Educatia Antreprenoriala

Antreprenoriatul trebuie promovat ca alternativă serioasă pentru cariera profesională clasică. Statul român ar trebui să promoveze antreprenoriatul în școală, educația antreprenorială timpurie fiind vitală pentru formarea aptitudinilor și a comportamentului întreprinzător în societatea românească. Stimularea sectorului IMM nu ar trebui să se axeze cu precădere pe măsuri de sprijin financiar conjunctural care, deși respectă reglementările în domeniul concurenței, pot introduce multă volatilitate în condițiile de operare și în anticiparea evoluțiilor din mediul de afaceri.

Mai benefică ar fi pentru întreprinzători asigurarea unui mediu de afaceri concurențial, stabil și predictibil. Politicile guvernului ar trebui să stimuleze competitivitatea IMM-urilor pe termen lung, având în vedere deficitul major de competitivitate pe care îl are sectorul IMM din România, în comparație cu IMM-urile din Uniunea Europeană. În același timp, nivelul scăzut al dezvoltării antreprenoriale din România, relevat, între altele, de densitatea redusă a IMM-urilor raportată la populație, mai exact valoarea de 24 de IMM-uri/1000 de locuitori se situează mult sub media de 42 de IMM-uri/1000 de locuitori din Europa. Ca urmare, IMM-urile nu reușesc să contribuie semnificativ la Produsul Intern Brut și la creșterea economică a țării, atât timp cât nu există un număr suficient de mare de firme și un cadru favorabilînființării și creșterii lor.

Cuvinte cheie: întreprinderi mici și mijlocii, eficiență, competitivitate

Antreprenoriatul se manifestă în economie sub o multitudine și diversitate de forme, cu rezultate foarte diferite care nu se reflectă doar în bunăstarea economică și financiară. În aceeași măsură, antreprenoriatul este corelat cu progresul tehnologic, crearea locurilor de muncă și reducerea inechităților sociale sau cu problematica de mediu.

Procesul globalizării și criza mondială din ultimii ani au favorizat o serie de schimbări structurale resimțite profund în plan antreprenorial. A crescut presiunea competitivității la nivelul întreprinderilor, ceea ce a determinat o creștere a productivității prin apelarea la noi tehnologii și inovarea proceselor. În plus, evoluțiile din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au condus la crearea de noi piețe, care au revoluționat procesele de producție în multe sectoare economice: industrial și, în mod deosebit, cel al serviciilor.

Tehnologia avansată și costurile reduse de transmitere a informațiilor la distanță au contribuit la facilitarea accesului întreprinzătorilor la cunoștințe și rețele de cooperare, dându-le posibilitatea de a opera la scară internațională. Noile oportunități au stimulat inițiativa antreprenorială și creativitatea, care sunt considerate motoarele dezvoltării economice în perspectiva anului 2020.

Antreprenoriatul in România

Între nivelul antreprenorial al unei țări și nivelul ei de dezvoltare economică există o corelație directă.

Rapoartele întocmite de Monitorul Global pentru Antreprenoriat (GEM) confirmă, prin datele și evaluările prezentate la nivel de țară sau globale, faptul că dezvoltarea economică depinde de activitatea antreprenorială generală a oricărei regiuni.

În raport cu indicatorul global, România are o situație precară, poziționându-se numai pe locul 53, între cele 59 de state evaluate. Aceeași poziție inferioară se menține și în clasamentul țărilor cu economie bazată pe eficiență, unde România ocupă locul 23 din totalul de 24 de țări.

Activitatea antreprenorială, atitudini și percepții

Analiza comparativă detaliată în raport cu activitatea antreprenorială, atitudinile și aspirațiile populației, pune în evidență situația antreprenoriatului din România la nivel global și în cadrul economiilor bazate pe eficiență. Pozițiile în clasament înregistrate la fiecare indicator, în perioada 2007-2010, sunt prezentate în tabelul 1.

Evaluarea în raport cu fazele activității antreprenoriale plasează România pe una dintre ultimele poziții în clasament, la majoritatea indicatorilor. Astfel, în raport cu indicatorul „activitatea antreprenorială în fază inițială condusă de oportunități” România s-a aflat pe poziția 53 din 59 de țări, atât în 2009, cât și în 2010. În ceea ce privește „rata antreprenorială a afacerilor tinere” ocupă penultimul loc din clasamentul global și chiar ultimul loc în rândul țărilor cu economie bazată pe eficiență. Referitor la „rata de discontinuitate în activitatea antreprenorială” se poate remarca o poziționare la nivelul mediu al antreprenorilor din România, respectiv pe locul 34 din 59 la global și 17 din 24 la nivelul economiilor orientate pe eficiență. De menționat că, această rată s-a înrăutățit de la an la an, mai ales din cauza ieșirii de pe piață a firmelor deținute de femei. Ca principale motive de exit se invocă afacerea neprofitabilă și lipsa finanțării.

