Educarea Si Informarea Consumatorilor In Legislatia Nationala

Educarea si informarea consumatorilor in legislația națională

Educarea consumatorilor reprezintă un ansmblu de măsuri, aplicate în mod sistematic, atât de către stat cât și de către organizațiile societății civile, care activează în domeniul protecției consumatorilor, în scopul formării și dezvoltării însușirilor specifice, caracteristice unui consumator bine informat, avizat, activ și capabil de a-și valorifica și a-și apăra la un nivel superior drepturile și interesele sale legitime.

La nivel european se pune un accent foarte mare pe educarea consumatorilor de la vârste tot mai tinere.

3.1. Regulamentul de organizare si funcționare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor

Actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor este  Hotărârea nr. 580/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor publicată în Monitorul Oficial al României nr. 506/12.08.2013. Conform dispozițiilor acestui act normativ, Autoritatea coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor, acționează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor.

Autoritatea este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri.

Printre obiectivele principale ale Autoritatății se numără crearea unui cadru legislativ national in domeniul protectiei consumatorilor compatibil cu cel din Uniunea Europeana și desfasurarea activitatii de informare si educare a cetatenilor privind drepturile pe care le au in calitate de consumatori;

Dintre principale atribuții ale Autorității amintim:

– desfasurarea de activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor persoane fizice cu privire la produsele si serviciile destinate acestora;

– editarea publicatiilor de specialitate in domeniul protectiei consumatorilor;

– sprijinirea asociatiilor de consumatori in actiunea de infiintare si functionare a centrelor de consultanta, informare si educare a consumatorilor;

– informarea în permanentă a consumatorilor asupra produselor si serviciilor care prezinta riscuri pentru sanatatea si securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;

3.2 Ordonanta nr.21/1992 privind protectia consumatorilor

Ordonanta nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, actualizata la data de 1 ianuarie 2012, în capitolul IV “Informarea și educarea consumatorilor” prevede

– Consumatorii au dreptul de a fi informați, in mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel incat să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, in conformitate cu interesele lor, intre produsele și serviciile oferite și să fie in măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, in deplină securitate.

– Informarea consumatorilor despre produsele și serviciile oferite se realizează, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare și caracterizare ale acestora, care se inscriu in mod vizibil, lizibil, ușor de ințeles, intr-o formă care să nu permită ștergerea și să nu fie inscripționate in locuri obscure, să nu fie intrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnică, contract, instrucțiunile de folosire ori altele asemenea, ce insoțesc produsul sau serviciul, in funcție de natura acestuia.

– Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea și/sau marca producătorului, cantitatea și, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-limită de consum/data durabilității minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice și calitative, compoziția, aditivii folosiți, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicații.

– Producătorii și importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligația să iși precizeze adresa poștală a sediului social in elementele de identificare. Producătorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligația să iși precizeze adresa poștală a sediului social unde pot fi contactați.

– Produsele de folosință indelungată trebuie să fie insoțite de certificatul de garanție și, dacă reglementările in vigoare prevăd, de declarația de conformitate, precum și de cartea tehnică ori de instrucțiunile de folosire, instalare, exploatare, intreținere, eliberate de producător.

– Vanzătorii și prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre prețul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care il suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată și toate costurile suplimentare, și să le ofere acestora toate informațiile și documentele tehnice, după caz, care trebuie să insoțească produsul sau serviciul.

– Toate informațiile privitoare la produsele și serviciile oferite consumatorilor, documentele insoțitoare, inclusiv cele referitoare la informațiile privind securitatea produsului și instrucțiunile de utilizare, precum și contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise in limba romană, indiferent de țara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora și in alte limbi.

(6) Fac excepție de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport internațional, documentele elaborate in baza unor acorduri internaționale pe care Romania le-a acceptat și le-a semnat, precum și voucherele turistice internaționale.

