Educatia Fizica

„Sportul este cultivarea consecventă și voluntară a efortului fizic intensiv.”( Pierre de Coubertin) (subiecte.citatepedia.ro, 2010)

Educatia fizica este ,,o componentă a educației generate, integrate, alături de educația intelectuală, educația morală, educația estetică și educația tehnico-profesională. Între toate aceste componente există – logic – interdependență, relații reciproce, ele formând un întreg, un sistem. Educația fizică poate influența extraordinar de mult sfera intelectuală a personalității umane, dar și celelalte sfere (mai ales morală și estetică). Sensul principal al relației în cadrul componentelor menționate este de la educația fizică către celelalte și nu revers.”(Carstea, 2000, p.10)

Educația fizică ,,presupune activitate. De aceea este greșită expresia "practicarea educației fizice". Nu se practică educația fizică, ci exercițiile fizice. Educația fizică este una din variantele prin care se practică exercițiile fizice. Ea este un tip fundamental de activitate motrică care implică legi, norme, prescripții metodice etc., în scopul realizării unor obiective instructiv educative bine precizate.” (Carstea, 2000, p.10)

Totodata, educatiei fizice i se atribuie urmatoarele caracteristici fundamentale:

– este fiziologică prin natura exercițiilor;

– este pedagogică prin metodă;

– este biologică prin efecte;

-este socială prin organizare.( Carstea,2000)

Ca activitate centrala de tip motric, educatia fizica este abordabila tuturor vârstelor scolare, si nu numai, si are obiective – cadru (generale) si diferentiate (specifice) pe fiecare subsistem.( scritub.com,2010)

„Ca proces instructiv – educativ în mod deosebit – dar si ca autoeducatie fizica – este o activitate deliberat construita si desfasurata în vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si capacitatii motrice ale practicantilor exercitiilor fizice, în functie de particularitatile de varsta si sex, cerintele de integrare sociala, specificul unor viitoare profesii etc.”( scritub.com, 2010)

„Educația fizică este o necesitate fundamentală ce corectează și conturează atât aspectul fizic cât și portrtetul psihologic al elvului, prin larga sa varietate de activități fizice și sociale pe intreagasa durată de practicare : invățământul primar, învățământul gimnazial, învățământul liceal și chiar șiîn învățământul universitar.” (scribd.com, 2012)

Datorita caracterului predominant formativ (te pregateste pentru viata ), educatia fizica este din ce in ce mai mult recomandata .

Efortul este ,,rezultatul multiplelor solicitari (musculare, cardiorespiratorii, endocrino-metabolice, psihice etc.) la care este supus organismul uman in timpul prestarii unor activitati de natura diferita. ”( scritub.com, 2012)

Din punct de vedere biologic, „efortul fizic si in special cel sportiv este un stimul (excitant) biologic adecvat care obliga organismul sa raspunda prin manifestari electrice, mecanice, termice. Acest stimul, cand este bine dozat si administrat corespunzator particularitatilor individului, conduce la acumulari cantitative si calitative ce vizeaza obtinerea performantei maxime.”(scritub.com, 2012)

„Organismul uman inaintea fiecarui efort pe care il depune in cadrul lectiilor de educatie fizica sau antrenament, precum si inainte de competitii, trebuie pregatit in scopul ridicarii nivelului functional al marilor sisteme somatice si vegetative (aparatul cardio-vascular, aparatul respirator, aparatul locomotor etc.).”( sfatulmedicului.ro, 2007)

„Lectia ca forma de baza a procesului de practicare a educatiei fizice a fost in permanenta o preocupare a specialistilor, in scopul cresterii eficientei sale. Teoretic pornindu-se de la etapele invatarii motrice care vizeaza deprinderile si priceperile, s-au stabilit urmatoarele tipuri de lectii: de invatare, de consolidare(fixare), de perfectionare, de verificare, mixte, reiesite din combinatia celor patru ,,etape” luate cate doua (invatarea cu consolidarea; invatarea cu perfectionarea; invatarea cu verificarea; consolidarea cu perfectionarea; consolidarea cu verificarea si perfectionarea cu verificarea).” (qreferat.com, 2008)