Nici evaluarea după criteriul atitudini și percepții antreprenoriale situația nu este mai bună, România fiind pe locul 56 din 59 la global și chiar mai jos între economiile orientate pe eficiență. Numai 17,5% din populația adultă consideră ca fiind oportună inițierea unei afaceri în următoarele șase luni, în regiunea unde locuiește. Referitor la frica de eșec, România se situa pe poziția a cincea, după țări precum Grecia și Ungaria. În România 45,99% din populația adultă consideră că teama de eșec ar împiedica înființarea unei firme noi.

Doi dintre indicatorii de caracterizare a aspirațiilor antreprenoriale, prezintă valori îmbunătățite în ultimul an de evaluare, respectiv „așteptările de creștere a activității antreprenoriale încă din faza inițială” (România pe poziția 39 din 59) și „o piață pentru noi produse orientată către activitatea antreprenorială în faza inițială” (poziția 33 din 59). Procentajul antreprenorilor în faza inițială care au clienți în alte țări (exportatori) plasează România pe poziții superioare, respectiv locul 4 în clasamentul global și locul 3 între economiile orientate pe eficiență.

Antreprenoriatul feminin din România este slab dezvoltat, cu o tendință descrescătoare a evoluțiilor în perioada 2007-2010. Rata de insucces a antreprenoriatului feminin este explicată de nivelele inferioare ale participării femeilor în activități antreprenoriale, ale aspirațiilor și percepțiilor. Procentul femeilor care se așteaptă să inițieze o afacere în următorii 3 ani este mai mic decât cel al bărbaților, mai mult, acest procent înregistrează scăderi de la un an la altul. Femeile antreprenor erau mai pesimiste în 2010 față de anii anteriori, procentul celor care declarau că au mai multe oportunități de afaceri scăzând dramatic de la 42,9% în 2009 la 11% în 2010.

Profilul antreprenorului român

Din 1995 și până în prezent, profilul antreprenorului român s-a îmbunătățit în ceea ce privește raportul dintre antreprenorii femei și bărbați, nivelul de educație, de calificare tehnică și de experiență antreprenorială.

Din perspectiva genului, aproape două treimi (63,4%) dintre antreprenorii care au înființat o afacere pe cont propriu în 2008 erau bărbați. Deși procentul de antreprenori români a rămas favorabil bărbaților, diferența dintre numărul de întreprinzători de sex feminin și numărul de întreprinzători de sex masculin în România s-a redus treptat până în 2008. Această constatare se bazează pe faptul că în 1995 un procent de 70,9% dintre întreprinzători era reprezentat de bărbați, respectiv cu 7,5% mai mult decât în 2008.

Cei mai mulți antreprenori români sunt tineri cu vârsta sub patruzeci de ani. Un procent de 61% din noile întreprinderi active au fost înființate de fondatori cu vârsta cuprinsă între 30 și 39 de ani.

În ceea ce privește nivelul de educație, 53,9% dintre antreprenorii români sunt absolvenți ai învățământului liceal și universitar, în timp ce 1,7% dintre ei au absolvit doar nivelul de educație primară.

Procentul antreprenorilor români, absolvenți de școli liceale și universități cunoaște o tendință crescătoare

începând din anul 1995. Ca rezultat al unei astfel de tendințe, trebuie subliniate două aspecte importante:

Școlile superioare și universitățile reprezintă centrele educaționale pentru formarea profesională a

întreprinzătorilor. Totuși, cei care au urmat studii universitare nu se disting prin abilități manageriale de nivel mai înalt în comparație cu cei fără studii universitare. De exemplu, utilizarea tehnicilor de planificare formală în cadrul întreprinderilor nou înființate sau conceperea unor planuri de carieră explicite pentru angajații acestora nu cresc odată cu creșterea nivelului de educație al întreprinzătorului. De aici, rezultă importanța orientării conținutului curriculei școlare către dezvoltarea unei culturi și a abilităților antreprenoriale, care trebuie îmbunătățite în învățământul superior, indiferent de domeniul de specializare.

Îmbunătățirea educației antreprenorilor creează o premisă favorabilă pentru a dezvolta întreprinderi dinamice. Universitățile, mai ales cele cu o orientare tehnică și științifică, ar trebui să joace un rol cheie, sprijinind dezvoltarea și externalizarea în sfera comercializării noilor tehnologii care au la bază inovația și cercetarea.

