul bras;
startul;
“călcarea apei”.
Schi alpin
Procedee tehnice:
mers pe teren plat;
urcare pe pantă;
coborârea directă în poziție specifică;
*ocolirea în “în plug”;
ocolirea “în jumătate plug”;
trecerea peste denivelări prin adaptare și amortizare;
*cristiane spre vale cu depărtare.
Jocuri specifice.
Schi fond
Procedee tehnice:
deplasare cu un pas și împingere simultană cu brațele;
mers alternativ cu împingere în bețe;
deplasare cu doi pași și împingere simultană cu brațele;
*pasul de patinaj pe teren plat;
*deplasări pe trasee variate.
Patinaj
Procedee tehnice:
pasul de alunecare înainte;
alunecarea pe patine cu sprijin pe un picior;
întoarceri și opriri pe ambele picioare.
Jocuri specifice.
Sanie (obișnuită)
Procedee tehnice:
poziția de bază pe sanie, individuală și în doi;
poziția de frânare și acțiunea picioarelor;
conducerea saniei în linie dreaptă și în viraje.
Jocuri specifice.
Gimnastică ritmică
Elemente de echilibru:
stând pe vârfuri;
stând pe un picior, cu celălalt îndoit înainte;
stând pe un picior, celălalt întins înapoi (arabesque);
Întoarceri cu pași succesivi și arcuiți
Val de corp înainte și lateral
Săritură închisă-deschisă
Pași de dans clasic, sportiv și modern
Piruete pe un picior, cu celălalt îndoit înainte și sprijinit (passé)
*Săritura pas
Gimnastică aerobică
Programe pentru fete și băieți, pe fond muzical, cuprinzând exerciții pentru principalele segmente și regiuni musculare
*Programe mixte.
Anexa 4
Școală Generală clasele I-VIII Călan
Profesor: Martin Marcela-Marinela
EȘALONAREA ANUALĂ A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE I.
Clasa a VI-a An școlar 2009-2010; 2h/săpt.
Anexa 5
Data:
PROIECT Clasa:
DE Efectiv:
LECȚIE Șc. Gen. Clasele I-VIII Călan
Locul de desfășurare: terenul de sport
Profesor: Martin Marcela-Marinela
Aria curriculară: Educație fizică și sport
Obiectul: Educație – fizică
Teme și obiective:
T 1: Întoarceri la semnal
O1: Consolidarea întoarcerii din mers și alergare la un semnal sonor
T2: Îndemânare
O2: Dezvoltarea îndemânării prin jocul: Așezarea conductelor de gaze
T3: Dribling multiplu din deplasare
O3: Consolidarea driblingului multiplu din deplasare cu accent pe împingerea mingii în sol din încheietura mâinii
T4: Rezistență
O4: Dezvoltarea rezistenței prin parcursul aplicativ: Poștașii în concurs
Tipul lecției: mixtă
Strategie didactică:
1. Metode și procedee: explicația, demonstrația, exersarea, corectarea, concursul
2. Mijloace didactice: mingi, fanioane, coardă
Bibliografie:
Lucian Stan și colectiv: „Educație fizică. Ghid metodologic privind proiectarea activităților de predare – învățare – evaluare – clasele I-IV”, Editura Aramis, București, 2001
Popescu Stelian: „Ghid pentru predarea educației fizice la clasele I-IV”, Deva, 1994
Alexandru Niculescu, Nicolae Cruli: „Exerciții și jocuri în școală”, Editura Sport Turism, 1976
Anexa 6
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
pentru înregistrarea rezultatelor obținute la susținerea probelor de evaluare
Elevul: STEICI RADU Anul nașterii: 2000 Sexul: M
Date semnificative care pot influența notarea:
Anexa 7
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
pentru înregistrarea rezultatelor obținute la susținerea probelor de evaluare
