Educatia Estetica In Gradinita

ARGUMENT

A vedea , a asculta , a face desene și zgomote sunt instincte și ne îmbogățesc cu provocări intelectuale și experiențe emoționale. Fără ele, nu am fi oameni. Și fără alți oameni care să ne ajute să învățăm, am fi într-adevăr proști (Livingstone, T., 2009, p.181)!

Frumusețea se află pretutindeni în ceea ce ne înconjoară, trebuie numai să avem „ochi” să o privim, voință să o înțelegem și să o lăsăm să ne pătrundă în suflet.

În lucrarea de față mi-am propus să prezint strategii de dezvoltare și stimulare a creativității preșcolarilor în cadrul activităților de educație plastică și educație muzicală din grădiniță, precum și a efectelor pe care le are actul creativ asupra dezvoltării generale a preșcolarilor.

Am ales să abordez această temă deoarece consider rolul creativității unul fundamental în viața fiecărui individ, deoarece îi permite acestuia asigurarea adaptării la viața individuală și socială, îl ajută în prevenirea tulburărilor emoționale și de comportament și generază de foarte multe ori stări de bine.

Așadar rolul creativității în perioada preșcolară este unul primordial, extrem de important. Însă în ceea ce privește importanța actului creativ în dezvoltarea preșcolarilor, am pornit în acest demers de la definiția creativității dată de Mihaela Roco: „o formațiune deosebit de complexă a personalității – caracterizată în principal prin originalitate și valoare – ea integrând într-un mod specific toate aspectele care concură la realizarea noului. Toți indivizii care manifestă un grad înalt de creativitate sunt și foarte inteligenți, pe când numai puțini din cei cu un înalt grad de inteligență sunt și creativi” (Roco, M., 2001, p. 148).

Aceste considerații teoretice cât și interesul multor autori pentru acest domeniu întemeiază opțiunea mea pentru această temă pe care o consider importantă pentru perioada preșcolarității.

Prin lucrarea de față am încercat să arăt adevărata valoare a educației estetice prin intermediul domeniului estetic și creativ, pentru că m-am convins că muzica și desenul fac parte din viața copilului, îl însoțesc în joc dar și în alte activități, îi trezesc ambiții, interes și oferind zilnic o fărâmă din mirajul muzicii și al culorilor viața devine mai frumoasă.

I. EDUCAȚIA ESTETICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

I.1. Domeniul estetic și creativ-prezentare generală

Componentă a educației, educația estetică îndeplinește multiple funcții educative, exercitând o acțiune polivalentă asupra dezvoltării personalității, vizând sensibilitatea sufletului, formând și dezvoltând gustul artistic, asigurând condiții propice pentru stimularea și promovarea creativității în toate domeniile de activitate.

Educația estetică dezvoltă personalități umane prin intermediul frumosului, interferează cu educația intelectuală în dezvoltarea senzorială, a spiritului de observație, în cultivarea imaginației creatoare, a supleței gândirii, a inventivității și orginalității, în cunoașterea propriilor trăiri emotive și în declanșarea unei motivații superioare.

Educația estetică ocupă un loc important în formarea personalității copilului și acest proces depinde de ceea ce i se oferă copilului, mai ales în perioadele sensibile ale dezvoltării, începând cu vârsta preșcolarității, urmărind o evoluție continuă a cărei finalitate este apreciată în termeni de maturizare psihoafectivă și intelectuală.

Conform Curriculumului pentru învățământul preșcolar Domeniul estetic și creativ acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare. Experiențele și trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective ca și a proceselor de a construi, compune sau intervieva. Prin intermediul unor aseemenea experiențe copiii achiziționează cunoștințe sau abilități, ca și o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să reacționeze de o menieră personală ceea ce văd, aud, ating sau simt. Aceste experiențe pot fi prezentate în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoționale și uneori acționale la stimuli (Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6/7 ani, 2008, p.10).

Obiective de referință în cadrul domeniului estetic și creativ din învățământul preșcoalar sunt:

Să redea teme plastice specifice desenului.

Să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii.

Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice.

Să recunoască elemente ale limbajului plastic și să diferențieze forme și culori în mediul înconjurător.

Să cunoască și să diferențieze materiale și instrumente de lucru, să cunoască și să aplice reguli de utilizare a acestora.

Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activități plastice concrete.

Să compună în mod original și personal spațiul plastic, utilizând materiale și tehnici diverse alese de el.

Să interpreteze liber, creativ lucrări plastice exprimând sentimente estetice.

Să privească și să recunoască creații artistice corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preșcolar și preocupărilor acestuia (portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene de familie, peisaje, activități cotidiene ale oamenilor).

Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului.

Să diferențieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat și al sunetelor muzicale.

Să diferențieze auditiv intensitatea sunetelor din mediul apropiat și a sunetelor muzicale.

Să diferențieze auditiv durata determinată a sunetelor din mediul apropiat și a sunetelor muzicale.

Să diferențieze auditiv înălțimea sunetelor muzicale.

Să intoneze cântece pentru copii.

Să cânte acompaniați de educatoare.

Să acompanieze ritmic cântecele.

Să cânte cântecele în aranjamente armonico-polifonice elementare.

Să asocieze mișcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia.

Să exprime prin mișcare starea sufletească creată de muzica audiată.

Să exprime într-un joc impresia muzicală.

Să improvizeze spontan, liber scurte motive sincretice: text onomatopeic + melodie, text onomatopeic + mișcare, text onomatopeic + melodie + mișcare.

Să asculte și să recunoască fragmente din creații muzicale naționale și universale, corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preșcolar și preocupărilor acestuia.

(Curriculum pentru învățământ preșcolar 3-6/7 ani, 2008, p.34).

Educația estetică a preșcolarilor urmărește cultivarea capacităților de a apreci frumosul din artă, ambianță, natură, vița socială și de a contribui la crearea frumosului prin forme de manifestare specifice vârstei (Voiculescu, E., 2003, p.123)

I.2. Specificul educației estetice din învățământ preșcolar

Potrivit Curriculumului pentru învățământul preșcolar, educația este procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenței sociale a omului și, în același timp, este un fenomen social specific, un atribut al societății. Așadar, ea se raportează, în același timp, la societate și la individ, deoarece formează personalitatea din punct de vedere al frumosului estetic.

Sfera educației estetice întrece aria artisticului, având drept scop formarea unei poziții estetice și dezvoltarea aptitudinilor prin intermediul cărora se realizează receptarea și înțelegerea frumosului, indiferent de domeniul în care se manifestă.

Educația estetică pregătește întâlnirea dintre om și frumos, luminează mintea umană și deschide căi de: alegere, opțiune, asimilare.

Educația estetică are la bază formarea și dezvoltarea unei atitudini estetice vizând: idealul estetic, gustul estetic, sentimentele și convigerile estetice, stilul estetic, spiritul de creație, etc.

(Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R., Pânișoară, I., 2008, p.79).

Astfel idealul estetic este considerat a fi categoria ce exprimă modelul estetic spre care tinde un individ. Gustul estetic exprimă calitatea și capacitatea omului de a iubi și aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv și comportamental fapt ce dertermina satisfacția și insatisfacția în fața urâtului completând cu zicala: „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!”. Simțul estetic exprimă calitatea și capacitatea de a percepe și trăi frumosul. Sentimentele estetice reprezintă emoțiile rezultate din trăiri ale frumosului, trăiri însoțite de convingeri estetice ce aleg frumosul și-l introduc în modul de viață.

Capacitatea de a aprecia adevăratele valori se numește judecată estetică și poate fi prezentată prin impresii, argumentate. Spiritul de creație estetică este exprimă capacitatea și abilitatea de a imagina și crea frumosul.

Domeniile educației estetice sunt reprezentate de natură-sursă a frumosului, elementele componente ale naturii sunt de cele mai multe ori puse în valoarte prin artă. Literatura considerată fiind arta cuvântului ce comunică mesaje, ideei, atitudini, emoții, sentimente poate fi considerat un domeniu al educației estetice.

Muzica este o artă construită din armonie și ritm, trăirea și ascultarea muzicii fiind o trebuință esențială omului prin natura sa, datorită stării ce o produce. Dansul exprimă diferite stări sufletești, dezvoltă simtul ritmic.

Arta mișcării de fapt poate fi considerată o adevărată cale de comunicare. Artele plasitice ca și dansul pot fi considerate mijloace de comunicare prin imagii vizuale, imbinarea colorilor și a elementelor grafice dezvoltă stări, atitudini, sentimente, emoții. Ca artă scenică, teatrul reprezintă imaginea complexa rezultată din îmbinarea literaturii cu muzica și dansul, produsul finit având un plăcul impact vizual. Ca și teatrul cinematografia fascinează prin imbinarea imaginilor cu sunete și mișcări, dând impresia de participare directă la evenimentele prezentate. Ambele sunt adevărate spectacole vizuale, nu ușor de realizat ce necesită cunoștințe și efort pe masură.

Aria curriculară a educației estetice integrează finalități referitoare le educația artistico-plastică și la educația muzicală, poziționându-l pe copilul preșcolar în sitația de a recepta, aprecia, alege și de a se exprima prin formele acestuia.

Fiind cunoscută receptivitatea copiilor pentru muzică, grădinița oferă cadrul prielnic de organizare și desfășurare a unor activități cu rol important în dezvoltarea personalității, creativității.

Cântecele, jocurile muzicale prin conținutul lor pozitiv de idei exprimă într-o formă emoționantă, convingătoare, trăirile. Influențează trăsăturile de voință și caracter în curs de formare. În perioada preșcolară muzica este ușor înțeleasă dar când se combină cu mișcare și ia forma jocului muzical încântă și mai mult copilul.

În cadrul activităților de educație plastică, procesul de adaptare a copilului la lumea socială a celor mari nu se poate realiza în mod direct prin forme de activitate similare adultului. Prin diferite forme de activitate unde să nu fie forțat să se adapteze la o realitate străină lui se recomandă atingerea echilibrului său afectiv și intelectual.

Arta plastică contribuie atât la dezvoltarea percepției artistice cât și la dezvoltarea creației artistice prin desen, pictură, modelaj.

Aportul educației estetice este de neînlocuit. La contactul cu frumosul, omul este încearcat de emoții, descoperă trăiri, unda acestuia acționând în latura interioară a omului. La rândul său, educația, atrage după sine frumosul, în acest context, existând o artă a educării și educației, în care rolul principal este jucat de către dascăl pe baza unui scenariu didactic bine proiectat.

Frumosul este acela care se evidențiază în toate activitățile, educația estetică nelimitând indivizii la alegerea adevăratului frumos, și pregătind întâlnirea dintre om și frumos, luminând mintea, încântând sufletul, deschizând căi. Iubim arta doar, dacă înțelegem frumosul grai al acesteia.

I.3. Elemente de limbaj plastic și muzical

Imaginile și muzica eclipsează puterea cuvântului și a numerelor, chiar și actul gândirii. Sunetul și lumina nu sunt create de oameni, ci de natură. Ele ne îmbogățesc memoria, ne umplu emoțiiile și sunt accesibile imediat (Livingstone, T., 2009, p.173). Educația artistică, factor esențial al educației estetice, se realizează prin cunoașterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte: literatură, muzică, desen, pictura, abilitățile practice.

Activitățile de educare prin intermediul activităților de educație platică și educație muzicală contribuie la dezvoltarea personalității copiilor, lărgirea orizontului de cunoaștere, formarea atitudinilor, sentimentelor. Programul activităților constă în familiarizarea copiilor cu diferite teme, tehnici, mijloace precum și antrenarea acestora în diferite activități. Și la vârsta preșcolară ca la oricare altă vârstă, copilul are tendința de a se exprima atât prin lucrările sale în cadrul activităților plastice cât și prin dans și muzică. Este bine ca să i se acorde copilului libertatea de a găsi, alege calea de exprimare.

Referitor la elemente de limbaj plastic și muzical, planul de învățământ are o structură pe două niveluri de vârstă și prezintă o construcție diferită, în funcție de tipul de program al grădiniței (program normal, program prelungit și săptămânal) și o delimitare pe tipuri de activități de învățare: activități pe domenii experiențiale, jocuri și activități didactice alese și activități de dezvoltare personală.

În ceea ce privesc elementele de limbaj plastic și muzical, de la o programă rigidă, mecanică, prin care se introduceau teme clare, precise, s-a ajuns în timp la una foarte elastică, permisivă, din care nu lipsesc elementele de specialitate, și în care acordă libertate atât cadrului didactic, cât și preșcolarului.

Vârsta preșcolară este vârsta la care cei mai mulți copii încep să deseneze și să cânte, primele activități fiind dedicate familiarizării copiilor cu instrumentele de lucru. Elementele de limbaj plastic și muzical se însușesc treptat în cadrul activităților, așa cum limbajul vorbit conține cuvinte, cum limbajul matematic conține cifre și semne matematice, și limbajul muzical dispune de note muzicale iar artele vizuale despun de un limbaj propriu.

Elementele de limbaj plastic constitue alfabetul artelor vizuale și reprezintă mijloace de comunicare specifice. Fără cunoașterea acestui alfabet nu este posibilă înțelegerea mesajului conținut într-o operă de artă (Drăghicescu S., Drăghicescu F., 2007, p.43).

Punctul, linia, forma plastică și volumul, culoarea și valoarea sunt elemente fără de care activitățile în grădiniță nu se pot desfășura.

Punctul este un semn grafic, cunoscut drept cea mai mică urmă lăsată pe hârtie, carton, pânză de diverse instrumente. El este definit ca formă plană sau spațială cu dimensiuni mult mai reduse în raport cu mărimea suportului. (Drăghicescu S., Drăghicescu F., 2007, p.43).

După modul de reprezentare al punctelor se obțin efecte plastice de apropiere-depărtare, greu-ușor, mult-puțin iar pentru familiarizarea și deprinderea corectă a acestui element de limbaj plastic, se pot face exerciții de realizare a punctului cu diferite instrumente de lucru încercând obținerea unor efecte plastice.

