Educația este factorul strategic al dezvoltării de perspectivă și privește modelarea multidimensională și anticipativă a factorului uman. [311589]
Cuprins
INTRODUCERE
Educația este factorul strategic al dezvoltării de perspectivă și privește modelarea multidimensională și anticipativă a factorului uman.
Acum, când calculatorul este o „modă”, [anonimizat]-i învățăm pe copiii din grădiniță să-l [anonimizat]-i [anonimizat], incită la violență.
[anonimizat], [anonimizat].
Sarcinile sunt prezentate sub forma unor jocuri care cuprind exerciții vizualizate într-o [anonimizat].
[anonimizat], [anonimizat]-le în același timp și o [anonimizat], [anonimizat], educație plastică etc..
O clasificare a soft-urilor educaționale după funcția pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire sunt: [anonimizat] (prezentare de modele ale unor fenomene reale), exersare, testare, dezvoltare a [anonimizat].
Soft-uri de exersare (Drill-and-Practice). Soft-[anonimizat], proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi specifice; [anonimizat].
Mi-[anonimizat].
Capitolul 1. VIITORUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR
Tehnologia- o necesitate a secolului 21
[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]. Educația poate dota cursanții cu un sens al scopului și competențele de care au nevoie pentru a-și modela propria viață și a contribui la viața altora.
[anonimizat] a dinamicii continue a [anonimizat]-o poziție cheie de o copleșitoare responsabilitate. Acesta este marea provocare a sistemului educațional în prezent; greșelile de abordare în educația modernă putând conduce la consecințe greu de estimat chiar pentru intervale de timp scurte.
[anonimizat] a produce elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare și dialog. Trebuie să găsească mijloace de a stimula și favoriza autoinstruirea și de a păstra echilibrul între individualism și socializare. Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viață și de instruire: învățarea continuă.
„Supraviețuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăța, de a se recalifica, de a uita ce a învățat cândva și de a se instrui cu totul altfel pe viitor.” (Siebert, 2005)
În sprijinul educației intervin noile tehnologii ale societății informaționale – tehnologia informației și comunicațiilor. Metodele învățământului tradițional nu pot face față avalanșei de cunoștințe și acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor și domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate.
Avantajele oferite de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calitățile acestora ca interactivitatea, precizia operațiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple și dinamice ale fenomenelor și, mai ales, faptul că pot interacționa consistent și diferențiat cu fiecare elev în parte, pot fi cât mai bine valorificate.
Profesorii de azi vor trebui să găsească răspunsuri la ce cunoștințe, aptitudini, atitudini și valori sunt necesare învățăceilor de astăzi pentru a le dezvolta și modela lumea, precum și modul în care sistemele de instruire le pot dezvolta în mod eficient, să găsească acele strategii care să faciliteze învățarea într-un mod cât mai corect, dar în același timp cât mai atractiv!
Ne confruntăm cu provocări fără precedent – sociale, economice și de mediu – conduse de accelerarea globalizării și o rată mai rapidă a evoluțiilor tehnologice. În același timp, aceste forțe ne oferă oportunități nenumărate pentru avansarea umană. Viitorul este incert, iar noi nu putem prezice; dar trebuie să fim deschiși și gata pentru ea.
Copiii care intră în învățământ în 2018 vor fi adulți tineri în 2030. Școala îi poate pregăti pentru locuri de muncă, care nu au fost încă create, pentru tehnologii care nu au fost încă inventate, pentru a rezolva probleme care nu au fost încă anticipate. Acesta va fi o responsabilitate comună pentru a profita de oportunități și de a găsi soluții. Pentru a naviga printr-o astfel de incertitudine, elevii vor trebui să dezvolte curiozitatea, imaginația, capacitatea de adaptare și de autoreglementare; ei vor trebui să respecte și să aprecieze ideile, perspectivele și valorile celorlalți; de asemenea, ei vor trebui să facă față eșecurilor și respingerilor și să meargă mai departe în fața adversității. Motivația lor va fi mai mult decât obținerea unui loc de muncă bun și un venit ridicat; aceștia vor avea nevoie, de asemenea, să aibă grijă de bunăstarea prietenilor și a familiilor lor, de comunitatea și planeta lor. Doar prin educație putem ajunge să formăm viitorul!
Copiii care intră în școală în 2018 vor trebui să renunțe la ideea că resursele sunt nelimitate și sunt acolo pentru a fi exploatate; ei vor trebui să valorifice prosperitatea comună, durabilitatea și bunăstarea. Ei vor trebui să fie responsabili și abilitați, vor trebui să colaboreze pentru durabilitate. În fața unei lumi din ce în ce volatile, incerte, complexe și ambigue, educația poate face diferența dacă oamenii îmbrățișează provocările cu care se confruntă sau dacă aceștia sunt învinși de acestea. Și într-o eră caracterizată printr-o nouă explozie de cunoștințe științifice și o gamă tot mai mare de probleme sociale complexe, este necesar ca programele să continue să evolueze, probabil, într-un mod radical.
O primă provocare este de mediu: de exemplu
• Schimbările climatice și epuizarea resurselor naturale necesită măsuri urgente și de adaptare.
O a doua provocare este economică: de exemplu,
• cunoașterea științifică este crearea de noi oportunități și soluții care pot îmbogăți viața noastră, în timp ce noi ne confruntăm cu valurile perturbatoare ale schimbării în fiecare sector. Inovarea fără precedent în domeniul științei și tehnologiei, în special în bio-tehnologie și inteligență artificială, ridică întrebări fundamentale despre ce înseamnă să fii om. Este timpul pentru a crea noi modele economice, sociale și instituționale care urmăresc o viață mai bună pentru toți.
• interdependența financiară la nivel local, național și regional a creat lanțurile globale de valoare și o economie comună, dar, de asemenea, incertitudinea omniprezentă și expunerea la riscuri și crize economice.
O a treia provocare este socială: de exemplu,
• Pe măsură ce populația mondială continuă să crească în unele părți ale lumii, inegalitățile în standardele de viață și șansele de viață se adâncesc. În același timp, amenințările de război și terorism sunt permanente. Aceste tendințe globale afectează vieți individuale, și se poate întâmpla acest lucru zeci de ani de acum încolo, fapt ce necesită soluții globale și locale cu scopul de a asigura durabilitatea păcii pe pământ, prin parteneriat.
Educația trebuie să încerce să facă mai mult decât să pregătească tinerii pentru lumea muncii; ea are nevoie să doteze viitorii învățăcei cu abilitățile de care au nevoie pentru a deveni cetățeni activi, responsabili și implicați. Este vorba aici despre educația pe tot parcursul vieții!
În acest context, toată lumea ar trebui să fie considerată un cursant, nu numai elevii, ci și profesoriii, directoriii de școli, părințiii și comunitatea. Doi factori primordiali care îi ajută pe copii să ajungă la acest nivel sunt:
Primul este un mediu de învățare personalizat care să sprijine și să motiveaze fiecare copil pentru a-și hrăni pasiunile sale, pentru a face conexiuni între diferite experiențe și oportunități de învățare și pentru a proiecta propriile lor proiecte și procese de învățare în colaborare cu alții.
Al doilea este construirea unei baze solide: alfabetizarea rămâne crucială! În epoca de transformare digitală și odată cu apariția alfabetizării digitale devin din ce în ce mai importante sănătatea fizică și mentală a bunăstării.
Pentru un start bun într-un secol al noilor tehnologii se impune necesitatea unui set larg de cunoștințe, abilități, atitudini și valori în acțiune. Cei care sunt cel mai bine pregătiți pentru viitor sunt agenți de schimbare. Proiectul Viitorul Educației și Abilităților 2030- OECD 2030 oferă o viziune și unele principii care stau la bază pentru viitorul sistemelor de educație prin următoarea schemă:
Figura 1.1. Cadrul de învățare conform OECD (OECD, 2018 )
Conceptul de competență implică mai mult decât doar dobândirea de cunoștințe și abilități; implică mobilizarea de cunoștințe, deprinderi, atitudini și valori pentru a satisface cerințele complexe. Pentru viitor, atât profesorii cât și elevii vor avea nevoie atât de cunoștințe generale cât și de specialitate. Cunoașterea disciplinară va continua să fie importantă, ca materie primă din care se dezvoltă noi cunoștințe, împreună cu capacitatea de a gândi dincolo de limitele disciplinelor. Cunoașterea epistemică sau cunoștințele pe discipline, cum ar fi a ști cum să gândească ca un matematician, istoric sau om de știință, va fi, de asemenea, semnificativă. Unele cunoștințe procedurale sunt specifice domeniului, unele sunt transferabile între domenii. Elevii vor trebui să aplice cunoștințele lor în circumstanțe necunoscute și în continuă evoluție. Pentru aceasta, ei vor avea nevoie de o gamă largă de competențe, inclusiv abilități cognitive și meta-cognitive (de exemplu, gândirea critică, gândire creativă, de învățare pentru a învăța și de auto-reglementare); abilități sociale și emoționale (de exemplu, empatie, auto-eficacitate și colaborare); și abilități practice și fizice (de exemplu, utilizarea noilor dispozitive, tehnologia informației și comunicării). Utilizarea acestei game mai largi de cunoștințe și abilități vor fi mediate de atitudini și valori (de exemplu, motivație, încredere, respect pentru diversitate și virtute). Atitudinile și valorile pot fi observate la nivel personal, local, social și global. În timp ce viața umană este îmbogățită de diversitatea de valori și atitudini care decurg din diferite perspective culturale și trăsături de personalitate, există unele valori umane (de exemplu, respectarea vieții și a demnității umane, și respect pentru mediul înconjurător), care nu pot fi compromise.
Un cadru conceptual – cunoscut sub numele de Modelul Pathway al Educației Profesorilor OCDE adaptat de (Roberts-Hull, 2015) cartografiază patru căi consecutive pentru profesori, inclusiv așa-numitele rute alternative în profesie – de când candidații sunt selectați în programe ITE, finalizează programul ITE, intră în predare și își petrec primii ani în profesie – cu șase teme:
Atragerea candidaților în programele ITE
Selectarea celor mai potriviți candidați în programele ITE
Echiparea profesorilor potențiali cu ceea ce trebuie să știe și să facă
Evaluarea programelor de calitate a programelor
Certificarea și angajarea cadrelor didactice noi
Sprijinirea profesorilor noi
Pregătirea inițială a profesorilor în cadrul studiului ITP este definită ca un compozit de educație și inducție de pre-servicii. Învățământul preșcolar include căi alternative, pe lângă educația formală din anumite domenii de studiu și formare practică și pedagogică pe care viitorii profesori trebuie să le completeze pentru a obține diploma / gradul necesar pentru a deveni profesor de școală publică.
Dacă „… calitatea unui sistem de învățământ nu poate depăși calitatea cadrelor didactice …” (Mourshed B. &., 2007), atunci sarcina formării cadrelor didactice ar trebui să fie o prioritate politică.
Studiul OECD inițial de pregătire a profesorilor (ITP) se bazează pe premisa că o abordare la nivel de sistem bazată pe politici care conceptualizează educația inițială a cadrelor didactice ca o parte intrinsecă a continuității creșterii și dezvoltării profesionale a cadrelor didactice va îmbunătăți calitatea predării și educației. Un sistem de pregătire inițială a profesorilor este co-construit de către părțile interesate din guverne, instituții de învățământ pentru profesori, școli, organizații de cercetare, sindicate și asociații ale cadrelor didactice și alte persoane care lucrează împreună pentru a reflecta, dezvolta, monitorizând calitatea furnizării de cadre didactice, asigurând astfel bucle de reacție active într-un ciclu de îmbunătățire continuă -a se vedea (Roberts-Hull, 2015).
O platformă interactivă interactivă intitulată Teacher Ready! este în curs de dezvoltare pentru a difuza constatările din diferitele faze ale studiului. Platforma este concepută pentru a atrage factorii de decizie politică, pe lângă profesori, educatori pentru profesori, mentori, școli, cercetători și alții.
TIC-instrument obligatoriu în mâna cadrelor didactice
România a fost una dintre poveștile de succes ale Europei în ceea ce privește obținerea unor rezultate îmbunătățite. În ultimul deceniu, numai Portugalia a înregistrat o îmbunătățire mai rapidă a evaluării științifice PISA față de România.
Sistemul de învățământ din România a înregistrat progrese impresionante în ultimele două decenii, cu o pondere crescândă a studenților care dețin competențele de bază de care au nevoie pentru viață și muncă. Dar aceste îmbunătățiri medii maschează diferențe semnificative în ceea ce privește rezultatele învățării și rezultatele, cu o pondere crescândă a studenților care părăsesc educația devreme fără abilități de bază. Această revizuire, elaborată în colaborare cu UNICEF, oferă României recomandări pentru a contribui la consolidarea sistemului de evaluare și evaluare, prin reducerea ponderii examenelor de participare ridicată și prin crearea unui spațiu mai mare pentru discuțiile formale și feedback-ul care să fie integrate în îmbunătățirea procesului de învățare și predare.