Elevul BUBLE SANDU Anul nasterii: 2000 Sexul: M
Date semnificative care pot influența notarea:
BIBLIOGRAFIE
Achim, C., (2011) Jocuri de mișcare și stafete, Sibiu, Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu;
Antal, A., (1973) Igiena Școlară, București, Editura Medicală;
Badiu, T., Iacob, I., (1998) Exerciții, complexe de exerciții și jocuri de mișcare pentru copii, Iași, Editura Universității “Al. Ioan Cuza”;
Bărcan-Țicaliu, E., (1979) 1001 jocuri pentru copii, București, Editura Sport-Turism;
Cârstea, Gh., (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și a Sportului, București, Editura AN-DA;
Chiriță, G., (1983) Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport Turism;
Cobârzan, H., Prodea, C., (1999) Metodica educației fizice și sportive școlare, Cluj Napoca, Editura C&C;
Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, București, Editura Sport Turism;
Dumitrescu, V. (1977) Metode statistico-matematice în sport, București, Editura Stadion;
Dumitru, Gh., (1997) Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia, București, Federația Română Sportul pentru Toți;
Epuran, M., Marolicaru, M., (1998) Metodologia cercetării activităților corporale, Cluj Napoca, Editura Risoprint;
Gheorghe, N., Rusu, F., (1998) Istoria milenară a educației fizice și a sportului, Cluj Napoca, Editura Risoprint;
Iacovliv, V., (1981) Jocuri pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică;
Iosif, Ș., (2008) Bazele generale ale teoriei educației fizice și sportului, Cluj Napoca;
Marolicaru, M., Boroș Balint, J., Gherton, M., (2008) Jocuri pentru copii mici și copii mari, Cluj Napoca, Editura Risoprint;
Mitrea, G., Mogoș, A., (1977) Dezvoltarea calităților motrice, București, Editura Sport-Turism;
Neagu, N., (2014) Didactica Specialității. Disciplina educație fizică și sport. Clasele I-VIII (curs), Târgu-Mureș, Editura Universitară;
Rusu, F., (2004) Educația fizică și sportul de la origini la Jocurile moderne, Cluj Napoca, Editura Napoca Star;
Sabău, G., (2005) Jocuri dinamice și deprinderile motrice, Editura Fundația de mâine;
Sanislav, M., (2001) Teoria și metodica educației fizice și sportului, Sibiu, Editura Mira Design;
Scarlat, E., (1981) Lecția de educație fizică, metode și mijloace, București, Editura Sport Turism;
Stănescu M., Ciolcă, C., Urzeală C.,(1999) Jocuri de mișcare (metode și mijloace de instruire în educație fizică și sport);
Șiclovan, I., (1972) Teoria educației fizice și sportului, București, Editura Stadion;
Todea, S., (2002) Jocuri de mișcare, Editura Fundația de mâine;
Zapletal, M., (1980) Mică enciclopedie a jocurilor, București, Editura Sport-Turism;
Triboi, V., (2009) Teoria și metodica educației fizice, Chișinău, Editura Valinex;
Triboi, V., Braniște G. Teoria și metodica culturii fizice, curs electronic, Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport;
Sandor, I., (2008) Bazele generale ale teoriei educației fizice și sportului. Suport de curs, Cluj-Napoca;
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Consiliul Național pentru Curriculum, Programa școlară revizuită, Educație fizică, clasele a V-a – a VI-a, București, 2003.
