Educatia Civica Calea Spre Respectarea Valorilor Sociale de Catre Minori

Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații făcute în literatura de specialitate pe problematica educației moral civice, un proiect de program de formare civică, precum și un set de instrumente folosit în cadrul Serviciului de Probațiune Călărași pentru punerea în executarea a măsurii educative a stagiului de formare civică.

Am ales și tratat această temă, deosebit de utilă prin actualitatea ei, întrucât instanțele din județul Călărași au pronunțat până în prezent două hotărâri judecătorești prin care s-a dispus aplicarea măsurii educative a stagiului de formare civică prevăzută de art. 117 Cod Penal, fapt care a impus necesitatea adaptării unor instrumente deja folosite, dar și construirea altora.

În aceste condiții, experiența consilierilor de probațiune în aplicarea altor programe de asistență și consiliere structurate a fost deosebit de importantă în realizarea unui program de formare civică, care a fost aplicat în cadrul Serviciului de Probațiune Călărași, în condițiile în care alte resurse comunitare nu au putut fi accesate. Ne-am raportat selectiv la domeniul teoretic vast al educației moral-civice, reținând doar contribuțiile care au avut relevanță și finalități didactice în întocmirea programului aplicat în cadrul cursului de formare civică.

Lucrarea prezintă următoarea structură: primul capitol al lucrării cuprinde modificările legislative introduse de noul Cod Penal cu privire la aplicarea măsurilor educative neprivative de libertate, axându-se pe măsura educativă a stagiului de formare civică, cel de-al doilea capitol redă suportul teoretic al documentării efectuate și cuprinde o succintă prezentare a teoriilor și accepțiunilor asupra educației moral-civice, respectiv a cadrului metodologic prin care se face predarea educației civice.

Ultimul capitol al lucrării prezintă principiile educației moral-civice care au stat la baza programului de formare civică, conceptele care au condus la planificarea intervenției, precum și propuneri de optimizare și eficientizare care au reieșit în urma derulării programului, în vederea ridicării calității demersului educațional.

În anexa lucrării se regăsește programul ”Educația civică- calea spre respectarea valorilor sociale de către minori”.

Cuprins:

Cap. 1 . Cadrul legal – noile măsuri educative neprivative de libertate. pag. 4

1.1. Măsurile educative neprivative de libertate din perspective modificărilor legislative. pag. 4

1.2. Măsura educativă a stagiului de formare civică, conținut juridic și punere în aplicare. pag. 5

CAP. 2. Repere conceptuale privind educația moral-civică. pag. 7

2.1. Esența și scopurile educației moral-civice. pag. 7

2.2. Formarea conștiinței moral-civice. pag. 9

2.3. Formarea conduitei morale și civice. pag. 11

2.4. Stadiile formării personalității morale. pag. 12

2.5. Metode și procedee de educație moral – civică. pag. 14

2.6. Metode de apreciere și evaluare a cunoștințelor și conduitei moral-civice. pag. 17

CAP. 3. Proiectarea și planificarea intervenției de educație civică a infractorilor minori

pag. 18

3.1. Principiile educației moral-civice. pag. 18 3.2. Planificarea intervenției în aplicarea stagiului de formare civică. pag. 19

3.3. Concluzii și propuneri în urma aplicării stagiului de formare civică în cadrul serviciului de probațiune. pag. 22

ANEXĂ: Educația civică – calea spre respectarea valorilor sociale de către minori pag. 25

Bibliografie

Cap. 1 . Cadrul legal – noile măsuri educative neprivative de libertate

1.1. Măsurile educative neprivative de libertate din perspective modificărilor legislative.

Noul Cod penal aduce schimbări de substanță în activitatea de probațiune și promovează o viziune modernă, adaptată atât noii dinamici sociale, cât și valorilor europene. Reconfigurarea instituțiilor de drept penal sub incidența cărora se desfășoară activitatea de probațiune, introducerea unora noi sau ajustarea celor déjà existente creează premisele unei reconstrucții a sistemului de probațiune din țara noastră. Astfel, noul Cod penal redimensionează rolul consilierului de probațiune în ansamblul sistemului juridic penal, atât prin multiplicarea atribuțiilor a căror responsabilitate o primește, cât și prin redefinirea abordării structurate a intervențiilor specifice. Adoptarea noului Cod penal (Legea nr. 286/2009) și a noului Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010), ce introduc în sistemul penal român aceste schimbări de substanță cu privire la sancțiunile și măsurile neprivative de libertate aplicabile în cursul procesului penal, impun o reconfigurare a cadrului general privind executarea acestora.

Astfel, o reglementare cadru a executării pedepselor și măsurilor neprivative de libertate, respectiv Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, măsurilor educative și altor măsuri dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate s-a afirmat ca o necesitate legislativă, în condițiile în care noile coduri în materie penală extind și mai mult sfera sancțiunilor și măsurilor comunitare. Pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor legii, aceasta a fost completată cu Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, care propune înființarea Direcției Naționale de Probațiune și structurilor teritoriale ale acesteia, prin reorganizarea Direcției de Probațiune și a serviciilor de probațiune existente în prezent. În cadrul stabilit de noile coduri, legile amintite au urmărit internalizarea valorilor, principiilor, abordărilor și conceptelor moderne promovate prin recomandări și alte documente specifice elaborate la nivel european în domeniul probațiunii, dar și experiența practică acumulată în activitatea de probațiune până în prezent. Titlul IV al Legii privind executarea pedepselor, măsurilor educative și altor măsuri dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, cuprinde dispozițiile privind executarea măsurilor educative neprivative de libertate, capitolul II cuprinzând cele mai importante dispoziții din acest titlu, și fiind consacrat punerii în executare a măsurilor educative neprivative de libertate.

În cadrul noutăților legislative, minoritatea captează interesul specialiștilor prin complexitatea reacțiilor coercitivo-educative propuse, dar mai ales prin caracterul educativ-formativ sporit. În reglementarea măsurilor educative, privative și neprivative de libertate, au fost avute în vedere prevederi existente în domeniul sancționării minorilor în legislațiile europene (spaniolă, franceză, germană și austriacă).

Severitatea graduală a măsurilor educative neprivative de libertate răspunde direct proporțional gradului de risc prezentat de minorul care încalcă legea penală. Astfel, este firesc ca gradualitatea severității măsurilor să se contureze atât sub aspectul conținutului măsurilor (a activităților și interdicțiilor presupuse) și al duratelor acestora, cât și sub aspectul intensității supravegherii și controlului, a instituțiilor implicate, a coordonării acestora și implicit a costurilor.

Masurile neprivative sunt un ansamblu compus dintr-o serie de activități și interdicții cuprinse direct în conținutul măsurii educative – cu caracter obligatoriu, precum și dintr-o serie de obligații care pot avea caracter adițional – caracter facultativ. Măsurile educative neprivative de libertate sunt: stagiul de formare civică (art. 117); supravegherea (art. 118); consemnarea la sfârșit de săptămână (art. 119); asistarea zilnică (art. 120).

În procesul de individualizare a măsurilor educative neprivative rezultă următoarele avantaje: colaborare activă instanță-serviciu de probațiune; un program mai diversificat și mai eficient pentru reabilitarea minorului; o dinamica a activităților în care poate fi implicat minorul; măsurile dispuse sunt adaptate particularităților cazului.

În cazul tuturor măsurilor reglementate, în lipsa unor instituții specializate de genul celor evidențiate în legislațiile luate ca reper, de planificarea și coordonarea acestui proces se ocupă serviciul de probațiune, prin accesarea, mobilizarea și gestionarea resurselor minorului, a sistemului său de suport și a comunității.

1.2. Măsura educativă a stagiului de formare civică, conținut juridic și punere în aplicare. Problematica formării civice a minorilor a devenit extrem de actuală în contextul modificărilor legislative introduse de noul Cod Penal. Reglementarea primei măsuri educative, stagiul de formare civică, are ca model legislația franceză, respectiv Ordonanța din 2 februarie 1945 privind delincvența juvenilă, unde este reglementată ca sancțiune educativă (art. 15-1 pct.6). Aceasta este o măsură educativă care nu are un echivalent în vechiul cod penal.

Masura educativă a stagiului de formare civică constă în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult patru luni, cu sesiuni continue sau periodice, pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor. Această este apreciată ca fiind cea mai ușoară măsură, menită să angreneze minorul într-un proces formativ. Obiectivul măsurii educative a stagiului de formare civică constă în sprijinirea minorului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său.