Programele de educație și formare profesională de nivel superior (VET) se confruntă cu schimbări rapide și provocări intensificatoare. Ce tip de formare este necesar pentru a satisface nevoile economiilor în schimbare? Cum ar trebui finanțate programele? Rapoartele de țară din această serie analizează aceste și alte întrebări. Acestea fac parte din competențele dincolo de școală, revizuirea politicii OCDE a educației și formării profesionale postsecondare. Starting Strong 2017 constată că majoritatea guvernelor și-au sporit investițiile pentru a extinde înscrierea și pentru a deschide mai multe centre de îngrijire a copiilor și școli în ultimii ani. Acesta remarcă faptul că țările ar trebui să se concentreze în continuare pe îmbunătățirea condițiilor de muncă ale cadrelor didactice, asigurând accesul echitabil al tuturor copiilor și introducând noi metode de predare.
Experiența didactică a profesorului este integrată în programul de învățare, prezența activă a profesorului fiind aici hotărâtoare; în momentul aplicării metodei prezența profesorului este discretă, dar importantă prin faptul că acesta stabilește momentul și modalitățile de aplicare a metodei, ca o alternativă importantă la metodele clasice. Prin urmare, metoda nu diminuează rolul profesorului în procesul de instruire, ci îi adaugă noi valențe, îi creează noi modalități exprimare profesională. Primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator au fost orientate mai mult pe învățare prin verificarea cunoștințelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care să încurajeze construcția activă a cunoștințelor, să asigure contexte semnificative pentru învățare, să promoveze reflecția, să eliberează elevul de activități de rutină și să stimuleze activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulți în procesul de producție. Aceste elemente au produs modificări esențiale în sfera activității didactice, atât sub aspect cantitativ cât și calitativ.
Învățarea asistată de calculator impune o regândire și o restructurare a procesului educativ, o intensificare a cercetărilor privind psihologia cognitivă; profesorul trebuie să învețe să gândească altfel, să-și formuleze altfel problemele, să-și revizuiască conceptele, să-și coreleze obiectivele și să-și orienteze arsenalul metodic în direcția eliminării activităților intelectuale de rutină.
Informatizarea învățământului evidențiază resursele pedagogice angajate la nivel de politică a educației prin:
Valorificarea noilor tehnologii în direcția procesării, esențializării și amplificării activității intelectuale la parametrii de eficiență individuală și socială;
Dezvoltarea unui sistem de autoinstruire eficientă, (auto)perfectabil în diferite condiții și situații de timp și spațiu;
Promovarea unei educații / instruiri individualizate în contextul (auto)evaluării formative / continue a rezultatelor acțiunii didactice / educative care reflectă calitatea corelației funcțional-structurale dintre subiectul și obiectul educației;
Stimularea creativității „actorilor educației” în condiții de productivitate inventivă-inovatoare și de procesualitate optimă în raport cu posibilitățile maxime ale fiecărei personalități implicate în activitatea didactică / educativă;
Antrenarea tuturor dimensiunilor educației (intelectuală-morală-tehnologică-estetică-fizică) în contextul unor acțiuni de instruire formală-nonformală-informală, integrate / integrabile în sensul educației permanente.
Practica informatizării învățământului presupune valorificarea calculatorului în sens larg, „în vederea realizării scopurilor educației” (Landsheere, 1979) Această perspectivă teleologică depășește viziunea didacticistă care evidențiază avantajele tehnice ale instruirii asistate de calculator – metodă care, față de instruirea programată, „oferă posibilitatea urmăriri elevului pas cu pas în activitatea de învățare”.
Sistemul românesc de formare a cadrelor didactice este în plină restructurare. Conținând argumente atât pentru continuitate cât și pentru înnoire, modelele propuse pentru formarea inițială și continuă sunt rezultate ale echilibrărilor constructive între tradiție, cererea socială și nevoia de armonizare la nivel european. În acest context favorabil modernizării, formarea cadrelor didactice în ce privește utilizarea noilor tehnologii pentru predare, învățare și evaluare ar trebui să constituie o prioritate în agenda factorilor de decizie. Rezultatele unei cercetări recente ne oferă câteva repere și punctul de vedere al profesorilor în privința TIC în programele de formare: O cercetare privind dezvoltarea profesională a practicienilor educației și practicile de predare în țările din sud-estul Europei, finanțat de către Open Society Institute prin programul RE:FINE, Resourcing Education: Fund for Innovation and Networking. Cercetarea a fost desfășurată în perioada 2004-2006 în câteva țări europene: Albania, Austria, Bulgaria, Croatia, Kosovo, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România, Serbia și Slovenia. Chestionarele au fost aplicate atât instituțiilor de formare a cadrelor didactice, cât și practicienilor din sistemele de învățământ din cele 11 țări. Echipa de cercetare din România a fost formată din reprezentanți ai Institutului de Științe ale Educației (prof.univ.dr. Cezar Bîrzea, cerc.șt. Luciana-Simona Velea, cerc.șt. Mihaela Ionescu), ai Universității din București (prof.univ.dr. Dan Potolea, asist.univ. Olimpius Istrate) și ai Ministerului Educației și Cercetării (prof.univ.dr. Ioan Neacșu).
Rezultatele din chestionarele aplicate instituțiilor de formare (departamente pentru pregătirea cadrelor didactice, instituții guvernamentale, case ale corpului didactic, ONG-uri care oferă cursuri de formare continuă etc. – în total, 131 de instituții intervievate) arată că utilizarea tehnologiei informației și a comunicării în formarea cadrelor didactice se află încă la început în mare parte din Europa de sud-est. Mai puțin de o cincime dintre instituții utilizează TIC sistematic în formarea inițială (19,3%) și continuă (17,6%), în timp ce majoritatea (42,0%) au început să utilizeze TIC numai la câteva discipline și intenționează să extindă aceste activități în viitor. Acest domeniu este în cea mai mare măsură marcat de lipsa atât a resurselor financiare, cât și umane.
Instituțiile au distribuit conținuturile/ temele din propriile programe pentru formarea continuă pe o scară de la 1 – cel mai frecvent, la 5. Pe baza răspunsurilor, s-a alcătuit un clasament cu rezultatele medii:
2,02 metode de predare – învățare – evaluare
2,17 discipline școlare de specialitate
2,67 dezvoltarea de competențe în utilizarea TIC
2,80 educație interculturală, educație pentru drepturile omului
2,87 management școlar / educațional
3,04 învățarea (perfecționarea) unei limbi străine
3,17 activități instructiv-educative pentru copii cu cerințe speciale de educați
3,22 colaborarea cu părinții, mediul școlar etc.
3,32 aspecte sociale și culturale ale educației, etică etc.
3,32 dezvoltarea competențelor generale de comunicare, retorică etc.
În paralel cu chestionarele adresate instituțiilor de formare, profesorii din sistemul de învățământ au fost consultați în privința sistemelor de pregătire inițială și continuă, precum și direcțiilor de îmbunătățire a programelor de studiu pentru formarea cadrelor didactice și a sistemului de învățământ în general.
Cele mai multe dintre cadrele didactice cuprinse în investigație (55,9%) consideră că formarea lor inițială pentru profesia didactică este adecvată pentru a permite începerea activității, dar, cel puțin la început, sunt necesare multe experiențe practice de predare și este necesară formarea continuă (grupul în favoarea ameliorării). Puțin peste o treime (34,9%) apreciază că formarea inițială este adecvată și corespunde cerințelor profesiei; în principiu, cadrele didactice nu mai au nevoie de prea multă formare continuă (grupul mulțumit). În general, nu au existat multe răspunsuri critice: doar 8,1% dintre cadrele didactice consideră formarea lor inițială inadecvată, subliniind că educația formală nu corespunde cerințelor profesiei și că activitatea lor în școli se bazează în principal pe experiențele personale de predare și pe formarea continuă (grupul critic).
Această situație pare oarecum diferită dacă este privită din perspectiva individuală a fiecărei țări. Grupul în favoarea ameliorării este cel mai numeros în Austria (87,4%), urmat cel din Serbia (62,9%), din Albania (61,4%) și din Croația (60,2%), fiind cel mai puțin numeros în Moldova (42,4%) și în Muntenegru (43,8%). Grupul mulțumit este cel mai numeros în Moldova (53,0%) și în Muntenegru (51,4 %) și cel mai puțin numeros în Austria (5,6%), urmat, la o distanță considerabilă, de Croația (21,9%), de Serbia (25,0%) și de Kosovo (25,8%). Grupul critic este mai numeros în Croația (16,9%), urmat de cel din Bosnia și Herzegovina (13,3%), România (12,9%) și Serbia (12,1%), fiind cel mai puțin numeros în Bulgaria (1,8%), în Macedonia (3,0%) și în Moldova (3,3%).
În cadrul cercetării, li s-a cerut cadrelor didactice să evalueze cele mai importante conținuturi și teme ale activităților de formare continuă (întrebare cu variante multiple de răspuns, între care 5 se acorda pentru cel mai apreciat conținut). Clasamentul arată astfel:
4,21 conținuturi și teme referitoare la metodele de predare, învățare și evaluare
4,15 conținuturi și teme specifice disciplinei de specialitate
3,83 dezvoltarea competențelor de utilizare a tehnologiei informațiilor și a comunicării
3,69 dezvoltarea competențelor generale de comunicare etc.
3,66 conținuturi și teme referitoare la colaborarea cu părinții, cu mediul școlar etc.
3,56 învățarea (stăpânirea) unei limbi străine
3,53 conținuturi și teme referitoare la educația interculturală și la educația pentru drepturile omului
3,48 conținuturi și teme referitoare la activitatea cu copiii care au cerințe speciale de educație
3,43 conținuturi și teme referitoare la aspecte sociale și culturale ale educației, etică etc.
3,35 conținuturi și teme de management școlar/ educațional
O analiză a diferențelor dintre țări în privința celor mai bine situate conținuturi și teme, denotă că metodele de predare, învățare și evaluare sunt foarte apreciate în Croația (4,54), în Bulgaria (4,47) și în Kosovo (4,46), și mai puțin apreciate în Serbia (3,72) și în Bosnia și Herzegovina (3,83). Disciplina de specialitate este cea mai importantă în Macedonia (4,52), urmată de Slovenia (4,49) și de Muntenegru (4,42), dar se situează pe o poziție inferioară în Bosnia și Herzegovina (3,63 %). Dezvoltarea competențelor de utilizare a TIC este cea mai apreciată temă în Croația (4,34) și în Macedonia (4,26), aflându-se în partea inferioară a clasamentului în Albania (2,82). O situație similară este cea a dezvoltării competențelor generale de comunicare: rezultate foarte bune în Croația (4,20), urmată de data asta de Muntenegru (4,26) și rezultate mai slabe în Albania (2,73), urmată de România (3,33). Conținuturile și temele referitoare la colaborarea cu părinții sau cu mediul școlar sunt foarte apreciate în Croația (4,24), urmată de Austria (3,79), și mai puțin apreciate în România (3,34) și în Albania (3,28).
În România, cele mai semnificative teme sau conținuturi ale activităților de formare continuă sunt considerate cele de metodica predării-învățării-evaluării (62% dintre repondenți acordându-le punctaje de 5 și 4), urmate de cele din domeniul obiectul de studiu predat (54%). Următoarele teme în ierarhie sunt deținute de activitățile care au vizat dezvoltarea competențelor de utilizare a noilor tehnologii (39%) și dezvoltarea competențelor de comunicare (36%). O treime dintre profesori consideră că cele mai importante sunt temele de management școlar/ educațional (32%) și cele referitoare la cooperarea școală-familie-comunitate etc. (30%). Aproape un sfert (23% și respectiv 22%) situează pe primul loc din punct de vedere al importanței, conținuturile care vizează aspectele sociale și culturale ale educației sau învățarea/ aprofundarea unei limbi străine. Cel mai puțin semnificative sunt considerate a fi conținuturile din domeniul activității de instruire a copiilor cu nevoi speciale (notate cu punctaj 1 sau 2 de aproximativ 22% dintre profesori).