BIBLIOGRAFIE
Achim, C., (2011) Jocuri de mișcare și stafete, Sibiu, Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu;
Antal, A., (1973) Igiena Școlară, București, Editura Medicală;
Badiu, T., Iacob, I., (1998) Exerciții, complexe de exerciții și jocuri de mișcare pentru copii, Iași, Editura Universității “Al. Ioan Cuza”;
Bărcan-Țicaliu, E., (1979) 1001 jocuri pentru copii, București, Editura Sport-Turism;
Cârstea, Gh., (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și a Sportului, București, Editura AN-DA;
Chiriță, G., (1983) Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport Turism;
Cobârzan, H., Prodea, C., (1999) Metodica educației fizice și sportive școlare, Cluj Napoca, Editura C&C;
Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, București, Editura Sport Turism;
Dumitrescu, V. (1977) Metode statistico-matematice în sport, București, Editura Stadion;
Dumitru, Gh., (1997) Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia, București, Federația Română Sportul pentru Toți;
Epuran, M., Marolicaru, M., (1998) Metodologia cercetării activităților corporale, Cluj Napoca, Editura Risoprint;
Gheorghe, N., Rusu, F., (1998) Istoria milenară a educației fizice și a sportului, Cluj Napoca, Editura Risoprint;
Iacovliv, V., (1981) Jocuri pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică;
Iosif, Ș., (2008) Bazele generale ale teoriei educației fizice și sportului, Cluj Napoca;
Marolicaru, M., Boroș Balint, J., Gherton, M., (2008) Jocuri pentru copii mici și copii mari, Cluj Napoca, Editura Risoprint;
Mitrea, G., Mogoș, A., (1977) Dezvoltarea calităților motrice, București, Editura Sport-Turism;
Neagu, N., (2014) Didactica Specialității. Disciplina educație fizică și sport. Clasele I-VIII (curs), Târgu-Mureș, Editura Universitară;
Rusu, F., (2004) Educația fizică și sportul de la origini la Jocurile moderne, Cluj Napoca, Editura Napoca Star;
Sabău, G., (2005) Jocuri dinamice și deprinderile motrice, Editura Fundația de mâine;
Sanislav, M., (2001) Teoria și metodica educației fizice și sportului, Sibiu, Editura Mira Design;
Scarlat, E., (1981) Lecția de educație fizică, metode și mijloace, București, Editura Sport Turism;
Stănescu M., Ciolcă, C., Urzeală C.,(1999) Jocuri de mișcare (metode și mijloace de instruire în educație fizică și sport);
Șiclovan, I., (1972) Teoria educației fizice și sportului, București, Editura Stadion;
Todea, S., (2002) Jocuri de mișcare, Editura Fundația de mâine;
Zapletal, M., (1980) Mică enciclopedie a jocurilor, București, Editura Sport-Turism;
Triboi, V., (2009) Teoria și metodica educației fizice, Chișinău, Editura Valinex;
Triboi, V., Braniște G. Teoria și metodica culturii fizice, curs electronic, Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport;
Sandor, I., (2008) Bazele generale ale teoriei educației fizice și sportului. Suport de curs, Cluj-Napoca;
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Consiliul Național pentru Curriculum, Programa școlară revizuită, Educație fizică, clasele a V-a – a VI-a, București, 2003.
ANEXE
Anexa 1
Școala: ……………………..
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
Elevul: ………………………………………………… CNP elev: ……………………….. Sexul: ………..
Mama: …………………. Tata: …………………
Adresa: ………………………………………………… Tel. ………………………… Nr.Mat. ……….
ABSENȚE
Anexa 2
Școala Generală cu clasele I-VIII Călan
Disciplina: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Profesor: Martin Marcela-Marinela
Clasa: a VI-a
Nr. ore/săpt.: 2h
An școlar: 2013-2014
PLAN CALENDARISTIC SEMESTRIAL (I, II)
Anexa 3
educaȚie fizicĂ
CLASA A VI-A
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
1. Dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor necesare desfășurării activităților sportive
2. Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de către elevi, în școală și în afara acesteia
3. Favorizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de vârstă și de sex ale elevilor
4. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
CONȚINUTURI
I. CAPACITATEA DE ORGANIZARE
formația de adunare în linie pe două rânduri;
întoarceri de pe loc;
opriri din mers;
*trecere din mers în alergare și invers.
II. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ
prelucrarea analitică a aparatului locomotor;
*mobilitate și stabilitate articulară;
educarea actului respirator;
*prevenirea instalării atitudinilor deficiente.