Cu privire la executarea stagiului de formare civică legea prevede că este organizat sub forma unor sesiuni continue sau periodice, derulate pe durata a cel mult patru luni, având în vedere un număr de opt ore de formare civică lunar, și include unul sau mai multe module cu caracter teoretic sau aplicativ, adaptate vârstei și personalității minorilor incluși în respectivul stagiu și ținând seama, pe cât posibil, de natura infracțiunii comise. Serviciului de probațiune îi revine sarcina coordonării – organizării, asigurării participării și supravegherii minorului. Cursurile de formare civică se vor elabora pe baza unei Programe-cadru aprobate prin ordin comun de către Ministrul Justiției și Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în conformitate cu Standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate, acte normative ce urmează a fi elaborate în vederea implementării noilor dispoziții.

Față de prevederea franceză, care fixează o durată a cursului de cel mult o lună (durata programului zilnic de formare ajungând până la șase ore zilnic), se anticipează în varianta propusă o frecvență mai mare a derulării sesiunilor cursului, cu un program zilnic mai redus, pentru adaptarea acestei măsuri principiului dozării intensității intervenției la nevoi și risc.

Pentru punerea în aplicare a acestei măsuri educative este imperios necesară o colaborare inter-instituțională, implicarea personalului didactic din comunitate, dar și programe specializate, adaptate pe grupe de vârstă, cu un conținut care are legătură cu infracțiunea comisă. Stagiul de formare civică începe în cel mult 60 zile de la momentul punerii în executare a măsurii educative.

Aplicarea stagiului de formare civică presupune existența unor Standarde minime de lucru în probațiune, aprobate la nivel național, astfel încât instituțiile din comunitate să poată elabora cursuri de formare civică în baza unor programe-cadru realizate în conformitate cu aceste standarde minime. Pe baza evaluării inițiale a minorului, consilierul de probațiune manager de caz stabilește tipul cursului de formare civică potrivit particularităților minorului și decide instituția din comunitate în care urmează să aibă loc cursul, comunicând acestei instituții copia de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa. Instituția din comunitate desemnată sau serviciul de probațiune, în situația în care este identificată pe plan local o astfel de instituție, adaptează conținutul concret al stagiului, potrivit programei cadru aprobate prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului educației naționale, în funcție de particularitățile minorului, cu aprobarea consilierului de probațiune. Desfășurarea cursului de formare civică se realizează de către un reprezentant al instituției din comunitate stabilite prin decizie. În continuare, managerul de caz va aproba planul de formare civică propus de instituția din comunitate, va controla respectarea măsurii educative de către minor, dar și modalitatea de derulare a cursului de formare civică în cazul instituției respective.

CAP. 2. Repere conceptuale privind educația moral-civică

2.1. Esența și scopurile educației moral-civice

Educația moral-civică este o componentă a educației în legătură cu care se poartă unele discuții controversate, unii autori pronunțându-se în favoarea acestei formulări, în timp ce alții abordează separat educația morală și separat educația civică. Specialiștii optează pentru educația moral-civică, luând în considerare numeroasele interferențe ce se stabilesc între fenomenul moral și fenomenul civic al vieții sociale. Cele două comportamente se asociază se sprijină și se condiționează reciproc, deoarece nu poți avea un comportament moral fără să respecți legitățile, tradițiile și valorile unei societăți, după cum nu poți avea un comportament civic dacă nu te conformezi valorilor, normelor, regulilor morale care guvernează viața comunității în care trăiești. Astfel, efectele educației moral-civice se repercutează asupra întregului comportament al individului.

Moralitatea și civismul apar astfel ca dimensiuni fundamentale ale unei personalități armonioase, autentice și integrale. Pentru o bună înțelegere a educației moral-civice se impun câteva precizări referitoare la morală și civism. Morala este un fenomen social, o formă a conștiinței sociale care reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp și spațiu, având o funcție reglatoare asupra conviețuirii umane, stimulând și orientând comportamentul uman, în concordanță cu cerințele sociale. Conținutul său se concretizează în idealul moral, valorile și regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numește „structura sistemului moral”. Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesența morală a personalității umane, sub forma unei imagini a perfecțiunii din punct de vedere moral. Esența sa se manifestă prin valorile, normele și regulile morale.

Valorile morale reflectă cerințele și exigențele generale ce se impun comportamentului moral în lumina prescripțiilor idealului moral. Reținem, spre exemplificare, câteva dintre cele mai semnificative valori morale: patriotism, umanism, democrație, dreptate, libertate, onestitate, onoare, demnitate, modestie etc. și facem totodată precizarea că acestea au sensuri polare, fiecărei valori corespunzându-i o nonvaloare (bine-rău, sinceritate-minciună, eroism-lașitate etc.). Normele, regulile morale sunt, de asemenea, cerințe morale elaborate de societate sau o comunitate mai restrânsă, care conturează prototipuri de comportare morală pentru anumite situații concrete (activitate școlară, profesională, viață de familie).

Exprimând exigențele unor valori morale, ele au o arie de aplicabilitate mai restrânsă decât acestea și îmbracă forma unor permisiuni, obligațiuni, interdicții care conduc la anumite modele de acțiune. Morala, ca formă a conștiinței sociale, reprezintă izvorul conținutului educației morale, precum și cadrul de referință pentru evaluarea rezultatelor obținute, iar educația presupune trecerea de la morală la moralitate, concepte ce nu exprimă o identitate totală. Morala, ca dimensiune a conștiinței sociale sau individuale, aparține sferei idealului, în timp ce moralitatea aparține sferei realului, moralitatea implică și respectarea efectivă a cerințelor moralei, morala transpusă din ipostaza idealului în cea a realului. Tocmai de aceea prin educația morală se urmărește convertirea moralei în moralitate. Civismul indică legătura organică, vitală între om și societatea din care face parte, între om și ordinea civică, sau mai precis spus educația civismului, se referă la formarea omului ca cetățean, ca susținător activ al statului de drept, ca militant al drepturilor omului, pentru binele patriei și al poporului la care aparține.

Scopul educației moral-civice constă în formarea individului ca subiect moral, care simte, gândește și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor moralei sociale, ca bun cetățean, cu un comportament civic angajant. Pentru aceasta este necesară cunoașterea și respectarea idealului moral, a valorilor, normelor și regulilor ce incumbă din morala socială, cunoașterea structurii și funcționalității statului de drept, cunoașterea și respectarea legilor care-l guvernează, însușirea și apărarea valorilor democrației, a drepturilor și libertăților cetățenești, un comportament de înțelegere, pace, prietenie, respect al demnității umane, tolerant, care să nu facă niciun fel de discriminări legate de naționalitate, religie, rasă, sex etc.

Din scopul educației moral-civice rezultă principalele sarcini ale acestei componente a educației: formarea conștiinței moral-civice și formarea conduitei morale și civice. Se impune precizarea că această separare între sarcinile de factură teoretică și cele de natură practică este oarecum artificială, pentru că în realitate, profilul moral-civic al subiectului se dezvoltă simultan pe ambele laturi, presupunând deopotrivă informație și acțiune, sentimente, convingeri-fapte.

2.2. Formarea conștiinței moral-civice. Conștiința moral-civică este constituită dintr-un sistem de valori, norme, reguli morale și de cunoștințe privind valorile, legile, normele ce reglementează relațiile individului cu societatea, instituțiile statului și cu semenii, precum și dintr-un ansamblu de trăiri față de acestea. Include comandamentele pe care și le impune individul în ceea ce privește poziția și conduita sa în cadrul multiplelor relații sociale în care este implicat. Privită din punct de vedere psihologic, conștiința moral-civică include trei componente: cognitivă, afectivă și volitivă.

Componenta cognitivă presupune cunoașterea conținutului și cerințelor valorilor, normelor, regulilor morale și de conduită civică și se realizează prin instruire morală și civică. Cunoașterea acestora nu se reduce la simpla lor memorare, ci presupune sesizarea exigențelor pe care ele le implică, înțelegerea necesității respectării lor. Rezultatele acestei cunoașteri se concretizează în formarea reprezentărilor, noțiunilor și judecăților de natură morală și civică. Rolul acestora este de a-l introduce persoana în universul valorilor morale și civice, de a-l face să înțeleagă necesitatea respectării lor, semnificația pe care o au pentru conduita sa morală și comportamentul civic și de a-i dezvolta capacitatea de a distinge valoarea de nonvaloare, elementele pozitive de cele negative. În absența unor cunoștințe despre valorile morale și civice nu-i putem cere unei persoane să se comporte în conformitate cu exigențele ce emană din acestea. Dar, deși indispensabile unei conduite moral-civice, cunoștințele morale și civice nu determină prin simpla lor prezență conduita. Pentru ca ele să devină un factor motivațional care să declanșeze, să orienteze și să susțină conduita moral-civică, este nevoie să fie însoțite de o serie de trăiri afective pozitive, ceea ce presupune acceptarea lor în planul vieții afective, în caz contrar componenta cognitivă rămânând neutră, ineficientă sub raportul acțiunii. Aceasta conduce la necesitatea componentei afective a conștiinței.