– Operatorii economici de transport internațional care iși desfășoară activitatea pe teritoriul Romaniei sunt obligați să ofere in scris consumatorilor, in completare la biletul de transport, indiferent de forma de prezentare a acestuia, informații in limba romană referitoare la: itinerar, program, durată, distanță, locul alocat in mijlocul de transport, condițiile generale de transport, precum și orice alte informații utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.

– Informațiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanție, tariful, riscurile previzibile și, după caz, declarația de conformitate.

– Operatorii economici sunt obligați să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare și funcționalitatea produselor ce urmează a fi vandute; la lansarea pe piață a produselor, aceștia sunt obligați să efectueze demonstrații de utilizare.

– Obligația de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 și 22 nu poate fi inlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional.

– Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmațiilor și indicațiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele și serviciile și care nu pot fi probate.

– Prețurile și tarifele trebuie indicate in mod vizibil și intr-o formă neechivocă, ușor de citit.

– Comercializarea produselor și prestarea serviciilor se fac in locuri și in spații autorizate, conform reglementărilor legale in vigoare.

– Sunt obligatorii afișarea, in mod vizibil, a denumirii unității, a codului unic de inregistrare la registrul comerțului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societății pentru care este autorizată să funcționeze, precum și afișarea și respectarea orarului de funcționare.

– Orarele de funcționare vor fi stabilite, după caz, in conformitate cu hotărarile administrației publice locale.

3.3 Promovarea etichetei ecologice la nivelul consumatorilor

În conformitate cu legislația în vigoare, Ministerul Mediului, are responsabilitatea de a promova schema de etichetare ecologică prin acțiuni de conștientizare și prin campanii de informare a consumatorilor și a operatorilor economici.

Strategia de dezvoltare a produselor/serviciilor etichetate ecologic trebuie să se dezvolte, în primul rând, la nivelul ofertei.

Începand cu 1 ianuarie 2007, data la care România a devenit Stat Membru al Uniunii Europene, aplicarea etichetei ecologice europene se realizeaza în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 1980/2000/CE privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice europene.

Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European si al Consiliului din 25 oiembrie 2009 privind eticheta UE ecologica. Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului nr. 1980/2000/CE este direct aplicabil la nivelul tuturor Statelor Membre, inclusiv România.

Pentru fiecare grupa de produse/servicii exista decizii subsecvente Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr. 1980/2000/CE. Aceste decizii stabilesc criteriile de acordare a etichetei ecologice europene pentru grupele de produse si sunt direct aplicabile la nivelul tuturor Statelor Membre, inclusiv Romania.

La nivel national a fost elaborata HG nr. 236/2007 privind stabilirea unor masuri pentru asigurarea aplicarii Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului nr. 1980/2000/CE din 17 iulie 2000 privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice europene (MO nr. 184/16.03.2007).

Eticheta ecologica europeana trebuie sa furnizeze consumatorilor informatii de incredere referitoare la impactul produselor/serviciilor asupra mediului pe parcursul intregului lor ciclu de viata (productie, ambalaj, distributie, utilizare, eliminare), garantand calitatea utilizarii acestora.

Consumatori trebuie informati de importanta criteriului ecologic de care ar trebui sa tina cont la achizitionarea produselor si la utilizarea serviciilor. In general, expresia de "criteriu ecologic" este asociata altor motivatii si cerinte ale consumatorilor: (sanatatea, economia, placerea, facilitatea, progresul, etc) precum si altor caracteristici ale produsului (calitate, pret, estetica, marca, fiabilitate, etc).

Multi consumatori nu vor cauta produsele etichetate ecologic in raioanele magazinelor. Eticheta ecologica europeana este cea care trebuie "sa vina" catre ei. Difuzarea informatiilor in magazine, panouri cu eticheta ecologica europeana, dispunerea produselor in raion sunt elemente de marketing care pot favoriza cumpararea produselor etichetate ecologic.

