Educatia Fizica, Alaturi de Educatia Estetica

Capitolul I INTRODUCERE

Aspecte generale ale educației fizice, în ciclul gimnazial

Educația fizică, alături de educația estetică, morală, intelectuală și tehnico-profesională este o componenta principală a educației generale. În cele mai multe cazuri educația presupune activitate, desfășurându-se sub formă de proces bilateral, fiind necesară prezența celor doi factori: educatorul și educatul. Acest proces instructiv-educativ vizează creșterea, formarea și cultivarea capacităților fizice ale copilului (Jeni Lupu Banga si colab., 2008).

Educația fizică însușește un caracter fiziologic prin natura exercițiilor, pedagogic prin metodă, biologic prin efect și social prin organizare. „Precizarea acestor laturi fundamentale, sublinierea proprietăților esențiale și, de asemenea, a legăturilor dintre acestea prezintă adeseori dificultăți, determinate în cea mai mare măsură de remarcabilă diversitate a formelor de practicare a exercițiilor fizice și, în același timp, de multitudinea întrepătrunderilor ce au loc între acestea, mai ales în privința mijloacelor și finalității activităților respective” (I. Șiclovan,1979).

„Rolul și funcțiile specifice care le revin educației fizice și activităților sportive în direcția pregătirii și formării tinerei generații sunt reliefate atât de obiectivele proprii, cât și de obiectivele asociate, rezultate din interrelația cu celelalte activități din planul de învățământ. Obiectivele specifice trebuie să fie integrate eficient în obiectivele generale ale educației- pe planul educației morale, intelectuale, estetice etc., în vederea pregătirii tineretului școlar pentru muncă și viață” (C. Albu, 1977).

Obiectivele generale ale educației fizice sunt:

1. Menținerea unei stări optime de sănătate a elevilor.

2. Favorizarea proceselor de creștere și dezvoltare fizice armonioase.

3. Prevenirea intalării și corectarea deficiențelor de postura.

4. Dezvoltarea unor trăsături și calități intelectuale, estetice, morale.

5. Dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, a celor aplicativ-utilitare, dar și a celor specifice unei ramuri de sport.

6. Stimularea interesului a aptitudinilor pentru practicarea diferitelor sporturi.

7. Combaterea excesului ponderal și a obezității.

Funcțiile educației fizice

Funcția de perfecționare a dezvoltării fizice armonioase a oamenilor

„Creșterea capacității de muncă a oamenilor este condiționată de starea lor fizică, de dezvoltarea armonioasă a corpului, de menținerea caracteristicilor lor biologice”(I. Hanțiu,2013). Rolul educației fizice școlare este recunoscut de către specialiștii din domeniul educației fizice și sănătății, deoarece randamentul în muncă depinde de starea fizică a oamenilor. În curicula școlară ar trebui să se aloce un număr corespunzător de ore de educație fizică, deoarece indicii armonioși ai dezvoltării fizice se formează încă din copilărie și trebuie să se păstreze până la o vârstă cât mai înaintată.

Funcția dezvoltării capacității motrice a oamenilor

O caracteristică importantă a acestei funcții o reprezintă stilul de viață a individului. „Disponibilitatea de mișcare a oamenilor, manifestată prin numărul de priceperi și deprinderi motrice pe care ei le posedă, dar și prin gradul de manifestare al acestora cu indici crescuți ai calităților motrice, este de asemenea, o condiție importantă în realizarea unei stări de bine”(I. Hanțiu,2013). Un stil de viață echilibrat va contribui la creșterea randamentului în muncă, dar și la reducerea factorilor de risc pentru sănătate.

Funcția igienică

Funcția igienică sau sanogenică cum mai este denumită de unii cercetători, are drept scop de păstrare de sănătate. Rolul acestei funcții este evidențiat încă din antichitate. Pentru realizarea unui stil de viață sănătos, exercițiile fizice erau nelipsite din activitățile zilnice. Prin practicarea exercițiilor fizice, funcțiile aparatelor și sistemele corpului omenesc sunt ameliorate.

„În zilele noastre această funcție este mult mai evident, datorită comodităților pe care societatea modernă le oferă, inactivitatea fizică fiind semnalată într-un procent tot mai mare la toate categoriile de cetățeni, în mod deosebit în rândul tinerilor. Sănătatea nu reprezintă doar lipsa bolii, ci este o stare complexă care include echilibru din toate punctele de vedere”(I. Hanțiu, 2013).

Funcția educativă

Educația fizică este cunoscută ca și o latură a educației. Prin practică exercițiilor fizice, personalitatea oamenilor este influențată în mare măsură sub toate formele. Ea exercită influență asupra celorlalte laturi ale educației, completându-le și sporindu-le efectul. De asemenea sunt foarte cunoscute legăturile pe care le formează cu educația intelectuală, estetică, profesională și cu cea morală.

Funcția recreativă

Pentru a avea un stil de viață echilibrat, prezența activităților recreative la toate categoriile de populație este esențial. Aceste activități recreative se caracterizează prin activități de destindere. În aceste activități de destindere trebuie să se regăsească și activitățile fizice. Prezența lor a dus la apariția în cadrul domeniului educației fizice și sportului a unei profesii strict legate de recreere.

Funcția de emulație

Educația fizică și sportul oferă oportunitatea de întrecere și competitive. Exercițiile fizice au oferit totdeauna o provocare, atât pentru autodepășire cât și pentru învingerea unui adversar. „Emulația specifică jocului, se regăsește în toate formele de practicare a exercițiilor fizice. Această funcție contribuie la dezvoltarea spiritului competitive, la creșterea dorinței de autodepășire și de învingere a adversarului, respectând însă limitele regulamentelor, în spiritul corectitudinii, al fairplay-ului”(I. Hanțiu,2013).

Importanța educației fizice în dezvoltarea armonioasă a personalității copilului

La început educația era privită doar că un mijloc de recreere după o activitate intelectuală mai intense . În zilele noastre idealul educației o consideră că o componentă indispensabilă care contribuie la formarea personalității umane. „Astfel, prin specificul sau, contribuie la dezvoltarea funcțională a sistemului nervos, asigurând condiții necesare unei bune desfășurări a activităților intelectuale. Organizarea și desfășurarea exercițiilor fizice și a jocurilor oferă prilejul educării conștiente și conduitei morale, formării trasăturilor pozitive de voință și caracter”(Silvia Barbu si colab., 2005).

Prin formarea și perfecționarea unor calități și deprinderi motrice, contribuie la realizarea sarcinilor educației profesionale. Dacă se va cunoaște aceste intercorelații se va amplifică valoarea educative a educației fizice, conferindu-i acesteia o finalitate complexă(Silvia Barbu si colab., 2005).

Rolul educației fizice în dezvoltarea proceselor psihice

Educația fizică are o importantă deosebită în dezvoltarea proceselor cognitive, a afectivității, dar și în educarea voinței și a calităților ei. Procesele cognitive sunt exprimate prin percepții, spirit de observație, atenție, gândire etc. (Silvia Barbu si colab., 2005).

La procesul de dezvoltare a percepțiilor complexe participă în mare măsură exercițiile fizice. „Necesitatea aprecierii corecte a distanței în diferite jocuri sportive, a adâncimii și deplasării facilitează perfecționarea calităților acestor percepții- exprimate prin simțul distanței și al plasamentului” (Silvia Barbu si colab., 2005).

Spiritul de observație este o capacitate foarte solicitată în timpul exercițiilor fizice și al jocurilor, și se caracterizează prin rapiditatea descoperirii unor aspect mai puțin evidente, dar importante. Finețea spiritului de observație se realizează și în funcție de intențiile și reacțiile de moment ale adversarului. Jocurile și exercițiile fizice vor solicită din plin atenția. Astfel ele vor contribui la dezvoltarea unor calități specifice atenției (Silvia Barbu si colab., 2005).

Procesul de gândire intervine ca o rezolvare a situațiilor la care elevii trebuie să răspundă într-un timp cât mai scurt, în funcție de condițiile schimbătoare a unor situații de joc. O soluție găsită cât mai rapid da șanse mai mari de câștig. „Exercițiile fizice și jocurile angrenează operațiile gândirii în elaborarea unor planuri tactice și aplicarea lor în situații concrete. Rezolvarea unor probleme tactice constă tocmai în analiză, sinteză, compararea factorilor implicați în împrejurări date pentru a depista varianta optimă” (Silvia Barbu si colab., 2005). Pentru a descoperi cea mai bună soluție depinde și de calități ale gândirii, cum ar fi: rapiditatea, suplețea, creativitatea.

Educația fizică are un rol important și în dezvoltarea afectivității, favorizând apariția unor stări afective pozitive. Aceste stări afective pozitive pot fi produse de o activitate musculară mai intensă, de perceperea caracteristicilor exterioare ale mișcărilor și acțiunilor sau pot fi provocate de execuția unor exerciții mai complicate. Stările pozitive pot fi declanșate și de ambianța în care se desfășoară activitatea. O ambianța plăcută îi insuflă sportivului bucurie, încredere în forțele proprii, satisfacție, dorința de a face totul pentru reușită.

Educarea voinței și a calităților ei va face mai ușoară învingerea obstacolelor interne sau externe ce intervin pe parcursul desfășurării activității. Aceste funcții specifice efortului de voință se manifestă în două direcții: dirijare și formare. Cele de dirijare se referă la canalizarea resurselor în vederea atingerii unui scop, în timp ce, cele de frânare se manifestă prin stăpânirea unor reacții, stări afective negative care dereglează activitatea de atingere a scopului propus. „Educația fizică este cadrul ideal pentru educarea calităților voinței: curajul, dârzenia, perseverență, hotărârea, stăpânirea de sine, spiritual de ordine și disciplină etc.” (Silvia Barbu si colab., 2005).

„Temperamentul este componenta dinamico-energetică a personalității și se exprimă prin rapiditatea sau încetineală apariției și desfășurării proceselor psihice, prin intensitatea cu care se manifestă toate acestea oglindindu-se în mișcări, mimica, limbaj, rezistență la efort, adaptarea la situații noi, reacții emoționale etc.”( Silvia Barbu si colab., 2005).

„Direcțiile principale ale acțiunii educaționale sunt orientate în sensul consolidării stăpânirii de sine și echilibrul afectiv la coleric, a accelerării reacțiilor și mișcărilor la flegmatic, a fortificării energiei și creșterii independenței la melancolic” (Silvia Barbu si colab., 2005).

Prevenirea și corectarea unor deficiențe fizice

În cadrul orelor de educație fizică și sport, și nu numai, profesorul va pune accent deosebit pe educarea ținutei corecte a copiilor, această fiind o activitate de durată, care urmărește stabilirea reflexului de postură. În realizarea acestui scop se recomandă ca profesorul să supravegheze permanent ținută elevilor, nu numai cadrul orelor de educație fizică. În timpul în care elevii își desfășoară activitatea în sala de clasa, uneori din cauza oboselii, nu-și mai pot menține timp îndelungat poziția dreapta a capului, spatele drept și privirea înainte, adoptând o poziție relaxată, curbând spatele, lăsând bărbia în piept, acest lucru ducând la instalarea atitudinii cifotice. Pentru a preveni instalarea deficiențelor fizice, în special a scoliozei, în timpul orelor la clasa se recomandă introducerea imediată în lecție a momentului de înviorare ( Silvia Barbu si colab., 2005).