Printre direcțiile ameliorative menționate de către cadrele didactice din România, alături de propuneri precum:
proiectarea unui curriculum unitar pentru formarea inițială și continuă, adecvat competențelor necesare cadrelor didactice; centrarea cursurilor pe competențe și pe abilități practice; abordarea unei viziuni mai pragmatice de către departamentele de pregătire a personalului didactic;
regândirea și echilibrarea adecvată a disciplinelor/ temelor obligatorii și opționale, a materiilor de specialitate, a celor de didactică și a celor teoretice;
stabilirea unor nivele de salarizare diferențiate în funcție de numărul de programe de formare parcurse și de progresul realizat în activitatea profesională ca rezultat al competențelor dobândite prin formare continuă;
corelarea curriculumului școlar cu dinamica dezvoltării economice, sociale, științifice;
intervenții ferme ale factorilor de decizie, justificate de cercetări realizate de Institutul de Științe ale Educației și de centre de cercetare-dezvoltare în educație;
promovarea profesioniștilor, pe criterii de competență în educație/ pedagogie, cel puțin în posturile cheie ale sistemului de învățământ;
elaborarea unei strategii coerente pe termen lung, care să includă osmotic sistemul de formare și dezvoltare profesională a cadrelor didactice;
Au fost indicate și soluții viabile care iau în considerare introducerea sau o mai bună utilizare a TIC în școli, atât ca instrument didactic, cât și ca resursă pentru formare profesională continuă:
diversificarea ofertelor de formare a cadrelor didactice prin includerea mai multor teme vizând: utilizarea noilor tehnologii, instruire asistată de calculator;
organizarea unor programe de formare disponibile în sistem de elearning;
asigurarea resurselor materiale și echipamentelor IT în școli;
distribuirea de material didactic (modern) către profesori (filme, enciclopedii multimedia, soft educațional, casete etc.); implementarea de suport TIC (lecții electronice) pentru fiecare disciplină și pentru fiecare an de studiu;
publicarea pe Internet de informații actualizate și resurse pentru profesori; asigurarea accesului online la surse de informare; crearea unui sistem eficient de informare a profesorilor și publicarea de informații actualizate despre ofertele de training și legislație specifică;
facilitarea accesului și sprijin financiar pentru abonamente la reviste online de specialitate.
De partea cealalată a baricadei, instituțiile de formare din România se declară deschise către schimbare, considerând însă că dificultățile în modernizarea sistemului de formare continuă derivă din cadrul legislativ și metodologic inadecvat, existent la nivel național, și din lipsa resurselor materiale (inclusiv financiare). Jumătate dintre instituții consideră aceste obstacole ca fiind cele mai greu de depășit în procesul de reformă. O altă constrângere este reprezentată de pregătirea insuficientă și motivația redusă a personalului didactic din instituțiile de formare (14/41), precum și lipsa unor modele de practici eficiente în acest domeniu. Doar un sfert dintre instituții (11/41) împărtășesc o viziune mai optimistă și consideră că nu există obstacole majore în reforma sistemului de formare a cadrelor didactice.
Conform strategiei naționale de dezvoltare durabilă a României, în ceea ce privește educația și formarea profesională, îmbunătățirea radicală si diversificarea ofertei educaționale a întregului sistem de învățământ și formare profesională din Romania este recunoscută ca un obiectiv prioritar de importanță strategică si o condiție obligatorie pentru transpunerea în fapt a principiilor dezvoltării durabile pe termen mediu și lung.
„Foarte curând oamenii se vor împărți în două categorii: oameni bătrâni și oameni care știu să lucreze la calculator.”
(Moisil, 2017)
„Pentru a putea întrebuința calculatorul la studiul problemelor concrete, omul e obligat să învețe să gândească exact și abstract.”
(Moisil, 2017)
Capitolul 2. SOFTURILE EDUCAȚIONALE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE LA ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI DIN GRĂDINIȚĂ
2.1. Modalități de integrare a softurilor educaționale în actul didactic din grădiniță
Strategia didactică reprezintă un grup de două sau mai multe metode și procedee integrate într-o structură operațională, în cadrul activității de predare-învățare-evaluare, pentru realizarea obiectivelor pedagogice operaționale.
Alegerea unor strategii didactice în concordanță cu particularitățile de vârstă și posibilitățile cognitive și practice ale copiilor, prin care se stimulează interrelaționarea în grupuri de învățare activă, promovând sprijinul reciproc și dialoguri constructive a condus la dezvoltarea unor procese motivațional-atitudinale atât la nivel individual, cât și de grup, la activarea clasei ca grup social, influențând astfel dezvoltarea proceselor cognitive individuale ale copiilor în mod diferențiat. Consider că alegerea unor strategii didactice activ-participative precum integrarea softurilor educaționale în actul didactic din grădiniță stimulează interesul, gândirea critică, creativitatea, imaginația, implicarea activă a preșcolarilor, încurajează inițiativa, spontaneitatea și creativitatea acestora, dar în condițiile în care se cunosc necesitățile, interesele cognitive, capacitățile și aptitudinile copiilor. Alegerea strategiilor trebuie să urmărească valorizarea și dezvoltarea potențialului fiecărui copil, respectarea ritmului și stilului său cognitiv propriu.
Antrenarea permanentă a preșcolarilor la un efort intelectual susținut și înarmarea acestora cu capacități necesare unei activități de învățare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a copilului în spiritul unei atitudini conștiente și active.
2.1.1. Proiectarea instruirii utilizând Sisteme Informatice Multimedia
În fiecare zi tehnologia pătrunde în aproape toate domeniile de activitate cunoscute. Datorită ei putem accede la zone nestudiate până în acest moment, putem face simulări ale unor fenomene, obiecte sau acțiuni abstracte, dificil de înțeles.
Utilizarea calculatorului în educația preșcolarilor permite transmiterea și asimilarea noilor cunoștințe într-un mod atractiv pentru copii. Procesul de educație este mult mai eficient. Copiii învață jucându-se, sunt puși în situația de găsi repede soluții și de a lua decizii pentru rezolvarea problemelor. Calculatorul este un mijloc de instruire care ține atenția copilului activă pe tot parcursul activității de învățare.
Imaginația, la vârsta preșcolară, intră într-o nouă fază de dezvoltare, capătă noi aspecte. Formarea competențelor descrise prin programa școlară nu este posibilă doar prin utilizarea unor strategii clasice de predare-învățare-evaluare. Instruirea diferențiată individuală, pe nivel de vârstă, cu ajutorul softului educațional, poate fi o alternativă de succes.
Folosirea calculatorului în grădiniță constituie o modalitate de creștere a calității predării și învățării. Operarea pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei cu copiii, prezintă importante valențe formative și informative, este un nou mod de instruire. Prin intermediul computerului se oferă copiilor justificări și ilustrări ale proceselor și conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau greu observabile. Alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul eficientizării tuturor activităților din grădiniță. Interesului copiilor se menține pe tot parcursul activităților, folosind acest mijloc didactic.
Teoriile psihopedagogice reprezintă punctul de referință de la care pornesc designerii instrucționali atunci când proiectează softuri de învățare.
Acestea sunt etapele implicate de proiectarea unui soft educațional, prezentate succint și în ordine cronologică (Aplicarea teoriilor psihopedagogice în proiectarea softului educațional. Partea I: Obiective operaționale pentru eLearning, 2017):
– definirea obiectivelor operaționale pornind de la nevoile identificate în faza de analiză preliminară;
– corelarea obiectivelor operaționale cu metodele de evaluare a competențelor;
– structurarea materialului primit de la experții în conținut (Subject Matter Experts);
– elaborarea scenariului prin detalierea secvențelor de studiu, a textului și a elementelor grafice și multimedia;
– elaborarea software-ului din punct de vedere grafic și al programării; validarea prototipului din punct de vedere științific, vizual și funcțional;
– realizarea unei serii de teste în vederea îmbunătățirii software-ului și a atingerii nivelului de maturitate tehnologică (Technology Readiness Level) la care acesta poate fi lansat;
– lansarea software-ului educațional pentru publicul care a fost avut în vedere la proiectarea acestuia.
Ce sunt obiectivele operaționale și ce legătură au acestea cu softurile educaționale?
Proiectarea unui software educațional începe, ca orice alt demers didactic, cu stabilirea obiectivelor operaționale. Acestea trebuie să corespundă unor comportamente care pot fi observate și măsurate. Definirea obiectivelor operaționale trebuie, pe de o parte, să pornească de la elementele identificate în faza de analiză a necesităților, iar pe de altă parte, să fie corelată cu metodologia de evaluare a gradului în care au fost dobândite competențele aferente unei anumite unități de învățare.
Olimpius Istrate, scria că: „Identificarea exactă a tipurilor de obiective operaționale urmărite în cadrul unui software educațional pe fiecare secvență a acestuia ajută profesorul să-și proiecteze strategia didactică adecvată atunci când utilizează respectivul software, precum și să elaboreze corect instrumentele de evaluare a atingerii obiectivelor.” (Olimpius, 2000)
Taxonomiile obiectivelor educaționale
In 1956, Benjamin Bloom și echipa sa au clasificat activitățile de învățare în trei domenii:
Domeniul cognitiv, ce cuprinde activități didactice care duc la dezvoltarea cunoașterii și, implicit, a structurilor cognitive;
Domeniul afectiv, ce este alcătuit din activități didactice care duc la dezvoltarea abilităților afectiv-emoționale;
Domeniul psihomotor, ce constă într-o serie de activități didactice care duc la dezvoltarea psihomotorie.
Bine-cunoscuta taxonomie a lui Bloom se referă strict la domeniul cognitiv, pe care îl definește ca fiind alcătuit din șase mari procese:
cunoaștere
înțelegere
aplicare
analiză
sinteză
evaluare
Cele șase procese cognitive au fost ordonate progresiv de la simplu la complex, pornind de la ideea că, pentru a atinge un anumit nivel de cunoaștere, elevul sau studentul trebuie să stăpânească toate nivelurile precedente.
Ulterior, taxonomia a fost revizuită de un fost student al lui Bloom, Lorin Anderson, alături de colegul său, David Krathwohl. Cele mai importante schimbări propuse de „reformatori” au fost inversarea ultimelor două categorii de procese cognitive și modificarea tuturor denumirilor din substantive în verbe de acțiune (Lorin W. Anderson, 2013). A rezultat astfel taxonomia revizuită Bloom/Anderson cu următoarea structură:
A reproduce
A înțelege
A aplica
A analiza
A evalua
A crea
Revizuirile și adăugirile nu s-au oprit aici. Una dintre cele mai importante modificări este reprezentată de teoria lui Marzano, survenită în contextul dezbaterilor aprinse din sistemul de învățământ din SUA care au dus la introducerea curriculumului național (Common Core Standards). Astfel, (Marzano, 2009) a observat că în practica pedagogică e nevoie de obiective operaționale cu niveluri de dificultate distincte și, ca urmare, a propus o nouă clasificare a obiectivelor educaționale ce are la bază patru niveluri de dificultate crescătoare. Acestea sunt:
Reamintire
Înțelegere
Analiză
Utilizarea informațiilor în diverse aplicații practice
În același timp, apariția noilor tipuri de activități didactice justifică formularea unor obiective operaționale specifice pentru eLearning.
În continuare, sunt prezentate câteva exemple de activități de învățare specifice unui soft educațional care corespund fiecărui proces cognitiv din Taxonomia Bloom/Anderson:
Tabel 2.1. Activități de învățare specifice unui soft educațional care corespund fiecărui proces cognitiv din Taxonomia Bloom/Anderson
În învățământul preșcolar, jocul este principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ, iar calculatorul, este pentru copil, un alt mod de a învăța jucându-se, este parte din spațiul socio-cultural al lui, care îl pun în situația de a găsi rapid soluții, de a se adapta la o lume în care informația circulă, îi influențează limbajul și comunicarea non-verbală și totul cu pași repezi.
Învățarea asistată de calculator reprezintă o cale de instruire eficientă. Experiențele cognitive și de exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia trebuie să fie în concordanță cu mediul educațional din care provin ei. Prin aceste activități, oferim copiilor șanse egale la educație, indiferent de mediul în care cresc și se dezvoltă.
Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învățare-evaluare capătă noi dimensiuni și caracteristici, permite transmiterea de noi cunoștințe și sugerează semnificațiile acestora. Strategiile de predare-învățare folosite pot sprijini și stimula procesele învățării active. Cunoașterea este un drum ce se deschide pe măsură ce înaintăm. Procesul de învățare devine mai interesant și mai plăcut prin intermediul calculatorului. Imaginile viu colorate, însoțite de texte sugestive, permit dezvoltarea limbajului și a vocabularului celor mici. Bagajul de cunoștințe generale crește, pornind de la noțiuni simple, cum ar fi culorile și ajungând până la cunoașterea de poezii, cântece, precum și a unor proverbe și zicători. Noțiunile elementare, cum ar fi animale domestice și sălbatice, anotimpuri, etc., încep să aibă înțeles de la vârste fragede, dându-le astfel posibilitatea să le învețe mult mai ușor. Soft-urile sunt bine structurate, copilul poate alege orice etapă din cele prezentate cu ajutorul mouse-ului, sau poate repeta anumite secvențe, pentru a ajunge să cunoască și să înțeleagă toate noțiunile cuprinse în jocul respectiv.
2.1.2. Modele pentru Proiectarea Instruirii
Soft-ul educațional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv și interactiv. De exemplu, folosind dorința copilului de a citi, este invitat într-o „Călătorie misterioasă la bibliotecă”, unde are mai multe variante prin care se pot rezolva sarcinile întâlnite. Preșcolarii își pot consolida cunoștințele, rezolvând sarcinile primite. Personajul îi cere copilului să analizeze imaginea de pe ecran, să compare forma și mărimea cărților prin alăturare vizuală și apoi să le așeze pe rând în rafturile bibliotecii. Imaginile individuale se prezintă pe rând și copilul trebuie să facă apel, fie la imaginea de ansamblu care i se prezintă când greșește, fie la cunoștințele dobândite anterior. Softul prezintă o activitate ce se desfășoară interactiv, calculatorul îl sfătuiește pe cel ce încearcă să rezolve sarcinile, să se gândească bine și îl încurajează să încerce din nou, dacă a greșit. Răspunsurile corecte sunt răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze și laude, pentru că a așezat corect cărțile în rafturi. Programul are mai multe variante: repară jucăria (trebuie asamblate piesele lipsă și apoi colorate după dorința copilului), matematică cu personaje din povești cunoscute, ghicitori, labirint, construcții (căsuța greierașului), ghicește indicii (Personajul este ascuns și trebuie găsit dând clic pe fiecare cifră. După ce rezolvă toate sarcinile, copilul este lăudat, aplaudat și primește recompensă o medalie). În alte activități interactive, este recompensat cu o diplomă pe care își scrie numele sau cu lucrarea pe care a avut de asamblat o jucărie, un mijloc de transport, o colorează și are opțiunea de a le imprima.