Ca și tehnici de lucru utilizate des în învățământ preșcolar avem: pictura cu degetele (dactilopictura), stropirea cu culoare, urma realizata de un anume instrument prin atingerea lui pe suprafața de lucru.

Linia reprezintă urma prelungită lăsată de un instrument de lucru pe un suport, folosind diferite tehnici de expresie. Pentru o bună familiarizare și deprindere corectă a acestui element de limbaj plastic se pot realiza exerciții de trasare a liniilor cu diferite instrumente, în diferite moduri și pe diferite suprafețe.

Ca și tehnici de lucru utilizate: amprentarea liniară, procedeul monourmei, trasarea de linii cu pensula sau pic, scurgerea unei pete de culoare, trasarea de linii de diverse forme folosind lumânarea (Bojneag, M., 2007, p.20).

Forma plastică este principalul element de limbaj plastic din care se compune o imagine plastică. Cu ajutorul altor elemente de limbajului plastic (punctul, linia, culoarea și nonculoarea) se crează forme ca: animale, plante, obiecte, oameni pe care copiii le percep în spațiul în care se găsesc cu însușirile aspectului lor exterior, obținând forme plastice.

În formarea capacității copilului de a reda forme plastice din mediul înconjurător, observarea mediului natural este cheia coordonării senzațiilor și percepțiilor lui vizuale și tactilo-kynestezice. Această metodă permite descoperirea caracteristicilor formale ale obiectelor, ființelor și fenomenelor cu care copilul intră în contact direct, la nivelul vârstei pe care o are și care transformă activitatea plastică a copilului într-un joc al spontanietății și inițierilor simple, atracticve pentru el (Bojneag, M., 2007, p.23).

Ca și tehnici de lucru utilizate: fuzionarea, suflarea liberă sau cu paiul, stropirea, tufuirea, tehnica plierii hârtiei, tehnica presării, tehnica sforii, tehnica ștampilei. Efectele psiho-fizice ale volumului: ușor-greu, aproape-departe, mare-mic, cald-rece duc la expresii (semnificații) ale masei (plinului). De asemenea forma este definită ca fiind un element primordial în reprezentările plastice cu ajutorul unor materiale (lut, plastilină, lemn, cretă) și instrumente (dăltițe).

Culoarea este o însușire a luminii determinată de compoziția sa spectrală, care face ca ochiul să perceapă diferit radiațiile de pe retină, având aceeași intensitate, dar lungimi de undă diferite. Culoarea este viața, fiindcă o lume fără culoare se înfățișează moartă. Culoarea are influență asupra omului, provocându-i impresii, sentimente sau stări psihice diferite. Noțiunea de culoare apare atunci cănd există lumină. Inițial se pot face cu copiii exerciții de recunoaștere a culorilor, exerciții de amestec pe paletă și apoi pe suprafața de lucru.

Ca și tehnici de lucru utilizate: amestecul pe paletă sau pe o anumită suprafață, fuzionarea unei culori cu o altă culoare, tehnica batik. O altă particularitate o reprezintă valoarea prin folosirea tehnicilor utilizându-se grade diferite de intensitate prin redarea imaginii în alb/negru și nuanțele de gri. Cu cât este mai valoroasă și mai accesibilă, arta influențează mai puternic dezvoltarea posibilităților creatoare ale copilului.

Muzica este un stimul la care copilul reacționează cu interes și plăcere foarte de timpuriu, de aceea arta sunetelor reprezintă un mijloc unic și eficient de educație. Educația muzicală, desfășurată într-o formă organizată în grădiniță fundamentează viitoarea atitudine a copilului față de valorile artistice, precum și capacitatea acestuia de a selecta, practica, interpreta și creea muzică. Cu cât educația muzicală se face mai de timpuriu, cu atât rezultatele sunt mai bogate susținând dezvoltarea armonioasă a copilului. Muzica însoțește activitățile de joc, îi captează atenția, îl încăntă plăcut trezind interes și curiozitate. Formându-se astfel deprinderi de interpretare melodiasă, expresivă, se cultivă auzul, simțul ritmic, melodic. Receptarea lumii sonore și a muzicii debutează cu familiarizarea copiilor cu sunete prin ascultarea și reproducerea onomatopeică a sunetelor din natură, a sunetelor produse de diferite obiecte și instrumente.

Ritmul alături de sunet este un element de limbaj muzical care dă viață muzicii. Copii manifestă în general mare interes pentru activitățile ritmice, pe care le practică în multe din jocurile lor, iar a integra activitățile muzicale cu jocul înseamnă a realiza integrarea muzicii în viața de zi cu zi.

Repetiția este un element de limbaj muzical ce produce mare haz în rândul preșcolarilor prin utilizarea de mai multe ori a anumitor sunete atăt din lumea animală cât și imitarea sunete produse de anumite obiecte prin mișcare, lovire, dar și crearea de sunete proprii. Este bine cunoscută acestă vârstă ca fiind vârsta la care copilul dispune de o bogată imaginație și se poate observa foarte ușor la unii copii chiar în timp ce manipulează obiecte compun, fredonează propriile creații cu trimitere sau nu la o anumită temă. Înșușirea corectă de către copii a acestor elemente de limbaj plastic și muzical încă din perioada preșcolară vine în sprijinul cadrului didactic în desfășurarea zilnică a activităților sau poate într-o măsură mai mare sprijină copilul dezvoltându-i imaginația, stimulându-i creativitatea, formându-i deprinderi.

II. CREATIVITATEA LA VÂRSTE TIMPURII

II.1. Dimensiunile conceptului de creativitate

Termenul de creativitate a fost introdus de G.W. Allport, în 1938, în urma înțelegerii faptului că substratul psihic al creației este ireductibil la aptitudini și presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistemul de personalitate. Trăsăturile definitorii pentru creativitate sunt noutatea și originalitatea răspunsurilor, ideilor, soluțiilor, comportamentelor.

Abordări mai mult sau mai puțin directe ale creativității s-au realizat și înainte de 1950, noțiunea fiind consemnată sub alte denumiri: inspirație, talent, supradotare, geniu, imaginație sau fantezie creatoare (Roco, M., 2004, p.12).

Activitatea creatoare are un scop cu caracter creativ, și vizează nu producerea unui anumit lucru ci crearea de ceva nou. Motivația activității creatoare este o componentă vitală și esențială.

Creatorului, indiferent de domeniul abordat, îi sunt necesare o serie de capacități psihologice: sensibilitate, spirit de observație, reprezentări vii, bogate, plastice, limpezimea și luciditatea rațională, avânt emoțional, suporturi motivaționale, eforturi voluntare care pot fi epuizate, pregnante însușiri de personalitate – înzestrări aptitudinale (Prescornița, M., 2008, p. 8).

Astfel, creativitatea se conturează ca fiind o formațiune psihică complexă, caracterizată printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficiență, valoare, ingeniozitate, noutate, originalitate. Definitorii pentru creativitate sunt noutatea și originalitatea.

Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, ducând la progrese în planul social. Componenta principală a creativității este imaginația. Ea realizează o fuziune a informațiilor în structuri noi, contopind, tranformând, unind idei, imagini, obiecte, fenomene, astfel ajungând la un produs cu totul nou. Între factorii imaginației creatoare, au fost subliniați și următorii: intuiția, ingeniozitatea, originalitatea.

Alături de aceasta, deosebit de importantă este motivația, dorința de a realiza ceva nou, deosebit, neobișnuit. Motivația creativă este foarte importantă din mai multe puncte de vedere: pe de o parte este supusă influențelor din exterior, ceea ce va influența și creativitatea iar pe de altă parte, motivația intrinsecă are un rol principal, primordial în creație.

Mihaela Roco prezintă principalele calități ale creativității:

productivitatea – vizează numărul mare de idei, soluții, lucrări de specialitate, produse materiale și nu numai, care rezultă că urmare a creativității indivizilor.

utilitatea – rezultatele muncii, activității trebuie să fie folositoare, să ajute în desfășurarea activității.

eficiența – privește în primul rând performanțele care se pot obține dacă ținem cont de rezultatele activității creatoare.

valoarea – ceea ce rezultă în urma unei activități creative trebuie să prezinte o anumită însemnătate, valoare, trebuie să fie recunoscută ca fiind importantă.

ingeniozitatea – metodele de rezolvare folosite să fie noi, originale, să presupună o soluție ce nu a mai fost folosită anterior.

noutatea – se referă la distanța în timp a lucrurilor, ideilor. Deși există multe produse noi, recente, acestea nu sunt neapărat originale, creative.

originalitatea – vizează trăsătura soluțiilor, produselor, rezultatelor activității caracterizată prin raritate, unicitate (Roco, M., 2004, p.18).

Dimensiunile caracteristice procesului cretiv sunt noutatea și originalitatea. Prin intermediul creativității este posibilă realizarea de produse reale sau pur mintale, ducând la dezvoltare atât în planul școlar, cât și în planul social.

În cadrul actului creației ca proces, Wallas distinge patru etape esențiale ale actului creativ:

prepararea;

incubația;

iluminarea;

verificarea.

Prepararea depinde foarte mult de motivație, indivizii care manifesta o motivație creatoare sunt capabili sa-si sustină impulsul creator de-a lungul unei căutări îndelungate (Prescornița, M., 2008, p. 12).

Definirea problemei, adunarea materialului, munca reală de creație sunt activități ce au loc în faza de prepartare. Incubația este la rândul ei o etapă a activității inconștiente, fără efort și preocupare conștientă. Această etapă intervine în urma unei perioade de muncă, fără ca soluția să apară (Prescornița, M., 2008, p. 14).

Iluminarea reprezintă obiectivul eforturilor din etapele anterioare. Verificarea reprezintă de fapt mai mult o fază de control, de evaluare.

II.2. Modalități de educare a creativității la vârstele timpurii

Perioada preșcolară este perioada de maximă receptivitate și sensibilitate, de mobilitate și flexibilitate psihică, este perioada afirmării “eului”

cognitiv, afectiv, motivațional. Acțiunea directă a procesului instructiv-educativ îl transpune pe copil, subliniind caracterul formativ al învățământului.

Vârsta preșcolară este vârsta imaginației, fanteziei, jocului, grădiniței revenindu-i sarcina de a stimula, antrena, și descoperi aptitudini creatoare, de a creea condiții de afirmare fiecărui copil (Prescorniță, M., 2008, p. 25). Dezvoltarea creativității reprezintă o valoare socio-umană și educațională de prim rang.

Potrivit Curriculumului pentru învățământul preșcolar, numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenția se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate și prognosticul poate fi nefavorabil (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, p. 3).

Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare de mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficiențele de cunoștințe și deprinderi produc în timp deficiențe mai mari, oportunități de învățare ratate sau slab valorificate (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, p. 4).

Educația timpurie are un efect pozitiv asupra abilităților copilului și asupra viitoarei sale cariere școlare, în special pentru copiii proveniți din medii socio-economice foarte defavorizate, în sensul că aceștia progresează în plan intelectual, dezvoltă atitudini pozitive față de învățare precum și motivația de a depune în viitor un efort real în școală.

Pe de altă parte, s-a ajuns la concluzia că educația timpurie are un efect pozitiv asupra abilităților intelectuale și sociale ale copiilor, indiferentent de mediul lor de proveniență, atunci când instituțiile preșcolare promovează cu adevărat calitatea, atât în ceea ce privește mediul fizic cât și interacțiunile adult/copil.

Există trei domenii interdependente ale comportamentului adultului care au un impact asupra dezvoltării copiilor:

1. Organizarea spațiului în așa manieră încât să vină și să sprijine curiozitatea și imaginația.

2. Introducerea unor tipuri diferite de material, accesibil. Acest fapt dă posibilitate copiilor să devină implicați în jocul elaborat și, în același timp, să-și dezvolte abilitățile sociale.

Calitatea interacțiunilor adult/copil este foarte importantă atât în relație cu managementul comportamentului social (stimularea discuției și a exprimării de sine, încurajarea independenței etc.), cât și din punctul de vedere al limbajului (managementul timpului de vorbire și încurajarea copiilor care nu vorbesc prea mult).

Finalitățile educației timpurii sunt axate spre formarea și dezvolatrea unor capacități ce conturează personalitatea, în relație cu caracteristicile vârstei cronologice și individuale ale preșcolarilor, vizând deschiderea orizontului cultural și pregătirea preșcolarului pentru școală și sunt prezentate sub forma:

dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;

dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;

descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, p. 6-7).

Modalitățile de educare a creativității la vârstele timpurii se realizează printr-un demers socio educațional complex care conține, în același timp, fenomenele de activizare, antrenare, cultivare, și dezvoltare a potențialului de autoexpresie și împlinire creatoare. Pregătirea copiilor cu aptitudini înalte, prezintă avantajul adaptării programului instructiv-educativ la posibilitățile și interesele acestora, fără a-i izola de mediul școlar obișnuit.

Metodologia cultivării creativității reprezintă un amplu capitol atât al cercetării aplicative a fenomenului creativității, cât și al intervenției educaționale practice (Cucoș, C., 2009, p.636).

Este încurajată creativitatea copiilor și dacă sunt stimulați prin mijloacele pe care le are la dispoziție cadrul didactic, sunt încurajate discuțiile libere, sunt folosite metodele și procedeele cele mai inspirate în funcție de situația cerută. Activitatea dominantă a acestei perioade rămâne jocul, dar el este corelat din ce în ce mai mult cu sarcini de natură instructiv- educative, cu elemente ale muncii și creației. La climatul creativ al copilului contribuie într-o mare măsură climatul familial. Atunci când în familie este înțelegere față de ideile copilului, atunci când copilul este sprijinit și încurajat, va avea curaj și încredere în forțele proprii.

III. STRATEGII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR PRIN ACTIVITĂȚI DE EDUCAȚIE PLASTICĂ ȘI EDUCAȚIE MUZICALĂ

III.1. Metode și mijloace de stimulare a creativității preșcolarilor

Stimularea creativității este un demers socio-educațional complex ce cuprinde, simultan, fenomenele de activizare, antrenare, cultivare, și dezvoltare a potențialului de autoexpresie și împlinire creatoare (Roco, M., 2004, p. 44).