Din punct de vedere al subiectului, in realitate majoritatea orelor sunt mixte (pornind de la faptul ca au 2 sau 3 teme dintre care una poate fi o calitate motrica). Din punct de vedere al conducatorului(profesor), putem avea si teme ,,pure” (de ,,verificare” de exemplu). Dar lectia trebuie privita ca unitate, deci pe ansamblu.( qreferat.com, 2008)

„Din alte puncte de vedere, lectia mai poate fi:

– monosport: cand are o tema sau doua in aceeasi ramura de sport, mai ales in sporturile de sezon;

– bisport: cand are teme din doua ramuri de sport. Se exclud calitatile motrice, in realizarea acestei tipologii;

– de pregatire fizica generala: intalnita mai ales in antrenamentul sportiv, dar nefiind exclusa in educatia fizica scolara, mai ales unde nu sunt conditii materiale corespunzatoare pentru actionare pe linia deprinderilor si priceperilor motrice;

– ,,introductiva”, ,,de organizare” (la inceput de semestru);

– bilant: ( la sfarsit de semestru sau de an scolar).” (qreferat.com, 2008)

Continutul lectiei este dat de tipologie. El este alcatuit din totalitatea exercitiilor, metodelor si procedeelor metodice, al altor masuri didactice. Acest continut presupune o dozare corespunzatoare si alegerea formatiilor de lucru, care sa asigure maxima eficienta.( qreferat.com, 2008)

Structura lectiei este reprezentata de succesiunea in timpul alocat, a unor 6 ,,verigi” importante pentru indeplinirea obiectivelor si temelor. Acestea sunt :

Organizarea colectivului de elevi (3-5 minute)

Pregatirea organismului pentru effort (8-10 minute)

Influentarea selective a aparatului locomotor (5-8 minute)

Rezolvarea temelor propuse ( 25-30 minute)

Revenirea organismului dupa efort (2-4 minute)

Incheierea (2-3 minute)

In timpul celor 6 verigi, frecventa cardiaca creste si descreste treptat. In primele 3 verigi, FC atinge 120-140 pulsatii/minut, in veriga a 4-a FC creste si coboara, acest lucru se datoreaza obiectivelor lectiei (130-180 pulsatii/minut), iar in ultimele 2 verigi, FC inregistreaza o scadere treptata. (slideshare.net, 2013, Prodea, 2012, qreferat.com, 2008 )

„Evolutia demonstrata practic dar si ceruta de fiziologia efortului, pentru angrenarea treptata si cu un bun randament a organismului in efort, evidentiaza un traseu al efortului in lectie de forma unei curbe ale carei cote de reprezentare sunt stabilite prin valorile indicatorilor functionali mentionati.” (rasfoiesc.com, 2015)

In lectia de educatie fizica efortul poate fi mic, mijlociu, mediu sau maximal. Acesta este determinat de consumul de energie. Alaturi de refacere, odihna si oboseala, efortul reprezinta fenomene fiziologice, organic asociate de miscare.( actrus.ro,2000)

„ Efortul concretizat în parametrii săi –volum,intensitate,complexitate este elementul esențial care determină opținerea defectelor morfogenetice, fiziologice, neuropsihice și educative, pe a căror producere obiectiva se structurează componentele procesului instructiv educativ propriu educației fizice: indicii de dezvoltare fizică armonioasă, formarea priceperilor și deprinderilor motrice, dezvoltarea calitaților motrice.”(didactic.ro, 2010)

1.Volumul efortului reprezinta cantitatea totala pe care elevul o executa intr-o lectie de educatie fizica, stabilita prin insumarea miscarilor depuse de elev.