În activitatea de cunoașterea mediului, strategiile de lucru cu preșcolarii, folosind calculatorul, au dus la schimbări majore dând posibilitatea observării fenomenelor din natură ce nu pot fi observate în mod direct (universul, cum se formează ploaia, cum se produce tunetul, fulgerul, cum cresc plantele, viața subacvatică, viața la poli, cum funcționează organismul uman). Soft-ul educational „A sosit toamna” dă posibilitatea copiilor să rezolve experimente: observă cum frunzele își schimbă poziția după lumină și cum florile se deschid ziua și se închid noaptea, cum se formează bruma. Fig. 2.1.
Figura 2.1. Secvență soft educațional
Acest soft dă posibilitatea desfășurării unei activități interdisciplinare cu un larg conținut tematic, se bazează pe învățarea prin cooperare și joc, stimulează procesele memoriei și dezvoltă capacitatea proceselor imaginative, cuprinzând mai multe domenii de cunoaștere: cunoașterea mediului, educarea limbajului, matematică, educație plastică și educație muzicală.
Activitatea „Ține minte” din cadrul CD-ului, poate fi folosită pentru evaluarea cunoștințelor despre cele patru anotimpuri, în care copiii trebuie să aleagă bulina corespunzătoare imaginii anotimpului respectiv și imagini caracteristice anotimpului. Fiecare anotimp este reprezentat cu câte o culoare (verde-primăvara; galben-vara; maro-toamna; alb-iarna). Pentru fiecare răspuns este afișat un punctaj, copiii având posibilitatea să-și verifice răspunsurile. Folosind aplicația Clip Art pe ecran se pot insera diferite imagini (animale, mijloace de transport, plante, obiecte, fenomene din natură etc), iar activând tastatura pot găsi tastele cu literele inițiale și/sau finale, din cuvântul ce denumește imaginea respectivă.
În activitatea „Ferma” copiii recunosc o serie de animale domestice, le pot desena și colora, se familiarizează cu denumirea lor chiar și în limba engleză.
În activitatea „Mama și puiul” pe tablă sunt inserate diferite animale despărțite de puii lor de o apă. Copiii trebuie să recunoască animalele și puiul fiecăruia și să-l aducă cu ajutorul tachu-lui lângă mama lui. Fig. 2.2.
Figura 2.2. Avtivitatea: Mama și puiul
Activitatea „Cu ce se îmbracă schiorul?” inserează imaginea unui schior și obiectele de îmbrăcăminte corespunzătoare așezate în raft. Această activitate are ca cerință să aleagă dintre obiectele puse la dispoziție îmbrăcăminte corespunzătoare schiorului punând accent pe cunoștințele anterioare dar și pe imaginea de ansamblu. Fig. 2.3.
Figura 2.3. Activitatea: Cu ce se îmbracă schiorul?
Pentru activitatea „Ghicește anotimpul” în care pe ecran apare inserat imaginea desenată caracteristică unui anotimp și alăturat culorile pe care, cu ajutorul pensulei. copilul le poate lua pentru a colora printr-o simplă atingere a culorii și respectiv a obiectului dorit din imagine. Pentru o colorare corespunzătoare se poate trece la nivelul următor adică colorarea unei alte imagini- alt anotimp. Fig. 2.4.
Figura 2.4. Activitatea: Ghicește anotimpul
Unul dintre obiectivele importante ale învățământului preșcolar este pregătirea pentru școală, cu multele aspecte pe care le îmbracă: motivațional, intelectual, afectiv, fizic, completate și prin activități comune, complementare, individuale, în care este utilizat calculatorul, ca mijloc de învățământ integrat în acestea. Folosind tastele, copiii se familiarizează cu literele, încep să scrie cuvinte simple, numele și prenumele, învață mult mai ușor cifrele și rezolvă probleme simple de adunare și scădere cu 1-2 unități, într-un mod foarte plăcut de ei.
Putem desfășura o activitate integrată de cunoașterea mediului cu activitatea de educare a limbajului și cu cea de matematică: „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu Iași, repovestire, cu copiii din grupa mijlocie. După activitatea de repovestire, cu ajutorul imaginilor, copiii vor trebui să selecteze de pe ecran obiectele de îmbrăcăminte, de igienă și de hrană. Copiii pot fi împărțiți în două grupe. Prima, va rezolva o fișă matematică, unde educatoarea le citește copiilor o poezie care conține sarcina de lucru: „În căsuța fermecată / Vrăjitoarea blestemată / Ține cifrele ascunse, / Tu să le afli de-ndată! / Cinci sunt. Cum le găsești, / Tu să le încercuiești! / Colorează pătrățele, / Câte cifra de jos cere!” și în timp ce copiii rezolvă fișa, ceilalți, la calculator, vor răspunde unor întrebări, pentru a verifica în ce măsură s-au familiarizat cu ideile și personajele din poveste. Lucrând astfel, activitatea este mai plăcută pentru copii, iar pentru educatoare, mult mai ușor de verificat rezultatele. După rezolvarea testului, copiii de la calculator vor rezolva fișa matematică, iar ceilalți, testul de la calculator.
Metoda instruirii asistate de calculator oferă accesul comod și eficient la informațiile și cunoștințele cele mai noi, este o metodă nouă și eficientă de predare-învățare-evaluare a cunoștințelor și de formare permanentă. Unele reprezentări pot fi reproduse doar prin intermediul calculatorului, care oferă metode și tehnici privind grafica, animația, sunetul. De exemplu, evoluția unor fenomene fizice, chimice, biologice, etc., care se desfășoară dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate, decât folosind calculatorul.
Jocurile de orientare de tip labirint, ce apar în unele softuri, îl ajută pe copil să folosească tastele de deplasare stânga-dreapta, sus-jos, să-și dezvolte viteza de reacție, coordonarea oculo-motorie, dar și spiritul de competiție, capacitatea de a acționa individual. Am observat o îmbunătățire a capacității de concentrare a atenției, creșterea stabilității în acțiune, chiar și la unii copii, care, în alte activități, au o slabă concentrare a atenției.
Activitățile pe calculator îl pun pe copil în situația de a rezolva sarcini, care altfel ar părea inaccesibile, dar atmosfera plăcută de lucru, caracterul ludic al acțiunii, posibilitatea îndreptării greșelilor, „stimulentele” primite: încurajări, aplauze, imagini cadou, diplome de învingător, medalii, situarea în fruntea clasamentului, melodii, îi creează copilului emoții pozitive, bucuria că a rezolvat singur o sarcină și îl responsabilizează, trecând de la învățarea pasivă la cea activă, în care își însușește cunoștințe, acționând într-o strânsă relație de comunicare interactivă calculator-copil. Mișcarea imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă și de joc, fac ca factorii stresanți, inhibatori să dispară, iar copilul să acționeze fără constrângeri.
Prezentarea și organizarea conținuturilor, în situații de învățare asistate de calculator, trebuie să se facă în funcție de cerințe instructive, care facilitează și optimizează învățarea. În învățământul tradițional, profesorul dispune de posibilități multiple pentru a verifica și stimula învățarea. Rostul unui program de învățare, este de a formula sarcini, de a oferi scheme de abordare a informației, de a realiza feed-back-ul, dar și de a motiva copilul pentru continuarea instruirii. Materialele audio-vizuale pun la dispoziție resurse valoroase pentru sistemul de învățare. Instruirea asistată de calculator este folositoare, dacă copilul este activ și motivat, el învață fiind implicat și provocat să se gândească la ceea ce i se prezintă.
Calitatea interacțiunii cu copilul este o caracteristică de primă importanță a unui soft educațional; de ea depinde măsura în care se produce învățarea.
Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu trebuințele și nevoile lui de dezvoltare. Copiii vor să se descurce singuri și vor în același timp ca persoanele în care au încredere să-i orienteze și să-i ocrotească. Educatoarea dovedește competență dar și dragoste pentru copii, atunci când le oferă posibilitatea de a avea inițiativă.
2.2. Modalități specifice de învățare la grădiniță
În această etapă copilul din Grupa Mijlocie se află într-un stadiu preoperațional, când inteligența crește odată cu folosirea simbolurilor, memoria și imaginația se dezvoltă în strictă legătură cu limbajul și folosirea acestuia. Preșcolarul de grupă mijlocie începe să vorbească cursiv, iar exprimarea gramaticală este din ce în ce mai corectă.
Copilul de grupă mijlocie își dezvoltă simțul moralității și devine preocupat de aplicarea regulilor, atrăgând atenția celor din jur atunci când nu le respectă. Este capabil să se pună în locul altei persoane pentru a înțelege perspectiva ei, ceea ce îl ajută să devină empatic. E încă posesiv cu lucrurile sale, deși îi place să facă schimburi. Tipul fundamental de activitate este jocul care se desfășoară pe baza de reguli și are obiectiv final.
În ceea ce privește tipul de relații și comunicarea, copilul de grupa mijlocie reușește acum să se desprindă cu ușurință de părinți, aplică forme de politețe și ține ca ceilalți să le aplice în relația cu el. Devine interesat să cunoască mai multe aspecte ce țin de viața personală a persoanelor cu care interacționează.
Adaptarea copilului la mediul școlar înseamnă capacitatea lui de a se acomoda la noile cerințe și rigori ale procesului instructiv-educativ. Aceasta reprezintă un proces complex în care copilul dobândește rolul de elev, trece de la activitatea preponderent ludică, la cea de învățare, intră într-un nou colectiv, cunoaște un nou adult care va avea un rol important în școala primară.
„Adaptarea școlară este procesul de realizare a echilibrului dintre personalitatea în evoluție a elevului pe parcursul formării sale și exigențele ascendente ale anturajului în condițiile asimilării conținutului informațional în conformitate cu propriile disponibilități și a acordării la schimbările calitative și cantitative ale ansamblului normelor și valorilor proprii sistemului de învățământ.” (Mihai, 2010)
Pentru a putea determina dacă un copil este adaptabil la mediul școlar ar trebui să analizăm noțiunea de adaptare din trei direcții: socială, psihologică și pedagogică.
Sub aspect social, adaptarea este realizată în condițiile unor relații interpersonale favorabile din cadrul grupei și a unui climat de respectare a regulilor de disciplină în sala de grupă, în grădiniță și în cadrul activităților extracurriculare. Factorii interni de care depinde adaptarea la școlaritate sunt cei biologici, care reprezintă starea de sănătate a copilului, dar și nivelul dezvoltării lui intelectuale și a inteligenței. Se consideră adaptat la mediul școlar, acel copil care dovedește performanțe în concordanță cu nivelul său de inteligență. Factorii externi sunt obiectivi și nu depind de copil. Aici putem menționa influența familiei, grădiniței, școlii, în vederea realizării unei bune adaptări la mediul școlar. Familia reprezintă prima școală a copilului care favorizează integrarea în societate prin formarea unei bune moralități și a deprinderilor de convețuire în cadrul ei. Sociabilitatea este educată și în cadrul grădiniței în care copilul se întâlnește cu societatea care va contribui la formarea sa ca personalitate. Școala în general, și colectivul clasei în special, în cadrul căruia copilul va interacționa cu colegii și cadrul didactic este elementul definitoriu în procesul de educație socială a copilului.