În timpul deplasării, a executării exercițiilor de mers cadențat și alergare, profesorul trebuie să le atragă atenția elevilor să nu tropotească prin lovirea tălpilor în sol, deoarece acest lucru favorizează producerea platfusului. Profesorul va insistă pentru pășirea corectă, precum și pentru aterizarea corectă, elastică la sărituri. Pășirea corectă înseamnă rularea paralelă și elastică a tălpilor în timpul mersului, în timp ce aterizarea corectă se realizează întâi pe vârful picioarelor și apoi pe întreagă talpă.

„Pentru asigurarea ținutei corecte, învățătorul acționează și în vederea stimulării tonusului și a troficității musculaturii întregului corp, care contribuie la fixarea în poziții corecte a pârghiilor osoase, preîntâmpinând astfel, instalarea atitudinilor fizice deficiente” ( Silvia Barbu si colab., 2005). În sensul prevenirii acestor deficiențe se va acordă o atenție sporită musculaturii aparatului de susținere: mușchii șanțurilor vertebrale, ai centurii scapulă-humerale, ai pereților abdominali și ai membrelor inferioare.

Pentru a corecta deficiențele fizice care s-au instalat deja, se realizează prin întocmirea unor programe individuale de lucru, adaptate la specificul deficienței de care suferă unii elevi (Silvia Barbu si colab., 2005).

Motivația alegerii temei

Motivația stă baza evoluției, fiind forța ce energizează ființa umană, liantul dintre reverie și realitate ,pasivitate si dinamism, lucrul ce a împins omenirea înspre inovație. De ce am ales această temă sau ce mă motivează, azi, sunt întrebări simple. Răspunsul, desigur, fiind evident, din fascinație și pasiune pentru tot ceea ce reprezintă sportul.

Ani la rândul am experimentat un sentiment incredibil, sentiment ce-l întâlneam doar în timpul activităților fizice, sentiment ce in ciuda efortului fizic îmi echilibra psihicul conturându-mi în același timp personalitatea. Iar pentru a menține acest echilibru, recunoștința oarecum mă obligă să-i întorc favoarea, să ofer perspectiva mea lumii.

Încă din cele mai vechi timpuri, de la vârste fragede, jocul a reprezentat cea mai veritică formă de învățare. Prin joc, copilașul înțelege lumea, iar omul matur regăsește simplitatea. Am ales fotbalul considerându-l a fi un tărâm al tuturor posibilităților și surprizelor, asemeni vieții.

Mediatizat prin lume, cu o popularitate si atractivitate mare, acesta captează atenția copiilor oferindu-le suportul energetic necesar. Iar datorită acestei popularități, fotbalul a devenit unul din cele mai practicate activități sportive.

Deși privit din exterior, fotbalul ar putea fi ușor redus la ideea de efort fizic și joc, acesta, din perspectiva mea, înglobează și ascunde caracteristicile lui esențiale. Deși oarecum mascat, fotbalul oferă simțul moralității. Te disciplinează, învățându-te că fără reguli,lumea ar fi guvernată de haos. Iar cu disciplina construiești mai târziu fundația unei vieți echilibrate. Coeziunea fundației, e echipa, familia ce-ți arată că adevărata putere și rezistență constă în armonia dintre fiecare piesă, în legături.

În ceea ce privește alegerea mea, motivul principal a fost sentimentul insuflat de către copii în timpul jocul. Deși este oarecum un argument rudimentar, pasiunea, fericirea și dedicarea admirabilă de care dau dovadă acești copii mi-a întărit decizia de a forma în viitor o grupa de copii pentru a participa la diverse activități sportive intra-școlare și extrașcolare. Prin ei, a luat naștere dorința de a deveni un profesor bun, fapt ce m-a determinat să aleg această temă. Cunoscând mai multe metode de a dezvolta tehnica, tactica, dar și pregătirea fizică la copii, realizarea viselor devine posibilă, acestea capătă contur.

În plus, ca argumente obiective, fiind într-un proces evolutiv permanent, în ceea ce privește tehnica și tacticile, jucătorii au nevoie de un bagaj bogat concretizat în calități motrice (viteza, forță) și de o dezvoltare fizica armonioasă, lucru ce face vital începerea antrenamentului și cultivarea pasiunii acestora din ciclul gimnazial.

Iar pentru a face față cerințelor fotbalului modern, consider că selecția deține rolul fundamental în întemeierea unei echipe, în cazul nostru a unei echipe de fotbal din ciclul gimnazial. Selecția și mai apoi pregătirea acestora, sunt două procese ce reprezintă veriga principală în formarea jucătorilor de perspectivă, considerând că în această perioadă juniorii pot dobândi cel mai bine diferitele abilități necesare în cadrul jocului de fotbal. Procesele au la bază respectarea particularităților morfo-funcționale ale elevilor, deoarece este important să se lucreze în funcție de vârstă, de calitățile motrice și de capacitatea de efort.

Azi,nu pot decât să îmi doresc ca prin exemplul meu, adevărata semnificație a fotbalului să dăinuiască, să fie împărtășită. Dorință ce alăturată fascinației, pasiunii și recunoștinței îmi clădește și întărește motivația zi de zi. Datorită fotbalului,azi am certitudinea că, chiar dacă nu știu ce mă așteaptă, iar drumul va fi anevoios, cu dedicare suficientă nimic nu mă va opri să ajung la destinație. La urma-urmei asta face diferența dintre câștigători și învinși.

Fotbalul în școală

În rândul activităților educației fizice și sportului practicate în școală, fotbalul deține un loc fruntaș, având o mare atracție în rândul elevilor. „Că mijloc al educației fizice fotbalul, este strâns legat de noțiunea de întrecere, prin care se evidențiază calitățile individuale și colective, precum și stadiul de pregătire. Întrecerea dezvoltă spiritul de colectivitate și de competitivitate, capacitatea de autoorganizare și autoconducere” (Demian I.,1998). Din acest punct de vedere fotbalul contribuie la realizarea funcțiilor educației fizice și sportive. Prin intermediul acestuia elevii însumează un sistem larg de cunoștințe, priceperi și deprinderi motrice. Față de alte mijloace ale educației fizice, fotbalul dezvoltă unele calități motrice la un nivel superior, dintre care amintim: viteză, rezistență, forță, detenta, îndemânarea etc.

Prin joc, influențele instructiv educative reprezintă următoarele particularități (Balint G., 2007):

• permit manifestarea complexă și favorizează dezvoltarea simultană a deprinderilor motrice de bază sau specifice, calităților motrice, precum și a deprinderilor și însușirilor moral-volative;

• jocul de fotbal oferă posibilitatea aplicării în condiții mereu schimbătoare a priceperilor și deprinderilor motrice de bază.

Locul și rolul jocului de fotbal în școală

Prin intermediul jocului de fotbal, elevii vor fi înarmați cu deprinderi utile organizării activităților independente necesară păstrării și ameliorării stării de sănătate și capacității de muncă, dar și pentru organizarea lecției de educație fizică.

Rolul acestei ramuri sportive în procesul de educare, învățare și instruire a copilului este recunoscută. „Educatorii consideră jocul de fotbal că principala activitate prin care copilul ia contact cu complexitatea mediului înconjurător, lucru ce îi facilitează lărgirea sistemului de cunoștințe, priceperi și deprinderi, perfecționarea reprezentărilor, spiritului de observație, inițiative și modului de a gândi”(Balint G., 2007).

Jocul de fotbal este o activitate ce se desfășoară în colectiv. Toate aceste avantaje vor fi valorificate în cadrul procesului de învățământ. „Jocul presupune colaborarea cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, motivelor, acțiunilor și eforturilor personale cu cele ale colectivului din care fiecare elev-jucător face parte; presupune încadrarea în colective, acceptarea și recunoașterea liderului, asumarea unor responsabilități, conlucrarea și întrajutorarea, atitudinea critică și autocritica ”(Balint G., 2007).

Diferite situații favorabile ce apar în timpul unui meci de fotbal, lasă urme adânci asupra personalității elevului. „Emoțiile și sentimentele, stările afective, trăirile și celelalte procese psihice prezente în aceste împrejurări sunt proprii fiecărui jucător, dar în același timp comune echipei din care face parte. Ele sunt determinate de succesele sau insuccesele personale sau ale echipei” (Balint G., 2007).

Prin intermediul jocului de fotbal se favorizează delvoltarea creativitătii, inițiative și a capacității de anticipare și decizie. Jucătorii trebuie să aplice aceste procese, în condiții mereu noi, reacționând promt și luâd deciziile potrivite. Aceste decizii trebuie luate în funcție de coechipieri, adversari, timp, faza de joc, obiectul de joc, teren.

Caracteristicile jocului de fotbal școlar

Posibilitatea practicării jocului de fotbal în aer liber contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în deplină stare de sănătate. Acest joc sportive poate fi practicat de copii, tineri de ambele sexe, de bărbați și de femei, de vârstă adultă. El se poate desfășura în scop competițional sau ca o activitate fizică de întreținere sau ludică. Dimensiunile unui teren de joc utilizat în fotbalul școlar sunt relative reduse. De asemenea și numărul de jucători care se întrec este mic, acest lucru determinând o deplasare rapidă în teren, atât a jucătorilor cât și a mingii. Devine astfel o caracteristică importantă a fotbalului școlar, dinamismul și rapiditatea. „Multitudinea și varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive cu cele defensive (atac și apărare), posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creative, subtilitatea unor pase executate cu mare finite, toate oferă jucătorilor, dar în special publicului spectator, moment de o deosebită spectaculozitate” (Balint G., 2007).

Pentru pregătirea acestor tipuri de competiții școlare trebuie să se realizeze o îmbinare armonioasă a particularităților de ordin tehnic, tactic, fizic și temperamental al fiecărui jucător. În continuare vom prezenta câteva din obiectivele operaționale care motivează prezența jocului de fotbal în lecțiile de educație fizică (Balint G., 2007):

Organizarea activității fotbalistice școlare

După Demian I. (1998) activitatea fotbalistică școlară se împarte în 3 mari grupe de probleme:

1. Angrenarea unei mase cât mai mari de elevi în practicarea jocului de fotbal;

2. Selecționarea dintre aceștia a celor cu aptitudini pentru acest sport;

3. Constituirea echipelor reprezentative școlare, în vederea participării la competiții fotbalistice rezervate acestora.

În desfășurarea pregătirii echipelor reprezentative școlare sunt implicați mai mulți factori (Demian I., 1998):

conducerea școlii;

secția de fotbal de pe lângă unitatea școlară;

catedră de educație fizică;

personalul auxiliar al școlii.