În condițiile vieții contemporane, fenomenul specific uman al creației a devenit un obiectiv central de interes și cercetare. Omul prin activitate și inteligență, prin cutezanță, transformă materia, dându-i forme de utilizare variate, devine propriul său creator. Specialiștii și practica pedagogică confirmă faptul că și gândirea creativă poate fi dezvoltată prin metode adecvate. În acest sens, grădinița, prin procesul instructiv educativ desfășurat, ocupă primul loc în lungul și complicatul drum de formare a personalității umane (Prescorniță, M., 2008, p. 29).

Este adevărat, că stimularea creativității, a originalității și a gândirii critice presupune o serie de riscuri pe care educatorul trebuie să și le asume conștient, fiindcă rezultatul final merită un asemenea preț. Un cadru didactic nesigur pe disciplină pe care o predă sau care are o slabă imagine de sine se va simți în general amenințat de manifestările de conformism implicite comportamentului creativ și va avea puține șanse de a induce în copii o atitudine relaxată, absolut esențială în creativitate (Tanase, A., 2009, p. 34).

Multiplele posibilități de manifestare a creativității copilului trebuie dirijate prin dezvoltarea imaginației, a spiritului de observație, prin stimularea formelor de expresie și inițiere în limbaj plastic dar și muzical, pentru a-și putea exprima fiecare personalitatea, în modalități proprii și adecvate disponibilităților temperamentului. În ceea ce privește aspectul creativității ca și caracteristică a personalității actualizate, aceasta este evaluată prin diferite probe care permit măsurarea indirectă a creativității, prin evaluarea unor factori corelați pozitiv cu potențialul creativ, cum ar flexibilitatea și originalitatea găndirii, rezistentă la absurd, toleranță la ambiguitate, abilitatea de manipulare a simbolurilor, gândirea divergentă sau capacitatea de abstractizare (Macsinga, I.,2003, p.144)

III.1.1 Metode de stmulare a creativității în învățământ preșcolar

Brainstorming-ul “metoda asaltului de idei”; “furtuna în creier” această metodă poate fi definita ca o “modalitate de a obține, într-un rastimp scurt, un număr mare de idei de la un grup de oameni”. Considerată a fi cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității în condițiile activității în grup, încurajând participarea tuturor membrilor grupului (Colceriu, L., 2010, p. 64).

Tehnica 6/3/5 reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcția de “idei din idei” în domeniul creativității. Această metodă are ca obiectiv stimularea creativității de grup a copiilor prin solicitarea de a găsi cât mai multe soluții/ idei având la bază o temă dată (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 289).

Metoda Philips 6/6 este o metodă de stimulare a creativității care constă în implicarea a 6 participanți la rezolvarea unei sarcini, timp de 6 minute. Are ca obiectiv stimularea creativității individuale și de grup prin emiterea de idei de către șase membri timp de 6 minute pentru rezolvarea unei sarcini probleme, teme puse în dezbatere (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 296).

Tehnica viselor este o tehnică bazată pe meditație în care copilul își lasă în voie imaginația să lucreze pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor, cum ar arăta locuința lui, colegii, școala, parcul etc., apoi compară visul cu realitatea în vederea obținerii unor situații viabile pentru viitor. Are ca obiectiv stimularea imaginației prin crearea de situații comparabile cu cele existente în viața reală (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 301).

Metoda exercitiului. Din metodele didactice tradiționale, principala metodă în cadrul unor astfel de activități este metoda exercițiului. Prin exerciții copiii își perfecționează acuitatea vizuală, spiritul de observație, dobândesc unele deprinderi practice legate de cunoașterea diferitelor procedee, a unor tehnici de lucru. Prin exercițiu, chiar și în forma exercițiului-joc copilul mereu repetă cu drag aceleași acțiuni. De asemenea, pe măsură ce priceperile și deprinderile se formează copiii au perspectiva unei activități creatoare, plăcute.

Descoperirea presupune raportarea continuă la experiențele anterioare, rezultatul descoperii fiind întotdeauna o nouă achiziție favorizând dezvoltarea aptitudinilor, intereselor, a deprinderilor de investigare, a unei atitudini explorative. De exemplu în obținerea formelor spontane elevii află prin descoperire cum pot fuziona culorie, cum se amestecă acestea, etc.

Sinectica reprezintă asocirea unor elemente diverse, aparent fără importanță pentru producerea de noi idei. Are la bază ideea că succesul în rezolvarea problemelor crește prin înțelegerea componentelor emoționale, considerate a fi mai importante decât cele intelectuale.

Învățarea prin descoperire are drept caracteristică definitorie faptul că materialul de învățat nu este prezentat în forma lui finală implicând din partea copilului o anumită activitate mentală, constituind un act de creație pentru cadru didactic cât și un mijloc de educare a gândirii creatore a copilului.

Audiția muzicală este o metodă care oferă copilului deconectare, relaxare și în mod direct îl introduce în atmosfera de creație. Se știe că omul ascultă muzică din plăcere, pentru relaxare, destindere (Pașca, E., 2014, 160).

Explozia stelară (Starbursting) este o metodă nouă de dezvoltare a creativității ce începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări. Lista de întrebări ințiale, poate generale ca: Ce? Cine? Unde? Când? De ce? poate sugera altele, neașteptate. Această metodă poate fi aplicată și pentru elemente de limbaj plastic dar și pentru cele de cultură muzicală (Pașca, E., 2014, 160).

Metodele expuse sunt metode didactice des folosite pentru stimularea creativității copiilor, fiind decizia cadrului didactic ce metodă va alege pentru atingerea scopului propus înainte de desfășurartea activităților.

O altă condiție de dezvoltare a creativității plastice o constitue dezvoltarea gândirii artistico-plastice și a posibilităților reale de a materializa prin însușirea anumitor tehnici și procedee de lucru.

Gândirea artistico-plastică denumită și gândire în imagini (plastice) vizuale vizează foarte mult latura emoțională, sintetizând un bogat material informativ dar și rezultatele experiențelor anterioare, dezvoltând astfel gustul estetic. Acesta aparține imaginației și de multe ori nu poate fi argumentată pentru că este rezultatul gândirii și imaginației. La vârstele mici se manifestă prin plăcerea de a privi și mai ales de a opera cu obiecte viu colorate, el poate fi educat, acțiune ce trebuie intreprinsă încă de timpuriu în scopul formării lui.

Derularea activităților plastice poate fi un mijloc pentru dezvoltarea gândirii creatoare prin îmbogățirea cunoștințelor iar acest proces de cunoaștere continuă reprezintă un adevarat izvor de informații despre mediu, forme, culori, artă, etc., încurajându-se astfel dezvoltarea aptitudinilor creative și a personalității. Contactul direct cu diferitele materiale didactice sporesc, stimularea creativității desenul fiind unul din mijloacele cele mai apropiate și mai potrivite pentru educația estetică.

III.1.2. Tehnici de lucru utilizate în activitățile de educație plastică

Activitatea artistico-plastică reprezintă reprezintă linia de start în descoperirea aptitudinilor. Dezvoltarea capacităților creatoare presupune inițierea într-o diversitate de tehnici artistice, studierea cu grija a manifestărilor și stimularea inițiativei artistice.

Multiplele posibilitați de manifestare a creativității copilului trebuie dirijate prin dezvoltarea imaginației, a spiritului de observație, prin stimularea formelor de expresie și inițierea în elemente de limbaj plastic pentru a-și putea exprima fiecare personalitatea, în modalități proprii și adecvate disponibilităților temperamentului.

Folosirea tehnicilor de lucru , a unui material sau a altuia , nu reprezintă un scop în sine, ci o modalitate practică pentru realizarea de exerciții. La început aplicate sub forma unor jocuri atractive, odată însușite, tehnicile de lucru vor ajuta la realizarea cu subiecte în concordanță cu sensibilitatea și temperamentul fiecărui elev (Drăghicescu, S., Drăghicescu, F., 2007, pag.8).

Desenul este definit ca fiind reprezentarea grafica a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj, pe o suprafața plană sau curbă, prin linii, puncte, pete, simboluri. Am observat că desenul este un mijloc de expresie de aceeași valoare ca și limbajul, el sădește în sufletul copilului sentimente nobile, înălțătoare.

Desenul realizat de preșcolar este actul său de grație, mijlocul de evadare, căci preșcolarul prin opera sa, se simte liber. Astfel, el are nevoie de elementul de limbaj noi, ce trebuie să le înțelegă și care reprezintă învelișul gândirii artistico-plastice.

Prin intermediul desenului, copiii se pot bucura de această experiență și își pot creea propria lume, așa cum o simt ei sau cum și-ar dori să fie. Pastelurule (creioane cerate) se găsesc sub forma de batoane colorate. Urma lăsată de un pastel seamănă cu o combinație între cretă și creioane colorate. Folosirea lor este apreciată ca fiind o tehnica de „pictură pe uscat”. Pentru o buna reținere a pastelurilor pe suprafața de lucru se alege un suport cu asperitate mai mare: carton, hârtie, evitându-se suprafețele lucioase.

Cu pasteluri se trasează linii, se conturează forme sau se coloreză porțiuni de lucru. Pastelul poate fi folosit pentru amestecuri prin suprapunere, pentru deprindera colorării cu pasteluri se pot face exerciții de colorare pe diferite suprafețe de lucru, cu aspect aspru, texturat sau neted combinând tehnicile de colorare.

Aplicând această tehnică de lucru am observat că preșcolarii utilizează fără rețineri mijloacele didactice, suprafața de lucru prefetrată de copii este hârtia produsul final se poate observa în anexa 1 pagina 47.

Pictura este socotită ”regina artelor” și reprezintă o ramura specifică a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate îmbinând elemente de joc și de creație. Pictura se poate realiza cu diferite instrumente, pe o diversitate de suprafețe astfel:

pictura cu degetele (dactilopictura) des utilizată la grupa mică datorită slabei coordonări motrice, se realizează prin atingerea suportului de lucru cu degetul înmuliat în prealabil în culoare. Această tehnică am aplicat-o cu precădere la grupa mică și am observat că așezând la dispoziția copilului acuarele și apă acesta va fi tentat să utilizeze degetul ca instrument de lucru, obținând diferite forme, rezultatele putând fi observate în anexa 2 pagina 47;

pictura cu pensula pe diferite suprafețe de lucru stimulează imaginația datorită clarității formelor obținute;

ștampilarea cu cele două variante:

-folosirea ștampilelor cu forme diverse confecționate din material diferite: plută, fructe, legume (morcov, cartof ) taiate in jumătate, plastilină pe care cadrul didacric sculptează forme de flori, stele, inimioare, , sau numai forme rotunde, ovale, linii sau nu. Suprafața acestor ștampile se înmoaie în culoare (tempera, goașă sau colorant de zugrăvială) sau se pictează cu pensonul și se aplică pe o suprafța de lucru uscată. Am observat că dând voie copilului să utilizeze diferite mijolace, rezultatele au fost spectaculoase. Descoperind urmele lasate prin stampilare de cartof, mar, morcov, frunze, etc s-au gândit la o arganizare (anexa 3 pagina 48) a lor astfel obținând o compoziție plastică;

-ștampilelor șablon relizate din cauciuc mai gros sau din burete și decupate in diferite forme de nori, de copaci de ființe de lucruri pe care copilul aplică diferite culori iar prin manipularea acestor ștampile începe să debuteze în organizarea unui spațiu plastic cu un subiect propus de cadrul didactic la început apoi ales de el.

pictura cu sfoară se realizează astfel: sfoara este colorată prin înmuiere în diferite culori. Aceste sfori colorate au efecte multiple și deosebite, ele se așează pe foaia de lucru în diferite moduri: în spirală, în linii drepte sau frânte la întâmplare. Deasupra se așează o altă foaie și se presează bine sau se pliază hârtia pe care s-a aplicat culoare, apoi se trag ațele cu atenție maximă. Urmele lăsate pe foi pot forma fondul peste care se poate reveni, dând expresivitate spațiului plastic. Cu aceasta tehnică am lucrat în pereche, pentru a asigură o bună presare și tragere a sforii, motivul imprimând-se pe ambele foi (anexa 4 pagina 48). Rezultatul obținut a dus la lărgirea ariei de lucru și inventând o nouă tehnică pictura cu benzi late în care urmele obținute sunt diferete de cele lăsate de sfoară;

tufuirea reprezintă tehnica în care se lovește ușor foaia de lucru cu vârful pensulei pe care s-a aplicat în prealabil culoare obținând puncte. Procedeul se repetă prin alternarea culorilor. Este o tehnica îndrăgită de copii, rezulatul fiind observat în anexa 5 pagina 49.

presarea/plierea este o tehnică în care se folosesc două coli de hârtie care se suprapun sau chiar o singura foaie care se pliază, după așezarea culorilor. Hârtia se presează pentru întrepătrunderea colorilor obținând prin dirijarea acestora diferite forme anexa 6 pagina 49.

în suflarea libera sau cu paiul pata de culoare care se așează pe foia suport prin suflarea spre aceasta atât liberă cât și cu ajutorul paiului se pot obține deferite forme spontane (anexa 7 pagina 50);

pictura cu ajutorul pieptănului este foarte îndrăgită de copii datorită efectelor rezultate. Se pregătește pe o plăcuță de faianță tempera sau goașă nedizolvată, adică concentrată și cu ajutorul unei periuțe de dinți se ung dinții pieptănului care se trag pe suprafața de decorat, relizând astfel dungi (orzontale, verticale, oblice, valuri), după inspitația fiecaruia dar și dupa felul cum este mânuit pieptănele. Experimentată această tehnică lasă copilul să descopere singur efectele vizuale obținute datorită instrumentului de lucru (anexa 8 pagina 50);

pictura pe lemn, piatră, sau diferite materiale este o tehnică în care prima dată se creionează conturul după care se aplică culoarea.

Modelajul reprezintă o tehnică specifică de modificare în forme plastice inedite a unor materiale moi cum ar fi lutul, argila și plastilina. Modelajul se realizează cu ajutorul palmelor și a degetelor iar pentru obținerea anumitor forme se folosesc instrumente speciale, este o activitate prin care copilul percepe și transfigurează realitatea în mod trdimensional (sesisează volumul, proporțiile), dobândește deprinderi creative, obține produse realizate prin efort fizic propriu.