Componenta afectivă asigură substratul energetic necesar pentru exprimare în conduită a cunoștințelor morale și a celor privitoare la civism. Emoțiile și sentimentele pe care le trăiește subiectul față de comandamentele morale și civice evidențiază faptul că acesta nu numai că acceptă valorile, normele, regulile morale și civice, dar le și trăiește și se identifică cu ele. Rezultă că atât cunoașterea cât și adeziunea afectivă sunt indispensabile unui comportament moral-civic. Totuși ele nu sunt suficiente, pentru că adeseori în înfăptuirea unor acte morale și civice pot să apară o serie de obstacole externe (atracții de moment, situații de conjunctură nefavorabile) sau interne (interese, dorințe) pentru a căror depășire este necesar un efort de voință, sau altfel spus este nevoie de intervenția componentei volitive. Din fuziunea celor trei componente ale conștiinței morale și civice rezultă convingerile, ca produs al interiorizării și integrării cognitive, afective și volitive în structura psihică a persoanei a normelor, regulilor ce constituie conținutul moralei. Odată formate, convingerile devin „adevărate trebuințe spirituale”, ”nucleul conștiinței morale” și creează condiții pentru ca persoana să facă saltul de la conduita impusă predominant din exterior, motivată extrinsec, la o conduită declanșată și susținută de motivația intrinsecă, ceea ce este foarte important pentru că se trece de la determinare la autodeterminare, la dobândirea autonomiei moral-civice. Unitatea acestor componente în cadrul convingerii poate fi exprimată astfel: persoana cunoaște și înțelege norma, regula, simte nevoia și manifestă adeziune față de ea, acționează în concordanță cu cerințele pe care i le prescrie.

Având în vedere rolul convingerilor în structura moral-civică a personalității, formarea lor trebuie să ocupe un loc prioritar în actul educației, construcția personalității morale, presupunând, în primul rând elaborarea și consolidarea convingerilor, care se vor obiectiva ulterior în conduita moral-civică. Evident că formarea conștiinței morale este un proces complex și de durată, între componentele sale putând să apară necorelări, dezacorduri sau chiar contradicții. Sarcina formatorului este de a sesiza prompt asemenea situații și de a identifica elementele, cauzele care le-au generat: subiectul supus învățării nu cunoaște regula morală, nu-i înțelege sensul, nu conștientizează importanța respectării ei, nu a aderat afectiv la respectiva normă sau nu este capabil să depună efortul relativ pentru a o respecta. În funcție de concluziile desprinse urmează a se concepe strategia acțiunii educative pentru etapa următoare.

2.3. Formarea conduitei morale și civice. Conduita morală și civică reprezintă exteriorizarea, obiectivarea conștiinței moral-civice în fapte și acțiuni adecvate diverselor situații concrete în care se află persoana. Conștiința include elementele subiective, lăuntrice care indică modul în care trebuie să se comporte individul, în timp ce conduita se referă efectiv la modul în care se comportă, la faptele morale, la atitudinile civice reale. Aceasta face ca unii autori să considere conduita moral-civică o obiectivare a conștiinței în fapte și acțiuni în relațiile morale practice ale individului.

Din perspectiva psihopedagogică educarea conduitei vizează formarea de deprinderi și obișnuințe de comportare morală și civică și a trăsăturilor pozitive de caracter. Atât deprinderile cât și obișnuințele morale reprezintă componente automatizate ale conduitei, numai că deprinderile exprimă răspunsuri automate la unele cerințe externe, care se repetă în condiții relativ identice, iar obișnuințele care sunt, de asemenea acțiuni automatizate, presupun în plus nevoia, trebuința internă de executarea acțiunii respective, iar neefectuarea acesteia atrage după sine o stare de disconfort psihic. Deprinderile și obișnuințele se formează pe baza unei exersări sistematice, în condiții oarecum identice, care să permită automatizarea, iar odată formate ele se derulează cu un consum mai redus de energie, individul poate să-și canalizeze eforturile asupra unor obiective superioare din punct de vedere al moralei și civismului. Formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală și civică este o acțiune de durată, iar exersarea acestora în vederea automatizării trebuie să-l angajeze efectiv pe subiect, să se facă în conformitate cu anumite cerințe precis și clar formulate, să implice elementele conștiinței pentru a susține acțiunea din interior, să fie permanent controlată de formator în scopul prevenirii unor deprinderi și obișnuințe negative, să fie în concordanță cu particularitățile de vârstă și individuale.

În sfera conduitei se includ și manifestările trăsăturilor pozitive de caracter, care reprezintă forme stabile de comportare morală. Spre deosebire de deprinderi și obișnuințe care se manifestă în condiții relativ identice și sunt legate de situații concrete, asemănătoare, trăsăturile de caracter acoperă o gamă largă de situații, uneori deosebite calitativ, păstrându-și însă notele esențiale de constanță și stabilitate. Trăsături cum ar fi: hărnicia, cinstea, altruismul, cooperarea, modestia, sinceritatea, sociabilitatea etc. se manifestă în relațiile persoanei cu cei din jur și cu sine însuși, indiferent de situația concretă în care se află. Un subiect pentru care sinceritatea reprezintă o trăsătură de caracter, va fi sincer în orice situație, chiar dacă aceasta va leza interesele lui personale. Trăsăturile pozitive de caracter ca și deprinderile și obișnuințele nu se formează în mod spontan, procesul formării lor nefiind liniar. Durata și eficiența lui depinde de conținutul muncii de educație moral-civică, de raporturile interumane în care persoana este inclusă, de condițiile sale de viață și activitate.

Conducerea și organizarea procesului de educație moral-civică solicită formatorilor să posede o serie de capacități: de a înțelege și analiza faptele tipice pentru fiecare subiect, direcția lui comportamentală; de a dovedi tact și exigență în manifestarea unor cerințe morale din ce în ce mai complexe; de a stimula și îndruma preocupările de autoperfecționare a comportamentului fiecărei persoane; de a corecta motivația deprinderilor, a obișnuințelor, trăsăturilor de personalitate la subiecții ce prezintă anumite devieri de comportament și de a-i îndruma cu mijloacele eficiente de autoeducație și reeducare.

În concluzie, din punct de vedere psihopedagogic conștiința și conduita se intercondiționează reciproc, formarea uneia neputându-se realiza independent de cealaltă. În structura personalității ele se prezintă sub forma unei unități dialectice, cu particularități distincte de la un stadiu la altul și de la un individ la altul. În consecință formarea personalității sub aspect moral-civic reprezintă un proces de interiorizare continuă a moralei sociale. Pe măsura înaintării spre stadiile superioare, rolul factorilor externi este preluat treptat de cei interni, cursantul acționând tot mai mult sub impulsul conștiinței sale morale. Acest proces, de trecere de la influențele externe la cele interne, nu se produce spontan, ci implică activitatea pedagogică competentă a formatorului.

2.4. Stadiile formării personalității morale. Procesul de formare, dezvoltare a personalității morale a copilului este continuu, neîntrerupt, are un caracter stadial. Psihologul J. Piaget, pe baza studiului întreprins asupra formării personalității morale, identifică următoarele stadii: stadiul realismului moral, care corespunde copiilor până la vârsta de 7-8 ani, stadiul cooperării (autonomiei) morale, cuprins între 7-12 ani și stadiul construirii conștiinței morale cuprins între 12-18 ani. Având în vedere grupul țintă pe care îl vizează măsura educativă a stagiului de formare civică, ne vom ocupa în continuare de stadiul construirii conștiinței morale (12-18 ani).

Stadiul construirii conștiinței morale corespunde în linii mari preadolescenței și adolescenței propriu-zise. În preadolescență, ca rezultat al îmbogățirii experienței morale a cursanților, are loc procesul formării noțiunilor și judecăților morale cât mai aproape de valoarea lor reală. Tendința de afirmare a propriei personalități duce la dezvoltarea de opinii, judecăți, aprecieri morale, personale, independente. Totuși deseori apare pericolul ca din cauza experienței limitate, unele judecăți, apărate cu convingere de către preadolescent, să fie eronate. Astfel, se constată confundarea demnității umane cu înfrângerea, a curajului cu grosolănia, a capacității de a păcăli cu inteligența, iar suflatul, copiatul sunt înțelese ca ajutor acordat colegului. Din această cauză, la această vârstă se impune o activitate sistematică organizată de formator în vederea asimilării de către preadolescenți a conținutului real al normelor morale. Succesul formării morale a preadolescentului depinde de asigurarea în prealabil a unor premise ca: capacitatea formatorului de a înțelege caracterul contradictoriu al lumii spirituale a preadolescentului; climatul de încredere și respect reciproc dintre formator și cursanți; priceperea formatorului de a expune în fața cursanților procesualitatea devenirii personalității morale și posibilitățile proprii de a contribui la desfășurarea ei; antrenarea cursanților în procesul de automodelare sub aspect moral și îndrumarea lui competentă. Orice tendință de moralizare, de abordarea rigidă și formală a acestei problematici, aduce prejudicii muncii educative.