Adaptabilitatea bună a copilului este caracterizată și din aspect psihologic, care are în vizor toate laturile personalității: percepții, reprezentări, gândire, memorie, limbaj, temperament și afectivitate. Un copil adaptat școlar dispune de rezistență la efort intelectual prelungit, coerență în gândire, limbaj dezvoltat, memorie bună, atenție concentrată, etc. Odată cu intrarea în școală are loc o delimitare a activităților de învățare de cele de joc, a timpului dedicat studiului și cel liber. Voința copilului adaptabil se va manifesta prin transpunerea în plan secundar a dorințelor proprii. De asemenea copilul va da dovadă de perseverență și motivație pentru învățătură, îndrăzneală, încredere în forțele proprii, răbdare, etc. Sub aspect pedagogic, școala îi aduce în fața copilului un adult care printr-un stil didactic favorabil, și originalitate va contribui esențial la adaptarea lui școlară. Învățătorul mai puțin tolerant și mai autoritar decât educatoarea blândă, joacă un rol deosebit de important în viața copilului. Acesta va da dovadă de măiestrie în adaptare la conținuturile de predat și la psihologia copilului. Comunicarea sub diversitatea ei (verbală, nonverbală), stimulează adaptarea și integrarea socială. „Procesul de învățământ în general și lecția în special presupune existența unui număr mare de factori, a căror eficiență depinde de priceperea și măiestria pedagogică a învățătorului de a-i coordona și de a valorifica într-un mod creator potențialul adaptativ al copilului. Prin însușirile sale de personalitate și nivelul de pregătire științifică și pedagogică el este factorul ce optimizează comunicarea din grup. Elevii tind să-și compare și să-și alinieze conduita la cea a mentorului lor, cea a învățătorului.” (Mihai, 2010)
Activitățile de Cunoașterea Mediului au în vedere dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia; aici se face referire la cunoașterea componentelor lumii înconjurătoare, recunoașterea schimbărilor și transformărilor din natură, explorarea fenomenelor, proceselor de mediu, cunoașterea elementelor mediului social și cultural. Important este ca preșcolarii să utilizeze în cadrul activităților un limbaj adecvat și din mediul înconjurător și, nu în ultimul rând, se va urmări formarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător. Cu ajutorul programelor didactico-informatice, a softurilor educaționale, se eficientizează procesul de predare-învățare-evaluare a cunoștințelor.
Softurile educaționale sunt foarte bune și utile în activitatea din grădiniță, copiii învață mult mai ușor anumite noțiuni, sunt atractive și sunt concepute interdisciplinar, ceea ce ne determină să abordăm tema din mai multe perspective.
Sarcinile sunt prezentate sub forma unor jocuri care cuprind exerciții vizualizate într-o formă grafică atractivă, cu elemente de animație și sunet.
Elementele de joc pe care softul le conține sunt provocatoare, stârnesc curiozitatea, mențin atenția un timp mai îndelungat și dezvoltă fantezia copiilor, oferindu-le în același timp și o motivație intrinsecă, deosebit de importantă pentru îmbunătățirea performanțelor în activitățile cu conținut matematic, cunoașterea mediului, educarea limbajului, educație plastică etc..
O clasificare a soft-urilor educaționale după funcția pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire sunt: prezentare de noi cunoștințe, simulare (prezentare de modele ale unor fenomene reale), exersare, testare, dezvoltare a unor capacități sau aptitudini, jocuri educative.
Soft-uri de exersare (Drill-and-Practice). Soft-urile de acest tip intervin ca un supliment al activității din clasă, realizând exersarea individuală necesară însușirii unor date, proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi specifice; ele o ajută pe educatoare să realizeze activitățile de exersare, permițând fiecărui copil să lucreze în ritm propriu și sa aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat.
În afară de alegerea atentă a temei, care trebuie să ofere condiții obiective de transpunere în secvențele multimedia, un soft educațional este proiectat fie conținând propria strategie didactică, fie ca un moment precis într-un set de strategii posibile, din care educatoarea poate alege. Este deosebit de important să se evidențieze tipul de soft educațional, din punct de vedere a conținutului tematic și a strategiei, pentru a putea fi corect folosite. Iată câteva exemple:
Softul interactiv de învățare- are înglobată o strategie care permite feedback-ul și controlul permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcție de nivelul de pregătire al copilului;
Softul de simulare- permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model cu comportament analog;
Softul de investigare- copilului nu i se prezintă informațiile deja structurate (calea de parcurs) ci este un mediu de unde copilul poate să își extragă singur informațiile necesare rezolvării sarcinilor propuse;
Softul tematic- de prezentare, abordează subiecte/ teme din diferite domenii, arii curriculare din programa școlară, propunându-și oferirea unor oportunități de lărgire a orizontului cunoașterii în diverse domenii;
Softul de testare/ evaluare- este poate gama cea mai larg utilizată întrucât specificitatea sa depinde de mulți factori: momentul testării, scopul, tipologia interacțiunii (feedback imediat sau nu);
Softuri educative- în care sub forma unui joc se atinge un scop didactic, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli copilul este implicat într-un proces de rezolvare de probleme/ situații;
Spre exemplu, unul din proiectele tematice, are ca temă, Meseriile.
„O vizită Neașteptată” este un CD (soft educațional cu 40 de jocuri edu-distractive) și o carte (68 de pagini) cu activități de învățare integrată pentru matematică și cunoașterea mediului (meseriile) (pro edu, 2017).
Crito si Zzz sunt doi extratereștri simpatici, veniți de pe planeta de înghețată. Ei aterizează forțat pe Pământ si, de-a lungul celor 10 aventuri, descoperă ocupațiile pământenilor: mecanic, electrician, polițist, taximetrist, bucătăreasă, doctor, asistentă, vânzătoare, croitor, frizeriță, casieriță, actor, cântăreț, fermier, grădinăreasă, zidar și zugrav.
Jucându-se alături de cei doi prieteni spațiali, preșcolarii își însușesc principalele teme de matematică: constituirea de mulțimi pe baza unor însușiri comune, relațiile de ordine între elementele unei mulțimi, relațiile spațiale relative, numerele naturale în limitele 1-10 (alcătuirea grupelor de obiecte, raportarea cifrei la cantitate, compunerea și descompunerea, șirul numeric crescător si descrescător, vecinii, numeralul ordinal), compunerea și rezolvarea de probleme implicând adunarea și scăderea cu 1-2 elemente, formele geometrice și operații logice cu piesele geometrice, măsurarea lungimii si a timpului.
Cuprins:
Căutăm un mecanic
Meserii: mecanic auto, electrician
Matematică: Relații de ordine între elementele unei mulțimi: mare-mic, lung-scurt, gros-subțire, lat-îngust
Vrem amendă, domnule polițist!
Meserii: polițist, taximetrist
Matematică: Relații spațiale relative: poziții spațiale
Aventură în bucătărie
Meserii: bucătăreasă
Matematică: Numerele naturale în limitele 1-10: alcătuirea grupelor de obiecte, raportarea cifrei la cantitate
Un pacient mai ciudat
Meserii: doctor, asistentă
Matematică: Constituirea de mulțimi pe baza unor însușiri comune: formă, mărime, culoare (luate separat și simultan)
plimbare cu coșul de cumpărături
Meserii: vânzătoare
Matematică: Numerele naturale în limitele 1-10: compunerea și descompunerea
figură de croitor
Meserii: croitor
Matematică: Forme geometrice și operații logice cu piesele geometrice (conjuncția, negația)
frizură … pământeană
Meserii: frizeriță
Matematică: Operații cu grupele de obiecte: triere, grupare/regrupare, comparare, ordonare, apreciere a cantității prin punere în corespondență (formare de perechi)
Noi suntem actorii!
Meserii: casieriță, actor, cântăreț
Matematică: Numerele naturale în limitele 1-10: șirul numeric crescător/descrescător, vecinii, numeralul ordinal
Gălăgia de la fermă
Meserii: fermier, grădinăreasă
Matematică: Compunerea și rezolvarea de probleme implicând adunarea și scăderea cu 1-2 elemente, în limitele 1-10
Zzzidarul Zzz
Meserii: zidar, zugrav
Matematică: Măsurarea lungimii, timpul, recapitulare finală
Cerințe de sistem:
Windows XP / Vista / Windows 7;
1 GB RAM;
1.5 GHx Dual Core Procesor;
Direct X 9.0 C;
Ati Radeon x1300+ / Geforce 7 series+ / model echivalent;
256 MB placă video cu accelerare 3D'
placă audio;
400 MB spațiu liber
Un alt exemplu, ar fi (pro edu, 2017): „Peripețiile lui Chiț” (Activități integrate de cunoașterea mediului, educație sanitară, educație rutieră – educație pentru societate), format din: CD (soft educational) + revista – auxiliar distractiv (36 p. – format A4, policromie) + jocul didactic „Spre grădiniță” ce conține: o planșet- de joc, 3 cartonașe mari cu personaje (Chiț, Vivi – țup), 3 pioni, o machetă a grădiniței, o machetă a căsuței lui Chiț – un zar).
Jocul didactic: CD-ul (softul educațional) este unul complex, conținand: 32 de descoperiri educative – povești interactive, 16 jocuri edu-distractive – 48 de fișe de lucru.
Temele sunt urmatoarele:
1. Ai grijă de mine! – EDUCAȚIE SANITARĂ
2. Așa da! Așa nu! – EDUCAȚIE RUTIERĂ
3. Zâna Anotimpurilor – ANOTIMPURILE
4. Meteorologul Martinică – VREMEA – ZILELE SĂPTĂMÂNII
5. Cum ar fi dacă aș fi… – MESERIILE
6. Sus, sus, tot mai sus! – MIJLOACE DE TRANSPORT AERIENE
7. La întrecere cu Fluffy – MIJLOACE DE TRANSPORT TERESTRE
8. Exploratorii apelor – MIJLOACE DE TRANSPORT PE APaA
9. Cireșica știe-Tot – FRUCTE
10. Grădinarul țup – LEGUME
11. În vizită la Pufy – FAMILIA – CASA
12. Cu Foxy la bibliotecă – CORPUL UMAN – VESTIMENTAȚIA
13. Aventură în pădure – ANIMALE SĂLBATICE
14. Prietenii lui Țup – ANIMALE DOMESTICE
15. Viața printre flori – INSECTE
16. Petrecere la grădiniță – EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE
Povestea softului este cea a unui șoricel simpatic care în drumul său spre grădiniță trece prin tot felul de situații distractive – educative. El este însoțit de doi prieteni, iepurașul Țup – veverița Vivi.
Utilizatorul (preșcolarul) este cel care decide pe unde trebuie să o apuce prietenele noastre animăluțe – doar el poate face ca povestea lui Chiț să aibă un final fericit. La finalul fiecărui episod de desen animat interactiv utilizatorul primește o apreciere, în funcție de cât de bine s-a descurcat.
Cerințe minime:
Windows XP
512 MB RAM
1.8 GHz procesor
128 MB placa video
placa audio
600 MB spatiu liber
Capitolul 3. EXPERIMENT PSIHOPEDAGOGIC PRIVIND UTILIZAREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALR ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE LA ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTEREA MEDIULUI
Ipoteza și obiectivele cercetării
Ipoteza este „un enunț a cărui valoare de adevăr sau fals este probabilă, potențială și urmează a fi dovedit prin verificarea în practică” (Nicola, 1996).
O ipoteză adecvată trebuie să respecte câteva condiții: să fie corectă din punct de vedere logic și saturată de semnificații într-un context științific dat; să se bazeze într-o anumită măsură pe cunoștințele noastre prealabile/să fie compatibilă cu precedenta cunoaștere științifică; să fie empiric testabilă cu ajutorul procedeelor obiective ale cercetării.
Procesul instructiv-educativ ce se desfășoară în grădiniță permite fiecărei educatoare punerea în valoare a propriei experiențe didactice, prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a conținuturilor.
Predarea integrată a cunoștințelor reprezintă o strategie modernă de organizare și desfășurare a conținuturilor iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se îmbrățișează metode de predare-învățare a cunoștințelor îmbinând diverse domenii.
Abordarea realității prin astfel de activități se face printr-un demers global, granițele dintre categoriile și tipurile de activități didactice dispar, se contopesc într-un scenariu unitar în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe, conținuturile având subiect comun. Introducerea calculatorului în grădiniță nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate de creștere a calității și a eficienței predării, învățării și evaluării. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei și a copiilor, un nou mod de concepere a actului didactic. Resursele digitale sprijină respectarea ritmului propriu de învățare a preșcolarului. Acesta poate relua orice secvență de învățare din cadrul programului digital utilizat, pentru înțelegerea și rezolvarea corectă a sarcinii de lucru, fapt ce va contribui la sporirea încrederii în forțele proprii.
Pornind de la ideea că la preșcolar, învățarea apare combinată cu jocul, în această lucrare îmi propun să evidențiez rolul, valențele softurilor educaționale atât sub raport informativ cât și formativ – educativ, verificând în cadrul cercetării următoarea ipoteză:
Dacă vom utiliza mai des softuri educaționale în predarea- învățarea elementelor de cunoașterea mediului, atunci învățarea ar fi mai eficientă și rezultatele preșcolarilor mai bune.
Din ipoteză decurg obiectivele concrete, care particularizează și orientează acțiunea investigativă.
Obiectivele cercetării:
• identificarea performanțelor învățării preșcolarilor de grupă mijlocie la activitățile de cunoașterea mediului, în etapa preexperimentală;
• selectarea și aplicarea unor strategii didactice moderne – utilizarea softurilor educaționale care să sporească eficiența formativă a predării-învățării noțiunilor de cunoașterea mediului;
• urmărirea progreselor înregistrate de copii la activitățile de cunoașterea mediului, în urma utilizării softurilor educaționale în activitatea instructiv-educativă;
• aplicarea unor forme de evaluare pentru înregistrarea progreselor/ dificultăților întâmpinate de copii în învățare;
• evaluarea performanțelor școlare la activitățile de cunoașterea mediului, în etapa post-experimentală;
• analiza rezultatelor evaluării și stabilirea concluziilor;
• formularea unor sugestii și propuneri pentru eficientizarea procesului de predare-învățare a activităților de cunoașterea mediului, la ciclul preșcolar.