Prin specificul tehnicilor sale de exersare și lucru, modelajul contribuie la dezvoltarea musculaturii fine a mâinilor, cultivă armonios relația dintre gândire, îndemnare și afectivitate (Bojneag, 2007, p. 42). Modelajul ca mijloc de realizare a activităților artistico-plastice este una dintre cele mai plăcute activități și una dintre cele mai importante din programa activităților desfășurate în grădiniță și importanță sa deosebită decurge din rolul pe care-l are în dezvoltarea multilaterală a copilului. Dezvoltă gândirea, spiritul de observație, imaginația și contribuie la formarea profilului moral al acestuia. La toate acestea se adaugă și mulțumirea pe care o simte copilul când conștientizează atât în timpul lucrului cât și după terminarea acestuia că din mâinile lui a ieșit un obiect ce contribuie la înfrumusețarea sălii de grupă (anexa 9 pagina 51).

III.1.3 Mijloace de realizare a educației muzicale în grădiniță

Mijloacele prin care se realizează educația muzicală la vârstă preșcolară sunt:

-exercițiile muzicale;

-cântecul;

-jocul muzical;

-audițiile muzicale.

Exercițiile muzicale constitue o modalitate de completare a educației muzicale, având rol dublu de metodă dar și de mijloc didactic. Prin metoda exercițiului sunt învățate sau consolidate exemple muzicale, exercițiul însemnând de fapt repetare, revenire iar ca mijloc se înțelege acea creație muzicală simplă, ușoară, de mici dimensiuni prin care sau cu ajutorul careia i se dezvoltă copilului auzul, vocea, simțul ritmic, etc. Cele mai frecvente și eficiente mijloace muzicale sunt creațiile din folclorul copiilor, datorită structurilor ritmice, melodice, dar și a textului deosebit, special pentru a încânta cu muzicalitate, prin numărători, strigături accesibile vârstei preșcolare. Exercițiile muzicale sunt de două feluri: exerciții pregătitoare și exerciții propriu-zise.

exercițiile pregătitoare sunt cele care ajută la realizarea unui moment din activitate: învățarea unui cântec (verbalizarea textului, intonarea unor structuri ritmico-melodice), învățarea unui joc muzical (exerciții ritmice cu bătai din palme, mers ritmic, gesturi sugerate de text, realizarea unei audiții (exerciții de recunoaștere a modului de interpretare) cu durata mică de timp de 3 respectiv 5 minute.

exercițiile propriu-zise sunt nelipsite dintr-o activitate muzicală, ele trebuiesc abordate gradat pentru ca rezultatele să fie pe măsura așteptărilor.

a) în funcție de elementul muzical la care se referă, exercițiile se clasifică în: melodice, ritmice, ritmico-melodice, de cultură vocală, etc.

Exercițiile melodice contribuie la conștientizarea înălțimii sunetelor și la formarea deprinderilor melodice. Se debutează cu exerciții în care copiii sesizează sunete de înălțimi diferite, precum și mersul melodic. Având în vedere particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, aceste exerciții trebuie să aibă un caracter de joc și să fie grupate în jurul sunetului „sol” pe care copiii îl emit corect în mod firesc, fără a forța vocea. Întotdeauna, exercițiile muzicale de acordare și omogenizare a vocii, vor trebui să pornească de la acest sunet, mergând în sens coborâtor prin trepte alăturate sau prin salturi și revenind la sunetul de la care s-a pornit, amplificându-se întinderea exercițiilor în mod treptat, cu scopul de a se mări ambitusul.

Exemple:

Tot în sfera dezvoltării gândirii melodice se înscriu și exercițiile de familiarizare cu intonațiile unui cântec, care constau în detașarea și apoi în intonarea anumitor intervale sau structuri melodice mai degrabă dificile. Cadrul didactic are deci prilejul, prin exerciții deosebit de atractive pentru copii, să-i familiarizeze cu melodia cântecului, să pregătească condițiile pentru însușirea lui cât mai corectă și expresivă.

Exemplu

: „Câte unul pe cărare”

Exercițiile ritmice ajută la dezvoltarea simțului ritmic și la notația ritmică. Acestea combină verbalizrea cu elemente motrice (mers, mișcări, bătăi din palme, cu instrumente de percuție). Duratele vor fi egale în prima etapă, apoi vor fi combinate. Se fac pe structuri ritmice extrase din cântece cunoscute, în care silaba corespunde sunetului.

Exercițiile ritmice pot reproduce diferite sunete ca: ti, ti, ti, ta, ta, ta, tu, tu, tu etc. (sunete care deprind pe copii cu o intonație clară, curată) și se pot imita diferite instrumente muzicale ca: vioara, trompeta etc. Se pot imita si alte onomatopee (du, du, du; bum, bum, bum; mi, mi, mi etc.) precum și unele onomatopee din cântecul respectiv (dacă există – exemplu cântecul „Graiul animalelor”: mu, mu, mu, ham, ham, ham, miau, miau, miau etc.).

Intuirea pauzei se face, pentru început, prin marcarea ei prin bătăi din palme sau într-un instrument de percuție, înlăturând astfel tendința copiilor de a nu o respecta.

Exemple:

Exercițiile de cultură vocală sunt foarte importante deoarece pregătesc vocea și auzul copiilor pentru activitatea propriu-zisă de educație muzicală. Ordinea acestora este următoarea: exerciții de respirație, verbale și apoi de intonare. Prin acestea copiii își formează deprinderile de respirație, pronunție, dicție, și execuție corectă, omogenă, sincronizată.

Exemplu:

Exercițiile armonico-polifonice sunt exercițiile insoțite de gesturi realizate de doi copii (unul indicând sunetele de sus iar celălalt sunetele de jos).

În funcție de modul de realizare sunt clasificate în exerciții: de execuție, de recunoaștere, de creație. Abordarea didactică a exercițiilor se diferențiză în funcție de modul de realizare.

Astfel, la exercițiile de execuție se procedează în felul următor: prezentarea model, explicarea și formularea cerințelor, executarea de către copii, analizarea și corectarea greșelilor, reluarea exercițiului și evaluarea.

Exercițiile de recunoștere solicită atenția auditivă și gândirea copiilor și vor avea următoarea succesiune: prezentarea materialului sonor, explicarea și formularea cerințelor, rezolvarea sarcinii, analizarea și evaluarea răspunsurilor. Se impun niște condiții speciale pentru desfășurarea acestor exerciții: asigurarea liniștii și atenției. Pentru recunoaștere, vor fi propuse cântece, jocuri, audiții însușite anterior, precum și stabilirea sursei sonore (voce, instrument muzical).

Exercițiile de creație sunt foarte complexe, deoarece solicită copiilor să demonstreze toate cunoștințele și deprinderile muzicale dobândite. Sunt recomandate, ca și cele de recunoaștere, a fi abordate începând cu grupa mare. Desfășurarea lor cuprinde următorii pași: reactualizarea problemei muzicale, prezentarea sarcinilor de rezolvat, rezolvarea exercițiului, analizarea și evaluarea. Realizarea lor va porni de la intonarea model a fragmentului, după care copiii vor trebui să conceapă răspunsul muzical pe versuri date sau inventate de ei. De exemplu:

Aceste activități își au locul în lecția de educație muzicală încă din primul moment, cel pregătitor, și apoi pe tot parcursul acesteia, mai ales la dirijarea învățării sau obținerea performanței. Pentru a-și atinge scopul urmărit, ele trebuie să fie organizate gradat și sistematic. Nu trebuie făcute formal, la întâmplare, ci trebuie pregătite și desfășurate cu multă atenție și reluate ori de câte ori există această posibilitate (Pașca, E., M., 2014, pag. 180).

Cântecul

Principalul mijloc de educație muzicală este cântecul. Datorită strânsei legături dintre muzică și textul literar și datorită faptului că un cântec se execută cu vocea, care e mai aproape de puterea de percepere a copilului decât sunetele instrumentale, acest gen al artei muzicale este mai accesibil copiilor. Din fragedă copilărie copilul aude cântece și încearcă și el să cânte singur. Participarea activă a tuturor copiilor la cântatul colectiv contribuie la dezvoltarea muzicală individuală. Cântecul ajută la dezvoltarea vorbirii copiilor, întărește aparatul respirator, ridicându-i tonusul vital (Pașca, E., 2014, p.181)

Cântecul este creația muzicală ce rezultă din îmbinarea perfectă a muzicii cu poezia. În această unitate melodie – text importanța cea mai mare revine melodiei. De asemenea cântecului ca mijloc principal de realizare a educației muzicale rezultă din importanța pe care o are în formarea deprinderilor muzicale, precum și din contribuția sa înseamnă la realizarea educației estetice, intelectuale, patriotice și moral-cetățenești a copiilor.

În culegerile de cântece pentru preșcolari se urmărește ca îmbinarea dintre text și muzică să se sudeze perfect, astfel încât să fie o unitate, pentru a putea reda frumosul, adevărul, dreptatea, umanitatea și pentru a putea înlătura minciuna, nedreptatea, necinstea, toate acestea în versuri care reflectă puterea de înțelegere a copilului. Prin faptul că emoționează, dezvoltă sentimente, convingeri și oferă minunate pilde de urmat, cântecele exercită și o funcție social educativă. În acest scop, eu mi-am propus să mă ocup, încă de la începuturile muncii mele ca educatoare, în mod egal de toți copiii, nu numai de cei dotați muzical.

Pentru a fi frumos interpretate, cântecele trebuie selecționate după principiul accesibilității, rânduri scurte cu ambitus mic, țesute pe intervale alăturate, ritm simplu, curgător, cuvinte ușor de pronunțat și cu un conținut lesne de asimilat, și să ducă la reținerea ideei.

Folclorul copiilor ilustrează interesul și capacitatea pentru redarea lumii înconjurătoare, spontaneitatea și firescul în crearea desenelor ritmice și melodice, calități ce impun anumite criterii de selecție a repertoriului destinat educației muzicale a copiilor: accesibilitatea, valoarea artistică, educativă și didactică.

În imaginile artistice ale cântecelor, copilul trebuie să se regăsească pe sine, pentru ca în felul acesta să considere cântecul ca ceva care face parte integrantă din viața lui.

Cântecele trebuie să oglindească imagini din viața micilor preșcolari, din joaca acestora, din mediul familial și din natură, unde întâlnește diferite personaje și vietăți foarte dragi.

Prietenii de joacă ai copiilor – fluturași, albinuțe, mielușei, puișori, cățeluși, pisicuțe, etc., precum și imaginea bunicilor, părinților sau a fraților, nu trebuie să lipsească din cântecele pentru copii, alături de care vor fi înglobate și cântece care exprimă, pe înțelesul, munca pe ogoare, șantiere, uzine, întruchipată în imaginea și onomatopeele mașinilor, a tractorului, a ciocanelor, etc., pe care copiii le imită cu plăcere.

Cântecele trebuie cântate zilnic. Fie că avem sau nu în program activități muzicale, ele trebuie cântate pentru plăcerea, bucuria ce o produc. De exemplu, dacă știm un cântec despre spălatul pe mâini, să-l cântăm în timpul activităților de dezvoltare personală când copiii se spală pe mâini. De aceea un rol deosebit il au tranzițiile, trecerea de la o activitate la alta find foarte ușor realizată cu ajutorul cântecelor scurte cu mișcări care destind copilul și-l pregătesc practic pentru ceea ce urmează. Dacă o pasăre zboară peste capetele noastre și copiii știu un cântec despre pasăre, nu pierdem prilejul să îl cântăm atunci.

Copiii trebuie încurajați în eforturile lor muzicale. Niciodată să nu-i spunem unui copil că nu cântă bine ori că nu știe să cânte. În general, copiii mici nu au deprinderea de a cânta în grup. Ei scot tot felul de sunete ori chicoteli, în nici un caz în ideea unui cor bine organizat. În acest caz, nu este foarte important dacă se păstrează sau nu ritmul. Esențial este faptul că preșcolarul se bucură de muzică și învață să o aprecieze.

Pentru organizarea optimă și eficientă a însușirii unui cântec trebuie să avem în vedere următoarele momente:

familiarizarea copiilor cu conținutul cântecului;

anunțarea titlului și a autorului;

interpretarea model de către educatoare (eventual cu acompaniament instrumental) sau audierea lui (prin intermediul mijloacelor audio);

analiza sumară a cântecului (conținut de idei, număr de strofe, caracterul melodiei);

reluarea interpretării model;

învățarea propriu-zisă a cântecului (educatoarea împarte cântecul în unități / arcuri ritmico -melodice, care sunt comparate și însușite pe rând de către copii, apoi asamblate);

cântarea integrală și expresivă a cântecului.

Cântecul va fi reluat apoi în modalități variate de interpretare care vor avea drept scop: consolidarea cântecului, formarea independenței de intonare, exersarea empatiei.

O latură importantă în predarea cântecelor o constituie formarea sunetului corect al copilului. Registrul vocii nu este mare, el nu poate să atingă sunetele deopotrivă de bine deoarece au coardele vocale relativ scurte și subțiri, de aceea ei nu cântă prea tare dar cântă sonor.

Calitatea de bază pe care o formăm cântului copiilor este executarea lui expresivă. Munca începe de la grupele mici, atunci când educatoarea urmărește obținerea pronunțării prelungi, continuă la grupele mijlocii când copiii își însușesc deprindera de a cânta mai lent întreaga melodie pentru ca la grupa mare să execute nu numai cântece line și melodioase, ci să și redea sonoritatea mai ușoară a cântecelor dinamice. Astfel, acești copii, drept rezultat al învățării, trebuie să știe să execute diferite cântece cu sunete variate.