La vârsta adolescenței dezvoltarea și maturizarea conștiinței și conduitei morale se reflectă în capacitatea deosebită de a înțelege, aprofunda și generaliza noțiunile morale, în apariția unor convingeri morale ferme pe care adolescentul le apără cu îndârjire. Trebuința de autodeterminare reflectată în tendința de a se descoperi pe sine, de a-și defini locul în viață, în societate, se lovește de o experiență de viață încă limitată, de o capacitate de autoapreciere insuficient de obiectivă pentru a-i permite stabilirea unor planuri realiste de acțiune. Ținând seama că afirmarea independenței adolescentului este deosebit de puternică în acest domeniu, că el dorește să se maturizeze moral fără să apeleze la adulți, este necesar să se folosească cu precădere metode de educație morală care exercită o influență indirectă, dar eficientă ca dispute, dezbateri, convorbiri realizate cu tact și pricepere. În felul acesta se va ajunge la înțelegerea ”legii morale”, ceea ce implică interiorizarea deplină a resurselor normative care constituie nucleul cognitiv – motivațional – caracterial al regulii morale, cu valorificarea conexiunilor existente între planul individual și social al acțiunii morale.

2.5. Metode și procedee de educație moral – civică

Sarcinile educației morale se realizează printr-un ansamblu de metode și procedee, care integrate într-un tot, constituie strategia educației în spiritul moralei, care conduce la construirea conștientă a personalității moral – civice în concordanță cu imperativele societății democratice. Principalele metode și procedee folosite în acest scop sunt:

1. Explicația morală. Cu ajutorul explicației morale se dezvăluie conținutul unei cerințe, al unei norme și reguli morale, punându-se accent pe motivația și necesitatea îndeplinirii ei, pe formarea criteriilor obiective de apreciere a faptelor din viața individului și a colectivului. Explicația îndeplinește două funcții: una informativă și alta stimulativă. Funcția informativă constă în conștientizarea sensului unei cerințe morale, prin relevarea notelor definitorii, prin sublinierea nuanțelor ce pot să apară în respectarea ei într-o împrejurare concretă de viață. Funcția stimulativă constă în motivarea cerinței, în declanșarea de stări afective, stimulative, prin forța persuasivă a limbajului. Pentru ca explicația morală să fie eficientă, este necesar să fie legată de experiența de viață. Orice explicație pur verbală, fără argumentele și exemplele adecvate, nu va declanșa trăiri afective și deci nu va avea efecte asupra conduitei, ori asimilarea cunoștințelor morale nu se face doar din considerente pur cognitive, scopul fiind în final determinarea conduitei corespunzătoare.

2. Convorbirea etică, dezbaterea etică, comentariul moral, disputa etică. Convorbirea etică este un dialog între formator și cursanți prin care se urmărește clarificarea cunoștințelor morale și declanșarea de stări afective corespunzătoare. Avantajul dialogului constă în antrenarea cursanților la analiza faptelor morale, în valorificarea experienței de viață a acestora și are rolul de a-i lămuri pe cursanți asupra motivației în comportamentul corect sau greșit, de a stimula preocupările lor pentru aprecierea obiectivă a comportamentului celor din jur și a propriilor convingeri și fapte. Convorbirea etică îndeplinește multiple funcții: de informare, de sensibilizare, de întărire și de corectare. Problematica unei convorbiri etice poate fi generată de: întâmplări și fapte din viața cursantului, a colectivității, a localității, conținutul unor articole din presă, cărți, piese de teatru, emisiuni TV, etc.. Convorbirile etice și mai ales dezbaterile pe teme morale au rolul de a antrena cursanții în procesul formării convingerilor și criteriilor de apreciere morală, prin intermediul unor polemici, confruntării de opinii, de trăiri și experiențe personale. În același timp ele permit stabilirea unui contact mai direct între formator și cursanți, adoptarea unor atitudini critice și autocritice, precizarea de comun acord a modalităților de corectare și autocorectare a conduitei cursanților.

Desfășurarea convorbirii etice presupune respectarea unor cerințe de ordin pedagogic: asigurarea unui climat adecvat în care cursanții să-și exprime opiniile sincer și deschis; conducerea convorbirii în mod discret, mai mult prin sugestii decât prin intervenții; intervenția se va face cu tact, mai ales în cazul când, din lipsă de discernământ și pregătire, sunt susținute puncte de vedere greșite; precauții în formularea concluziilor. Când este cazul, se vor lăsa deschise anumite probleme, cursanții fiind invitați la reflecție, meditație și evaluare personală a celor discutate.

3. Povestirea morală. Constă în relatarea, prezentarea într-o formă atractivă a unor întâmplări și fapte reale sau imaginare cu semnificații morale, cu scopul de a-i ajuta pe cursanți să desprindă concluzii, învățăminte cu privire la propria lor comportare. Pentru a fi eficientă, conținutul trebuie să fie viu, emoționant, prezentat într-un limbaj plastic, să se utilizeze diverse procedee artistice, retorice, dramatice, să fie ilustrat cu material intuitiv, pentru a produce asupra adolescenților o vie impresie și a genera puternice trăiri afective.

4. Exemplul se bazează pe intuirea sau imaginarea unor modele ce întruchipează fapte sau acțiuni morale. Prin caracterul său viu și concret exemplul se adresează deopotrivă simțurilor, gândirii și sentimentelor, având a mare putere de influențare și de convingere, fiind prin excelență este o metodă persuasivă. George Aslan remarcă: “Nimic nu-i mai contagios ca exemplul. Fără știrea noastră tindem să ne modelăm după persoanele cu care intrăm în contact”. Eficiența exemplului depinde de calitatea modelului, de ceea ce ilustrează el și de modul cum este perceput și reflectat acest model, de aceea de cele mai multe ori minorul care săvârșește infracțiuni preia modele din mediul de viață fără nici o prelucrare și filtrare internă sau face o selecție a modelelor bazată pe aspecte exterioare și mai puțin pe valoarea comportamentului. Folosindu-se această metodă treptat se pot elabora criterii care să permită adolescentului să diferențieze exemplele pozitive de cele negative. În funcție de sursa modelului distingem: exemple directe oferite de persoane din apropierea minorului: părinți, formatori, consilieri, colegi, dar și exemple indirecte prezentate prin descrierea unor fapte, acțiuni morale, exercitate de o persoană reală sau imaginară (exemple de cinste, modestie, patriotism etc.).

Folosirea acestei metode presupune respectarea din partea formatorului a unor cerințe psihopedagogice: asigurarea unui climat cu o puternică încărcătură afectivă; prezentarea exemplelor negative este utilă numai în măsura în care ele devin un “etalon de raportare” față de care cursantul se detașează adoptând o conduită opusă.

5. Analiza de caz. Caracteristica acestei metode constă în aceea că se permite cursanților o confruntare directă cu o situație reală, luată drept exemplu reprezentativ pentru o stare de lucruri mai generală, pe care aceștia urmează să o analizeze sub toate aspectele pentru a ajunge la înțelegerea cât mai complexă a problemei date. Cazul reprezintă o situație reală din viața socială și poate fi pozitiv, negativ sau contradictoriu. Prin intermediul acestei metode cursanților li se oferă prilejul să analizeze, să discute și să comenteze un caz ce întruchipează un comportament moral. Analiza cazului presupune un schimb reciproc de opinii, confruntări, contraziceri, argumentarea punctelor de vedere etc. De asemenea, analiza și discutarea cazului (a comportamentului altuia) impune raportarea la sine prin comparație, pe baza mecanismului acceptare – respingere, se retușează și se consolidează unele elemente ale propriei conduite morale. Toate aceste contradicții sensibilizează subiectul pe plan afectiv, cognitiv și volitiv, contribuind la formarea și întărirea convingerilor morale.

6. Exercițiul moral. Această metodă constă în executarea sistematică și repetată a unor fapte și acțiuni, în condiții relativ identice, cu scopul formării deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală, al constituirii și fixării trăsăturilor volitive și de caracter, a conduitei morale, a relațiilor morale practice. Metoda exercițiul moral are o mare valoarea formativă dar și autoformativă și presupune două momente principale: formularea cerințelor și exersarea propriu-zisă. Cerința educativă descrie modul în care se va desfășura activitatea și condițiile ce vor trebui respectate.