3.2. Metodologia cercetării
Metodologia cercetării pedagogice reprezintă „logica procedeelor științifice fundamentale de colectare și de prelucrare a datelor și de constituire a modelelor teoretice” și cuprinde, în mod operațional, „ansamblul enunțurilor, metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor folosite într-o investigație de tip educativ de pe poziția asumată conștient a unei paradigme formative” (Cojocariu, 2007).
3.2.1. Descrierea eșantionului de cercetare
Această temă a fost supusă cercetării pe parcursul anului școlar 2017-2018, la grupa mijlocie pe un grup experimental de 18 copii cu vârsta cuprinsă între 4-5 ani, dintre care 6 băieți și 12 fete de la Grădinița cu program prelungit Copșa Mică, structură la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” Copșa Mică, copii proveniți din familii organizate, de un nivel social-economic mediu și tot grupa mijlocie, pe un grup de control de 18 copii cu vârsta cuprinsă tot între 4-5 ani, dintre care 9 băieți și 9 fete de la Grădinița cu Program Prelungit „Lizuca”, structură a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” din jud. Bacău, cu aceleași condiții socio-culturale și materiale ca și grupul experimental. Inițiale educatoare: P.I
Pentru grupul experimental am utilizat softuri educaționale în predarea- învățarea elementelor de cunoașterea mediului, pentru grupul de control nu s-au utilizat softuri educaționale în predarea- învățarea elementelor de cunoașterea mediului.
În asigurarea unor condiții favorabile creșterii și dezvoltării normale a copiilor, părinții copiilor dovedesc preocupare pentru comunicarea cu educatoarele, unde și ele la rândul lor dezvoltă un parteneriat eficient cu familiile copiilor, imprimând astfel continuitate și unitate activităților destinate pregătirii copiilor pentru adaptarea optimă la activtatea școlară. La rândul lor, copiii participă cu plăcere la activități, comunică și cooperează în realizarea anumitor sarcini de învățare și de joc.
3.2.2. Metode și tehnici de cercetare psihopedagogică
Realizarea unei cercetări în domeniul educației se bazează pe un ansamblu metodologic de strângere, prelucrare și interpretare a datelor obținute. Metodologia cercetării pedagogice se referă la aspecte de teorie și practică a metodelor și proceselor de cercetare. Componentele metodologiei cercetării pedagogice sunt:
sistemul metodelor de colectare a datelor cercetării;
sistemul de măsurare a datelor cercetării;
sistemul metodelor de prelucrare matematico-statistică și interpretare a datelor cercetării
Din categoria metodelor de colectare a datelor cercetării s-a ales pentru cercetarea de față metoda Experimentul psihopedagogic. Această metodă presupune o „modificare intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor educaționale cu scopul de a le studia, de a identifica și evalua factorii care le influențează. Presupune modificări, intervenții din partea cercetătorului. Urmărește testarea unor ipoteze prin măsurarea și analiza efectelor unei variabile independente asupra variabilei dependente” (Crețu, 2013).
Experimentul este considerat ca fiind „cea mai importantă metodă de cercetare, deoarece furnizează date precise și obiective” (Dumitriu, 2004)- A. Cosmovici.
„Principala caracteristică a experimentului constă în provocarea intenționată a manifestării fenomenului” (Dumitriu, 2004).
În urma ipotezei avansate, în cadrul experimentului s-a modificat, în mod sistematic un factor sau altul și am notat efectele acestei modificări asupra activității și conduitei grupului. Factorul cu care am operat și pe care l-a variat experimentul constituie variabila independentă iar modificările care s-au produs și care urmează să fie măsurate constituie variabila dependentă.
Cele mai multe lucrări din literatura de specialitate clasifică experimentul în:
experiment de laborator;
experiment natural;
experiment psihopedagogic, o variantă a celui natural, care, la rândul său poate fi de doua feluri, respectiv constatativ și formativ.
Experimentul constatativ „vizează măsurarea și consemnarea unei situații, a unui fenomen, existente la un anumit moment dat ”(Dumitriu, 2004).
Experimentul formativ presupune intervenția în grupul școlar în vederea determinării anumitor schimbări prin introducerea unor factori de progres. El presupune parcurgerea următoarelor etape:
testarea inițială a eșantionului experimental;
introducerea factorului de progres;
retestare (testarea finală) a eșantionului experimental prin aplicarea probelor folosite în evaluarea inițială și compararea rezultatelor.
În timpul cercetării, metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogic de tip constatativ-formativ. În realizarea acestui experiment psihopedagogic de tip constatativ-formativ a fost nevoie de stabilirea metodologiei, care presupune o activitate atât de, combinare cât și de selectare a metodelor, a procedeelor, a tehnicilor și instrumentelor.
Astfel, a fost utilizată observația, ca metodă de cercetare care constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale grupului așa cum se prezintă ele în mod natural.
Se poate vorbi de o observație spontană, la nivel cotidian fără vreo intenție specifică și observarea științifică, sistematică, realizată cu scopul de a culege date cu caracter științific, utilizând mijloace specifice (Dumitriu, 2004).
După C., Dumitriu (2004, p.61), putem distinge următoarele etape ale observației:
Etapa inițială a observației care stabilește contextul ce urmează a fi cercetat. În această etapă cercetătorul, chiar dacă fară ipoteze prealabile, își pune anumite întrebări cu privire la fenomenele, faptele ce urmează a fi observate, la rolul său.
Observarea și consemnarea minuțioasă a manifestărilor subiecților, a acțiunilor, interacțiunilor;
Precizarea și consolidarea categoriilor și ipotezelor generative;
Construcția teoriilor întemeiate, care leagă conceptele și teoriile într-un întreg.
Iar pentru o calitate cât mai bună a observației, tot C. Dumitriu (2004, p.61) recomandă stabilirea unor condiții, precum:
stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit;
selectarea formelor observației ce vor fi folosite , a condițiilor și mijloacelor necesare;
caracterul selectiv al observației;
elaborarea unui plan în funcție de care se va desfășura observația;
consemnarea imediată a datelor observației, în sinteza, urmând mai apoi ca acestea să fie detaliate;
desfășurarea observației în condiții cât mai variate;
efectuarea unui număr optim de observații;
observația să fie maximal discretă, persoana în cauză să nu-și dea seama de această situație;
datele obținute să fie confruntate cu cele obținute prin alte metode.
Grupa 1 este grupul experimental la care se introduce variabila independentă și se urmărește variabila dependentă, iar grupa 2 este grupul de control la care se urmărește variabila dependentă în condițiile în care nu se introduce variabila independentă.
Pentru a măsura datele obținute în urma cercetării s-a folosit metoda Compararea. Aceasta presupune „raportarea mărimii care urmează să fie măsurată la mărimea totală, posibilă” (Crețu, 2013).
Raportarea s-a făcut considerând eșantionul, fiecare în parte, ca sută și s-au calculat procentaje pentru fiecare valoare măsurată.
Variabila dependentă s-a măsurat la ambele grupe utilizând fișa de lucru pentru verificarea cunoștințelor dobândite în etapa experimentală. Procentajul s-a calculat după formula p=n/Tx100, unde n este valoarea mărimii(numărul de copii care au obținut diferite rezultate) și T este valoarea totală(numărul total de copii din grupă).
3.2.3. Etapele desfășurării cercetării
Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogic de tip constatativ- formativ. Cercetarea a fost desfășurată pe parcursul mai multor etape:
Etapa preexperimentală, constatativă ce a cuprins intervalul 11 septembrie – 1 octombrie 2017. În această etapă am aplicat probe pentru cunoașterea nivelului inițial al cunoștințelor de cunoașterea mediului. Astfel, la începutul semestrului am realizat și aplicat preșcolarilor din cele două grupe, un test de evaluare inițială, la domeniul experiențial Știință, disciplina Cunoașterea Mediului. Structura testului precum și rezultatele obținute de către preșcolarii din cele două grupe sunt prezentate în capitolul IV al lucrării.
Etapa ameliorativă a fost desfășurată în perioada 1 octombrie 2017 – 1 iunie 2018. În această etapă am organizat cu grupul experimental, activități ce au presupus utilizarea de softuri educaționale în predarea- învățarea elementelor de cunoașterea mediului, în cadrul activităților didactice interdisciplinare, în conformitate cu particularitățile dezvoltării psihologice, am urmărit îmbunătățirea metodologiei de lucru în cadrul acestor activități prin introducerea unor strategii didactice variate (factori de progres în cadrul experimentului realizat). Am aplicat o mare varietate de strategii, raportate la nivelul grupei, respectând programa școlară, am desfășurat activități utilizand TIC, în timp ce la grupa cealaltă (grupul de control) s-a lucrat la fel ca înainte, utilizând metode tradiționale.
Etapa evaluării finale, postexperimentală (posttest) s-a desfășurat în intervalul 1 – 15 iunie 2018. În această perioadă am utilizat probe de evaluare în vederea înregistrării performanțelor preșcolarilor la finele experimentului psihopedagogic.
Capitolul 4. PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
4.1. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor la evaluarea inițială
Cunoașterea mediului înconjurător este o componentă de bază a procesului instructiv – educativ desfășurat în grădiniță.
Etapa preexperimentală, constatativă s-a desfășurat în perioada 11.09.2017-1.10.2017, perioadă în care preșcolarii din cele două grupe au primit aceiaș fișă de lucru în cadrul evaluării stadiale pentru a se stabilii nivelul cunoștințelor copiilor de la care pornește cercetarea. Astfel, la începutul semestrului a fost elaborată și aplicată copiilor o probă de evaluare inițială, la disciplina cunoașterea mediului (vezi anexa nr. 1).
În urma aplicării probei de evaluare inițială s-au obținut următoarele rezultate pentru:
-grupul experimental:
Tabel analitic nr.4.1. – rezultate grup experimental
– grupul de control:
Tabel analitic nr.4.2.- rezultate grup de control
Histograma nr.4.1.- rezultate grup experimental
Histograma nr.4.2.- rezultate grup de control
În Tabelul sintetic nr. 4.1. și tabelul sintetic nr. 4.2. sunt prezentate rezultatele obținute de preșcolarii din cele două loturi (experimental și de control) în funcție de cele trei tipuri de comportament (care necesită spijin, în dezvoltare, atins), în etapa inițială:
Diagrama areolară nr.4.1. – grup experimental
Diagrama areolară nr.4.2. – grup de control
Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială indică faptul că din totalul celor 18 preșcolari, din lotul experimental, 10 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor care necesită spijin (56%), 4 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor în dezvoltare (22%) și tot 4 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor atinse (22%) (diagrama areolară nr.4.1.).
Pentru lotul de control, rezultatele obținute la proba de evaluare inițială indică faptul că din totalul celor 18 preșcolari, 12 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor care necesită spijin (67%), 4 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor în dezvoltare (22%) și 2 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor atinse (11%) (diagrama areolară nr.4.2.).
4.2. Prezentarea, analiza și interpretarea rezultatelor la evaluarea finală
Etapa evaluării finale, postexperimentală (posttest) s-a desfășurat în intervalul 1 – 15 iunie 2018. În această perioadă am utilizat aceeași probă de evaluare din etapa inițială, la ambele grupuri, în vederea înregistrării performanțelor preșcolarilor la finele experimentului psihopedagogic.
Astfel, rezultatele înregistrate de grupul experimental, sunt redate în tabelul analitic nr.4.3. și cele înregistrate de grupul de control sunt redate în tabelul analitic nr. 4.4.:
Tabel analitic nr. 4.3.- rezultate grup experimental- etapa finală
Tabel analitic nr. 4.4. – rezultate grup de control- etapa finală
Histograma nr. 4.3. – rezultate grup experimental
Histograma nr. 4.4. – rezultate grup de control
În Tabelul sintetic nr. 4.3 și tabelul sintetic nr. 4.4 sunt prezentate rezultatele obținute de preșcolarii din cele două loturi (experimental și de control) în funcție de cele trei tipuri de comportament (care necesită spijin, în dezvoltare, atins), în etapa finală:
Tabel sintetic nr.4.3. – rezultate grup experimental
Tabel sintetic nr.4.4 – rezultate grup de control
Pentru o vizualizare mai clară a rezultatelor obținute de cele două grupuri, putem urmări diagrama areolară nr. 4.3- pentru grupul experimental și diagrama areolară nr. 4.4- pentru grupul de control:
Diagrama areolară nr. 4.3. – grupul experimental
Diagrama areolară nr. 4.4 – grupul de control
Rezultatele obținute la proba de evaluare finală indică faptul că din totalul celor 18 preșcolari, din lotul experimental, 16 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor atinse – CA (89%), 2 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor în dezvoltare – CD (11%) și 0 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor care necesită sprijin – NS (0%) (diagrama areolară nr. 4.3).
Pentru lotul de control, rezultatele obținute la proba de evaluare finală indică faptul că din totalul celor 18 preșcolari, 1 preșcolar se încadrează în categoria comportamentelor care necesită spijin- NS (5%), 10 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor în dezvoltare – CD (56%) și 7 preșcolari se încadrează în categoria comportamentelor atinse – CA (39%) (diagrama areolară nr. 4.4).