Principalele dificultăți cu care se confruntă antreprenorii români

Din perspectiva ofertei, criza a făcut să crească dificultățile legate de accesul la finanțare. În anul 2008, ponderea de întreprinderi noi fără resurse s-a ridicat la 77,1%, procentul celor cu probleme cauzate de întârzieri în efectuarea plăților de către clienți a atins 49,7%, iar al celor cu acces limitat la credite bancare a ajuns la 47,2%. Totodată, diferența dintre dificultățile financiare și alte tipuri de probleme legate de ofertă a devenit mai accentuată: mai puțin de 20% dintre antreprenori s-au confruntat cu dificultăți legate de lipsa tehnologiei, accesul la angajați calificați sau lipsa materiilor prime. Prin urmare, constrângerile de natură financiară au reprezentat cea mai importantă dificultate pentru noile întreprinderi.

Impactul crizei asupra dificultăților legate de latura cererii este, de asemenea, semnificativ. Ca urmare a crizei economico-financiare, lipsa de resurse a potențialilor clienți (70%) a devenit cea mai importantă dificultate cu care se confruntă firmele nou înființate și fondatorii lor. Mai mult decât atât, la aceasta se adaugă barierele ridicate de creșterea competiției pe piață (69%). Prevalența dificultăților legate de gradul redus de informare asupra pieței a noilor întreprinzători (50%) și de lipsa de abilități de marketing (30%) a fost mai scăzută în 2008, comparativ cu anii anteriori crizei.

Măsuri suport pentru antreprenoriat in UE

Există o apreciere generală în ceea ce privește rolul major pe care antreprenoriatul, alături de inovare, îl joacă în creșterea competitivității economice și crearea locurilor de muncă, la scară globală. Totuși, abordarea politicilor publice în domeniul antreprenoriatului diferă de la un stat la altul, în funcție de dinamica economică, particularitățile mediului de afaceri sau obiectivele de dezvoltare regională.

Pe măsură ce globalizarea influențează tot mai mult economia mondială, dinamismul antreprenoriatului este văzut ca un factor care contribuie la consolidarea economiei bazate pe cunoaștere, la soluționarea problemelor sociale și de mediu. Politicile antreprenoriale sunt tot mai strâns corelate cu cele pentru inovare, fiind orientate pe crearea de noi produse și servicii, prin valorificarea ambelor valențe ale economiei bazate pe cunoaștere.

Politicile UE pentru susținerea antreprenoriatului și a IMM-urilor

În ultimele decade, susținerea antreprenoriatului a fost accelerată, în UE ca și în foarte multe state devenind de neconceput formularea politicilor pentru dezvoltare economică fără a se lua în considerație îmbunătățirea mediului antreprenorial, prin înlăturarea obstacolelor sau prin acțiuni directe de sprijin.

Suplimentarea și intensificarea măsurilor pentru promovarea antreprenoriatului la toate nivelele (european, național, regional) este un obiectiv asumat, începând cu anul 2008, în documentele strategice ale Uniunii Europene.

• Strategia Europa 2020

„Europa 2020” este strategia Uniunii Europene pentru creștere economică, având ca orizont de timp anul 2020. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE dorește să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Creșterea inteligentă vizează o economie bazată pe cunoaștere și inovare. Dezvoltarea durabilă presupune competitivitate și eficiență în utilizarea resurselor. Creșterea inclusivă se referă la o rată mai mare a ocupării forței de muncă în economie, care să genereze coeziunea economică, socială și teritorială la nivelul UE. Aceste trei priorități se sprijină reciproc și sunt în măsură să ajute UE și statele membre să obțină un nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune teritorială. În fapt, sunt stabilite cinci obiective majore privind ocuparea forței de muncă, inovarea, educația, incluziunea socială și mediul care urmează să fie îndeplinite până în 2020. Diverse acțiuni la nivel european și național vin în sprijinul Strategiei. Antreprenoriatul este unul dintre principalii factori de succes pentru Strategia UE 2020, promovarea și susținerea antreprenoriatului fiind prevăzute într-o serie de acțiuni care urmăresc creșterea inteligentă, politica industrială, cercetarea-inovarea sau educația.

• Small Business Act for Europe, 2008

Adoptat de Comisia Europeană în anul 2008, Small Business Act este primul cadru comprehensiv de politici pentru IMM-uri al Uniunii Europene, menit să ajute IMM-urile să crească și să creeze locuri de muncă. Noul cadru comunitar statuează 10 principii, cu ancorarea ireversibilă a principiului « Think small first » în toate reglementările cu impact asupra IMM-urilor și conține un pachet de măsuri concrete pentru transpunerea în practică a acestor principii, atât la nivelul UE cât și în cele 27 de state membre.