Acesta poate fi:

Mic

Mediu

Submaximal

Maximal

Intr-o ora de educatie fizica volumul efortului poate fi exprimat de:

Distanta parcursa (in proba de rezistenta) (Vezi fig.1 schoolforfun.wordpress.com, 2012)

Durata (in proba de viteza) (vezi fig. 2 buletindecarei.ro, 2010)

Numarul de repetari ( In proba de forta) (Vezi fig.3, scoalascaieni2wordpress.com, 2008) (articole.famouswhy.ro, 2008, Prodea, 2012)

Fig.1 – Proba de rezistenta Fig.2 – Proba de viteza Fig.3 – Proba de forta

„Aprecierea volumului efortului doar pe baza volumului temporal al lectiei de educatie fizica, poate genera concluzii eronate deoarece, în primul rând, o parte a timpului destinat pregătirii este afectat lecțiilor teoretice, iar, în al doilea rând, conținutul lecției de educatie fizica poate influența mărimea efortului (învățarea unor noi procedee tehnice sau a unor scheme tactice determină scăderea efortului).” (articole.famouswhy.ro, 2008)

Deci volumul efortului este un parametru insemnat pentru marirea capacității de efort, dar supraevaluarea sa ca mijloc de creștere a capacității de efort trebuie evitată întrucât peste anumite limite reprezintă risipă de energie si timp.( articole.famouswhy.ro, 2008 scoalaprahovei.ro,2014 )

2. Intensiatea efortului „este definită adeseori ca fiind cantitatea de lucru mecanic efectuat în unitatea de timp și reprezintă, în fapt, gradul de solicitare a organismului în raport cu posibilității proprii evidențiat prin valorile principalelor funcții organice. Cel mai des el este exprimat de valorile frecvenței cardiace. Intensitatea este condiționată de consumul de energie din timpul efortului și de nivelul solicitărilor funcționale.” (aikido.ro, 2014 p.1)

Intensitatea poate fi de 4 feluri:

Mica (sub 120 pulsatii/minut)

Medie (120 pulsatii/minut)

Submaximala (160/180 pulsatii/minut)

Maximala (180 pulsatii/minut)

De exemplu, in jocul de fotbal, efortul tipic implicat consta in efectuarea repetata a unor complexe de actiuni care, de regula, intrunesc alergari, intoarceri, opriri bruste, porniri in directii diferite, toate strans conjugate cu variate manevrari ale mingii, executate in tempouri de ¾ si 4/4 si, de obicei, de-a lungul a 15-20 de secunde. Ca urmare, este normal ca cresterea intensitatii efortului sa fie indreptata in special spre obtinerea unor indici sporiti de adaptare a organismului la asemenea actiuni, si nicidecum, de exemplu, la cerintele eforturilor de rezistenta generala.(Siclovan 1977)

„Cresterea intensitatii efortului nu caracterizeaza numai pregatirea elevilor fruntasi, ea trebuie cuprinsa in planul de intruire a tuturir categoriilor de elevi, dar tinandu-se in permanenta seama de particularitatile individuale ale acestora.” ( Siclovan, 1977 p.86)

În practica sportivă, intensitatea se exprimă prin:

-viteza de deplasare:

– în cazul sporturilor ciclice (alergări, ciclism)

-tempou de lucru:

– număr de acțiuni în unitatea de timp

– număr de procedee tehnico-tactice pe unitatea de timp în jocurile sportive;

– număr de exerciții pe unitatea de timp în gimnastica artistică sportivă, gimnastică ritmică.( articole.famouswhy.ro, 2008)

Cu alte cuvinte, intensitatea efortului este influențată de mecanismele cardiorespiratorii ale organismului. Intensitatea este cel mai important indicator al programării lectiei de educatie fizica, întrucât arata volumul efortului depus, cu maximă eficiență, o anumită durată de timp, în interiorul unei lecții de educatie fizica. În timp ce volumul și durata efortului reprezintă latura sa cantitativă, intensitatea reliefează aspectele calitative ale dozării efortului. (aikido.ro, 2014)

