Educatia Ecologică ÎN Învă Ământul Prescolar

Universitatea din București

Departamentul pentru Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Lucrare metodico-științifică

pentru obținerea gradului didactic I

Coordonator,

Profesor gradul I Carmen Tică

Candidat,

Profesor Rădoiu Simona Gabriela

Școala Gimnazială Sinești, județul Ialomița

2017

Universitatea din București

Departamentul pentru Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Lucrare metodico-științifică

pentru obținerea gradului didactic I

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Coordonator,

Profesor gradul I Carmen Tică

Candidat,

Profesor Rădoiu Simona Gabriela

Școala Gimnazială Sinești, județul Ialomița

București

2017

Cuprins

Cuprins ………………………………………………………………………………………………………… 3

Introducere – Motivarea lucrării din punct de vedere științific și pedagogic …… 4

Capitolul I. Particularitățile psihofizice ale preșcolarului ……………………………………7

I.1. Dezvoltarea psihică a copilului ……………………………………………………………………7 I.2. Particularitățile psihofizice ale preșcolarului ……………………………………………… 9

Capitolul II. Educația ecologică în învățământul preșcolar

II. 1. Educația ecologică și protecția mediului – delimitări conceptuale ………………..18 II. 2. Învățământul preșcolar – curriculum ………..…………………………………38

A. Proiectul tematic – cale pentru o educație ecologică ……………………………………… 38

B. Activitățile practice și materialele refolosibile …………………………………… 39

C. Activități opționale – un alt mod de educație ecologică …………………………………40

D. Activitățile extracurriculare – sprijin pentru educația ecologică …………………….. 40

Capitolul III. Cercetarea pedagogică …………………………………………………………… 43

III 1. Monografia comunei Sinești …………………………………………………………………… 43

A. Câmpia Română – caracteristici generale …………………………………………..43

B. Comuna Sinești …………………………………………………………………….…. 45

C. Tipuri de risc ce se pot manifesta în zona comunei …………………………………. 52

a. Riscuri naturale, tehnologice, biologice, sociale, riscuri de incendiu ………………. 52

b. Riscuri provocate de om – probleme ecologice…………………………………………. 58

III 2. CERCETAREA PEDAGOGICĂ …………………………………………….. 64

A. Ipoteza și obiectivele cercetării ……………………………………………………….. 64

B. Metodologia cercetării – metode, tehnici, instrumente ……………………………….. 65

C. Desfășurarea experimentului – etapa inițială, cea formativ-ameliorativă, etapa finală …………………………………………………………….……………………………… 65

Concluzii ……………………………………………………………………………………. 113

Bibliografie ………………………………………………………………………………… 115

Anexe ………………………………………………………………………………………………………………….. 118

Motivarea lucrării din punct de vedere științific și pedagogic

Ion Simionescu spunea: ,, Învățând pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viața întreagă o îndrumare nouă, veșnic senină a minții și a sufletelor, dar le punem la îndemână și ceea ce constituie temelia legilor de ocrotire a naturii, conștiința că o plantă este o ființă ca și animalul, iar ceea ce pare neînsuflețit, un munte, un râu poate avea influență asupra mediului.’’

Din cauza producerii unor catastrofe naturale (inundații, incendieri de păduri și pajiști, surpări, erupții vulcanice) ori a invaziei altor cete de oameni – omul a părăsit locul natal și a călătorit în zone mai puțin prietenoase, mai secetoase ori cu ierni mai friguroase. A arătat astfel o mare capacitate de adaptare, datorată gândirii, gândire care l-a dus la cunoașterea calitativă a mediului apropiat, la aprecierea posibilităților acestuia pentru existența speciei umane și la explicarea fenomenelor din jur. În felul acesta, s-a dovedit mai puternic decât toate celelalte viețuitoare. Ca urmare a ținuturilor diferite de locuit, oamenii au început să se diferențieze ca ocupații și ca unelte folosite, ca mod de viață, îmbrăcăminte, hrană de zona anterior locuită. Astfel, limitele spațiului locuit de specia umană s-au mărit permanent.

În perioada mică a istoriei geologice a Pământului, de la nașterea omului preistoric până în zilele noastre, s-au produs modificări importante în peisajul geografic al planetei, unele prin cauze naturale, altele din cauza intervenției omului. În vremurile de demult, schimbările în mediul apropiat au fost neînsemnate (poieniri în jurul locuinței, gropi – capcane pentru vânătoare, mici construcții pentru locuit), natura reparând prin propria-i putere măruntele răni produse de activitatea umană.

Apoi omul preistoric a descoperit agricultura, cu 4-5 mii de ani î. Hr., transformările în mediul înconjurător au început să se mărească prin tăieri masive de păduri, prin acumulări de ape pentru irigații, prin terasarea terenurilor în pantă. Dar nici aceste intervenții umane nu au fost prea mari.

Schimbări semnificative s-au produs în ultimele două secole, din cauza dezvoltării industriei, creșterii numerice tot mai mari a populației (,,explozia demografică”), aglomerării crescânde a marilor orașe (peste 250 de orașe au depășit un milion de locuitori), îndesirii căilor de transport (rutiere, cu mari treceri de nivel suprapuse, feroviare, navale, cu largi incinte portuare și aeriene, cu piste de aterizare), care, pe alocuri, se impun ca mărime în peisajul locurilor, defrișărilor pe mari suprafețe (ceea ce determină eroziunea solului), deversărilor de substanțe toxice în apele curgătoare, în sol sau eliminărilor lor în atmosferă.

Mediul natural, care ocupa cu secole în urmă vaste teritorii terestre, a fost pas cu pas înlocuit cu o natură schimbată de om, sufocat cu așezări omenești, cu terenuri cultivate, cu exploatări miniere în tuneluri subterane sau cu mari decopertări la suprafață, cu păduri de sonde, cu mari fabrici, cu orașe în care aspectele naturale au dispărut aproape cu totul, betonul și metalul, plus fumul coșurilor și gazele de eșapament ale autovehiculelor înlocuindu-le.

În aceste împrejurări au apărut atât necesitatea rezolvării problemelor legate de vindecarea solurilor degradate, cât și nevoia studierii relațiilor dintre plante și sol. De asemena, trebuie soluționate problemele complexe legate de protejarea mediului înconjurător în vederea menținerii sănătății omului și asigurării vieții pe Terra. A luat naștere, astfel, ecologia.

Obiectul de studiu al ecologiei îl constituie studiul relațiilor interacțiunilor dintre lumea vie, ca sistem biologic major, și mediul său de viață natural și / sau modificat.

Educația ecologică are drept scop ameliorarea calității vieții prin asigurarea cunoștințelor, deprinderilor, motivațiilor, valorilor și angajamentelor necesare oamenilor pentru a administra eficient resursele naturale și a-și asuma responsabilitatea pentru menținerea calității vieții.

Deși încă nu este obiect de studiu de sine stătător, ecologia poate fi adaptată la particularitățile de vârstă și intelect ale preșcolarilor. Este necesar să se formeze la copii, încă de la vârste mici, concepția ecologică.

Potrivit DEX-ului, ,,concepția” poate fi definită ca ,,ansamblu de idei despre lumea înconjurătoare și modul de interpretare a acesteia”. Se pot, așadar, forma și dezvolta, prin metode specifice activității instructiv – educative, idei care să stea la baza concepției generale despre lume, concepție care să cuprindă, clar și sigur, metode de protecție a mediului înconjurător, de salvare a resurselor, de reciclare a deșeurilor, de integrare a tuturor activităților omului în ecosistemul din care face parte, astfel încât să se păstreze echilibrul atât de necesar menținerii vieții pe Pământ.

Lucrarea de față – ,,Educația ecologică în învățământul preșcolar” – își propune să găsească soluții pentru informarea corectă a copiilor, viitori cetățeni ai societății, despre Terra și influența omului asupra ei, pentru formarea la copii a unor deprinderi și obișnuințe care să ajute la menținerea ecosistemelor întregi, pentru trezirea și menținerea unor sentimente de iubire a patriei și de protejare, conservare și dezvoltare a mediului, pentru activarea spiritului civic, acest combustibil atât de necesar mersului corect al unei societăți.

Menirea noastră, a educatorilor, este să oferim în mod gradat și în acord cu particularitățile de vârstă ale copiilor cunoștințe științifice necesare formării ecologice și să organizăm activități și acțiuni educative privind protecția mediului înconjurător. Trebuie dezvoltate la preșcolari înclinațiile pentru protecția naturii, a păsărilor și animalelor din împrejurimile grădinițelor și parcurilor, sentimentul răspunderii față de covorul vegetal.

Educația în grădinițe, în domeniul protecției mediului, trebuie să se realizeze în activitățile la clasă în proiectele tematice și în activități extraclasă și extrașcolare organizate de grădiniță sau de diverse instituții. Educația ecologică trebuie să aibă un caracter interdisciplinar și pluridisciplinar.

Preșcolarii trebuie să fie ținuți în contact cu natura fie prin turismul ecologic, fie prin lucrări de literatură consacrate sau creații ale lor, prin expoziții de desene și fotografii, filatelie, prin vizionarea de filme didactice cu tematica adecvată și prin toate mijloacele de informare, prin acțiuni de ecologizare a unor zone, de plantare de copaci și alte plante, de îngrijire a viețuitoarelor.

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂȚILE PSIHOFIZICE ALE PREȘCOLARULUI

I 1. Dezvoltarea psihică a copilului

Psihologia este știința care studiază funcțiile, procesele și însușirile psihicului, urmărind să descopere legi ale acestora și să formuleze explicații prin care să se poată ajunge la optimizarea activităților și personalităților umane.

,,Psihologia școlară studiază, din punct de vedere psihologic, procesul instructiv –educativ desfășurat în școală cu scopul de a spori eficiența acestuia.” *

Omul, pe toată durata vieții sale, se transformă, atât cantitativ, cât și calitativ; aceste transformări se reunesc sub termenul general de dezvoltare. Dezvoltarea poate fi:

– dezvoltarea biologică, concretizată în schimbările fizice, morfologice și biochimice ale organismului;

– dezvoltarea psihică, tradusă în apariția, instalarea și transformarea proceselor, funcțiilor și însușirilor psihice;

– dezvoltarea socială, care constă în reglarea conduitei individului în conformitate cu normele și cerințele impuse de colectivitate, de mediul social.

Dezvoltarea umană este, așadar, bio-psiho-socială. Între cele trei forme ale dezvoltării umane (biologică, psihică, socială) există o strânsă legătură și condiționare reciprocă. Astfel, dezvoltarea psihică se realizează în dependență reciprocă cu cea biologică, dar nu în același timp. Există unele manifestări bruște de creștere (aspect esențial al dezvoltării biologice) ori de încetinire a ritmului ei, care nu sunt însoțite de grăbiri sau de încetiniri ale ritmului dezvoltării psihice. Se știe că pe la 15 ani creșterea încetează, ceea ce nu înseamnă că se oprește și dezvoltarea psihică, din contra, aceasta cunoaște o dezvoltare impresionantă. De asemenea, evoluția biologică (creșterea) influențează dezvoltarea psihică, dar nu absolut și, mai ales, nu în mod egal de-a lungul ontogenezei. În perioadele timpurii dezvoltarea psihică este subordonată ca ritm, viteză, limite cronologice de cea biologică: la tinerețe și maturitate, însă, ea capătă o relativă independență față de aceasta, ceea ce înseamnă că, în anumite limite temporale și funcționale, diversele modificări anatomofiziologice nu duc la modificarea evidentă a tabloului psihic și, mai ales, la deterioarea lui. De data aceasta, dezvoltarea psihică nu se mai subordonează celei biologice, ci intră tot mai profund sub influența componentelor

______________________________________________

* Cosmovici, Andrei, Psihologie școlară, 1999, pag. 15

vieții socioculturale. Ea devine astfel o pârghie de sprijinire și susținere a socialului, pentru că numai oamenii dezvoltați sub raport psihic – păstrători de cunoștințe, priceperi, deprinderi, înarmați cu aptitudini, formați caracterial – sunt capabili să păstreze neschimbate în funcție structurile vieții sociale.

,,Una din primele însușiri ale dezvoltării psihice o reprezintă caracterul ei complex, plurideterminat și multifactorial.”*

Unii autori considerau dezvoltarea psihică autonomă, nedeterminată de exterior, independentă de învățare și factorii socioculturali, ca o simplă și treptată exteriorizare a unor structuri date, existente deja.

Alți autori considerau, dimpotrivă, că ea este în întregime, în totalitate determinată de exterior, omul și psihicul său fiind produse pasive ale împrejurărilor.

În realitate, dezvoltarea psihică, ca proces amplu și complex, dinamic și variat, este triplu determinată: de caracteristicile speciei (ceea ce evidențiază treapta filogenetică a dezvoltării), de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică) și de interacțiunea dintre persoană și mediu (treapta psihosocială a dezvoltării). Înrâuririle și condițiile care ajută la realizarea dezvoltării psihice sunt nu doar multiple și diferențiate, ci practic nesfârșite. Ele pot fi naturale și sociale, externe și interne, apropiate și îndepărtate, directe și indirecte, permanente sau episodice, superficiale și accidentale sau profunde și esențiale. Numai o anumită coincidență și pondere a acestor influențe și condiții asigură o dezvoltare normală, coincidențele nedorite, ponderile inversate ducând la dezvoltarea psihică subnormală sau chiar anormală a omului. Se știe că există o serie de predispoziții și potențialități (specifice speciei umane) cu care individul se naște. Acestea devin însă realitate numai dacă sunt raportate la anumite condiții de mediu (intern și extern). Principalii factori ai dezvoltării psihice sunt: ereditatea, mediul, educația; dezvoltarea psihică se sprijină pe ereditate, își extrage conținutul din datele furnizate de mediul sociocultural și este dirijată de educație.

O altă caracteristică majoră a dezvoltării psihice este stadialitatea ei.

Stadiile dezvoltării psihice au fost definite de psihologul Paul A. Osterrieth ca fiind momente ale dezvoltării caracteristice printr-un ansamblu de trăsături coerente și structurate care constituie o mentalitate tipică și consistentă, dar trecătoare. În stabilirea stadiilor dezvoltării psihice se pornește de la un ansamblu de criterii, printre care mai importante sunt: locul ocupat și rolul îndeplinit de individ în sistemul relațiilor sociale; tipul de activitate dominantă; vârsta cronologică. În funcție de aceste criterii au fost desprinse următoarele stadii

______________________________________________

*Pantelimon, Golu, ș.a. ,,Psihologia copilului”, pag. 28

de dezvoltare psihică:

,,stadiul copilului mic (sugar) (de la naștere până la 1 an);

stadiul copilului antepreșcolar (1-3 ani);

stadiul copilului preșcolar (de la 3-6/7 ani);

stadiul copilului școlar, care se subdivide în:

stadiul școlarului mic (6/7 – 10/11 ani);

stadiul școlarului mijlociu sau puberul (10/11-14/15 ani);

stadiul școlarului mare sau adolescentul (14/15-18/19 ani);

stadiul vârstei adulte, ce cuprinde următoarele substadii: tinerețea, maturitatea, bătrânețea. ” *

Alături de vârsta cronologică există și vârsta dezvoltării psihice sau vârsta socială a individului. Nu întotdeauna vârsta cronologică este aceeași cu cea psihică sau chiar socială. Astfel, caracterizarea stadiilor de vârstă se va face după un set de criterii, printre care mai importante sunt: locul ocupat de persoană în sistemul relațiilor sociale; ansamblul modificărilor anatomofiziologice; totalitatea necesităților resimțite de individ și instrumentarea lui psihică pentru a și le satisface; urmările în plan educativ.

,,Dezvoltarea psihică se diferențiază de la individ la individ prin: ritm (accelerat sau lent); viteză (mare sau mică); conținut (bogat, simplu, diversificat sau sărăcăcios și limitat); consum energetic (mare sau mic; rațional, echilibrat sau dezechilibrat, bazat pe economie sau pe risipă energetică); rezonanță (puternică, slabă); sens (ascendent sau sincopat); durată (normală, întârziată); efecte (pozitive, negative). Această caracteristică a dezvoltării psihice va conduce spre necesitatea tratării diferențiate a copiilor în procesul instructiv-educativ, diferențiere ce poate merge până la individualizarea ei. ” **

În activitatea de zi cu zi, cadrul didactic a ajuns să desfășoare activități specifice învățământului simultan, în dorința de a personaliza demersul didactic pentru fiecare copil în parte, astfel încât acesta din urmă să se dezvolte la maximul său potențial.

I 2. Particularitățile psihofizice ale preșcolarului

Preșcolaritatea aduce schimbări majore în viața copilului, atât în planul dezvoltării somatice, cât și al celor psihice și relaționale. Cadrul grădiniței depășește orizontul restrâns al

______________________________________________

*Pantelimon, Golu, ș.a. ,,Psihologia copilului”, pag. 29

**Pantelimon, Golu, ș.a. ,,Psihologia copilului”, pag. 30

familiei, orizont care reprezintă, totuși, întregul univers al copilului, și pune în fața acestuia cerințe noi, mult deosebite față de cele din familie. Aceste diferențe de solicitări duc la manifestarea tuturor posibilităților de adaptare ale copilului, precum și la diversificarea comportamentelor sale.

Baza dezvoltării psihice va fi formată din contradicții din ce în ce mai mari între solicitările externe și posibilitățile interne ale copilului; dintre dorințele, aspirațiile, interesele copilului și posibilitățile lui de a și le satisface; dintre modul oarecum primitiv de satisfacere a unor trebuințe și modul cerut de societate de satisfacere a lor, conform cu anumite norme comportamentale și socio-culturale.

Toate aceste contradicții reprezintă punctul de plecare, precum și modalități de accelerare a dezvoltării explozive a comportamentelor copilului, a diferențierii și individualizării acestora, a socializării treptate, dar sigure, a copilului.

Sub aspectul dezvoltării fizice, dacă pentru etapa antepreșcolară ,,specific era ritmul alert al creșterii în înălțime și ponderale a copilului, în noul stadiu [preșcolar] creșterea se realizează diferențiat. Astfel, între 4 și 5 ani creșterea traversează o perioadă mai lentă (în medie 4-6 cm anual), pentru ca spre sfârșitul preșcolarității ritmul ei să fie ușor intensificat. […] Înălțimea și greutatea variază însă și în funcție de alimentație, igienă, starea sănătății, ș. a. În această perioadă viteza de creștere a diferitelor părți ale corpului duce la schimbarea proporțiilor sale. […] Aceasta face ca specific în înfățișarea fizică a preșcolarului o oarecare disproporție între dezvoltarea capului (care este relativ mare) și dezvoltarea membrelor inferioare (ceva mai scurte).”*

Această disproporție are consecințe asupra echilibrului și stabilității copilului. Deseori acesta se împiedică în propriile picioare sau în obstacole pe care un adult le ocolește cu ușurință, își pierde echilibrul, cade, fără urmări prea grave.

Între vârsta de 3 și cea de 6 ani toate celelalte sisteme ale organismului se modifică substanțial. ,,Deși procesul de osificare continuă, oasele preșcolarului sunt încă destul de elastice, maleabile. […] Dantura provizorie se deteriorează, în timp ce mugurii danturii definitive se întăresc. Datorită elasticității ei, coloana vertebrală se poate deforma ușor. Sistemul muscular este la fel de inegal dezvoltat; mușchii lungi ai membrelor superioare și inferioare progresează mai rapid decât cei scurți ai mâinii, fapt care explică de ce preșcolarul efectuează mai ușor mișcările ample, largi (mers, aruncare, lovire), decât mișcările de precizie

______________________________________________________

*Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,,Psihologia copilului”, manual pentru clasa a XI-a, EDP, București, 1993, pag. 77

(scris, desen, croșetat).”*

Educatoarea va avea o atitudine diferită față de copil datorită particularităților sistemului muscular: va stimula mișcarea care ajută dezvoltarea corectă a mușchilor și a centrilor nervoși care le coordonează, dar va evita supunerea copiilor la eforturi manuale îndelungate sau grele.

Cea mai impresionantă modificare se întâlnește la nivelul sistemului nervos. ,,Celulele țesutului nervos se diferențiază, cresc sub raport morfologic, își perfecționează funcțiile. […] Acum segmentele superioare ale sistemului nervos, îndeosebi scoarța cerebrală, devin dominante. Ele își manifestă acțiunea reglatoare, uneori inhibitoare asupra segmentelor inferioare, ceea ce permite o mai bună coordonare, dirijare și controlare a activității. […] Predominarea unuia sau altuia dintre cele două procese nervoase fundamentale (excitația și inhibiția), stă la baza unor conduite cum ar fi somnolența, lipsa de vlagă, nereacționarea la stimulările mediului sau neastâmpărul, capriciul, etc. Se dezvoltă mult zonele corticale ale vorbirii, ceea ce permite o extensie mare a limbajului.**

Dezvoltarea proceselor și a reprezentărilor senzoriale

În coordonatele dezvoltării psihice se află motricitatea, senzorialitatea, intelectul, afectivitatea, activitatea voluntară.

Motricitatea reprezintă una din nevoile fundamentale pe care le resimte copilul la această vârstă. Pe prim plan este ,,încărcătura psihologică a mișcării, raportarea ei la obiecte, imagini, intenții, posibilități de realizare. […] Trecerea de la bruschețea antepreșcolarității la grația și apoi la forța preșcolarității reprezintă o tendință generală a evoluției motricității. […] Nevoia de acțiune, finalizată prin executarea diferitelor mișcări, stă la baza dezvoltării psihice a copilului. Un preșcolar care acționează cu un obiect are șanse mai mari de a-și elabora o imagine adecvată despre el, decât un altul care doar contemplă obiectul de la distanță. […] Motricitatea și acțiunea cu obiectele contribuie nu doar la îmbogățirea și diversificarea planului cognitiv al copilului, ci și la închegarea personalității sale.” ***

______________________________________________________

*, ** Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,Psihologia copilului”, manual pentru clasa a XI-a, EDP, București, 1993, pag. 78

*** Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,,Psihologia copilului”, manual pentru clasa a XI-a, EDP, București, 1993, pag. 79 – 80

Copilul care a fost învățat să mănânce singur, lăsat să se îmbrace și să se dezbrace singur, îndemnat să-și facă singur toaleta devine independent, autonom, își înțelege și asumă mai clar responsabilitățile în raport cu propria sa persoană și are mult mai multe șanse, nu doar să se adapteze la viața preșcolară, ci și să aibă performanțe în toate activitățile desfășurate în grădiniță.

Legătura directă a copilului cu realitatea este realizată prin intermediul senzațiilor. “Senzația este cunoașterea unei însușiri separate a unui obiect sau fenomen, în momentul când acesta acționează asupra unui organ senzorial” *

Cum grădinița reprezintă un nou spațiu de viață, cu multe obiecte incitante, procesele senzorial-perceptive, strâns legate de cele motorii și acționale, suportă o serie de prefaceri, se cizelează și se modelează, se îmbunătățesc în conformitate cu noile schimbări. „Percepția este cunoașterea obiectelor și fenomenelor în integritatea lor și în momentul când ele acționează asupra organelor senzoriale.” **

Capacitatea copilului de a avea senzații se adâncește și se restructurează. Astfel, sensibilitățile

vizuală și auditivă trec pe primul plan, ele fiind cele care captează prioritar informațiile și care

evidențiază interesul crescut al copilului pentru spațiul îndepărtat. Perceperea întregului este o caracteristică ce se menține de-a lungul întregii preșcolarități. Nevoia de cunoaștere, de investigare, veșnicul ,,De ce?” se manifestă permanent la copilul preșcolar. Educatorul poate

folosi această trebuință de cunoaștere în dezvoltarea pe toate planurile a copilului, în motivarea acestuia pentru depășirea obstacolelor ivite în cadrul unor cerințe noi, în sensibilizarea față de

viețuitoare (plante și animale) și față de natură, în antrenarea preșcolarului în activități care nu

Apare observația, ca formă nouă de percepție, cu scop, planificată și organizată. Percepțiile spațiului, timpului, mișcării se organizează și încep să funcționeze aproape normal și plenar.

Deprinderea unor însușiri mai importante ale obiectelor, fixarea lor în cuvinte constituie premisa formării reprezentărilor. ,,La această vârstă reprezentările au un caracter intuitiv, situativ, fiind încărcate de însuțirile concrete ale obiectelor și fenomenelor. Caracterul lor schematic și generalizat se prefigurează însă pe la sfârșitul preșcolarității. […] Ele lărgesc sfera și măresc coerența vieții psihice, dând posibilitatea copilului să poată cunoaște obiectele și în

______________________________________________________

* Cosmovici, Andrei, ,,Psihologie generală”, Editura Polirom, Iași, 1996, pag. 95

** Cosmovici, Andrei, ,,Psihologie școlară”, Editura Polirom, Iași, 1999, pag. 132

par atractive la prima vedere.

absența lor, precum și să-și reactualizeze experiența trecută și s-o integreze în cea prezentă sau chiar în cea viitoare.” *

b. Dezvoltarea intelectului

Intelectul, formațiune psihică foarte complexă, cuprinde procese și activități psihice variate (gândire, limbaj, memorie, imaginație, atenție). Există, astfel, posibilitatea separării de stimulul concret, care acționeză direct asupra organelor de simț, depășindu-se experiența senzorială.

Gândirea, care orientează, conduce și valorifică toate celelalte procese și funcții psihice, operează cu o serie de constructe care nu sunt nici noțiuni individualizate, dar nici noțiuni generale. „Gândirea constă într-o succesiune de operații care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realității și la rezolvarea anumitor probleme.” **

Gândirea preșcolarului are un caracter intuitiv, rămâne legată de imagine și de demersurile individuale. De aceea fiecare activitate presupune folosirea materialului intuitiv,

atât la nivel frontal, cât și la nivel individual. Totuși, copilul este capabil să sesizeze configurația ansamblului, ceea ce îl conduce spre o logică simplă, elementară, care se va dezvolta treptat. Mentalitatea preșcolarului este egocentrică, apărută în urma incapacității sale de a separa prea bine realitatea obiectivă de cea personală, copilul crezând că este centrul universului și atribuindu-și o mare forță. Confuzia dintre ,,Eu” și ,,lume” duce către animismul gândirii, ceea ce înseamnă atribuirea lucrurilor a propriilor calități și însușiri.

Treptat, preșcolarul înțelege că gândirea altuia este diferită de a sa, ceea ce îl face să aprobe și alte perspective, nu doar pe a sa, particulară. Admițând existența mai multor perspective diferite de abordare a realității, va renunța treptat la propria subiectivitate, făcându-se trecerea de la egocentrismul inițial la reciprocitate, deși gândirea rămâne o gândire sincretică, bazată pe relaționarea mai mult sau mai puțin la întâmplare a însușirilor obiectelor și nu atât după logica lor.

Strâns legată de evoluția gândirii este și evoluția limbajului. Copilul apelează la realitate, dar prin limbaj se depărtează de ea, își amintește situațiile trecute, stabilește raporturi, face deducții vitale. În perioada preșcolară limbajul se îmbogățește sub raport cantitativ,

__________________________________________

* Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,,Psihologia copilului”, manual pentru clasa a XI-a, EDP, București, 1993, pag. 83

** Cosmovici, Andrei, Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999, pag. 163

vocabularul activ al copilului crescând de la 800-100 de cuvinte la 3 ani, la 1600-2000 de cuvinte la 4 ani, la 3000 de cuvinte la 5 ani, ajungând la cca 3500 de cuvinte la 5 ani. Totodată, se dezvoltă coerența limbajului, caracterul său închegat, structurat. De la limbajul situativ, specific antepreșcolarității (dialog, caracter concret), se face trecerea la limbajul contextual (monolog, copilul povestind ce a văzut, ce a auzit, fără ca ascultătorii să cunoască neapărat situația despre care se vorbește). Limbajul interior este mecanismul fundamental al gândirii, ceea ce sporește mult posibilitățile copilului de a-și planifica mintal activitatea, de a și-o regla permanent. Se dezvoltă și latura fonetică a limbajului, putând apărea totuși omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete.

Materialul necesar desfășurării normale a gândirii și limbajului este furnizat de realitate, de povestirile adulților, dar și de propria memorie a copiilor. În relațiile pe care le are cu adulții, și cu ceilalți copii, preșcolarul își dezvoltă pas cu pas și capacitatea de a reține și a reactualiza experiența sa de viață. În urma dezvoltării gândirii și a limbajului interior, apare la preșcolar, alături de memorarea mecanică și cea logică, alături de cea involuntară și cea voluntară. Crește, așadar, volumul memoriei, performanțele crescând dacă memorarea are loc în condiții naturale, de joc și, mai ales, ca urmare a exersării. Este la fel de adevărat că memoria preșcolarului este totuși nediferențiată, difuză și are un caracter nesistematizat, haotic. Amintirile copilului sunt uneori fragmentare, izolate, neintegrate în unități logice, copilul reține repede, dar uită la fel de repede. Modelarea cu ușurință a sistemului nervos se îmbină cu instabilitatea sa, ceea ce face ca memoria preșcolarului să aibă un caracter contradictoriu. Oricum, caracteristicile enumerate ne atrag atenția asupra unor măsuri educative pentru creșterea disponibilităților memoriei: repetarea, acordarea de semnificație, dozarea efortului, motivarea adecvată.

Dezvoltarea unor elemente componente ale intelectului copiilor n-ar fi posibilă fără

prezența atenției, care este ,,capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și fenomenelor, în vederea reflectării lor adecvate.” *

Dacă până la începutul preșcolarității copilul manifesta cele două forme de atenție – involuntară și voluntară – în preșcolaritate, în prezența gândirii și a limbajului, începe procesul dezvoltării atenției voluntare. Se măresc stabilitatea, concentrarea și volumul ei, căpătând un tot mai accentuat caracter activ și selectiv. Predomină, însă, atenția involuntară, ceea ce înlesnește distragerea preșcolarilor mici de la sarcinile pe care le au de îndeplinit. Educatorii au, așadar, două probleme legate de atenția preșcolarilor: trezirea atenției involuntare, lucru

__________________________________________

* Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,,Psihologia copilului”, manual pentru clasa a XI-a, EDP, București, 1993, pag. 89

relativ mai ușor de realizat prin folosirea noutății, expresivității materialelor și solicitărilor, precum și menținerea atenției voluntare pentru o perioadă mai îndelungată de timp asupra activității desfășurate. Dacă educatorul fixează sarcini clare, precizează obiectivele unor activități, folosește o exprimare clară, caldă, expresivă, solicită copilul prin întrebări, îl îndrumă pe acesta în ceea ce are de făcut, ar putea contribui la dezvoltrea și educarea atenției copiilor.