4.3. Analiza comparativă a rezultatelor și înregistrarea progreselor
Pentru o interpretare a evoluției nivelul cunoștințelor preșcolarilor la disciplina Cunoașterea mediului, voi prezenta comparativ datele înregistrate în etapa inițială și finală a cercetării noastre. Astfel, în tabelul analitic nr. 4.5 și histograma nr. 4.5, putem vizualiza punctajul pe cei 4 itemi obținuți inițial și final de preșcolarii din grupul experimental:
Tabel analitic nr. 4.5 – rezultate grup experimental inițial și final
Histograma nr. 4.5. – rezultate grup experimental inițial și final pe punctajul obținut
În Tabelul sintetic nr. 4.5 și histograma nr.4.6 sunt prezentate rezultatele obținute de preșcolarii din grupul experimental în funcție de cele trei tipuri de comportament (care necesită spijin, în dezvoltare, atins) în etapa inițială și cea finală:
Tabel sintetic nr.4.5. – rezultate grup experimental inițial și final
Histograma nr. 6– rezultate grup experimental inițial și final pe comportamente
În tabelul analitic nr. 4.6 și histograma nr. 4.7, putem vizualiza punctajul pe cei 4 itemi obținuți inițial și final de preșcolarii din grupul de control:
Tabel analitic nr. 4.6. – rezultate grup de control inițial și final
Histograma nr.4.7– rezultate grup de control inițial și final pe punctaje
În Tabelul sintetic nr. 6 și histograma nr. 8 sunt prezentate rezultatele obținute de preșcolarii din grupul de control, în funcție de cele trei tipuri de comportament (care necesită spijin, în dezvoltare, atins), în etapa inițială și cea finală:
Tabel sintetic nr. 4.6– rezultate grup de control inițial și final pe comportamente
Histograma nr. 4.8. – rezultate grup de control inițial și final pe comportamente
În Tabelul sintetic nr. 7 și histograma nr. 9 sunt prezentate rezultatele obținute de preșcolarii din cele două loturi (experimental și de control) în funcție de cele trei tipuri de comportament (care necesită spijin, în dezvoltare, atins), în etapa inițială:
Tabel sintetic nr. 4.7– rezultate grup experimental- grup de control -inițial
După cum se poate observa din Tabelul sintetic nr. 4.7 și din histograma nr. 4.9, rezultatele obținute de cele două loturi în etapa inițială a cercetării, sunt aproximativ asemănătoare.
Histograma nr.4.9. – rezultate grup experimental- grup de control –inițial
Voi prezenta în continuare rezultatele înregistrate de cele două loturi în etapa finală, pentru a vedea dacă ipoteza formulată în capitolul 3 al acestei lucrări este validă. Astfel, în Tabelul sintetic nr. 6 și histograma nr. 8 sunt prezentate rezultatele obținute de preșcolarii din cele două loturi (experimental și de control) în funcție de cele trei tipuri de comportament (care necesită spijin, în dezvoltare, atins), în etapa finală:
Tabel sintetic nr. 4.8 – rezultate grup experimental- grup de control – final
Histograma nr. 4.10 – rezultate grup experimental- grup de control – final
Așa cum putem observa din histograma 4.10, grupul experimental are o creștere semnificativă pentru comportamentul atins (CA) spre deosebire de grupul de control.
Din cele două histograme, putem observa că, dacă în etapa inițială, rezultatele erau asemănătoare între cele două grupuri:
CA: -grup experimental 4 preșcolari
-grup de control 2 preșcolari
CD: -grup experimental 4 preșcolar
-grup de control 2 preșcolari
NS: -grup experimental 10 preșcolari
-grup de control 12 preșcolari
în etapa finală, se vede diferența dintre cele două grupuri:
CA: -grup experimental 16 preșcolari
-grup de control 7 preșcolari
CD: -grup experimental 2 preșcolari
-grup de control 10 preșcolari
NS: -grup experimental 0 preșcolari
-grup de control 1 preșcolar
Rezultatele înregistrate dovedesc faptul că ipoteza noastră este validă.
Avantajele oferite de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calitățile acestora ca interactivitatea, precizia operațiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple și dinamice ale fenomenelor și, mai ales, faptul că pot interacționa consistent și diferențiat cu fiecare preșcolar în parte, pot fi cât mai bine valorificate. Rezultatele înregistrate de preșcolarii din grupul experimental dovedesc faptul că utilizarea softurilor educaționale în predarea – învățarea elementelor de cunoașterea mediului, a condus la îmbunătățirea performanțelor preșcolarilor, spre deosebire de grupul de control unde s-au utilizat doar metode clasice, tradiționale. Pentru copil, să vezi cum decurge dezvoltarea unei plante într-o singură activitate este mai ușor de reținut fiecare etapă, mai ales în momentul în care interacționează și sădește sământț și o udă (în mediul virtual- dar totul într-o activitate de 30 minute) spre deosebire de activitatea clasică, care poate dura de la 2 săptămâni până la 1 lună – două. Informațiile oferite prin intermediul softului educațional sunt interactive, atrăgându-l pe copil și stârnindu-i curiozitatea. Ce se întâmplă cu planta dacă nu o udă? Dacă o rupe înainte de a se dezvolta? Cu ajutorul softului poate vedea toate aceste efecte și poate interveni asupra lor și poate relua activitatea de la capăt în aceeași zi pentru a ajunge la informația finală și corectă din punct de vedere științific.
Rezultatele înregistrate de grupul experimental în etapa finală sunt cele care ne confirmă importanța și ajutorul oferit de softurile educaționale în activitatea de predare -învățare elementelor de cunoașterea mediului și nu numai.
Concluzii
În elaborarea lucrării „Utilizarea softurilor educaționale în procesul de învățare la activitățile de cunoașterea mediului” am pornit de la un scop precis și anume cuantificarea progresului preșcolarilor în urma predării-învățării-evaluării pe baza metodelor activizante și anume a utilizării softurilor educaționale în procesul de învățare comparativ cu progresul preșcolarilor instruiți tradițional în cadrul activităților de Cunoașterea mediului din grădinița de copii. În acest sens am conturat obiectivele și ipoteza cercetării, în capitolul 3.1, s-a stabilit locul cercetării la Grădinița cu Program Prelungit Copșa Mică, structură la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” Copșa Mică, perioada de cercetare – anul școlar 2017-2018, etapele, eșantioanele de subiecți, metodologia cercetării și cea de prelucrare a datelor (vezi capitolul 3). În urma desfășurării cercetării, datele strânse au fost interpretate și s-au desprins cu ușurință concluziile.
Ca orice cercetare și aceasta are o serie de limite care nu au avut efecte semnificative asupra concluzilor. Acestea se referă la partea teoretică. Sursele din care s-a realizat documentarea nu au fost foarte numeroase dar cu un conținut esențial și prin urmare s-a putut contura baza teoretică a cercetării.
În ceea ce privește partea aplicativă, formarea inițială și continuă a celor două cadre didactice care predau la cele două grupe mijlocii de la Grădinița cu Program Prelungit Copșa Mică, structură la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” Copșa Mică și de la Grădinița cu Program Prelungit „Lizuca”, structură a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” din jud. Bacău nu a reprezentat una din limite, această limită fiind dată de condițiile materiale ale grădinițelor. Grădinița cu Program Prelungit Copșa Mică, structură la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” Copșa Mică dispune de calculatoare și împreună cu părinții preșcolarilor am achiziționat pachete ce conțin softuri educaționale, cu ajutorul cărora am reușit să introduc în actul didactic de predare-învățare utilizarea softurilor educaționale ca metodă. Deși colega mea, care predă la Grădinița cu Program Prelungit „Lizuca”, structură a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” din jud. Bacău are aceeași pregătire și formare inițială și continuă cu mine, în cadrul grădiniței nu beneficiază de tehnică modernă, (au un singur PC în toată unitatea)- ceea ce o forțează să lucreze în stil tradițional cu preșcolarii de la grupă. Activitățile desfășurate cu preșcolarii celor două grupe mijlocii, de cele două cadre didactice la disciplina Cunoașterea mediului au fost realizate corect din punct de vedere metodic.
Obiectivele propuse în cadrul cercetării care au vizat identificarea rezultatelor preșcolarilor de grupă mijlocie în urma predării-învățării-evaluării pe baza utilizării softurilor educaționale în procesul de învățare la activitățile de Cunoașterea mediului dar și examinarea diferențelor dintre rezultatele preșcolarilor instruiți prin utilizarea softurilor educaționale și rezultatele preșcolarilor instruiți tradițional în cadrul activităților de Cunoașterea mediului, au avut un grad de atingere în măsură foarte mare, astfel: rezultatele obținute în etapa constatativă la ambele grupe au putut fi identificate și exprimate în procente și s-au putut realiza comparații între acestea (grupul experimental a obținut rezultate foarte bune în procent de 22% iar grupul de control doar în procent de 11%). Referitor la acestea s-a concluzionat că nivelul grupei experimentale a fost foarte ușor mai ridicat decât cel al grupei de control în momentul inițierii experimentului. Diferența nu a fost foarte mare iar ele au fost apropiate sub aspectul variabilei urmărite și au putut fi considerate comparabile. Cu privire la rezultatele obținute de cele două grupe mijlocii în etapa postexperimentală, grupul experimental s-a menținut ca nivel ridicat și a obținut un procent de 89% al rezultatelor foarte bune în comparație cu grupul de control care a realizat rezultate foarte bune în procent de 39%. Astfel, se poate concluziona că preșcolarii grupei mijlocii de la Grădinița cu Program Prelungit Copșa Mică, structură la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” Copșa Mică, care au lucrat utilizând softurile educaționale au obținut rezultate mai bune comparative cu preșcolarii grupei mijlocii de la Grădinița cu Program Prelungit „Lizuca”, structură a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” din jud. Bacău, care au fost instruiți prin metode tradiționale. Acest lucru confirmă ipoteza cercetării și precizează faptul că utilizând mai des softuri educaționale în predarea- învățarea elementelor de cunoașterea mediului, atunci învățarea este mai eficientă și rezultatele preșcolarilor sunt mai bune.
În urma rezultatelor obținute și ținând cont de aplicabilitatea acestora se poate spune că integrarea softurilor educaționale în educație este benefică și duce la o creștere a performațelor școlare, cu condiția ca cei mici să posede cunoștințe de utilizare a calculatorului.
La vârsta preșcolarității jocul ocupă locul central în activitatea cotidiană a copilului, iar calculatorul este un mijloc prin care copiii pot explora lumea îmbinând jocul cu învățarea, pentru că este animat, colorat, activ, interactiv, calculatorul permite minții și mâinilor să străpungă realitatea și să o subjuge.
Sub aspect informativ, calculatorul este partenerul de joc inteligent, care îi satisface nevoia de cunoaștere a copilului, îl ajută să-și îmbogățească cunoștințele, îi stimulează imaginația, intuiția, capacitatea de reflecție, aptitudinile și trăirile ce formează perseverența, responsabilitatea, ajută la formarea unor priceperi și deprinderi de muncă și viață.
În activitatea didactică ce o desfășurăm, softul educațional se poate concretiza într-o metodă foarte eficientă și avantajoasă.
Proiectarea sistematică și metodică a procesului de instruire prin introducerea în actul de învățare a softurilor educaționale este avantajoasă deoarece:
1. Susține instruirea centrată pe învățare
2. Menține o instruire efectivă, eficientă, și atractivă
3. Susține comunicarea și colaborarea dintre proiectanți, profesori, specialiști în informatică aplicat (rețele informatice) și utilizatori
4. Facilitează difuzia și diseminarea cunoștințelor pedagogice de către educatorii profesioniști
5. Oferă soluții practice, posibile și acceptabile pentru problemele de instruire
6. Faza de analiză susține de asemenea elaborarea ulterioară a unor alte tipuri de materiale didactice
7. Asigură că ceea ce se predă este necesar pentru realizarea obiectivelor de învățare ale elevilor
8. Facilitează o evaluare corectă și precisă a procesului de instruire.
Softurile educaționale sunt foarte bune și utile în activitatea din grădiniță, copiii învață mult mai ușor anumite noțiuni, sunt atractive și sunt concepute interdisciplinar, ceea ce ne determină să abordăm tema din mai multe perspective.
Marele avantaj al acestui program este acela că toți copiii pot folosi conținutul informațional la un nivel propriu, îl pot achiziționa într-un ritm personal, ceea ce contribuie la sporirea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii.
Sarcinile sunt prezentate sub forma unor jocuri care cuprind exerciții vizualizate într-o formă grafică atractivă, cu elemente de animație și sunet.
Elementele de joc pe care softul le conține sunt provocatoare, stârnesc curiozitatea, mențin atenția un timp mai îndelungat și dezvoltă fantezia copiilor, oferindu-le în același timp și o motivație intrinsecă, deosebit de importantă pentru îmbunătățirea performanțelor în activitățile cu conținut matematic, cunoașterea mediului, educarea limbajului, educație plastică etc.