Timpul alocat pregătirii fotbalistice în școală depinde în funcție de: orarul școlar, numărul de ore alocat de programa școlară, anotimp etc. Formele de organizare a activității fotbalistice în școală sunt (Demian I. , 1998):

lecția de antrenament-cercul sportiv;

jocurile de pregătire și de verificare;

jocurile oficiale;

activitatea independentă.

Pentru că toate aceste activități fotbalistice să se desfășoare în bune condiții, unitatea școlară are datoria de a asigura baza materială necesară instruirii și participării echipelor în activitatea competițională.

Capitolul II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

Particularități morfo-funcționale ale elevilor din ciclul gimnazial

Această etapă a pubertății este caracterizată printr-o creștere intensă, prin maturizarea funcțiilor organismului, dezvoltarea motricității și conturarea personalității.

De la individ la individ, pubertatea variază ca durată. În această perioadă au loc o serie de modificări în întreg organismul. Oasele cresc în grosime, trunchiul este mai mare decât membrele. Se produce o diferențiere tot mai mare între sexe. „Factorii ereditari și cei de mediu (alimentari, urbanizare, etc.) influențează momentul instalării și durata pubertății, astfel încât individualizarea perioadei pubertății și diferențierea vârstei cronologice de cea biologice constituie elemente de maximă importanță în investigarea științifică a acestei etape de dezvoltare a organismului”(G. Dumitrescu,2001).

Sistemul nervos

În acestă perioadă, sistemul nervos se dezvoltă foarte repede. „La pubertate mai persistă încă, într-o oarecare măsură insuficientă proceselor de inhibiție condiționată, în schimb, predomină procesele de excitație” (G. Dumitrescu, 2001). Din acest motiv, mișcările copiilor la această vârstă se caracterizează printr-o precizie scăzută.

Sistemul nervos central are drept scop dirijarea întregii activități a organismului. Creierul primește un mare volum de informații, atât din interiorul, cât și din exteriorul organismului. Aceste date și informații le prelucrează într-un mod avantajos, de multe ori fiind comparat cu un computer.

Sistemul nervos central se află într-o strânsă legătură cu activitatea musculară. Manifestarea forței musculare depinde foarte mult de tipul de fibre musculare. „Cu ajutorul biopsiei musculare s-au evidențiat fibre musculare de tip I (fibre lente, roșii), specifice lucrului în regim aerob și fibre de tip ÎI (fibre rapide, albe), între acestea existând un proces de fibre intermediare. Mai nou, se susține că există și un tip de fibre gama, care pot adera, prin antrenament specializat, spre tipul de fibre rapide ori spre celelalte”(I. Drăgan,2002).

Pe parcursul jocului de fotbal sistemul nervos și analizatorii se află într-o stare de hiperexcitabilitate . Hiperexcitabilitatea sistemului nervos, la copii se manifestă în joc prin apariția oboselii, datorită insuficienței pregătiri. Această oboseală va duce la înrăutățirea indicilor fiziologici, în joc fiind consemnată sub forma scăderii randamentului, precum și prin greșeli de manevrare a mingii, greșeli frecvente de demarcare în teren. „Procesele nervoase la copii se caracterizează printr-o forță relative mică și printr-o insuficientă echilibrare datorită capacității de lucru relative mică a celulelor nervoase. Odată cu creșterea vârstei forța proceselor nervoase și capacitatea de lucru a celulelor nervoase cresc”(Apolzan, D., 2010).

Aparatul locomotor

În această perioada aparatul locomotor cunoaște un ritm de creștere și dezvoltare puțin mai accelerat decât în perioada școlară mică.

La această vârstă aparatul locomotor se caracterizează prin (G. Dumitrescu, 2001):

Reducerea elasticității musculare și articulare

Articulațiile sunt slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură în suficientă masură rezistență la tracțiuni și răsuciri

Mușchii se dezvoltă mai ales pe seama alungirii fibrelor nu însă și în grosime

Sistemul cardiovascular

Sistemul cardiovascular se dezvoltă lent în această perioadă de vârstă, arterele având un diametru proporțional mai mic decât la adulți, iar venele și sistemul limfatic fiind destul de bine reprezentate. De asemenea trebuie menționat faptul că sistemul cardiovascular încă suferă dificultăți de adaptare în eforturi intense(G. Dumitrescu, 2001).

„Efortul prelungit, zilnic la atleți induce modificări structurale, hemodinamice și funcționale ale aparatului cardiovascular și ale mușchilor scheletici exprimate prin mărirea inimii, hipertrofia ventriculară, bradicardie, modificări ECG, ECO și manifestări clinice”(I. Drăgan, 2002).

În ceea ce privește jocul de fotbal, el se caracterizează prin eforturi mari. De multe ori fazele de intensă activitate (deseori anaerobă) se combină cu faze de activitate redusă (aerobe). Aceste faze supun organismul jucătorului la game funcționale foarte variate. Se poate adăuga la acestea și influențele factorilor climatici. „În plus amintim durata lungă (aproape tot timpul anului) a sezonului de activitate competiționale, în condițiile unor vârfuri competiționale, regulate (săptămânale), în care solicitarea psiho-afectivă influențează puternic mecanismele de reglare neurocirculatorie” (N. Stănescu și D. Tomescu).

Aparatul respirator

Funcția principala a aparatului respirator este cea de schimb al gazelor între organism și mediul înconjurător. În această perioada de vârstă aparatul respirator suferă modificări însemnate. „Crește amplitudinea mișcărilor respiratorii, scade frecvența respiratorie, crește capacitatea vitală, iar respirația tisulară-apreciată după VO2 max pe minut- se amplifică în mare măsură (cu toate acestea nu sunt atinse limitele maxime ale capacității aerobe de efort, astfel încât în eforturile de rezistență nu se pot obține rezultate maxime)” (G. Dumitrescu, 2001).

La fel ca și la celelalte aparate și sisteme ale organismului în timpul efortului aparatul respirator suferă câteva modificări. „În ceea ce privește respirația, modificările adaptative interesează ventilația, perfuzia sanguine a capilarelor pulmonare și transferul gazos de o parte și de cealaltă a membranei alveolo-capilare. Adaptarea la nevoile crescute de O2 ale mușchilor în activitate se face prin creșterea ventilației, prin mărirea gradientului de presiune alveolo-capilar, prin îmbunătățirea suprafeței de difuziune a O2 (recrutarea de noi unități alveolare aflate în rezervă și dilatarea capilarelor pulmonare)” (I. Drăgan, 2002).

Valorile medii ale evoluției indicatorilor morfo-funcționali, înălțime, greutate, capacitate vitală și frecvanța respiratorie pentru vârstă de 13-14 ani conform literaturii de specialitate sunt prezentate în tabelul de mai jos. După datele Centrului de Medicină Sportivă București în această perioada, indicii ar fi următorii (G. Dumitrescu, 2001):

Tabelul nr. 1- Cuprinde indicatori morfo-funcționali.

Vârstă preadolescentei cunoaște un mare interes din partea copiilor și al elevilor pentru activitatea sportivă. Prin intermediul acestor activități sportive se urmărește cu precădere realizarea următoarelor obiective:

– cognitive: să cunoască terminologia corectă.

– afective: să manifeste curaj, dorința, dârzenie, perseverență, bucurie etc.

– psihomotrice: să însușească mecanismul de baza a deprinderii.

Acestei etape de vârstă trebuie acordate o atenție sporită deoarece perioada pubertară marchează începutul maturizării fizice, a formării personalității și caracterului, dar și a dezvoltării capacității intelectuale. În continuare voi prezența câteva caracteristici specifice acestei perioade de vârstă (G. Dumitrescu, 2001):

– gândirea: devine abstractă și foarte critică, capacitatea de asimilare crește, se dezvoltă spiritul de observație.

– afectivitatea: primele gânduri despre profesiunea viitoare, orientări spre activități sociale. Atitudinea față de sexul opus. Fetele sunt mai precoce și-i privesc de sus pe băieți, în timp ce aceștia se prefac că nu le acordă atenție.

– personalitatea: imaginea despre sine este mai critică, interesele se diversifică, încrederea în forțele proprii depășește posibilitățile reale.

– voință: apar în jocuri manifestări de tenacitate, hotărâre, curaj, spirit de sacrificiu individual prin și pentru echipa.

În această perioadă sunt frecvente conflictele, protestele, abandonurile și retragerile din grup.

„Capacitatea intelectuală sporită și mai ales rafinată prin dezvoltarea posibilităților de analiză critică, abstractizare, discernământ, la care se adaugă complexul emoțional-sentimental bogat, formează premizele apariției unor trăsături tot mai apropiate de adolescent și apoi de tânăr. Diferitele manifestări discordante ale conduitei nu apar la toți școlarii și nici în condiții educaționale corecte”(G. Dumitrescu, 2001).

Selecția și formarea echipei reprezentative de fotbal

Selecția ca activitate, nu este totuși, atât de nouă. Autorul V. Prelici(1980), menționează faptul că „încă Platon, în Republica, se preocupă de găsirea unui mijloc prin care să poată fi descoperiți copii superiori înzestrați”. În cadrul aceleiași lucrări Viorel Prelici descrie și evoluția acestei activități. El mărturisește faptul că la început selecția era o activitate fără o preocuprare științifică, fiind nevoie de câteva milenii pentru a-și formă un obiectiv concret. “Selecția și orientarea profesională apar că o inițiativă distinctă a psihologiei abia în secolul nostru”(V. Prelici, 1980).

„Acțiunea de selecție și orientare în vederea obținerii rezultatelor maxime într-o activitate își extinde sfera de la domeniul profesiunilor spre alte domenii în care se impune o abordare științifică, în vederea optimizării contribuției factorului om”(V. Prelici, 1980). Sportul constituind desigur unul dintre aceste domenii.

Performanță sportivă reprezintă o mare mândrie națională. Participarea sportivilor la diferite concursuri este un prilej de afirmare personală. Pentru că performanțele s-au apropiat de limitele posibilităților omenești, cu scopul de ameliorare ale acestora, a fost chemată în ajutor știință. Rezultatele excepționale (recorduri, victorii) fiind astfel opera mai multor specialisti(Viorel Prelici, 1980).”Sportivul aliniat la startul unui concurs reprezintă rezultatul unui efort colectiv, căci pentru obținerea performanței s-au străduit specialiști din diverse domenii- antrenor, psiholog, sociolog, medic, programator etc.”(V. Prelici, 1980).

„Selecția pentru sportul de performanță nu înseamnă înlăturarea unora de la practicarea sportului. Chiar în cazul în care cineva nu este remarcat, selecționat prin intermediul metodelor actuale, el are latitudinea de a practică în continuare sportul, succesele putându-l readuce în rândul celor cu perspective. Astfel se va evita caracterul tranșant, uneori riscant al selecției”(V. Prelici, 1980).

Pentru a obține un grad cât mai înalt de măiestrie în fotbal, practica a demonstrat că ar fi nevoie de o perioadă de pregătire de peste 8-10 ani. Astfel pentru a putea realiza o imagine clară a unui viitor fotbalist de succes este obligatorie depistarea timpurie a acestuia, pentru a avea timpul necesar unei pregătiri și instruiri de perspectivă ( Demian I., 1998).