În general, copiii preșcolari sunt foarte creativi: din cîteva jucării lego își fac un turn, o curte, o mașină, un tren, cu o păpușă trăiesc o zi întreagă în familie, cu o sfoară pe umerii unui coleg imaginează caii care trag căruța. Componenta principală a creației este imaginația, care se poate defini ca ,,acel proces psihic al cărui rezultat îl constituie obținerea unor reacții, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor.” *

Imaginația apare atunci când se pot manifesta alte procese și funcții psihice care pregătesc apariția ei (dezvoltarea reprezentărilor, achiziționarea limbajului, dezvoltarea inteligenței, îmbogățirea experienței de viață). În cadrul adaptării copilului la viața preșcolară, imaginația joacă un rol foarte important. Câmpul cunoașterii se lărgește foarte mult, adaptarea făcându-se activ, transformativ și creator. Bazele imaginației sunt gândirea și memoria. Copilul ia din viața sa imagini, întâmplări, trăiri afective, cu ajutorul memoriei și le transformă, prin intermediul gândirii, în noi experiențe de viață. Imaginația creativă sau reproductivă, bogată sau săracă, se manifestă diferit la copiii preșcolari, în funcție de dezvoltarea psihică și fizică, de bagajul genetic, de mediul în care trăiesc aceștia. Sarcina educatorului este să găsească modul potrivit de a activa imaginația, de a ajuta copilul să-și creeze noi imagini și proiecte, în mod corect și echitabil.

c.Afectivitatea și voința

Se știe că un copil are mare nevoie de iubire, îngrijire, protecție. În familie copilul este singur, de obicei, iar adulții își organizează viața în funcție de nevoile sale. Ajungând la grădiniță, copilul observă că trebuie să împartă atenția educatoarei, a adultului, cu alți copii, ceea ce duce la modificări ale vieții afective, atât cantitativ (crește numărul stărilor și dispozițiilor afective), cât și calitativ (se îmbogățesc și se diversifică formele existente, apar forme noi). De asemenea, apare o contradicție între trebuința de autonomie a copilului și interdicțiile impuse de adult față de el. Dacă își satisface trebuința de independență, copilul

__________________________________________

* Cosmovici, Andrei, Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999, pag. 154

experimentează stări afective pozitive, plăcute, de bucurie și satisfacție; blocarea ori contrazicerea independenței duce la apariția insatisfacției, a nemulțumirii, existând schimbări în comportamentul preșcolarului. Deși pe la 4 ani reapare conduita de opoziție față de adult, totuși, adultul și relația cu el rămân pentru preșcolar elemente esențiale ale dezvoltării afectivității sale. Deoarece la această vârstă copilul imită foarte mult pe adult, poate prelua și o serie de stări afective și expresiile emoționale care le însoțesc. Datorită imitației, expresiile și comportamentele emoționale ale preșcolarului se diversifică, se îmbogățesc, dovedesc adaptare la situații prezente. Astfel, unii copii învață că este de ajuns să plângă și adulții îi îndeplinesc orice dorință. Din păcate, din ce în ce mai mulți părinți, din pătura mijlocie a societății, nu din cea de jos, se lasă șantajați emoțional de astfel de lacrimi, ceea ce duce la obișnuințe pe care este nevoită educatoarea să le îndrepte în cadrul organizat al grădiniței. Totuși, copilul dorește să îl satisfacă pe adult, pe care îl iubește. Contradicția dintre această dorință și anumite reguli stabilite de adult ori dintre tentațiile copilului și restricțiile în privința satisfacerii lor lărgește spectrul trăirilor afective ale preșcolarului. Ajungând la grădiniță, copilul suferă un fenomen de transfer afectiv: își transferă dragostea și atenția asupra educatoarei, încercând să o substituie mamei, pentru o adaptare mai bună și mai rapidă la viața preșcolară. ,,Cercetările au evidențiat prezența la copilul de grădință a stărilor de vinovăție (la 3 ani), de mândrie (la 4 ani), de pudoare (la 3-4 ani), a crizei de prestigiu (la 6 ani), mai ales în cazuri de mustrare publică.” *

Inconștient sau în urma studiului, unii părinți folosesc această criză de prestigiu și își atenționează copilul că vor merge să îl certe în fața colegilor dacă nu își îmbunătățește comportamentul. Tot cercetările au descris și un sindrom interesant, sindromul bomboanei

amare – starea afectivă de rușine care apare în urma unei recompense pe care nu o merita, bucuria fiind umbrită de neliniște, ceea ce dovedește o atitudine critică față de propriul comportament. Apar unele sentimente intelectuale, cum ar fi satisfacția ivită la aflarea cauzelor unor evenimente sau mirarea la contactul cu unele fenomene care nu se potrivesc cu ceea ce știa el. Preșcolarul începe să își stăpânească emoțiile, să manifeste tendințe de atenție și protecție față de un alt copil care plânge. Este totuși copil, așa că apar deseori explozii afective, cu treceri rapide de la plâns la râs sau invers. Foarte important pentru educator este prevenirea apariției unor stări afective neplăcute ca urmare a unor frustrări nejustificate.

Apariția memoriei și atenției voluntare, precum și controlul stărilor afective, n-ar fi

__________________________________________

* Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,,Psihiologia copilului”, manual pentru clasa a XI-a, EDP, București, 1993, pag. 90

posibile fără voință. Autocontrolul se dezvoltă pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Psihologul Z. V. Manuilenko a constatat că, în condiții experimentale, la adoptarea poziției santinelei – cu mâna și corpul într-o nemișcare încordată, copiii de 3-4 ani rezistă 18 secunde în această poziție, cei de 4 ani, 2 minute și 15 secunde, iar cei de 5-6 ani, 10 – 20 de minute. Desfășurarea experimentului în grup a dus la scăderea performanțelor copiilor mai mici, cei mari reușind să nu ia în seamă factorii perturbatori reprezentați de ceilalți colegi. La repetarea experimentului în condiții de joc, toți copiii și-au îmbunătățit timpul, datorită motivației activității de joc. Jocul, activitatea fundamentală din grădiniță, este utilizat de educatori în toate proiectele desfășurate cu copiii, fie ele tematice, educaționale sau extrașcolare. Iată, așadar, că, motivându-l pe copil, prin intermediul jocului, al obținerii satisfacției sau a aprobării adultului, prin recompense verbale sau fizice, educatorul poate susține și educa voința copilului.

Capitolul II

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ

MOTO:

,,Omul are un drept fundamental la libertate, la egalitate și la condiții de viață satisfăcătoare, într-un mediu înconjurător a cărui calitate să-i permită să trăiască în demnitate și bunăstare. El are datoria solemnă de a apăra și îmbunătăți mediul înconjurător pentru generațiile prezente și viitoare.’’

(,,DECLARAȚIA DE LA STOCKHOLM’’)

II 1. Educația ecologică și protecția mediului – delimitări conceptuale

a. Componentele educației, ,,vechi” și ,,noi”

Societatea contemporană, definită printr-un ritm accelerat de evoluție și, implicit, prin adâncirea legăturilor dintre componentele sale, cu urmări dintre cele mai profunde asupra dezvoltării umane, impune, în mod firesc, planificarea unor măsuri și adoptarea unor soluții educative acordate cu esența și sensul dezvoltării sale.

De-a lungul evoluției istorice, între societate și educație a existat și funcționat un raport de determinare și influențare reciprocă. Societatea impune un model de personalitate, ale cărui coordonate se regăsesc în idealul educațional.

Idealul educațional al societății românești urmărește valorificarea și desăvârșirea potențialului uman în vederea formării unei personalități armonioase și creatoare, capabilă să exercite rolurile cu care societatea o va învesti. Dobândirea armoniei interioare prin dezvoltarea și integrarea diferitelor componente ale personalității, în același timp cu asigurarea unei simetrii sociale și a unui schimb continuu de informații cu mediul extern, definește acest ideal.

Educația are mai multe componente, fiecare dintre ele țintind o anumită latură a personalității: educația intelectuală, educația morală, cea profesională, estetică, educația fizică sau corporală, la care se adaugă ,,noile educații”.

În anii 1980, la nivelul programelor și a recomandărilor UNESCO, ,,noile educații” au apărut ca răspunsuri ale sistemelor educaționale la provocările / imperativele lumii contemporane de natură economică, politică, ecologică, sanitară, etc. Aceste noi educații reprezintă, de fapt, noi conținuturi specifice, ce se pot raporta la oricare din cele cinci conținuturi generale ale activității de formare – dezvoltare morală, intelectuală, tehnologică, estetică, psihofizică a personalității umane. Obiectivele propuse dau și denumirea fiecărei structuri de conținut științific, transpusă într-o disciplină de studiu, concepută în plan disciplinar, dar mai ales interdisciplinar, pluridisciplinar și chiar transdisciplinar.

UNESCO și diferite organizații neguvernamentale au întreprins studii și au progresat mult în conturarea noilor conținuturi sau educații; există, astfel: educația relativă la mediu sau educația ecologică, educația pentru pace și cooperare, cea pentru participare și pentru democrație, educația în materie de populație, cea pentru o nouă ordine economică internațională, pentru comunicare și putere mass-media, pentru schimbare și dezvoltare, educația nutrițională, pentru timpul liber, educația economică și casnică.

b. Educația ecologică – origini și înțelesuri

Ca în cazul multor discipline, numele și definiția ecologiei spun mult pentru cei dornici să-i cunoască conținutul și să-i pătrundă semnificațiile.

În privința denumirii, termenul de ecologie s-a impus în atenția opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa centrală și de est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social, precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986), au zguduit din inerție opinia publică și au introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului și al comunității.

Se descoperă, astfel, un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernest Haeckel (1834-1919), iar data de naștere – 1866. Deși în anul 1865 Riter a definit ecologia, nu a făcut-o mai mult decât înțelesul cuvintelor grecești ,,oikos” – casă, loc de trai și ,,logos” – știință. Definiția lui Haeckel – ,,Prin ecologie înțelegem totalitatea științei relațiilor organismului cu mediul, în sens larg, toate condițiile de existență” – constituie și astăzi fundamentul definițiilor acestei ramuri ale biologiei. Charles Darwin, în cele două lucrări ale sale ,,Originea speciilor” (1859) și ,,Descendența omului” (1871), formula două idei fundamentale ale ecologiei moderne: influența mediului asupra speciilor vii și apartenența speciei umane la lumea naturală. Celebrul naturalist englez a relevat dependențe strânse și o stare de echilibru optim între diferite specii de plante și animale. Pornind de la originea sa, se poate spune că ecologia este știința despre gospodărirea naturii.

Născută ca o ramură a biologiei, nimeni nu prezicea ecologiei un strălucit viitor social. După câteva decenii, dezvoltarea societăților industriale a modificat profund mediul planetar. Apariția și amplificarea poluărilor, dispariția unor specii de plante sau animale au fost semnale evidente ale unei crize ecologice profunde. Concluzia scoasă la iveală de ecologie este fundamentală: omul nu poate să acționeze la nesfârșit asupra mediului său fără a pune în discuție ruperea absolută a echilibrelor ecologice esențiale.

Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină științifică la cea de problemă a conștiinței comune naționale și internaționale reprezintă una din marile cuceriri ale secolului XX.

În România ecologia a pătruns în preocupările biologilor români încă de la apariția ei ca știință. Astfel, Grigore Antipa a fost unul dintre primii savanți care a aplicat principiile ecologiei în studiile sale hidrobiologice.

Ecologia generală este baza teoretică pentru intervenția rațională a omului în funcționarea vieții pe Pământ, este un grup de principii în temeiul cărora au fost elaborate numeroase discipline aplicative ca: protecția mediului, ocrotirea monumentelor naturii, agroecologia, ecologia forestieră, ecologia pescuitului, etc.

Extinderea obiectului ecologiei asupra întregului mod de viață al omului înglobează și domenii extrabiologice. În acest mod s-a format o ecologie globală care nu mai e o disciplină biologică, ci o știință interdisciplinară. Prin această lărgire a sferei ecologiei, aceasta devine un fel de ,,supraștiință” greu de definit, cu obiect și metodologie diluată.

Conform DEX, ecologia este știința care studiază interacțiunea dintre organisme și mediul lor de viață.

În concluzie, există multe moduri de a aborda definirea ecologiei. Pentru preșcolari, pentru nivelul lor de dezvoltare psihofizică și de cunoștințe acumulat, ecologia se poate defini ca știința care studiază legătura dintre viețuitoare și locul unde trăiesc, precum și rolul omului în desfășurarea vieții pe Pământ.

c. Protecția mediului – garanție pentru viitor

Mediul înconjurător reprezintă mediul natural care a fost transformat de oameni. El cuprinde relieful, apa, aerul, vegetația și solul. Fiecare componentă are un rol deosebit în crearea mediului ambiant. În același timp, toate sunt în legătură unele cu altele. Astfel, relieful influențează clima; la rândul ei, clima, împreună cu relieful, determină răspândirea vegetației, iar aceasta din urmă, a faunei, totul pentru a păstra acea unitate numită mediu natural.

Trebuie subliniat că mediul înconjurător apare ca o realitate multidimensională care include nu numai mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului. Omul ocupă o dublă poziție: de parte componentă a mediului și de beneficiar al mediului.

Din dorința de a trăi mai bine, oamenii au creat așezări, au cultivat terenuri, au construit drumuri și uzine, adică au transformat pas cu pas mediul natural, înglobând în această transfomare și resursele naturale. Acestea, elemente naturale ale mediului înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană, se pot clasifica în:

resurse neregenerabile: minerale și combustibili fosili (cărbuni, țiței, gaze naturale);

resurse regenerabile: apă, aer, sol, vegetație, animale;

resurse permanente: energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor.

Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Pământului erau suficiente pentru nevoile omenirii. În toate civilizațiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant agricolă, pământul era baza economiei, vieții, culturii, structurii familiale și politicii. Viața se desfășura în sat și în jurul acestuia, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. Energia cheltuită se potrivea cu lucrul forței musculare, umană sau animală, rezervelor de energie solară depozitată în păduri, folosirii forței apelor (râuri sau maree) sau a vântului.

Natura reușea până la urmă să refacă pădurile tăiate, care ajutau la rândul lor vântul să sufle în pânzele corăbiilor, râurile puneau în mișcare roțile morilor, așadar sursele de energie folosite de societățile agricole erau regenerabile.

Odată cu mărirea numărului de locuitori, care a decurs în același timp cu perfecționarea organizării sociale și, mai ales, odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a câștiga în lupta aspră cu natura, de a-i smulge bogățiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard și jumătate din populația actuală a Terrei aparține civilizației industriale. Industrialismul este un sistem social multilateral și bogat care influențează fiecare aspect al vieții omenești, neînsemnând doar coșuri de fabrică și linii de asamblare. Creșterea economică, enorm accelerată, s-a bazat nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia obținută prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili.

În urma tuturor activităților umane apar reziduuri și deșeuri, care sunt în cantități din ce în ce mai mari, depozitarea lor devenind o problemă majoră a omenirii.

Așadar, în urma exploziei demografice, dar și a dezvoltării rapide a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului arată, tot mai mult, un dezechilibru ecologic.

„Protecția mediului înseamnă totalitatea mijloacelor și măsurilor întreprinse pentru păstrarea echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea factorilor naturali, prevenirea și combaterea poluării, dezvoltarea valorilor naturale.”* Din această definiție rezultă și rolul protecției mediului în etapa actuală de dezvoltare a statelor lumii.

Protecția mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu, discutată pro și contra la nivel mondial, discuții care au dat naștere la numeroase dispute între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. S-a constatat necesitatea înființării unor organizații internaționale care au ca principale obiective găsirea unor soluții de micșorare a poluării și de creștere a nivelului calității mediului în ansamblu.

Pentru protejarea mediului înconjurător, trebuie stabilite zonele afectate, determinat gradul de deteriorare, apoi precizate cauzele care au produs dezechilibrele respective.

În ce privește modalitățile de protejare, trebuie rezolvate trei categorii de probleme:

crearea unui sistem legislativ și instituțional potrivit, eficient care să garanteze respectarea legilor în vigoare;

evaluarea costurilor acțiunilor de protejare a mediului și găsirea surselor de suportare a acestora;

realizarea unor programe pe termen lung armonizate pe plan național și internațional, referitor la protejarea mediului.

Organizații nonguvernamentale au luat ființă la nivel internațional pentru combaterea poluării din lumea întreagă, dintre care se pot aminti: FEEM (Fundația Europeană de Educație pentru Mediu), GREENPEACE, POWERFULL INFORMATION (Marea Britanie), UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru educație, știință și cultură), PNUE (Programul Națiunilor Unite pentru mediul înconjurător).

În septembrie 2015, șefii de stat și de guverne s-au reunit la New York, în cadrul Summit-ului Mileniului pentru a formula noile Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care vor avea drept termen de realizare anul 2030. Printre provocările cărora liderii lumii trebuie să le găsească soluții se pot menționa: accesul limitat la educație, sărăcia, foametea, lipsa resurselor, a medicamentelor, bolile, proliferarea violenței, terorismul, dar și degradarea considerabilă a mediului înconjurător care pune serios sub semnul întrebării viitorul Pământului.

C1. Protecția mediului în Europa

Până spre sfârșitul anilor 1960 niciun stat european nu a avut definită o politică clară a mediului. Pe parcursul ultimilor ani, însă, s-au înregistrat progrese semnificative în stabilirea

_____________________________________________

* Rojanschi, Vladimir, Protecția și ingineria mediului, 1997, pag. 18

unui sistem complet de control al calității mediului în cadrul Uniunii Europene. Această problemă acoperă o gamă largă de aspecte, variind de la zgomotul produs la prevenirea deșeurilor, la produsele chimice ori la rețeaua europeană pentru abordarea dezastrelor din mediu, precum scurgerile de petrol sau incendiile de pădure.

Pentru a se pune de acord asupra măsurilor necesare protejării mediului, europenii au organizat: Summit-ul de la Paris din 1972, ce a avut ca rezultat concret elaborarea primului plan de protecție a mediului.

În 1987 s-a emis Actul Unic European, în care s-a menționat pentru prima dată într-un tratat al Comunității Europene conceptul de ,,politică de mediu”.

Prin Tratatul de la Maastricht din 1992 s-a conferit politicii de mediu un statut complet în cadrul politicilor europene, iar Tratatul de la Amsterdam din 1999 a consolidat fundamentul legal al politicii vizând protecția mediului, precum și promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii Europene.

În prezent, politica Uniunii Europene în ceea ce privește protecția mediului este bazată pe ideea conform căreia standardele ridicate de protecție a mediului stimulează inovația și creează noi oportunități de afaceri. Domeniile economic, social și cel al protecției mediului sunt strâns legate unul de celălalt. Obiectivul Uniunii Europene este să ofere un nivel adecvat de protecție a mediului în întreaga Uniune, fără a neglija circumstanțele locale și restricțiile economice aferente.

Toată politica privind protecția mediului este bazată pe principiul ,,poluatorul plătește”. Astfel, sursa poluantă poate să plătească fie prin intermediul investițiilor efectuate în creșterea standardelor de protecție, fie prin plata unei taxe care acoperă utilizarea produselor poluante, de către industrie sau de către consumatorii obișnuiți. Plata efectuată poate, de asemenea, să includă obligativitatea de a recupera, recicla sau distruge produsele utilizate. Comisia europeană a mai propus ca emisiile ilegale de produse dăunătoare calității aerului, apei sau solului, transporturile ilegale și deversarea ilegală a deșeurilor, precum și traficul ilegal al speciilor aflate pe cale de dispariție să fie considerate fapte penale și să fie pedepsite ca atare. Pașii ce urmează a fi efectuați sunt în discuție.

Programele de acțiune asupra mediului înconjurător, lansate în 1972, au contribuit la integrarea problemelor ecologice și a celor de mediu în cadrul tuturor politicilor comunitare. Al șaselea program – ,,Mediul 2010: viitorul nostru, alegerea noastră”- care s-a derulat între 2002 și 2012, se axează pe următoarele arii prioritare:

– Abordarea schimbărilor de climă și a încălzirii globale;

– Protejarea habitatului natural și a faunei sălbatice;

– Adresarea problemelor privind protecția mediului și a sănătății;

– Conservarea resurselor naturale și controlul deșeurilor.

De asemenea, acest program scoate în evidență importanța respectării legilor existente de protecție a mediului. Impactul asupra mediului ar trebui luat în considerare în cadrul fiecărei politici europene, de exemplu atunci când se iau decizii care privesc agricultura, energia și transportul. Întreaga societate – agenții economici, cetățenii, ONG-urile, partenerii sociali – ar trebui încurajați pentru a se implica împreună în găsirea soluțiilor pentru problemele de mediu.

În ianuarie 2007 Comisia a propus micșorarea cu 20% până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră, în comparație cu nivelul celor din 1990. Obiectivul promovat de Comisie a fost aprobat cu ocazia summit-ului din martie 2007. Uniunea Europeană va trebui să respecte acest obiectiv în mod unilateral, indiferent de obținerea sau nu a unui nou acord ce țintește protecția mediului. Totodată, Uniunea Europeană se dorește un exemplu de urmat pentru țări ca Statele Unite ale Americii sau China.

Pentru atingerea acestui obiectiv, s-a propus egalizarea completă a piețelor de electricitate și de gaz din cadrul Uniunii Europene. De asemenea, din volumul total al energiei existente, 20% trebuie să provină din surse de energie regeneratoare, precum energia solară sau eoliană, iar din totalul combustibililor folosiți, 10% trebuie să fie de natură bio. Un obiectiv ulterior este reducerea cu până la 20% a energiei consumate.

Păstrarea aerului cât mai curat este una dintre problemele privind protecția mediului și a sănătății, altă arie de interes a Programului European ,,Mediul 2010- viitorul nostru, alegerea noastră”. Comisia Europeană apreciază că poluarea aerului cu particule ultrafine de praf și ozon a dus la moartea a 370.000 de persoane în Uniunea Europeană în 2000. În 2005, Comisia a prezentat Strategia Tematică asupra Poluării Aerului, care se speră că va micșora numărul deceselor din cauza poluării aerului la 230.000 până în 2020.

Costurile aplicării acestei strategii sunt estimate a fi de 7,1 miliarde euro anual până în 2020. În ciuda costurilor care par mari, Directoratul General pentru Mediu apreciază că beneficiile din punct de vedere al sănătății, înglobând scăderea deceselor premature, mai puține zile de concediu medical, îmbunătățirea productivității muncii, precum și scăderea internărilor în spitale, ar putea ajunge până la valoarea de 42 de miliarde de euro pe an.

Și reciclarea și prevenirea deșeurilor reprezintă o problemă abordată în Programul European privind protecția mediului. În prezent, în Uniunea Europeană aproximativ 1,3 miliarde de tone de deșeuri sunt produse anual. Circa 40 milioane de tone din totalul deșeurilor sunt substanțe periculoase. Fiecare membru al Uniunii produce, în medie, 500 de kilograme de deșeuri pe an, din care mai puțin de o treime sunt reciclabile, restul ajungând la rampele de colectare a deșeurilor.

Deși volumul deșeurilor creștea an de an, soluțiile europene pentru reciclarea acestora au fost pentru o lungă perioadă de timp destul de nesigure. În decembrie 2005, totuși, Comisia Europeană a făcut cunoscută Strategia Tematică asupra Prevenirii și reciclării Deșeurilor, dovedind o mai bună gestionare a controlului deșeurilor, care ia în calcul întregul ciclu de viață al fiecărui produs. Ținta principală este reducerea producerii de deșeuri, precum și creșterea procentului de reciclare prin crearea unei piețe a materialelor reciclate. Ca primă măsură a noii strategii, Comisia a propus îmbunătățirea directivei cadru privind deșeurile din 1975 pentru a introduce abordarea ciclului de viață în cadrul politicii deșeurilor, a programelor naționale ce privesc prevenirea deșeurilor, verificarea pieței de reciclare, promovarea instrumentelor economice precum stabilirea unor taxe pentru depozitarea deșeurilor de către statele membre și modernizarea legislației existente în domeniul deșeurilor reciclabile.

În 2006, în timpul dezbaterilor referitoare la revizuirea directivei privind deșeurile, Consiliul European al Mediului a evidențiat importanța minimizării generării de deșeuri și introducerea prevenirii deșeurilor în domenii precum politica produselor și eco – designul aplicațiilor electrice.

În februarie 2007 Parlamentul European a cerut introducerea unor obiective obligatorii pentru reducerea deșeurilor, utilizarea unei ierarhii a deșeurilor în 5 faze, acordând prioritate prevenirii, reutilizării și reciclării acestora. Parlamentul dorește ca până în 2020, 50% din deșeurile orașelor să fie reciclate.

În perioada noiembrie – decembrie 2015 a avut loc la Paris summit-ul schimbărilor climatice, a 21-a Conferință a Părților Convenției-Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice,   la care au participat politicieni și lideri din peste 190 de țări. După 13 zile de negocieri, participanții la întâlniri s-au pus de acord. Acordul vizează atât o transformare – în următoarele decenii – a economiei mondiale bazate pe combustili fosili, cât și o încetare a ritmului încălzirii globale, scrie Reuters.

Discuțiile privind politica europeană în privința deșeurilor vor continua. O problemă anevoioasă rămâne cea a distrugerii prin ardere a deșeurilor și dacă această activitate să fie reclasificată de la depozitare la recuperare pentru producerea de energie.

C 2. Protecția mediului în România

Ca o consecință a poziției sale geografice, România este o țară cu o diversitate biologică ridicată, vizibilă atât la nivel de ecosisteme, cât și la nivel de specii. De asemenea, în ultimii ani, România se confruntă cu o dublă provocare. Pe de-o parte, se impune reformarea economiei, pentru a atinge un nivel de dezvoltare comparabil cu cel al statelor avansate din Uniunea Europeană și, pe de altă parte, trebuie susținut un plan amplu de măsuri pentru ca dezvoltarea economică să se realizeze într-un cadru durabil, cu protejarea mediului înconjurător și, respectiv, îmbunătățirea calității factorilor de mediu.

Grija pentru ocrotirea mediului s-a manifestat la poporul nostru din cele mai vechi timpuri. Astfel, în vremea lui Ștefan cel Mare exista ,,legea braniștei”, prin braniște înțelegându-se acel loc în care nimeni nu avea voie să vâneze, să pescuiască, să taie copacii și să pășuneze.

La începutul secolului al XX-lea, datorită unor naturaliști de seamă, precum Grigore Antipa și Emil Racoviță, s-a aprobat prima lege modernă de protecție a naturii (1930). În baza acestei legi, tot în anul 1930, a luat naștere și Comisiunea pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, care a susținut o vastă campanie de înființare și protecție a parcurilor și rezervațiilor naturale din țara noastră.

Legislația României are ca bază Constituția, care este legea fundamentală, cu forța juridică cea mai mare, constituind un izvor și pentru dreptul mediului. Ca obligații corelative legate de protecția mediului, Constituția prevede obligația statului de a asigura exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național, refacerea și conservarea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic.

În anul 1973, după prima Conferință Mondială asupra Mediului (Stockholm, 1972), s-a aprobat o nouă lege privind protecția mediului și s-a înființat Consiliul Național pentru Protecția Mediului Înconjurător.

Celelalte acte juridice ce reglementează diverse aspecte privind protecția naturii sunt tratatele, convențiile și acordurile internaționale la care România a aderat sau care au fost ratificate. Legea 137/1995 de protecție a mediului are ca obiect reglementarea protecției mediului, obiectiv de interes major, pe baza principiilor și elementelor strategice ce conduc la dezvoltarea durabilă a societății. Una dintre modalitățile de implementare este instruirea și educarea populației.

Unul dintre organismele de stat cele mai abilitate să promoveze protecția mediului și educația ecologică, în afara instituțiilor de învățământ, este Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor (MMAP). Conform site-ului acestui minister, MMAP realizează politica națională în domeniile mediului, gospodăririi apelor și managementului silvic, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare și control în aceste domenii, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorități sau instituții publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.

Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor acționează pentru a proteja mediul și resursele naturale, pentru a garanta generației actuale și celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică și progresul social.

Domeniile de competență ale MMAP sunt:

controlul poluării industriale;

calitatea aerului și zgomot ambiental;

managementul ariilor naturale protejate, conservarea biodiversității, securitatea biologică,

infrastructură de mediu,

gestionarea deșeurilor,

gestionarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase,

protecția solului și subsolului,

dezvoltare durabilă,

schimbări climatice,

managementul apelor,

managementul sectorului forestier,

meteorologie,

hidrologie și hidrogeologie.

Un alt organism de stat care dorește protejarea mediului este Garda Națională de Mediu. Conform site-ului Gărzii Naționale de Mediu, România încearcă, prin organizațiile sale, să sensibilizeze atât persoanele fizice, cât și pe cele juridice în legătură cu importanța protejării mediului.

Înființarea, organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu a fost reglementată prin H.G.nr. 297 din 13/03/2003, ca instituție publică, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, sub autoritatea Ministerului Apelor și Protecției Mediului. GNM s-a format prin preluarea și reorganizarea Gărzii de Mediu din cadrul Ministerului Apelor și Protecției Mediului și a Inspecției Silvice din subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Garda Națională de Mediu este o instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului. *

De-a lungul timpului, activitățile GNM au fost reglementate prin mai multe forme de organizare și funcționare. Astăzi, funcționarea GNM este reglementată prin Hotărârea 1005 din 17 octombrie 2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de mediu modificată de Hotărârea 564 din 30 iulie 2013.

GNM este responsabilă de asigurarea controlului implementării profesioniste, uniforme și integrate a politicii Guvernului de aplicare a legislației naționale armonizate cu cea comunitară în domeniul protecției mediului.

Pentru identificarea amenințărilor și riscurilor la adresa securității ecologice, GNM este inițiatoare a măsurilor comune privind prevenirea și diminuarea impactului în cazul accidentelor majore și al situațiilor excepționale, precum și informarea și atragerea publicului în rezolvarea problemelor ce țin de amenințările securității ecologice. Astfel, GNM cooperează cu instituții cu atribuții similare din alte state, pe baza tratatelor/protocoalelor încheiate, precum și cu organisme din cadrul UE în cauzele de interes comun sau în ceea ce privește derularea proiectelor și programelor internaționale.

Totodată, participă împreună cu celelalte autorități ale statului, după caz, la educarea populației pentru o protecție activă și responsabilă a mediului, desfășoară activități de informare, consiliere și educare a cetățenilor, editează publicații de specialitate în domeniul protecției mediului.**

Planul strategic al GNM reflectă o viziune coerentă asupra următorilor doi ani prin prisma conceptului dezvoltării durabile.