7. Exersarea propriu-zisă constă în îndeplinirea consecventă și sistematică a cerințelor formulate în vederea formării conduitei morale a cursanților. Interiorizarea exigențelor cuprinse în normele și regulile morale, transformarea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a trăsăturilor de voință și caracter nu este posibilă decât prin antrenarea cursanților în diverse activități. Oricât de perfectă ar fi lămurirea verbală, o cerință nu se transformă în conduită decât prin intermediul exersării ei. Privită în dinamica ei, exersarea trece de la stadiul în care este declanșată de cerințe externe, impuse de altcineva, la stadiul în care se autodeclanșează, subiectul însuși impunându-și anumite cerințe după care își reglează conduita. Pentru a-și îndeplini scopul, exersarea trebuie să fie urmărită de formator în cele mai mici detalii, pentru că numai astfel favorizează formarea unor deprinderi și obișnuințe corecte de comportare morală și civică.

2.6. Metode de apreciere și evaluare a cunoștințelor și conduitei moral-civice.

În procesul educației morale aprecierea se realizează mai ales prin aprobare și dezaprobare. Aceste modalități de apreciere se folosesc nu numai la sfârșitul activității, ci și înaintea începerii și pe parcursul desfășurării ei. Ele reprezintă un gen de asistență continuă și reglatoare, având rol de convingere, încurajare, temperare, prevenire. Pe plan psihologic aprobarea reprezintă o întărire pozitivă, declanșează stări afective care stimulează și intensifică menținerea în continuare a aceleeași conduite morale, contribuie la consolidarea rezultatelor obținute, la fixarea în structura morală a personalității. Eficiența educativă a aprobării depinde de respectarea următoarelor cerințe pedagogice în aplicarea ei: obiectivitatea aprecierii, bazată pe importanța reală a activității și conduitei cursanților, raportarea aprecierii la valoarea faptelor, a motivelor reale care stau la baza actelor recompensate; folosirea unui repertoriu cât mai larg și diferențiat de recompense pe forme de activitate (permite evitarea evidențierii permanente, stimulează tendința de autodepășire).

Dezaprobarea reprezintă forma negativă a întăririi, de respingere a unor fapte și manifestări ce vin în contradicție cu anumite cerințe morale, exprimând nemulțumirea față de modul de îndeplinire a cerințelor. Dezaprobarea declanșează trăiri afective negative (rușine, culpabilitate, sentimentul vinovăției, disconfort moral), care îi determină pe cursanți să evite repetarea greșelilor respective sau a altora similare. Pentru ca dezaprobarea să declanșeze tendința și hotărârea de corectare se impune respectarea cerințe pedagogice de obiectivitate și echitate, bazată pe cunoașterea temeinică a condițiilor, cauzelor, motivelor abaterii respective.

În concluzie, aprobarea este un mijloc puternic de stimulare pentru săvârșirea de acte morale, iar dezaprobarea este o metodă cu rolul de a frâna producerea de acte imorale, ambele fiind necesare pentru formarea morală a personalității, reprezentând o concretizare a interacțiunii dintre libertate și constrângere.

CAP. 3. Proiectarea și planificarea intervenției de educație civică a infractorilor minori.

3.1. Principiile educației moral-civice. Formarea conștiinței moral-civice este un proces deosebit de complex și dificil a cărui realizare nu poate fi realizată pe baza unor rețete și soluții general valabile, însă în desfășurarea sa trebuie să se respecte anumite cerințe, norme de bază care izvorăsc din însăși esența educației și care pot orienta activitatea celor investiți cu sarcina modelării pro-sociale a adolescenților și tinerilor care au săvârșit infracțiuni.

1. Principiul îmbinării conducerii pedagogice cu independența în procesul de formare civică. Necesitatea respectării acestui principiu rezultă din particularitățile psihosociale ale adolescenților, cărora le este caracteristică tendința spre activism și independență. Pentru a forma tineri cu o ținută morală, activi și independenți este necesar să utilizăm întreaga experiență de viață a cursantului astfel încât să-i oferim posibilitatea să interiorizeze cerințele moralei sociale, să înțeleagă fapte cu semnificații morale și să se manifeste în conformitate cu valorile morale și civice. Respectând acest principiu ne ferim de pericolul pe care îl prezintă utilizarea excesivă a metodelor autoritare și tutelarea permanentă, care anihilează independența și spiritul de inițiativă și promovează supunerea și ascultarea, care nu sunt de natură să-i conducă pe adolescenți și tineri spre stadiul autonomiei morale.

2. Principiul valorificării elementelor pozitive ale personalității pentru înlăturarea celor negative. Formatorul are datoria de a cunoaște resursele interne pozitive de ordin intelectual, afectiv, moral ale cursanților și să le valorifice pentru a înlătura eventualele manifestări negative din conduita morală a acestora, în scopul determinării unei schimbări în comportamentul lor. În conformitate cu acest principiu se impune ca în educația morală să îmbinăm întărirea pozitivă a elementelor prezente în personalitatea adolescentului, cu întărirea negativă, dezaprobarea manifestărilor ce trebuie corectate sau înlăturate. Accentul trebuie pus însă pe întărirea pozitivă, deoarece în cazul în care se insistă pe aspectele negative există riscul de a nu le înlătura, ci dimpotrivă a le fixa sau chiar de a genera noi manifestări negative.

3. Principiul îmbinării respectului cu exigența. Acest principiu impune ca în activitate educativă trebuie să se îmbine respectul față de cursant și exigența. Acestea nu reprezintă două atitudini opuse, ci două atitudini care se completează reciproc, numai împreună putând crea premisele favorabile procesului de modelare a personalității adolescenților. Cu cât formulăm față de subiect exigențe mai mari, cu atât încrederea noastră în posibilitățile sale de a le duce la îndeplinire este mai mare.

4. Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale în educația morală. Acest principiu impune formatorului să ia în considerare particularitățile de vârstă și individuale ale cursanților la stabilirea conținutul educativ al cursului, prin formularea cerințelor, organizarea diferitelor acțiuni educative, folosirea metodelor și procedeelor de educație morală potrivite vârstei, asigurându-se astfel o concordanță. Pentru a favoriza evoluția morală a adolescenților și tinerilor, cerințele educative trebuie să se formuleze în raport de experiența morală a acestora, posibilitățile lor de înțelegere și particularitățile temperamentale, dar să fie în același timp și stimulative. În situația în care cerințele depășesc posibilitățile de care dispun cursanții, se poate declanșa o comportare artificială sau chiar apariția de atitudini negative. De asemenea, situarea cerințelor sub nivelul posibilităților acestora poate stagna evoluția lor pe planul moralității, recuperarea rămânerilor în urmă fiind un proces dificil.

5. Principiul unității, continuității și consecvenței. Acest principiu impune formularea progresivă a cerințelor, organizarea unor acțiuni educative gândite într-o succesiune și gradare optimă și bine correlate, astfel încât fiecare succes obținut în educația morală să devină bază de pornire pentru noi cerințe de o mai mare dificultate. De aici rezultă și necesitatea ca toți factorii educativi să acționeze unitar, realizând o unitate de vederi și acțiune care să vizeze același scop. Astfel, acțiunea diverșilor factori educativi (comunitate, școală, familie, serviciul de probațiune) trebuie să fie unitară, continuă și consecventă, pentru realizarea concordanței dintre cerințe și fapte și finalizarea măsurilor inițiate.

3.2. Planificarea intervenției în aplicarea stagiului de formare civică.

Proiectul de stagiul de formare civică pe care îl propunem urmărește dezvoltarea unui tip de instruire și de comportament ce presupune înțelegerea și aprecierea a ceea ce este drept și nedrept, permis și interzis, legal și ilegal în conviețuirea socială și anume: cunoașterea structurii și funcționalității statului și asimilarea cunoștințelor despre legile acestuia ca instrument de acțiune asupra comportamentului cetățenilor țării, cunoașterea și asimilarea valorilor sociale, dar mai ales dezvoltarea însușirilor comportamentului civic necesare reintegrării minorilor în societate. Formarea competențelor civice este un proces de lungă durată, în care pentru a atinge obiectivul stabilit trebuie mai întâi să stabilești și să să planifici acțiunea educativă.

Ca urmare, este deosebit de importantă întocmirea unui plan de formare civică individualizat, adaptat grupei de vârstă a minorului în cauză, infracțiunii săvârșite, dar și capacității de înțelegere a acestuia. Pentru aceasta este important să se evalueze care sunt resursele interne ale cursantului, să se stabilească obiectivele specifice și conținutul educativ al sesiunilor care se vor desfășura cu acesta și să se întocmească calendarul activităților.