În procesul învățării cântecelor o latură esențială o constituie respirația, folosirea ei corectă contribuind la o bună sonoritate a cântecelor. Datorită conformației toracelui, copiii mici au respirație scurtă, caracterizată prin mișcări respiratorii scurte și dese și prin expirații precipitate. Dar respirația pentru cânt a copiilor poate fi dezvoltată în direcția dorită, educatoarea trebuind să fie atentă că la grupele mici de copii să nu își întrerupă respirația în mijlocul cântecului, la aceasta contribuind demonstrarea educatoarei și selecționarea unor cântece cu fraze muzicale scurte. Este necesar de reținut că ținuta corespunzătoare în timpul cântecului (copilul nu trebuie să se gârbovească sau să lase capul în jos) contribuie la respirația corectă, deci și la o mai bună sonoritate.

Pronunția corectă și clară a cuvintelor din textul cântecului constituie o condiție necesară a expresivității. Trebuie să urmărim sistematic ca preșcolarii să intoneze alungit vocalele (a, o, u, ă, i), acestea contribuind la sonoritatea melodică a cântecului în ansamblu și a consoanelor care necesită o pronunție scurtă și clară.

Pentru a realiza un cânt unitar și armonios, trebuie ca toți copiii să învețe să cânte odată începând și terminând în același timp, fără să țipe, păstrând exact ritmul, accelerându-l și încetinindu-l în același timp. Important este ca în viața grădiniței și a familiei, să pătrundă cântecul și copiii să-l iubească.

Jocurile muzicale

După cum arată însăși denumirea lor, jocurile muzicale constituie o îmbinare a jocului cu muzica. Ele satisfac pe de o parte interesul copiilor pentru muzică, iar pe de altă parte nevoia lor de mișcare.

Prin jocul muzical se formează priceperi și deprinderi muzicale, deoarece menține interesul și atenția în timpul activităților, dezvoltă auzul, îndemânarea, calitățile intelectuale și ușurează integrarea în activitățile grădiniței. Prin jocul muzical se cultivă imaginile de mișcare legate de acțiune, de activitatea practică, influențând formarea actelor de voință. El contribuie îndeosebi la dezvoltarea simțului melodic și a simțului ritmic al copiilor, neavând o formă proprie fixă și se organizează ca o activitate vie, având ca obiectiv o anumită sarcină didactică și apelând la un material muzical devers.

În funcție de mijlocul muzical cu care se combină, jocurile se clasifică în: jocuri muzicale axate pe cântece, jocuri muzicale axate pe exerciții, jocuri muzicale axate pe audiții.

În funcție de sarcina muzicală urmărită, jocurile se clasifică în: jocuri muzicale melodice, ritmice, jocuri muzicale cu mișcări sugerate de textul cântecului, jocuri dans, jocuri muzicale pentru însușirea elementelor de expresie, jocuri muzicale pentru diferențierea timbrelor, jocuri muzicale armonico-polifonice, jocuri muzicale pentru cultura vocală, jocuri muzicale de creație, jocuri spectacol.

Jocul muzical axat pe cântec presupune dinamizarea activității de cântare, prin îmbogățirea ei cu diverse mișcări și procedee de interpretare.

Jocul muzical axat pe exerciții constituie un prim punct de atracție pentru copii și

poate fi imaginat astfel să le sugereze sarcinile ce trebuie îndeplinite.

Jocul muzical axat pe audiție se desfășoară frecvent sub forma ghicitorii.

Jocul muzical melodic valorifică predominant melodia și diferitele metode de interpretare: pe roluri (cu personaje), solist–grup, cu repetări în ecou. Exemplific cu următoarele cântece: „Barza”, „Trai bun” (folclorul copiilor), „Iepurașul și băiețașul”, „Ecoul”, „Merge rața către lac”, „Azi Grivei e mânios” de Liviu Comes, „Moțata” de Anton Scornea. Realizarea lor necesită multă siguranță în intervențiile copiilor – soliști sau ale grupelor, atenție și expresivitate în același timp. Contribuie la formarea deprinderii de a executa, a recunoaște și a valorifica în mici creații, elementele melodice iar sarcinile impuse pot fi:

perceperea diferențelor mari de înălțime. În perioada prenotației copiii sunt ajutați să sesizeze înălțimile diferite prin asocierea acestora cu onomatopee sugestive și gesturi spațiale;

Exemplu: „Ursul și păsărelele”

executarea și recunoașteraea acestor sunete înalte și joase în exemple muzicale;

Exemplu:

crearea unor mici melodii cu sunete înalte și joase, pe structuri ritmico – melodice asemănătoare celor din cântece cunoscute și pe texte diferite;

Exemple: „Trenul” de Corneliu Mereș

Ti –ca, ti – ca etc.

intuirea mersului melodic ascendent sau descendent în cântece și exerciții.

Exemple: „Arată ce am cântat!”, „Desenează ce cânt!”, „Cântă ce am arătat!” urmăresc transpunerea sensului liniilor melodice în mișcarea corespunzătoare a mâinii sau în desen și invers.

recunoașterea cântecelor după un fragment melodic.

Exemplu: „Ghici, ghicitoarea mea, ce cântec se cântă așa?”

Jocul muzical ritmic ajută și pregătește copiii pentru inițiereea instrumentală, întrucât realizarea lui se face prin marcarea ritmică (a timpului, a structurii ritmice, a pauzelor). La început este utilizat corpul ca instrument de acompaniament, prin bătăi din palme și picioare, iar apoi vor fi folosite și jucării muzicale, obiecte sonore sau instrumente de percuție ușor de mânuit. Propun exemplele: „Dogarul” (folclorul copiilor), „Ninge linistit”, „Zidarii”, „Puișorii vrabiei”, „1 Iunie”, „Omul de zăpadă”, „Fraga” de Dan Voiculescu. Jocul muzical ritmic se axează, în mare parte, pe scandarea versurilor, folclorul copiilor oferind un material bogat și divers care acoperă toate problemele ritmice ale educației muzicale la vârste mici:

Jocul muzical cu mișcări este ușor de realizat deoarece sarcinile sunt sugerate de text cu indicații precise, dar pot fi stabilite și de educatoare sau învățător. Dificultatea acestora constă în executarea sincronizată, în colectiv, simultan cu interpretarea cântecului. Recomand: „Soldații”, „Vânătorul”, „La râu”, „Șade rața pe butoi”, „Cântec de primăvară”, „La pădure”. Exemplu: „La pădure” –se desfășoară astfel: la refren, copiii execută ritmic mișcările sugerate de textul cântecului.

Jocul muzical – dans formează deprinderea de a executa diferiți pași de horă, marș, alergare, sincronizați cu interpretarea. Pentru aceasta, copiii vor cunoaște foarte bine cântecul și structura lui (strofa și refrenul), deoarece pe fiecare fragment sunt alți pași de realizat.

Jocul muzical pentru însușirea elementelor de expresie (nuanțe, tempo) contribuie la formarea unor deprinderi pregătitoare de interpretare artistică a cântecelor.

Jocul muzical pentru cultura vocală urmărește aceleași probleme ca și exercițiile de respirație, dicție și emisie.

Exemple: „Mirosim o floare” – se inspiră, se expiră, se rostește „Ce frumos miroase floarea!”

Jocurile muzicale de creație abordează o activitate muzicală superioară, de valorificare creatoare a cunoștințelor și deprinderilor dobândite de copii în activitățile muzicale.

Jocurile muzicale – spectacol sunt cu adevărat forma completă din punct de vedere muzical al jocului, deoarece combină cântarea, dansul, gestul, mimica, acompaniamentul, mânuirea unor imagini. Necesită o pregătire temeinică atât din partea copiilor cât și a propunătorului, atenție și oferă o modalitate de exteriorizare artistică deosebită anexa 10 a, b și c (Pașca, E., 2014, p.186) .

Pentru grupa de vârstă 3 – 4 ani jocurile muzicale vor fi centrate pe mișcare, iar începând cu vârsta de 5 ani vor fi abordate și cele bazate pe elementele melodice, ritmice, dans,

armonico – polifonice sau spectacol, putând fi realizate într-o activitate de sine stătătoare, ținând cont de timpul rezervat unei activități muzicale. Jocul este și o modalitate de fixare a unui cântec, de aceea s-a observat o mai solidă învățare prin adăugarea unor elemente de joc la repertoriul muzical însușit, indiferent de categoria de vârstă.

Trebuie făcută însă o precizare legată de noțiunea de joc. Jocul muzical, ca mijloc de dezvoltare a aptitudinilor muzicale, este o exteriorizare a imaginii sonore cuprinsă în creațiile muzicale și nu trebuie confundat cu jocul didactic, ca metodă de lucru.

Jocurile muzicale bazate pe audiție presupun o pregătire anterioară specifică acestui mijloc. Jocurile muzicale, prin complexitatea lor, sunt instructive și educative, atractive, dinamice, le dezvoltă copiilor gândirea, atenția, memoria, imaginația. Prin structura și conținutul lor contribuie la socializarea, dezvotarea spiritului de observție, a îndemânării și perspicacității, dând un caracter concret practicării muzicii.

Audiția muzicală este un mijloc de învățământ prin care se dezvoltă deprinderea copiilor de a asculta o piesă muzicală și de a înțelege în general muzica pe calea dezvoltării receptivității muzicale, ce poate fi utilizată atât în cadrul activităților cât și în afara acestora. Începând din preșcolaritate, audițiile muzicale sunt foarte îndrăgite de către toți copiii, dacă au un conținut corespunzător nivelului lor de dezvoltare muzicală și dacă sunt adecvate particularităților lor de vârstă.

Primul contact al copiilor cu muzica se realizează de la vârsta antepreșcolară datorită surselor muzicale oferite de mediul de viață. În grădiniță, audiția muzicală organizată, formează și dezvoltă copiilor deprinderea de a asculta conștient, precum și capacitatea de a înțelege mesajul muzical.

În prezentarea cântecelor care urmează a fi audiate, educatoarea trebuie să evoce imagini sugestive sau să utilizeze tablouri ilustrate corespunzător conținutului literar. În organizarea audițiilor, educatoarea se poate folosi și de mijloace tehnice audio-vizuale. Preșcolarii audiază cu interes cântece din repertoriul lor, interpretate de coruri de copii. Cu aceeași atenție ei audiază cântece interpretate de educatoare.

Totodată, pentru ca materialul de cântece să captiveze atenția și interesul copiilor în timpul audiției, mai este necesar să îndeplinească și alte condiții precum: cântecele să fie frumoase, atractive, valorose; să fie accesibile înțelegerii copiilor; să fie prezentate în interpretări valoroase, să fie dozate progresiv (ținând cont de posibilitatea de înțelegere a copiilor).

Este indicat ca înainte de audierea unui cântec, să aibă loc un moment pregătitor, în care să se discute ideile principale caracteristice prin care sunt redate mai plastic imaginile artistice.

Alegerea pieselor de audiat trebuie să se facă ținând seama de aceleași criterii ca și în selectarea cântecelor: accesibilitatea, valoarea artistică și educativă și concordanța cu subiectul activității. O importanță deosebită trebuie acordă pregătiirii tehnice și a informării asupra datelor necesare despre compozitorul piesei, conținutul, genul, interpretul sau formația, etc.

Accesibilitatea textului de audiat este foarte importantă, valoarea artistică și educativă a pieselor asigură atenția și interesul copiilor pentru activitate, tematica trebuie să coincidă cu subiectul, să răspundă conținutului de idei, repertoriul se alege și se organizează, pregătirea cadrului didactic ce constă într-o bună informare despre conținutul ce urmează a fi abordat, pregătirile tehnice sunt foarte importante fiind pași ce nu pot fi săriți într-un demers didactic.

Audiția muzicală impune parcurgerea anumitor etape care sunt deosebit de importante:

pregătirea copiilor pentru audiție prin activități introductive: asigurarea disciplinei; crearea cadrului necesar desfășurării audiției; captarea atenției copiilor prin: povestire, tablou, portret, conversație, etc;

desfășurarea audiției prin anunțarea titlului lucrării, a autorului și a interpreților; informații (succinte și relevante) despre autor și operă; jalonarea unor aspecte ce trebuie urmărite, audierea lucrării;

comentarea audiției printr-o conversație privind caracterul piesei, destinația, structura ei, etc. Și exprimarea propriilor impresii declanșate de muzica audiată;

reluarea audiției prin reaudierea unor fragmente caracteristice sau a întregii piese;

încheierea activității cu recomandări de a audia muzica și concluzii.

Pentru activizarea preșcolarilor implicați în activitatea de educație muzicală se pot organiza jocuri ca: „Recunoaște instrumentul!”, „Desenați, inspirați de muzica audiată!”,

„ Mișcă-te în ritmul audiat!”.

Audiția muzicală, mijloc indispensabil de educație muzicală, poate fi integrat în diferite moduri în procesul instructiv-educativ: poate înlocui cântarea model, poate ilustra aspecte ale creației unor compozitori, poate înlocui un alt mod de interpretare, poate fi fond muzical pentru alte activități, durata acestora nu trebuie să depășescă 10 minute în această perioadă. Copiii dobândesc astfel, încă de la vârstă preșcolară, unele priceperi și deprindeti care stau la baza gustului pentru frumos, a înțelegerii și aprecierii lui. Cadrul didactic trebuie să-i stimuleze pe copiii timizi prin aprecieri și să nu-i neglijeze pe cei care manifestă aptitudini muzicale aceștia având nevoie de îndrumare, antrenare aceste lucruri trebuie făcute cu mult tact, dibăcie adică o strategie didactică forte bine pusă la punc (Dolgoșev, M., Marinescu, E., 1966, p.148)

III.2. Proiectarea activităților domeniului estetic și creativ

Proiectarea pedagogică reprezintă activitatea de anticipare valorică a rezultatelor educației/instruirii, organizată, planificată și realizată prin optimizarea raporturilor dintre obiective-conținuturi-metodologie-evaluare în condițiile unui context determinat la nivelul sistemului și al procesului de învățământ. Analiza conceptului de proiectare pedagogică solicită evidențierea dimensiunii sale teoretice, metodologice și practice (Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.,B., Pânișoară I., O., 2008, pag. 363).