Pentru perioada 2014-2016, Planul strategic al GNM urmează atât liniile generale ale legislației europene și internaționale în ceea ce privește protecția mediului, cât și Programul de guvernare stabilit în 2012 și Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României.

Se pornește, totodată, de la principiul transparenței instituționale și de la necesitatea unui dialog permanent cu toți actorii implicați în problematica de mediu, fie ei agenți economici, instituții, ONG-uri sau simpli cetățeni. În actualul context, Garda Națională de Mediu își propune sensibilizarea opiniei publice, dar și promovarea înțelegerii normelor legale, în așa fel încât gestionarea problemelor de mediu să fie, în cea mai mare măsură, o activitate

_____________________________________________________

*www.gnm.ro, ROF 2015, art. 1, alin. (1), pag. 2

** www.gnm.ro, Plan strategic 2014 – 2016, pag. 5

de prevenire.

În plus, România, în încercarea sa la alinierea la cerințele Uniunii Europene, ale unei societăți extinse, societate în care grija față de mediul înconjurător, cadru pentru dezvoltarea și existența omenirii în viitor, este din ce în ce mai importantă, a implementat numeroase programe finanțate din Administrația Fondului pentru mediu, care este principala instituție ce asigură suportul financiar pentru realizarea proiectelor și programelor pentru protecția mediului, constituită conform principiilor europene „poluatorul plătește” și „responsabilitatea producătorului”.
Dintre aceste programe pot fi amintite:

Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național 2010;

Programul de stimulare a înnoirii parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate;

Programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală sau alte sisteme care conduc la îmbunătățirea calității aerului, apei sau solului;

Programul de îmbunătățire a calității mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate;

Programul privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă, hidro;

Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;

Programul privind reducerea impactului asupra atmosferei, inclusiv monitorizarea calității aerului;

Programul privind educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului.

De asemenea, conform Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional, se desfășoară numeroase proiecte finanțate prin POR, dintre care unele au impact asupra mediului înconjurător. Aceste proiecte s-au derulat cu finanțare europeană și națională, dar și cu alocare regională, în perioada 2007-2013. Fondurile disponibile pentru regiunea Sud-Muntenia, regiune din care face parte și comuna Sinești, s-au împărțit pe domenii/ axe, în funcție de specificul proiectelor: dezvoltare urbană, drumuri, sănătate, afaceri și microîntreprinderi, turism.

În cadrul Programului Operațional Sectorial de Mediu, există proiectul co-finanțat prin Fondul de Coeziune numit: EXTINDEREA ȘI REABILITAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI DE CANALIZARE ÎN JUDEȚUL CĂLĂRAȘI, cu locații în județul Călărași și în municipiul Urziceni, județul Ialomița. Iată câteva date despre proiect:

– Valoare totală proiect: 370.080.087 lei;

– Contribuția UNIUNII EUROPENE: 302.864.975 lei;

– Autoritatea de Management pentru POS Mediu, MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR, Investim în mediu. Credem în viitor;

– Contribuția GUVERNULUI ROMÂNIEI: 67.215.162 lei, din care: contribuția CONSILIULUI LOCAL URZICENI: 1,7 milioane lei;

– Beneficiar proiect: S.C. ECOAQUA S.A. CĂLĂRAȘI;

– Valoare proiect municipiul Urziceni: 86,9 milioane lei;

– Termenul de finalizare a proiectului: 2013.

Conform Strategiei Naționale de Conservare a Biodiversității, adoptată în 2000, România a avut stabilite ca obiective:

A. Protecția, conservarea și refacerea diversității biologice terestre și acvatice, existente în afara ariilor deja protejate prin lege, prin:

– reducerea și eliminarea efectelor negativ cauzate de poluarea mediilor de viață, supraexploatarea resurselor naturale, planificarea, amenajarea și utilizarea necorespunzătoare a teritoriului;

– reconstrucția ecosistemelor și habitatelor deteriorate;

B. Formarea specialiștilor și educarea publicului pentru înțelegerea necesității conservării biodiversității biologice și utilizării durabile a componentelor sale.

C 3. Protecția mediului și școala

Cu toate că practica internațională în acest domeniu nu are o vechime mai mare de 20 de ani, s-a constatat că o strategie la nivel național de protecție a mediului trebuie să aibă mai multe componente: legislativă, administrativ – instituțională, economico – tehnologice, informativ – educative, importante fiind factorul social și colaborarea internațională.

O deosebită importanță pentru succesul activității de protecție a mediului, în prezent și în viitor, o au elementele de ordin informativ – educativ, care să modifice mentalități și obiceiuri contrare unei bune gestionări a factorilor de mediu.

Se poate avansa ca definiție pentru „strategia de protecție a mediului, totalitatea acțiunilor și măsurilor destinate conservării resurselor naturale și menținerea calității factorilor de mediu la un nivel acceptabil.” *

Componentă importantă a conceptului actual al dezvoltării durabile, strategia de protecția mediului trebuie gândită și aplicată astăzi în ideea, acceptată de toate guvernele lumii, că menținerea echilibrului ecologic pe plan global, regional sau local este mai importantă decât scopurile politicii social – economice, deoarece banii nu pot cumpăra apă sau aer curat dacă totul este poluat în jur, ca exemplu.

Educația ecologică și protecția mediului în învățământul preuniversitar încep o dată cu înscrierea copilului la grădiniță, se continuă în învățământul primar, apoi în cel gimnazial și liceal, în școala de arte și meserii și în învățământul postliceal, atât în școală (curricular și extracurricular) și în activitățile extraclasă, cât și în cercurile de ecologie și protecția mediului care se desfășoară în Palatele și Cluburile Copiilor.

Actualele programe școlare au fost elaborate din perspectiva trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective – elaborat și implementat în sistemul românesc de învățământ la mijlocul anilor 90 – la modelul centrat pe competențe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului și unitatea concepției programelor școlare la nivelul ciclurilor de învățământ gimnazial și liceal. Pe de altă parte, acest demers asigură acordarea la dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite și evaluabile ale învățării.

În acest sens, Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2006/ 962/ EC) conturează, pentru absolvenții învățământului obligatoriu, un ,,profil de formare european” structurat pe opt competențe – cheie:

Comunicare în limba maternă,

Comunicare în limbi străine,

Competențe matematice și competențe de bază în știință și tehnologii,

Competența digitală,

A învăța să înveți,

Inițiativă și antreprenoriat,

Sensibilizare și exprimare culturală.

__________________________________________________

* Rojanschi, Vladimir, ș.a., Protecția și ingineria mediului, 1997, pag. 22

Competențele sunt definite ca ansambluri de cunoștințe, deprinderi și atitudini care urmează să fie formate până la finele școlarității obligatorii, de care are nevoie fiecare individ pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru cetățenia activă, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii. Structurarea acestor competențe – cheie se realizează la intersecția mai multor paradigme educaționale și vizează atât unele domenii ,,academice”, precum și aspecte inter- și transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul mai multor arii curriculare. Conceptul de competență este un ,,organizator” în relație cu care sunt stabilite finalitățile învățării, sunt selectate conținuturile specifice și sunt organizate strategiile de predare – învățare – evaluare.

Conform programelor școlare din ciclul liceal, din 2004, elaborate de Consiliul Național pentru Curriculum, există profilul Resurse naturale și protecția mediului cu disciplinele Ecologie, Studiul calității mediului și Elemente de tehnologie generală.

Conform ordinului ministrului educației numărul 5959 din 22.12.2006, tot la obiectul Biologie, clasa a XII-a, există obiectivele:

a) Utilizarea și construirea de modele și algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii, cu conținuturile:

– Conservarea biodiversității și a resurselor naturale;

– Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale.

b) Comunicarea orală și scrisă utilizând corect terminologia specifice biologiei, cu conținutul – Ecologie umană.

Dintre competențe se poate aminti Aplicarea unor reguli de menținere a sănătății omului și a măsurilor de conservare a mediului, cu conținutul – Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătății umane.

În lista de conținuturi se află Ecologia umană cu:

Caracteristicile ecosistemelor antropizate și modalități de investigare; particularități ale biotopului și biocenozei; relații interspecifice în ecosistemele antropizate.

Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale: degradarea habitatelor, introducerea de specii noi, supraexploatarea resurselor biologice (defrișare, pășunat, pescuit, vânătoare, comerț cu specii sălbatice), urbanizare și industrializare, deteriorarea mediului prin poluare chimică, fizică, biologică).

Efectele deteriorării ecosistemelor asupra sănătății umane.

Conservarea resurselor naturale și a biodiversității.

Dezvoltarea durabilă – Convenții internaționale (ex. Conferința O.N.U. de la Rio de Janeiro, 1992, Protocolul de la Kyoto, 1997).

Conform Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice adoptat la 11 decembrie 1997, România și-a luat angajamentul de limitare cantitativă sau de reducere a emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, exprimate în dioxid de carbon echivalent în procent de 92. S-a urmărit, în acest mod, reducerea emisiilor globale de astfel de gaze cu cel puțin 5% față de nivelul anului 1990 în perioada de angajare 2008 -2012.

Coborând o treaptă în învățământul preuniversitar, se ajunge la ciclul gimnazial de învățământ, unde, de asemenea, sunt tratate problemele de educație ecologică și de protecție a mediului la diverse discipline, ca: Educația tehnologică, clasele V-VIII, Produse alimentare de origine minerală, vegetală și animală, clasa a V-a, Materiale și tehnologii, clasa a VI-a, Tehnologii de comunicații și transport.

Un curriculum la decizia școlii poate fi Educația economică, cu competențele:

Manifestarea responsabilității față de mediu.

Analizarea, în cadrul echipei, a unor căi de acțiune pentru protecția mediului. *

Și în cadrul Geografiei se pot discuta probleme de ecologie, urmărindu-se în programele actuale valorile și atitudinile dobândite pentru Conservarea și ocrotirea mediului de viață din

România, din Europa și din lume.

La Biologie s-a făcut orientarea tematicii curriculumului spre Stimularea motivației pentru protecția naturii și valorizarea acesteia în formarea unor convingeri și competențe ecologice adecvate pentru antrenarea elevilor în activități de ocrotire a mediului înconjurător.

În învățământul școlar primar obiectivele vizează în egală măsură cunoștințele, achiziția de atitudini, clarificarea valorilor și demersul practic.

Obiectivele educației ecologice sunt atinse pe parcursul claselor pregătitoare, I-IV, prin ariile curriculare ,,Om și societate”, ,,Consiliere și orientare”, dar mai ales prin aria ,,Matematică și Științele naturii”.

____________________________________________________

* M.E.C., Programe școlare, 2004

Totodată, se pot desfășura proiecte educaționale, concursuri (locale și naționale), serbări tematice, acțiuni de ecologizare (igienizare, plantare).

Acțiunile de strângere și valorificare a deșeurilor sunt o altă modalitate atractivă de a propune elevilor să protejeze mediul înconjurător. Materialele refolosibile, deșeurile din hârtie, textile, plastic pot fi utilizate în cadrul ariei curriculare ,,Tehnologii” la fabricarea mărțișoarelor, felicitărilor, machetelor, obiectelor decorative.

În cadrul ariei curriculare Matematică și științe ale naturii se integrează disciplinele Matematică și explorarea mediului (clasele pregătitoare, I și a II-a) și Științe ale Naturii (clasele a III-a și a IV-a).

Programa disciplinei Matematică și explorarea mediului (clasele pregătitoare, I și a II-a), este elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competențe permite accentuarea scopului pentru care se învață și a dimensiunii acționale în formarea personalității elevului.

Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probele generale, în contexte particulare diverse.

Competențele generale vizate la nivelul disciplinei Matematică și explorarea mediului jalonează achizițiile de cunoaștere și de comportament ale elevului pentru întreg ciclul primar.

Competențele specifice sunt derivate din competențele generale, reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.

Conținuturile învățării se constituie din inventarul achizițiilor necesare elevului pentru alfabetizarea cu elemente de bază ale celor două domenii integrate. Astfel, ele sunt grupate pe domenii, dintre care pot fi amintite: Științele vieții și Științele Pământului.

În cadrul competențelor specifice, există punctul 3. Identificarea unor fenomene/relații/ regularități/structuri din mediul apropiat, cu 3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relație cu mediul natural. Ca exemple de activități de învățare, la clasa I, se pot aminti:

– activități practice de întreținere a spațiului verde din curtea școlii sau a colțului verde din clasă;

– utilizarea unor unelte și materiale de curățare a mediului (greblă, mănuși de protecție, etc);

– refolosirea unor materiale în cadrul unor activități (ex.: paharul de la iaurt pentru decorare și utilizarea ca ghiveci pentru plante, folosirea unor imagini din pliantele publicitare pentru crearea unor șiruri, pentru ilustrarea anotimpurilor, etc.);

– identificarea importanței energiei în viața omului a modalităților de economisire a energiei;

– exprimarea unor opinii (acord / dezacord) cu privire la anumite atitudini și comportamente observate în mediul înconjurător.

Programa disciplinei Științe ale naturii este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competențe.

Prin întreaga sa alcătuire, materia Științe ale naturii introduce copiii în fascinanta lume care ne înconjoară: plante, animale, fenomene ale naturii, ape, păduri, aer, pe scurt, mediul înconjurător. În plus, ajută preșcolarii să înțeleagă importanța protejării mediului înconjurător, a traiului ecologic, a manifestării spiritului civic ce leagă oamenii și îi mențin în societăți care trebuie să aibă unde exista.

Studiul disciplinei Științe ale naturii vizează observarea și perceperea lumii în întregul său, cu componentele, procesele și fenomenele caracteristice. Elevii sunt îndrumați să-și dezvolte cunoașterea pornind de la explorarea și investigarea lumii înconjurătoare către o realitate mai îndepărtată. Astfel ei se apropie de înțelegerea și experimentarea unor principii și legi universale.

De aceea demersul didactic se impune a fi deplasat de la ,,ce se învață?” la ,,de ce se învață?” și această deplasare poate genera un dublu beneficiu, respectiv:

– de simulare a interesului de cunoaștere al copilului, care vede utilizarea propriei munci prin competențele pe care le dobândește;

– de creștere a caracterului formativ al învățării.

Dintre Conținuturile învățării poate fi amintit domeniul Științele pământului, cu capitolul Influența omului asupra mediului de viață, cu Poluarea apei, a solului, a aerului (la clasa a III) și Dispariția speciilor(vânătoare/ pescuit excesiv) și Protejarea mediului (la clasa a IV-a).

Locul disciplinei Educația civică în învățământul primar, la clasele a III-a și a IV-a este justificat de:

– nevoia de a-i iniția pe școlarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate democratică: un comportament activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ;

– posibilitatea de a valorifica experiența specifică vârstei prin accentuarea dimensiunilor afectiv – atitudinale asociate celei cognitive, stimularea participării și a comunicării sociale responsabile.

O dovadă de participare socială responsabilă, de practicare a unui comportament civic într-o societate democratică este respectarea regulilor de viață ecologică. În cadrul orelor de educație civică elevii desfășoară numeroase activități care să îi conducă spre dezvoltarea unui comportament ecologic în societate.

În cadrul disciplinei Educație civică, la clasa a III-a, în domeniul Raporturile noastre cu lucrurile și ființele, există conținutul Raporturile noastre cu animalele și plantele, cu subpunctele:

-Ce sunt plantele și animalel?

-Nevoia de plante și animale?

– Atitudini față de plante și animale: atenție/neatenție, grijă/nepăsare, delicatețe/brutalitate, compasiune/lipsă de compasiune, curaj/frică, respect/lipsă de respect, iubire / ură.

II. Învățământul preșcolar – curriculum

,,Prin funcțiile ei culturale și socio-pedagogice, educația pune în valoare cea mai prețioasă energie – energia umană, furnizând un agent al dezvoltării care, prin calitatea lui, are un impact direct asupra calității vieții sociale și a productivității muncii, în toate sectoarele de activitate”. *

Într-o definire generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane.

Educația, în cadru organizat, începe în grădiniță, fie ea cu program normal, prelungit sau săptămânal. Grădinița, pentru copiii care îi trec pragul, constituie prima experiență a vieții în societate. Ea le creează o gamă întinsă de relații cu copiii de aceeași vârstă și cu adulții, toți necunoscuți. Grădinița îi așază într-un cadru nou prin dimensiunile și conținutul ei (obiecte,

instrumente, materiale care le stimulează gustul pentru investigație și pentru acțiune), le propune activități pe care ei se forțează să le adapteze cât mai bine la nevoile lor.

În afara educațiilor tradiționale, s-au introdus în sistemul de învățământ noi educații.

___________________________________________

*Văideanu, G. – ,,Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică, București, 1988, pag. 20

Conținutul bogat al acestora permite deschiderea școlii spre problematica lumii contemporane. Protecția mediului, prioritate a lumii contemporane, regăsită în Strategia de la Lisabona și Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene este însușită de Guvernul României, care promovează politici sustenabile în ceea ce privește capitalul uman și natural și care acceptă principiilor documentului UNESCO ,,Carta Pământului”, ca instrument educațional în contextul Decadei pentru Dezvoltare Durabilă.

În acest context, rolul educației ecologice este evident, el se concentrează pe formarea viitorului cetățean care să poată privi obiectiv realitatea înconjurătoare, care să participe activ, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața generațiilor de mâine depinde de alegerile sale. De asemenea, educația ecologică trebuie să ajute elevii să conștientizeze că omul, ca specie biologică, este dependent de natură și nu poate trăi în afara ei.

Educația ecologică sau educația relativă la mediu răspunde acestei cerințe, ajutând dezvoltarea gradului de conștiință și a simțului responsabilității omului față de mediu și de problemele acestuia; vizează: asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dorite, clarificarea valorilor, precum și un demers practic eficient.

Pentru preșcolari ecologia se poate defini ca știința care studiază legătura dintre viețuitoare și locul unde trăiesc, precum și rolul omului în desfășurarea vieții pe Pământ.

În învățământul preșcolar obiectivele educației ecologice vizează în egală măsură cunoștințele, achiziția de atitudini, clarificarea valorilor și demersul practic.

Obiectivele educației ecologice sunt atinse pe parcursul ciclului preșcolar prin intermediul domeniilor experiențiale Științe, Om și societate, Estetic și creativ, Limbă și comunicare, în jocurile și activitățile didactice alese (ALA), în activitățile de dezvoltare personală (ADE), adică în rutine, tranziții și activități opționale.

Totodată, se pot desfășura proiecte educaționale, concursuri (locale și naționale), serbări tematice, acțiuni de ecologizare (igienizare, plantare), acțiuni de popularizare a zilelor internaționale închinate protecției mediului.

Acțiunile de strângere și valorificare a deșeurilor sunt o altă modalitate atractivă de a propune elevilor să protejeze mediul înconjurător. Materialele refolosibile, deșeurile din hârtie, textile, plastic pot fi utilizate în cadrul ariei curriculare ,,Estetic și creativ” la fabricarea mărțișoarelor, felicitărilor, machetelor, obiectelor decorative.

Se pun, astfel, bazele formării la preșcolar a unei concepții ecologice care să răspundă cerinței unei dezvoltări durabile și a unei vieți de calitate.

Educația ecologică acționează deopotrivă la nivel:

Cognitiv /al cunoștințelor,

Afectiv /al sentimentelor, atitudinilor,

Comportamental /al priceperilor și deprinderilor și

Participativ /al experienței de acțiune civică.

Lista ,,noilor educații”, pe care există și educația ecologică, rămâne deschisă, fiind clară tendința lumii contemporane de a căuta, găsi și aplica soluții la problemele cu care se confruntă și se va confrunta. Pentru aceasta, educația rămâne principale cale de formare a cetățeanului responsabil de sănătatea planetei Pământ.

II A. Proiectul tematic – cale pentru o educație ecologică

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar, aprobat conform ordinului nr. 5233 din 01.09.2008, emis de Ministrul educației, cercetării și tineretului, este gândit în spiritul aplicării metodei proiectelor la acest nivel și, deci, a planificării pe teme.

O temă este o idee în jurul căreia se structurează întrega activitate cu copiii pe o perioadă de timp. Tema este un subiect abordat în cadrul unui domeniu de cunoaștere sau în cadrul unei categorii de activitate. În esență, se poate spune că ea asigură parcurgerea secvențială a programei, folosindu-se de o idee în care limbaj, matematică, știință, artă, muzică, psiho-motricitate, joc al copiilor, toate tind să o clarifice, conducând la stimularea manifestării comportamentale dorite.

Metoda proiectelor nu este o noutate. De fapt, este vorba de învățarea centrată pe o temă, concept prezent încă înainte de 1960, popularizat în anii 1960 și 1970 (Smith, 1972; Hagit, 1975) și care cunoaște acum o revenire (Walmsley&Walp, 1990).

,,Programul anual de studiu în învățământul preșcolar se va organiza, conform curriculumului, în jurul a șase mari teme: Cine sunt/ suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? (ordinea prezentării nu are nicio legătură cu momentul din anul școlar când, pentru o temă sau alta, se pot derula cu copiii diferite proiecte, iar pentru intervalul de de vârstă 3-5 ani, nici măcar nu trebuie atinse toate în mod obligatoriu într-un an școlar – ne putem opri la cel putin 4).

Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de vârstă, se stabiliesc proiectele care urmează a se derula cu copiii. Într-un an școlar, se pot derula maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni pe proiect sau un număr mai mare de proiecte de mică amploare, variind între 1-3 săptămâni, în funcție de complexitatea temei abordate și de interesul copiilor pentru tema respectivă. De asemenea, pot exista și săptămâni în care copiii nu sunt implicați în niciun proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale de interes pentru copii. Totodată, pot exista și proiecte de o zi și/ sau proiecte transsemestriale.” *

Pentru atingerea obiectivelor, copiii desfășoară activități variate, de la observări și experimente simple la exerciții, de la lucrul individual la cel în echipă, de la teste la portofolii. Toate acestea ajută pe copii să descopere lumea din jurul lor, precum și locul și rolul fiecărei componente a ecosistemelor studiate.

În fiecare proiect tematic se poate face educație ecologică. Astfel, după o activitate în care copiii au decupat din hârtie diverse forme, resturile se duc la Cutia de reciclare, cutie care este permanent în sala de clasă, sau la Cutiuța cu surprize. În Cutiuța cu surprize se depun diverse obiecte și resturi, care pot fi folosite la activități viitoare. (anexa)

Într-o activitate din domeniile Limbă și comunicare sau Om și societate, se poate folosi un text care să trezească sau să dezvolte dragostea față de animale sau față de plante. În domeniul Științe, în aproape fiecare activitate se formează deprinderi ecologice.

II B. Activitățile practice și materialele refolosibile

Grădinița, unde toți copiii au drepturi egale, este datoare să-i învețe să muncească, prin muncă înțelegând nu neapărat efort mare. Programele școlare, conținuturile curriculare ale activităților practice sunt atractive, copiii învățând și exersând fel de fel de tehnici de lucru, utilizarea și prelucrarea unor materiale, în cele mai multe cazuri refolosibile, din care pot obține obiecte decorative ori folositoare.

Fiecare activitate în care preșcolarii își dezvoltă abilitățile practice și estetice, precum și cele economice, ajută la formarea unor obișnuințe ecologice. Astfel, un colaj cu frunze presate, dezvoltă abilitatea copilului de a folosi lipiciul, de a așeza estetic frunzele pe foaie, precum și de a-și face curat la locul de muncă. Un decupaj va adăuga obișnuința de a duce resturile de hârtie la cutia pentru reciclare. Fabricarea unui obiect decorativ din materiale refolosibile va dezvolta simțul estetic al preșcolarului, precum și obișnuița ecologică de a nu arunca ambalajele la gunoi, deoarece se pot refolosi.

Un foarte interesant filmuleț au realizat promotorii unei foarte cunoscute băuturi

________________________________________________

*Curriculum pentru Invățământul Preșcolar, Prezentare și explicații, Editura Didactica Publishing House, București, 2009, pag. 21

răcoritoare: au luat sticla din plastic și, folosind diverse mici dispozitive, au transformat-o, pe rând, în pistol cu apă, spray pentru spălat geamuri, pensulă de vopsit, ascuțitoare, jucărie pentru bebeluși. Iată, așadar, că nu toate ambalaje sau resturile trebuie aruncate, iar copiii, cu imaginația lor neîngrădită de convenții sociale, pot realiza diverse alte obiecte din acestea.

II C. Activități opționale – un alt mod de educație ecologică

Curriculumul la decizia școlii completează activitățile existente în planul cadru de învățământ cu opționale la alegerea copiilor și a părinților. În fiecare an școlar, grădința prezintă părinților oferta de opționale, dintre care aceștia aleg, prin vot, pe cel mai potrivit intereselor copiilor. Opționalele variază în funcție de specificul zonei, de abilitățile cadrelor didactice, de materialele existente în grădiniță, de înclinațiile copiilor.

Pe parcursul ciclului preșcolar, în decursul anilor, Grădinița cu Program Normal Sinești a avut o ofertă variată de curriculum la decizia școlii. Din aceasta, copiii și părinții au ales disciplina opțională ,,Micii ecologiști”, opțional care s-a bucurat de succes în anii școlari trecuți. Activitățile din cadrul acestui opțional au dus copiii din multe promoții în drumeții în împrejurimile comunei, la râul Mostiștea și în pădurea Sinești, au avut ca rezultat multe obiecte decorative care au împodobit pereții grădiniței și casele copiilor, au dezvoltat preșcolarilor deprinderi ecologice.

II D. Activitățile extracurriculare – sprijin pentru educația ecologică a preșcolarilor

Alături de proiectul tematic, forma principală de organizare a procesului de învățământ preșcolar, în practica muncii educative se folosesc și alte forme de activitate, organizate de grădiniță sau de diferite instituții extrașcolare.

Între acestea, munca în afara clasei și extracurriculară ocupă un loc deosebit de important. Rolul activităților extrașcolare este de a contribui la dezvoltarea personalității preșcolarilor. Contribuția pe care o poate aduce activitatea în afară de clasă și de grădiniță a copiilor la pregătirea lor pentru munca profesională de mai târziu și pentru viață este deosebit de importantă. Prin aceste activități, preșcolarii se familiarizează cu munca și viața societății. Ele oferă copiilor posibilitatea de a aplica în practică cunoștințele dobândite și de a cunoaște mai profund viața, printr-un contact neîntrerupt și organizat cu diferitele ei aspecte.

Astfel de activități pot fi, de exemplu, manifestările culturale din grădiniță (serate, simpozioane, serbări, concursuri, etc.), excursiile și vizitele, muncile de utilitate socială, proiectele educaționale, etc.

Implicarea unui copil într-un concurs – de creatie artistică sau literară, ecologic, sportiv, rutier, sanitar, etc.- îi ridică stima de sine, îi facilitează legătura cu grupul din care face parte, îl ajută să își verifice cunoștințele și să își folosească eventualele talente, să își întărească deprinderile și abilitățile.

Proiectul este o succesiune de sarcini (acțiuni) planificate, concepute în scopul atingerii unor rezultate așteptate, într-o anumită perioadă de timp și în limita unui buget dat (sumă de bani).

După amploarea lor, proiectele pot fi:

Organizațional;

Local (localitate, județ, grup de județe);

Național;

Regional (de exemplu, Regiunea 3 – Sud Muntenia, care cuprinde județele: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman);

Internațional.

După domeniul obiectivului și activitățile sale, proiectele se pot clasifica în:

Proiecte educaționale;

Proiecte științifice (de cercetare);

Proiecte ecologice;

Proiecte culturale;

Proiecte comerciale;

Proiecte industriale.

Drumețiile sunt activități ușor de realizat în Sinești, datorită existenței râului Mostiștea și a pădurii Sinești pe raza comunei. În fiecare an școlar preșcolarii merg la pădure sau pe malul râului, unde observă tot ceea ce îi înconjoară, de la plante, animale, sol, apă, mirosuri, până la eventualele gunoaie lăsate de oamenii mai puțin instruiți sau mai nepăsători.

Excursia are menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce preșcolarii au acumulat la grădiniță, în cadrul activitățiilor. Ea permite o abordare interdisciplinară, făcând apel la aproape toate activitățile comune din cadrul domeniilor experiențiale: cunoașterea mediului, educarea limbajului, educație pentru societate, activități practice, activitate artistico – plastică, educație muzicală. Excursia este și o modalitate de învățare prin cooperare în care copiii pot lucra în echipă, pot primi informații și pot adresa întrebări profesorilor, ghizilor, șoferilor.

Pentru reușita unei excursii aceasta trebuie planificată și pregătită din timp, preșcolarii fiind anunțați de data desfășurării excursiei, itinerariul și tematica acesteia.

În ziua dinaintea plecării se anunță ora și locul de întâlnire, se stabilesc normele de conduită ce vor fi respectate pe tot parcursul excursiei, se întocmește un proces verbal de luare la cunoștință a celor stabilite care va fi semnat de către toți participanții.

Conținutul muncii în afară de clasă și de grădiniță trebuie să se lege strâns de conținutul proiectelor tematice și să se bazeze pe capacitățile copiilor, pe sistemul de cunoștințe, priceperi și deprinderi ale lor, lărgindu-l și adâncindu-l.

Iată, așadar, că ecologia se regăsește în numeroase programe școlare, fiind clară hotărârea școlii românești de a instrui și educa copiii și, prin intermediul lor, întreaga populație, în spiritul responsabilității civico-ecologice.

Concluzii

Analizând anii scolari trecuți, îmi dau seama că toate activitățile cu caracter ecologic propuse s-au bucurat de succes nu numai în rândul preșcolarilor, ci și al părinților. De asemenea, au contribuit la educarea ecologică a preșcolarilor și i-au făcut să dorească să trăiască într-un mediu ambiant plăcut, curat, echilibrat. Copiii au tratat cu seriozitate și entuziasm toate temele propuse spre studiu și au dovedit, prin activitățile desfășurate și rezultatele acestora, că sunt viitori cetățeni ai unei planete Terra în echilibru ecologic.

CAPITOLUL III

Cercetare pedagogica

Pacea, dezvoltarea și protecția mediului sunt interdependente și indivizibile.

(Declarația de la Rio, 1992)

Deoarece grădinița unde îmi desfășor activitatea didactică este așezată într-o zonă din Câmpia Română, am început cercetarea cu o mică monografie a comunei Sinești, studiind scrieri mai vechi și mai noi despre această zonă, dar și terenul care aparține comunei. Apoi am desfășurat cercetarea pedagogică.

III 1. MONOGRAFIA COMUNEI SINESTI

A. Câmpia Română – caracteristici generale

,,România este o țară carpatică și dunăreană, cu ieșire la Marea Neagră, având un relief variat și armonios repartizat: munții 31%, dealurile și podișurile 33%, câmpiile 36%.