În cazurile sentințelor penale puse déjà în aplicare în cadrul Serviciului de Probațiune Călărași, stabilirea nevoilor de formare civică a minorilor în cauză s-a bazat pe studiul referatelor de evaluare, precum și a fișelor de evaluare inițială a situației acestora. Trebuie menționată importanța covârșitoare pe care o are referatul de evaluare presentențial întocmit în cauză, document de bază pentru planificarea activităților în cadrul stagiului de formare civică, dar și importanța pe care o are continuarea intervenției pe caz de către același consilier de probațiune care a întocmit și referatul de evaluare.

Consilierul de probațiune care a identificat factorii care au acționat asupra conduitei minorului, a evaluat riscului de recidivă și a făcut o propunere motivată pentru aplicarea măsurii educative a stagiului de formare civică, va fi în măsură să identifice schimbările ulterioare apărute în situația psiho-socială a minorului în cauză, dar în același timp va fi în măsură să identifice cu acuratețe și nevoile de formare civică a minorului și să stabilească tematica modulelor teoretice și practice.

Pornind de la factorii criminogeni identificați în cadrul referatelor de evaluare întocmite pentru cei doi minori (influența anturajului infracțional; neconștientizarea consecințelor faptelor săvârșite; lipsa unui loc de muncă sau a unei activități constructive; nevoia de a obține resurse materiale imediate) și, luându-se în considerare faptul că nu au apărut modificări majore în situația acestora până la momentul punerii în aplicare a sentinței penale, a fost posibilă proiectarea cu ușurință a conținutului educativ al programului de formare civică.

Astfel, sesiunile programului derulat de Serviciul de Probațiune Călărași au vizat următoarele obiective: formarea unei atitudini civice corecte față de comunitate, stat, societate; formarea unei atitudini civice corecte despre drepturi și responsabilități; formarea unei atitudini civice corecte față de libertate și lege; formarea unei atitudini corecte față de muncă; abordarea corectă a noțiunii de respect reciproc între membrii comunității.

Tematica sesiunilor trebuie să fie flexibilă, pentru a putea fi adaptată cazului, în funcție de nevoile de formare civică ale fiecărui minor. Exemplu: cunoașterea cadrului normativ; comportament prosocial/antisocial; câștiguri și pierderi în adoptarea comportamentului infracțional; grupul de prieteni și influența lui individului; rezistența la presiunea grupului; școala și rolul ei; familia și relația părinte-copil; consumul de alcool și droguri; pierderea/păstrarea controlului; infracțiuni săvârșite cu violență, etc.

Întrucât perioada în care minorilor li se poate aplica această măsură educativă este de cel mult patru luni, ne-am propus o construcție modulară a programului, astfel încât în condițiile în care instanța dispune aplicarea stagiului de formare civică pe o perioadă de două luni, minorul să participe la un singur modul de formare civică, cu un conținut de opt sesiuni, iar în condițiile în care măsura educativă este dispusă pe o perioadă de patru luni, minorul să urmeze două module de formare civică, totalizând șaisprezece sesiuni de program. S-a avut în vedere la proiectarea duratei programului, respectarea condiției prevăzută de lege, ca minorul să urmeze opt ore de formare lunar. Metode și procedee folosite în cadrul programului de formare civică au fost următoarele: explicația; povestirea morală; comentariul moral; analiza de caz; convorbirea etică; dezbaterea etică; exersarea comportamentului moral; oferirea de feedback la adoptarea comportamentului.

Programul de formare civică propus folosește fișe de lucru corespunzătoare fiecărei sesiuni, iar ca instrumente utile în vederea evaluării gradului de atingere a obiectivelor și a satisfacției cursantului se pot utiliza și alte instrumente: fișă de monitorizare a sesiunii, chestionarul completat de minor la finalizarea stagiului de formare civică și raportul final întocmit de către persoana care a aplicat programul.

Fiecare sesiune de program este concepută pornind de la obiectivul general stabilit spre obiectivul specific al fiecărei sesiuni, astfel încât să se asigure înțelegerea normei, a valorii sociale, ca apoi aceasta să fie adaptată la situația individuală a fiecărui minor.

Durata sesiunii recomandată este de două ore, astfel încât să asigure timpul necesar cursantului să înțeleagă și să exerseze conținutul învățării, dar în același timp să ofere formatorului timpul necesar pentru a cunoaște resursele interne pozitive de ordin intelectual, afectiv, moral ale cursanților și să le valorifice pentru a înlătura eventualele manifestări negative din conduita morală a acestora.

Fiecare sesiune a programului va debuta cu o scurtă recapitulare a noțiunilor discutate în sesiunea anterioară, abordarea temei în curs făcându-se gradat, pentru a se respecta principiul unității, continuității și al consecvenței. La finalul fiecărei sesiuni se vor relua principalele noțiuni discutate și se va completa fișa de lucru. În cazul minorilor neșcolarizați sau a celor care întâmpină greutăți la scriere-citire, fișa de lucru poate fi completată de către formator. Se recomandă ca temă pentru acasă exersarea noțiunii discutate și aplicarea acesteia într-o situație concretă de viață. De asemenea, la terminarea fiecărei sesiuni persoana care aplică programul va completa în fișa de monitorizare a sesiunii. La finalizarea stagiului de formare civică, persoana care aplică programul va solicita cursantului să completeze chestionarul de evaluare a programului, va întocmi un raport final al acestuia, în care va consemna nivelul de atingere a obiectivelor stabilite și gradul de implicare al cursantului, după care va închide cazul.

3.3. Concluzii și propuneri în urma aplicării stagiului de formare civică în cadrul serviciului de probațiune. Din experiența derulării programului de formare civică în cadrul serviciului de probațiune s-a remarcat necesitatea de a se face o deosebire de conținut educativ în alegerea temelor predate în cadrul sesiunilor în funcție de: nivelul de școlarizare al minorului, capacitatea de înțelegere și infracțiunea săvârșită de acesta. De asemenea, să se aibă în vedere în stabilirea temelor abordate următoarele aspecte: tipul de infracțiune săvârșit (infracțiuni patrimoniale, infracțiuni contra persoanei, etc); modalitatea de săvârșire a infracțiunii (individual sau în grup); dacă infracțiunea a fost săvârșită cu violență; dacă infracțiunea a fost recunoscută sau asumată de către minor; dacă minorul este la prima abatere de la normele sociale sau dacă a manifestat și în trecut atitudini indezirabile, toate aceste informații fiind necesare în vederea adaptării conținutului educativ la nevoile criminogene și riscul de recidivă identificat. Aceste informații pot fi obținute de către consilierul de probațiune atât în cadrul evaluării inițiale a situației minorului, cât și din referatul întocmit în cauză.

Se impune deci o strânsă colaborare în alegerea conținuturilor de învățare civică între consilierul de probațiune manager de caz și persoana responsabilă din cadrul instituției nominalizate prin decizie, astfel încât conținutul concret al cursului de formare civică să fie adaptat particularității cazului. În acest sens, întocmirea de către consilierul de probațiune a unui document procedural de tipul fișei de date suplimentare care se folosește în cazul punerii în executare a orelor de muncă în folosul comunității, adaptat corespunzător pentru a oferii instituției nominalizate datele necesare stabilirii conținuturilor de învățare civică, ar putea să faciliteze adaptarea de către instituție a conținutului concret al stagiului de formare civică pentru fiecare minor în parte și în același timp ar accelera procesul de punere în executare a măsurii educative a stagiului de formare civică.

O altă propunere ce rezultă din experiența derulării programului este aceea de se face o deosebire între metodele și procedeele folosite pentru predarea conținutului educativ pentru grupa de vârstă a minorilor între 14 ani – 16 ani, față de grupa de vârstă 16 ani – 18 ani sau a celor care la momentul aplicării stagiului au depășit această vârstă. În acest sens, noțiunile predate pentru categoria de vârstă de 16 ani – 18 ani vor fi mai abstracte, mai elaborate, iar metodele și mijloacele folosite de formator se vor baza mai mult pe: convorbirea etică, dezbaterea etică, comentariul moral și disputa etică. În ceea ce privește categoria de vârstă cuprinsă între 14 ani – 16 ani, conținutul învățării se va expune într-un mod simplu, concis, iar metodele și mijloacele folosite de formator se vor baza mai mult pe: explicația morală, povestirea morală, exemplul, exersarea propriu-zisă. Facem această precizare, ca urmare a dificultăților întâmpinate în explicarea conceptelor de ”conduită civică”, ”comportament civic”, ”atitudine civică”, în cazul minorului S.C.M. (în vârstă de 16 ani, absolvent a patru clase, cu un nivel de înțelegere redus). Nu aceleași probleme le-am întâmpinat însă în cazul tânărului I.D.M. (în vârstă de 19 ani, absolvent a opt clase).