III. CALITĂȚI MOTRICE DE BAZĂ
Viteza
viteza de reacție:
la stimuli vizuali;
la stimuli auditivi;
*la stimuli tactili.
viteza de execuție:
în acțiuni motrice singulare;
*în relație cu parteneri și adversari.
viteza de deplasare:
pe direcția rectilinie;
cu ocoliri de obiecte;
*cu manevrarea unor obiecte.
Îndemânarea
coordonarea acțiunilor corpului în spațiu și timp;
coordonarea acțiunilor cu obiecte și la aparate;
*coordonarea acțiunilor cu partener și adversar.
Forța
forță dinamică segmentară;
forță segmentară în regim de rezistență.
*forță explozivă.
Rezistența
rezistență cardio-respiratorie la eforturi aerobe;
rezistență musculară locală;
*rezistență cardio-respiratorie la eforturi variabile.
IV. DEPRINDERI MOTRICE DE BAZĂ APLICATIV-UTILITARE ȘI SPORTIVE
Deprinderi motrice de bazĂ
Mersul
mers cu variante;
cu schimbări de direcții;
în formații diferite;
*cu diferite poziții de brațe;
*cu purtare de obiecte.
Alergarea
cu schimbări de direcție;
pe perechi și în grup;
*cu purtări de obiecte;
*cu variații de ritm;
*precedată și urmată de alte deprinderi.
Sărituri
sărituri succesive, pe loc și cu deplasare;
sărituri peste obstacole;
*sărituri precedate și urmate de alte deprinderi.
Aruncarea și prinderea
aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanță și la partener;
prinderi cu două mâini de pe loc și din deplasare;
aruncări și prinderi la perete sau cu partener, de pe loc și din deplasare.
Deprinderi aplicativ-utilitare
Escaladare:
prin apucare și încălecarea obstacolului;
*prin apucare și rulare pe piept și abdomen.
Tracțiuni
pe banca de gimnastică orizontală și înclinată;
în grup la frânghie.
Împingeri
din stând pe perechi, față în față, spate în spate și spate-față.
Transport de obiecte, aparate și partener
individual;
pe perechi;
*în grup.
DEPRINDERI SPORTIVE
Atletism
Alergări
Elemente din “școala alergării”:
alergare cu pendularea gambei înapoi;
*alergare cu pendularea gambei înainte.
Alergarea de viteză:
pasul alergător de accelerare;
pasul alergător lansat de viteză;
startul de jos și lansarea din start.
Alergarea de rezistență:
pasul alergător lansat de semifond;
startul din picioare și lansarea din start;
*alergare pe teren variat.
Sărituri
Elemente din “școala săriturii”:
pasul săltat;
pasul sărit;
*sărituri cu atingerea unui obiect suspendat;
*sărituri cu trecere peste obstacole joase.
Săritura în lungime cu elan, cu 1 1/2 pași în aer
*Săritura cu bătaie în zonă precizată
Săritura în înălțime prin pășire
Aruncări
Elemente din “școala aruncării”
Aruncarea mingii de oină de pe loc, la distanță
*Aruncarea mingii de oină cu elan, la distanță
Gimnastica
Gimnastică acrobatică
Elemente statice:
cumpăna pe un picior;
podul de jos (băieți) și de sus (fete);
stând pe mâini;
Elemente dinamice:
rostogolire înainte și înapoi din ghemuit în depărtat și din depărtat în ghemuit;
*răsturnare lentă înainte și înapoi (fete);
roata laterală;
*stând pe mâini rostogolire.
Linii acrobatice (cuprinzând elementele însușite)
Sărituri la aparate
săritură în sprijin ghemuit pe lada așezată transversal, urmată de săritură cu extensie;
*săritură în sprijin depărtat peste capră cu întoarcere de 90o.