Pretul produsului/serviciului ramane un criteriu foarte important in alegerea facuta de consumatori: compararea pretului unui produs/serviciu etichetat ecologic cu altul din aceasi categorie influenteaza mult decizia cumparatorilor. Faptul ca un produs/serviciu ecologic trebuie sa fie mai scump decat celelalte din aceeasi categorie de produse/servicii este un obstacol in schimbarea comportamentului consumatorilor.

Promovarea si mediatizarea etichetei ecologice europene in randul consumatorilor trebuie sa se realizeze in doua moduri:

– prin dezvoltarea unei strategii de "educatie ecologica" cu scopul de a schimba comportamentul consumatorilor in procesul de cumparare, fara a ne limita doar la difuzarea de informatii;

– prin dezvoltarea de "instrumente de marketing si publicitate" care sa se adreseze nevoilor specifice consumatorilor, fara a se cauta atingerea unui scop pedagogic de protectie a mediului.

Mijloace de mediatizare a etichetei ecologice europene la nivelul consumatorilor (campanii de informare)

– prezenta "pe mari suprafete" – promovarea etichetei ecologice europene in magazine, supermarket-uri sau alte puncte de vanzare care detin produse etichetate, prin distribuirea de pliante, brosuri informative, etc

– crearea de website-uri

– televiziunea

– presa scrisa – in general, presa scrisa ofera posibilitatea de a furniza mai multa informatie, iar pentru mediatizarea etichetei ecologice europene informarea este cel mai important aspect

– afisele

– anunturi publicate in principalele ziare si reviste care apar zilnic

– publicitatea la radio

– participarea ONG-urilor

– participarea scolilor – prin cursuri informative

Eticheta ecologica europeana reprezinta un simbol grafic insotit de un scurt text descriptiv, aplicat pe produs, ambalaj, intr-o brosura sau in alt document informativ care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.Simbolul etichetei ecologice europene este o floare cu petale sub forma de stelute.

Eticheta ecologica europeana (Floarea Europeana), creata de Comisia Europeana in 1992, este o schema unica de certificare pentru a ajuta consumatorii sa distinga produsele/serviciile verzi, care nu afecteaza mediul.

In ultimii 10 ani, eticheta ecologica europeana a devenit un simbol de dimensiune europeana pentru produse/servicii.

Eticheta ecologica europeana are urmatoarele obiective:

– incurajarea industriei de a proiecta si realiza produse care sa aiba un impact minim asupra mediului in timpul fazelor de productie, de distributie, de consum si utilizare, chiar si in timpul eliminarii, dupa folosire;

– sa furnizeze consumatorilor cele mai bune informatii asupra impactului asupra mediului al produselor/serviciilor.

Eticheta ecologica europeana identifica performanta de mediu generala a produselor/serviciilor bazata pe analiza ciclului de viata. Ameliorarea calitatii mediului depinde de comportamentul responsabil al consumatorilor. Producatorii, importatorii, prestatorii de servicii si comerciantii sunt cei care trebuie sa ofere produse/servicii cu impact minim asupra mediului si au rolul de a informa clientii asupra importantei alegerii acestora.

Eticheta ecologica europeana este:

– credibila (Eticheta ecologica europeana este bazata pe studii stiintifice. Criteriile de atribuire se realizeaza pe baza unei analize stiintifice a impactului produsului pe tot parcursul ciclului sau de viata.

– fiabilă (Eticheta ecologica europeana este acordata de Ministerul Mediului. Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice este un organ consultativ cu rol in evaluarea dosarului.

– vizibilă (Eticheta ecologica europeana acopera o gama larga de produse, contribuind la alegerea cumparatorului prin simbolul sau aplicat pe acestea).

– are o dimensiune europeană (Eticheta ecologica europeana este “pasaportul” care autorizeaza libera circulatie a produselor pe teritoriul european.

– selectivă (Eticheta ecologica este acordata numai acelor produse/servicii cu un impact minim asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viata.