De asemenea, mai trebuie avut în vedere faptul că stagiul de formare civică se desfășoara concomitent cu diverse influențe ce sunt exercitate asupra cursantului atât în mediul familial, cât și social. Aceasta este o problemă specifică a categoriei de tineri pe care o vizează măsura educativă a stagiului de formare civică, motiv pentru care formatorul va folosi procedee care să conducă la realizarea sarcinilor educației civice, prin valorifica sau anihilarea rezultatele influențelor sociale ce s-au exercitat sau se exercită asupra cursantului.

O altă problemă o constituie necesitatea combaterii unui comportament duplicitar, determinat de situații speciale, o morală în public, oficială și alta în intimitate, personală. Contactul cu normele morale și cu legislația țării trebuie să-l ajute pe cursant nu numai să le cunoască și să vibreze afectiv la descoperirea lor, ci să-l determine să opteze și să ia decizii ferme de a le transforma în principalele însușiri ale comportamentului și personalitătii sale. De aceea, conținutul temelor abordate în cadrul programului precum și metodele și procedeele folosite, trebuie să conducă cursantul să conștientizeze faptul că nu există drepturi fără îndatoriri, că fiecărui drept îi corespunde o îndatorire și să facă analiza consecințelor pe care nerespectarea regulilor sociale le are asupra celor din jur, iar formatorul trebuie să se urmărească în toate împrejurările concordanța dintre lege și faptă în sens pozitiv (intenții, gânduri bune, fapte bune, respectarea legii etc.).

Eficiența programului de educație civică va fi deci dependentă de modul în care formatorul reușește să activizeze subiectivitatea cursantului și de elementele structurale ale personalității acestuia, începând cu cele intelectuale și terminând cu cele afective și volitive. Revenind la schema de elaborare și consolidare a convingerilor, conștiința moral-civică include trei componente: cognitivă, afectivă și volitivă și poate fi exprimată astfel: cursantul cunoaște și înțelege norma, regula, simte nevoia și manifestă adeziune față de ea, acționează în concordanță cu cerințele pe care i le prescrie. Dacă, între aceste componente apar unele contradicții sau dezacorduri ce se manifestă pe planul conduitei prin devieri, abateri, opoziție față de norma sau regula ce i se impune (cum se întâmplă de cele mai multe ori în cazul minorilor infractori), formatorul trebuie să cunoască în care din cele trei componente se află originea unei manifestări comportamentale, pentru a putea interveni în cadrul programului cu acțiuni adecvate. Intervenția trebuie să completeze cele trei componente cu cea socială, deoarece fără exersări sistematice în situații concrete de viață nu se poate forma unitatea dintre conștiința și conduita civică a individului, iar automatizarea presupune și se bazează pe cele patru componente: cognitivă, afectivă, volitivă și socială, ea nefiind doar o repetare mecanică, ci o acțiune la care personalitatea participă în totalitatea ei. Formatorul trebuie să ofere cursanților posibilitatea de a ridica probleme, de a exprima puncte de vedere, de a participa pas cu pas la construirea noțiunilor, conceptelor, ideilor. Fiecare temă este bine să fie prezentată ca o problemă care include în sinea ei altele pe care cursanții să le descopere și să le discute activ, pornind de la cunoștințele și experiența lor, altfel doar prezentarea cunoștințelor și solicitarea reproducerii lor înseamnă compromiterea obiectivelor cursului.

ANEXĂ: EDUCAȚIA CIVICĂ – CALEA SPRE RESPECTAREA VALORILOR SOCIALE DE CĂTRE MINORI

Sesiunea I – Evaluarea noțiunilor de educație civică

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea conceptului de educație civică;

2. Aprecierea faptelor, întâmplărilor ca fiind bune sau rele, de dorit sau de evitat, premise sau interzise.

Conținut educativ: în debutul primei sesiuni a programului se va aborda conceptul de educație civică, explicându-se cursantului faptul că programul de educație civică pe care îl va urma îl va ajuta să devină un bun cetățean, pentru că: asigură cunoștințe despre drepturile persoanei și despre societate; formează capacitatea de a înțelege și a aprecia ceea ce se întâmplă în societate; formează capacitatea de a judeca diferite întâmplări și situații de viață, dar în același timp îl va ajuta să acționeze corect astfel încât să nu mai încalce legile țării. Cursantului i se va cere să menționeze trei calități pe care le consideră cele mai importante pentru un cetățean și să explice de ce le-a ales pe acestea. Se va cere cursantului să relateze o situație din viața sa în care a dat dovadă de comportament civic.

Fișă de lucru

1. Ce înțelegi prin conduită civică?

2. Ce înseamnă să ai o conduită morală?

3. Este important să respectăm normele și valorile sociale? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?

4. Dă exemplu de o situație în care ai dat dovada unui comportament civic.Cum te-ai simțit în această situație?

5. Dă exemplu de o situație în care nu ai dat dovadă de compotament civic. Cum te-ai simțit în această situație?

6. De ce avem nevoie de educație civică?

Sesiunea II – Definirea conduitei moral-civice prin acțiuni concrete de viață.

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea conceptului de drepturile omului;

2. Recunoașterea situațiilor în care unele acțiuni conduc la încălcarea drepturilor omului.

Conținut educativ: în cadrul sesiunii se vor aborda conceptele de: persoană; drepturile omului; relațiile între oameni; relațiile între el ca persoană și autorități. Se va cere cursantului să relateze o situație în care a încălcat drepturile altei persoane și să propună modalități de acțiune care ar fi condus la adoptarea unui comportament corect.

Fișă de lucru

1. Cum consideri ca ar trebui să se comporte o persoană cu o conduită civică și morală adecvată în următoarele situații:

a. unele persoane nu sunt de acord cu tine

b. vecinii te supără pentru că dau muzica tare, iar ție nu îți place muzica lor

c. vecinii dau muzica foarte tare, dar ție îți place muzica lor

d. un trecător vrea să îți facă rău

e. un coleg îți arată unde ai greșit

f. părinții îți arată unde ai greșit

2. Enumeră câteva calități personale care te pot ajuta să te adaptezi cerințelor societății și să ai un comportament civic:

3. Enumeră câteva drepturi ale tale, ca persoană:

Sesiunea III – Abordarea corectă a noțiunii de respect reciproc între membrii comunității

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea conceptului de respect reciproc între membrii comunității;

2. Exersarea comportamentului pro-social.

Conținut educativ: în cadrul sesiunii se vor aborda conceptul de respect față de membrii familiei; respectul față de cei din jur; respectul față de autorități și față de legile țării. Se va cere cursantului să nominalizeze o persoană pe care o respectă și să relateze modul în care își arată respectul față de aceasta. În continuare, se va solicita cursantului să relateze modul în care persoana nominalizată se comportă față de el și să aprecieze dacă atitudinea sa respectuoasă a produs sau nu rezultatele dorite.

Fișă de lucru

1. Ce este respectul?

a. un sentimen general uman

b. atenție, stimă, considerația acordate unei persoane

c. un comportament necontrolat

2. Cine merită respectul?

a. Părinții și frații

b. Prietenii și colegii

c. Toți colegii

3. Cum vă arătați respectul?

a. Vorbesc urât persoanelor cu care mă întâlnesc

b. Nu acord atenție celor din jur

c. Am un comportament decent față de cei din jurul meu

4. Precizați modalitățile prin care vă arătați respectul față de cei din jur:

5. De ce este important să arătăm respect celor din jur?

6. De ce este important să respectăm legile țării?

Sesiunea IV – Adoptarea unei atitudini civice în situații de conflict.

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea importanței evitării conflictului în relațiile interpersonale;

2. Identificarea propriilor strategii de rezolvare a conflictelor.

Conținut educativ: în cadrul sesiunii se va aborda conceptelor de: conflict, colaborare, compromis, toleranță. Se vor purta discuții despre stările de conflict: între membrii familiei; în grupul de prieteni; în comunitate; în școală sau la locul de muncă; conflict între generații; conflict social. Se vor identifica împreună cu minorul dezavantajele conflictului în relațiile interpersonale și strategii de evitare a acestuia într-un mod asertiv, prin evitarea conflictului, folosirea umorului. Se va pune accentual pe colaborare și compromis. Se vor folosi exemple de comportament civic și se vor provoca discuții etice.

Fișă de lucru

1. Ce trebuie să facem pentru a controla și rezova un conflict?

2. Înainte de a întreprinde ceva să încercăm să …

3. Trebuie să ne controlăm pentru că …

4. Trebuie să existe dorința de a …

5. Părțile implicate în conflict trebuie să …

Sesiunea V – Formarea unei atitudini civice corecte față de libertate și lege.