Jocuri sportive
Baschet
Procedee tehnice folosite în atac:
prinderea, ținerea și pasarea mingii cu două mâini de la piept, din deplasare;
*oprirea într-un timp;
pivotarea;
dribling cu variații de ritm;
aruncarea la coș de pe loc cu o mână din față sau cu două mâini de la piept;
aruncarea la coș din dribling.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deplasări specifice în poziție fundamentală;
lucru de brațe și jocul de picioare.
Acțiuni tactice folosite în atac:
demarcajul;
depășirea;
*pătrunderea.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
marcajul normal;
*marcajul agresiv.
Joc de baschet cu aplicarea procedeelor învățate și respectarea regulilor fault și dublu dribling:
2 x 2 și 3 x 3 la un panou;
*5 x 5, la două panouri.
Fotbal
Procedee tehnice folosite în atac:
lovirea mingii cu interiorul labei piciorului de pe loc și din deplasare;
șutul la poartă de pe loc și din deplasare;
lovirea mingii cu șiretul plin;
*lovirea mingii cu șiretul exterior și interior;
conducerea mingii, alternativ cu piciorul drept și stâng;
*lovirea mingii cu capul din deplasare;
*preluarea mingii cu interiorul labei piciorului;
*preluarea mingii cu piciorul, din deplasare.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deposedarea adversarului de minge, din față.
Acțiuni tactice folosite în atac:
demarcajul;
depășirea.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
marcajul adversarului fără minge;
marcajul adversarului cu minge.
Joc de fotbal cu respectarea regulilor învățate.
Handbal
Procedee tehnice folosite în atac:
pasa din alergare;
prinderea mingii venite din urmă;
dribling multiplu cu mâna stângă și mâna dreaptă;
aruncare la poartă din alergare cu pas încrucișat;
*aruncare la poartă din săritură.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deplasările specifice în poziție fundamentală;
opriri, porniri, întoarceri;
*blocarea mingiilor aruncate spre poartă.
Acțiuni tactice folosite în atac:
demarcajul față de apărătorul care se repliază;
depășirea;
așezarea în atac în sistemul fără jucător pivot.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
marcajul adversarului fără minge;
*marcajul adversarului cu mingea;
*intercepția;
așezarea în sistemul de apărare 6 : 0.
Joc bilateral cu respectarea regulilor învățate.
Volei
Procedee tehnice folosite în atac:
pasa cu două mâini de sus, precedată de deplasare și oprire;
*pasa peste cap;
serviciul de jos din față;
*serviciul de sus din față.
Procedee tehnice folosite în apărare:
deplasări specifice în poziție fundamentală;
preluarea cu două mâini de jos, din serviciu.
Acțiuni tactice folosite în atac:
trecerea mingii în terenul advers precedată de 3 lovituri;
dispunerea pe două linii în cadrul jocului 4 x 4 și rotație regulamentară.
Acțiuni tactice folosite în atac:
așezarea pe culoare cu dispunerea unui jucător în zona 3.
Joc bilateral:
3 x 3 pe teren cu dimensiunile 4/6 m.
4 x 4 pe teren cu dimensiunile 9/7 m.
Ramuri sportive alternative
Oina
Procedee tehnice și acțiuni tactice:
prinderea și pasarea mingii în perechi;
servirea și bătaia mingii;
alergarea prin culoare;
"țintirea" adversarului;
blocarea (oprirea mingii);
intrarea în joc;
așezarea pe posturi;
apărarea individuală.
Joc bilateral cu aplicarea regulilor învățate.
Badminton
Procedee tehnice și acțiuni tactice:
deplasări specifice în poziție fundamentală;
lovitura de sus din față;
lovitura de jos din lateral;
serviciul lung;
*lovitura de atac de sus.
Joc bilateral cu aplicarea regulilor învățate:
1 x 1;
2 x 2.
Înot
Procedee tehnice:
respirația specifică;
plutirea și alunecarea pe piept;
*plutirea pe spate;
înot cu obiecte plutitoare;
înot prin procedeul bras;
startul;
“călcarea apei”.