Câmpiile, principalele regiuni agricole ale țării, se desfășoară în sud (Câmpia Română/ Câmpia Dunării de jos, cu altitudini între 300m și 10m) și în vest (Câmpia de Vest, altitudini între 85m și 174m).” *

Cea mai mare câmpie din România, Câmpia Română, se situează în sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării. Aproape 80% din suprafața sa se află pe teritoriul României. Denumirea ei provine de la fostul principat Țara Românească, străinii numind-o ,,Câmpia Valahă” (după Valahia). Câmpia Română are extensii în Serbia și Bulgaria, unde este denumită Câmpia Dunării.

Relief și subdiviziuni

Câmpia Română este mărginită la miazăzi și răsărit de Dunăre, iar la miazănoapte de Podișul Getic, Subcarpați și Podișul Moldovei. Între aceste limite, apare ca o depresiune puternic sedimentată.

Este o regiune de platformă, relativ rigidă (platforma Moesică). Fundamentul Câmpiei Române este alcătuit din șisturi cristaline foarte vechi (proterozoice și paleozoice). Acest fundament este o mică placă tectonică aflată într-o ușoară subducție sub placa ce poartă arcul

carpatic.

Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi și interfluvii netede, numite

_______________________________________

*Matei, Horia C. ș.a., Statele lumii, 1994, pag. 282

popular câmpuri, cu mici depresiuni formate prin tasare și sufoziune (crovuri).

În cadrul Câmpiei Române există trei tipuri genetice de câmpii: câmpii piemontane, câmpii de subsidență și câmpii tabulare (cu interfluvii între văi).

Câmpiile tabulare au o origine lacustră, sunt în mare parte terasate datorită migrației orizontale și adâncirii râurilor mari și sunt acoperite cu loess (crovuri, găvane, padine). Printre principalele câmpii tabulare se numără și câmpia Vlăsiei.

Subdiviziunile majore ale Câmpiei Române sunt: Câmpia Olteniei, sectorul Olt – Argeș, Câmpia Bucureștilor, Bărăganul, Câmpia Estică, la care se adaugă Lunca Și Bălțile Dunării.

Clima și hidrografia

Câmpia Română are un climat cu medii termice anuale ridicate (10-11 gr. C), înscriindu-se în zona cu cele mai ridicate valori din țară, dar cu precipitații reduse (450 – 600 mm/an) și secete frecvente. Se constată o accentuare a continentalismului climatic de la vest la est, vizibil mai ales în privința precipitațiilor, care scad de la 600 mm la mai puțin de 500 mm în Bărăgan. Continentalismul termic accentuat este dat de diferența dintre temperaturile medii ale lunilor extreme, care, pe aliniamentul Făurei – Urziceni – București – Alexandria au valori de 26 gr. C.

Câmpia Română este străbătută în principal de râurile din grupa sudică, precum și de câteva din grupa estică, toate culese de Dunăre, aproape toate avându-și izvoarele în Carpați și Subcarpați. Întrucât apele râurilor au în majoritate proveniență pluvială (în foarte mică măsură nivală sau subterană), acestea se caracterizează prin mari variații de debit, unele chiar secând vara, consecințe ale climatului continental.

Vegetația, fauna, solurile

Vegetația naturală, în cea mai mare parte înlocuită de culturi, aparține unor trei mari formațiuni: stepa, caracteristică mai ales părții estice, îndeosebi în Bărăgan, cuprinzând pajiști stepice cu graminee (păiușul, colilia, negara, pirul); silvostepa, cu pajiști stepice și pâlcuri de pădure (cuprinzând stejarul pufos și stejarul brumăriu); pădurile de stejar Vlăsia. Are o largă dezvoltare vegetația de luncă cu zăvoaie de sălcii, plopi, îndeosebi în luncile Dunării, Siretului, Ialomiței.

Fauna cuprinde speciile caracteristice stepei, silvostepei și pădurii de foioase; este pe cale de dispariție dropia, ocrotită de lege și păstrată în câteva rezervații.

Solurile: în Câmpia Română predomină cernoziomurile (caracteristice stepei) și cernoziomurile levigate (tipice pentru silvostepă). Ambele tipuri sunt din categoria molisolurilor, bogate în humus de mare fertilitate. Există și soluri brun-roșcate de pădure.

Agricultura

Câmpia Română este principala regiune agricolă a țării, fiind cea mai importantă zonă cerealieră. Este, de asemenea, principala zonă de cultivare a unor plante tehnice și industriale. Dintre animale se cresc ovine (merinos cu lâna țigaie și cea cu lână brună), îndeosebi în estul Câmpiei Române, precum și porcine, mai ales pe bază de porumb. În Câmpia Română există unele dintre cele mai mari combinate avicole din țară (Crevedia și Buftea).

B. Comuna Sinești

B1. Istoricul comunei

Comuna Sinești, situată în colțul de sud-vest al judetului Ialomita, este formată din satele Sinești (reședința comunei), Boteni (la 9 km Est), Cătrunești (la 1 km Est), Hagiești (la 5 km Est), Lilieci (la 2 km Sud) și Livedea (la 6 km Nord-Est).

Din punct de vedere geografic este situată în Câmpia Mostiștei la o altitudine ce variază între 50-80 m. Pe văile Mostiștei și Livezi care traversează comuna se află numeroase iazuri (Sinești, Cătrunești, Hagiești, Livedea, Boteni). Apele freatice se află la 3-14 m adâncime. Vegetația are caracter de silvo-stepă. Solul predominant pe văi este cel aluvionar.

Condițiile naturale favorabile au dus la dezvoltarea comunităților umane. Prezența văilor și a iazurilor constituie dovada unei modificări a tramei hidrografice care trebuie să fi condus la mutarea vetrelor de sat.

În satul Sinești se afla Grădinița cu Program Normal în care îmi desfășor activitatea. Cercetând documentele găsite în arhiva comunei, la primăria Sinești, pot da câteva date despre Sinești. Se află pe valea râului Mostiștea. ,,S-a format prin unirea fostelor sate Cloșca, Sineștii Noi și Sineștii Vechi.”* De la 678 de locuitori, cât înregistra la începutul secolului XX, a ajuns în 1992 la 1231 de locuitori, printr-o creștere continuă.

Atestat documentar încă de la începutul secolului XVII, satul a aparținut în vechime mănăstirii Mislea. La începutul secolului XIX, când încep să se elaboreze primele catagrafii (recensăminte) ale satelor, Sineștiul este înfățișat la 1837 ca un sat cu 16 de familii și 123 de

_____________________________________________________

*Geacu, Sorin, Dicționarul geografic al Județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București, 1997, pag. 171

locuitori. ,,Ocupația principală a sătenilor era agricultura. Se cultivau grâu, porumb, orz, mei, la care se adăugau 52 pogoane de islaz. Țăranii creșteau cai, boi, vaci, oi, capre și bivoli. Pomii fructiferi cultivați erau prunii.”*

În 1855 s-a construit în sat biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”, astăzi ,,monument istoric de categoria C, cu număr de inventar general 23B009”.**

Din satul Cătrunești provin ambii mei bunici pe linie maternă. Cătrunești este cel mai timpuriu sat atestat documentar în această zonă. La 27 mai 1510 Vlad cel Tânăr întărea vlastelinului Neagoe al lui Drăghici mai multe sate la munte, printre care și în ,,Cătrunești” ,,trei părți pe care le primise jupânița Preia de zestre de la tatăl său, jupân Stoica Logofăt”.

Populația satului a variat de la 543 de locuitori în 1912, la 595 în 1941 și la 355 în 1992. Deși sat mic, a fost comună până în 1968.

Cel mai important obiectiv din zonă este biserica ridicată la 1830.

Satul Hagiești este atestat încă din secolul XVI. Între 1624-1636 satul a aparținut mănăstirii Radu Vodă din București. În 1912 avea 948 de locuitori, număr care s-a păstrat cu unele mici diferențe până în 1956. În 1992 satul mai avea 95 de locuitori.

Satul Hagiești se remarcă prin cele două monumente istorice deosebite, biserica din 1704 și castelul Marghiloman, clădiri aflate foarte aproape una de alta.

Biserica cu hramul Sf. Nicolae, ridicată inițial de Radu Dudescu ca biserică a curții domnești, mai păstrează pictura originală doar în pridvor. Refăcută aproape în întregime la sfârșitul secolului XIX și inventariată la nr. 23 BO63, biserica este un monument de categoria C. Deși actualmente este biserică parohială, se află într-un stadiu de degradare înaintat.

Castelul Marghiloman, ridicat între anii 1869-1877 de Ion Marghiloman, a fost construit de meșteri italieni cu funcția inițială de conac. Deși ruinat, conacul păstrează și acum eleganța de castel. Construit pe trei niveluri și pivniță, are un parter compus din șapte camere, etaj cu zece încăperi, hol central și două terase laterale. În total 26 de încăperi. Înglobează în zidărie porțiunile unui ansamblu rezidențial boieresc de la sfârșitul secolului XVII, singurul de acest gen care s-ar păstra în județul Ialomița. După moartea lui Alexandru Marghiloman, personalitate marcantă a vieții politice românești, liderul Partidului Conservator, castelul rămâne moștenire Suzanei Marghiloman și va fi lăsat în custodie familiei Capra.

____________________________________________________________________

*primariasinestiil.ro, cultura locală

** pr. Adrian Lucian Scărlătescu, pr. Dumitru Mârșolea, ,,Sinești – Ialomița. Pagini de istorie”, Edit. AMA Aediting, București, 2014, pag. 50

După 1950 a fost utilizat ca magazie de către C.A.P. Hagiești. Din 1996 se află în restaurare.

În perioada ,,Școlii altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun” am fost cu copiii în vizită la Hagiești, unde am vizitat biserica și castelul. Copiii au fost încântați de cele văzute.

Satul Livedea a fost înființat în 1897 de două familii. Numele se trage fie de la așezarea lui pe valea Livezi, fie de la faptul că, în vechime, aici era o ,,livadă de fân pentru cai”. La începutul secolului XX satul avea 231 de locuitori. În 1992 satul mai avea 45 de locuitori. Dintre aceștia, 6 sunt copii școlari și preșcolari.

În satul Boteni, acum aproape dispărut, și-a început activitatea ca educatoare mama mea. ,,Botenii au o vechime remarcabilă, prima atestare documentară fiind în 1621”*. Satul a atins maxima dezvoltare la mijlocul anilor 50, în 1956 erau 643 de locuitori, dar în 1988 rămăseseră doar 4. Cei 15 locuitori înregistrați în 1992 au fost incluși în comuna Sinești. Între 1912 și 1966 populația satului era de 389 de locuitori, respectiv 462, cu un maxim de creștere la începutul celui de-al doilea război mondial de 550 de locuitori. Numele satului provine de la pădurea din vecinătate care, în secolul trecut avea 250 ha. În 1820 s-a ridicat aici o biserică prin grija lui Grigore Șuțu.

,,Lilieci este al doilea sat ca mărime al comunei Sinești”*. Înființat la anul 1795 de către Nedelcu Logofătul, și-a luat numele de la tufele de liliac care creșteau în trecut pe aceste pământuri. În anul 1831 în satul Lilieci erau 52 de familii, iar în prezent, ,,în 250 de gospodării permanente, locuiesc 770 de persoane, români și romi”**. În anul 1927 s-a înființat la Lilieci școala primară.

B2. Elemente ale mediului natural

Date geografice

Unitatea geomorfologică in care se află comuna Sinești este situată în zona centrală a

marii unități denumită Câmpia Română, și anume în Câmpia Vlăsiei, subunitatea Câmpul Mostiștei.

,,Câmpul Mostiștei se dezvoltă între Valea Mostiștei la Est, terasa veche a râului Argeș

____________________________________________________________

*Alin, Partenie, Adrian, Scărlătescu, Boteni, Județul Ialomița, Cronica unui sat renăscut, Editura Destine, București, 2014

** Adrian, Scărlătescu, Alin, Partenie, Lilieci – Ialomița. Trecut și prezent, Editura AMA Aediting, București, 2015

la Sud și cea a Dâmboviței la Vest; el are o expoziție cu cote în jur de 100 m în partea de NV, care scad până la 50 m înspre SE. Acest câmp se prezintă, în general, neted, fiind tulburat numai de o serie de crovuri. În partea de est Câmpul Mostiștei este brăzdat de valea cu același nume, caracterizată prin adâncimea talvegului (25-30 m), cu un profil longitudinal foarte slab înclinat, fapt ce determină ca apa provenită din precipitații și din stratul acvifer freatic să stagneze pe parcurs sub formă de bălți înșiruite. După unii autori, Valea Mostiștei ar reprezenta un vechi curs al Ialomiței, ipoteză neconfirmată din punct de vedere geologic, prin lipsa din lunca acesteia a aluviunilor psefitice.

În partea de Vest, Câmpul Mostiștei este ușor fragmentat de obârșia câtorva văi de mică însemnătate.” *

Așezată în partea de vest a județului Ialomița, Valea Mostiștei este străbătută de râul cu același nume pe o lungime de 92 km. Mostiștea are cel mai mare bazin hidrografic din

Câmpia Română (1390 kmp), are un curs lin. Printr-un șir de baraje de pământ, Mostiștea este transformată în iazuri (circa 150). Localnicii numesc iazurile ,,bălți” sau ,,gârle”. Adâncimea medie a apei este de 2-3 metri. Pe dreapta se întinde un câmp înalt și neted foarte asemănător Bărăganului (Câmpul Ciornulesei sau Bărăganul Mostiștei), care se termină în terase largi spre Dunăre, iar către nord este fragmentat de văi afluente Mostiștei și Dâmboviței. Pe stânga Mostiștei se află o câmpie, fragmentată de văi, mai bine populată, ce face trecerea spre Bărăganul propriu-zis.

Străbătând ținutul de la nord la sud, această vale a fost în permanență un coridor de

legătură între Carpați și artera de circulație a Dunării. Întreaga vale se revarsă în Iezerul Mostiștea, un mare liman fluvial cu o suprafață de 23,64 kmp, creat în cea mai mare parte de apele de inundație din Dunăre.

Caracteristici climatice

Clima din zonă este de tip temperat-continental cu caracter de ariditate.

Durata de strălucire a soarelui este de 2254 ore/ an, cu un maxim de 314 ore în luna iulie și un minim de 56 de ore în luna decembrie.

Temperatura medie a aerului lunară și anuală este de cca 10 gr C, cu un maxim în luna

______________________________________

*Geacu, Sorin, Dicționarul geografic al Județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București, 1997

iulie și un minim în luna ianuarie. (geacu, dictionar, p. 171)

,,Cantitatea medie de precipitații este de 500 mm/an, cu un maxim în luna iunie (98 mm) și un minim în luna februarie (27 mm).”*

Cea mai mare cantitate lunară de precipitații înregistrată la Sinești a fost în luna mai 1970, când a totalizat 349,5 mm.

Cea mai mare cantitate medie anuală de precipitații înregistrată la Sinești a fost de 956,8 mm, în anul 1971.

Vântul predominant este Crivățul de la nord și nord-vest, care suflă și vara și iarna. În general, produce frig și scăderea temperaturii. Alt vânt care are influență în Sinești este Băltărețul, care vine de la sud și sud-est și aduce vapori de apă. Direcția predominantă a vânturilor este cea estică (21,1%) și vestică (16,3%). Calmul înregistrează valoarea de 18,9%. Intensitatea medie a vânturilor la scara Beaufort=1,2- 2,4m/sec.

Adâncimea la îngheț este de 0,70 – 0,80 m.

În conformitate cu SR11100/1 -1993, zona Sineștiului aparține macrozonei seismice 8.1. pe scara MKS (indicele 1 corespunde unei perioade de revenire de 50 de ani). În conformitate cu normativul P 100/1/1992 perimetrul se încadrează în zona „C” cu perioada de colț Tc =1,5 sec și coeficientul Ks =0,20.

Dintre fenomenele climatice deosebite se pot aminti valurile de frig (-20grC în iarna 2014), viscolele (februarie 2012), ploile torențiale, fenomenele de uscăciune și secetă.

Din punct de vedere geologic, în zonă apar formațiuni de vârstă cuaternară reprezentată prin pleistocen si holocen.

Pleistocenul superior cuprinde nisipurile de Mostiștea, formațiune neidentificată prin foraje și alcătuită din nisipuri fine gălbui, cu intercalații de concrețiuni grezoase sau calcaroase, totalizând grosimi de 8-20 m și depozitele loessoide din componența teraselor.

Depozitele loessoide sunt alcătuite din prafuri nisipoase argiloase gălbui cu concrețiuni calcaroase, având intercalate prafuri argiloase. Grosimea depozitelor loessoide însumează 15-20 m și sunt considerate din punct de vedere genetic deluvial- preluviale.

Holocenul este prezent prin depozite loessoide aparținând terasei joase, aluviunile grosiere și fine ale luncilor. Depozitele loessoide sunt constituite predominant din prafuri argiloase cenușii – gălbui și au o grosime de 6-15 m.

_____________________________________________________________________

* Geacu, Sorin, Dicționarul geografic al Județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București, 1997, p. 171

Din punct de vedere geotehnic, terenul de fundare de natură loessoid prezintă riscuri de producere a unor tasări suplimentare sub sarcină în prezența apei.

Flora și fauna

Flora

Fitogeografic, teritoriul comunei Sinești se află în zona de silvostepă, subzona silvostepei sudice. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în regiune exista o alternanță de păduri și pajiști stepice. Astăzi însă, terenurile arabile sunt predominante.

Pădurile din comună, pădurile Sinești și Boteni, se încadrează ,,pădurilor de stejar brumăriu cu substrat de loess”*, tipice silvostepei. Asociația caracteristică este Quercetum pedunculiflorae typicum.

Astfel, stratul arborilor este dominat de stejarul brumăriu. În partea centrală a pădurilor este plantat salcâm, existând și exemplare de paltin, ulm și cer. În stratul arbustiv apar lemnul câinesc, păducelul, porumbarul, măceșul, cornul.

Pe islaz se întâlnesc următoarele plante: troscot, pir, scaet, pelin, coada șoricelului, mohor, pălămidă, traista ciobanului, păpădie. Pe malul Mostiștei apar și tufe de stuf.

Fauna

Conform Dicționarului Geografic al Județului Ialomița întocmit de d-l Geacu Sorin, în zona comunei Sinești fauna este variată, specifică silvostepei. În păduri există porumbelul de scorbură, privighetoarea, ciocănitoarea verde, vulpea, șoarecele de pădure, căpriorul și, mai rar, mistrețul. Pe câmp trăiesc șoarecele de câmp, iepurele, chițcanul și cârtița.

Se întâlnesc și multe specii de păsări: barza albă, rândunica, ciocârlanul, cioara neagră, coțofana, vrabia, mierla, ciocârlia de Bărăgan, pupăza, prepelița, prigoria, potârnichea. Până în anii 40 ai secolului XX, în zonă se întâlnea și dropia. Pe deasupra Sineștiului zboară uliul găinilor și șorecarul.

În Mostiștea înoată carasul, crapul, bibanul, roșioara, alături de care trăiesc șobolanul de apă și broasca de lac.

________________________________________________________________

*S. Pașcovchi, V. Leandru, A. Rădulescu, ,,Tipurile de pădure din silvostepa dintre Ialomița și Dunăre, Buletin Științific, Secția de Bilogie și Științe Agricloe, tom VIII, nr. 1, Editura Academiei R.P.R., București, 1956

Rețeaua hidrografică

Pe teritoriul comunei Sinești, râul Mostiștea curge prin partea de nord-vest pe o lungime de 9,5 km. Râul Mostiștea izvorăște din Masivul Istria de la aproximativ 65 km amonte de comuna Sinești, cu un debit mediu la intrarea în comună de aproximativ 1,5 mc/s. S-au înregistrat măriri ale debitului în toamna anului 2006. De asemenea, teritoriul comunei este traversat și de afluentul Mostiștei – Livezi.

Nivelul apei subterane este dependent de nivelul apei din Valea Mostiștea, în părțile înalte ale comunei fiind situat la adâncimea de circa 17 m și chiar peste 20 m în satul Hagiești.

Alimentarea cu apă este asigurată de fântâni rurale, sisteme individuale (hidrofor) și de rețeaua locală.

Căile de transport

Comuna Sinești este traversată de DN2 pe o lungime de 10 km. Distanța până la autostrada București – Constanța este de 30 de km, iar aeroportul Otopeni este la 35 de km. Există 3 drumuri asfaltate, iar în perioada 2012-2015 s-au desfășurat proiecte de asfaltare a tuturor străzilor principale din Sinești, Cătrunești și Lilieci. Restul de drumuri și străzi de pe teritoriul comunei sunt pietruite

Teritoriile limitrofe teritoriului administrativ al comunei Sinești aparțin comunelor Fierbinți, Movilița, Drăgoiești, județului Călărași și Bucureștiului. Două dintre satele ce alcătuiesc comuna Sinești, și anume Sinești și Lilieci, se află de-a lungul drumului național DN2 A București – Slobozia, iar celelalte se află în jurul râului Mostiștea.

Dezvoltarea economică

Datorită amplasamentului comunei – în centrul Bărăganului ialomițean – potențialul economic al comunei a fost și este în continuare preponderent agricol. În cele câteva asociații agricole, cca 5% din populația activă a comunei a gasit de lucru. Alte 50% sunt cuprinse în slujbe pentru care fac naveta la București, vorbind mai ales despre populația masculină. Așadar, ocupația de bază a populației nu mai este agricultura. Deoarece oamenii și-au vândut pământul, șeptelul existent este din ce în ce mai redus, iar prelucrarea primară a produselor agricole și animaliere se face doar pentru satisfacerea autoconsumului populației locale, mai puțin pentru valorificarea pe piața liberă.

Activitatea industrială din cadrul comunei Sinești este reprezentată de câteva unități economice, care prelucrează, în general, resursele existente în teritoriu și care angajează abia 2% din populația activă a comunei, partea feminină, (pentru ambalat papuci din plastic sau alte prelucrari ale materialelor plastice).

Potențialul turistic al comunei nu a fost aproape deloc exploatat, deși zona beneficiază de o salbă de lacuri, de o zonă împădurită (pădurea Sinești, circa 509 ha) și este străbătută de drumul național DN2A. Mai există, totuși, Popasul Sinești, amplasat într-o ambianță plăcută, lângă pădurea Sinești, la ieșirea din Sinești spre Urziceni, pe DN2A, popas pe care sineștenii îl știu de peste 50 de ani.

Din punct de vedere socio-cultural, interesul factorilor locali și centrali față de nevoile populației de relaxare și socializare este destul de scăzut. Comuna are patru cămine culturale în satele Hagiești, Lilieci și Sinești, cu activitate destul de redusă, însă. Există în comună două biblioteci, una școlară și una publică, folosite doar de elevi și de aceștia într-o mică măsură.

Comuna are două dispensare, unul uman și celălalt veterinar, amplasate amândouă în satul Sinești, ceea ce creează probleme asigurării asistenței sanitare pentru celelalte sate. Există, totodată, o farmacie umană în satul Lilieci, precum și un cabinet stomatologic, tot în satul Sinești.

Învățământul beneficiază de șase unități, dintre care două școli și patru grădinițe: la Lilieci, o grupă de preșcolari și două clase primare; la Cătrunești și Cloșca (actual tot Sinești), câte o grupă de preșcolari; la Sinești, două grupe de preșcolari, ciclul primar și cel gimnazial.

C. Tipuri de risc ce se pot manifesta în zona comunei Sinești

a. RISCURI NATURALE

În categoria de riscuri naturale pot fi încadrate următoarele: inundații, cutremur, fenomene meteorologice periculoase.

1. Inundații

Se poate vorbi de inundație atunci când o zonă, de obicei uscată, este acoperită de ape. Inundația este cauzată de un aport de apă prea mare în raport cu capacitatea de absorbție a solului sau a unui curs de apă, caz în care apa ,,dă pe dinafară”. Acest surplus de apă poate fi produs în mai multe feluri: prin ploi puternice, prin topirea zăpezilor, prin tsunami-uri sau prin maree anormal de înalte, provocate de vânturi violente de tipul cicloanelor.

Indiferent de natura lor, inundațiile provoacă scurgeri de noroi, alunecări de teren, riscuri mari de înec, distrugerea pământurilor cultivate și sunt, totodată, catastrofa naturală care afectează cei mai mulți oameni.

La precipitații abundente, în zona comunei Sinești pot apărea acumulări ale apei pluviale pe străzi, canale, terenuri. Situația poate deveni critică dacă, în același timp cu precipitațiile locale, nivelul apelor râului Mostiștea este mare și vanele subtraversărilor sunt închise. În 2006 apele Mostiștei s-au ridicat mult peste nivelul lor normal, astfel încât toate gospodăriile de pe malul estic au fost afectate. În 2016 a plouat foarte mult, dar nu s-a ajuns la nivelul de inundații.

2. Cutremur

Cutremurul de pământ, numit și seism, este ,,mișcarea puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice” (conform DEX, pagina 254). Poate avea consecințe dramatice, în funcție de puterea sa (dată de magnitudinea sa). Poate fi vorba de simple deplasări de obiecte sau de prăbușirea clădirilor, podurilor ori, în cazul cutremurelor extrem de violente, chiar de modificări de peisaj. Chiar dacă sunt resimțite la nivelul solului, majoritatea cutremurelor sunt cauzate de fisuri ale rocilor de adâncime (de la câțiva kilometri până la 700 km), al căror șoc se propagă până la suprafața solului, care începe să se cutremure de jur împrejur pe distanțe de sute de kilometri. Cu cât ne aflăm mai aproape de locul fisurii, cu atât vom resimți mai intens efectele sale. Aceste fisuri sunt provocate de mișcările crustei terestre, aflată în contact direct cu energia internă a planetei noastre. Cutremurele pot fi produse și de erupții vulcanice sau de prăbușiri de teren.

Comuna Sinești se află în zona seismică VIII față de zona Vrancea. Din zestrea construcțiilor sale nu lipsesc clădiri vechi (case și blocuri), în general din cărămidă, case din chirpici sau unele clădiri sau hale ale unor agenți economici care pot avea o rezistență mică la cutremure mai violente.

Dat fiind caracteristicile și structura terenului, așezarea geografică și specificul economic al comunei Sinești, producerea unor cutremure violente pot determina avarii grave ale podurilor, căilor rutiere, instalațiilor de extracție a gazelor și petrolului, instalațiilor tehnologice ale agenților economici și, nu în ultimul rând, asupra construcțiilor, situație care impune un mare volum de acțiuni de intervenție de primă urgență și intervenție ulterioară pentru recuperare și reabilitare.

3. Fenomene meteorologice periculoase (furtuni, tornade, viscol, înzăpeziri, îngheț, secetă)

Trebuie avut în vedere că majoritatea fenomenelor meteorologice periculoase au o serie de caracteristici comune, cum ar fi producerea acestora, in cele mai multe cazuri, brusc și pe neașteptate, cu consecințe grave, uneori de mari proporții, care pot cuprinde cu efectele lor distructive suprafețe mari de teren, construcții, instalații, colectivități umane sau de animale.

Viscolul, înzăpezirile sau înghețul pot dura de la câteva ore la câteva zile. Ele pot îngreuna funcționarea transporturilor, telecomunicațiilor, activitatea sectorului agricol, aprovizionarea cu materii prime, alimente, energie electrică, gaze, atât pentru populație, cât și pentru agenții economici, chiar încetarea activității productive.

Tornada, întâlnită în zonele temperate, ia naștere dintr-un nor de furtună care se formează în urma contactului dintre o masă de aer rece și uscat și o masă de aer cald și umed. Din nor ies vârtejuri de vânt, care creează o coloană de nori în formă de pâlnie, ce coboară până la sol.

Având în vedere condițiile climaterice ale zonei, dar și modificările survenite în ultimii anii, se poate vorbi de crearea condițiilor de producere a tornadelor în zone apropiate comunei de la 12 la 110 km (Movilița și Făcăieni).

Seceta este o perioadă prelungită pe parcursul căreia lipsa precipitațiilor cauzează o penurie de apă. Bineînțeles că, în fiecare regiune, seceta depinde de situația climaterică specifică zonei. Semnele secetei sunt: o scădere anormală a nivelului cursurilor de apă, lacurilor și pânzelor de ape subterane, însoțită de o uscare a solului. O perioadă de secetă prelungită poate avea consecințe catastrofale. Solul uscat crapă, stratul de pământ cultivabil se transformă cu ușurință în praf și este spulberat de vânt cu mai mare ușurință. Plantele uscate favorizează izbucnirea incendiilor. În cel mai rău caz, seceta duce la deșertificarea unei regiuni.

Seceta este dezastruoasă pentru culturile agricole, iar lipsa apei împiedică animalele să-și asigure necesarul de hrană. Din păcate, rețelele de țevi pentru irigații care existau în jurul comunei Sinești au fost distruse, furate, rămase neîngrijite, ceea ce face ca agricultorii sineșteni să nu se poată apăra de secetă prin irigarea pământului.

Avalanșa este o masă de zăpadă care se desprinde brusc de pe flancul unui munte și coboară panta în mare viteză, luând cu sine pământ, stânci, bolovani și persoane întâlnite în cale.

Avalanșele sau alunecările de teren nu sunt fenomene caracteristice zonei, iar probabilitatea de a se produce nu există, datorită configurației terenului.

A b. RISCURI TEHNOLOGICE

Deoarece omul nu mai concepe viața fără tehnologie, folosirea acesteia din urmă poate duce la riscuri tehnologice ca: eșecul utilităților publice, accidente grave pe căile de transport, accidente chimice, accidente nucleare, explozii sau avarii, poluări accidentale.

1. Eșecul utilităților publice

Existența rețelelor de alimentare cu apă, gaze naturale, energie electrică, telecomunicații, internet la scara întregii comune poate duce la apariția unor evenimente cu urmări negative. Apariția unor avarii la rețelele amintite creează situații de urgență, făcând necesară cunoașterea unor măsuri de prevenire, dar și cunoașterea unor reguli și măsuri de comportare de către populație.

2. Accidente grave pe căile de transport

Accidentele grave care se pot produce pe căile de transport pot fi produse în domeniul transportului rutier. După anul 1976, în zona comunei s-a produs cel puțin un astfel de accident. Acestea se datorează greșelilor de circulație, defectelor mijloacelor de transport, defectelor la materialul rulant și, uneori, terorismului. Producerea unui accident major în zona comunei Sinești poate determina luarea unor măsuri de întrerupere a circulației și devierea acesteia, situație care ar duce la perturbări economice și sociale în zonă.