„Selecția este un proces de depistare, investigare, orientare și dirijare spre sportul în care subiectul are aptitudini și motivație”(Demian I., 1998).

Mai nou conceptul de selecție, include și pe cel de pregătire. Din acest motiv fixarea operațiunilor procesului de selecție, va porni de la modelul final al viitorului jucător de fotbal(Demian I., 1998). În timpul derulării acestui proces de formare, va trebui să ținem cont de factorii specifici antrenamentului și jocului de fotbal. Factorii angajați în procesul de antrenament și joc sunt cei fizici, tehnici, tactici și psihologici etc. (Demian I., 1998).

„Selecția este deci un factor primordial al antrenamentului modern. Datoria tehnicienilor este de a depista elementul de excepție, la vârstă timpurie, cu zestre genetică, trăsături și temperament competitive”(Demian I., 1998).

După I. Demian selecția se împarte în două laturi:

– diagnoză – datele medicale

– fondul ereditar

– climatul social

– prognoza

În practică curentă, selecția operează pe trei trepte(C. Cernăianu,9999):

selecția inițială

selecția secundară

selecția finală.

Selecția inițială se caracterizează printr-un caracter de investigație complexă urmărind stabilirea aptitudinii sau inplitudinii jucătorului.

Selecția secundară este caracteristică perioadei adolescente. În această perioadă se vor descoperi aptitudinile specifice unei ramuri de sport.

Selecția finală se întâlnește doar în sportul de performanță.

Principalele criterii de care se ține seama în selecție sunt(I. Demian, 1998):

1. Starea de sănătate;

2. Vârstă;

3. Caracterul genetic ereditar;

4. Probe medico-sportive;

5. Rezultatele unor investigații psihice;

6. Cunoașterea modelului competițional;

7. Probele sportive: – fizice;

– tehnice;

– jocul propriu-zis.

1. Starea de sănătate

Acest proces de selecție nu trebuie să înceapă fără avizul medicului de specialitate. După cum spuneam acest examen medical este efectuat doar de cadre de specialitate abilitate și în urmă căruia se va stabili dacă sportivul va fi apt pentru a putea desfășura aceste activități fizice. De multe ori acest examen poate fi eliminatoriu. „Acest criteriu, absolut indispensabil, există pe întreagă perioada de activitate fotbalistică, asigurând fondul pe care se gravează deprinderile motrice specific și se perfecționează calitățile fizice”(Demian I., 1998).

„Pe parcursul evoluției fotbalistice, starea de sănătate va îmbracă treptat o altă apreciere, dar în cazul apariției unor defecțiuni cu caracter acut sau accidentări, poate deveni un criteriu de excludere temporară sau definitivă din procesul de pregătire”(Demian I., 1998).

2. Vârstă

În fotbal selecția inițială trebuie făcută la vârste foarte mici, de regulă în jurul vârstei de 7-8 ani. O asemenea atitudine va fi dictată, în primul rând de 2 considerente (Demian I., 1998):

durata mare a perioadei de timp, necesară obținerii măiestriei sportive;

necesitatea însușirii corecte a deprinderii motrice de baza și specific încă de la o vârstă când caracteristicile sistemului nervos central permit acest lucru cu mare ușurință.

3. Caracterul genetic ereditar

„Procesul de creștere și dezvoltare fizică armonioasă este condiționat atât de factori ereditari cât și de factori de mediu”(Demian I., 1998). Ereditatea se caracterizează prin realizarea unui cadru general, în timp ce factorii de mediu vor fixa locul concret ce va fi ocupat de aspectele creșterii și dezvoltării fizice .

„De o deosebită importanță pentru selecție și antrenament este cunoașterea posibilităților de influențare a calităților genetice, a potențialului biologic, prin intervenția antrenamentului” (Demian I., 1998). Din cauza acțiunii limitate a unor factori genetici, factorii de mediu influențează exprimarea integrală sau parțială a potențialului genetic. După Demian I. , caracterele ereditare se împart în:

caractere ereditare stabile;

caractere ereditare labile.

Caractere ereditare stabile (Demian I., 1998):

talia;

anvergură;

viteză și îndemânarea.

Caractere ereditare labile (Demian I., 1998):

greutatea corporală;

rezistență și forță.

4. Probe medico-sportive

Controlul medico-sportiv are drept scop stabilirea posibilităților subiecților de a efectua procesul de antrenament la un nivel ridicat ( Demian I., 1998).

„La nivelul selecției inițiale, examinările metodice constituie un indice prețios de apreciere, tot odată putând evidenția unele deficient funcționale”(Demian I., 1998). După Demian I. controlul medico-sportiv cuprinde:

examenul pulmonar;

frecvența cardiacă și tensiunea arterială;

capacitatea vitală;

examenul dinamometric.

5. Rezultatele unor investigații psihice

„Selecția psihologică urmărește să asigure corespondență dintre aptitudinile și atitudinile individului pentru că pe această baza să se asigure adaptarea la efort și eficientă în antrenament și competiții”(G. Dumitrescu , 2001).

Încă de la nivelul selecției inițiale, aceste criterii psihologice reprezintă elemente decisive pentru aflarea prognozei evoluției în plan psihic a viitorilor fotbaliști(Demian I., 1998). Aceste aspecte specific psihologiei reies din manifestările copilului din timpul jocul de fotbal. În general se urmăresc următoarele particularități psihologice (G. Dumitrescu , 2001):

psiho-motricitate

atenție

voință

echilibru afectiv

maturitate afectivă

inteligență

structura personalității

sociabilitatea.

6. Cunoașterea modelului competițional

Cunoașterea modelului competițional influențează în mare măsură procesul de antrenament și pregătire. De regulă travaliul depus în timpul antrenamentelor este organizat și vizat în funcție de perioada de desfășurare a competiției. „Ideile ce intră în stabilirea modelului competițional sunt: concepția de joc pe plan național și internațional, caracteristicile efortului, precum și o serie întreagă de obiectivizări-coantificări legate de exigențele jocului”( Demian I., 1998). Pe plan profesional rezultatul analizei constă în elaborarea modelului maximal și a metodelor care vor fi utilizate.

7. Probele sportive

Probele sportive utilizate în procesul de selecție sunt (Demian I., 1998):

probe fizice;

probe tehnice;

jocul propriu-zis.

Toate aceste probe vor verifică nivelul de dezvoltare a ( Demian I., 1998):

vitezei (de deplasare);

îndemânarea;

forță (detenta);

rezistență aerobă (anduranță).

În general avem mijloace obiective de măsurare pentru viteză, rezistență și forță (Demian I., 1998):

alergare de viteză – 30m, 60m cu start din picioare;

alergare de rezistență- 800m, 1200m, 3200m;

săritură în lungime de pe loc;

degajarea mingii la distanță.

În timpul jocului propriu-zis sunt relevate următoarele caracteristici (Demian I., 1998):

coordonarea generală;

nivelul deprinderilor tehnice și eventual al celor tactice;

ușurință în derularea acțiunilor de joc;

capacitatea de orientare în teren.

Jocul de fotbal este de fapt mijlocul principal de selecție. „Datele obiective ale măsurătorilor efectuate în timp, sunt un principal punct de sprijin pentru proiectarea viitorului, pentru realizarea metodelor intermediare și a celui final” (Demian I., 1998).

Conducerea echipei școlare

Pentru a ajunge la un nivel înalt, un fotbalist nu depinde doar de propriile sale preocupări și a talentului personal, el fiind deopotrivă rezultatul contribuției antrenorului, a specialistului în fotbal. Specialist căruia din păcate, rareori aplauzele și meritele îi sunt adresate. De cele mai multe ori acestor așa ziși „creatori din umbră” le sunt invocate doar insuccesele (V. Cojocaru, 2009).

Rolul unui profesor de sport este de a depista și pregăti elementele talentate prin intermediul acestor echipe reprezentative școlare. Acești jucători talentați pot fi îndrumați în vederea continuării practicării jocului de fotbal mai departe, în școli cu program sportiv sau la anumite cluburi care să îi ofere posibilitatea de a face performanță.

Profesorul de educație fizică trebuie să cunoască foarte bine caracterul particular al biologiei vârstei de creștere. Prin urmare el nu trebuie să neglijeze problemele legate de dezvoltarea și creșterea elevilor, de perioadele de accelerare și de încetinire a creșterii datorate fie de condițiile de viață, fie particularităților individuale (G. Balint, 2007).

„Trebuie subliniat faptul că studierea sau cunoașterea particularităților pe grupe de vârstă este o îndatorire obligatorie a profesorilor de educație fizică, deoarece numai în acest fel instruirea își poate atinge scopul final propus”(G. Balint,2007). Lipsa cunoștințelor în ceea ce privește aceste particularități duce la instruirea elevilor greșit, influențând negativ din punct de vedere a sănătății, deoarece de multe ori se folosesc schemele de pregătire specifice adulților.

În această perioadă a pubertății se produce o accelerație a creșterii biologice. Unii cercetători vorbesc despre o fază caricaturală, deoarece se observă o creștere mai accentuată a membrelor inferioare, pe urmă a celor inferioare, provocând de multe ori dizarmonii (G. Balint, 2007). Sistemul osos, împreună cu cel muscular se dezvoltă în lungime, în timp ce articulațiile și ligamentele rămân puțin în urmă. Din această cauza sistemul articular nu asigura rezistență la tracțiune, răsucire etc.

În ceea ce privește particularitățile funcționale, se observă o scădere a capacității de adaptare și rezistență a aparatului cardio-vascular și respirator în timpul eforturilor fizice. De aceea în această perioadă copii nu rezistă la efort îndelungat, obosind repede.

Particularitățile psihice se dezvoltă rapid la această vârstă, atingând nivele superioare mai ales în ceea ce privește procesul gândirii. Pentru a ajută la dezvoltarea acestui proces, profesorul „ trebuie să pună problemele cauzal, problematizat pentru a realiza participarea conștientă din partea elevilor” (G. Balint, 2007).

Dacă până la începutul acestei perioade de vârstă părinții erau modelele care îi influențau comportamentul, de acum încolo pentru copil va fi punct de referință membrii grupului sau echipei din care face parte. La această vârstă se dezvoltă puternice sentimente de prietenie și dragoste. Profesorul are obligația de a formă strategii educaționale adecvate, pentru că acest proces psihic să nu fie influențat negativ.

Selecția este una din primele etape pe care profesorul trebuie să o realizeze în ceea ce privește formarea echipei reprezentative școlare. „Pentru că procesul de selecție să beneficieze de șanse de reușită este necesar că, pe de o parte, antrenorii să cunoască în amănunt calitățile specific practicării fotbalului de performanță, iar pe de altă parte, cei supuși selecției să posede acele calități la un nivel cât mai ridicat, cunoscut fiind faptul că unele dintre aceste calități sunt perfectibile prin antrenament iar altele mai puțin”( V. Cojocaru,2009).