Principiile SBA:

Crearea unui mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera și unde antreprenoriatul este recompensat

Asigurarea posibilității pentru antreprenorii onești care au dat faliment de a beneficia în mod rapid de o a doua

șansă

Definirea regulilor după principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”

IV. Asigurarea reactivității administrațiilor la nevoile IMM-urilor

Adaptarea instrumentelor publice la nevoile IMM-urilor: facilitarea participării IMM-urilor la achizițiile publice și exploatarea mai judicioasă a posibilităților oferite IMM-urilor de a beneficia de ajutoare de stat

VI. Facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și punerea în aplicare a unui cadru juridic și comercial, care să favorizeze punctualitatea plăților în tranzacțiile comerciale

VII. Sprijinirea IMM-urilor pentru a beneficia mai mult de oportunitățile pieței unice VIII. Îmbunătățirea competențelor în cadrul IMM-urilor și a tuturor formelor de inovare IX. Susținerea IMM-urilor pentru transformarea provocărilor de mediu în oportunități

Încurajarea și sprijinirea IMM-urilor pentru a profita de creșterea piețelor globale

În primii doi ani de implementare a SBA s-au evidențiat următoarele rezultate semnificative:

100.000 de IMM-uri au beneficiat de instrumentele financiare ale Programului-cadru pentru Inovare și

Competitivitate (CIP), creând peste 100.000 de locuri de muncă;

a fost adoptată și a început aplicarea directivei privind plățile întârziate, prin care autorităților publice li se cere să își plătească furnizorii în termen de 30 de zile, îmbunătățind fluxul de lichidități al întreprinderilor;

în majoritatea statelor membre, timpul și costurile necesare pentru înființarea unei întreprinderi s-au redus considerabil, scăzând media UE pentru o societate privată cu răspundere limitată de la 12 zile și 485 de Euro în 2007, la 7 zile și 399 de Euro în 2010;

procedurile online eficientizate și oportunitățile de ofertare în consorții au făcut ca participarea la achiziții publice să fie mai ușoară pentru IMM-uri;

a fost deschis în China un centru european pentru IMM-uri, care sprijină accesul IMM-urilor pe piața Chinei.

Small Business Act revizuit, 2011

Reexaminarea SBA la începutul anului 2011 a reiterat opinia că statele membre trebuie să își intensifice eforturile de promovare a antreprenoriatului și a IMM-urilor, pentru susținerea spiritului antreprenorial în climatul economic dificil. Comisia este decisă să continue acordarea priorității pentru IMM-uri.

Pentru a reflecta cele mai recente evoluții economice și pentru a alinia SBA la prioritățile Strategiei Europa 2020 cu scopul îmbunătățirii continue a mediului de afaceri, reexaminarea SBA propune noi acțiuni în mai multe domenii prioritare:

Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru investiții și dezvoltare

facilitarea accesului la garanții pentru împrumuturi acordate IMM-urilor prin mecanisme consolidate de garantare a împrumuturilor;

îmbunătățirea accesului IMM-urilor pe piețele de capital de risc, precum și măsuri orientate către sensibilizarea investitorilor la oportunitățile oferite de IMM-uri;

acordarea pentru toate băncile, indiferent de dimensiuni, a posibilității de a implementa cu ușurință linii de credite ale BEI și instrumente UE.

Reglementare inteligentă pentru a oferi IMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra activităților de bază

legislația îmbunătățită prin introducerea „testului IMM-urilor” de evaluare a impactului în cazul propunerilor legislative ale Comisiei, acordându-se o atenție specială diferențelor între microîntreprinderi, întreprinderile mici și cele mijlocii;

realizarea în statele membre de „ghișee unice” pentru simplificarea procedurilor administrative;

introducerea de ținte cuantificate pentru reducerea „supra-legiferării” practicate frecvent de structurile naționale, prin care se depășesc termenii directivelor UE la transpunerea lor în legislația națională;

Utilizarea deplină a pieței unice

propunere pentru o bază de impozitare consolidată, comună pentru întreprinderi;

măsuri pentru facilitarea recuperării transfrontaliere a creanțelor;

revizuirea sistemului european de standardizare, în scopul realizării unor standarde mai favorabile IMM-urilor și mai ușor accesibile;

orientări pentru utilizarea de către IMM-uri a normelor de etichetare a originii.