Viziunea proprie asupra temei investigate poate fi exprimată prin următoarea idee: copiii din aceste timpuri pe care le trăim beneficiază de oferte diferite referitor la accesul la informație, iar metodele tradiționale nu sunt de ajuns pentru a pune bazele formării personalității acestora. De aceea, responsabilii cu educația trebuie să diversifice strategiile didactice, să accepte o metodologie didactică ce are la bază implicarea activă și conștientă a copiilor în propriul lor proces de formare.
Față de experiențele directe cu obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare, mai ales experințe din natură, am constatat că, mânuind calculatorul copilul își dezvoltă un alt stil cognitiv, îl îndreaptă spre independență îi dezvoltă creativitatea tehnică, cultura vizuală punându-l în situația de a învăța prin efort propriu; îl introduce într-un climat de autodepășire, de competitivitate la fel de eficient ca învățarea prin contactul direct cu lumea înconjurătoare, softul educațional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv și interactiv.
Referitor la identificarea unor direcții viitoare de cercetare, se poate menționa faptul că lucrarea a evidențiat aspecte ale realității și este posibil să existe factori care nu au fost incluși în cercetare, de accea sunt acceptate și sugerate spre cercetare aspecte care nu au fost observate până la momentul actual.
Putem concluziona că utilizarea softului educațional în activitatea didactică contribuie în mare măsură la formarea personalității copilului prin dezvoltarea spiritului de observație, a memoriei vizuale, atenției voluntare, operațiilor intelectuale prematematice, deprinderilor de lucru cu calculatorul și abilităților de utilizare a informațiilor primite prin intremediul softurilor educaționale. Deoarece jocurile pe calculator sunt deosebit de agreate în rândul copiilor și nu numai, este indicată punerea la punct a unora care să cultive aptitudini utile societății. Punând la dispoziția copilului jocuri nonviolente, atractive, care dezvoltă gândirea logică, spiritul de observație, personalitatea acestora va avea numai de câștigat!
Bibliografie
Allan P, Booth S, Crompton P, and Timms D, (1996), Integrating Learning with Technology, University of Stirling, Stirling;
Ausubel D.; Floyd R. (1981). Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Bloom, B.S. (Ed.). Engelhart, M.D., Furst, E.J., Hill, W.H., Krathwohl, D.R. (1956). Taxonomy of Educational Objectives, Handbook I: The Cognitive Domain. New York: David McKay Co Inc.
Bolun I., C. I. (2005). Bazele informaticii aplicate. Iași: Bonitas.
Cioflica, S. I. (2003). Prietenul meu, calculatorul, (Ghid de utilizare pentru preșcolari). Petroșani: Ed. Tehno-Art.
Cojocariu, V.-M. (2007). Fundamentele pedagogiei, Teoria și metodologia curriculum-ului, Texte și pretexte. București: V&Integral.
Crețu, D. (2013), Cercetări educaționale aplicative, Sibiu, Editura Universității Lucian Blaga
Crețu, T. (2013). Psihologia vârstelor. Iași: Polirom.
Dumitriu, C. (2004). Introducere în cercetarea psihopedagogică. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Gheorghe V., C. N. (2008). Efectele micului ecran asupra minții copilului. Asociația Pentru Apărarea Familiei și Copilului. București: Editura Prodromos.
Hardley M. (1990). Accomplished Teachers- Integrating Computers into Classroom Practice, Bank Street College of Education Center for Children and Technology, NY 10025.
Logofătu, M., Garabet, M., Voicu, A., Păușan, E. (2003). Tehnologia Informației și a Comunicațiilor în școala modernă, Editura Credis, București.
Lorin W. Anderson, D. R. (2013). Taxonomy for Learning, Teaching, and Assessing. PEARSON EDUCATION LIMITED.
Landsheere, G. D. (1979). Dictionnaire de l’évaluation de la recherche en éducation. Paris, France: Presses Universitaires de France.
Manolescu, M. (2004). Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și practică, Ed. Credis.
Marzano, R. J. (2009). District Leadership That Works: Striking the Right Balance. Bloomington: Solution Tree Press.
Miclea M, (2000), Psihologie cognitivă, Editura Gloria, Cluj- Napoca;
Mihai, A. (2010). Adaptarea școlară. Abordare psiho-socio-pedagogică în învățămîntul primar. Sfântul Ierarh Nicolae.
Moisil, G. (2017, septembrie 11). http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/No1Art71.pdf. Preluat de pe http://fmi.unibuc.ro/revistadelogica/articole/No1Art71.pdf:
Mourshed, B. &. (2007). Cum au apărut cele mai bune sisteme de școală din lume. McKinsey and Company.
Mourshed, B. ș. (2007). Cum au apărut cele mai bune sisteme de școală din lume. McKinsey and Company.
Nicola, I. (1996). Tratat de pedagogie școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică.
OECD. (2018 , ianurie 7). Preluat de pe Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică: http://www.oecd.org/education/
Olimpius, I. (2000). Educatia la distanta. Proiectarea materialelor. București: Editura Agata.
pro edu. (2017, octombrie 12). Preluat de pe cărți și softuri educaționale: http://www.pro-edu.ro/22-softuri-educationale-cd-dvd/41-gradinita/60-educatie-html/edu-o-vizita-neasteptata.html
pro edu. (2017, septembrie 11). Preluat de pe cărți și softuri educaționale: http://www.pro-edu.ro/22-softuri-educationale-cd-dvd/41-gradinita/60-educatie-html/edu-prescolari-peripetiile-lui-chit.html
Revista de pedagogie, nr. 1-2. (1994). Informatizarea învățământului, Institutul de Știinte ale Educației.
Roberts-Hull, J. &. (2015). O nouă abordare: reforma educației cadrelor didactice. Melbourne, Australia, .
Roberts-Hull, J. &. (2015). O nouă abordare: reforma educației cadrelor didactice. Melbourne, Australia.
Siebert, H. (2005). Constructivismul educațional: Pedagogia centrată pe învățare în educația școlară și cea a adulților.
Aplicarea teoriilor psihopedagogice în proiectarea softului educațional. Partea I: Obiective operaționale pentru eLearning. (2017, septembrie 11). Preluat de pe elearning.romania: http://www.elearning.ro/aplicarea-teoriilor-psihopedagogice-in-proiectarea-softului-educational-partea-i-obiective-operationale-pentru-elearning
Anexe
Anexa nr. 1
Obiective de evaluare:
O1: să recunoască caracteristicile anotimpurilor, colorând hainele fiecărui copil cu acea culoare care corespunde fiecărui anotimp: roșu-toamna, albastru-iarna, verde-primăvara, galben-vara;
O2: să distingă fructele de legume sortându-le;
O3: să recunoască animalele domestice și pe cele sălbatice, încercuimdu-le cu roșu pe cele sălbatice și cu verde pe cele domestice;
O4: să distingă mijloacele de transport, trasînd linii de corespondență între mijlocul de transport cu imaginea ce reprezintă spațiul în care circulă.
Probă de evaluare inițială
Conținutul probei:
Colorează hainele de toamnă cu roșu, cele de iarnă cu albastru, de primavară cu verde, iar de vară cu galben.
Așează fructele în coș și legumele în lădiță, colorează-le corespunzător!
Încercuiește cu roșu animalele sălbatice și cu verde animalele domestice.
Arată printr-o linie pe unde circulă fiecare mijloc de transport!
Descriptori de performanță:
I1: 2,5 puncte pentru colorarea corespunzătoare a hainelor pentru fiecare anotimp (hainele de toamnă cu roșu, cele de iarnă cu albastru, de primavară cu verde, iar de vară cu galben)
I2: 1 punct pentru fiecare fruct/legumă plasat la locul corespunzător ( fructele în coș, legumele în ladă)
I3: 1 punct pentru fiecare încercuire corespunzătoare (cu roșu animalele sălbatice și cu verde animalele domestice)
I4: 2,5 puncte pentru trasarea corespunzătoare de la mijlocul de transport la imaginea ce reprezintă spațiul în care circulă (avionul-printre nori, barca-pe apă, mașina- pe stradă, trenul- pe calea ferată).
Transfer în punctaje:
CA- comportament atins: 40-30 puncte
CD- comportament în dezvoltare: 29-20 puncte
NS- comportament ce necesită sprijin: sub 20 puncte
Anexa nr. 2
PROIECT DIDACTIC
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată
TEMA ACTIVITĂȚII: Ne jucăm cu animalele sălbatice
MIJLOC DE REALIZARE: Jocul pe calculator (instruirea asistată de calculator)
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
CATEGORII/SECVENȚE ALE ACTIVITĂȚII:
– cunoașterea mediului
– activitate matematică
– educarea limbajului
– activitate artistico-plastică.
FORME DE ORGANIZARE: pe grupuri, individual, frontal, în perechi.
PRECIZARE: Calculatoarele vor fi așezate în formă de V, pentru ca la cel din vârf să pot efectua demonstrațiile, iar copiii să vadă.
I. ÎNAINTE DE A ÎNCEPE ACTIVITATEA:
MOTIVAȚIA:
Formarea deprinderii de exprimare corectă, fluentă și coerentă în propoziții și fraze; consolidarea cunoștințelor despre animalele sălbatice; trezirea sentimentelor de dragoste pentru animale, precum și ocrotire a lor; cultivarea interesului și plăcerii pentru învățarea prin cooperare; inițierea copiilor în utilizarea calculatorului și rezolvarea de probleme prin jocul pe calculator.
OBIECTIVELE:
În timpul activității, copiii trebuie:
a) cognitiv-informaționale:
EVOCARE:
– să recunoască animalele sălbatice după ghicitoare;
– să descrie fiecare animal așezându-l la mediul respectiv;
– să adreseze întrebări colegilor din celelalte grupe.
REALIZAREA SENSULUI:
Fișa 1: – să caute cuvântul potrivit cu numele animalului ales de ei (asociere animal – cuvânt);
– să asocieze numărul de silabe cu cifra corespunzătoare;
Fișa 2: – să grupeze iepurașii după criteriile date;
– să asocieze cifra cu numărul de obiecte;
– să alcătuiască probleme de adunare și scădere folosind cifrele și semnele matematice +, -, =;
REFLECȚIA:
– să lucreze în perechi (copiii de la calculatoare) pentru realizarea unor desene pe calculator;
– să realizeze animalul preferat printr-un desen.
b) psiho-motorii:
– să folosească corect mouse-ul pentru mutarea imaginilor pe monitor (clic dreapta) pentru realizarea sarcinilor;
– să utilizeze corect paleta de culori și instrumente de lucru din programul Paint.
c) afective:
– să coopereze cu coechipierii pentru rezolvarea fiecărei sarcini;
– să se ajute încurajându-se reciproc.
CONDIȚIILE PREALABILE:
Copiii trebuie:
să aibă sentimentul că exprimându-și gândurile, nu riscă să fie ridiculizați,
să respecte opiniile celorlalți pentru buna desfășurare a activității,
să utilizeze deprinderi de lucru în grup, în perechi, individual;
să utilizeze corect calculatorul: deschiderea calculatorului, alegerea și deschiderea fișierelor precizate de către educatoare, folosirea mouseul-ui și a tastaturii.
EVALUAREA:
evaluare orală (răspunsurile date);
evaluare parțială;
rezolvarea sarcinilor prin jocul pe calculator – instruirea asistată de calculator (lucru pe grupe);
observația sistematică (comportamentul la lecție);
analiza produselor (învățarea prin cooperare, gândiți-lucrați în perechi, turul galeriei).
RESURSELE ȘI MANAGEMENTUL TIMPULUI:
Resurse informaționale: 7 calculatoare electronice (unul pentru demonstrație, 6 pentru copii) – fișierele de lucru sunt așezate pe monitor în partea dreaptă sus, cu următoarele nume: 1. ANIMALE, 2. CĂSUȚA, 3. PROBLEME, 4. Paint; plicuri cu ghicitori, instrumente pentru desen, foi de desen, panou, buline de trei mărimi.
Resurse umane: copiii grupei pregătitoare (18 copii – câte 3 la un calculator).
Resurse procedurale: Explicația, demonstrația, exercițiul, conversația, brainstorming-ul, învățarea prin cooperare, gândiți – lucrați în perechi, turul galeriei.
Resurse de timp: 35 – 40 minute: evocare – 10 min.; realizarea sensului – 20 min.; reflecția – 5 min.
II. ACTIVITATEA PROPRIU-ZISĂ:
Bibliografie:
Curteanu, Silvia, PC Ghid de utilizare, Editura Polirom, București, 2001
Ordean Grațian, Primii pași în lumea calculatoarelor, Editura Sigma Plus, Deva, 2001
Smaranda-Maria Cioflica, Bogdan Iliescu, Prietenul meu, calculatorul (Ghid de utilizare pentru preșcolari), Editura Tehno-Art, Petroșani, 2003
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Educația este factorul strategic al dezvoltării de perspectivă și privește modelarea multidimensională și anticipativă a factorului uman. [311589] (ID: 311590)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.