Proiectarea presupune imaginarea sau anticiparea unei activități prin raportare la un scop foarte bine precizat. Faptul că desfășurarea activităților școlare coincide cu anii cei mai valoroși din viața unei persoane, ne obligă într-o oarecare măsură să acceptăm proiectarea activității educative, în plan existențial, general drept responsabilitatea umană fundamentală, iar în plan concret, ocupațional drept responbilitate profesional-pedagogică.

Proiectarea curriculară integrează următoarele demersuri ale cadrului didactic:

Lectura personalizată a programei școlare;

Elaborarea planificărilor calendaristice;

Efectuarea proiectării secvențiale (Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.,B., Pânișoară I., O., 2008, pag. 370).

Lectura personalizată a programei se referă la adaptarea practică a demersului proiectiv la nivelul grupului, aceste programe sunt stabilite la nivel național și reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice și au în componența lor: note de prezentare, obiective-cadru, competențe generale, activități de învățare și sugestii metodologice.

Elaborarea planificărilor calendaristice presupune parcurgerea anumitor etape: stabilirea asocierilor și a corespondențelor dinte obiectivele de referință și conținuturi, ordonarea/ împărțirea conținuturilor instructiv-educative, detalierea conținuturilor, alocarea resurselor considerate necesare,

Efectuarea proiectării secvențiale cu proiectarea temelor anuale de studiu, fiecărei activități de învățare îi vor fi asociate resurse materiiale, resurse umane și resurse procedurale necesare unui bune desfășurări a procesului didactic. Proiectarea activităților didactice cu stabilirea formei de organizare a activității, a obiectivelor, detalierea conținutului științific, fixarea strategiilor didactice, fixarea structurii procesuale a activității didactice cu etapele ei și a evaluarii.

Stabilirea structurii procesuale a activității didactice se concretizează sub forma proiectului de activitate didactică (denumit în literatura de specialitate proiect didactic, plan de activitate, design instrucțional) acesta reprezintă un important instrument de lucru pentru cadrul didactic în care scopul urmărit vizează o succesiune logică de etape în care copiii sunt antrenați pe o anumită perioadă de timp pentru obținerea unui randament școlar maxim.

Forma detaliata a proiectului didactic trebuie saă cuprindă două părți distincte: o parte generală și o parte analitică.

Partea generală trebuie să cuprindă: data, propunătorul, domeniul experiențial, tema anuală de studiu, subtema, tema activității, scopul, tipul activității, obiective operaționale, strategia didactică (metode și procedee didactice, mijloace de învățământ, mod de organizare), resurse, forma de evaluare.

Partea analitică cuprinde etapele desfășurării activității în funcție de tipul de activitate.

În funcție de modul de concepere și realizare a activităților de predare- învățare-evaluare, acestea sunt clasificate astfel: mixtă, de predare, de consolidare, de recapitulare cele mai eficiente tipuri de activități ale perioadei preșcolare fiind predare, consolidare, de recapitulare.

Activitățile de predare (dobîndire de noi priceperi, deprinderi și cunoștințe plastice în cadrul activităților de educație plastică și dobîndire de noi priceperi, deprinderi și cunoștințe muzicale în cadrul activităților de educație muzicală) cuprind anumite etape cum ar fi în cadrul activităților de educație plastică: pregătirea motrică prin exerciții specifici muschilor mici, prezentarea materialului didactic și intuirea lui, dirijarea învățării, obținerea performanței și asigurarea retenției și a transferului. Trebuie explicată și demonstrată modalitatea de realizare iar creearea unei atmosfere placute cu ajutorul elementelor muzicale este indicată. Făcând o paralelă cu activitatile muzicale care au ca etape: pregătire vocal-auditivă ( prin exerciții specifice și repetarea unui cântec sau joc muzical), prezentarea materialului stimulativ, dirijarea învățării prin predarea căntecului, obținerea performanței de preferat prin transformarea în joc muzical, asigurarea retenției și a transferului, observăm că în cadrul acestui tip de activitate etapele sunt aceleași.

Activități de consolidare (aprofundare de priceperi, deprinderi și cunoștințe plastice în cadrul activităților de educație plastică și aprofundare de priceperi, deprinderi și cunoștințe muzicale în cadrul activităților de educație muzicală) cuprind și ele anumite etape cum ar fi în cadrul activităților de educație plastică: pregătire motrică-manual specifică, reazilarea lucrării, evaluarea, fixarea activității. Aceste tipuri de activități în partea a doua se pot combina cu activități de educație muzicală. Activitățile de consolidare din cadrul activităților muzicalecuprin următoarele etape: pregătirea vocal-auditivă, repetarea unui anumit număr de cântece învățate sau jocuri muzicale urmată de evaluarea și fixarea propriu-zisă.

Activități de recapitulare (fixare și sistematizare a cunoștințelor plastice în cadrul activităților de educație plastică și fizare și sistematizare a cunoștințelor muzicale în cadrul activităților de educație muzicală) din cadrul activitaților de educație plastică se pot concretiza în organizarea de expoziții, concursuri în care copii să-și poată prezenta din lucrarile realizate, iar în cadrul activităților de educație muzicală se pot concretiza în organizarea de progrme artistice, în care nu trebuie să lipsească pregătirea vocal-auditivă, audierea, recapitularea propriu-zisă, evaluare și fixare.

Proiectarea activității anuale (anexa 11 pagina 53)

Actualul curriculum pentru învățământ preșcolar, prin metodologia de aplicare a planului de învățământ, face precizarea că programul de studiu se va organiza în jurul celor șase mari teme. Pornind de la aceste teme, anual , pe grupe de vârstă se stabilesc proiecte ce urmează a se desfășura pe parcursul întregului an școlar. Se pot derula proiecte cu o durată de maximum cinci săptămâni/proiect sau proiecte de mai mică amploare în funcție de complexitatea temei abordate. De asemenea, pot exista săptămâni în care copiii nu sunt implicați în nici un proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale (Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.,2009, p. 21).

Proiectarea tematică (anexa 12 pagna 56)

Teorii privind învățarea și dezvoltarea copilului la vârste timpurii promovează ideea planificării activității didactice pe proiecte tematice. Un proiect are o structură temporală care ajută educatoarea să organizeze progresiv activitatea copiilor astfel pornind de la cele șase teme se stabilesc proiecte ce urmează a se derula, iar în cazul în care nu se dorește integrarea într-un anumit proiect tematic se stabilesc teme săptămănale fie (anexa 13). Pot fi abordate și teme care să sau nu legate de tema-gazdă cum este cazul proiectelor tematice de o zi (Toma, G., Ristoiu, M., Anghel, M., Nicolae, I., Petre, D., 2010, p. 7)

Proiectarea săptămânală

Presupune eșalonarea tematicii conform temei anuale de studiu.Temele săptămânale independente sunt un bun exemplu.

Proiectul de activitate

Reprezintă un demers anticipativ, adecvat situațiilor concrete de învățare. Curriculum actual impune activități integrate ca tip de activitate pentru activitățile pe domenii experiențiale sau pe categorii de activitate (Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., 2009, p. 37).

III.3. Model experimental de abordare integrat-artistică pentru stimularea creativității copiilor din grădiniță

III.3.1. Mijloace didactice necesare diferitelor tehnici de lucru

Domeniul estetic și creativ acoperă abilitățile de a răspunde emoținal si intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea fața de diferite niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvarii la scop si utilizare. Perioada preșcolară este prima perioadă în viața omului în care copilul manifesta aptitudini și abordeaza cu destule ușurință și cu succes domenii ca: desen, pictură, modelaj și muzică.

Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plastice, copiii își dezvoltă capacitatea de expunere, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile ideei, trăiri sentimente. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte în concordanță cu temperamentul și sensibilitatea fiecaruia.

În activitațile de educație plastică din grădiniță foarte utilizate sunt creioanele colorate, acestea fiind instrumente de lucru cu care copiii lucrează încă de la primele activități. Pentru deprinderea acestei tehnici de lucru se pot face exerciții de colorare pe diferite suprafețe de lucru. Pastelurile colorate (creioane cerate) moi, semidure și dure, creioane de lemn cu mine colorate și cele cu mine de grafit moale (B, 2B,3B), carioci și suprafețele de lucru sunt necesare acestei tenhnici de colorare cu pasteluri (anexa 1 ). Atingerea suprafeței de lucru cu degetul înmuiat în culoare reprezintă dactilopictura (anexa 2 ), instrumentele de lucru pentru această tehnică sunt acuarele cu multe culori(în cutie de plastic), tempera și goașă (în tuburi sau borcănele), paletă pentru așezarea culorilor și vasul pentru apă. Pictura pe piatră sau lemn necesită creionarea elementelor după ce suprafața a fost tratată sau nu și conturarea cu acuarelă, goașă prin aplicarea cu pensula. Pe lăngă cele enumerate nelipsit este vasul cu apa, șervețelul și lacul după uscarea suprafeței pictate.

În tehnica ștampilării diferitele materiale ca pluta, legume taiate și inscripționate, fructe, frunze pe care s-a așezat culoare cu ajutorul pensonului, ștampilele șablon realizare din cauciuc sunt așezate prin presare pe suprafața de lucru. Prin manipularea acestotr instrumente preșcolarul debutează în organizarea spațiului plastic întăi cu subiect propus apoi cu subiect ales de el (anexa 3). Vasul cu apa, hărtia, șervețelul, paleta sunt și ele nelipsite de pe masa de lucru în această tehnică.

La pictura cu sfoară sunt necesare mai multe hârtii, acuarele, goașe, sfoară, penson, vas cu apă, șervețel, paletă efectele spontane obținute prin tragerea sforilor fiind de efect

(anexa 4). Lovirea ușoară a suprafeței de lucru cu vârful pensonului inmuiat în culoare se numește tufuire. Pentru această tehnică avem nevoie de penson, vas pentru apă, șervețel, acuarele, goașe (anexa 5).

Presarea/plierea ca și tehnică de lucru se realizează prin adăugarea de culoare (goașă) pe suprafața de lucru și presare utilizănd cea de a doua suprafață, sau plierea suprafeței pe care s-a adăugat culoare, nu sunt necesare foarte multe materiale în realizarea acestei tehnici (anexa 6). În suflarea cu paiul sau suflarea libera materialele de lucru necesare sunt: pai, hartie, vas cu apă, acuarele, penson, șervețele. Forma lăsată de pată prin atingerea vârfului pensonului înmuiat în culoare, prin suflare conturează spațiul plastic în funcție de temă (anexa 7). Descoperirea efectelor prin utilizarea picturii cu pieptănele pe care s-a așezat cu pensonul/periuța de dinți culoare produce curiozități și mai mari, lăsând loc liber imaginației copilului. Instrumentele de lucru în această tehnică sunt; pieptănele, acuarele, penson/ periuță, vas cu apă, șervețel, hârtie sau orice suprafață de lucru (anexa 8).

Pictura cu plastilină necesită următoarele materiale: planșetă, plastilină, hărtie, șervețele umede. Este bine ca la copiii de grupă mică-mijlocie hârtia ce urmează a fi pictată să aibă conturul înainte de aplicarea plastilinei (anexa 9).

În activitățile de educație muzicală diversitatea exercițiilor muzicale, melodice, ritmice, de cultură vocală, armonico-polifonice, de execuție, de recunoaștere, de creație, cântece, jocuri muzicale trebuie să fie însoțită de punerea la dispoziția copiilor a instrumentelor muzicale ca: orgă, chitară, vioară, trompetă, tamburină, etc. Lăsând la dispoziția copilului instrumentul muzicale veți observa cum curiozitatea va fi încununată de acte de creație.

În concluzie educația muzicală aduce o contribuție de seamă la educația estetică a copiilor și, de asemenea, la educația lor morală, intelectuală și fizică.

Din dorința de a sprijini copiii am creat prin tehnica desenului cu creion moale și apoi conturare fișe de lucru, ce vin în sprijinul Proiectului tematic „Toamna cea bogată”, fișe ce sunt însoțite de ghicitori majoritatea realizate cu sprijinul preșcolarilor dar și creații muzicale adunate, peste care se pot reveni cu diferite tehnici de lucru și utilizând o diversitate mare de materiale în stimularea creativității

III.3.2. Fișe suport

Pe un băț stă agățat

Ciucur dulce parfumat.

Are boabă lângă boabă,

De-l desfaci îți faci o salbă.

(strugurele)

Gustul ei e amărui,

Iar hăinuța-i puf gălbui.

Rotunjoară, drăgălașă,

Face dulceața gustoasă.

(gutuia)

Vitamine multe are,

De-l mănânc-i vei crește mare.

Verde, roșu sau gălbui

Are toamna coaja lui.

(mărul)

Verde, galbenă, zemoasă

Stă frumos pe masa noastră.

Are multe vitamine

Cu bujori îi șade bine.

(para)

O căsuță rotunjoară,

Dacă vrei o ții în palmă,

Iar daca o spargi ușor

Găsești patru frățiori.

(nuca)

Sunt micuțe, drăgălașe,

Movioare și gustoase.

Le culegi, le speli frumos

Și faci un magiun gustos.

(prunele)

Rotunjoară, roșioară,

Durdulie, dolofană.

In mâncare sau salată

De noi toți e preferată.

(roșia)

Lung , gustos și mustăcios,

Nu-i subțire dar nici gros

Noi îl punem iarna toată

Nas la omul de zăpadă.

(morcovul)

Gras, frumos, cu burta mare

E foarte bun în măncare.

Roșu, galben sau gălbui

Iute-n zarzavat îl pui.

(ardeiul)

Rotofei în sac îl pui

Alături de frații lui,

Iar de-i foamea mare, mare,

Pai îi frigi fuga-n tigaie.

(cartofii)

Are formă alungită

La salată-i (zacuscă-i) folosită,

Pe cap poartă pălărie,

Iar rochița-i vineție.

(vânăta)

Îl culegi,

Îl faci făină,

Că la mămăligă-i bună.

(porumbul)

III.3.3. Creații muzicale

1. TOAMNA:

Toam – nă, bi – ne ai ve – nit!

Frun – za-n co – dru-a-n – găl – be – nit

Pă – să – ri – le au ple – cat

Plo – uă-n – tru – na ne-n – ce – tat.

Sugestii: se execută pași pe valori de pătrime, copiii pot merge în coloană sau în cerc, imitând zborul păsărelelor și căderea stropilor de ploaie.

2. VINE TOAMNA

Vi – ne toam – na iar

Și ne-a – du – ce-n dar

Fru – cte dulci și moi

Vân – turi reci și ploi .

Sugestii: mers ritmic în cerc cu brațele ridicate în sus, legănate ușor, grupul va fi organizat în formă de cerc iar în mijlocul cercului va sta un copil care va bate într-o tobiță ritmul. Pe ultima silabă din vers copiii vor face doi pași.

TOAMNA BOGATĂ

Toam – na ne a – du – ce no – uă

Fruc – te și chiar da – că plo – uă

Toa – tă lu – mea o iu – beș – te

Fiind – că rod ne dă – ru – ieș – te.

Sugestii: mers ritmic în cerc, copiii vor bate din palme primele două silabe care sunt mai lungi, iar în mijlocul cercului un copil va bate ritmul cu o tamburină.

4. SFÂRȘIT DE TOAMNĂ

Tris – tă e pă – du – rea-a – cum

Nu mai e ni – meni pe drum

Pă – să – ri – le au ple – cat

Frun – ze – le s-au scu – tu – rat.

Sugestii: mers ritmic în coloană, se merge cu pași apăsați, se mimează zborul păsărilor, căderea frunzelor din copaci, poate fi utilizată că și tanziție.

CONCLUZII

Lucrarea constituie o încercare de a prezenta în prima parte (capitolul I), aspecte ce se referă la educația estetică în grădiniță prezentând domeniul estetic și creativ, specificul educației estetice în învățământ preșcolar și elemente delimbaj plastic și muzical.

Cum creativitatea la vârste timpurii este foarte importantă am îndrăznit să punctez în capitolul II dimensiunile conceptului de creativitate și modalitățile de educare a creativității la vârste timpurii.

Am prezentat în cel de al treilea capitol strategii de stimulare a creativității în activitățile de educație plastică prezentând metode de stimulare a creativității, tehnici de lucru, mijloace de realizare a educației muzicale în învățământ preșcolar continuând cu proiectarea activităților domeniului estetic și creativ și conceperea unei proiectari anuale, a unui proiect tematic numit „Toamna cea bogată” care este însoțit de creații ale copiilor și a unui „Model experimental de abordare integrat-artistică pentru stimularea creativității copiilor din grădiniță”. Am enumerat aici mijloace didactice necesare, diferitelor tehnici de lucru, fișe suport, creații muzicale.

Consider că munca de îndrumare a copiilor de către educatoare în cadrul procesului instructiv-educativ presupune o temeinică cunoaștere și strategii bine puse la punc. Pentru a reuși în realizarea obiectivelor domeniului esteti-creativ este necesar ca în abordarea problemelor de conținut să se țină cont de felul în care copilul gândește și simte, de cum percepe realitatea și care este realitatea propusă de el. Urmărim zi de zi în munca de la catedră cu simpatie eforturile copiilor alimentându-le nevoia firească de exprimare creatoare ce le va spori încrederea în forțele lor proprii, în mijloacele lor de expresie și îndemnați să și le cultive până la momentul când vor descoperi care dintre modurile de expresie li se potrivesc cel mai bine. În această căutare copilul trebuie susținut, grădinița fiind singurul mod organizat unde copilul preșcolar poate fi dirijat în căutarea sa.

Producțiile artistice ale copiilor au rol educativ, deoarece dezvoltă spiritul de cooperare, de acțiune, de formare a limbajului, a sensibilității, a percepției plastice și muzicale, înainte de etapa școlarității. Deoarece copiii au o înclinație naturală la vârsta preșcolară către muzică și desen/pictură ei se antrenează cu plăcere în activități însoțite de melodie și culoare cele mai reușite creații muzicale și plastice fiind cele realizate de către copii, fiind la rândul lor cei mai sinceri critici de artă.

BIBLIOGRAFIE

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup-ghid metodic- , Editura Arves, Craiova, 2002

Bojneag, M., Educație plastica, Editura Tehno-Art, 2007

Colceriu, L., Metodica predării activităților instructiv educative în grădinițe, Editura Sigma, 2010

Cucoș, C. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2009

Curriculum pentru învățământ preșcolar (3-6/7) ani, 2008

Dolgoșev, M., Marinescu, E., Educația muzicală în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966

Drăghicescu, S., Drăghicescu, F., Educație plastică, Editura Aramis, București, 2007

Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., Educație timpurie ghig metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, 2009

Livingstone, T., Copilul vremurilor noastre, Editura Didactica Publishing House, București, 2009

Macsinga, I., Psihologia diferențială a personalității, Editura Mirton, Timișoara, 2003

Pașca, E., Educația muzicală și didactică, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014

Pașca, E., Educația plastică și didactică, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014

Pașca, E., Educație și creație muzicală pentru perioada prenotației, Editura Pim, Iași, 2006

Prescorniță, M., Creativitatea la preșcolari, Editura Arhip Art, Sibiu, 2008

Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R., I., Pânișoară, I., O., Pregătirea psihopedagogică Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Editura Polirom, Iasi, 2008

Roco, M., Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2004

Tănase, A., Repere psihopedagogice ale stimulării creativității copiilor preșcolari, Editura Didactic Pres, Slatina, 2009

Toma, G., Ristoiu, M, Anghel, M., Nicolae, I., Petre, D., Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământ preșcolar, Editura Delta, Pitești, 2010

Voiculescu, E., Pedagogie Preșcolară, Editura Aramis, București, 2003

Anexa 1

Desen cu creiane colorate

Rogojină Delia

Anexa 2

Dactilopictură

Ungureanu Eduard-Sebastian

Anexa 3

Stampilare

Morariu Ștefania

Anexa 4

Pictura cu sfoara

Ispir Miruna

Anexa 5

Tufuirea

Stănescu Bianca

Anexa 6

Plierea

Daju Robert-Vasile

Anexa 7

Suflarea cu paiul

Cojocaru Ana Maria

Anexa 8

Pictura cu piepenle

Sandu Alexia

Anexa 9

Pictura cu plastilină

Maftei Isabela

Anexa 10

a) Cântec, dans și voie bună- șezătoare

b) Dans țigănesc 1

c) Dans țigănesc 2

Anexa 11

PLANIFICARE ANUALĂ

GRUPA MARE

Anexa 12

PROIECT TEMATIC – ,,TOAMNA CEA BOGATĂ’’

TEMA: CÂND / CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ

PROIECT: ,, TOAMNA CEA BOGATĂ’’

SUBTEMELE ABORDATE :

1. ,,TOAMNA RUGINIE” (fenomene specifice)

2. „MERE, PERE ÎN PANERE!”

3. ,,HORA LEGUMELOR”

4. ,,FLORI, PARFUM ȘI CULOARE”

5. ,,TABLOU DE TOAMNĂ”

GRUPUL – ȚINTĂ: Grupa mare

RESURSE UMANE: copiii, educatoare, părinții, bunici;

RESURSE MATERIALE: pliante cu imagini despre toamnă, cărți cu povești și poezii despre toamnă, fructe, legume, flori naturale, jetoane, CD, calculator, televizor, etc;

PERIOADA DERULĂRII PROIECTULUI : 5 săptămâni

METODE: observația, conversația, explicația, experimentul, problematizarea, învățarea prin descoperire, brainstorming-ul.

EVALUAREA PROIECTULUI

Vizite la florărie, la piață, la aprozar;

Organizarea de expoziții cu lucrările copiilor;

Portofoliile copiilor; CD cu fotografii;

Concurs „Ce știm despre toamnă”;

CENTRE DE INTERES DESCHISE ȘI MATERIALELE puse la dispozitia copiilor:

INVENTAR DE PROBLEME

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:

Obiective cadru

Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere si utilizare corectă a semnificației structurilor verbale;

Obiective de referință

Să participe la activitatea de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor cât și de auditor;

DOMENIUL ȘTIINȚE

Obiective cadru

Dezvoltarea operatiilor intelectuale prematematice;

Dezvoltarea capacități de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

Obiective de referință

Să cunoască relațiile spațiale relative plasând obiectele într-un spațiu dat;

Să denumescă elementele lumii înconjurãtoare;

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

Obiective cadru

Formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești;

Obiective de referință

Să contribuie la îmbogățirea mediului apropiat prin înfrumușețarea acestuia cu lucrări personale;

Să respecte normele igienă alimentară;

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV

Obiective cadru

Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea de desene, picturi, modelaje;

Formarea capacității de receptare a lumii sonore și a muzicii;

Obiective de referință

Să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii ;

Să diferențieze auditiv sunetelor din mediul apropiat și sunetele muzicale;

DOMENIUL PSIHOMOTRIC

Obiective cadru

Formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și aplicativ-utilitare;

Obiective de referință

Să-și formeze o ținută corporală corectă;

Să execute mișcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri.

Dragi părinți,

Începând de săptămâna aceasta vom derula împreună proiectul tematic: ”Toamna cea bogată”. Vom învăța despre schimbările produse în natură odată cu sosirea toamnei, despre fructele de toamnă, despre legumele de toamnă și implicit despre flori. Proiectul se va desfășura pe parcursul a cinci saptămâni.

Vă rugăm sa ne puneți la dispozițe cât mai multe materiale care să ne sprijine pentru derularea cu succes a proiectului.

Vă mulțumim!

,,TOAMNĂ RUGINIE’’( fenomene specifice )

„MERE, PERE ÎN PANERE !”

3. ,,HORA LEGUMELOR’’

,,FLORI, PARFUM ȘI CULOARE”

5. ,,TABLOU DE TOAMNĂ”

Anexa 13

PROPUNERI PENTRU PROIECTUL TEMATIC

1. TOAMNA NEASEMUITĂ

E plină mantia-i brodată

De vânt și stopi mărunți de ploaie,

Și nu se lasă-nduplecată

De soarele ce plânge parcă.

Ea stă la noi, nu vrea să plece

Pân’ce nu lasă pomii goi,

Și bruma cade cănd ea trece

Pe frunzele de iarbă moi.

2. ZÂNA TOAMNĂ

Are-n păr culori o mie

O rochiță aurie

Trena ei de roua-i plina

Pe mătasea fină, fină.

Cu bagheta fermecată,

A copt fructele de-ndată.

A umplut cămările

Rumenind legumele.

3. TOAMNĂ, TOAMĂ….

-Toamnă, toamnă un-te duci ?

-Mă duc ca să scutur nuci.

-Toamnă, toamnă unde pleci ?

-Peste dealurile vrei să treci ?

-Toamnă, toamnă ce-ai adus ?

-În coș fructe eu v-am pus.

-Toamnă, toamă ești frumoasă

Dar ești tare friguroasă !

-Toamnă, cam cât stai la noi,

C-ai adus vânturi și ploi?

Ai adus culori frumoase,

Fructe multe, mari, zemoase.

4. TOAMNA

Vine, vine, vine toamna

Vine încărcată iar,

E bogată și te-ndeamnă

Să primești ce-ți dă în dar.

Iată, acum coboară dealul!

Zâna cu a ei caleașcă,

Și la gâtu-i poartă șal

Ca să nu se zgribulească.

5. MĂRUL, PRUNA ȘI C-O PARĂ

Mărul, pruna și c-o pară

Au plecat la drum de seară

Fiindcă au auzit că vine

Toamna cu panere pline.

Iar trei fructe năzdrăvane

S-au gandit să-i iasă-n cale.

Dar în dealul de la vie,

Le-a plins bruma cenușie.

Și le-a îmbrăcat pe toate

În hainuțe zdrențurate.

Tremurând sub bruma deasă

Au fugit rapid spre casă.

Însă toamna le-a gasit,

Le-a luat, le-a încalzit,

Și le-a pus în coșul ei

Alături de dovlecei.

6. GRERELE NECĂJIT

Sub un firicel de iarbă

Stă un greier și se-ntreabă:

-Ce-am făcut eu toată vara?

C-a venit de grabă toamna!

-M-a prins frigul fără casă,

-N-am măcar o haina groasă,

-Și-am înțepenit de frig,

-Iar de foame nu mai zic…

Stănd pe gânduri și oftând,

Ia venit fuga un gând.

N-ar fi bine de s-ar duce,

La furnica să se culce.

Și-a plecat de-ndată, iute,

La furnică să-l ajute.

Însă ea mai nazdrăvană,

L-a lasat să doarmă afară.

C-a fost leneș și-a dormit

Când furnica a mucit.

7. TOAMNA

A venit acum din deal,

Toamna cu a ei caleașcă

Iar la gâtu-i poartă șal

Ca să nu se zgribulească.

Trena lungă-i e pudrată

În culori nenumărate

Și e foarte așteptată

Pentru a ei bunătate.

8. VÂNT DE TOAMNĂ RUGINIE

Când soarele nu prea mai încălzește,

Și vântul bate așa încetișor,

Iar stopul mic, de ploaie te lovește

Pe obrăjor încet îndurător,

E semn ca toamna cea ne-duplecată,

A poposit ușor, ușor la noi.

Și-a creionat natura fascinantă,

Cu vânturi reci și multe, multe ploi.

9. BOGĂȚIILE TOAMEI

În livada mea din curte

Am pomi mulți cu multe fructe.

Toate-s coapte, gălbioare,

Rumene și bune tare.

Însă azi de dimineață,

Ceața a căzut cam deasă.

Și-a adus în zori cu ea

Bruma, bruma, bruma rea!

10. MAGIA TOAMNEI

Pe câmpuri, dealuri și păduri

Rochița Toamnei scapă anual,

Culori din trenă și din voal

De galben, roșu, verde-ruginiu.

Iar în panere-a așezat culori,

Pe fructele abia culese.

Și le-a pudrat cu lacrimi dese

De brumă și de reci fiori.

GHICITORI

Vitamine multe are,

De-l mănânc-i vei crește mare.

Verde, roșu sau gălbui

Are toamna coaja lui.

(mărul)

Gustul ei e amărui,

Iar hăinuța-i puf gălbui.

Rotunjoară, drăgălașă,

Face dulceața gustoasă.

(gutuia)

Verde, galbenă, zemoasă

Stă frumos pe masa noastră.

Are multe vitamine

Cu bujori îi șade bine.

(para)

Pe un băț stă agățat

Ciucur dulce parfumat.

Are boabă lângă boabă,

De-l desfaci îți faci o salbă.

(strugurele)

O căsuță rotunjoară,

Dacă vrei o ții în ,

Iar daca o spargi ușor

Găsești patru frățiori.

(nuca)

Sunt micuțe, drăgălașe,

Movioare și gustoase.

Le culegi , le speli frumos

Și faci un magiun gustos.

(prunele)

Lung , gustos și mustăcios,

Nu-i subțire dar nici gros

Noi îl punem iarna toată

Nas la omul de zăpadă.

(morcovul)

Rotofei în sac îl pui

Alături de frații lui,

Iar de-i foamea mare, mare,

Pai îi frigi fuga-n tigaie.

(cartofii)

Rotunjoară, roșioară,

Durdulie, dolofană.

In mâncare sau salată

De noi toți e preferată.

(roșia)

Gras, frumos, cu burta mare

E foarte bun în măncare.

Roșu, galben sau gălbui

Iute-n zarzavat îl pui.

(ardeiul)

În butoi stă-ngrămădită,

La sarmale-i folosită,

Are haină peste haină,

E verde sau roșioară.

(varza)

Nu e mică, dar nici mare

Și dă gust bun la mâncare.

Galbenă sau roșcovană,

De-o dezbraci bocești o vară.

(ceapa)

Are formă alungită

La salată-i (zacuscă-i) folosită,

Pe cap poartă pălărie,

Iar rochița-i vineție.

(vânăta)

LUCRĂRI REALIZATE

colorare cu pasteluri stampilare cu plastilină

Zamfirache Andrei Morărașu Diana

pictură cu plastilină pictură pe polistiren

Procopiuc Dilara lucrare colectivă

BIBLIOGRAFIE

Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., Metode interactive de grup-ghid metodic- , Editura Arves, Craiova, 2002

Bojneag, M., Educație plastica, Editura Tehno-Art, 2007

Colceriu, L., Metodica predării activităților instructiv educative în grădinițe, Editura Sigma, 2010

Cucoș, C. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2009

Curriculum pentru învățământ preșcolar (3-6/7) ani, 2008

Dolgoșev, M., Marinescu, E., Educația muzicală în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966

Drăghicescu, S., Drăghicescu, F., Educație plastică, Editura Aramis, București, 2007

Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., Educație timpurie ghig metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, 2009

Livingstone, T., Copilul vremurilor noastre, Editura Didactica Publishing House, București, 2009

Macsinga, I., Psihologia diferențială a personalității, Editura Mirton, Timișoara, 2003

Pașca, E., Educația muzicală și didactică, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014

Pașca, E., Educația plastică și didactică, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014

Pașca, E., Educație și creație muzicală pentru perioada prenotației, Editura Pim, Iași, 2006

Prescorniță, M., Creativitatea la preșcolari, Editura Arhip Art, Sibiu, 2008

Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R., I., Pânișoară, I., O., Pregătirea psihopedagogică Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Editura Polirom, Iasi, 2008

Roco, M., Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2004

Tănase, A., Repere psihopedagogice ale stimulării creativității copiilor preșcolari, Editura Didactic Pres, Slatina, 2009

Toma, G., Ristoiu, M, Anghel, M., Nicolae, I., Petre, D., Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământ preșcolar, Editura Delta, Pitești, 2010

Voiculescu, E., Pedagogie Preșcolară, Editura Aramis, București, 2003

Anexa 1

Desen cu creiane colorate

Rogojină Delia

Anexa 2

Dactilopictură

Ungureanu Eduard-Sebastian

Anexa 3

Stampilare

Morariu Ștefania

Anexa 4

Pictura cu sfoara

Ispir Miruna

Anexa 5

Tufuirea

Stănescu Bianca

Anexa 6

Plierea

Daju Robert-Vasile

Anexa 7

Suflarea cu paiul

Cojocaru Ana Maria

Anexa 8

Pictura cu piepenle

Sandu Alexia

Anexa 9

Pictura cu plastilină

Maftei Isabela

Anexa 10

a) Cântec, dans și voie bună- șezătoare

b) Dans țigănesc 1

c) Dans țigănesc 2

Anexa 11

PLANIFICARE ANUALĂ

GRUPA MARE

Anexa 12

PROIECT TEMATIC – ,,TOAMNA CEA BOGATĂ’’

TEMA: CÂND / CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ

PROIECT: ,, TOAMNA CEA BOGATĂ’’

SUBTEMELE ABORDATE :

1. ,,TOAMNA RUGINIE” (fenomene specifice)

2. „MERE, PERE ÎN PANERE!”

3. ,,HORA LEGUMELOR”

4. ,,FLORI, PARFUM ȘI CULOARE”

5. ,,TABLOU DE TOAMNĂ”

GRUPUL – ȚINTĂ: Grupa mare

RESURSE UMANE: copiii, educatoare, părinții, bunici;

RESURSE MATERIALE: pliante cu imagini despre toamnă, cărți cu povești și poezii despre toamnă, fructe, legume, flori naturale, jetoane, CD, calculator, televizor, etc;

PERIOADA DERULĂRII PROIECTULUI : 5 săptămâni

METODE: observația, conversația, explicația, experimentul, problematizarea, învățarea prin descoperire, brainstorming-ul.

EVALUAREA PROIECTULUI

Vizite la florărie, la piață, la aprozar;

Organizarea de expoziții cu lucrările copiilor;

Portofoliile copiilor; CD cu fotografii;

Concurs „Ce știm despre toamnă”;

CENTRE DE INTERES DESCHISE ȘI MATERIALELE puse la dispozitia copiilor:

INVENTAR DE PROBLEME

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:

Obiective cadru

Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere si utilizare corectă a semnificației structurilor verbale;

Obiective de referință

Să participe la activitatea de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor cât și de auditor;

DOMENIUL ȘTIINȚE

Obiective cadru

Dezvoltarea operatiilor intelectuale prematematice;

Dezvoltarea capacități de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

Obiective de referință

Să cunoască relațiile spațiale relative plasând obiectele într-un spațiu dat;

Să denumescă elementele lumii înconjurãtoare;

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

Obiective cadru

Formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești;

Obiective de referință

Să contribuie la îmbogățirea mediului apropiat prin înfrumușețarea acestuia cu lucrări personale;

Să respecte normele igienă alimentară;

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV

Obiective cadru

Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea de desene, picturi, modelaje;

Formarea capacității de receptare a lumii sonore și a muzicii;

Obiective de referință

Să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii ;

Să diferențieze auditiv sunetelor din mediul apropiat și sunetele muzicale;

DOMENIUL PSIHOMOTRIC

Obiective cadru

Formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și aplicativ-utilitare;

Obiective de referință

Să-și formeze o ținută corporală corectă;

Să execute mișcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri.

Dragi părinți,

Începând de săptămâna aceasta vom derula împreună proiectul tematic: ”Toamna cea bogată”. Vom învăța despre schimbările produse în natură odată cu sosirea toamnei, despre fructele de toamnă, despre legumele de toamnă și implicit despre flori. Proiectul se va desfășura pe parcursul a cinci saptămâni.

Vă rugăm sa ne puneți la dispozițe cât mai multe materiale care să ne sprijine pentru derularea cu succes a proiectului.

Vă mulțumim!

,,TOAMNĂ RUGINIE’’( fenomene specifice )

„MERE, PERE ÎN PANERE !”

3. ,,HORA LEGUMELOR’’

,,FLORI, PARFUM ȘI CULOARE”

5. ,,TABLOU DE TOAMNĂ”

Anexa 13

PROPUNERI PENTRU PROIECTUL TEMATIC

1. TOAMNA NEASEMUITĂ

E plină mantia-i brodată

De vânt și stopi mărunți de ploaie,

Și nu se lasă-nduplecată

De soarele ce plânge parcă.

Ea stă la noi, nu vrea să plece

Pân’ce nu lasă pomii goi,

Și bruma cade cănd ea trece

Pe frunzele de iarbă moi.

2. ZÂNA TOAMNĂ

Are-n păr culori o mie

O rochiță aurie

Trena ei de roua-i plina

Pe mătasea fină, fină.

Cu bagheta fermecată,

A copt fructele de-ndată.

A umplut cămările

Rumenind legumele.

3. TOAMNĂ, TOAMĂ….

-Toamnă, toamnă un-te duci ?

-Mă duc ca să scutur nuci.

-Toamnă, toamnă unde pleci ?

-Peste dealurile vrei să treci ?

-Toamnă, toamnă ce-ai adus ?

-În coș fructe eu v-am pus.

-Toamnă, toamă ești frumoasă

Dar ești tare friguroasă !

-Toamnă, cam cât stai la noi,

C-ai adus vânturi și ploi?

Ai adus culori frumoase,

Fructe multe, mari, zemoase.

4. TOAMNA

Vine, vine, vine toamna

Vine încărcată iar,

E bogată și te-ndeamnă

Să primești ce-ți dă în dar.

Iată, acum coboară dealul!

Zâna cu a ei caleașcă,

Și la gâtu-i poartă șal

Ca să nu se zgribulească.

5. MĂRUL, PRUNA ȘI C-O PARĂ

Mărul, pruna și c-o pară

Au plecat la drum de seară

Fiindcă au auzit că vine

Toamna cu panere pline.

Iar trei fructe năzdrăvane

S-au gandit să-i iasă-n cale.

Dar în dealul de la vie,

Le-a plins bruma cenușie.

Și le-a îmbrăcat pe toate

În hainuțe zdrențurate.

Tremurând sub bruma deasă

Au fugit rapid spre casă.

Însă toamna le-a gasit,

Le-a luat, le-a încalzit,

Și le-a pus în coșul ei

Alături de dovlecei.

6. GRERELE NECĂJIT

Sub un firicel de iarbă

Stă un greier și se-ntreabă:

-Ce-am făcut eu toată vara?

C-a venit de grabă toamna!

-M-a prins frigul fără casă,

-N-am măcar o haina groasă,

-Și-am înțepenit de frig,

-Iar de foame nu mai zic…

Stănd pe gânduri și oftând,

Ia venit fuga un gând.

N-ar fi bine de s-ar duce,

La furnica să se culce.

Și-a plecat de-ndată, iute,

La furnică să-l ajute.

Însă ea mai nazdrăvană,

L-a lasat să doarmă afară.

C-a fost leneș și-a dormit

Când furnica a mucit.

7. TOAMNA

A venit acum din deal,

Toamna cu a ei caleașcă

Iar la gâtu-i poartă șal

Ca să nu se zgribulească.

Trena lungă-i e pudrată

În culori nenumărate

Și e foarte așteptată

Pentru a ei bunătate.

8. VÂNT DE TOAMNĂ RUGINIE

Când soarele nu prea mai încălzește,

Și vântul bate așa încetișor,

Iar stopul mic, de ploaie te lovește

Pe obrăjor încet îndurător,

E semn ca toamna cea ne-duplecată,

A poposit ușor, ușor la noi.

Și-a creionat natura fascinantă,

Cu vânturi reci și multe, multe ploi.

9. BOGĂȚIILE TOAMEI

În livada mea din curte

Am pomi mulți cu multe fructe.

Toate-s coapte, gălbioare,

Rumene și bune tare.

Însă azi de dimineață,

Ceața a căzut cam deasă.

Și-a adus în zori cu ea

Bruma, bruma, bruma rea!

10. MAGIA TOAMNEI

Pe câmpuri, dealuri și păduri

Rochița Toamnei scapă anual,

Culori din trenă și din voal

De galben, roșu, verde-ruginiu.

Iar în panere-a așezat culori,

Pe fructele abia culese.

Și le-a pudrat cu lacrimi dese

De brumă și de reci fiori.

GHICITORI

Vitamine multe are,

De-l mănânc-i vei crește mare.

Verde, roșu sau gălbui

Are toamna coaja lui.

(mărul)

Gustul ei e amărui,

Iar hăinuța-i puf gălbui.

Rotunjoară, drăgălașă,

Face dulceața gustoasă.

(gutuia)

Verde, galbenă, zemoasă

Stă frumos pe masa noastră.

Are multe vitamine

Cu bujori îi șade bine.

(para)

Pe un băț stă agățat

Ciucur dulce parfumat.

Are boabă lângă boabă,

De-l desfaci îți faci o salbă.

(strugurele)

O căsuță rotunjoară,

Dacă vrei o ții în ,

Iar daca o spargi ușor

Găsești patru frățiori.

(nuca)

Sunt micuțe, drăgălașe,

Movioare și gustoase.

Le culegi , le speli frumos

Și faci un magiun gustos.

(prunele)

Lung , gustos și mustăcios,

Nu-i subțire dar nici gros

Noi îl punem iarna toată

Nas la omul de zăpadă.

(morcovul)

Rotofei în sac îl pui

Alături de frații lui,

Iar de-i foamea mare, mare,

Pai îi frigi fuga-n tigaie.

(cartofii)

Rotunjoară, roșioară,

Durdulie, dolofană.

In mâncare sau salată

De noi toți e preferată.

(roșia)

Gras, frumos, cu burta mare

E foarte bun în măncare.

Roșu, galben sau gălbui

Iute-n zarzavat îl pui.

(ardeiul)

În butoi stă-ngrămădită,

La sarmale-i folosită,

Are haină peste haină,

E verde sau roșioară.

(varza)

Nu e mică, dar nici mare

Și dă gust bun la mâncare.

Galbenă sau roșcovană,

De-o dezbraci bocești o vară.

(ceapa)

Are formă alungită

La salată-i (zacuscă-i) folosită,

Pe cap poartă pălărie,

Iar rochița-i vineție.

(vânăta)

LUCRĂRI REALIZATE

colorare cu pasteluri stampilare cu plastilină

Zamfirache Andrei Morărașu Diana

pictură cu plastilină pictură pe polistiren

Procopiuc Dilara lucrare colectivă