Este de remarcat că în zonă se află, pe lângă rețeaua de drumuri naționale, și un număr însemnat de poduri cu deschideri și înălțimi destul de mari care, în situația producerii unei situații de urgență, pot fi afectate.

3. Accident chimic

Cele mai multe accidente s-au produs în ultimele decenii ca urmare a dezvoltării industriei chimice sau a altor ramuri economice care utilizează, prelucrează, depozitează cantități mari de substanțe toxice industriale.

Accidentul chimic reprezintă o eliberare necontrolată în mediul înconjurător a unor substanțe toxice industriale cu concentrații mai mari decât cele maxime admise, punând astfel în pericol sănătatea populației.

Dat fiind faptul că în zona comunei nu sunt depozitate și nu se prelucrează cantități mari de substanțe toxice, nu există riscul apariției vreunui accident chimic.

Având în vedere, însă, că pe drumurile naționale din zonă se pot transport asemenea substanțe, nu poate fi exclus faptul că un accident în care sunt implicate autovehicule având ca încărcătură substanțe periculoase se poate produce oricând.

4. Accidentul nuclear

Radiația este prezentă în natură și poate fi produsă artificial, radiația de origine naturală există în tot mediul înconjurător, pe când radiația de origine artificială este folosită doar de câteva decenii. Cele două tipuri de radiații nu sunt diferite nici ca tip, nici ca efect. Deoarece efectele radiațiilor sunt determinate de doza de radiații primită, doză care asociază un efect de risc, s-au stabilit limite maxime pentru doze, atât pentru persoanele din mediul de lucru (cu radiații de 50 mSv/an), cât și pentru populație (de 5 mSv/an).

Accident nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalația nucleară și provoacă iradierea sau contaminarea populației și a mediului înconjurător peste limitele admise.

De remarcat că pe teritoriul comunei Sinești nu sunt instalații sau activități care ar constitui surse de accident nuclear. De asemenea, comuna se află în afara zonelor de planificare la urgență în caz de accident nuclear la C.N.E. Cernavodă Prod. sau la Institutul de cercetări nucleare Măgurele.

Nu trebuie exclus faptul că și comuna Sinești poate fi afectată în cazul unui accident nuclear având drept cauze un accident rutier în care au fost implicate mijloace de transport cu încărcătură nucleară sau un accident similar celui din 1986 de la Cernobâl.

5. Explozii, avarii

Aceste explozii pot apărea la operatorii economici ce produc, transportă, stochează sau prelucrează gaze ori lichide inflamabile, în anumite condiții.

Important de reținut este faptul că nu trebuie ignorat nimic din ceea ce astăzi este pus în slujba omului, mai ales acum, când suntem beneficiarii modernizării continue a tehnicilor de investigare științifică și a rezultatelor unor permanente studii și cercetări. Respectarea proceselor tehnologice, a măsurilor de securitate și sănătate a muncii, disciplina și profesionalismul salariaților pot evita sau diminua multe din pierderile umane și pagubele materiale pe care le-ar produce eventualele explozii.

6. Poluări accidentale

Starea de calitate a resurselor de apă este condiționată atât de modul de utilizare a acestora ca surse de alimentare cu apă a populației, industriei și altor folosințe, cât și de utilizarea resurselor ca receptori ai apelor uzate evacuate după folosire. Una din măsurile importante pentru menținerea calității resurselor de apă o reprezintă activitatea de prevenire și combatere a poluării accidentale.

Poluarea accidentală este orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei, produsă prin accident, avarie sau altă cauză asemănătoare, ca urmare a unei erori, omisiuni, neglijențe ori calamități naturale, în urma cărei apa devine improprie folosirii, posibile înainte de poluare.

Urmările imediate și directe ale poluării accidentale a apelor râului Mostiștea sau a celor uzate de canalizarea comunei asupra populației pot avea un impact redus datorită existenței și folosirii puțurilor de medie adâncime (35 m).

A c. RISCURI BIOLOGICE

În orice comunitate umană pot apărea boli care nu pot fi controlate, atât în rândul oamenilor, cât și în rândul animalelor pe care aceștia le cresc.

1. Epidemiile

În zona comunei Sinești nu se cunosc situații de apariție a unor focare de epidemii, lipsind și sursele clasice de apariție a acestora (spital de boli contagioase, zone de locuit paupere, colonii de muncitori, tabere de sinistrați). Nu este exclusă situația apariției unor focare de epidemie după producerea unor inundații sau cutremur ori din cauza nerespectării normelor de igienă și îngrijire a bolnavilor suspecți de boli infecțioase.

2. Epizootiile

În comuna Sinești nu sunt ferme zootehnice care să fie sursă de apariție a vreunui focar de epizootii. Gospodăriile din zona caselor de locuit ai căror proprietari cresc vaci, oi și păsări, conform unor norme în vigoare, nu constituie un risc pentru oameni. Trebuie, însă, recunoscut faptul că puțini gospodari cresc animale gândindu-se și la calitatea vieții animalelor, nu doar la îngrășarea și exploatarea acestora. Din păcate, se poate vedea foarte des că atitudinea sineșteanului față de animale este lipsită de milă sau de grija pentru bunăstarea acestora: câini ținuți în lanț toată viața lor, adeseori cu un lanț prea scurt, hrăniți o singură dată pe zi; cai munciți până la epuizare, fără hrană corespunzătoare, bătuți mereu de stăpân; pui de pisică, de câine sau animale adulte alungate pe stradă atunci când omul nu mai are chef de ei.

A d. RISCURI SOCIALE

În comuna Sinești nu au avut loc mișcări sociale de amploare, mărimea localității, structura demografică și socială nu indică posibilitatea unor astfel de manifestări.

A e. RISCURI DE INCENDIU

Deși focul ne ajută să trăim, folosirea lui poate duce la incendii. În Sinești pot avea loc incendii de masă sau de pădure.

1. Incendii de masă

Incendiul este un fenomen complex care poate provoca pierderi de vieți omenești și distruge valori materiale, uneori incalculabile. Factorii care favorizează propagarea incendiilor constituie în același timp și principalele criterii de apreciere a posibilităților de răspândirea a incendiilor. Consecințe grave au incendiile izbucnite în clădirile cu aglomerări de persoane și bunuri materiale (școli, cămine culturale, grădinițe, dispensare).

2. Incendii de pădure

Dat fiind existența pădurii Sinești, foioase cu rășinoase, pe o suprafață de 509 ha, incendiul de pădure este clasificat ca risc principal pentru comună.

Localnicii sau călătorii prin Sinești sunt atrași de frumusețea pădurii Sinești, de liniștea și răcoarea existente aici vara. Hotărăsc să ia masa la iarbă verde și fac focul. Uneori, focul rămâne nesupravegheat sau nu este stins total, ceea ce poate duce la incendii de pădure. În aceste incendii ard nu doar arborii, arbuștii și iarba, ci și toate viețuitoarele care trăiesc în pădure, ceea ce duce la dezechilibru în mediul natural.

B. RISCURI PROVOCATE DE OM – PROBLEME ECOLOGICE

Elementele naturale precum vântul, apa sau seismele transformă peisajele. Omul, prin diversele sale activități și prin exploatarea resurselor solului, participă și el la această transformare, accentuând-o.

Odată cu evoluția demografică, omenirea ocupă din ce în ce mai mult spațiu de trai. Conform unor studii, 83% din suprafața globului este direct influențată de activitățile umane. Deseori asociate nevoilor domestice omului, aceste activități – defrișarea, poluarea – nu menajează natura. Astfel, odată cu dezvoltarea industrială din secolul XX, agricultura a înlocuit păduri întregi cu terenuri cultivate și pășuni, fapt cu repercusiuni enorme asupra mediului înconjurător (eroziune, micșorarea habitatelor multor animale și plante de pădure).

1. Poluarea solului

Solul este suportul multor activități umane. Acest sol atât de fragil, cu un proces lent de formare, suportă activitățile omului cotidiene, care pot duce la poluarea lui.

Poluarea solului este cauzată cu precădere de activitățile industriale și agricole, dar și de deșeurile menajere. Printre poluanți se numără pesticidele, îngrășămintele, reziduurile metalice precum metalele grele. Acestea degradează solul, pot să ducă la sterilizarea lui și pot avea efecte nefaste asupra florei și faunei. Astfel, prezența unui poluant în sol devine periculoasă pentru mediul înconjurător (atât pentru om, cât și pentru celelalte organisme vii).

Lipsa unui sistem stabil de colectare, selectare și prelucrare a gunoiului menajer și a unei educații ecologice la toate nivelurile de vârstă, nu doar la elevi, duc la apariția în comuna Sinești a numeroase puncte de depozitare necorespunzătoare a gunoiului. Astfel, în apa și pe malurile Mostiștei, în pădurea Sinești și pe marginea ei, pe câmpuri, la margine de sat, pe lângă șosea, se pot observa grămezi inestetice și poluante de gunoi: resturi menajere, recipiente din plastic, hârtii, aparate electrocasnice. Nu doar locuitorii comunei, ci și locuitori ai capitalei consideră mediul drept tomberon, lăsând toate resturile traiului zilnic oriunde le este la îndemână.

În plus, foarte mulți călători cu autovehiculele aruncă pe geam orice ambalaj sau resturi, fără să țină seama de timpul care este necesar pentru dizolvarea acestora în natură.

Gunoiul de grajd nu mai este strâns pe platforme special amenajate, ci se aruncă oriunde nu există martori.

Toate aceste grămezi de resturi, aceste deșeuri, reprezintă un risc: de infectare, toxicitate, alergii pentru om, iar pentru animale de sufocare și ingerare de produse chimice. În plus, gunoaiele contaminează solul și nu permit creșterea anumitor plante, fără să mai amintim că sunt și inestetice.

2. Poluarea fonică

Unitatea de măsură pentru zgomot este decibelul (dB). Oamenii aud începând cu 20 dB și îi dor urechile începând de la 120 dB. Zgomotul unei conversații este de 60 dB, al unei mașini – 80 dB, al unui aparat de găurit asfaltul – 120 dB.

Lipsa unei educații elementare se poate observa la unii locuitori ai comunei, săteni, dar și la unii trecători prin Sinești, care merg cu autovehiculele cu muzica dată la maxim și geamurile coborâte, care ascultă muzică la orice oră din zi sau din noapte (la maxim), care, de ce nu, vorbesc mult prea tare. Oricine nu ține cont de alți oameni, nu poate respecta și ocroti mediul înconjurător.

Existența aeroportului Otopeni face ca zilnic să treacă pe deasupra satelor din comuna Sinești numeroase avioane care vin sau pleacă din București. Totodată, suntem pe ruta de antrenament a elicopterelor, care trec cel puțin o dată pe săptămână pe deasupra Sineștiului. Uneori, auzind motoarele aeropurtate, mama mea își amintește de bombardierele care survolau comuna Sinești în timpul celui de-al doilea război mondial.

3. Agricultura și problemele ecologice

Solul s-a format prin sfărâmarea rocilor pe care se sprijină și prin descompunerea plantelor și a animalelor care trăiesc la suprafața lui. Un sol fertil este bogat în săruri minerale, în humus și în apă. Din păcate, poluarea și alte tehnici moderne ale agriculturii au accelerat așa de mult degradarea solurilor, încât unele au devenit astăzi nefertile.

Economia comunei Sinești este în mare parte agricolă. Nu se prea folosește rotația culturilor. Când se cultivă întotdeauna aceeași plantă pe același sol, fără a-i lăsa timp să se odihnească, solul este epuizat. Substanțele humusului sunt luate de plante fără ca solul să aibă timp să producă altele noi.

O altă problemă o constituie organismele modificate genetic (OMG). Acestea sunt organisme transformate de om astfel încât să aibă anumite caracteristici dorite, cum ar fi rezistența porumbului la insectele dăunătoare. Totuși, această rezistență poate dăuna fluturilor polenizatori și plantelor înconjurătoare.

În agricultură se folosesc pesticide. Pesticidele nu sunt biodegradabile, deși rămân mulți ani în sol. Pe termen lung nu sunt eficiente, deoarece paraziții încep să se obișnuiască cu produsele care nu mai au nici un efect asupra lor.

Aceste produse conțin metale toxice care otrăvesc buruienile și paraziții. Dar ele ucid și albinele, gărgărițele, viermii de pământ și ciupercile benefice solului. Mâncând insecte otrăvite, prepelițele și potârnichile mor și ele. Și macii și albăstrelele dispar. Din fericire pesticidele se folosesc din ce în ce mai puțin

Și folosirea îngrășămintelor este poluantă. Folosite în exces, nu pot fi consumate în totalitate de plante: ele rămân pe sol și, la cea mai mică ploaie, sunt duse către râu unde se infiltrează în pânza freatică. Ele poluează apele curgătoare.

Îngrășămintele afectează și sănătatea omului. Conțin nitrați (pe bază de azot) și fosfați (din fosfor). Aceste produse intră în globulele roșii din sânge și le împiedică să transporte oxigenul de care are nevoie creierul nostru.

4. Poluarea aerului

Se spune că aerul este poluat atunci când cuprinde anumiți compuși – oxizii – care, dacă există într-o cantitate mai mare decât cea normală, pot pune în primejdie fauna, flora sau sănătatea oamenilor (provocând alergii, intoxicații). Deși există poluare naturală (vulcani, activitatea florei – concentrație ridicată de polen care antrenează particule alergene în aer), de vină pentru poluarea atmosferică sunt mai ales activitățile umane. Poluarea poate proveni din gazele emanate în transportul rutier sau aerian, din fumul evacuat pe hornuri, din tratamentele deșeurilor agricole.

Există numeroși poluanți atmosferici și este dificil să se prevadă toate efectele lor asupra mediului înconjurător. Unul dintre poluanți este ozonul din atmosfera joasă. Ozonul este un gaz alcătuit din 3 atomi de oxigen. Acest gaz cu miros puternic este toxic, dacă este inhalat în cantitate mare, deși este și folositor în industrie, la purificare apei, înălbirea texitelor și sinteza anumitor esențe vegetale. Acesta are efecte nefaste atât asupra omului, cât și asupra unor plante cărora la alterează fotosinteza. Alte gaze, numite gaze cu efect de seră, provoacă încălzirea climei. Este cazul dioxidului de carbon, dar și al metanului degajat în exces de culturile de orez și de fermele de animale. Unii poluanți, dioxidul de sulf, de exemplu, se pot regăsi sub formă acidă în interiorul norilor și, antrenați fiind de precipitații numite ploi acide, recad pe sol. Ploile acide provoacă daune considerabile florei și faunei.

Deși există alternative prietenoase cu mediul, din lipsa resurselor financiare și a informării, în comuna Sinești încălzirea locuințelor și instituțiilor se face arzând combustibil solid lemnos. Acest fapt duce la producerea unei cantități foarte mari de fum, fum ce contribuie la poluarea aerului.

Poluarea cauzată de transporturi este în creștere. În comunitățile umane, transportul motorizat reprezintă una dintre cele mai importante surse de azot și de monoxid de carbon. Deși s-au făcut eforturi în sectorul automobilistic pentru a reduce această poluare la minimum (s-au introdus benzina fără plumb, toba de eșapament catalitică, filtrul de particule, controlul tehnic), în comuna Sinești există multe autovehicule vechi, care nu îndeplinesc condițiile necesare unei folosiri prietenoase cu mediul.

5. Poluarea apelor

Apa se purifică în timpul ciclului său natural. Dar dacă deșeurile pe care le primește sunt prea multe sau toxice, atunci ea nu mai reușește să le absoarbă pe toate și devine impură: în acest moment se poate spune că este poluată.

Pe teritoriul comunei Sinești, râul Mostiștea curge prin partea de nord-vest pe o lungime de 9,5 km. Unii săteni care locuiesc pe malul apei, dar și din restul comunei, încă mai consideră Mostiștea coșul personal de gunoi. Astfel, toate resturile menajere, toate recipientele de la detergenții casnici, toate aparatele electrocasnice stricate, tot ce nu le mai este folositor este aruncat cu nepăsare pe malul și în apa Mostiștei, deși se încearcă o educare a oamenilor pentru protejarea naturii. Rar, dar există și oameni care și-au făcut scurgerea de la bucătărie sau de la baie direct către stradă, către șanț, lăsând ca poluarea să crească peste limite acceptabile. Apa ajunge apoi în râu, plină de detergenți de vase și de alți detergenți. Atingându-i, penele păsărilor de baltă, rațe, gâște, lebede, devin permeabile: ele rețin apa și pasărea, devenită prea grea, se îneacă. La fel se întâmplă și cu păianjenii de apă care nu mai pot să meargă pe apă și alunecă.

Un râu poluat este mai ales cel în care peștii nu mai au aer din cauza algelor și a bacteriilor care iau tot oxigenul. Din păcate, râul Mostiștea nu mai aparține comunei Sinești, iar proprietarii nu îl mai curăța de alge, stuf și papură.

6. Pădurile și problemele ecologice

Pădurea Sinești se întinde pe o suprafață de 509 ha, de o parte și de alta a DN2A. Această pădure este exploatată pentru încălzire.

Poluarea

Din cauza poluării, ploaia a devenit acidă ca oțetul. Când cade peste păduri, peste copaci, ea determină îngălbenirea și căderea frunzelor. Arborii își pierd frunzele pe rând, începând cu cele din vârf. Cei mai tineri nu mai reușesc să crească: ei rămân goi și lasă lumina să treacă. Aceasta este pădurea fantomă. S-a observat acest fenomen în acest an și la nucii din sate: foarte mulți s-au uscat, indiferent de vârstă sau amplasare geografică.

Frunzele copacilor sunt acoperite de o peliculă de protecție care la face impermeabile. Aciditatea ploilor poluante distruge această protecție: arborii încep să transpire mai mult, pierd mai multă apă, chiar sub ploaie.

Despădurirea

Exploatarea abuzivă a pădurilor se numește despădurire. În urmă cu 10 ani, ocolul silvic a dat în gestiune, pentru exploatare, o parte din pădure unor întreprinzători. Aceștia au tăiat toți copacii, la rând, lăsând doar buturugile. La o cercetare din aer, cu ocazia realizării hărții Sineștiului, se puteau observa pete albe în interiorul petelor verzi, care reprezentau pădurea Sinești și rănile sale. În prezent, Ocolul Silvic administrează singur pădurea, confruntându-se cu altă problemă: furtul. Există ,,hoți de lemne” care taie toți copacii pe care îi pot tăia, fără să țină cont de nicio regulă. Având cumpărători, datorită prețului redus, continuă să distrugă pădurea, deși pădurarii au ajuns să pună și scoabe în pădure pentru alungarea hoților. Aceste scoabe, niște bucăți de fier foarte ascuțite, pot răni foarte grav animalele pădurii – căprioare, porci mistreți, vulpi.

Mediul înconjurător este suma unor elemente naturale – sol, aer, apă, climă, biosferă- cu elemente rezultate din activitățile umane. Toate elementele se întrepătrund și se influențează reciproc, rezultând condițiile vieții umane și nonumane, prezente și viitoare. Viața omului nu se poate desfășura în afara mediului. Așadar, calitatea vieții umane depinde de calitatea în ansamblu a mediului, precum și a fiecărei componente în parte. Omul are obligația de a proteja mediul înconjurător, prin micșorarea efectelor negative ale activității sale asupra acestuia.

III 2. CERCETAREA PEDAGOGICĂ

A. Ipoteza și obiectivele cercetării

Dacă înainte de 1989 România era puțin în afara noului curent ecologic la care aderaseră toate marile puteri ale lumii, după 1990 românii au putut constata că majoritatea țărilor aflate în tranziție se confruntă cu grave probleme de mediu, cu o economie bazată pe un consum excesiv de energie și resurse naturale, cu utilizarea unor tehnologii poluante și mult depășite. Aceste elemente plasate pe fondul unei economii centralizate și superplanificate, cu o rată mare a inflației, cu deficit public, cu protecționism, au impus necesitatea unei profunde restructurări a întregii economii și societăți, incluzând și plasarea pe un loc prioritar a problemelor de protecție a mediului, conform conceptului dezvoltării durabile.

Este nevoie, așadar, de formarea la copii a unor atitudini ecologice, a unor obișnuințe în a proteja resursele, a valorifica deșeurile, a păstra echilibrul în relațiile omului cu tot ceea ce îl înconjoară. Este nevoie de o educație ecologică.

În decursul anilor de lucru cu copiii, în cadrul cercurilor pedagogice, cursurilor pe diverse teme, proiectelor locale, dar și a celor cu acoperire națională la care am participat, precum și în urma studiului individual (emisiuni TV, Internet, enciclopedii, reviste, cărți de specialitate), am întâlnit numeroase metode și procedee care pot trezi în copii dragostea pentru Pământ, dorința de a păstra echilibrul în natură, simțul răspunderii față de propriile acțiuni în viața de zi cu zi. Totodată, din experiența de 15 ani de activitate didactică în ciclul preșcolar, am observat impactul puternic și pozitiv al proiectelor educaționale, crosscurriculare, în colaborare cu alte persoane (alți preșcolari, elevi, părinți, alte instituții), avut asupra preșcolarilor.

Metodele folosite și activitățile desfășurate trebuie să-i ajute pe copii să-și formeze un ansamblu de idei clare, pozitive, stabile cu privire la interacțiunea dintre organisme și mediul lor de viață, la rolul omului în viața Terrei.

Experimentul propus de mine pleacă de la următoarea ipoteză:

Dacă în decursul unui an școlar în învățământul preșcolar se desfășoară activități cu caracter ecologic în cadrul activităților pe proiecte, dar și în afara acestora, atunci preșcolarii vor dobândi cunoștințe, priceperi, deprinderi, atitudini ecologice, vor avea bazele unei educații ecologice.

Obiectivele cercetării sunt:

¤ Identificarea și aplicarea modalităților în care se poate realiza educația ecologică și de protecție a mediului în învățământul preșcolar.

¤ Identificarea modalităților de trezire a interesului copilului pentru cunoaștere.

¤ Verificarea creșterii caracterului formativ al învățării.

B. Metodologia cercetării – metode, tehnici, instrumente

Cercetarea făcută este de tip combinat, teoretică și practic-aplicativă. Din punct de vedere metodologic, cercetarea este experimentală. Am introdus în activitatea preșcolarilor activități cu caracter ecologic în vederea modificării comportamentului față de natură și a îmbogățirii cunoștințelor despre mediu și protecția acestuia.

Grupul pe care am aplicat experimentul este format din 20 de preșcolari, 8 fete și 12 băieți, pe parcursul a două semestre, anul școlar 2015-2016 .

Metodologia cercetării cuprinde:

¤ Metode nonexperimentale de colectare a datelor:

Observația sistematică s-a desfășurat pe parcursul întregului experiment și mi-a permis să urmăresc schimbările petrecute în atitudinea preșcolarilor față de viețuitoare, de resurse, de apă, aer, sol, în competențele ecologice ale preșcolarilor;

Testele au fost punctul de pornire al experimentului, dar și îndrumător pe parcursul acestuia, precum și modul de verificare al întregii activități desfășurate cu preșcolarii;

Analiza produselor preșcolarilor a dovedit eficiența activităților alese pentru educația ecologică;

¤ Metode acționale sau de intervenție:

Experimentul pedagogic, care are o variabilă independentă (programele școlare) și o variabilă dependentă, care urmărește performanțele preșcolarilor pe tot parcursul experimentului.

C. Desfășurarea experimentului – etapa inițială, etapa formativ – ameliorativă, etapa finală

Educația ecologică se referă la acel tip de pregătire formativă și informativă ce asigură atât cunoștințele teoretice și practice necesare descoperii structurii și funcțiilor mediului înconjurător, cât și atitudinile, priceperile, deprinderile și comportamentele civice cu valențe ecologice utile oricărui viitor cetățean al Pământului.

a. Etapa inițială

Pentru evaluarea inițială a preșcolarilor am dat un test care necesita răspuns în cuvinte scurte, cu Da și Nu. În test am cuprins elementele posibile pentru vârsta și nivelul lor de instruire, dar care să îmi ofere datele necesare unui experiment corect.

Test de evaluare inițială

Pune în căsuțe “DA” sau “NU”:

1. Arunci hârtia pachetului la coș?

2. Ai plantat flori sau pomi?

3. Îngrijești florile din clasă sau de acasă?

4. Îngrijești animalele?

5. Vorbești frumos și îți respecți colegii?

6. Rupi florile din parcuri?

7. Când mergi la picnic, lași gunoaiele acolo?

8. Distrugi cuiburile păsărelelor?

9. Dai drumul tare la televizor? 10. Zgârii scoarța copacilor cu obiecte dure?

După ce copiii au bifat răspunsurile în căsuțe, le-am dat și cheia chestionarului: ,,Dacă ai răspuns cu “DA” la primele 5 întrebări și cu “NU” la ultimele 5, poți fi numit “PRIETENUL NATURII!”

Doar câțiva copii, care fuseseră la grădiniță în grupa mică ori aveau părinți mai instruiți, au dovedit că sunt prietenii naturii. Cu restul preșcolarilor era nevoie să se desfășoare multe activități, în cadrul proiectelor tematice și în afara lor, astfel încât să înțeleagă importanța protejării mediul înconjurător și să aibă bazele unui comportament responsabil față de mediu, cu priceperi, deprinderi, obișnuințe ecologice, în câteva cuvinte, să aibă bazele unei concepții ecologice.

Vorbind concret, 3 copii au răspuns corect la toate întrebările – FB, 3 copii la jumătate din ele – B, 9 copii doar la 3 sau 4 întrebări – S, iar 5 copii nu au găsit niciun răspuns corect – I. Am folosit calificativele din învățământul primar pentru o mai bună clasificare.

De asemenea, la începutul anului școlar, am solicitat părinților să completeze un chestionar pe teme ecologice. Am vrut, astfel, să aflu cât de mult este familia preocupată de educarea ecologică a copiilor.

CHESTIONAR

1. Cât de mult ești preocupat de starea actuală a sănătății mediului în localitatea ta și nu numai?

Nu dorm noaptea

Foarte preocupat

Destul de preocupat

Nu mă interesează

2. Cât de des discuți cu prietenii despre problemele de mediu și ecologie?

Frecvent

Ocazional

Niciodată

Nu știu / Nu răspund

3. De câte ori ai făcut voluntariat pentru protecția mediului? (proteste, acțiuni de ecologizare, etc.). Menționează organizatorul.

De fiecare dată când am auzit că se organizează

Ocazional, cu prietenii/colegii

O dată, de două ori

Nu-mi amintesc

Nu am participat …………………………………………………………………………………………….

4. Care dintre următoarele afirmații este mai apropiată de punctul tău de vedere?

Protejarea mediului trebuie să se facă, chiar dacă aceasta presupune costuri economice ridicate;

Dezvoltării economiei trebuie să i se acorde prioritate, chiar dacă starea mediului va avea de suferit.

5. De ce evenimente/campanii legate de mediu/ecologie ai auzit în ultimele 6 luni? ………………………………………………………………………………………………………………………….

Conform rezultatelor, doar cinci mame erau cu adevărat interesate de ecologie, gândind ecologia ca pe o serie de măsuri de păstrare a curățeniei și protejare a plantelor din mediul înconjurător. Erau necesare activități în colaborare cu familia care să dezvolte nu doar la copii, ci și la adulți deprinderi și obișnuințe ecologice.

Am stabilit, așadar, împreună cu părinții, să ne întâlnim periodic pentru plantări, picnic-uri, serbări, curățenie, astfel încât copiii să observe direct ce acțiuni pot face oamenii pentru păstrarea comunei Sinești curată și sănătoasă pentru sănătatea și viitorul lor.

b. Etapa formativ – ameliorativă

Deoarece copiii sosesc din familii cu nivel diferit de instrucție și educație, revine învățământului, grădiniței sarcina de a-i instrui pe toți în mod egal, în spiritul dragostei și respectului pentru muncă, de a-i pregăti pentru viața într-o societate în care nu doar maturul, dar și adolescentul trebuie să găsească soluții pentru realizarea unor venituri care să îi asigure un trai decent. Totodată, preșcolarii, viitori cetățeni ai planetei, au nevoie de o educație ecologică (obișnuințe, priceperi, deprinderi ecologice) care să le asigure și mediul înconjurător potrivit unei vieți de calitate.

În cele ce urmează o să tratez căile pe care le-am găsit pentru dobândirea de către preșcolari a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și experiențelor necesare unei educații ecologice.

D 1. Proiectul tematic – cale pentru o educație ecologică

În activitatea la clasă am folosit proiectele tematice, care sunt principala modalitate de desfășurare a activității în învățământul preșcolar. Proiectul tematic înseamnă alegerea unei teme în jurul căreia se planifică toate activitățile de predare – învățare – evaluare.

În cadrul fiecărui proiect tematic se pot desfășura activități de educație ecologică atât la activitățile pe domenii experiențiale (educarea limbajului, cunoașterea mediului, educația pentru societate, abilități practice, educație plastică), cât și în activitățile liber alese ori la cele de dezvoltare personală. Exemplele pe care le dau în continuare reprezintă un fragment din activitatea integrată a unei zile, în cadrul proiectelor: ,,În preajma necuvântătoarelor”, ,,Albinuța și alaiul de insecte”, ,,Cu alai de frunze ruginii”.

Pentru formarea unor priceperi, deprinderi, obișnuințe ecologice, la educarea limbajului se pot realiza memorizări, povestiri și jocuri didactice, copiii având de îndeplinit diferite cerințe.

Toți am crescut cu poezia Elenei Farago, ,,Cățelușul șchiop”, în care un cățel lovit în picior cu piatra nu se răzbună pe copilul care l-a lovit. Poezia poate fi folosită pentru sensibilizarea copiilor față de nevoia animalelor de a fi ocrotitede către oameni, și nu lovite de aceștia. La memorizarea poeziei, în proiectul tematic ,,În preajma necuvântătoarelor”, subtema ,,Uța – Mieluța și prietenii ei”, copiii au:

# memorat poezia ,,Cățelușul șchiop”;

# răspuns la întrebări, de exemplu:

– De ce plânge toată ziua cățelușul?

– Cum îi consideră cățelușul pe copiii răi?

– Ce vrea să dovedească animalul prin atitudinea sa?

# căutat soluții prin care se poate îndrepta fapta rea făcută de copil;

# compus o scrisoare către cățeluș pentru a-l înveseli.

La povestirea ,,Povestea lui Dino”, din același proiect tematic, subtema ,,Viețuitoare de ieri și de azi”, preșcolarii au:

# vizionat un filmuleț cu dinozauri;

# povestit după imagini, realizând povestea dinozaurului Dino;

# desenat pe Dino, în mediul lui natural;

# răspuns la întrebări, de exemplu:

Cum arătau dinozaurii?

Ce diferențe ați observat între dinozaurii carnivori și cei erbivori?