– functioneaza pe baza analizei criteriilor (Criteriile de acordare se bazeaza pe studii care analizeaza impactul produsului/serviciului asupra mediului de-a lungul intregului ciclu de viata, incepand cu extractia materiilor prime in perioada de pre-productie si continuand cu productia, distributia si eliminarea finala a acestuia.

– este voluntara (Operatorul economic nu este obligat sa aplice eticheta ecologica europeana pe produse/servicii.Este o alegere voluntara a acestuia).

Schema de etichetare ecologica este parte a unei strategii europene care promoveaza productia si consumul durabil.

Promovarea produselor etichetate ecologic contribuie la utilizarea eficienta a resurselor si la un nivel ridicat de protectie a mediului.

Eticheta ecologică europeană

– promoveaza conceperea, comercializarea si utilizarea produselor/serviciilor care au un impact redus asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viata

– are un caracter selectiv

– atesta calitatea utilizarii unui produs/serviciu si calitatea sa ecologica

– garanteaza o selectivitate a produselor/serviciilor prin nivelul de exigenta a criteriilor care stau la baza acordarii ei

– are un caracter dinamic si evolutiv;

– este atribuita pentru o anumita perioada de timp echivalenta cu valabilitatea criteriilor 
(3-5 ani), urmand ca solicitarea acesteia sa fie reinnoita.

– are un caracter voluntar

Avantajele etichetei ecologice europene pentru operatorii economici

– sporeste increderea clientilor (Daca obiectivul operatorului economic este acela de a creste fidelitatea clientilor si increderea pentru produse sale, eticheta ecologica europeana este un real suport, aceasta fiind cel mai bun mijloc de a raspunde intrebarilor din ce in ce mai multe ale consumatorilor, oferindu-le o informare mult mai fiabila asupra produselor, fondata pe baze stiintifice).

– intareste imaginea firmei (Eticheta ecologica europeana contribuie la consolidarea pozitiei firmei in fata clientilor, in ceea ce priveste angajamentul luat in lupta pentru protectia mediului).

– îmbunatateste imaginea de marca (Eticheta ecologica reprezinta un "alt semn de calitate" pentru produse, capabil sa imbunatateasca imaginea de marca)

Conform Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică eticheta ecologică a Uniunii Europene poate fi acordată produselor și serviciilor ale căror efecte asupra mediului înconjurător sunt cel mai puțin dăunătoare față de restul produselor din aceeași grupă *. Criteriile de acordare se stabilesc pe baza unor informații științifice privind întreg ciclul de viață al produselor, mergând de la elaborarea până la eliminarea acestora.

Eticheta poate fi acordată tuturor mărfurilor sau serviciilor distribuite, consumate sau utilizate pe piața comunitară contra cost sau gratuit. Eticheta nu se aplică medicamentelor de uz uman sau veterinar și nici dispozitivelor medicale.

Acordarea etichetei se face ținând cont de obiectivele europene în materie de mediu și de etică. Este vorba în special de:

– efectele produselor și serviciilor asupra schimbărilor climatice, naturii și biodiversității, consumului de energie și de resurse, generării de deșeuri, poluării, emisiilor și eliberării de substanțe periculoase în mediu;

– înlocuirea substanțelor periculoase cu substanțe mai sigure;

– caracterul durabil și posibilitatea reutilizării produselor;

– impactul final asupra mediului, inclusiv în ceea ce privește sănătatea și siguranța consumatorilor;

– respectarea standardelor sociale și etice, ca de pildă codurile internaționale de muncă;

– luarea în considerare a criteriilor stabilite pentru alte etichete de la nivel național sau regional;

– reducerea testării pe animale.

Eticheta nu poate fi acordată produselor care conțin substanțe clasate prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 ca fiind toxice, periculoase pentru mediu, cancerigene sau mutagene, sau substanțe care intră sub incidența cadrului regulamentar de gestionare a substanțelor chimice.