Selecția trebuie să urmărească stabilirea cât mai obiectivă a următoarelor date (V. Cojocaru, 2009):

potențialul biofiziologic și biometric al fiecărui copil;

nivelul deprinderilor motrice, varietatea și complexitatea acestora;

nivelul deprinderilor tehnico-tactice;

capacitatea intelectuală, receptivitatea și constituția psihică;

După ce lotul de jucători a fost bine definit în urmă procesului de selecție, se va trece la pregătirea specifică jocului de fotbal în școală. Această pregătire specifică trebuie să respecte în conformitate programa școlară.

„Programa de educație fizică, document reglator al procesului de învățământ, stabilește și permite fiecărui cadru didactic formarea competențele specific, utilizând, că mijloace, categoriile de conținuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităților clasei și condițiilor concrete de activitate” (G. Dumitrescu, 2011).

Programa școlară oferă o serie de îndrumări și sugestii metodologice (G. Dumitrescu,2011):

– utilizarea judicioasă a bazelor materiale și a resurselor materiale și financiare;

– alegerea celor mai potrivite mijloace, procedee metodice și metode, în funcție de particularitățile de vârstă, sex, și nivel de pregătire;

– abordarea activităților de învățare din punctual de vedere al cercetării procesului educativ pe formarea competențelor prevăzute de programa;

– prezentarea de către cadrul didactic a conținuturilor care vor fi abordate, a cerințelor și criteriilor de evaluare și a repartizării acestor conținuturi pe semestre;

– eliminarea din relația cadru didactic-elev a oricărei forme de agresare verbal sau fizică asupra elevului;

– analiză atentă și responsabilitatea profesorului antrenor în determinarea specializării sportivului pe proba sau post, astfel încât să asigure acestuia posibilități maxime de valorificare a potențialului personal;

– asigurarea unui volum optim de concursuri pentru fiecare grupa de nivel, astfel încât pregătirea să fie motivată și obiectivizată sistematic prin rezultatele din competiții.

Obiectivele și sarcinile pentru clasele V-VI sunt ( G. Dumitrescu, 2008):

– noțiuni elementare de organizare și desfășurare a jocului pe teren redus și pe teren normal;

– învățarea principalelor reguli de joc;

Acțiuni de joc:

deplasare, preluare, lovirea mingii;

deplasare, preluare, conducere, dribling;

joc 4 contra 2;

joc pe teren redus.

Obiectivele și sarcinile pentru clasele VII-VIII sunt ( G. Dumitrescu, 2008):

– formarea cunoștințelor și deprinderilor de a practică organizat și regulamentar jocul;

– respectarea zonelor de activitate și sarcinilor legate de post.

Acțiuni de joc:

deplasare rapidă-preluare-conducere-dribling-pasă;

tatonare-deposedare-conducere-dribling;

combinații în atac și organizarea apărării la faze fixe;

joc 2 contra 1, 4 contra 2, 2 contra 2;

joc pe teren redus sau normal.

De regulă în lecția de educație fizică spațial rezervat jocului de fotbal este de 15-20 de minute. Într-un timp așa scurt profesorul trebuie să valorifice la maximum valențele formative ale acestui joc sportive. Pentru a valorifica spațiul din lecția de educație fizică alocat acestui joc sportiv ar trebui să ținem cont de următoarele considerente (G. Balint, 2007):

– îmbinarea activităților de conducere și organizare a profesorului cu activitatea de dezvoltare a capacităților de autoorganizare a elevilor;

– folosirea unor exerciții și structuri fundamentale care să vizeze adresa, precizia, ambidextria și să se execute pe fondul creșterii vitezei de execuție și a complexității;

– folosirea diverselor concursuri în scopul obișnuirii elevilor cu solicitările competiției, formându-le astfel dorința de autodepășire;

– de asemenea trebuie să se folosească complexe de exerciții care acționează cumulative asupra deprinderilor specifice tehnico-tactice cât și asupra dezvoltării calităților motrice.

Atingerea performanțelor înalte se realizează în urmă unei munci titanice de sute și mii de ore de antrenament, renunțări la multe bucurii și tentații. Bucuria și emoțiile trăite în momentul câștigării unui trofeu sunt rodul colaborării fructuoase între colectivul tehnic al echipei și grupul de jucători.

Această pregătire specifică în fotbal este împărțită în 3 perioade (V. Cojocaru, 2009):

pregătitoare;

competițională;

de tranziție .

Perioada pregătitoare

În primul rând în această perioada se realizează o pregătire de bază, care constă într-o pregătire fizică solidă, pe care la rândul ei să fie clădită pregătirea tactică și tehnică a echipei. După V. Cojocaru (2009) volumul acestor antrenamente este împărțit în:

pregătire fizică- 40%

pregătire tehnică- 30%

pregătire tactică- 15%

joc- 15%

În ceea ce privește prima parte a perioadei precompetițională, intensitatea rămâne constant mică, însă volumul crește progresiv. Iar în cea de-a două perioada volumul și durata antrenamentelor rămân aproape constant în timp ce intensitatea crește progresiv.

O caracteristică foarte importantă a acestei perioade este aspectul lucrului individual. Dacă unii dintre fotbaliști rămân puțin în urmă cu dezvoltarea unor calități fizice în perioada de final a pregătirii precompetițională, poate corecta această lacună prin antrenamente individuale (V. Cojocaru,2009).

De asemenea se urmărește că jucătorii de fotbal să fie pregătiți și din punct de vedere psihic. Ei trebuie să între în competiție motivate, dar în același timp echilibrați și cu o conduită sportivă ireproșabilă.

Perioada competițională

Este o perioada în care aspectul planificării cunoaște noi caracteristici. Profesorul va trebui să întocmească toate actele premergătoare necesare înscrierii și participării în competiție. În primul rând trebuie să întocmească un tabel cu efectivul de jucători care participa la competiție. Acest tabel trebuie să conțină numele și prenumele elevilor, dată nașterii, clasa în care sunt, dar și viza medicală. Toate aceste acte trebuie să conțină avizul directorului școlii din care face parte echipa. Profesorul trebuie să se ocupe și de organizarea deplasării și a condițiilor de cazare dacă este cazul.

În cadrul ultimului antrenament înaintea competiției profesorul va informa elevii despre locul și condițiile de desfășurare a competiției, echipamentul pe care trebuia să îi aibă asupra lui fiecare dintre ei, precum și atribuțiile și responsabilitățile pe care să și le asume fiecare dintre ei.

Pentru o bună desfășurare a competiției profesorul trebuie să țină seama de următorii factori (V. Cojocaru, 2009):

– menținerea capacității competiționale la cel mai ridicat nivel și, pe cât posibil, creșterea lui;

– dezvoltarea omogenității echipei;

– abordarea specifică pentru unele partide cu miza foarte importantă;

– menținerea gradului de sănătate a componenților echipei.

Înainte de începerea unei partide are loc așa zisa ședința tehnico-tactică. În cadrul acestei ședințe profesorul le explică jucătorilor tactică pe care o vor aborda, dar și sarcinile individuale pe care le va avea fiecare dintre ei. Tot în cadrul acestei ședințe cadrul didactic observă dacă jucătorii sunt pregătiți din punct de vedere psihic. Unii dintre ei sunt agitați, emoționați sau demoralizați din diferite cauze. Prin intermediul mijloacelor didacticii și a psihologiei, profesorul va trebui să ridice moralul elevilor, să-i motiveze și să-i mobilizeze în vederea abordării cu încredere și entuziasm jocul.

Încălzirea de dinaintea începerii jocului este foarte importantă pentru a mobilizarea jucătorilor în vederea intrării în joc, dar și pentru prevenirea unor accidentări. Ea poate fi condusă de către profesor sau de către unul dintre jucători, profesorul intervenind doar cu câteva indicații.

Pe parcursul meciului se vor face schimbări, acestea putând fi determinate de schimbarea tacticii de joc, de scăderea ritmului de joc datorate apariției oboselii sau din cauza că unul dintre jucători nu îndeplinește sarcinile primate.

După finalizarea competiției trebuie să se acorde o atenție sporită mijloacelor de refacere igienice și psihice.

Perioada de tranziție

După finalizarea perioadei celei mai dure din activitatea jucătorilor, cea de competiție, va urmă o perioada de tranziție. Perioada de tranziție se caracterizează printr-o perioada de odihnă activă, iar acolo unde este cazul fotbaliștii vor urmă tratamente de recuperare pentru a fi apți de joc într-un timp cât mai scurt.

Pentru detensionarea psihică acumulată pe parcursul competiției se vor practica alte activități fizice cum ar fi plimbatul prin munți, înotul, tenisul, schiatul, blimbările cu bicicletă etc.

Capitolul III ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1. Durata și etapele cercetării

Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul anului universitar 2013-2014.

Prima etapă în realizarea cercetării a fost alegerea temei și structurarea planului cercetării.

Cea de-a două etapă reprezintă studierea literaturii de specialitate, a unui număr cât mai mare de informații bibliografice, cu scopul de a acumula informații referitoare la redactarea unei lucrări științifice, dar și a unor aspecte referitoare la tema supusă cercetării.

Pentru a putea desfășura a treia etapă am colaborat cu domnul profesor Matei Virgil, de la „Liceul Tehnologic nr. I” din Șuncuiuș, cu ajutorul căruia am realizat testările pe reprezentativa gimnazială de fotbal a școlii.

Următoarea etapă reprezintă întâlnirile cu jucătorii pentru a le prezenta mijloacele de pregătire, în vederea realizării testărilor pentru selecție. După o perioada de pregătire, aceștia au fost supuși unor teste de selecție. În urmă acestor teste cei mai slabi pregătiți, au fost excluși din echipa reprezentativă școlară.

Odată cu finalizarea părții de selecție, s-a trecut la o altă etapă. În această etapă elevii care au rămas în urmă selecției, au fost supuși testelor inițiale.

Testele inițiale au fost compuse din :

• măsurători antropometrice – greutate;

– înălțime;

– anvergură;

• teste fizice – viteză;

– rezistență;

– forță;

• teste tehnice – conducerea mingii

– menținerea mîngii

În perioada următoare jucătorii au participat la antrenamente, unde au fost folosite mijloacele propuse anterior. Aceste mijloace constând în pregătirea fizică, tehnică, tactică, teoretică, dar și însușirea concepției corecte de joc.

În urma testărilor finale s-a putut constata și înregistra rezultatele obținute după aplicare pregătirii specifice indicate. Datele au fost înregistrate, prelucrate și analizate, iar în final vor fi elaborate concluziile și propunerile.

Ultima etapă a cercetării o reprezintă redactare a lucrării și publicare unor articole ori participarea la sesiuni de comunicări studențești.