Schi alpin
Procedee tehnice:
mers pe teren plat;
urcare pe pantă;
coborârea directă în poziție specifică;
*ocolirea în “în plug”;
ocolirea “în jumătate plug”;
trecerea peste denivelări prin adaptare și amortizare;
*cristiane spre vale cu depărtare.
Jocuri specifice.
Schi fond
Procedee tehnice:
deplasare cu un pas și împingere simultană cu brațele;
mers alternativ cu împingere în bețe;
deplasare cu doi pași și împingere simultană cu brațele;
*pasul de patinaj pe teren plat;
*deplasări pe trasee variate.
Patinaj
Procedee tehnice:
pasul de alunecare înainte;
alunecarea pe patine cu sprijin pe un picior;
întoarceri și opriri pe ambele picioare.
Jocuri specifice.
Sanie (obișnuită)
Procedee tehnice:
poziția de bază pe sanie, individuală și în doi;
poziția de frânare și acțiunea picioarelor;
conducerea saniei în linie dreaptă și în viraje.
Jocuri specifice.
Gimnastică ritmică
Elemente de echilibru:
stând pe vârfuri;
stând pe un picior, cu celălalt îndoit înainte;
stând pe un picior, celălalt întins înapoi (arabesque);
Întoarceri cu pași succesivi și arcuiți
Val de corp înainte și lateral
Săritură închisă-deschisă
Pași de dans clasic, sportiv și modern
Piruete pe un picior, cu celălalt îndoit înainte și sprijinit (passé)
*Săritura pas
Gimnastică aerobică
Programe pentru fete și băieți, pe fond muzical, cuprinzând exerciții pentru principalele segmente și regiuni musculare
*Programe mixte.
Anexa 4
Școală Generală clasele I-VIII Călan
Profesor: Martin Marcela-Marinela
EȘALONAREA ANUALĂ A UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE I.
Clasa a VI-a An școlar 2009-2010; 2h/săpt.
Anexa 5
Data:
PROIECT Clasa:
DE Efectiv:
LECȚIE Șc. Gen. Clasele I-VIII Călan
Locul de desfășurare: terenul de sport
Profesor: Martin Marcela-Marinela
Aria curriculară: Educație fizică și sport
Obiectul: Educație – fizică
Teme și obiective:
T 1: Întoarceri la semnal
O1: Consolidarea întoarcerii din mers și alergare la un semnal sonor
T2: Îndemânare
O2: Dezvoltarea îndemânării prin jocul: Așezarea conductelor de gaze
T3: Dribling multiplu din deplasare
O3: Consolidarea driblingului multiplu din deplasare cu accent pe împingerea mingii în sol din încheietura mâinii
T4: Rezistență
O4: Dezvoltarea rezistenței prin parcursul aplicativ: Poștașii în concurs
Tipul lecției: mixtă
Strategie didactică:
1. Metode și procedee: explicația, demonstrația, exersarea, corectarea, concursul
2. Mijloace didactice: mingi, fanioane, coardă
Bibliografie:
Lucian Stan și colectiv: „Educație fizică. Ghid metodologic privind proiectarea activităților de predare – învățare – evaluare – clasele I-IV”, Editura Aramis, București, 2001
Popescu Stelian: „Ghid pentru predarea educației fizice la clasele I-IV”, Deva, 1994
Alexandru Niculescu, Nicolae Cruli: „Exerciții și jocuri în școală”, Editura Sport Turism, 1976
Anexa 6
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
pentru înregistrarea rezultatelor obținute la susținerea probelor de evaluare
Elevul: STEICI RADU Anul nașterii: 2000 Sexul: M
Date semnificative care pot influența notarea:
Anexa 7
FIȘĂ INDIVIDUALĂ
pentru înregistrarea rezultatelor obținute la susținerea probelor de evaluare
Elevul BUBLE SANDU Anul nasterii: 2000 Sexul: M
Date semnificative care pot influența notarea:
s
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Educatia Fizica In Ciclul Gimnazial (ID: 159227)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.