Sprijinirea IMM-urilor pentru a face față problemelor globalizării și schimbării climatice

inițiativa de sprijin a IMM-urilor pe piețele externe Uniunii Europene;

o nouă strategie pentru rețele competitive la nivel global; acțiuni specifice privind transferul regional

de cunoștințe între experți în mediu și energie din cadrul Rețelei întreprinderilor europene.

O guvernanță consolidată pentru implementarea SBA, inclusiv prin implicarea organizațiilor de afaceri.

• Planul de acțiuni pentru dezvoltarea antreprenoriatului în UE, 2020

Comisia Europeană va lansa, în toamna anului 2012, un Plan de acțiuni pentru dezvoltarea antreprenoriatului la toate nivelele (european, național, regional), care urmărește dinamizarea antreprenoriatului în Europa în perspectiva anului 2020, prin deblocarea potențialului pentru creștere și locuri de muncă. Elaborarea planului de acțiuni se bazează pe consultarea factorilor decizionali, IMM-uri, organizații și cetățeni din Uniunea Europeană.

Deși se referă la barierele importante în calea dezvoltării IMM-urilor și la măsurile pentru contracararea acestor bariere, acțiunile prevăzute în SBA nu exprimă și modalitățile concrete de creștere a antreprenoriatului la toate nivelele. Noul plan de acțiuni al Comisiei Europene va completa SBA punând accent pe stimularea creșterii antreprenoriatului în Europa.

Planul de acțiuni se adresează acelor domenii în care potențialul antreprenorial poate fi deblocat prin înlăturarea obstacolelor existente.

Concluzii

Pe plan internațional, antreprenoriatul este unanim recunoscut ca generator de prosperitate în societate și element determinant pentru creșterea economică și crearea locurilor de muncă. Susținerea antreprenoriatului a devenit o prioritate în ultimii ani, fiind considerată o soluție pentru ieșirea din criză și stoparea ratei îngrijorătoare a șomajului.

Guvernele din foarte multe țări acordă sprijin și alocă constant resursele aferente pentru susținerea antreprenoriatului, sub diferite forme de ajutor: reglementări mai bune, garanții pentru credite, subvenții de taxe, credite pentru cercetare-dezvoltare sau pentru stimularea startup-urilor.

În raport cu indicatorul global și cu majoritatea indicatorilor detaliați, România are o situație precară, poziționându-se pe ultimele locuri în clasamentele anuale ale evaluărilor comparative, întocmite de Monitorul Global pentru Antreprenoriat.

Valoarea densității IMM-urilor din România este foarte redusă, situându-se la aproape jumătate din media europeană, respectiv 24 IMM-uri/1000 de locuitori în România față de 42 IMM-uri/1000 de locuitori în Uniunea Europeană.

Educația antreprenorială este unul din principalii factori determinanți pentru antreprenoriat. Aceasta joacă un rol major în dobândirea competențelor antreprenoriale cheie, având un impact pozitiv asupra spiritului întreprinzător al tinerei generații, asupra atitudinii și disponibilității pentru inițiativă privată.

România se numără printre cele câteva țări europene care nu au încă o strategie națională pentru educație antreprenorială. Deși în ultimii 10 ani au fost implementate inițiative pentru promovarea educației antreprenoriale, atât în sistemul național de educație cât și sub diverse programe de formare continuă, acțiunile în această direcție sunt disparate, neexistând o coordonare și coerență între ele.

O altă formă de promovare a educației și culturii antreprenoriale este sprijinul financiar nerambursabil acordat constant din bugetul de stat de AIPPIMM și din fonduri europene prin POS-DRU. Eficiența acestor măsuri și a resurselor cheltuite nu poate fi măsurată fără monitorizarea corespunzătoare și evaluarea nivelului de asimilare și de valorificare practică a cunoștințelor de către cursanți, mai ales în cazul programelor naționale.

România ar trebui să elaboreze o strategie națională pentru educație antreprenorială inspirându-se din modelele de succes ale altor state europene. O asemenea strategie ar trebui să prevadă elementele esențiale pentru o dezvoltare coordonată și eficientă a educației antreprenoriale vizând: colaborarea interministerială; consultarea și implicarea stakeholderilor naționali și locali; asigurarea competențelor cheie prin programa națională; sistemele de monitorizare și evaluare, cu ținte și indicatori de măsurare; instruirea profesorilor și, nu în ultimul rând, sursele de finanțare prevăzute.

Bibliografie:

www.strategiimanageriale.ro

www.address.org.ro

www.capital.ro

www.hotnews.ro

www.yumpu.com