3.2. Metodele de cercetare

În realizarea acestei lucrări de licență, am folosit următoarele metode de cercetare:

• Studiul bibliografic

• Metoda observației

• Metoda statistico-matematică

• Metoda testelor

Studiul Bibliografic

Metodă documentării sau a studierii bibliografice oferă posibilitatea cercetătorului să aprofundeze tema, pe care o cercetează, să ia legătură cu un specialist din domeniu care au avut preocupări similare și să culeagă informații pentru fenomenul pe care îl cercetează. Informarea este o activitate permanentă, ea constituie de fapt etapa pregătitoare a muncii de creație. Din acest punct de vedere munca de informare nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc prin care specialistul se perfecționează, dobândind cunoștințe noi, acumulează experiență putând rezolva eficient diferite probleme pe care le întâlnește în cadrul muncii sale.

Metodă documentării se desfășoară pe o perioadă îndelungată, fiind un proces de mare răspundere și importantă, care se va realiza în funcție de specificul și necesitățile temei cercetate. “Documentarea este o activitate care trebuie să însoțească în permanentă activitatea cercetătorului, atât în faza de pregătire a demersului său(ca suport pentru demararea în condiții optime și în direcția corespunzătoare a cercetării), cât și în etapa de desfășurare a cercetării, a prelucrării, analizei și a interpretării datelor, elaborarea concluziilor, stabilirea viitoarelor direcții de cercetare” (Ș. Maroti, 2008).

Specialistul care realizează studiul bibliografic, trebuie să facă o cercetare cât mai vastă și mai completă legată de tema studiată. De cele mai multe ori este nevoie că abordarea problemei studiate să se facă din mai multe unghiuri, din această cauza este necesară consultarea datelor și din unele științe conexe, care pot să aibă legătură cu fenomenul studiat (Ș. Maroti, 2008).

Această metodă de cercetare mi-a dat posibilitatea să acumulez un volum foarte mare de informație în legătură cu desfășurarea și orientarea întregului proces de elaborare și sistematizare a muncii cu copii de 11-14 ani. De asemenea cu această ocazie am luat legătură cu câțiva specialiști din domeniu cu preocupări similar, aprofundând astfel tema pe care am ales-o.

Prin abordarea acestei teme am reușit să-mi deschid orizonturile în ceea ce privește lucrul cu copii de vârstă pubertară, dar în același timp a presupus o documentare amplă prin consultarea a cât mai multor scrieri referitoare la domeniul care a fost studiat.

Metoda observației

Metodă observației este una din cele mai vechi metode de cercetare utilizate în ziua de astăzi. Cercetătorul trebuie să facă diferența între observația empirică și cea științifică. Cea empirică se caracterizează prin acțiune spontană, întâmplătoare, în timp ce observația științifică trebuie să răspundă anumitor exigențe (Ș. Maroti, 2008).

“Observația reprezintă surprinderea, urmărirea și analiză lucrurilor și fenomenelor în starea și desfășurarea naturală a lor, fără că prezența observatorului să perturbe, într-un fel oarecare, manifestarea realității date”(Ș. Maroti, 2008).

După cum este prezentat și puțin mai sus, această metodă presupune urmărirea fenomenului, dar fără intervenție din partea cercetătorului. Pentru o eficientă sporită a metodei în cauză, cercetătorul trebuie să-și noteze pe fișe de observație toate datele pe care le surprinde în legătură cu fenomenul cercetat astfel încât atunci când situația o impune, se vor face sublinieri și aprecieri (Ș.Maroti, 2008).

Tipuri de observație

Observația este clasificată după o serie de criterii. Un prim criteriu ar fi cel al intenției(Ș. Maroti, 2008):

– întâmplătoare

– intenționată

“Observația întâmplătoare așa cum se poate deduce și din denumirea ei, are loc ocazional, ea fiind determinate de apariția fenomenului, fără că specialistul să fi avut intenții în acest sens. Cu toate că are un caracter întâmplător, se deosebește de observarea comună prin faptul că ea este realizată de un specialist și, de aceea, ea poate să conducă la descoperiri interesante” (Ș. Maroti, 2008).

“Observația intenționată, care are un caracter sistematic, este caracteristică cercetării științifice. De aceea ea este denumită și observație științifică. Problema observației științifice a preocupat pe un mare număr de specialisti din diverse domenii de activitate, motiv pentru care ea este concepută și definite în moduri variate în literatura de specialitate”(Ș. Maroti, 2008). Principalele caracteristici ale observației științifice sunt (Ș. Maroti, 2008):

acțiune voită;

metodică, condusă după reguli;

fundamentată teoretic;

sistematică;

analitică;

completă;

consemnată;

repetabilă și verificabilă și prin alte cercetări.

Metoda statistico-matematică

„Metoda statistică reprezintă un ansamblu de principii metodologice, procedee și tehnici care permit producerea informației statistice pe baza observării, prelucrării și analizei datelor, precum și fundamentarea deciziilor privind starea și variabilitatea colectivităților statistice în timp, în spațiu și din punct de vedere calitativ”(Ș. Maroti, 2008).

În ziua de astăzi sunt din ce în ce mai puține cazurile în care ordonarea, gruparea, prelucrarea datelor pentru a obține indicatori statistici se face prin procedee manuale sau mecanice. Toate aceste operații de calculare și obținere a unor indicatori statistici se realizează prin intermediul computerului. La îndemână cercetătorului stau softuri statistice care ușurează muncă, măresc mult precizia și viteză de calcul. Un alt atu pentru cercetătorul care utilizează un computer dotat cu programe informatice pentru prelucrarea statistică este acela că nu trebuie să cunoască formulele de calcul sau algoritmul de aplicare a acestora(Ș. Maroti,2008).

Am apelat la această metodă pentru că datele obținute la indicatorii testați să îi ordonez și să-i clasific pentru a obține o seama de indicatori statistici prin care fac posibilă caracterizarea lor și a relațiilor dintre acestea și totodată pentru a face datele să fie înțelese cât mai bine prin prezentarea lor sub formă de tabele, grafice de diferite forme.

Media aritmetică- reprezintă suma tuturor valorilor variabilei împărțită la numărul total al lor. Se calculează după următoarea formulă:

Abaterea standard- este cel mai folosit indicator al dispersiei si exprimă cât sunt de depărtate datele de media lor. Se calculează după următoarea formulă:

S= .

Abaterea medie-se mai numește și câmp de variație sau amplitudine absolută.

m

Coeficientul de variabilitate- este raportul dintre abaterea standard si medie și se exprimă în procente:

Cv

Testul t- ne arată dacă diferențele dintre valori sunt semnificative și se calculează cu formula: t=

Metoda testelor

„Testul reprezintă un instrument de măsurare la care apelăm atunci când dorim să măsurăm și să evaluăm caracteristicile unor activități, acțiuni, persoane, atitudini etc.”(Ș.Maroti, 2008).

Un test are drept scop realizarea unei situații standardizate, care oferă posibilitatea unei măsurători obiective a unui eșantion. Eficiența unui test depinde într-o mică măsură de structura acestuia și într-o mai mare măsură de modul în care este utilizat, de capacitatea specialistului care îl aplică. „Chiar dacă prin utilizarea metodei testelor s-au obținut rezultate meritorii, devenind una din metodele larg folosite și utile în cercetare în multe discipline, mai ales în psihologie, dar și în pedagogie, în management, industrie, psihiatrie, selecție profesională etc., ea nu este infailibilă, un panceu universal, un instrument de lucru miraculos”(Ș. Maroti, 2008).

Sarcinile pe care le poate realiza un test pot fi din cele mai diferite: cognitive, de performanță motrică, operații logice, de atenție, caracter . „Pentru că rezultatele testării să fie cât mai apropiate de realitate, să aibă un grad sporit de obiectivitate și fidelitate, în aplicarea să trebuie să se țină seama de condițiile socio-culturale în care se manifestă cei cercetați, experiență personală a lor etc.”(Ș. Maroti, 2008).

Metodă testelor oferă posibilitatea comparării individului cu un grup, acest fapt fiind mult mai relevant decât compararea cu sine.”Pentru a putea obține rezultate în concordanță cu obiectivele propuse, pentru că datele obținute în cursul testărilor să fie reale și utile, cercetătorul trebuie să aleagă pe cel mai adecvat scopului urmărit și întreagă să activitate să se deruleze cu responsabilitate, respectând rigorile activității de investigație științifică”(Ș.Maroti, 2008).

Testele folosite în cadrul licenței au fost aplicate la fel tuturor subiecților, respectând instrucțiunile în totalitate. Această metodă a testelor mi-a oferit posibilitatea unei măsurători obiective a grupului de subiecți, au fost obținuți indici inițiali și finali care caracterizează rezultatele indicatorilor morfo-funcționali, a capacității motrice și a pregătirii tehnico-tactice ai acestor jucători, care sunt cuprinși în ciclul de vârstă 11-14 ani.

Măsurători antropometrice

1. Înălțimea

Obiectiv: măsurarea înălțimii ( cm).

Descrierea: reprezintă dinstanța dintre vertex și tălpile picioarelor, măsurată în poziția stand.

Metodologie: Măsurarea a fost realizată cu ajutorul unui taliometru. Poziția de control fiind următoarea: călcâiele lipite, vârfurile ușor depărtate, spatele drept lipit de tijă taliometrului, privirea înainte, cursorul atinge vertexul și înregistrează înălțimea.

Materiale necesare: taliometru.

2. Greutatea

Obiectiv: măsurarea greutății corporale (kg).

Metodologie: s-a efectuat într-o ținută lejeră, cu ajutorul unui cântar, subiectul având călcâiele lipite, vârfurile ușor depărtate, spatele drept, privirea spre înainte.

Materiale necesare: cântar.

3. Anvergură

Obiectiv: măsurarea deschizăturii brațelor (cm).

Metodologie: brațele întinse lateral, paralele cu solul, se măsoară luând distanță dintre vârfurile degetelor mijlocii.

Materiale necesare: bandă metrică.

Teste fizice

Viteză 50 de metri

Obiectiv: măsurarea vitezei de deplasare ( sec.).

Descriere: din poziția startului de sus, jucătorul execută alergare de viteză la semnal auditiv, pe distanță de 50 de metri.

Metodologie: elevii aleargă în serii de câte doi, pe culoare centrale. Va fi înregistrat timpul din momentul semnalului sonor, până la depășirea cu pieptul a liniei de sosire. Vor fi alocate două încercări, fiind consemnat cel mai bun rezultat.

Materiale necesare: două culoare de alergare de 50 de metri pe teren plat, un fluier și un cronometru.

Ridicări de trunchi

Obiectiv: măsurarea rezistenței musculare a abdomenului (nr. de repetări).

Descriere: executarea unui număr maxim de repetări în 30 de secunde.

Metodologie: din culcat dorsal, picioarele întinse, mâinile la ceafă, elevul va execută ridicări de trunchi. Picioarele voi fi ținute de un coleg, pentru a realiza execuții cât mai corecte.

Materiale necesare: saltea de gimnastică, cronometru.

Săritură în lungime

Obiectiv: măsurarea forței explozive a trenului inferior (cm).

Descriere: printr-o impulsie puternică, elevul execută o săritură înainte.