Cum se înmulțeau dinozaurii?

De ce au dispărut aceștia? (anexa)

# modelat pe Dino din plastilină.

În cadrul proiectului tematic ,,Cu alai de frunze ruginii”, copiii au desfășurat jocul didactic ,,Surprizele toamnei”, împărțiți în trei grupe – Legumele, Fructele, Florile – în urma căruia au înțeles importanța alimentației sănătoase, legumele și fructele având nevoie de un mediu cât mai curat pentru a se dezvolta. (anexa)

Pentru a pune bazele unei concepții ecologice despre viață, în activitățile de cunoașterea mediului am făcut observări, lecturi după imagini, experimente, precum și povestiri sau jocuri didactice.

La proiectul ,,În preajma necuvântătoarelor”, subtema ,,Uța – Mieluța și prietenii ei”, observare ,,Pisica”, copiii au:

# observat un animal viu, o pisicuță;

# descris alcătuirea unei pisici;

# hrănit pisica, au mângâiat-o;

# realizat un adăpost;

# desenat pisica.

În proiectul ,,Cu alai de frunze ruginii”, subtema ,,Mere, pere în panere”, observare ,,Mărul și gutuia”, preșcolarii au:

# observat fructe, aduse de la ei din livadă;

# descris forma, mărimea, culoarea, gustul, mirosul celor două fructe alese;

# desenat / colorat cele două fructe.

La proiectul tematic ,,În preajma necuvântătoarelor”, subtema ,,Viețuitoare de ieri și de azi”, lectură după imagini ,,La Zoo”, copiii au:

# privit planșa;

# citit imaginea prezentată, pe baza întrebărilor ajutătoare, de exemplu:

-Ce animale sunt în imagine?

-De unde sunt animalele?

-De ce se află în cușcă?

-Credeți că sunt fericite?;

# desenat animalul preferat.

În proiectul ,,Cu alai de frunze ruginii”, subtema ,,Parada florilor”, experimentul ,,Crizantema”, preșcolarii au:

# pregătit în ziua de luni trei flori, puse: una în vază cu apă, la lumină, a doua în vază fără apă, la lumină, iar a treia, în vază cu apă, la întuneric;

# urmărit evoluția celor trei plante pe parcursul a cinci zile;

# descris cum arată plantele și de ce.

Tot în proiectul ,,Cu alai de frunze ruginii”, am discutat cu copiii despre lucrările de toamnă pe care le execută agricultorii, grădinarii, printre care și plantarea. Apoi, preșcolarii au participat la plantarea unei flori, observând etapele corecte ale unei plantări. De asemenea, la activitățile de abilități prectice, în cadrul aceluiași proiect, copiii au folosit materiale din natură pentru a realiza Ariciul, Porumbul vesel și Crizantema. (anexa)

Deoarece ecologia trebuie aplicată în viața societății, la educația pentru societate, în proiectul ,,În preajma necuvântătoarelor”, subtema ,,Uța – Mieluța și prietenii ei”, în convorbirea ,,Cum protejăm animalele”, copiii au discutat despre necesitatea protejării de către oameni a animalelor domestice, dar și a celor sălbatice, deoarece fiecare animal își are rolul său în biosistemul în care trăiește.

În cadrul activitatății integrate ,,La stână”, copiii au fost în vizită la un gospodar din sat care avea foarte multe animale, printre care și oi. Preșcolarii au observat oile, locul unde trăiesc, hrana, puii, pe care i-au și mângâiat. Întorși la grădiniță, copiii au confecționat mieluți din materiale refolosibile. (anexa)

De asemenea, au învățat poezia ,,Gândăcelul” de Elena Farago, conștientizând importanța fiecărei viețuitoare, oricât de mică ar fi aceasta.

În finalul proiectului ,,În preajma necuvântătoarelor”, lucrările copiilor au fost așezate într-o expoziție temporară, care putea fi văzută de către părinți, alți colegi preșcolari sau școlari. (anexa)

În activitățile liber alese, pe centre de interes, am desfășurat numeroase activități în care am dezvoltat capacitățile ecologice ale preșcolarilor din grupă.

La sectorul ȘTIINȚĂ, prin convorbiri, experimente, observări, jocuri, preșcolarii au intrat în lumea fascinantă a plantelor, animalelor, a mediului apropiat. După convorbirea ,,De ce e necăjit copacul?”, copiii și-au manifestat dorința de a avea mai multă grijă de copaci. La experimentul ,,Răsadnița”, preșcolarii au pregătit pământul în lădiță, au pus semințele, au udat, au îngrijit permanent răsadnița, observând fiecare schimbare în dezvoltarea unei plante. (anexa) Desfășurând jocurile cu jetoane ,,Mama și puiul”, ,,Hrana și adăposturile animalelor”, ,,Anotimpurile”, copiii au căpătat cunoștințe despre animale și anotimpuri.

În activitățile de la sectorul BIBLIOTECĂ, pe lângă vizionări de PPT, am folosit cărți (enciclopedii, atlase, povestiri, povești) din care le-am citit copiilor și pe care le-au folosit și individual, imaginile color care au însoțit cuvintele subliniind mesajul ecologic urmărit. (anexa)

La sectorul JOC DE ROL, preșcolarii au desfășurat jocuri cu tema ,,De-a veterinarii”, ,,De-a pădurarii”, ,,De-a grădinarii”, ,,De-a apicultorul”, ,,Regina insectelor”, înțelegând mai bine relația omului cu natura.

În sectorul CONSTRUCȚII, copiii au construit adăposturi pentru animale, atât din jucării, cât și din materiale refolosibile (cutii de carton, recipiente din plastic, bețe, paie). (anexa)

În activitățile de la sectorul ARTĂ, preșcolarii au realizat colaje în cutii de bomboane, din bucăți de suluri de hârtie igienică, Flori de toamnă. (anexa)

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, sănătatea individului este definită drept ,,o stare de bine fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii sau a infirmității”. Această sănătate nu poate exista într-un mediu poluat, în care alimentele, aerul, apa conțin substanțe nocive organismului uman. Este necesar, așadar, ca preșcolarii să înțeleagă importanța unui trai responsabil, a unui mediu cât se poate de curat, a unei vieți eco.

Pentru preșcolari este necesară întâi formarea obișnuințelor de păstrare a curățeniei proprii, astfel încât să poată fi extinsă cerința de igienă permanentă și asupra mediului apropiat, apoi a întregului mediu înconjurător. În cadrul activităților de dezvoltare personală, desfășurate zilnic, copiilor li se formează deprinderi de igienă personală, precum și de păstrarea curățeniei în mediul apropiat. Fiecare copil își face ordine și curățenie la masă, toți contribuind la curățenia în clasă și în curtea grădiniței.

# La Întâlnirea de dimineață, am folosit următoarele texte, copiii răspunzând, apoi, la întrebări.

a. Ionel merge cu tatăl său la pădure. În timp ce tatăl său adună vreascuri, el scoate cuțitul din geantă și începe să scrie pe coaja unui copac. După o jumătate de oră de muncă este foarte fericit: a reușit să-și scrie numele pe scoarța copacului.

Descoperă greșeala făcută de Ionel. ………………………………………………….

Cum putem proteja acest mediu? ………………………………………………………

b. Cristina și Matei pleacă în excursie. În autobuz încep să mănânce pachetele cu biscuiți, aruncând ambalajele pe geam. Ajunși în pădure, crestează coaja copacilor. Apoi, îi îndeamnă pe colegi să caute lemne să aprindă focul .

1. Descoperă greșelile făcute de copii. ……………………………………………

2. Ce efect poate avea focul asupra mediului? ………………………………….

# Tot la Intâlnirea de dimineață, copiii au povestit diferite întâmplări despre animale, plante și interacțiunea lor cu acestea. De asemenea, ei au adus în discuție poluarea pe care o observă pe stradă, la pădure, la râu, precum și ce pot face copiii pentru a reduce această poluare.

# O metodă care place copiilor este Metoda predicțiilor. Am folosit-o pentru a incita preșcolarii la căutarea a cât mai multor posibilități de continuare a unui text narativ, text folosit pentru trezirea sentimentelor de milă față de animale, de dorință de a le îngriji și proteja. Scrierea ,,Uța – Mieluța” a fost pe placul copiilor și s-a putut fragmenta pentru predicții complete.

Am început să citesc povestirea, și, la prima oprire, am notat pe tablă ce credeau copiii că se va întâmpla, pe baza căror dovezi. Am continuat lectura până la următorul punct de oprire, le-am citit predicțiile și am repetat ce s-a întâmplat cu adevărat. Procedeul se repetă până la finalizarea lecturii.

Preșcolarii care au găsit continuarea corectă au fost foarte încântați, iar ceilalți i-au admirat.

Gândindu-se la toate posibilele continuări, copiii au participat activ la activitate și au reușit să vadă animalele ca pe viețuitoare importante în ciclul vieții, care trebuie îngrijite și ocrotite.

Și în cadrul rutinelor, preșcolarii își dezvoltă obișnuința de a păstra mediul apropiat în ordine și curățenie. Ei pun ambalajele produselor consumate la coș, resturile de hârtie sau de carton le strâng în Cutia pentru reciclare, folosesc apa de la robinet doar cât le este necesar, sting lumina când este soare, acțiuni care formează deprinderi ecologice. (anexa)

Iată câteva exemple din cadrul altor proiecte tematice, respectiv câteva exerciții individuale, activități pe echipe, jocuri de rol, care dezvoltă abilități ecologice.

Exercițiile individuale pot varia de la întrebări la ghicitori și texte cu înțeles ecologic.

* Răspunde:

Ce sunt plantele și animalele?

Prin ce se deosebesc acestea de oameni?

* Răspunde:

De ce cumpără oamenii fructe și legume?

Ce se poate cumpăra din magazinele alimentare?

De unde provin carnea, laptele, ouăle?

Care este importanța acestor produse pentru om?

* Ghicește!

Într-un vârf de pai Ce-i roșu, măr nu-i,

Șade oastea unui crai. Crește-n pământ, ceapă nu-i.

_____________ _______________

– Ce fel de plante sunt cele prezentate în ghicitori?

– Care este importanța lor?

– De ce au nevoie oamenii de plante?

# POVEȚELE IZVORULUI

Trei călători poposiseră în drumul lor la un izvor și își potoliră setea cu apa lui limpede și curată. Deasupra izvorului cineva scrise: "FACEȚI ȘI VOI CEEA CE FAC EU !"…

– Oare ce înseamnă aceste cuvinte? – se întrebară cei trei drumeți.

– Eu cred, zise unul, că izvorul vrea să ne spună: "Vedeți? Eu alerg mereu printre pământ și pietre, de aceea sunt curat; lucrați; alergați mereu și voi, căci munca vă apără de rău și vă ține curați.!"

– Mie mi se pare, zise al doilea – că izvorul parcă ne-ar zice: "Vedeți? Eu vă dau apa mea în dar, fără bani. Fiți și voi la fel de darnici! Dăruiți din bogățiile și bunătățile de care v-a învrednicit Bunul Dumnezeu!"

– Eu cred altceva, spuse al treilea călător. Parcă îl aud spunând: "Vedeți cât de curată și de bună e apa mea? Dar dacă mă tulbur puțin, nu mai sunt bun de nimic, nu mai poate bea nimeni din apa mea. Fiți și voi buni, cu inima netulburată!…"

* Tu ce crezi? Care dintre cei trei drumeți avea dreptate?

# Într-un pahar cu apă puneți sare, în altul zahăr, în altul zeamă de lămâie și în ultimul o bucățică de ciocolată. Amestecați. Ce s-a întâmplat cu corpurile puse în apă? Gustați din fiecare pahar. Ce gust are apa în fiecare caz?

Oxigenul din aer este necesar vieții, el fiind folosit în respirația plantelor, animalelor și a omului.

Fumul din coșurile fabricilor fără instalații de filtrare potrivite poluează cel mai mult aerul. Lui i se adaugă și fumul vehiculelor cu motor sau fumul din gospodării. Orașele și localitățile industriale sunt înconjurate permanent de aer plin de fum, funingine și gaze otrăvitoare. Aerul poluat este cauza multor boli ale viețuitoarelor.

Calitatea aerului poate fi îmbunătățită prin creșterea suprafețelor spațiilor verzi.

Datoria omului este de a păstra aerul curat, pentru sănătatea sa și a mediului în care trăiește.

Iată câteva exerciții desfășurate cu preșcolarii!

# Găsește răspunsul corect:

Cine urlă fără surlă? Sus pe cer s-arată

Cine umblă fără umbră? … Munți de vată scărmănată. …

Eu, de n-aș fi, Ce se naște cu luna

Nimeni n-ar trăi. … Și piere cu soarele? …

Vin oițele din munte Când ieșii afară

Cu steluțe albe-n frunte. … Lacrimi jos picară. …

Moale, albă, pufoasă Zi și noapte călătorește

Peste câmp e haină groasă. … Și nu se mai obosește. …

Ce fel de apă trecem oare El la toți le dă mâncare

Neudați la picioare. … Și toți îl calcă-n picioare. …

(Răspunsuri amestecate: bruma, aerul, vântul, zăpada, apa înghețată, solul, norii, fulgii de nea, râul)

# Bifează varianta corectă pentru un comportament ecologic:

– Haideți să aruncăm hârtiile pe jos!

– Nu aruncăm hârtiile pe jos!

– Rupe o creangă din pom!

– Din pom nu rupem crengi!

– Aruncă ouăle din cuib!

– Nu distrugem ouăle din cuib!

– Lasă resturile menajere în fața curții!

– Să strângem resturile menajere din fața curții!

– Lovește cu piatra câinele vagabond!

– Să îngrijim câinii vagabonzi!

* Colorați acțiuni ale oamenilor care îngrijesc animalele și tăiați acțiunile care fac rău animalelor.

* Colorați acțiuni ale copiilor care îngrijesc plantele și tăiați acțiunile care fac rău plantelor.

* Povestește o întâmplare despre un animal. Toți preșcolarii au avut de povestit nu una, ci mai multe întâmplări în care un animal era personajul principal.

Activități pe echipe

# Alcătuiți echipe de câte 4 copii. Desenați cât mai multe personajele care sunt plante sau animale, în scrierile literare cunoscute.

# Comentați atitudinea celor două fete din povestea ,,Fata babei și fata moșneagului”, de Ion Creangă, față de păr și de cățelușă.

Foarte interesante sunt jocurile de rol care îi provoacă pe copii să ia locul unei viețuitoare și să trăiască tot ceea ce simte aceasta.

¤ Imaginează-ți un dialog între tine și animalul tău preferat.

¤ Imaginează-ți că ești un bob de grâu. Descrie drumul pe care l-ai parcurge de la însămânțare până la pâinea de pe masă.

¤ Imaginează-ți că ești o plantă. Spune colegilor tăi cum ar dori să se poarte cu tine.

Pe parcursul și după încheierea proiectelor, s-au putut observa la copii unele schimbări în atitudinea față de mediul apropiat și în comportament: mâncau cu mai multă plăcere fructele puse de părinți în ghiozdănele; erau mai atenți la plantele, copacii, insectele, animalele din jur; manifestau dorința de a merge din nou afară, pentru a îngriji copacii și celelalte plante din curtea grădiniței, povesteau cu plăcere cum îngrijesc animalele din gospodăria familiei.

D 2. Activitățile practice și materialele refolosibile

Pentru activitățile de abilități practice, un prim pas al demersului didactic a fost să găsim materiale refolosibile. Copiii au propus numeroase obiecte, pe care le-au adus de acasă ori le-au descoperit în clasă: recipiente din plastic, borcane din sticlă, ambalaje de la flori, ghivece mici de la flori, pahare din plastic folosite, pet-uri, cutii de bomboane, cutii din carton sau plastic de la diverse produse, hârtie scrisă pe o singură parte, resturi textile, resturi de lână, melană, gheme mici de lână, bețe de la înghețată. (anexa)

Au găsit, apoi, materiale reciclabile: hârtie scrisă pe ambele părți, resturi de la decupaje, ambalaje de la cornurile primite la școală, fier, sticlă.

În continuare, copiii au observat și comparat compoziția, textura, aspectul materialelor selectate, căutând cele mai potrivite utilizări ale lor.

S-a trecut la folosirea obiectelor adunate. Pe tot parcursul anului școlar, am propus preșcolarilor să confecționeze din materiale refolosibile obiecte folositoare sau decorative. Fiind inventivi și observând de ce obiecte au nevoie, copiii și-au folosit îndemânarea și au făcut numeroase lucrări.

La proiectul tematic ,,Albinuța și alaiul de insecte”, copiii au folosit staniolul de la bomboanele pe care le-au mâncat și au realizat fluturași. Au pictat coji de nucă, imitând buburuzele, așezându-le, apoi, într-o machetă de vară. Din bețe de înghețată și ață, copiii au făcut Pânza de păianjen. Din dopuri de plută pictate au realizat Albinuța. (anexa)

Din dopuri de plastic, preșcolarii au realizat numeroase colaje, de exemplu: Semaforul, Ursulețul, Fluturași și floricele. (anexa)

La proiectul tematic ,,Telescopul magic”, în cadrul activităților practice, copiii au folosit cartoane și alte materiale, realizând Racheta, Vulcanul și Piramida. (anexa)

Executând grătare din bețe de la înghețată, au lipit buburuzele, ghemotoace de hârtie creponată, o frunză uscată și au rezultat ornamente pentru clasă ori casă.

Cutiile de bomboane au fost suportul potrivit pentru compoziții, folosind tehnica colajului, din materiale reciclabile (dopuri, sfoară, bețe de la înghețată, coji de ouă). Copiii au lipit în interior materialele, marginile cutiei fiind rama compoziției. Au alcătuit astfel Mijloace de transport, Ghiocelul și Rândunica, Barza și Lebăda. (anexa)

Din vată și tuburi de hârtie igienică preșcolarii au făcut oițe, pe Uța – Mieluța.

Tot din cutii de carton, câțiva participanți la Curcubeul schimbării și-au făcut costumul cu care au participat la parada din cadrul proiectului. Din fâșii de hârtie, scrisă deja, din ambalajele de la flori, din reviste, se pot alcătui obiecte de îmbrăcăminte, cu care copiii pot organiza concursuri. (anexa)

Dintre materialele reciclabile, hârtia și cartonul au fost strânse în cutii, depozitate apoi, pentru a fi duse la centrele de colectare în cantități mai mari.

Pentru a arăta că au abilități practice, preșcolarii au construit macheta junglei, ferma, precum și obiecte decorative folosind recipiente din plastic ori sticlă, umplute cu semințe diverse. (anexa)

Pentru formarea priceperilor și deprinderilor de a îngriji plante și animale, copiii au desfășurat diverse activități.

# Au pus semințe de grâu în jumătăți de ouă, pe strat de vată, așezat într-un suport din rolă de hârtie igienică. Grâul crescut a devenit părul Omuleților Verzi. (anexa)

# Au plivit iarba din jurul plantelor (copaci și flori) aflate în curtea grădiniței.

# Toamna și primăvara au adunat resturile vegetale din grădină.

După fiecare activitate, preșcolarii fac ordine și curățenie acolo unde au lucrat. Este interesant că, dacă la începutul anului școlar unii copii considerau unele acțiuni ,,de fată” (măturat, șters praf, ordonat pe bancă), acum, la sfârșitul anului, toți muncesc la fel: toți mătură și spală unde au murdărit, își ordonează și spală masa, dovedind că încep să aibă deprinderi corecte, de responsabilitate, față de ei, de alte persoane, de mediu.

Produsele copiilor au fost expuse în clasă în expoziții permanente sau temporare, apoi au fost duse acasă. Toți preșcolarii au lucrat curat și cu simț de răspundere, folosind apoi obiectele cu drag, datorită contribuției proprii la construirea acestora. Urmarea? S-a format la copii obișnuința de a strânge materiale reciclabile, de a le folosi în activitățile din clasă, astfel încât să creeze obiecte utile sau decorative, fără a consuma prea multe din resursele materiale existente.

D 3. Activități opționale – un alt mod de educație ecologică

Respectul pentru natură trebuie să fie o parte importantă a comportamentului uman. Cunoașterea naturii și a mediului înconjurător sunt necesare pentru formarea unor deprinderi, abilități, a unei concepții ecologice.

În prezent, protejarea naturii, a frumuseții și diversității ei a devenit o preocupare conștientă a întregii societăți, care se formează și transmite prin educație. Rolul major revine profesorilor, care, încă de la intrarea copiilor în grădiniță, au menirea de a-i face să înțeleagă că toți oamenii au datoria îngrijirii mediului în care trăiesc.

Între demersurile întreprinse în cadrul activităților din învățământul preșcolar pentru cunoașterea și protejarea naturii o contribuție esențială o au disciplinele opționale. In anul școlar 2015-2016 am desfășurat un opțional cu specific ecologic, ce a fost ales de părinți din lista de propuneri prezentată de școală. Îl prezint în continuare, pentru o mai bună înțelegere a sa.

Titlul: Micii ecologiști

Tipul: la nivelul domeniului Științe

Grupa: mare

Durata: 1 an școlar

Număr de activități pe săptămână: 1

Autorul: Rădoiu Simona

Instituția: Grădinița cu Program Normal Sinești, județul Ialomița

Argument

Motto: ,,Omul este firul care țese drama vieții și ceea ce-i face pământului își face lui însuși!”

Simon Seatle

Preșcolarul trăiește în grădiniță primele lui experiențe de viață colectivă în afara familiei. Aceasta duce la necesitatea educării copilului în spiritul dragostei față de natura care-l înconjoară.

Copilul trebuie să cunoască și să înțeleagă unele aspecte ale lumii vii prin observare directă, prin experiențe trăite și experimente realizate personal.

Dacă am reușit să facem un copil să înțeleagă ce e binele, adevărul, frumosul, să se întristeze pentru o floare sau o creangă ruptă, pentru un animal rănit, înseamnă că i-am deschis sufletul și l-am educat pentru o societate umană.

Obiectivele acestui opțional vizează:

-Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

-Formarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.

Se dorește ca, în urma desfășurării activităților din acest opțional, copiii:

-să perceapă și să descrie ecosisteme: parc, pajiște, poiană, pădure, grădină, stol, stup, ș. a.;

-să cunoască modul de îngrijire a plantelor și animalelor în diferite anotimpuri;

-să efectueze unele observații și experimente cu referire la influența principalilor factori de mediu asupra organismului;

-să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite;

-să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și mediului.

Activități de învățare: observare; joc didactic; convorbire; activitate practică; experimente; lectură după imagini; muzică; memorizare; pictură; joc de rol; dramatizare; vizita; drumeția.

Metodele folosite sunt observarea directă, experimente și experiențe, exerciții și încercări ale copiilor, cooperare cu alți parteneri.

Ca modalități de evaluare se folosesc probele orale, probele scrise – fișe de lucru individuale, probele practice – jocuri și exerciții, observația sistematică, investigația, autoevaluarea.

Activitățile de învățare propuse sunt orientate spre contactul nemijlocit al copiilor cu mediul, cu urmările activităților omului asupra naturii.

Bibliografie

***Ecologia – enciclopedie în imagini, Editura Rosetti Educational, București, 2005

***Educația ecologică la vârsta preșcolară – mic îndrumător pentru educatoare, Supliment al revistei învățământului preșcolar, 2008

***Culegere de fișe pentru activități instructiv educative din grădiniță – grupa mare 1-2, Editura Paralela 45, 2003

***Pământul e comoara noastră – manual de educație ecologică

***Prima mea enciclopedie Larousse, Editura Rao, 2000

***Programa activităților instructiv – educative în grădinița de copii, MEC, Editura V.I. Integral, București, 2000

Bran, Florina, Ecologie generală, Editura ASE, București, 2004

Ciobotaru, Melania, Educația ecologică în grădiniță – ghid pentru educatoare, Editura CD Press, 2003

Dumitrana, Magdalena, Didactica preșcolară, Editura V.I. Integral, București, 2000

Dumitru, Alexandrina, Activități transdisciplinare pentru grădiniță și ciclul primar, Editura Paralela 45, 2004

Muntean, Ion, Ovidiu, Ecologie și protecția mediului, Editura Universitas, 2004

Neacșu, Petre, Dicționar de ecologie, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982

Peneș, Marcela, Ghid de comportare civilizată, Editura Ana, 2000

PLANIFICAREA TEMELOR

Așezarea geografică a comunei Sinești, după cum se observă din mica monografie prezentată la începutul acestui capitol, a făcut ca obiectivele propuse să fie ușor de atins. Astfel, existența pădurii Sinești, a râului Mostiștea, a dealurilor pe care se găsesc satele Sinești și Lilieci, precum și câmpul mănos care aparține sineștenilor au ajutat la desfășurarea activităților opționalului.

Mediul înconjurător cuprinde: solul, apa, aerul, plantele, animalele, omul și tot ceea ce este creat de om.

Solul este stratul de la suprafața pământului în care plantele își înfig rădăcinile și de unde își iau apa cu substanțele hrănitoare. Acest strat este închis la culoare. În grăuncioarele de pământ trăiesc miliarde de viețuitoare foarte, foarte mici. Solul conține și resturi de plante și animale putrezite. Toate acestea alcătuiesc substanțele organice din sol. Datorită lor, solul are culoarea închisă.

În sol există și aer, care este necesar respirației rădăcinilor plantelor, precum și animalelor din sol, dar și apă.

Iată ce am făcut cu copiii din grupa mea!

Experimente:

# Încălziți, cu ajutorul educatoarei, o eprubetă cu pământ la flacăra unei lămpi cu spirt. Ce observați? De ce se aburește eprubeta? Ce miros simțiți? Ce culoare are pământul după ce a ars?

# Puneți pământ într-un pahar cu apă. Ce observați? Ce se ridică la suprafață?

Prin solul negru din grădină, sol permeabil, apa trece cu ușurință, ducând și substanțele hrănitoare din ea. Aceste substanțe hrănitoare, împreună cu apa în care sunt dizolvate, sunt absorbite de rădăcinile plantelor și ajung în frunze, unde se pregătește hrana plantelor verzi. Solul bogat în substanțe hrănitoare, având și umezeală suficientă, se numește sol fertil. Fertilitatea solului sporește și prin lucrări agricole executate corect și la timp, prin aplicarea îngrășămintelor și prin rotația culturilor. Cele mai bune îngrășăminte sunt cele naturale (bălegarul putrezit).

Există și soluri care nu lasă apa să treacă prin ele, impermeabile. Prin solul argilos apa nu trece.

La tema ,,S.O.S. Pământul” am desfășurat diverse activități.

* Realizarea unor afișe ecologice și amplasarea lor în apropierea grădiniței. (anexa)

* Realizarea unor desene cu tema ,,De ce este supărat Pământul?”

* Convorbiri despre colectarea selectivă a gunoiului.

Exerciții:

* Precizați rolul solului ca sursă de hrană pentru viețuitoare. Menționați aportul omului în protejarea solului.

* De ce spunem că pădurea este ,,aurul verde” al Terrei?

În concepția ecologică modernă, poluarea solului înseamnă orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice).

Iată de ce, în fiecare an, în 22 aprilie, când oamenii aniversează Ziua Pământului, copiii vizionează filme educative, vorbesc despre Pământ, îl desenează, execută colaje. (anexa)

Află răspunsul la ghicitoarea:

Este loc unde stau

Rădăcinile înfipte.

Ce să fie, ia ghicește!

Cea mai ușoară cale de a ajunge la sufletul unui copil este de a-i da un animal în grijă. Deși ești îngrijorat la început că ar putea să îl chinuiască, cu multă atenție, supraveghere și răbdare, animăluțul va deveni aliatul adultului, în efortul de a trezi în copil dragostea față de viețuitoare, dorința de a le îngriji și ocroti. Se pot, astfel, forma deprinderi de grijă față de animale, dar și de plante și de tot ceea ce îl înconjoară pe copil.

La tema ,,Sentimente în lumea animalelor”, cu ocazia Zilei Mondiale a Animalelor, preșcolarii discută despre animalele personale sau ale cunoscuților, vizionează filme educative, cântă, desenează și realizează colaje, toate cu tema Animalele. Fiecare colaj executat în grup rămâne în afișaj provizoriu, astfel încât copiii să îl analizeze mult timp și să îl vadă ca pe un îndemn la ocrotirea animalelor de pretutindeni.

# Numiți animalele prezentate în text. Ce alte animale cunoașteți?

* ,,În aer ciocârlia, pe casă rândunele

Pe crengile pădurii un roi de păsărele

C-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc

Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc.”

(Vasile Alecsandri – Oaspeții primăverii)

* Construiți hrănitoare pentru păsărele! (anexa)

Pentru tema ,,Copăcelul meu”, fiecare copil și-a ales un copac din curtea grădiniței, aflând denumirea copacilor, precum și aspectul acestora, punând o etichetă cu numele propriu în copac, rămânând să observe creșterea și transformarea acestuia în viitor. La fiecare ieșire afară, copiii își cercetau copacul, atrăgând atenția celorlalți asupra schimbărilor observate.

În cadrul temei ,,Bogățiile pământului”, copiii au mers în drumeție în pădurea Sinești, unde au observat animalele și plantele, au colectat frunze, conuri de brad, ghinde, tot ce au putut găsi pe jos, pe sol. Cu acestea au alcătuit colecții pe echipe, dar le-au și folosit în activitățile la clasă. Fiind în pădure, preșcolarii au observat că aerul este mai curat decât în sat, pe unde trec multe mașini. Tot la această temă, au desenat câte un copac. (anexa)

Apa este un corp care curge și ia forma vasului în care este pus, adică este un corp lichid. Prin apa curată se văd obiectele care se află în apă sau dincolo de ea. Apa curată este transparentă, nu are culoare și nici miros. Este bună de băut. Apa este un bun dizolvant. Trecând prin diferite straturi ale scoarței Pământului, apa dizolvă unele corpuri. Iese la suprafața pământului sub formă de izvoare. Uneori apa izvoarelor este amară sau sărată, în funcție de substanțele minerale dizolvate.

Apa este cel mai lesnicios și mai ieftin mijloc de transport.

Hidrocentralele folosesc forța apei pentru a produce energia electrică atât de necesară omului modern.

Apa este necesară vieții. Fără apă, viața plantelor, a animalelor și a omului nu ar fi posibilă.

În fiecare an se aniversează în lume Ziua Mondială a Apei, pe 22 martie.

La temele ,,Apa, aerul și sănătatea omului”, ,,Calitatea apei”, ,,Deversările – cauza poluării apelor” am desfășurat variate activități.

# Spune cel puțin două utilizări ale surselor de apă, menționate mai jos:

– râuri și fluvii;

– mări și oceane;

– izvoare subterane.

Experimente:

# Umpleți cu apă diferite vase. Ce formă ia apa?

# Puneți o linguriță într-un pahar cu apă. Priviți lingurița. Ce culoare are apa? De ce se văd obiectele din ea?

# Mirosiți apa curată. Gustați-o! Apa are gust sau miros? Mirosiți apa murdară. Ce miros are?

Apa se află în continuă mișcare și transformare. În natură, apa se găsește din abundență, în toate stările de agregare:

– în stare lichidă (formă în care acoperă 2/3 din suprafața pământului; sub formă de mări, oceane, râuri, fluvii, ape subterane);

– în stare solidă (zăpadă și ghețari);

– în stare gazoasă (atmosfera conține o cantitate considerabilă de apă, sub formă de vapori de apă, invizibili).

  Apa urmează un circuit în natură. Căldura Soarelui determină evaporarea apei de suprafață. Vaporii rezultați se ridică în atmosferă. Dacă în atmosfera saturată cu vapori de apă apare o scădere a temperaturii, parte din vaporii condensați iau formă de nori, ceață, ploaie, zăpadă sau grindină.

Experimente simple

1. Pentru evidențierea circuitului apei în natură se desfășoară experimentul:

Pune o ceașcă cu apă fierbinte într-un castron cu marginile înalte. Acoperă castronul cu o folie de plastic și pune deasupra foliei 3-4 monede, ținute în prealabil la frigider.

Cu ce transformări ale apei în natură seamănă cele observate?

2. Pentru imitarea formării precipitațiilor e nevoie de: o bucată de sticlă de mărimea unei coli de hârtie, 10-12 cuburi de gheață, un vas (ibric) cu apă fierbinte.

Așază cuburile de gheață pe sticlă și ține-o deasupra ibricului, la o distanță de aproximativ 50 de centimetri.

Ce fenomen s-a produs? (anexa)

3. Pentru un filtru de apă și observarea fenomenului de poluare a apei sunt necesare: o sticlă de plastic, nisip, pietriș, bumbac, cărbune activ, pahar cu apă murdară (poluată).

Desfășurare:

– taie (cu ajutorul părinților) sticla de plastic la mijloc și reține partea superioară care va fi folosită ca pâlnie;

– pune în interiorul pâlniei în straturi succesive: bumbac, pietriș, cărbune special, nisip fin. În stratul astfel obținut toarnă un pahar cu apă murdară.

Observă diferența de culoare și claritate dintre apa murdară și cea filtrată.

Ce rol are tratarea cu clor a apei în instalațiile de filtrare?

În anotimpurile calde, dar cu nopți răcoroase, se depune rouă, iar dacă temperatura solului este sub 0C, se depune brumă.

Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte, umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, mările și oceanele. Altă parte străbate straturile de pământ, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterană poate reapărea la suprafață, fie prin izvoare, fie extrasă prin fântâni, puțuri sau sonde. Din nou o parte din apă se va evapora, iar circuitul va fi reluat.

O dată cu apa se mișcă în mediul înconjurător și substanțele întâlnite în cale. Astfel, se pot transporta substanțe poluante care ajung, apoi, în ape, sol, plante, animale, în hrana oamenilor.

Teme:

# Reprezintă prin desen circuitul apei în natură.

# Răspunde la întrebări:

– Cum se realizează circuitul apei în natură?

– De ce este considerată apa o mare bogăție?

– Ce pagube poate provoca o apă poluată asupra viețuitoarelor?

# Cum se numește apa bună de consum?

# Putem lua apă de la orice sursă? De ce?

Tot într-o drumeție, preșcolarii au mers pe malul Mostiștei, râu care curge la marginea satelor Sinești, Cătrunești, Lilieci, Hagiești. Înainte de a pleca, copiii au fost instruiți cu privire la ceea ce vor face și la regulile de comportare:

– Deplasarea se face pe partea șoselei pe care nu circulă mașini.

– Nu lovești pe cel din fața ta, nu îl calci, nu îl depășești.

– Ajunși pe malul apei, toți copiii vor observa plantele și animalele din zonă.

– Se vor juca fără să se îndepărteze prea mult de grup sau să intre în apă.

– Nu vor lăsa ambalajele pe sol ori în apă, ci le vor pune în pungile de gunoi.

Acolo au observat plantele și animalele acvatice, au simțit mirosul specific de apă multă, s-au jucat, au mâncat, s-au odihnit. În următoarea oră, copiii au avut de desenat plante și animale acvatice, de găsit în atlasele zoologic și botanic viețuitoarele pe care le-au văzut ,,la gârlă”, așa cum i se spune Mostiștei.

De asemenea, la grădiniță, copiii au vizionat numeroase imagini cu și despre apă. Cel mai mult i-a impresionat filmulețul numit ,,Murind fără apă”, în care se prezintă o posibilă societate din 2070, atunci când oamenii își iau salariile în cantități de apă, când dușurile cu apă sunt înlocuite cu cele cu aer, iar plantele aparțin doar celor câteva localități mai bogate, păzite cu arma.

Exerciții:

# Ghici, ghicitoarea mea!

N-are gust, n-are culoare, Oglindă le sunt stelelor

Sigur nici miros nu are, În nopțile senine,

Pe planetă fără ea Și casă le sunt peștilor

Viața nu ar exista. Și viață pentru tine!

(apa)

# Răspunde la întrebări:

– Cum se numește râul care curge prin mijlocul comunei Sinești?

– Ce plante ați observat la râu, pe mal și în apă?

– Ce animale ați văzut și ați auzit?

– Ce obiecte nu își au locul în apă sau pe mal?

# Desenează malul Mostiștei.

# Desenează o plantă din mediul acvatic.

# Desenează un animal din mediul acvatic.

# Realizează un poster cu tema Mostiștea curată / poluată.

# Ce activități pot desfășura copiii pentru a ajuta natura să rămână curată?

Aerul este un corp gazos foarte răspândit în natură. El formează în jurul Pământului un înveliș numit atmosferă.

Aerul este incolor. Culoarea atmosferei este determinată de prezența vaporilor de apă, a prafului, a microorganismelor.

Este alcătuit din mai multe gaze. Cel mai important gaz care intră în alcătuirea aerului este oxigenul. Oxigenul ocupă cam a cincea parte din aer. El întreține viața. Fără oxigen nu este posibilă viața omului, a plantelor și animalelor.

În aer se află și un alt gaz, dioxidul de carbon. Acesta nu are culoare și nici miros. Dioxidul de carbon nu întreține nici arderea, nici viața.

Viețuitoarele elimină dioxid de carbon în timpul respirației. Mașinile, fabricile, uzinele elimină în cantități mari dioxid de carbon.

Oxigenul este produs de plantele verzi. Acestea folosesc pentru prepararea hranei lor, pe lângă apă și substanțe hrănitoare luate din sol, și dioxidul de carbon luat din aer.

Aerul nu are culoare. Prin el se pot vedea obiectele, ceea ce înseamnă că aerul este transparent. Apa este mai grea decât aerul. În aer se mai află vapori de apă, praf, microorganisme, fum.

În cadrul temei Mișcarea aerului preșcolarii au răspuns la diferite întrebări:

– Ce este aerul?

– Ce asemănări și deosebiri există între oxigen și dioxid de carbon?

– De ce în apropierea pădurilor aerul este mai curat?

Apoi, copiii au realizat Morișca, observând puterea aerului asupra obiectelor.

De asemenea, au efectuat experimente simple.

1. Pentru observarea fenomenului de poluare a aerului sunt necesare: o lumânare, o farfurie, chibrituri.

Desfășurare:

– aprinde, cu ajutorul educatoarei, o lumânare;

– ține o farfurie deasupra flăcării;

– dă farfuria la o parte după câteva secunde și privește-o.

Ce observi pe suprafața farfuriei? Explică. (anexa)

Ce se întâmplă cu fumul produs de fabrici și automobile?

Am abordat tema ,,Stratul de ozon” din cadrul opționalului astfel încât copiii să înțeleagă importanța aerului curat pentru toate viețuitoarele care trăiesc pe Pământ, în general, și pentru oameni, în special.

Aerul se află în continuă mișcare datorită diferențelor de temperatură între diferite zone ale pământului. Aerul cald se ridică, locul lui fiind luat de aerul rece.

Razele soarelui străbat atmosfera fără a o încălzi. Ele încălzesc suprafața pământului (uscat, ape) de la care se încălzește aerul din straturile inferioare și apoi cel din straturile superioare ale atmosferei. Atmosfera se încălzește, deci, de jos în sus.

Dacă atmosfera ar dispărea, Pământul ar deveni o planetă a tăcerii, înconjurată de un abis întunecat. Temperatura la suprafața pământului ar fi de 100 grade Celsius. Razele soarelui ar pârjoli uscatul, iar apa mărilor ar fierbe. Pe timpul nopții temperatura ar coborî sub -100 grade Celsius, iar gerul ar putea congela fundul oceanelor.

În urma activității oamenilor sunt eliberate în atmosferă uriașe cantități de praf, fum, gaze toxice, gaze de eșapament. Acestea contribuie, alături de vaporii de apă, dioxidul de carbon și ozon, la crearea și accentuarea efectului de seră. Din cauza acestui efect, temperatura este mai mare an de an, ceea ce dezechilibrează existența tuturor viețuitoarelor de pe Pământ.

Ca activitate individuală, copiii au:

* sădit un copac în curtea grădiniței;

* adunat fructe fără a rupe frunzele și crengile;

* fost aduși pe jos la grădiniță, nu cu mașina;

* construit, cu ajutorul educatoarei, morișca de vânt.

Mai mulți copaci care acoperă o suprafață de pământ formează o pădure. Pădurile le asigură oamenilor multe produse, cum ar fi: cherestea, hrană, cosmetice și medicamente. Totodată, este cunoscut că plantele verzi sunt singurele viețuitoare care-și prepară hrana cu ajutorul dioxidului de carbon (luat din aer de frunze), al apei și al sărurilor minerale (luate din sol prin rădăcină), în prezența energiei solare. În acest timp, plantele elimină oxigen.

Pădurile de conifere (de pini, molizi și brazi) sunt folosite pentru cherestea și materie primă pentru hârtie. Într-o pădure care este bine exploatată, copaci tineri sunt plantați pentru a-i înlocui pe cei care sunt tăiați. Din păcate, pădurile sunt distruse nu numai pentru cherestea, ci și pentru a se folosi pământul pentru agricultură, prin defrișare.

Pădurea a constituit dintotdeauna un prieten pentru români: un refugiu pentru haiduci, inspirație pentru poeți, loc de agrement pentru turiști.

În perioada 15 martie – 15 aprilie 2016, preșcolarii au sărbătorit Luna Pădurii. În fiecare an școlar, copiii au mers în pădurea Sinești pentru a observa plantele și animalele, precum și influența activității omului asupra pădurii. Au desfășurat, apoi, diferite activități.

¤ Află răspunsul la ghicitoarea:

Sunt muntelui haină aleasă

Și oamenilor dau răcoare,

Viețuitoarelor dau casă

Și păsărilor – scena mare!

¤ Comentează împreună cu educatoarea expresia:

,,Pădurea este considerată aurul verde al naturii.”

¤ ,, – Pădurea trebuie păzită ca ochii din cap, fiule. Ea ne ține viața și, fără păduri, munții ar fi pustii și s-ar nărui. Și-ar trebui să nu uităm: fiecare copac, un om!

Și multe mai spunea moș Brăduț.

– Să învățăm oamenii să iubească pădurea. Și s-o prețuiască și s-o îngrijească așa cum își îngrijesc casele și copiii lor, și s-o înmulțească, și să se uite la lemn ca la aur, și să-i doară inima când taie, căci fiecare pom e un om.”

(după Ioan Grigorescu – Ascultă și uită-te bine: nu sunt copaci, sunt oameni!)

– De ce trebuie să îngrijească oamenii pădurea?

– Care trebuie să fie atitudinea oamenilor față de plante? De ce?

¤ Comentează versurile:

,,Glasul pădurii-i vrăjitor,

N-ai să-l auzi de n-o iubești,

De treci prin ea nepăsător

Și n-o asculți și n-o privești.

Cu brazii mici fii cumpătat

Și nu fă în pădure foc.

Copacul, dacă l-ai tăiat,

Sădește iute altu-n loc.”

(Passionaria Stoicescu, ,,Glasul Pădurii”)

¤ Desenează o pădure deasă, cu copaci sănătoși / rară, cu copaci mici și uscați.

Cum crezi că trăiesc animalele în cele două păduri?

¤ Realizați o machetă a pădurii! (anexa)

¤ Plantează un copăcel și îngrijește-l mereu.

Din nefericire, anual în România se pierd circa 350 de hectare de pădure ca urmare a incendiilor, pagubele fiind cu atât mai mari dacă ținem cont de consecințele pe care acestea le presupun pe termen scurt (modificarea peisajului, dispariția faunei sau a florei, uneori aparținând speciilor rare) sau pe termen lung (reconstituirea biotopului). Cicatrizarea rănilor pădurilor se face prin reîmpădurire, dar ambianța originală a pădurii este foarte dificil de restaurat și durează luni.

Incendiul se produce întotdeauna când sunt împreună trei elemente: aerul (oxigenul), sursa de căldură și combustibilul. Dacă unul dintre aceste elemente dispare, incendiul dispare și el. Pădurea trebuie considerată în integralitatea sa un combustibil potențial. Deși există și surse naturale de căldură (soarele), omul constituie un real pericol ca sursă artificială de căldură.

# Am căutat cu copiii materiale despre incendiile de pădure și, împreună, am adunat informații pe care le-am depus într-un dosar, la îndemâna tuturor. Am folosit multe date de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, puse la dispoziție de inspectorul pentru situații de urgență de la primăria Sinești, domnul Anghel Marian.

Oamenii sunt la originea multor incendii de pădure, a focului scăpat de sub control, din cauza nerespectării normelor de prevenire a incendiilor pe timpul activităților:

– De agrement (picnic, jocul copiilor cu focul, fumatul);

– Agricole și forestiere;

– Acțiuni intenționate.

Focul în pădure poate fi benefic atâta timp cât este ținut sub control. Dacă nu, devine periculos atât pentru mediu, cât și pentru om.

Efecte pozitive: în igienizare și în menținerea ecosistemelor.

Efecte negative: periculos pentru sănătatea și protecția oamenilor, distrugerea gospodăriilor, a unor tipuri de plante, dispariția pentru totdeauna a unor rase de animale, afectarea cu caracter permanent a unor zone.

# Realizează un afiș pentru prevenirea incendiilor.

Copiilor le-a plăcut mult fraza folosită de inspectorat și au adoptat-o:

Fii atent! Cu un chibrit poți arde o pădure!

O altă temă din cadrul opționalului este cea despre ,,Economisirea resurselor”. Am dat câteva noțiuni despre deșeuri, pentru informarea copiilor.

Deșeurile (resturi de materiale) sunt o sursă de poluare. Ele pot fi ambalaje, hârtie, sticlă, materiale plastice, metale, petrol, textile. Reciclarea deșeurilor (refolosirea lor) are un efect benefic atât pentru protecția mediului, cât și asupra economiei. Oamenii pot sprijini reciclarea deșeurilor, depozitându-le în spații special amenajate.

Într-o gospodărie românească medie, anual, mai mult de o sută de kilograme de hârtie sunt aruncate la gunoi. Mare parte din aceasta ar putea fi refolosită.

În România s-au valorificat 11 milioane de tone de deșeuri în 1999; putem contribui la creșterea acestui număr prin acțiunile noastre și ale părinților noștri.

Copiii au fost, apoi, solicitați să efectueze exerciții, în perechi.

* Ce efect are reciclarea hârtiei asupra pădurilor?

* Ce se poate obține din hârtia veche (maculatură) colectată?

* Imaginează-ți că stai de vorbă cu o coală de hârtie. Ce ți-ar putea povesti ea ca să te convingă că este important să nu risipești hârtia?

Ziua Mondială a Mediului (Ecologiei) – 5 iunie – a fost instituită în 1972 de Adunarea Generală a Națiunilor unite pentru celebrarea Conferinței ,,Ecologia Umană” de la Stockholm, fiind o sărbătoare a tuturor cetățenilor, indiferent de țară, rasă, religie și reprezintă elementul cel mai important al Programului Ecologic al Națiunilor Unite (UNEP).

La propunerea unor state, între care și România, s-a hotărât ca în fiecare an, în data de 5 iunie, să se marcheze această zi, din nevoia de a acționa unitar pentru salvarea și promovarea patrimoniului natural al planetei, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generațiilor viitoare.

Se desfășoară în această perioadă activități care țin de managementul și dezvoltarea durabilă a localităților, în context ecologic.

La tema din opțional ,,Pași spre un mediu mai curat” preșcolarii au învățat ce pot face pentru protecția mediului, de exemplu:

* Să meargă pe jos, cu bicicleta, cu rolele sau mijloacele de transport în comun în locul autoturismului propriu.

* Să nu arunce gunoaiele pe jos nici în localități, nici când sunt în mijlocul naturii.

* Să recicleze ceea ce se poate recicla: hârtia, metalul, plasticul, sticla, bateriile.

* Să planteze un pom, o floare sau să aibă grijă de plăntuța verde din ghiveci.

* Să doneze ce nu mai folosesc.

* Să economisească hârtia (Se poate desena pe ambele fețe ale unei coli).

* Să economisească energia electrică și apa.

* Să sprijine activitatea unei organizații de protecție a mediului.

Deoarece activitatea practică are cel mai mare impact asupra unui copil, împreună cu preșcolarii din grupa mea, am făcut o deplasare pe jos în preajma zilei de 5 iunie 2016, vinerea, prin comuna Sinești, împreună cu școlarii de la clasa a III-a. Copiii au mers încolonați câte doi, exersând mersul disciplinat și liniștit. Pe drum, au observat în mod dirijat flora și fauna, alcătuirea zonei – este o îmbinare de mal al apei cu dealuri scunde, au respirat aerul curat.

Întorși la grădiniță, copiii au îndeplinit următoarele sarcini:

* Găsește răspunsul la ghicitorile:

Sunt peste tot, dar nevăzut, Fără el nu poți trăi.

Sunt nelipsit în toate, Îl respiră cei ce-s vii.

Și mă inspiră ne-ncetat Nu îl vezi, da-l simți curat,

Orișice vietate! Doar când e nepoluat.

* Desenează o plantă.

* Desenează un animal care trăiește în Sinești.

* Desenează o curte curată / murdară, plină de gunoaie.

* Găsește cântece cu temă ecologistă.

Tot pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Mediului, preșcolarii au pregătit și prezentat la Căminul Cultural o serbare școlară cu temă ecologică. Din cuprins a făcut parte sceneta ecologică ,,În poiana din pădure”. (anexa)

Pentru evaluarea capacităților pe care le au copiii, am propus activități variate.

# Răspunde la întrebări:

– Cum se poluează solul?

– Ce contribuie la poluarea apelor?

– Cum simte omul poluarea aerului?

– Cum intervine omul pentru protejarea mediului?

– Ce îndatoriri au copiii pentru păstrarea curățeniei?

# Dă exemplu de trei intervenții nechibzuite ale omului asupra naturii și urmările lor.

# Acționați pentru păstrarea curățeniei și a sănătății mediului în care trăiți (casă, grădiniță, stradă, râul Mostiștea, pădurea Sinești).

# Spuneți în câteva cuvinte ce înseamnă expresia ,,Toate viețuitoarele au dreptul să trăiască”.

# Imaginează-ți cum ar arăta Pământul dacă nu ar exista oameni.

# De ce spunem că ocrotirea mediului este o îndatorire a fiecărui cetățean?

Opționalul ,,Micii ecologiști” reprezintă încă un pas în integrarea copilului în mediul natural, social și cultural, în formarea obișnuinței unei vieți prietenoase cu mediul.

D 4. Activitățile extracurriculare – sprijin pentru educația ecologică a preșcolarilor

Activitatea în afară de clasă și de grădiniță poate oferi un ajutor însemnat în realizarea educației, în următoarele direcții:

a) Lărgirea orizontului de cultură generală a preșcolarilor, precum și stimularea interesului lor pentru diferitele ramuri ale științei.

b) Îndrumarea și dezvoltarea intereselor și înclinațiilor, a aptitudinilor de creație și a talentelor preșcolarilor în diferite domenii ale culturii și artei.

c) O altă sarcină care revine muncii în afară de clasă și de grădiniță este atragerea și stimularea participării active a preșcolarilor, pe măsura puterilor lor, la munca și la viața socială. Punând copiii în situația de a colabora la diferite acțiuni sociale, sau de a îndeplini anumite munci de utilitate socială, îi vom ajuta să înțeleagă, să prețuiască munca și să se convingă de faptul că pot fi și ei folositori societății noastre. Asemenea activități oferă posibilități multiple și variate, nu numai pentru consolidarea și adâncirea cunoștințelor dobândite în grădiniță, ci și pentru aplicarea lor în practică.

Activitățile extracurriculare se desfășoară nonformal, în timpul liber al copilului, putând fi: excursii, drumeții, serbări școlare, vizite la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale, gradini zoologice sau botanice, spectacole, parteneriate, concursuri, proiecte. În continuare dau câteva exemple de activități extraclasă, care au avut o componentă ecologică importantă.

1.Concursuri școlare

În februarie 2015 preșcolarii din grupa mare a Grădiniței cu Program Normal Sinești au participat la concursul județean de creație ,,Mărțișorul – simbolul primăverii” organizat de către Școala Gimnazială Alexeni, județul Ialomița.

Printre scopurile acestui concurs se află și Valorificarea potențialului creator al copiilor și cadrelor didactice cu privire la capacitatea acestora de a realiza felicitări și mărțișoare din materiale ecologice.

Pentru secțiunea I, ,,Mărțișoare”, am organizat un mini-concurs, în clasă, de confeționare a mărțișoarelor din materiale refolosibile. Dintre mărțișoarele realizate, elevii clasei a II-a au ales trei, fără să știe numele realizatorului, mărțișoare care au fost, apoi, expediate la școala organizatoare. Copiii au fost foarte creativi și au făcut lucrări atractive, care au dovedit valoarea unor materiale considerate ,,de aruncat”. (anexa)

2. Proiecte ecologice

Proiectul reprezintă o sumă de activități care conduc la realizarea unui scop comun și necesită un consum important de resurse (umane, materiale, financiare, echipamente, informații documentare și timp).

Din punct de vedere teoretic, există o distincție între noțiunile de proiect și program, deși, de cele mai multe ori se folosesc cu înțelesuri echivalente. Iată diferențele de notat:

Caracteristica Program Proiect

1. Anvergura Componentă de politică Inițiative locale sau sub programe

națională sau regională

2. Durata Durată nedefinită sau de Luni (cel mai adesea) sau

ordinul anilor ani

3. Bugetul Buget alocat global și Buget fix, alocat cu destinație

modificabil precisă

4. Rolul echipei Management (planificare, Implementare

coordonare, control)

5. Orientarea

evaluării Asupra impactului și Asupra performanței

performanței

Punerea în practică a unui proiect presupune un moment inițial și un moment final al proiectului, deci o durată de realizare. Momentul inițial este considerat cel în care se ia decizia de a se trece la conceperea unui proiect, iar cel final este cel în care se încheie ultima acțiune prevăzută în proiect.

Când preșcolarii iau parte la un proiect al comunității, pentru a ajuta la îmbunătățirea calității mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunității, ei își afirmă propriile valori și văd că acțiunile lor contează.

PROIECT NAȚIONAL

În cadrul proiectului ,,Curcubeul schimbării”, proiect educațional național de promovare a educației pentru schimbare, 2013-2015, sub deviza ,,Împreună putem schimba lumea”, se dau ca repere de atins: încrederea în sine, responsabilizare, simț critic, creativitate și libertate în exprimare, a înțelege și a răspunde adecvat la diversele provocari ale societății, evoluție.

Grădinița cu Program Normal Sinești a participat cu un grup de 24 de preșcolari cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, avându-i parteneri direcți pe părinții copiilor implicați în proiect, precum și 28 de elevi din clasa I, și indirecți – ISJ Ialomița, Poliția Locală Sinești, Consiliul Local și Primăria Sinești, Căminul Cultural Sinești.

Printre rezultatele așteptate se află și ,,Atitudini favorabile integrării sociale în spiritul valorilor contemporane: toleranță, umanitarism, implicare civică pentru pace, viață sănătoasă, mediul curat și sănătos”.

Folosirea bicicletei și mersul pe jos ar trebui să devină un mod de deplasare normal, obișnuit pentru copii, pe distanțe rezonabile, astfel încât viitorii cetățeni să trăiască într-un mediu curat. Printre activitățile diverse ale proiectului, în care s-au implicat preșcolarii și partenerii săi direcți, au fost plimbări cu bicicleta, trotineta, alergări, mers pe jos, pe ,,Traseul Prieteniei – sănătate prin mișcare”, cu ocazia Zilei Mondiale a Mersului pe jos, ca alternative la deplasarea cu mijloace de transport care poluează, în octombrie 2014.

Este necesar ca deșeurile oamenilor să fie selectate, iar din materialele reciclabile alese să se fabrice alte obiecte necesare traiului, astfel încât să se economisească resursele existente. Pentru aceasta, altă activitate a constat în confecționări de costume și de alte obiecte din materiale reciclabile și o paradă a costumelor, cu prilejul Zilei Mondiale pentru Protecția Pădurii, în noiembrie 2014. (anexa)

Cele două activități au contribuit la formarea unei obișnuițe ecologice a preșcolarilor de a economisi resursele și de a reduce poluarea.

Copiii au participat cu entuziasm și interes la toate activitățile din proiect, iar părinții s-au simțit mai implicați în viața școlară a copiilor lor.

PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAȚIE ECOLOGICA ȘI ACTIVITATE PRACTICĂ

A. DENUMIREA PROIECTULUI

a. TITLUL – RECICLĂM ȘI OBIECTE DE ARTĂ REALIZĂM

b. TIPUL DE EDUCATIE – Educație ecologica

c. TIPUL DE PROIECT – local

B. APLICANTUL:

1. GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL SINESTI

Director – Marcu Valentina

Educatoare – Rădoiu Simona

Învățătoare – Rădoiu Adriana

C. CONTEXT

ARGUMENT

Obictivul principal al educației ecologice la preșcolari este de a le pune bazele unei gândiri și atitudini prietenoase cu mediul, de a le trezi spiritul de responsabilitate față de natură. Prin cooperarea tuturor factorilor educativi – grădiniță, familie, comunitate – la realizarea acestui obiectiv, copilul înțelege mai bine urmările pe care le are un comportament neadecvat asupra mediului.

Scopul abilităților practice este de a-i stimula preșcolarului creativitatea, imaginația, precum și îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, dar și folosirea unor tehnici de lucru potrivite.

Acest proiect educațional urmărește să activeze creativitatea preșcolarilor prin îmbinarea unor materiale si tehnici de lucru variate. De asemenea, dorește să-i determine pe copii să respecte și să iubească mediul înconjurător, îmbogățindu-le cunoștințele despre acesta, precum și despre materialele pe care le pot folosi pentru a realiza diferite lucrări.

D. DESCRIEREA PROIECTULUI

1. SCOP

formarea unor deprinderi și abilități de îngrijire și ocrotire a mediului, educarea unei atitudini pozitive, a unui comportament civilizat față de acesta;

dezvoltarea simțului practic și estetic, precum și activarea creativității.

2. OBIECTIVE OPERAȚIONALE

să găsească situații concrete prin care să demonstreze dependența omului față de natură;

să observe frumusețea și armonia naturii, văzând natura ca sursă nesfârșită de inspirație estetică și artistică pentru om;

să-și demostreze convingerile ecologiste prin comportamente și relaționări cu caracter etic-mobilizator, atât în cadrul activităților din grădiniță, cât și în viața de zi cu zi;

să folosească unelte simple de lucru pentru desfășurarea unei activități practice;

să înțeleagă modificarea materialelor în urma prelucrării lor,

să se raporteze la mediul înconjurător, contribuind la schimbarea acestuia prin lucrări personale;

să compună în mod original și personal spațiul plastic;

să conceapă liber, creativ lucrări plastice exprimând emoții personale și sentimente estetice.

3. GRUP TINTĂ – 20 preșcolari si 23 școlari

4. DURATA – 1 an școlar, cu posibilitate de prelungire până la 3 ani

5. CONTINUTUL PROIECTULUI

Indicatori de performanță

Atitudinea copiilor de responsabilitate față de natură prin colectarea materialelor reciclabile;

Comportamentul civilizat;

50% din părinți alături de copii vor colabora în cadrul unor activități de protecție a mediului (reciclarea deșeurilor, amenajarea și îngrijirea mediului în care trăiesc).

6. CALENDARUL ACTIVITATILOR ( anexa 1)

7. METODE ȘI TEHNICI DE LUCRU, FORME DE ORGANIZARE:

Observația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, brainstorming-ul, conversația euristică, învățarea prin descoperire, observări, povestiri, convorbiri, desen, pictură, modelaj, activități practice, excursii, etc.

în colectiv, cu grupuri mici, individual.

8. REZULTATE ASTEPTATE:

Protecția mediului prin realizarea de acțiuni concrete;

Implicarea părinților în acțiuni de colectare;

Tehnici de monitorizare:

Fotografii din timpul activităților;

Consemnări în jurnalul grupei.

9. RESURSE:

Resurse umane: educatoare, părinți, învățătoare;

Resurse materiale și financiare:

Colecții, albume, planșe, jetoane, machete, măști, ecusoane, truse, vase de laborator, unelte de grădinărit, CD-uri, DVD-uri, retroproiector; hârtie, carton, acuarele, tempera, creioane colorate, ascuțitori, pensule de diferite dimensiuni, pastă de lipit, lut, foarfece, material textil, lemn, burete, globuri, material din natură, lumânări, polistiren, hârtie colorată, șervețele imprimate, șnur, pahare de plastic, mărgele, nisip, jucării, miniaturi, gel, sponsorizări ale părinților.

10. PARTENERI:

Clasa a III-a, Școala Gimnazială Sinești.

Responsabilitățile partenerilor:

Realizarea unor activități cu teme ecologice;

Colaborarea cu educatoarele în susținerea activităților.

E. EVALUARE – CALITATE

Fișe de evaluare.

Organizării unei expoziții cu lucrări din materiale ecologice

Prezentarea proiectului la nivelul comisiei metodice

Organizarea paradei costumelor ecologice cu ocazia zilei mediului – 5. 06. 2016

Fotografii, albume.

F. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI

Există posibilitatea de dezvoltare și continuare a proiectului în viitorii ani școlari, în funcție de rezultatele obținute.

ANEXA NR. 1

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR PLANIFICATE

Octombrie: „Toamna cea bogată” (fructe, legume, flori);

Noiembrie: „Peisaj de toamnă”;

Decembrie: „Decorațiuni pentru Crăciun”;

Ianuarie: „Ce frumoasă este iarna!”

Februarie: „Decoruri pentru serbarea de 8 Martie”;

Martie: „Felicitări pentru mama”;

Aprilie: „Animale minunate din materiale reciclate”;

Mai: „ Măști pentru carnaval”;

Iunie: „Parada costumelor din materiale reciclabile”.

Multe din produsele pe care le cumpărăm sunt de unică folosință, ca, de exemplu, reviste și sticlele de plastic. După folosire, acestea sunt aruncate la gunoi. Sticla, plasticul, metalul și hârtia sunt materiale prețioase, ce pot fi refolosite.

Prin reutilizare putem economisi energie: pentru fabricarea hârtiei din resturi este nevoie doar de jumătate din energia necesară fabricării hârtiei din lemn. Reciclarea servește și animalelor, la păstrarea habitatelor acestora, deoarece plantațiile de arbori necesari industriei hârtiei sunt frecvent înființate în locul regiunilor naturale, a habitatelor cu soiuri variate de plante.

Prin reciclare s-ar reduce și problema depozitării gunoiului.

Iată de ce preșcolarii sunt obișnuiți să colecteze selectiv gunoiul și să refolosească materiale.

# Toate resturile de hârtie de la decupaje, colorat, pictat, dacă nu sunt ude, se strâng în cutii, în vederea reciclării.

# Din cutiile în care sosește laptele pentru copii, aceștia au folosit cartonul pentru diferite lucrări, ca suport;

# Pentru temele de toamnă, copiii au pictat și asamblat bucăți din pet-uri, realizând lucrări ca: ,,Mărul”, ,,Para”, ,,Crizantema”. (anexa)

# La aceleași teme, preșcolarii au lipit bucăți din rolele de la hârtia igienică în cutiile de bomboane, pe care le-au pictat apoi, realizând ,,Copăcelul toamnei”. (anexa)

# Pentru anotimpul iarna, copiii au asamblat din role de hârtie igienică ,,Omul de zăpadă”, pe ,,Moș Crăciun”.

# Pe discuri decupate din cutiile de carton adunate, preșcolarii au bobinat cu ață colorată globulețe pentru bradul ecologic al grupei.

# La temele de primăvară, copiii au contribuit la decorarea clasei pentru serbarea de 8 Martie prin realizarea ,,Copăceilor de primăvară” (din carton, respectiv din bucăți de polistiren pictate lipite pe o creangă uscată).

# Din pet-uri și alte materile refolosibile, preșcolarii au făcut ,,Ghiocelul” ,,Narcisa” și ,,Laleaua”, iar din dopuri de plastic, de la pet-uri, lipite pe carton – flori de primăvară. (anexa)

# La tema ,,Animale minunate din materiale reciclate”, copiii au asamblat ,,Broasca țestoasă” din bucăți de pet-uri pictate și lipite pe carton, ,,Șoricelul” și ,,Buburuza” din coji de nucă, ,,Crocodilul” din cofraje de ouă pictate, ,,Girafa” din role de hârtie igienică, ,,Ursulețul” din dopuri de plastic. (anexa)

# La tema ,,Măști pentru carnaval”, preșcolarii și-au făcut măști din carton decorat cu resturi rămase de la alte lucrări.

# În finalul proiectului, copiii, ajutați de părinți, au confecționat diferite costume din materiale refolosibile pentru ,,Parada costumelor din materile reciclabile”.

Deoarece au avut mereu de realizat diferite obiecte decorative sau lucrări necesare fixării cunoștințelor acumulate în timpul proiectelor, preșcolarii și-au format obișnuința de a strânge materiale refolosibile și reciclabile, pe care le-ar fi aruncat de obicei. Astfel, au contribuit la păstrarea curățeniei în mediul apropiat, formându-și deprinderi ecologice.

Un alt proiect a urmărit amenajarea corespunzătoare a unei părți din curtea grădiniței,

sub denumirea “PARCUL ÎL AMENAJĂM ȘI AER CURAT RESPIRĂM”.

INFORMAȚII DESPRE PROIECT

Titlul proiectului: „Parcul îl amenajăm și aer curat respirăm”

Tipul de educație în care se încadrează: Educație ecologică

Tipul de proiect: local

REZUMATUL PROIECTULUI

Număr de preșcolari implicați: 20 de preșcolari

Activități propuse: vizionări PPT, povestiri, activități artistico-plastice, activități practice.

PREZENTAREA PROIECTULUI

Argument:

”Educația pentru protecția mediului a devenit, in multe țări, o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniția și promova o atitudine responsabilă față de mediu, de a-i face pe tineri să conștientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului.” (Laura Ciolan, 2006)

Principalul scop al al educației ecologice la preșcolari este de a le insufla dragostea față de viețuitoare, plante și animale, de a le forma o atitudine responsabilă față de natură. Prin participarea tuturor factorilor educative – grădiniță, familie, comunitate – la realizarea acestor obiective, copilul înțelege mai bine urmările pe care le are un comportament greșit asupra mediului.

Acest proiect educațional urmărește să formeze abilitățile copiilor de a-și înfrumuseța spațiul de joacă. De asemenea dorește sa-i determine pe copii sa respecte si să iubească mediul înconjurător. Fiind o grădiniță rurală, preșcolarii trebuie să cunoască etapele de dezvoltare a unei plante: însămânțare, sădire, îngrijire.

Scopul proiectului:

Amenajarea unui spațiu în curtea grădiniței, în care să se îmbine aparatele de joacă pentru copii cu zone verzi, creându-se astfel un mediu școlar cât mai plăcut și eficient.

Obiective:

Să înțeleagă relația dintre om și mediu și interdependența dintre calitatea mediului și calitatea vieții;

Să-și formeze deprinderea de plantare și ocrotire a unei plante;

Să aibă abilități privind păstrarea și îngrijirea mediului și să aibă o atitudine pozitivă față de acesta;

Să conștientizeze importanța aerului curat dat de copaci pentru sănătatea omului;

Să aplice cunoștințele și deprinderile dobândite în activitățile de ecologizare;

Să ia atitudine atunci când observă încălcarea normelor de protecție a mediului.

Grup țintă :

Preșcolari

Școlari

Cadre didactice.

Beneficiari :

Direcți : 20 de preșcolari și 23 de școlari

Indirecți : părinți, cadre didactice

Parteneri:

Primăria Sinești

Clasa a III-a

Resurse :

Umane: preșcolari, școlari, cadre didactice, părinți, colaboratori ocazionali;

Financiare: autofinanțare, sponsorizări.

Durata proiectului: Septembrie 2015 – Iunie 2016

CALENDARUL ACTIVITAȚILOR :

Inițierea și promovarea proiectului – septembrie 2015

În curte la noi, munca e în toi! – activități de amenajare a spațiilor libere din curtea grădiniței- octombrie 2015

Copaci plantăm și ne bucurăm! – plantare de puieți și arbuști în parc – noiembrie 2015

Pădurile – plămânii planetei Terra – vizionare PPT, activități artistico – plastice – decembrie 2015

Povestea unei flori – scenetă – ianuarie 2016

Un mediu mai curat – convorbiri, activități ecologice în parc și curtea grădiniței – martie 2016;

O floare am sădit și sunt mulțumit! – sădirea unor răsaduri de flori în curtea grădiniței – aprilie 2016

Vreau o stradă mai curată! – îndepărtarea deșeurilor și curățarea spațiilor verzi de pe strada grădiniței – mai 2016

Modalități de monitorizare a proiectului:

album cu fotografii de la activități;

portofoliu cuprinzând: proiectul, protocoale de colaborare;

CD cu toate dovezile.

Diseminarea se face atât pe parcursul derulării proiectului, cât și la sfârșitul acestuia.

Rezultate așteptate ca urmare a implementării proiectului:

dezvoltarea deprinderilor de lucru în grup și de colaborare;

formarea unor atitudini pozitive față de mediul înconjurător;

prin participarea copiilor la activități, prin implicarea lor și a părinților în rezolvarea sarcinilor comune crește coeziunea grupului din proiect.

Evaluarea:

analizarea materialelor realizate / portofolii;

acordarea de diplome partenerilor implicați;

albumul cu fotografii.

În partea de nord-vest a curții grădiniței exista un spațiu greu de îngrijit din cauza buruienilor și care putea fi folosit pentru educarea, dar și relaxarea copiilor. Am întocmit proiectul, l-am inițiat și promovat în rândul părinților, al bunicilor, autorităților locale, apoi am început implementarea acestuia.

Pentru tema ,,În curte la noi munca e în toi”, autoritățile locale au defrișat spațiul ales, apoi au instalat câteva aparate de joacă (tobogan, balansoar, leagăn, groapă de nisip, căluț pe arc) realizând un loc de joacă. (anexa)

La tema ,,Copaci plantăm și ne bucurăm”, părinți, bunici și copii, împreună cu partenerii școlari, au plantat pe marginea terenului de joacă arbuști ornamentali și copaci, astfel încât spațiul să contribuie la relaxarea și la sănătatea copiilor, dar și la împrospătarea aerului și echilibrul mediului înconjurător. (anexa)

Deoarece iarna nu se poate lucra pământul, la temele ,,Pădurile – plămânii planetei Terra” și ,,Povestea unei flori” copiii au vizionat filmulețul ,,Arborii”, alte prezentări ppt, au discutat despre necesitatea de a nu mai tăia brazi pentru Crăciun, ci de a folosi brazi în ghiveci, cu rădăcină, sau artificiali, au pictat pădurea de brazi, au pus în scenă o poveste despre o floare, au lucrat exerciții ca:

# Argumentați în câte o propoziție ce s-ar întâmpla dacă :

fiecare ar rupe câte o creangă de copac;

fiecare ar rupe câte o floare;

fiecare ar omorî câte un animal;

fiecare ar lăsa câte o sticlă, o hârtie, o conservă în pădure;

fiecare ar arunca câte un bolovan în lac;

– fiecare și-ar scrie numele pe un copac sau pe o stâncă.

În martie, pentru tema ,,Un mediu mai curat”, preșcolarii, ajutați de partenerii școlari, cu care împart curtea și spațiul de joacă, au făcut curățenia de primăvară – strângerea uscăturilor, curățarea copacilor, greblarea grădinițelor de flori, săparea pe lângă copaci și arbuști. (anexa)

La tema ,,O floare am sădit și sunt mulțumit”, copiii au plantat răsaduri de panseluțe în stratul format din cauciucuri vechi în curte din fața grădiniței, pe care le-au îngrijit cu drag. (anexa)

Deoarece universul copiilor cuprinde și strada pe care se află grădinița, la tema ,,Vreau o stradă mai curată”, preșcolarii au adunat deșeurile găsite pe stradă, în preajma grădiniței, pe care le-au dus în tomberon. (anexa)

Participarea copiilor la activitățile acestor proiecte au contribuit la cunoașterea împrejurimilor comunei, a mediului apropiat, precum și la întărirea atitudinii de ocrotire a copacilor și a altor plante, pași necesari în educația ecologică a preșcolarilor.

Simpla numire a unui copil în cadrul unei activități nu este suficientă pentru a-l atrage către propria dezvoltare. Implicarea într-un proiect educațional, însă, face ca fiecare copil să participe activ la propria formare ca viitor cetățean al societății care îl crește.

3. Excursii și drumeții

Ori de câte ori am avut posibilitatea, am efectuat excursii cu preșcolarii grupei mele, acestea diversificându-se de la an la an, în funcție de noțiunile și cunoștințele dobândite de copii în timpul anului școlar.

Cum organizăm o excursie?

Pentru a organiza cu succes o excursie, trebuie să răspundem la următoarele întrebări:

Unde vrem să ajungem?

Ce vrem să vedem acolo?

Cum ajungem în acel loc?

Câte zile (ore) va dura excursia?

Cât de lung este drumul pe care îl avem de parcurs?

Cât timp ne va lua să parcurgem acest drum?

cât timp ne mai rămâne la dispoziție pentru a vizita obiectivele turistice?

Ce trebuie să luăm cu noi (mâncare, haine, încălțăminte, aparat de fotografiat, bani)?

Cât ne va costa excursia?

10. Cine ne va însoți?

O modalitate de a cunoaște animalele este de a vizita Grădina Zoologică. Copiii au primit de ziua copilului, în 4 iunie 2016, o excursie la București, cu transport plătit de primărie. Au fost foarte încântați de toate animalele care trăiau acolo, dar au și înțeles că locul multor animale, al celor sălbatice, nu este în cuști, ci în mediul lor natural, chiar dacă mai aspru. (anexa)

La întoarcerea în sala de grupă, au avut de lucrat mai multe exerciții.

# Desenați animalul preferat văzut la grădina zoologică.

# Povestiți ce animal v-a plăcut cel mai mult și de ce.

# Spuneți ce ați simțit văzând animalele în cuști.

# Realizați un colaj cu tema ,,Animalele”.

# Realizați un afiș pentru protecția mediului natural al animalelor.

Am mers cu preșcolarii într-o excursie de o zi, la Grădina Botanică din București, pentru a observa mai multe plante într-un singur loc și pentru a afla modalitățile de cultivare și îngrijire a acestora. Copiii au vizitat tot complexul, au ascultat explicațiile îngrijitoarelor, au adunat frunze uscate, au făcut fotografii, au cumpărat pliante și plante în ghivece pe care le-au dăruit familiilor.

Preșcolarii au desfășurat și alte activități în urma excursiei.

* Descrieți planta preferată văzută la Grădina Botanică.

* Arătați modalitatea de îngrijire a unei plante, la alegere.

* Folosind materialul natural adunat în excursie, realizați un colaj cu tema ,,Plantele”.

* Alcătuiți un album și un afiș al excursiei, utilizând fotografii și pliante.

O altă deplasare cu copiii a fost la muzeul Grigore Antipa din București. Preșcolarii au putut vedea o mare varietate de animale și au putut observa diferențele dintre acestea. Au fost impresionați de scheletul dinozaurului, dar și de colecția de fluturi, de dropii sau de ursul brun. (anexa)

# Descrieți exponatul preferat observat la muzeu.

# Desenați ce v-a plăcut în muzeul Grigore Antipa.

# Explicați de ce unele viețuitoare mai există doar în muzee.

# Ce modalități de protejare a animalelor pe cale de dispariție știți?

Drumeția este un bun prilej de a ne cunoaște în afara grădiniței, de a interacționa în grup, de a studia comportamentul și atitudinea copiilor. Copiii vor învăța practic cum să observe lucrurile pe care altfel le-ar fi trecut cu vederea, își vor putea spune părerea referitor la un subiect pus în discuție fără a fi constrânși de atmosfera din clasă și se vor manifesta liber. Educatoarea are prilejul de a aprecia sau pune în discuție atitudini și comportamente și de a corecta manifestările mai puțin lăudabile față de natură și față de grupul din care face parte.

Pentru a fi prietenul ei trebuie să ai un comportament ecologic, s-o ocrotești, menținând curățenia si îngrijind frumusețile ei, oriunde te-ai afla.

Mergând în drumeție în pădurea Sinești, preșcolarii au putut observa nu numai minunatele plante, auzi trilurile păsărilor și mirosi aerul curat, ci și urmările lipsei de educație a unor oameni: deșeuri aruncate paste tot. Totodată, și-au verificat și întărit deprinderile de comportare civilizată: mers liniștit, protejarea plantelor și animalelor întâlnite în cale, strângerea resturilor de mâncare și ambalaje.

D 5. Activități în colaborare cu familia, parteneriate

Pentru a întări legătura familie – grădiniță, dar și pentru sensibilizarea părinților cu privire la rolul pe care îl au în educarea copiilor din perspectiva relației cu natura, precum și pentru creșterea implicării acestora în acțiuni promovate de grădiniță pentru crearea unui mediu sănătos, sunt necesare activități în colaborare cu părinții. Pentru început, am prezentat spre completare un chestionar.

* Chestionar pentru părinți privind protecția animalelor

1. Aveți un animal acasă? Dacă da, ce animal? Cum se numește?

__________________________________________________________

2. Aveți discuții în familie despre animale? Dacă da, referitoare la ce anume?

__________________________________________________________

3. Dumneavoastră și copilul ocrotiți animalele?

__________________________________________________________

4. Vă doriți ca și copilul dumneavoastră să afle cât mai multe despre animale?

Da

Nu

5. Ați hrănit animale împreună cu copilul dumneavoastră (în gospodărie, în parc)? Care a fost atitudinea copilului față de animalele hrănite de el?

___________________________________________________________

6. S-a întâmplat ca și copilul dvs. să agreseze animale? Dacă da, care a fost principalul motiv?

___________________________________________________________

7. Care credeți că este cel mai eficient mod de protejare a animalelor?

___________________________________________________________

Din analiza răspunsurilor părinților, am constatat că, deși nu sunt oameni răi, nu înțeleg importanța pe care o are un exemplu pozitiv dat copiilor în relațiile cu animalele, exemplu care va ajuta la dezvoltarea sentimentelor de compasiune față de tot ceea ce respiră, inclusiv de dumnealor, de părinți.

Prevenirea poluării mediului înconjurător se realizează printr-un control permanent al sănătății sale, prin avertizarea celor care poluează, prin luarea unor măsuri de protejare a lumii înconjurătoare.

Protecția mediului este reglementată prin legi, controlată și supravegheată de instituții administrative de specialitate.

*Împreună cu părinții, preșcolarii au desfășurat și activități având ca temă ,,Poluarea fonică’’.

1. Cu o zi înaintea desfășurării acestei activități am solicitat preșcolarii să efectueze o serie de desene care să reprezinte sursele de zgomot de acasă. Astfel, stând în diferite încăperi ale locuinței câte 30 de secunde cu ochii închiși, vor percepe o serie de zgomote a căror sursă o vor desena ulterior.

2. Am împărțit grupa în echipe. În cadrul fiecărei echipe copiii, însoțiți de părinți, au prezentat desenele pe care le-au făcut și le-au discutat cu ceilalți.

3. Am reunit apoi echipele și am solicitat părinților să-și ajute copiii să răspundă la întrebări:

– Cum vă afectează zgomotele? Dar pe părinții și bunicii voștri?

– Suportați zgomot mai mare decât părinții voștri?

– Credeți că ar trebui să existe reguli limitarea zgomotului? Ce fel de reguli ați face voi?

– Ce fel de sunete vă plac acasă, la școală, în curte?

– Ce fel de sunete nu vă plac acasă, la școală, în curte?

– Când începe să vă deranjeze zgomotul?

– Există poluare sonoră în viața ta? Poți face ceva ca să o reduci?

Părinții au fost sensibilizați, astfel, la importanța pe care o are un mediu apropiat liniștit, plin de zgomote medii sau mici, plăcute, la creșterea sănătoasă a copiilor.

4. Am înregistrat pe o casetă audio diferite zgomote și am cerut preșcolarilor să le identifice.

5. Am rugat copiii să deseneze câteva mijloace de transport și să le coloreze (sau să-l încercuiască) pe cel mai zgomotos.

6. Am solicitat copiii să deseneze cea mai zgomotoasă locuință pe care și-o pot imagina.

7. Priviți natura așa cum este ea în realitate! Ascultați zgomotele, percepeți culorile, simțiți viața ce propulsează în ea, observați mărimile și formele! Redați aceste aspecte printr-un colaj sau desen.

Activitatea poate fi încheiată ascultând o muzică plăcută, relaxantă sau zgomote naturale cum ar fi: ploaia sau ciripitul păsărilor.

* Familiile au contribuit la organizarea serbării ecologică din iunie 2016, confecționând costumele și vizionând apoi, cu interes, ceea ce au prezentat copiii.

* Părinții au participat activ la activitățile proiectului “PARCUL ÎL AMENAJĂM ȘI AER CURAT RESPIRĂM”, sădind, plantând diverse flori, arbuști sau arbori, pe care au continuat să-i îngrijească tot anul.

* De asemenea, în proiectul ,,Curcubeul schimbării”, părinții au desfășurat multe activități alături de copiii dumnealor, implicându-se în educația ecologică a preșcolarilor.

În urma tuturor activităților la care au participat și părinții, am constatat că există un procentaj al schimbărilor în bine la capitolul ecologie, deși mai mic decât la copii.

c. Etapa finală

După ce am desfășurat activități cu caracter ecologic atât la clasă, cât și în afara ei, am verificat cât de eficientă a fost activitatea preșcolarilor și a mea pe parcursul anului școlar 2015-2016. Așa că am dat un alt test, pentru a confirma sau infirma ipoteza.

Test final

Încercuiește desenele care poluează mediul:

Acesta este semnul celor 3 R:

Cum explicați semnificația celor 3 R?

Desenați un costum, o jucărie sau un alt obiect pe care îl puteți realiza din materiale refolosibile.

Colorați cele trei tomberoane în culorile potrivite!

În urma testului, preșcolarii au dovedit că activitățile cu caracter ecologic desfășurate într-un an școlar au avut rezultate pozitive. Astfel, 10 copii au luat FB, 6 copii – B și 5 copii – S.

CONCLUZII

În urma activităților desfășurate cu preșcolarii pe teme ecologice am constatat că aceștia sunt mai profund implicați în procesul de învățare atunci când văd importanța subiectului pentru ei înșiși. Dezvoltarea armonioasă, fizică și intelectuală, a ființei umane este posibilă numai într-un mediu natural curat, lipsit de poluare, în care natura și societatea sunt în deplină armonie. Vicierea mediului de viață prin zgomote, praf, substanțe toxice reprezintă tot atâtea cauze de creștere a frecvenței unor boli grave ce afectează sistemul nervos sau întregul organism uman.

Rezultatele testului, precum și schimbările în comportamentul preșcolarilor confirmă ipoteza de la care a plecat acest experiment: preșcolarii au bazele unei educații ecologice, în urma activităților desfășurate în clasă și în afara ei. De asemenea, s-a constatat creșterea caracterului formativ al învățării, prin folosirea modalităților diverse de trezire a interesului copilului pentru învățare.

Concluzii

Dezechilibrul în mediul înconjurător este cauzat de existența prea multor automobile, avioane cu reacție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcționează după tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă, energie, fenomene ce sunt determinate, în ultimă instanță, de necesitățile crescânde ale unei populații aflate în stare de explozie demografică și, îndeosebi, de existența marilor aglomerări urbane.

Se pare că omul este singura ființă care distruge mediul în care trăiește. De ce? Răspunsuri ar fi multe: lipsa educației, incultura, nepăsarea, inconștiența, care fac din om cel mai mare inamic al planetei. Omul încă nu a învățat sau, mai bine spus, a uitat cum să trăiască în armonie cu natura. Prin urmare, e nevoie ca educația ecologică să fie prezentă permanent în viața oamenilor.

Deși deprinderi ecologice se pot forma din familie, bazele educației ecologice se pun în învățământul preșcolar. La acest nivel de învățământ are loc o sensibilizare și conștientizare a copiilor cu privire la frumusețile naturii și la nevoile viețuitoarelor, dezvoltându-se gustul pentru a cerceta tainele naturii. Este important, așadar, pentru preșcolar:

– să cunoască importanța calității mediului pentru viață;

– să cunoască relațiile dintre om și mediu, interdependența dintre mediu și dezvoltarea societății;

– să-și formeze atitudinea de respect față de mediu și să-și dezvolte comportamente responsabile.

Tema acestei lucrări, Educația ecologică în învățământul preșcolar, cuprinde foarte multe aspecte ale educației ecologice și de protecție a mediului care se pot desfășura pe parcursul anilor școlari în învățământul preșcolar. Am încercat să cuprind aici doar câteva dintre ele, mai ales pe cele pe care le-am aplicat la clasă în decursul anilor.

Astfel, în capitolul întâi analizez particularitățile psihofizice ale preșcolarului (dezvoltarea psihică a copilului, particularitățile psihofizice ale preșcolarului), pentru a putea pleca de la o bază științifică în cercetarea propusă.

În capitolul al doilea încerc să fac delimitări conceptuale ale educației ecologice și protecției mediului, vorbind despre educația ecologică – origini și înțelesuri, protecția mediului – garanție pentru viitor, protecția mediului în Europa, în România și în școală. Dau, apoi, exemple de activități care să ajute la educația ecologică a preșcolarului, atât prin intermediul domeniilor experiențiale (educarea limbajului, cunoașterea mediului, educația pentru societate, abilitățile practice, educația plastică), cât și în activitățile liber alese ori la cele de dezvoltare personală. De asemenea, am vorbit despre activitățile extrașcolare, proiectele educaționale, drumețiile și excursiile care ajută preșcolarul să vadă nemijlocit efectele activităților umane asupra mediului înconjurător. În sfârșit, curriculumul la dispoziția școlii – Micii ecologiști – are o importanță mare în educarea copiilor pentru o viață sănătoasă într-un mediu sănătos.

În capitolul al treilea alcătuiesc o mică monografie a comunei Sinești, comună care se află în marginea Câmpiei Bărăganului, mărginită de râul Mostiștea și pădurea Sinești, traversată de DN 2. Fac întâi o caracterizare a zonei din punct de vedere fizico – geografic, înființarea satelor, elemente ale mediului natural. Vorbesc apoi despre tipurile de risc ce se pot manifesta în comuna Sinești: naturale și provocate de om. Toate elementele care alcătuiesc comuna pot fi folosite în activitățile instructiv – educative, școlare și extrașcolare, cu caracter ecologic.

În continuare, în partea de cercetare pedagogică, am descris activitățile pe care le-am desfășurat cu copiii pe parcursul celor două semestre, anul școlar 2015-2016, pornind de la un test inițial și încheind cu cel final, test care mi-a demonstrat adevărul ipotezei propuse: activitățile desfășurate cu preșcolarii în clasă, dar și în afara ei, au pus bazele unei educații ecologice a acestora.

În încheiere am prezentat câteva fotografii din timpul activităților desfășurate.

Existența oricărui om se desfășoară într-un spațiu determinat, într-un timp dat și în cadrul colectivității umane specifice. Toate activitățile cu caracter ecologic care se desfășoară prin intermediul grădiniței, își propun să-l conducă pe copil spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realității (al cărui fundament este relația om-oameni-mediu), să-l provoace la participare, devenind conștient de viitorul propriu.

BIBLIOGRAFIE

– Adrian, Scărlătescu, Alin, Partenie, Lilieci – Ialomița. Trecut și prezent, Editura AMA Aediting, București, 2015

– Alin, Partenie, Adrian, Scărlătescu, Boteni, Județul Ialomița, Cronica unui sat renăscut, Editura Destine, București, 2014

– Adrian, Scărlătescu, Dumitru, Mârșolea, Sinești – Ialomița. Pagini de istorie, editura AMA Aediting, București, 2014

– Cătrună, Liliana, Cătrună, Gheorghe – Mandiza, Comorile naturii, Editura Coresi, București, 2003

– Cătrună, Liliana, Cătrună, Gheorghe – Mandiza, Ecosfera – viața și mediul ei natural, Editura Coresi, București, 2003

– Chifu, Florentina, Alfabetul eco, Editura Decesfera, București, 2008

– Chiriac, Marinela și alții, Cunoașterea mediului – caietul elevului, clasa a II-a, Editura Tiparg, Slatina, Argeș, 2009

– Ciolan, Lucian, Dincolo de discipline, ghid pentru învățarea integrată / cross-curriculară, Editura Humanitas Educațional, București, 2003

– Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminița, ,,Psihologie școlară”, Editura Polirom, Iași, 1999

– Cosmovici, Andrei, ,,Psihologie generală”, Editura Polirom, Iași, 1996

– Curriculum pentru Invățământul Preșcolar, Prezentare și explicații, Editura Didactica Publishing House, București, 2009

*** DEX, Academia Română, Institutul de lingvistică ,,Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

– DGAS, Tezaur de documente ialomițene, 1932-1934, vol. I, București, 1991

*** Documente privind istoria România, București, Vol. I, II, V

– Ferche, Anca, Întrebări și răspunsuri, Editura Aquila 93, Oradea, 2008

– Geacu, Sorin, Dicționarul geografic al Județului Ialomița, Editura Enciclopedică, București, 1997

– Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil, ,,Psihologia copilului”, EDP, București, 1993

– Matei, Horia C., Neguț, Silviu ș.a., Statele lumii, Mică enciclopedie, Editura Meronia, București, 1994

– M.E.C., Programe școlare, 2004

*** Minunata lume a animalelor, editat de International Masters Publishers SRL, București

– Moraru, Eugenia, Planeta vie, Editura Donaris, 2009

– Munteanu, Ioan Ovidiu, Ecologie și protecția mediului, Petroșani, Universitar, 2004

*** Pământul, planeta noastră, enciclopedie, Editura Teora, 2008

*** Plan Urbanistic General al Localității Sinești, Județul Ialomița, proiect nr. 10946, elaborat de ROMPROIECT S.A.

*** Planul de Analiză și Acoperire a Riscurilor la Nivelul Comunei Sinești, elaborat de inspector Anghel, Marian, Sinești, 2009

*** Prima mea enciclopedie cu Winnie Ursulețul și prietenii lui – Pământul, Apele, Cerul, Editura Egmont România, București, 2009

– S. Pașcovchi, V. Leandru, A. Rădulescu, ,,Tipurile de pădure din silvostepa dintre Ialomița și Dunăre, Buletin Științific, Secția de Bilogie și Științe Agricloe, tom VIII, nr. 1, Editura Academiei R.P.R., București, 1956

– Popescu – Neveanu, Paul, Ylate, Mielu, Crețu, Tinca, ,,Psihologie”, EDP, București, 1996

– primariasinestiil.ro

– Rojanschi, Vladimir, Bran, Florina, Diaconu, Gheorghița, ,,Protecția și ingineria mediului”, Ed. Economică, București, 1997

– Steele, Jeannie ș. a., Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, volumul I, Centrul Educația 2000+, București, 1998

– Șerbănescu, Done, Trohani, George, Cercetări arheologice pe Valea Mostiștei, în Ilfov – file de istorie, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Ilfov, București, 1978

– Văideanu, G. – ,,Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică, București, 1988

– Zlate, Mielu (1972). ,,Psihologia socială a grupurilor școlare”, Editura Politica, București

– Zlate, Mielu (2000). ,,Fundamentele psihologiei”, Editura Pro Humanitate, București

– Zlate, Mielu (2002). ,,Eul și personalitatea” (ediția a treia adăugită), Editura Trei, București

www.ecoghid.ro

www.edu.ro

www.e-scoala.ro

www.didactic.ro

www.gnm.ro, ROF 2015, art. 1

www.mmediu.ro

www.gnm.ro, Plan strategic 2014 – 2016