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea conceptului de valori sociale și dezvoltarea capacității de a respecta reguli;

2. Conștientizarea de către cursanți a importanței cadrului normativ și a consecințelor ce decurg din respectarea sau nerespectarea legilor.

Conținut educativ: în cadrul sesiunii se vor oferii informații din domeniul socio-cultural și legislativ, se vor aborda concepte de valori sociale pe care societatea le promovează: bunătatea; dreptatea; adevărul; libertatea; cooperarea, competiția; realizarea prin muncă, explicându-se cursanților că acestea ne arată ceea ce este important și de prețuit în viață, cum trebuie să ne comportăm în anumite situații, de ce este important să respectăm normele și valorile sociale, care sunt principiile după care trebuie să ne orientăm în viață. Se vor compara pierderile și beneficiile produse de respectarea normelor sociale. Se vor folosi exemple de atitudini pro-sociale și se vor provoca discuții etice.

Fișă de lucru

1. Definiți noțiunea de lege:

2. Legile sunt necesare pentru că

3. Dă exemple de legi existente în România

4. Definiți noțiunea de libertate

5. Legile îngrădesc libertatea individului sau îi apără drepturile? Argumentați.

6. Dacă ai fi judecător, pentru o greșeală gravă comisă de către o persoană, hotărârea ta ar fi:

a. închiderea individului în penitenciar

b. corecții fizice sau de altă natură

c. măsuri de recuperare socială și individuală

7. Sunt pedepsele alternative la privarea de libertate o soluție bună în cazul persoanelor care săvârșesc infracțiuni?

Sesiunea VI – Conștientizarea consecințelor săvârșirii de infracțiuni în plan social și personal.

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Identificarea și înțelegerea propriilor factori de risc;

2. Elaborarea de strategii pentru evitarea pe viitor săvârșirea de infracțiuni

Conținut educativ: în cadrul acestei sesiuni se va da oportunitatea minorului să își analizeze propria persoană, propriul context de viață, se vor analiza cauzele comportamentului infracțional adoptat de acesta, factorii de risc și convingerile contraproductive care au condus la adoptarea conduitei indezirabile, explicându-se faptul că această analiză se realizează în scopul evitării pe viitor a unor situații similare. Se vor căuta împreună cu minorul alternative concrete și practice pentru schimbarea comportamentului și elaborarea unor strategii proprii de evitarea a riscului de recidivă.

Fișă de lucru

1. Ați aflat că cineva cu o reputație de persoană violentă vă caută. Care credeți că ar fi consecințele acțiunilor dvs. în fiecare din următoarele situații?

1.1. Aveți o confruntare și îl amenințați dvs. primul:

a. ceară / satisfacție

b. s-ar putea să fiți rănit

c. ați sfârși prin a fi arestat și posibil în închisoare

d. mia multe griji, problema s-ar putea înrăutăți.

1.2. Să-l atacați prin surprindere:

a. clar are loc o ceartă

b. s-ar putea să fie cineva rănit

c. ați sfârși prin a părea prost dacă pierdeți lupta

d. s-ar putea ca situația să scape de sub control și să existe acuzații de atac grav la adresa unei persoane

1.3. Să-l evitați:

a. continuați să vă faceți griji

b. n-ați putea să ieșiți din casă – v-ați ascunde mereu

c. ar putea continua săptămâni întregi fără să se rezolve nimic

1.4. Să vă interesați, să aflați mai multe:

a. aflați mai multe informații

b. ați avea timp să vă gândiți la toate

c. v-ar ajuta să vă gândiți mai mult la alternativele de soluționare ale problemei

1.5. Să mergeți la persoana respectivă și să o întrebați:

a. risc de probleme

b. posibilă ceartă

c. s-ar putea să o rezolvați

d. răsuflați ușurat

Sesiunea VII – Formarea atitudinii corecte față de muncă.

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea muncii ca un drept și o datorie a omului față de sine și față de societate;

2. Facilitarea adoptării de către cursant a unei atitudini favorabile față de muncă.

Conținut educativ: în cadrul sesiunii se vor aborda conceptul de respect față de muncă și produsele ei; cunoașterea unor aspecte concrete din diferitele domenii ale muncii; înțelegerea importanței și rolului muncii pentru societate și pentru individ; înțelegerea faptului că toate bunurile materiale și spirituale sunt rezultatul muncii și, că numai prin muncă omul își poate satisface trebuințele sale. Formatorul va explica cursantului necesitatea adoptării unei conduite corecte în procesul muncii, a dobândirii unor priceperi și deprinderi de muncă, precum cultivarea unor trăsături de voință și caracter solicitate de acest proces. Un accent deosebit se pune pe cultivarea trăsăturilor de caracter cum ar fi: conștiinciozitatea, disciplina, conștiința profesională și pe atitudinea față de orice activitate pe care o desfășoară minorul.

Fișă de lucru

Sesiunea VIII – Formarea unei atitudini civice corecte față de comunitate, stat, societate.

Obiectivele specifice ale sesiunii:

1. Înțelegerea conceptului de atitudine civică;

2. Conștientizarea drepturilor și îndatoririlor cetățenești.

Conținut educativ: în cadrul sesiunii se vor aborda conceptele de cetățenie; grupuri sociale; relațiile dintre oameni; drepturile și îndatoririle noastre ca membrii ai unui grup social, ca cetățeni ai localității, ca reprezentanți ai unei etnii, ca cetățeni români egali în fața legii. Se va cere cursantului să enumere toate drepturile și toate obligațiile cetățenești pe care le cunoaște, să relateze modul în care se raportează la aceastea.

Fișă de lucru

1. Bifați, dintre enunțurile de mai jos, pe cele care exprimă reguli de comportament în cadrul unei comunități:

□ Vecinii de bloc trebuie să se salute

□ Mitingurile, demonstrațiile, se pot desfășura numai în mod pașnic

□ Primarul trebuie să participe la deschiderea anului școlar

□ Copiii mici trebuie să meargă la grădiniță

□ La magazin, cumpărătorii sunt serviți în ordinea așezării la rând.

2. Citiți fiecare dintre enunțurile de mai jos. În cazul în care apreciații că informația este adevărată, încercuiți răspunsul Adevărat (A). Dacă apreciați că informația este greșită, încercuiți răspusul Fals (F):

Membrii unei comunități trebuie:

a. să comunice cu ceilalți A F

b. să manifeste respect față de ideile și eforturile celorlalți A F

c. să respecte proprietatea altor membrii A F

d. să se implice în rezolvarea problemelor comunității A F

e. să lucreze în echipe A F

f. să candideze la alegerile pentru primărie A F

g. să mănânce împreună la restaurant A F

3. Subliniați, dintre cuvintele de mai jos, pe cele care exprimă relații potrivite între membrii unei comunități locale:

respect; politețe; solidaritate; dezinteres;

încredere; toleranță; dușmănie; întrajutorare.

4. Descrie simbolurile statului român:

5. Orice ființă are dreptul la:

a. la viață c. la securitatea persoanei sale

b. la libertate d. toate trei (a, b, c)

6. Oamenii pot greși:

a. uneori b. frecvent c. de regulă

7. De ce se pedepsesc greșelile oamenilor?

a) pentru a nu fi repetate b) pentru a-l îndrepta pe cel căzut în greșeală c) a și b împreună

8. Care sunt responsabilitățile unui cetățean?

Referințe bibliografice

1. Bălăiță R., "Măsurile educative neprivative de libertate în noul Cod Penal.", în Buletin de probațiune nr. 2/2011

2. Bunescu V., "Educația morală și formarea personalității. Fundamente psihopedagogice", în Revista de pedagogie nr. 6-7-8 / 1991 6-7-8 / 1991

3. Bunescu V., "Metode de educație morală", în Tribuna înv. nr.4 / 1992

4. Comănescu I., "Reconsiderări necesare în problematica educației morale", în Revista de pedagogie nr.6-7-8 / 1991.

5. Nicola I. "Tratat de pedagogie școlară", Buc., E.D.P.,1992.

6. Nicola I. "Criza morală și implicațiile sale asupra procesului de învățământ", în Revista de pedagogie, nr.9 / 1992.

7. Planchard Emile "Pedagogia școlară contemporană", E.D.P, 1992, București

8. Piaget Jean "Judecata morală la copil", E.D.P , 1980.

9. Popeangă V. "Educația civică, exigență pedagogică actuală", în Revista de pedagogie, nr. 11 / 1991.

10. Sen Alexandru, „Educație și terapie”, E.D.P., 1978,).

11. Avram Sorin – Aiud, Program de educație civică derulat în Penitenciarul

Moroianu Cristina Slobozia

Niculoiu Cristina

Acte normative

Legea nr. 253/2013

Legea nr. 252/2013

Surse online

www.creeaza.com (fișa nr. 7) accesat în data de 19.08.2014