3.Complexitatea efortului „este reprezentată de numărul actelor motrice executate simultan în cursul unei acțiuni motrice și de structura lor biomecanica.”(articole.famouswhy.ro2008)

Factorul de efort pentru cresterea îndemânării este dezvoltarea continuă a complexității exercițiilor utilizte. Comlexitatea trebuie marita în mod continuu și diferențiat pe categorii de vârsta începand cu 6 ani până la 12-16 ani. (didactic.ro 2010)

„Complexitatea efortului nu influențează consumul energetic al organismului: experimental, s-a dovedit că la o intensitate constantă a efortului, consumul de 02 rămâne stabil indiferent că se lucrează la ergometru cu un membru, cu ambele sau simultan cu brațele și picioarele. Se poate spune chiar că, în anumite limite, solicitarea marilor funcțiuni este mai mică într-un efort complex decât într-unui simplu (atunci când ceilalți parametr isunt constanți).” (articole.famouswhy.ro,p.2008)

Acest lucru se datorează faptului că, într-un efort multilateral, sunt angrenate mai multe grupe musculare, astfel încât numarul total de lucru mecanic se împarte, fiecărei grupe musculare revenindu-i câte puțin din totalul cantității de efort depuse de organism. In acest mod, oboseala locală este mai mică la eforturi complexe decât la cele simple.( articole.famouswhy.ro,p.2008)

„Eforturile complexe generează însă, instaurarea mai rapidă a oboselii generale, în apariția căreia un rol decisiv îl au sistemul nervos și, în primul rând, scoarța cerebrală. Acest lucru se poate constata mai ușor în lecțiile de educatie fizica scolara dedicate însușirii de noi procedee tehnico-tactice, care sunt mai obositoare pentru elevi decât cele de perfecționare, în cadrul cărora se execută mișcări deja automatizate.” (articole.famouswhy.ro,p.2008)

Oboseala reprezintă „ o măsură de apărare a organismului prin care se limitează intensitatea și volumul efortului (SNC –inhibiția de protecție). Intensitatea și volumul efortului se pot menține la un nivel ridicat numai dacă posibilitățile de adaptare a organismului permit acest lucru. Copiilor și bătrânilor li se recomandă să fie feriți de eforturi de volum mare și intensitate ridicată, pe când la vârsta maturității acest lucru este chiar recomandat.”( usv.ro, 2009)

Remediul de bază pentru reducerea oboselii îl reprezintă odihna. Pauza este principalul mijloc de refacere a resurselor energetice. Dirijarea și dozarea judicioasă a efortului prin asigurarea raportului optim între efort și pauze duce la adaptarea treptată a funcțiilor la solicitări crescute. ( usv.ro, 2009,)

Sarcina dirijarii efortului in lectia de educatie fizica, revine profesorului care este obligatia sa asigure o dinamica corespunzatoare, fapt ce reclama o buna cunoastere a relatiei efort-oboseala-odihna.

Principalele modalitati de dirijare a efortului in lectia de educatie fizica , in functie de momentul folosirii lor, sunt:

– dirijarea anticipata – realizata prin intermediul documentelor de planificare;

-dirijarea concreta (curenta) – realizata in timpul desfasurarii lectiei in urma unor informatii obtinute prin metode obiective (inregistrarea frecventei cardiace si a celei respiratorii) si subiective (observarea reactiei elevilor la efort, care permite aprecieri cu privire la gradul de transpiratie, coloritul pielii, gradul de coordonare motorie, atentia etc.). In aceasta situatie se impun modificari ale dirijarii anticipate concretizate in:

– modificarea duratei si naturii pauzelor;

– modificarea parametrilor de efort;

– modificarea conditiilor de exersare. (rasfoiesc.com, 2015, Prodea 2012)