Metodologie: din stând, înapoia unei linii trasate pe sol, elevul va execută o săritură în lungime cu desprindere de pe ambele picioare. Se măsoară distant de la linia trasată până la călcâie (poziția de aterizare). Suprafață trebuie să fie netedă și nealunecoasa. Se va acordă două încercări, înregistrându-se cea mai bună.

Materiale necesare: rigla gradată.

Alergare de rezistență

Obiectiv: verificarea rezisteței (minute și secunde).

Descriere: din startul de sus elevul execută alergare de rezistență la un semnal sonor pe o distanță de 800 de metri.

Metodologie: se va alerga pe un teren plat. Cronometrul va porni la semnalul sonor și se va opri în momentul trecerii liniei de sosire. Rezultatul va fi exprimat în minute și secunde. Se va acordă o singură încercare.

Materiale necesare: un culoar de alergare de 800 de metri, cronometru, fluier.

Teste tehnice

Menținerea mingii

Obiectiv: menținerea mingii într-un timp cât mai îndelungat (sec).

Descriere: elevul va încerca să mențină mingea în aer prin jonglerii cât mai mult timp. El se va putea folosi de orice parte a corpului, în afară de membrele superioare.

Metodologie: din poziția stand cu mingea în mâna. Se va realiza cu start individual, cronometru se va porni în momentul în care elevul realizează prima lovire a mingii și se va opri în momentul în care mingea ia contact cu solul. Vor fi două încercări, consemnându-se cel mai bun rezultat. Vor fi folosite ca și unitate de timp secundele.

Materiale necesare: minge de fotbal, cronometru.

Șut la poartă

Obiectiv: măsurarea preciziei (nr. de reușite).

Descriere: elevul va sută la o poartă cu dimensiunile specifice jocului de fotbal pe teren redus de la o distanță de 20 de metri.

Metodologie: elevul va fi așezat cu față spre poartă. Va execută 5 șuturi la poartă, încercând să marcheze cât mai multe goluri. Va fi considerată reușită, mingea care intră în poartă fără să fi atins alte obiecte din sala. Se va acordă o singură încercare și se va notă prin goluri.

Materiale necesare: poartă și minge de fotbal.

Conducerea mingii printre jaloane

Obiectiv: capacitatea de a conduce mingea printre jaloane într-un timp cât mai scurt (sec).

Descriere: elevul va conduce mingea printre jaloane pe o distanță de 30 de metri.

Metodologie: cronometru va porni în momentul în care jucătorul trece de primul jalon și se va opri în momentul în care jucătorul trece de ultimul jalon. Va avea dreptul la două încercări, notându-se cel mai bun rezultat. Vor fi folosite că și unitate de timp secundele.

Materiale necesare: minge de fotbal, jaloane, cronometru.

Naveta 3×15

Obiectiv: măsurarea vitezei de deplasare cu mingea la picior (sec).

Descriere: din stând elevul execută conducerea mingii de trei ori consecutive (dus-întors) pe o distanță de 15 metri, într-un timp cât mai scurt. Distanță va fi marcată de două jaloane, care vor trebui ocolite în momentul executării întoarcerii.

Metodologie: cronometru va porni în momentul în care elevul trece de primul jalon și se va opri în momentul în care jucătorul termină de parcurs ultima distanță de 15 metri și trece cu pieptul de ultimul jalon. Va avea dreptul la două încercări, fiind consemnată cea mai bună încercare. Rezultatul va fi notat în secunde.

Materiale necesare: minge de fotbal, jaloane, cronometru.

3.3. Subiecții cercetării și activitatea lor

Acest subcapitol a fost destinat prezentării subiecților și a activității acestora pe parcursul cercetării.

Subiecții cercetării sunt reprezentați de către elevii ciclului gimnazial ai Liceului Tehnologic nr. 1 Șuncuius, din județul Bihor. Această activitate s-a desfășurat intr-un număr mare de ore, cele de la clasă, precum si cele de la colectivul sportiv.

La prima întâlnire a cadrului didactic cu viitorii componenți ai echipei reprezentative de fotbal,care avut loc în datade 02.11.2013, au fost prezenți 22 de jucători (2 portari și 20 de jucători de câmp). A urmat o perioada de pregătire și acomodare de circa trei săptămâni.

În 21-22 noiembrie s-a desfășurat etapă de selecție finală. Elevii au fost împărțiți în 4 echipe de către 5 jucători, portarii rămânând permanent în poartă. În cele două zile s-au desfășurat 4 meciuri, cu repriză de 15 de minute. Pe perioada acestor reprize s-a urmărit nivelul de dezvoltare a deprinderilor motrice, a celor tehnico-tactice, capacitatea intelectuală și nu in ultimul rand constituția psihica. În urma acestui proces au fost selectat un grup competitiv compus din 15 jucători. Pentru luarea deciziilor corecte în realizarea acestui proces s-a ținut cont de randamentul scontat și implicarea în joc pe parcursul celor trei săptămâni de pregătire.

O dată cu finalizarea acestui proces de selecție s-a trecut la pregătirea specifică jocului de fotbal. La începutul perioadei de pregătire s-a efectuat o testare inițială, care a constat in testări antropometrice, fizice si tehnice.

La început pregătirea a fost direcționată spre realizarea condiției fizice generale. În special s-a urmărit creșterea capacității aerobe. Treptat a crescut si volumul de lucru în această perioadă. Pe urmă s-a trecut la pregătirea tehnico-tactică specifică ciclului gimnazial.

Pe parcursul pregătirii echipa reprezentativă din Șuncuiuș a susținut 4 meciuri amicale, din care au câștigat 3, iar unul s-a terminat la egalitate. În luna ianuarie a avut loc primul meci amical și a fost susținut contra echipei reprezentative de fotbal din Vadu-Crișului, terminându-se cu scorul de 2-2. În acest meci acțiunile defensive au lăsat de dorit. Marcajul a periclitat întreg sistemul defensiv. De multe ori apăreau adversari liberi fără marcaj in fața porții proprii. În același timp, jucătorii din atac adoptau o poziție statică în momentul în care nu aveau mingea.

Următoarele două meciuri s-au desfășurat împotriva echipelor reprezentative din Bratca, respectiv Bălnaca. Au fost doua victorii, realizate cu același scor 2-1.

Treptat a început să se observe o îmbunătățire in calitatea jocului echipei reprezentative din Șuncuiuș. Relațiile de joc au început să se închege din ce in ce mai bine. Acțiunile din atac s-au desfășurat mult mai cursiv, fără întârzieri inutile, devenind tot mai incisive și rapide in apropierea porții adverse. Ultimul meci s-a desfășurat împotriva echipei reprezentative din Delureni. A fost un real succes, atât din punct de vedere a scorului 5-0, cât si a evoluției echipei școlare. Jucătorii din atac au reușit să-și creeze numeroase ocazii de poartă, în timp ce jucătorii din apărare au jucat fără greșeală, reușind să oprească in totalitate acțiunile adverse.

În luna mai au fost efectuate testările finale, pentru a se putea compara cu cele inițiale și pentru a afla daca mijloacele folosite au adus îmbunătățiri semnificative jucătorilor in urma aplicării lor.

În continuare este prezentat un ciclu de antrenamente folosite in această perioadă. La inceputul fiecarei lecții de antrenament, s-a folosit o incălzire specifică care a constat in:

Alergare ușoară 400-500 m

Exerciții din gimnastică pentru influențarea selectivă a aparatului locomotor

Exerciții din școala alergării si săriturii: alergare cu joc de gleznă 2x20m, alergare cu genunchii sus 2x20m, alergare cu pendularea gambelor înapoi 2x20m, pas sărit 1×20, pas săltat 1×20, alergare lansată 2×40, alergare accelerată 2×40.

Antrenamentul numărul 1

Încălzirea 15 minute

– Alergare de viteză pe distanța de 30 și 50 de metri

Câte doi față în față la distanța de 3 metri, execută pase în doi cu latul

câte doi față în față la distanța de 10 metri, execută pase în doi cu șiretul

Pase în doi cu schimb de locuri pe distanța de 30 de metri

Pase în doi cu schimb de locuri pe distanța de 20 de metri cu finalizare la poartă cu latul și cu șiretul

Joc tema: cu trei atingeri

Exerciții pentru dezvoltarea forței generale: cinci serii de 20 de secunde cu pauză între serii de 25 secunde :

Genoflexiuni

Ridicări de trunchi

Flotări

din culcat dorsal, forfecări ale picioarelor în diferite poziții

Revenirea organismului după efort, alergare ușoară 3-5 minute.

Antrenamentul numărul 2

Încălzire 15 minute

Alergare de viteză, alternată cu mers

Pase în triunghi

Suveică cu conducerea mingii

Joc: cine menține mingea mai mult timp in aer

Exersarea preluării mingii

Dribling printre jaloane urmat de șut la poartă

Dezvoltarea rezistenței generale, alergare intr-un tempo moderat 20 de minute

Revenirea organismului după efort.

Antrenamentul numărul 3

Încălzire 15 minute

Joc miuță: 4 contra 2

Menținerea mingii in doi

Alergare cu mingea la picior și schimbări de direcție stanga-dreapta

Joc cu tema: lovirea mingii fără preluare, cu o singură atingere

Dezvoltarea forței musculaturii trenului inferior

Revenirea organismului după efort.

Antrenamentul numărul 4

încălzire 15 minute

pase în 3 cu schimb de locuri pe distanța de 30 de metri

pase în 3 cu schimb de locuri pe distanța de 30 de metri cu finalizare la poartă

exersarea deposedării jucătorului cu mingea

joc cu temă: demarcajul jucătorului fără minge

șut la poartă de pe loc și din alergare

Revenirea organismului după efort.

Antrenamentul numărul 5

Încălzire 15 minute

Pase pe contraatac cu finalizare la poartă

Exersarea contraatacului 3 contra 1

Exersarea combinațiilor un-doi intre jucătorii din atac

exersarea loviturii de la conțul terenului

exersarea lovituri libere

joc liber

Revenirea organismului după efort.

Tabelul nr. 2 – Reprezentând jucătorii care au fost selecționați pentru a face parte în echipa reprezentativei școlare Șuncuiuș

Tabelul nr. 3 – Măsurători antropometrice de la testarea inițială, din 25 noiembrie 2013.

Tabelul nr. 4 – Teste fizice de la testarea inițială, din 26 noiembrie 2013.

Tabelul nr. 5 – Teste tehnice de la testarea inițială, din 27 noiembrie 2013.

Tabelul nr. 6 – Măsurători antropometrice de la testarea finală, din 20 mai 2014.

Tabelul nr. 7 – Teste fizice de la testarea finală, din 21 mai 2014.

Tabelul nr. 8 – Teste tehnice de la testarea finală, din 22 mai 2014.

Capitolul IV PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Evoluția indicatorilor morfo-funcționali ai elevilor

Tabelul nr. 9 – Rezultatele obținute de elevii de la echipa reprezentativă de fotbal în urma testărilor antopometrice, valoarea critică fiind – 2.145.

T. I. – testarea inițială; T.F. – testarea finală; – media aritmetică; s – abaterea standard; t – valoarea testului t; p>0.05 – progres nesemnificativ; p<0.05 – progres semnificativ.

Prin aplicarea acestor măsurători antropometrice asupra colectivului de jucători, s-a urmărit constatarea și evoluția indicatorilor morfo-funcționali pe parcursul desfășurării acestei cercetări, de la testarea inițială la testarea finală. În perioada dintre cele două testări s-au produs modificări în ceea ce privește valorile acestor teste antopometrice, dar raportat la grup reprezintă un progres nesemnificativ.

Media inălțimii la testările inițiale a echipei reprezentative este de 160.26 de cm, în timp ce valoarea medie de la testarea finală fiind de 161.73 cm. Reiese astfel o diferență intre cele doua testări de aproape 2 cm. Omogenitatea este foarte bună, atât la testarea inițială 6.26, cât și la testarea finală 6.28%.

La testarea inițială valoarea medie a greutății a fost de 51.33 de kg, comparativ cu testarea finală unde se observă o ușoară creștere a valorii medii la 52.26 de kg. Această creștere reprezentând totuși un progres nesemnificativ, mai ales că acest indice morfo-funcțional poate fi influențat foarte ușor printr-o alimentație necorespunzătoare. Rezultatele măsurătorii coeficientului de variabilitate indică o omogenitate împrăștiată, având valoarea de 21.41% la prima testare, respectiv 21.54% la a doua testare.

Media anvergurii brațelor la testarea inițialăeste de 160.53 cm, comparativ cu testarea finală unde avem 161.93 de cm. Această creștere ușoară totuși nu reprezintă un progres semnificativ. La această măsurătoare omogenitatea este foarte bună, ea fiind 5.94% respectiv 5.90%.

4.2. Dinamica indicatorilor de pregătire fizică și tehnico-tactică

Tabelul nr. 10 – Rezultatele obținute de elevii de la echipa reprezentativă de fotbal în urma testelor fizice, valoarea critică fiind – 2.145.

T. I. – testarea inițială; T.F. – testarea finală; – media aritmetică; s – abaterea standard; t – valoarea testului t; p>0.05 – progres nesemnificativ; p<0.05 – progres semnificativ.

În ceea ce privește proba de viteză 50m, testul t ne arată că progresul este unul nesemnificativ. Alergarea de viteză face parte din categoria caracterelor ereditare stabile, din această cauză este foarte puțin influențabilă de factorii de mediu. Deși la o primă testare omogenitatea nu avea valori foarte bune , respectiv 12,11%, treptat a început să crească, la testarea finală ajungând la o valoare de 8,68%.

La proba de ridicări de trunchi testul t ne arată că progresul este unul semnificativ. Dacă la prima testare media a fost 18 repetări in 30 de secunde, la a doua testare a crescut cu 5 repetări, media fiind 23 de repetări. În ceea ce privește coeficientul de variabilitate, ne indică un grad de omogenitate ridicat la ambele tastări, 5.92% respective 7.58%.

Testul t pentru proba de săritură în lungime de pe loc, ne arată că progresul este unul semnificativ. Acest progres se observă prin analizarea mediilor celor două testări. La prima testare s-a realizat o mediede 166 cm, în timp ce la a doua testare a crescut la 173 cm. Diferența dintre cele două medii este de 7 cm, observăm astfel o creștere a forței musculaturii picioarelor. În timpul antrenamentelor, forța membrelor inferioare a fost influențată atât prin mijloace specifice, cat și nespecifice, acest lucru a făcut ca progresul să fie unul semnificativ. La ambele testări valorile prezintă o împrăștiere mica, adică o omogenitate a colectivului.

Rezultatul obținut prin testul t la proba de alergare de Rezistență 800 m, t ne arată că progresul este semnificativ. Mijloacele pe care le-am ales în vederea îmbunătățirii valorilor alergării de rezistență, s-au dovedit a fi eficiente. Progresul a fost unul considerabil si datorită faptului că rezistența are un caracter labil, putând fi ușor influențată. Diferența dintre cele două testări fiind de 36 de secunde.

Tabelul nr. 11 – Rezultatele obținute de elevii de la echipa reprezentativă de fotbal în urma testelor tehnice, valoarea critică fiind – 2.145.

T. I. – testarea inițială; T.F. – testarea finală; – media aritmetică; s – abaterea standard; t – valoarea testului t; p>0.05 – progres nesemnificativ; p<0.05 – progres semnificativ.

La proba de menținerea mingii, calculele testului t ne arată un progres semnificativ. Prin pregătirea specifică jocului de fotbal ei au reușit să-și îmbunătățească tehnica, respectiv capacitatea de a menține mingea cât mai mult timp în aer. Media ne arată o îmbunătățire de 4 secunde între cele două testări. Capacitatea de menținere a mingii variază de la un jucător la altul. Acest lucru ne este prezentat de către coeficientul de variabilitate. La ambele testări valorile prezintă o împrăștiere mare, 41.06% la prima testare, respectiv 30,07 la a doua testare, indicând astfel un grad scăzut de omogenitate.

La următoarea probă, șut la poartă cu latul de la 20 de metri progresul este unul nesemnificativ. Principalul motiv al acestor rezultate slabe îl constituie lipsa de concentrare din partea elevilor în timpul desfășurării acestei probe. Media aritmetică a crescut foarte puțin, în schimb se vede un progres considerabil al omogenității. Diferența dintre cele două testări fiind de 18 procente, de la 48.52% la 30,17.

Rezultatul obținut la proba de conducere a mingii printre jaloane este unul semnificativ. În urma pregătirii specifice jocului de fotbal, unde s-a pus accent pe îmbunătățirea tehnicii jucătorilor se observă o creștere progresivă. Media la testarea inițială a fost 16.60, iar la testarea finală 13.08. În ceea ce privește coeficientul de variabilitate, la ambele testări valorile prezintă o împrăștiere mică, adică o omogenitate foarte bună.

La proba Navetă 3×15 testul t ne arată un progres nesemnificativ.Datorită faptului că această probă este influențată foarte mult de viteza de deplasare, care este o calitate motrică ereditară, precum și timpul de pregătire insuficient, fac ca acest progres sa fie unul nesemnificativ. Omogenitatea este foarte bună la ambele testări, aceasta fiind 9.54% respectiv 7.72.

4.3. Rezultate obținute de echipă, la competiții

Tabelul nr. 13- Rezultate obținute de echipa reprezentativă la meciurile oficiale.

În meciurile oficiale echipa reprezentativă a obținut rezultate meritorii. Având în lot copii talentați în ceea ce privește jocul de fotbal, a reușit să ajungă în etapele superioare ale competiției școlare. Într-o primă fază, care s-a disputant la Șuncuiuș, a reușit să treacă fără probleme de echipa reprezentativă din Bratca cu scorul de 9-1. Prin această victorie s-au calificat intr-o fază superioară.

Pentru următoarea etapă s-au deplasat în comuna Țetchea, unde au disputat 3 partide, împotriva echipelor reprezentative din Aleșd, Butan și Țețchea. Și din această etapă au reușit să se califice fără probleme mai departe.

Faza următoare s-a disputat în Municipiul Marghita. Aici au disputant trei meciuri contra echipelor reprezentative din Suplacu de Barcău, Marghita și LPS din Oradea. Au obținut două victorii și o înfrângere, ocupând locul doi care ducea mai departe.

Finala județeană s-a desfășurat în Comuna Tinca. Finalistele județene au fost echipele representative din Beiuș, Tinca, Șuncuiuș și LPS din Oradea. Au câștigat fără probleme împotriva echipelor reprezentative din Tinca și Beiuș, dar au pierdut din nou în fața celor de la LPS Oradea. În urma acestor rezultate echipa reprezentativă din Șuncuiuș a reușit să ocupe doar locul doi, care din păcate nu permitea trecerea într-o fază superioară.

Tabelul nr. 12- Rezultate obținute de echipa reprezentativă la meciurile amicale.

CONCLUZII

Pe parcursul acestei cercetări, am reușit să acumulez un mare bagaj de informații în ceea ce privește:

elaborarea si redactarea unei lucrări științifice;

rolul și caracteristicile funcțiilor educației fizice;

importanța practicării exercițiilor fizice în scopul dezvoltării armonioase a organismului, precum și în prevenirea unor deficiențe fizice;

rolul educației fizice în dezvoltarea proceselor psihice;

caracteristicile jocului de fotbal în școală;

organizarea activității fotbalistice in școală;

criterii de selecție si formare a echipei reprezentative ;

informații referitoare la dezvoltarea și evoluția indicatorilor morfo-funcționali;

concepte și metode referitoare la pregătirea și conducerea echipei de fotbal.

În tot acest timp am avut posibilitatea de a lucra, cu un grup competitiv de copii. Toate mijloacele utilizate în vederea îmbunătățirii calităților fizice, tehnice și tactice, sunt sigur că mă vor ajuta în profesia pe care vreau să o urmez.

Pe perioada desfășurării acestei cercetări am observat valoarea educativă remarcabilă a jocului de fotbal. Acest joc sportiv acționând pozitiv asupra personalității elevilor.

Referitor la partea in care s-a lucrat cu elevii, s-au înregistrat îmbunătățiri considerabile aproape la toate probele, mai puțin in ceea ce privește factorii morfo-funcționali si viteza. Deoarece activitatea acestei cercetări s-a derulat pe o perioadă relativ scurtă, indicatorii morfo-funcționali nu au prezentat mari diferențe valorice.

Un progres nesemnificativ s-a înregistrat și la probele de viteză. Acest fapt se datorează caracterului ereditar stabil, care nu poate fi influențat decât într-o mică măsură.

S-a înregistrat însă un progres semnificativ in ceea ce privește testele fizice (alergare de rezistență și săritura in lungime de pe loc), cele tehnice (menținerea mingii, conducerea mingii printre jaloane, naveta 3×15), dar și din punct de vedere a jocului, fapt ce poate fi observat prin rezultatele obținute de către echipa reprezentativă în competiții.

În concluzie, prin analiza datelor statistice se confirmă realizarea sarcinilor propuse.Prin urmare metodele și mijloacele folosite, au ajutat la realizarea scopului propus în cadrul acestei lucrări științifice.

ANEXE

ANEXA NR. 1

Reprezentare grafică a măsurătorilor antropometrice

ANEXA NR. 2

Reprezentare grafică a testelor fizice

ANEXA NR. 3

Reprezentare grafică a testelor tehnice

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea ______________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ___________________.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP)_________________________________________________________________________________________________________________________________________________, declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura

ANEXE

ANEXA NR. 1

Reprezentare grafică a măsurătorilor antropometrice

ANEXA NR. 2

Reprezentare grafică a testelor fizice

ANEXA NR. 3

Reprezentare grafică a testelor tehnice

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________

____________________________________________________________________

____________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea ______________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ___________________.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP)_________________________________________________________________________________________________________________________________________________, declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura