EdiTURA.MĂIASTRA’BUCURESTI-l991 i -,.:, Intr-o epocă, pe care o putem numi pre științifică, umanității nu-i era greu să-și interpreteze visele. Cei… [619140]

SIGMUND FREUD
interpretarea viselor
Traducere de Nicolae Anghel
EdiTURA.MĂIASTRA'BUCURESTI-l991
i
-,.:, Intr-o epocă, pe care o putem numi pre științifică, umanității nu-i era greu să-și
interpreteze visele. Cei care și le aminteau la trezire, le considerau ca o manifestare
binevoitoare sau ostil ă a puterilor superioare, zei sau demoni. Odat ă cu nașterea
spiritului științific toată această ingenioasă mitologie a fost devansat ă de psihologie
și, în zilele noastre to ți savanții, cu excepția unui mic număr, sînt de acord să atribuie
visul activității psihice a însuși celui care doarme.
Totodată, ipoteza mitologic ă fiind respinsă, a devenit necesar s ă se caute visului noi
interpretări. In ce condiții se produce visul ? Care s înt relațiile sale cu activitatea
psihică din starea de veghe ? Cum s înt susceptibile excita țiile venite din exterior s ă-l
influențeze pe cel care doarme ? De unde provin aceste detalii care, prea adesea,
repugnă gîndirii omului treaz și această discordanță între mijloacele de expresie ale
visului și stările afective care-l întovărășesc ? De unde vine, în cele din urmă,
instabilitatea visului ? De ce la trezire el este respins de c ătre gîndire ca un element
străin și se șterge, integral sau par țial, din memorie ? Aceste întrebări, care de
secole cer un răspuns, n-au găsit pînă azi unul satisfăcător.
Problema care ne intereseaz ă în primul rînd, cea a semnifica ției visului, se prezint ă
sub două aspecte: se caut ă semnificația visului din punct de vedere psihologic și
locul iui în seria fenomenelor psihice; mai mult, se dore ște să se afle dacă visul este
susceptibil de interpretare și dacă conținutul visului, ca orice alt produs psihic c ăruia
am fi tentați să-l asimilăm, prezintă un "sens".
Considerînd starea actuală a problemei, ne afl ăm în prezența a trei tendințe distincte.
.
»ș Prima, care pare s ă fie un ecou tîrziu al epocii în care visului i se atribuia o origine
supranaturală, își găsește expresia la un anumit num ăr de filosofi. Pentru ei,
producerea visului și-ar avea principiul într-o stare specială a activității psihice.
Aceasta ar fi un gen de înălțare a sufletului la o stare superioara. Aceasta este, spre
exemplu, opinia lui Șchubert: "Prin vis, spiritul se eliberează de obstacolele naturii
exterioare, sufletul scapă de lanțurile senzualității".JFără a merge atît de departe,
alții afirmă totuși că vjseleZjînt, în esență, excitjațu j3sjhice, că sînt manifestări ale
anumitor forțe psihice^ pe care starea de veghe le împiedică să se dezvolte liber.
Fapt este că în anumite domenii (spre exemplu, cel al memoriei) majoritatea
observatorilor atribuie manifest ărilor visului o superioritate evident ă.
< In ceea ce îi privește pe medicii care scriu despre vis, ei profeseaz ă, în general, o
opinie diametral opus ă celei a filosofilor. Ei acord ă cu greu visului valoarea unui
fenomen psihic. El__ar fi provocat, dup ă ei, de către excitațiile^ corporafe și
senzoriale pe care le resimte cel care""doarme, at ît~de Ia lumea "exterioar ă cît și de
la propriile organe interne. In acest caz, con ținutul visului ar fi, deasemenea, lipsit de
sens și la fel de imposibil de interpretat ă precum notele scoase la întîmplare pe
claviatură de către o mînă neexperimentată în muzică, iar definiția visului ar fi, pur și
simplu, aceasta: "Un proces material totdeauna inutil și foarte adesea morbid" (Bing).
Toate semnele caracteristice ale visului se explic ă atunci prin activitatea incoerent ă a
anumitor grupuri de celule care r ămîn în stare de veghe în creier, sub imperiul
acestor excitații fiziologice, în timp ce restul organismului se afl ă cufundat în somn.
7 Sentimentul popular, influen țat mediocru de către aceste aprecieri ale științei și
puțin riguros cu privire la originile profunde ale visului, se încăpățînează în antica sa

credință. Pentru el, visul are un sens și acest sens ascunde o previziune*/ Pentru a o
elibera din conținutul visului, care este adeseori mult prea confuz și misterios, este
necesar să se aplice anumite procedee de interpreta-
Scherner. Trtumphantasle, Volkelt
re, iar aceste procedee constau, în general, în înlocuirea conținutului visului, așa
cum a rămas el în memorie, printr-un alt con ținut. Transpunerea se poate face în
amănunt, cu ajutorul unei "chei" care nu trebuie s ă varieze. Se poate,
deasemenea, înlocui dintr-o data obiectul esențial al visului printr-un alt obiect fața
de care primul n-ar fi dec ît .simbolul.
Oamenii serioși zîmbesc la aceste copilării, căci noi știm cu toții că "a visa
înseamnă a te înșela".
II
Mare mi-a fost surpriza c înd, într-o zi, am remarcat c ă cea mai corectă concepție
despre vis nu trebuie c ăutată la medici ci la profani, unde ea r ămîne încă ascunsă,
pe jumătate, de superstiție! In ceea ce prive ște visul, am ajuns la concluzii
neprevăzute, care mi-au fost oferite de o nou ă investigație psihologică, aceeași care
mi-a adus mari servicii în tratamentul angoaselor, obsesiilor, ideilor delirante și a altor
conflicte și care, de atunci, a fost adoptat ă sub numele de "psihanaliz ă" de către o
întreagă școală de cercetători. Majoritatea acestor practicieni nu au putut s ă nu
recunoască numeroase analogii între vis și tulburările psihologice de toate genurile
care se constată în starea de veghe. Ni s-a p ărut deci interesant s ă aplicăm
imaginilor visului acela și procedeu de investiga ție care și-a dovedit virtuțile față de
imaginile psihopatice. Ideile de angoas ă și ideile de obsesie s înt străine unei
conștiințe normale, exact cum s înt visele față de o conștiință în stare de veghe.
Originea lor, ca și cea a visului, se cufund ă încă în inconștient. Dacă s-a apreciat
drept interesant, din punct de vedere practic, studiul na șterii și dezvoltării acestor
imagini psihopatice, aceasta s-a datorat faptului c ă a fost demonstrat experimental
că este suficientă descoperirea căilor inconștiente prin care ideile morbide ale unui
individ întîlnesc restul conținutului lui psihic pentru ca simptomul nevrotic s ă fie
rezolvat și ca ideea morbid ă să devină complet reprimabil ă. Psihoterapiei i se
datorează, deci, procedeul de care m ă folosesc pentru a rezolva problema visului.
Acest procedeu este u șor de descris, dar aplicarea sa necesit ă experiență și
abilitate. Să presupunem că avem de-a face cu un bolnav afectat de ideea de
angoasă. II vom invita să-și fixeze atenția asupra acestei idei, dar
8
nu cum a făcut-o în alte rînduri, ca să bată cîmpii, ci pentru a-i scruta cu claritate
toate fețele și a-i destăinui medicului, fără rezervă, orice îi va trece prin minte. Cel
mai adesea, bolnavul începe prin a răspunde că atenția sa este incapabil ă să
sesizeze ceva. Trebuie s ă fie contrazis și să i se afirme energic c ă este imposibil să
nu i se prezinte nici un fel de imagini. Si, de fapt, se va ajunge cur înd să se producă
o mulțime de idei și de asociații de idei; dar ele vor fi, cu regularitate, precedate de o
remarcă a pacientului prin care el le va declara absurde sau insignifiante, ori va
pretinde că ele i-au venit în minte din întîmplare, fără să fie legate prin ceva cu tema
propusă. Se observă atunci că, în mod sigur, tocmai aceast ă autocritică este cea
care l-a împiedicat pe bolnav s ă-și exteriorizeze imaginile sau chiar s ă le
conștientizeze. Dacă poate fi convis ca, renun țînd la criticarea ideilor sale, s ă
continue pur și simplu să enunțe toate asociațiile, pe care un efort sus ținut al atenției-
le face să-i vină în minte, se obține un material psihic care se afl ă în legătură directă
cu ideea morbidă inițială și permite descoperirea asocia țiilor existente între această
ideeși viața psihică a bolnavului, gra ție cărora medicul va sf îrși prin a înlocui ideea

morbidă cu o idee nouă, adaptată exact cerințelor psihologice ale pacientului s ău.
Nu este locul aici pentru a se examina ipotezele pe care se bazeaz ă această
experiență, nici concluziile care se -desprind din faptul c ă ea este infailibilă. Este
suficient să spunem că fixîndu-ne atenția asupra asociațiilor "involuntare", asupra
celor "care ne împiedică să gîndim", asupra celor pe care autocritica se gr ăbește să
le respingă ca fiind insignifiante ob ținem, alături de ideea morbid ă, un material care
ne va permite s-o elimin ăm. Dacă se încearcă procedeul de către cineva asupra sa
însuși, cel mai bun mijloc de a sus ține experiența este acela de a nota în scris, pe
măsură ce se prezintă, ideile a căror apariție nu se explică.
Aș vrea acum să arăt rezultatul la care se poate ajunge aplic înd această metodă la
interpretarea visului. In principiu, orice vis s-ar preta în mod egal la demonstra ția
mea, dar eu prefer, din diferite motive, s ă-l aleg pe cel pe care l-am avut noaptea
trecută.Este scurt,ceea ce ne per-
mite sâ-l folosim și ceea de am reținut din el este absurd și confuz, așa cum am dorit.
lata conținutul acestui vis pe care l-am notat imediat dup ă trezire:
O reuniune la o masă – sau la o masa de restaurant. Se serve ște piure de spanac.
Doamna EX. este a șezată lîngă mine și este întoarsă în întregime spre mine. Ea
îmi pune familiar mîna pe genunchi. Eu fac un gest pentru a-i îndepărta mîna.
Atunci ea îmi spune: "Ați avut întotdeauna ochi at ît de frumoși". Si eu disting,
confuz, ceva care seamănă cu un desen reprezentînd doi ochi sau sticlele unei
perechi de ochelari.
Iată visul, sau cel puțin, iată ce am putut eu s ă notez.. II găsesc obscur, insignifiant și
aproape surprinz ător. Doamna E.L. este o persoan ă cu care eu am -avut vagi rela ții
de prietenie și cu care, după cîte știu, n-am dorit să am altele. Este mult ă vreme de
cînd n-am mai văzut-o, și nu cred să fi auzit vorbindu-se de ea în ultimul timp. Nu
întîlnesc, în desfășurarea acestui vis, nici o urm ă de afectivitate.
Cu cît reflectez mai mult asupf â lui, cu atît îmi pare mai puțin inteligibil. Trebuie s ă
procedez acum la examenul meu introspectiv și să notez, fără părtinire, dar și
necritic, ideile care-mi vor veni în minte. Dar nu-mi trebuie mult timp pentru a-mi da
seama că această muncă este mult mai ușoară dacă descompun mai întîi visul și
elementele sale și dacă grupez, în jurul acestor fragmente izolate, ideile care se
leagă între ele.
Reuniune, Masă sau Masă la restaurant.Imi amintesc mai întîi incidentul cu care s-a
încheiat seara de ieri. Pe c înd plecam de la o mic ă reuniune în tovărășia unui
prieben, acesta s-a oferit s ă ia o mașină și să mă conducă acasă. "îmi place așa de
mult, adăugă el, inventarea taximetrului. II cauți din ochi, îl ocupi, te îndepărtezi…"
După ce am urcat în mașină și șoferul -a potrivit în așa fel geamul încît să se poată
vedea suma taxat ă, 60 helleri, am reluat glumind: "Abia ne-am a șezat și iată-ne
îndatorați. Taximetrul este ca masa la restaurant, sim ți că devii avar și egoist, obligat
fiind să te gîndești la suma care cre ște. Ea crește prea repede și ți-e teamă că n-o
să-ți ajungă banii. La masă la restaurant am întotdeauna aceast ă preocupare puțin
comică de a nu lăsa prețul con-
10
V
ga- –
sumației să se stabilească în detrimentul meu". Si am citat, recunosc, f ără cine știe
ce legătură, două versuri ale lui Goethe:
"Voi ne dați viață,
Voi ne lăsați ca, săraci, să contractăm o datorie…"
O a doua idee relativ ă la masa la restaurant: cu/ c îteva săptămîni în urmă, aflîndu-

mă la masă într-un han din Tyrol, am avut o discu ție cu soția mea. Mi-a displ ăcut că
ea făcea oferte de vînzare unor persoane cu care eu vroiam cu orice pre ț să evit
relațiile comerciale. Am rugat-o s ă nu le dea atenție acelor străini și să se ocupe de
mine. Aici îmi pare că, într-un fel sau altul, m ă simțisem frustrat de masa aceea.
Ceea ce mă frapează acum,deasemenea, este contrastul dintre atitudinea so ției
mele la acea mas ă și cea pe care a luat-o în vis doamna E.L. care se întorsese în
întregime spre mine.
Altă remarcă: acest detaliu din visul meu este reproducerea unei mici scene care a
avut loc între soția mea și mine pe vremea c înd eu îi făceam curte pe ascuns. Ea m ă
mîngîiase pe sub masă, ca răspuns la o scrisoare în care o cerusem în căsătorie. In
vis, persoana străină E.L. este cea care o înlocuiește pe soția mea.
Doamna E.L. este fiica unui om c ăruia eu i-am datorat c îndva bani. Aici descop ăr o
relație nebănuită între detaliile visului meu și ideile pe care el mi le treze ște.-
^p^cJjjnȚnăreșUlanțul asocia^iloj^care porne ște
ș^p^JjȚșț ^j^
de la unul dintre~elementele~ vTsului, te~g ăsești condus
element. AltTeTspus^~exist ă fntre
ideile stimulate de vis leg ături care nu sînt discernabile în visul însuși.
Cînd o persoană pare să conteze pe serviciile alteia, f ără să-și dea ea însăși cea mai
mică osteneală, în ce termeni se obi șnuiește să i se reproșeze ? I se spune: "Crede ți
că sîntem aici pentru ochii dumneavoastr ă frumoși ?" Astfel încît, cuvintele
pronunțate în visul meu de doamna E.L.: "A ți avut întotdeauna ochi at ît de frumoși",
nu semnifică altceva decît: "Ceea ce s-a făcut, s-a făcut din dragoste pentru
dumneavoastră; ați avut întotdeauna gratuit ceea ce v-a ți dorit". Bineînțeles că este
adevărat contrariul. Prietenii mei m-au f ăcut întotdeauna să plătesc scump serviciile
lor.Iată de ce curii
sa gratuită cu mașina, ieri seara, cu prietenul meu, m-a frapat ca o împrejurare de
excepție.
Pe de altă parte, celuilalt prieten, la care am fost ieri sear ă la cină, i-am fost adesea
îndatorat. Intr-o alt ă zi, am ratat o ocazie s ă mă achit față de el. Nu i-am făcut decît
un singur cadou, o cup ă veche cu doi ochi picta ți pe ea. Ea se nume ște "Ochială" și
te ferește de deochi. Prietenul de care vorbesc este oculist. Ieri sear ă i-am cerut,
deasemenea, am ănunte despre un bolnav pe care i-l trimisesem s ă-l consulte într-o
problemă de ochelari.
Remarcăm aici că aproape toate elementele visului meu se reg ăsesc în ideile
de mai sus. R ămîne să ne întrebăm ce reprezintă piureul de spanac servit la
masă. Ei bine, piureul evoc ă o altă scenă, care s-a petrecut într-o altă zi la mine
acasă, pentru că un copil – acela chiar poate s ă-și revendice ochi frumo și – a refuzat
să mânînce piure. Eu, deasemenea, în copilărie aveam oroare fa ță de această
legumă și doar mai tîrziu mi s-au schimbat gusturile și am apreciat-o.
Astfel încît, menționarea acestei m încări atașează la imaginea băiețelului pe cea a
propriei mele copil ării. "Consideră-te fericit că ai piure de spanac, spunea mama,
care dezaproba aceste maniere, mul ți copii ar fi foarte mul țumiți să fie în locul
tău". Aceasta mă duce cu gîndul la obligațiile părinților față de copiii lor și cuvintele lui
Goethe:
"Voi ne dați viață,
*° Voi ne lăsați ca, săraci, să contractăm datorii…",
alăturate de cele de mai înainte, dobîndesc un sens nou.
Să ne oprim și să aruncăm o privire asupra rezultatelor la care am
ajuns pînă aici. prin analiza acestui vis. Am început prin a izola toate detaliile,

rupînd astfel legătura care le alătura unul de altul. Apoi, pornind de la fiecare din
aceste detalii, am urm ărit asociațiile de idei care mi le trezea. Am ob ținut, prin acest
mijloc, un ansamblu de g înduri și reminiscențe, printre care am recunoscut
un număr considerabil de elemente esen țiale ale vieții mele intime. Materialul adus
astfel la lumină, prin analiza visului, se g ăsește în relații strînse cu visul însuși. Dar
un simplu examen al con ținutului visului nu mi l-ar fi descoperit. Visul era
incoerent, neinteligibil și lipsit de orice element afectiv. In ideile pe care eu le des-
12
fâșor în spatele său se simte, dimpotriv ă, o afectivitate
intensă" și bine motivată. Aceste idei se înlănțuie într-o
logică perfectă și, în aceste asociații, imaginile care au
cea mai mare importan ță se reproduc mai frecvent dec ît
altele. In conținutul visului pe care l-am propus ca
exemplu, unele din aceste idei esen țiale nu sînt
reprezentate: opozi ția dintre "interesat" și "dezinteresat",
noțiunea de "datorie" și cea de "cadou". In acest ghem de
gînduri care mi s-a relevat prin analiz ă aș putea, strîngînd
mai tare firele, să arăt că ele tind toate către un nod
unic. Dar, alături de interesele științei există interese
personale care-mi interzic formal s ă public o lucrare de
acest gen. Ar trebui pentru aceasta s ă descopăr unele
dintre sentimentele mele intime, care mi-au fost relevate
prin analiză, dar pe care nu-mi place s ă mi le mărturisesc
mie însumi. Este mai bine s ă tac. Si dacă sînt întrebat de
ce n-am ales un vis pe care s ă-l analizez fără rezerve, de o
manieră în care cititorul să pătrundă mai bine sensul și
legătura dintre ideile oferite, r ăspunsul este simplu: orice
vis pe care aș fi putut să-l aleg s-ar reduce în cele din
urmă la aceleași elemente dificil de comunicat și m-ar
obliga la aceeași discreție. Dificultatea nu va fi mai mic ă
dacă supun analizei visul unei persoane str ăine. Ar trebui,
cel puțin, ca aceasta să se facă în astfel de circumstan țe
încît să pot ridica toate v ălurile fără a-l trăda pe cel care
mi-ar fi comunicat visul.
Pot de acum să concep visul ca un substitut al oric ârui conținut sentimental și
intelectual al asocia țiilor de idei la care analiza m-a f ăcut să ajung. Nu știu încă
prin ce proces aceste idei au dat na ștere visului, dar pot s ă afirm deja că este o
greșeală să nu se vadă în acesta decît un fenomen material f ără importanță pentru
psihologie și care nu are altă cauză decît activitatea persistent ă a unor grupuri de
celule în timpul somnului.
Remarcăm aici că conținutul visului este mult mai scurt dec ît tot acest ansamblu de
idei al căror substitut^, pare s ă fie. In al doilea rînd, analiza ne arat ă că ceea ce a
provocat visul este o împrejurare insignifiant ă din seara precedent ă.
Bineînțeles, eu n-aș vrea să trag concluzii generale din analiza unui singur vis.Dar
cînd experiența îmi va ară-
13
ta că primul vis avut, deîndată ce-l supun analizei de mai sus, îmi dă înlănțuiri de idei
asemănătoare, că aceste idei nu numai că sînt judicios legate între ele, dar chiar reproduc
parțial elementele visului, poate că atunci voi fi în drept să afirm că asociațiile de idei
observate prima oară nu sînt un efect pur al întîmplării. Si mă voi crede, poate, autorizat să

stabilesc terminologia noii mele lucrlfri.
Visul, așa cum l-am găsit în memoria mea, îl opun materialului care-mi va fi mai tîrziu oferit
de analiză. Pe primul îl numesc conținutul manifest al visului. Pe cel de al doilea îl numesc,
fără altă distincție prealabilă, conținutul latent al visului.
Mă găsesc acum în fața a două noi probleme pe care nu le-am formulat pînă acum:
1. Prin ce proces psihic conținutul latent al visului s-a transformat în acest
conținut manifest pe care îl găsesc în memoria mea la trezire ?
2. Pentru care motive a fast găsită necesară această transformare ?
Procesul de transformare a visului latent în vis manifest îl voi numi lucrarea visului. Munca
opusă, cea care duce la o transformare în sens invers, o voi numi travaliul analizei. De
celelalte probleme privind natura incitării la vis, originea materialului visului, sensul său
probabil, funcția sa, motivele care-l fac să fie uitat atît de ușor mă voi ocupa mai tîrziu, cînd
voi trece de la problema visului manifest la cea a conținutului său latent.
Făcînd aceasta, voi evita cu cea mai mare grijă confuzia dintre visul manifest și ideile latente
ale visului, căci m-am gîndit adesea că dacă se întîlnesc în literatură atîtea date false și
contradictorii despre viața visului, aceasta se datorează faotului că scriitorii ignoră cel mai
adesea că visul conține gînduri latente și că este important ca acestea să fie mai întîi degajate
prin analiză.
L
14
III
Transformarea gîndurilor latente ale visului în conținutul său manifest merită să rețină
întreaga noastră atenție, deoarece ea este primul exemplu cunoscut al manierei în care
un material psihic trece dintr-o formă de expresie perfect inteligibilă într-o alta, la
înțelegerea căreia noi nu ajungem decît printr-o muncă metodică.
Referitor la relațiile care există între conținutul latent al visului și conținutul său
manifest, visele pot fi împărțite în trei categorii:
– Pe primul loc plasăm v isele clare și rezonabile care par împrumutate direct din viața
noastră conștientă. Aceste vise se produc adesea. Ele sînt scurte și nu ne interesează
deloc, pentru că ele n-au nimic care să surprindă, nimic care să frapeze imaginația.
Existența unor asemenea vise este cel mai bun argument contra teoriei care susține că
visul ar fi un produs al activității izolate al cîtorva grupuri de celule. Ele nu atestă în nici
un fel existența unei activități psihice reduse sau •fragmentate și, totuși, noi nu ezităm să
le recunoaștem caracterele visului, nu le confundăm niciodată cu producțiile stării de
veghe.
lț . Pe locul secund avem grupa v iselor rezonabile, al căror sens, oricît de clar, ne
uluiește pentru că nimic, în ceea ce ne privește, nu justifică astfel de preocupări. Acesta
este, spre exemplu, cazul în care visăm că unul dintre părinți, care ne este drag, moare
de ciumă, deși n-avem nici un motiv să ne temem de acest eveniment sau să-l credem
posibil. Ne întrebăm cu surprindere: "De unde-mi poate veni această idee ?"
. , In sfîrșit, a treia grupă cuprinde visele care sînt
~ lipsitg deopotrivă de sens și clarita te^ care sînt
incoerente, obscure șf~absurde. De altfel, sub această
formă ele se prezintă cel mai adesea și pentru aceasta
mpdicii, care nu atribuie viselor decît o importanță medi-
15
ocrâ, refuză să vadă în ele altceva decît produsul unei activități psihice reduse. Să spunem în
plus că, într-o manieră generală, rareori visele oarecum lungi și neîntrerupte să nu
prezinte unele trăsături de incoerență. Se poate concluziona, din cele de mai sus, că opoziția
dintre conținutul latent al visului și conținutul său manifest nu are importanță decît pentru

visele din a doua și îndeosebi din a treia categoriei Acestea sînt cele în care se întîlnesc
enigmele care nu pot fi rezolvate * decît înlocuind conținutul manifest cu conținutul latent. [t
Analiza pe care am expus-o mai înainte este aceea a unui vis din această categorie,
deopotrivă confuz și neinteligibil. Dar, în ciuda așteptării noastre, ne-am lovit de motivele
de discreție care ne-au împiedicat să dezvoltăm temeinic analiza noastră < și, după
cîteva încercări de același gen, ne credem îndreptățiți să presupunem ceea ce jrmează:
Intre caracterul confuz și incomprehensibil al visului și rezistența care se resimte la
dezvăluirea gîndirii latente există un raport secret și necesar.
Vom căuta să știm de ce natură este acest raport, dar mai înainte este de dorit să ne îndreptăm
atenția spre visele mai simple din prima categorie, cele în care conținutul manifest și
conținutul latent se confundă de o asemenea manieră că lucrarea visului,pare aici nulă.
Examenul acestor vise mai este necesar și dintr-un alt punct de vedere. Acesta este tipul după
care se formează visele copiilor, vise coerente și întotdeauna perfect clare. In treacăt fie zis,
acesta ar fi un motiv în plus de a nu reduce visul la o activitate parțială a creierului în somn,
căci de ce această reducere a funcțiilor psihice ar fi proprie somnului adultului și nu și celui al
copilului ? Totodată, procesele psihice 1& copil fiind extrem de simplificate, studiul lor ne
pare a fi o pregătire necesară pentru studiul psihologiei adultului.
Voi da aici, ca exemple, cîteva vise ale copiilor pe care am avut posibilitatea să le culeg.
O fetiță de nouăsprezece luni este ținută la regim o zi pentru că a vomitat dimineața. După
spusele bonei, răul i-a fost provocat de căpșuni. In noaptea următoare fetița pronunță în vis
mai întîi propriul său nume și apoi "căpșună…tartină…coș".Deci,fetița visează că mănînc" și
16
vede în meniul său, în mod precis, lucrurile de care se așteaptă să fie lipsită.
._ Un băiețel de douăzecișidouă de luni vede, tot în vis, o plăcere refuzată: în ziua precedentă
el trebuise s8-i ofere unchiului său un paner cu cireșe din care lui nu i s-a permis să mănînce
decît una singură. Trezindu-se dimineață, el a declarat încîntat: "Herman a mîncat toate
cireșele".
O fetiță de trei ani și trei luni a făcut o plimbare cu barca, plimbare prea scură după gustul ei,
căci a început să plîngă în clipa cînd a coborît. A doua zi, ea a povestit că s-*a plimbat pe lac
în timpul nopții. Ea își continuase, deci, în vis, distracția întreruptă.
Un băiețel de cinci ani și trei luni se arată prost 'dispus în timpul unei excursii în regiunea
Dachstein. La fiecare nou urcuș întreba dacă acolo era Dachstein și sfîrși prin a refuza să
meargă cu ceilalți pentru a vedea cascada. Atitudinea sa, care a fost pusă pe seama oboselii,
și-a găsit explicația a doua zifc el declară la trezire că a visat că urca pe Dachstein. El crezuse
că scopul plimbării era ascensiunea pe Dachstein și, nevăzînd muntele, se simțise frustrat,
după care visul îl despăgubise de decepția zilei.
Același exemplu la o fetiță de șase ani, în plimbare cu tatăl ei și pe care ora tîrzie i-a obligat să
se întoarcă, fără să-și fi atins scopul. Ea remarcă un stîlp indicator pe care se citea numele
unui alt loc de excursie și tatăl ei îi promise s-o ducă acolo altă dată. A doua zi dimineața, ea
povesti tatălui ei că visase că făcuseră împreună prima excursie și apoi p*e cea de-a doua.
Este lesne de observat că toate aceste vise ale copiilor sînt identice într-un punct. Ele
realizează dorințele care s-au născut ziua și care n-au fost satisfăcute. Ele sînt deci, direct, fără
înconjur* dorințe realizate.
Iată încă un vis de copil, neinteligibil la prima vedere, dar care nu face altceva decît să
realizeze o dorință. O fetiță de aproape patru ani, a fost adusă de la țară la oraș, datorită unei
poliomielite. Ea și-a petrecut noaptea la o mătușă fără copii, într-un pat disproporționat de
mare față de talia ei. A doua zi dimineața ea a relatat
17
că a visat că patul devenise mult prea mic, astfel încît nu mai avea loc în el. Enigma
acestui vis, ca realizare a unei dorin țe, este ușor de dezlegat. Cine nu știe că pentru

copii, un lucru este cel mai dorit dintre toate: s ă devină mare ! Dimensiunile patului îi
amintiseră fetiței,, cu mult prea mare intensitate, pu țina ei importanță. Astfel, ea s-a
grăbit să remedieze în vis această situație umilitoare și a devenit atît de mare ca nici
chiar marele pat nu mai putea s-o încapă.
Chiar atunci cînd visul copilului se complic ă și se rafinează, el rămîne totdeauna ușor
de redus la satisfacerea unei dorin țe. Un băiețel de opt ani viseaz ă că se află alături
de Ahile în carul condus de Dtomede. Se știe că el se cufundase cu o zi înainte în
lectura legendelor eroice ale Greciei. Nu este nici o îndoială ca, entuziasmat de
acești doi eroi, el să nu fi regretat că nu a trăit în vremea lor.
Aceste diferite exemple ne relev ă un al doilea caracter al visului copilului: el „se află
în relație directă gH viața cotidiană. Dorințele pe care le vedem realizate aici, copilul
le-a formulat în timpul zilei, cel mai adesea în timpul zilei precedente, cu o intensitate
cu totul deosebită. Pe de altă parte, el nu viseaz ă niciodată lucruri care par
insignifiante sau indiferente pentru spiritul infantil.
La adult se întîlnesc, deasemenea, numeroase exemple de astfel de vise de tip
infantil, dar cum am spus deja, ele s înt aproape totdeauna fparte scurte. Astfel, multe
persoane, dacă li se face sete cînd dorm, visează că beau. In acest fel, momentan
dorința îndepărtată, ele pot continua s ă doarmă. Aceste vise, care ar putea fi numite
vi§g de confort, nu s înt rare și se produc adesea cu pu țin fc*mp înainte de trezire,
cînd cel care doarme se apropie de. momentul în care va trebui s ă se scoale.'El se
grăbește atunci să viseze că este în picioare, că este deja ocupat cu toaleta, sau
chiar că se află la școală,, la birou, în locul unde trebuie s ă se ducă. In noaptea care
precede o călătorie se visează adesea că s-a ajuns la locul de destina ție.
Deasemenea^ înaintea unei reprezenta ții teatrale sau a unei reuniuni prietene ști se
ajunge ca visul să anticipeze,printr-un gen de ner ăbdare,plăcerea promisă.
18
Realizarea dorinței se exprimă uneori, în vis, într-o manieră indirectă. Atunci este
necesar, pentru a restabili adev ărata gîndine a celui care doarme, s ă se adauge
lanțului veriga care lipse ște. Este primul pas pe calea interpret ării visului. Un soț,
spre exemplu, îmi povestește visul tinerei sale so ții. Aceasta a visat c ă i-a venit ciclul.
Or, încetarea ciclului este simptomul gravidit ății. Aceste două idei nu pot decît să
coincidă în mintea tinerei femei, iar con ținutul visului ei, ca dorin ță realizată, îmi
indică în mod clar că ea dorește ca graviditatea s ă întîrzie să se producă.
In cazurile speciale, de necesitate extrem ă, visele de tip infantil devin extrem de
frecvente. Șeful unei expediții polare povestește că în timpul iernării oamenilor săi
printre ghețuri, aceștia, obligați la meniuri invariabile șrrații minime, visau ori de c îte
ori dormeau, precum copiii, mese copioase, mun ți de tutun și plăcerile fumatului.
Nu rareori se întîmplă ca , pe fondul unui vis obscur, lung și confuz, să se detașeze
un motiv mai clar, în care se recunoa ște imediat realizarea unei dorin țe. Dar acest
motiv este sudat de materiale incomprehensibile și după o muncă îndelungată în
analiza viselor adul ților, chiar a celor care par mai superficiale, este surprinz ător să
se constate că ele n-au niciodat ă simplitatea viselor infantile și că un sens misterios
se ascunde în spatele imaginii dorin ței realizate.
Enigma visului ar fi, f ără îndoială, dezlegată într-o manieră mai simplă și mai
satisfăcătoare dacă analiza ne-ar permite s ă reducem visele obscure și neinteligibile
ale adulților la tipul infantil, adic ă să vedem aici realizarea unei dorin țe intens
resimțite în timpul zilei. Dar aceast ă așteptare pare să fie cel mai puțin justificată.
Visele adulților sînt aproape întotdeauna pline de materiale absurde și eteroclite care
nu prezintă urma vreunei dorin țe realizate.
înainte de a abandona aceste vise infantile, care s înt în mod vizibil realiz ări ale

dorințelor, notăm încă o particularitate care a fost observat ă de mult timp în vis și
care se verifică cel mai bine pe cele din prima grup ă. Fiecare din visele pe care le-
am studiat se poate formula
19
printr-o dorință: "Oh, dacă plimbarea pe apă ar fi durat mai multă vreme ! Dacă aș fi eu deja
spălat și îmbrăcat ! Dacă aș fi mîncat eu toate cireșele în loc să le dau unchiului !" Dar visul
oferă ceva mai mult decît acest mod optativ. El ne prezintă dorința realizată, el ne oferă
această realizare sub o formă reală și actuală. Iar materialele de care se servește constau cel
mai adesea în situații, în imagini senzoriale, aproape întotdeauna vizuale. Deci, chiar în
această grupă se produce un gen de transpunere pe care o putem numi lucrarea visului: o
gîndire care exista sub forma optativă este înlocuită printr-o imagine actuală.
:1
20
IV
Am ajuns la concluzia că unele dintre imaginile pe care le întîlnim în visele noastre cele mai
incoerente sînt deasemenea rezultatul unei transpuneri. Ignorăm, este adevărat, dacă această
transpunere a avut drept obiect o dorință. Totodată, exemplul visului prezentat mai înainte și a
cărui analiză am dus-o atît de departe pare, cel puțin în două din aspectele sale, să ne confirme
această presupunere. Să ne reamintim că în analiza acestui vis, soția mea, la masa de
restaurant, se ocupă mai mult de străini decît de mine, fapt pentru care m-am simțit ofensat. In
vis, dimpotrivă, persoana care o reprezenta pe soția mea, se întoarce cu totul spre mine. Or,
dacă un incident penibil a putut să nască o dorință, aceasta este de a vedea producîndu-se
incidentul opus … în mod sigur incidentul din vis. Iar acest alt sentiment pe care-l descopăr
prin analiză, ranchiuna pentru refuzul unei dragoste dezinteresate, nu-și găsește oare reversul
în cuvintele din vis ? ("Ați avut întotdeauna ochi atît de frumoși !"). In acest fel, o parte a
opozițiilor între conținutul manifest al visului și conținutul său latent se reduce la dorințe
realizate.
Lucrarea visului are o acțiune încă și mai surprinzătoare, căreia i se datorează, fără nici o
îndoială, visele noastre cele mai incoerente. Luînd un vis oarecare, dacă-i evaluăm numărul de
imagini, fie direct, fie notîndu-le în scris și facem apoi același calcul al ideilor latente relevate
prin analiză, a căror urmă a fost păstrată în "vis, vom observa că lucrarea visului a operat o
comprimare, o condensare aparte. Este greu să ne facem o idee a priori despre importanța
acestei condensări, dar ea nu va putea decît să ne frapeze și mai mult, pe măsură ce înaintăm
în analiza visului.
Nu vom întîlni atunci nici unul dintre elementele conținutului său ale cărui fire să nu
pornească,în două trei
21
direcții, nici o situație ale cărei elemente să nu fie1 împrumutate din dou ă sau mai
multe reminiscen țe ale vieții reale. Mi s-a întîmplat, spre exemplu, s ă văd în vis un
gen de bazin de înot de unde înotătorii păreau să fugă în toate direcțiile. Intr-un
anumit loc, o persoan ă se apleca pe deasupra marginii spre o alta care se b ălăcea,
ca pentru a o trage din ap ă. Găsim aici combinarea unei amintiri din perioada
pubertății mele și a două tablouri, dintre care unul era Surpriză la baie, în seria lui
Schwind* despre Melusina** ( înotători fugind în toate direcțiile), iar celălalt un Potop
din Scoală Italiană. Văzusem unul dintre aceste dou ă tablouri cu cîteva zile înainte.
In ceea ce privește mica întîmplare, ea se datoreaz ă unei amintiri de la școala de
înot cu o scenă în care patronul ajut ă să iasă din bazin o femeie, care întîrziase pînă
la ora la care erau programa ți bărbații. In visul pe care l-am ales, ca exemplu de
travaliu al analizei, exist ă o situație pe care analiza ne-o arat ă a fi în raport cu diferite

amintiri. Or, fiecare din aceste amintiri a avut contribu ția sa la conținutul visului. Mai
întîi, mica scenă din perioada logodnei mele, aceast ă apăsare a mîinii sub masă,
despre care am vorbit mai sus și care a furnizat visului am ănuntul "sub masă", care
poate fi atribuit memoriei. In ceea ce prive ște persoana "întoarsă spre mine", ea nu
intra în discuție atunci. Analiza îmi arată că acest detaliu este o realizare a dorin ței
prin contrariu și care se raporteaz ă la atitudinea soției mele la masa de restaurant. In
spatele acestei amintiri recente se ascunde o scen ă asemănătoare, dar mult mai
tragică care urcă pînă în perioada logodnei noastre și care ne–a învrăjbit pentru o
întreagă zi. Cît privește gestul familiar al m îinii care se așează pe genunchiul meu, el
evocă alte personaje
Moritz Schwind (1804-l871), pictor romantic ger man (n.tr.).
Personaj din mitologia franceză care putea fie să se metamorfozeze în șarpe, fie să se
înfățișeze ca o sirenă cu șoldurile unite în coadă de pește. După anul 1400 a pătruns și în
mitologia germanică (n.tr.)•
și alte asociații de idei. El însuși devine punctul de plecare a dou ă
înlănțuiri de amintiri foarte diferite. Si a șa
mai departe.
Trebuie, desigur, ca detaliile împrumutate ideilor latente și care, alăturate, vor
produce o situație de vis să fie a priori utilizabile. Prima condi ție este prezența, în
toate componentele sale, a unui element comun sau a mai
multora.
Lucrarea visului se va servi atunci de acela și procedeu ca cel al lui Francis Galton*
pentru fotografiile sale de familie. Ea va suprapune elementele, astfel încît să facă să
iasă în evidența, accentuîndu-l, punctul central comun al tuturor imaginilor
suprapuse, în timp ce elementele contradictorii, izolate, se vor atenua mai mult sau
mai puțin. Acest procedeu de compozi ție explică în parte imprecizia, caracterul
flotant care sînt atît de caracteristice în detaliile accesorii ale visului. «V
Observațiile de mai înainte mi-au servit ca baz ă pentru a stabili una din regulile
interpretării visului: cînd, în analiza ideilor visului, ne g ăsim în prezența unei
alternative, trebuie s ă se țină cont că aceasta nu este dec ît o afirmație deghizată, să
se înlocuiască "sau" prin "și" și să se ia cei doi termeni ai falsei alternative drept
punctul de plecare a unor noi lan țuri de asociații.
Cînd ideile latente nu au nimic comun, lucrarea visului, care are întotdeauna drept
scop formarea unei imagini unice, ajunge totu și să le contopească într-una singură.
Stratagema pe care ea o folose ște pentru a uni astfel dou ă idei care nu au nimic
comun este aceea de a schimba expresia oral ă a uneia din cele dou ă, adesea chiar
a ambelor, dintr-o dat ă, lucrare care ajunge la apogeu turn înd două imagini disparate
într-o singură formă de limbaj. Aceast ă funcție ar putea fi asimilat ă celei a
versificatorului care g ăsește în . concordanța sunetelor vnitatea dorit ă.
* Francis Galton (1822-l911), antropolog englez ca re a aplicat metoda statistică în studiul
eredității. Este unul dintre întemeietorii biometriei și fondatorul eugeniei.
22
23
(
i Cea mai mare parte a lucr ării visului constă în a crea aceste tranzi ții care sînt uneori
foarte ingenioase, dar care ne apar adesea for țate. Ele servesc la stabilirea asocia ției
care există între conținutul visului și ideea latentă însăși, diferită în forma și materia
sa, elaborată în circumstanțele care au condus la vis. ,
Urmărind analiza visului nostru model,eu întîlnesc o
gîndire care a fost deformat ă în scopul de a o face s ă

coincidă cu o alta, complet str ăină de prima. Printre
ideile oferite de analiz ă se găsește și aceasta: eu nu m ă
voi bucura deci niciodat ă, cum fac alții, de un dar ? Dar
această formă este inutilizabilă pentru conținutul visului,
astfel încît ea este înlocuită după cum urmează: nu mă
voi bucura de nimic f ără să suport cheltuielile ? Cuv întul
cheltuieli va lua un sens nou pentru a trece în ciclul
ideilor aparținînd mesei la restaurant și va fi reprezentat
prin piureul de spanac servit la mas ă. La noi, într-adevăr,
cînd se servește o mîncare de care copiii refuz ă să se
atingă, mama încearcă să-i ia cu blîndețe și să-i convingă
să "guste" numai pu țin. Este cu totul neobi șnuit de a
vedea lucrarea visului folosindu-se, f ără a ezita, de două
accepții ale aceluiași cuvînt*. Dar experiența ne va arăta
curînd că nimic nu este ma! frecvent.
Se pot, deasemenea, explica prin ac țiunea de condensare unele imagini speciale ale
visului, pe care starea de veghe le ignor ă în mod absolut. Acestea s înt figuri umane
cu personalitate multipl ă sau mixtă și, la fel, acele stranii crea ții compozite care nu
sfe pot compara dec ît cu figurile animatelor create de imaginea popoarelor
Orientului. Dar acestea s-au cristalizat odat ă pentru totdeauna, în timp ce creațiile
visului par să împrumute formele mereu noi ale unei imagina ții inepuizabile.
Care dintre noi n-a întîlnit în propriile sale vise imagini de acest gen ? Ele rezult ă din
combinațiile cele mai diferite. Eu pot s ă formez o singură figură cu trăsături
împrumutate de la mul ți alții. Eu pot să văd în
In limba german ă cuvîntul "Kosten" are o dubl ă accepțiune:
"a gusta" și "cheltuieli", "costuri" (n.tr.) •
vis o fizionomie binecunoscut ă și să-i dau numele altcuiva sau s-o identific în
întregime dar s-o plasez într-o situație în care, în realitate, se găsește o cu totul altă
persoană. In aceste cazuri diferite, condensarea mai multor persoane într-una
singură conferă tuturor acestor persoane un gen de echivalen ță, ele sînt puse, dintr-
un punct de vedere special, pe acela și plan. Această echivalență poate fi indicată
prin conținutul visului, dar cel mai adesea ea nu este descoperit ă decît prin analiză și
nimic n-o relevă în vis dacă aceasta nu este figura atribuit ă persoanei colective.
Această regulă unică și aceste multiple procedee de compozi ție se aplică,
deasemenea, tuturor imaginilor compozite de care abund ă visul și din care ar fi
superfluu să se dea exemple. Ele ne apar mai pu țin stranii din momentul în care
renunțăm să le asimilăm obiectelor percep ției noastre în stare de veghe și ne
amintim să ele rezultă din acțiunea de condensare a visului și servesc la punerea în
valoare, într-o manieră concisă și frapantă, a caracterului comun diferitelor motive
care intră în combinare. Analiza este aceea care ne permite s ă descoperim acest
caracter comun, c ăci tot ceea ce putem conchide cel mai adesea din con ținutul
visului este că există o necunoscută, o valoare x, comun ă tuturor acestor imagini
eteroclite. Disociind aceste imagini, analiza ne va conduce direct la interpretarea
visului.
Să luăm un exemplu. Am visat c ă mă aflam în compania unuia dintre vechii mei
profesori de la Universitate; eram a șezat pe o bancă și această bancă, la fel ca multe
altele, era proiectat ă, printr-o mișcare rapidă, înainte. Lăsînd la o parte asocia țiile de
idei care m-au condus la concluzie, cred c ă pot să afirm că există aici combinarea
sălii de cursuri și a trotoarului rulant. Intr-un alt vis, m ă văd așezat pe bancheta unui
compartiment de tren, ținîndu-mi pălăria pe genunchi. Este o p ălărie înaltă, de forma

unei sticle transparente. Aceast ă situație mă face să mă gîndesc mai întîi la
proverbul: "Punînd pălăria jos, se obține orice în lumea asta".
In ceea ce privește cilindrul de sticl ă,el mă conduce fără prea mari ocolișuri să mă
gîndesc la becul Auer șt ia
25
compatriotul meu, dr. Auer din Welsbach*. îmi zic cS n-aș fi nemulțumit să fac, ca și el, o
descoperire care să mă facă bogat și independent… Atunci aș călători, în loc să rămîn la
Viena. In vis eu călătoresc cu descoperirea mea, această pălărie de sticlă cu o utilitate încă
discutabilă.
Nu rareori se întîmplă ca lucrarea visului să se complacă la formarea unei imagini compozite
din două idei contradictorii. Spre exemplu, acest vis al unei tinere femei care se vede
purtătoarea unei tije înflorite, cea a îngerului din tablourile Bunei Vestiri (simbolul inocenței;
această tînără femeie se numește Măria). Numai că tija poartă flori albe și grele care se
aseamănă cu cameliile (contrariul inocenței: dama cu camelii).
O mare parte a descoperirilor noastre despre acțiunea de condensare în vis se poate rezuma
astfel: materialul latent al visului este cel care determina conținutul manifest în cele mai
mici detalii. Niciunul dintre aceste detalii nu deriva dintr-o idee izolată, ci din mai multe
idei împrumutate dintre acestea și care nu sînt în mod necesar în relații reciproce. Ele
pot aparține domeniilor cele mai diferite ale ideilor latente. Fiecare detaliu al visului este
propriu-zis reprezentarea în conținutul visului a unui astfel de grup de idei disparate.
Dar analiza ne descoperă încă o particularitate a acestor schimburi complicate între conținutul
visului și ideile latente. Alături de aceste fire divergente, care pleacă de la fiecare din detaliile
visului, există altele care pornesc de la ideile latente șj merg divergent către conținutul visului,
în sșa fel încît o singură idee latentă poate fi reprezentată prin mai multe detalii. Intre
conținutul manifest al visului și conținutul său latent se formează astfel o rețea complexă de
fire încrucișate.
Condensarea ne pare un element important și cu totul caracteristic lucrării visului, la fel ca
transformarea ideii în situație ("dramatizarea"). Pînă în prezent ne-a fost imposibil să
descoperim care este motivul care face necesară această comprimare.
i
* Karl Auer von Welsbach (1858-l929), chimist austria ac. A inventat sita incandescentă
pentru lămpile cu gaz care-i poartă numele. ' ' •
In visele complicate și încîlcite de care ne ocupăm acum, deosebirea care se remarcă între
conținutul manifest al visului și conținutul său latent nu poate fi atribuită în mod unic
necesității de a condensa și dramatiza. Anumite indicii, este interesant de relevat, dovedesc
existența unui al treilea factor.
Să remarcăm, mai întîi, că atunci cînd am ajuns prin analiză la cunoașterea ideilor latente, ele
ne apar de cu totul altă natură decît conținutul manifest al visului. Dar aceasta nu este decît o
primă impresie, care se va risipi după examinare, căci constatăm în cele din urmă1 că întreg
conținutul visului se explică prin ideile latente precum și că majoritatea ideilor latente își au
reprezentarea în conținutul manifest. Subzistă, totodată, o diferență: ceea ce visul desfășura
amplu drept esențialul conținutului său este chiar ceea ce se va dovedi, în urma analizei
ideilor latente, a avea un rol cu totul secundar. Dimpotrivă, aluzia cu greu perceptibilă, care
abia se ivește din regiunile cele mai tenebroase ale visului, este cea care va revendica primul
rol printre ideile latente. Acest proces putem să-l descriem astfel:
In timp ce lucrarea visului se împlinește,intensitatea psihica a ideilor și a reprezentărilor
care-i constituie obiectul se transferă asupra altora, asupra acelora pe care, în mod
sigur, noi nu ne așteptăm deloc să le vedem accentuate astfel. ! i
Acest transfer al accentului psihic este cel care contribuie cel mai mult la ascunderea sensului
visului și la nerecunoașterea relațiilor dintre visul manifest și visul latent.

In cursul acestui proces, pe care îl voi numi deplasarea visului, eu văd, deasemenea,
intensitatea psihică sau afectivă a ideii latente transformîndu-se în a-
26
27
gitație materială. Iar atunci cînd voi fi tentat să iau drept esențial ceea ce este evident
voi remarca, dimpotriv ă, că trebuie să văd într-un detaliu obscur substitutul ideii
esențiale a visului.
Ceea ce numesc deplasarea visului a ș putea să numesc, la fel de bine, inversarea
valorilor. Mai mult, fenomenul merit ă să ne oprim asupra lui. Voi ad ăuga deci, că în
analizele pe care le-am f ăcut diferitelor vise am întîlnit toate gradele deplas ării și
inversării. Există vise în care ele nu se produc aproape deloc. Acestea s înt visele
raționale și inteligibile, ca cele pe care le-am prezentat la început și care nu sînt decît
dorințe deschis exprimate. In alte vise, dimpotriv ă, nu se găsește nici un singur
element care să-și fi păstrat întreaga sa valoare. Tot ceea ce era esen țial în ideile
latente este reprezentat aici prin detalii accesorii și se descoperă între acestea și
acelea un important lan ț de asociații. Cu cît visul este mai obscur și mai încîlcit, cu
atît mai mult trebuie s ă se țină cont, pentru a-l interpreta, de procesul de
transpunere. '•
In visul pe care l-am supus analizei, deplasarea se face în așa fel încît. conținutul
manifest al visului este accentuat în cu totul alt punct dec ît conținutul său latent. In
prim-planul visului avem o situa ție, cea a femeii cars pare c ă vrea să-mi facă
avansuri. La nivelul ideilor latente, accentul cade pe dorin ța pe care o am cu privire
la- o dragoste dezinteresat ă, la o dragoste "care nu cost ă nimic" și această idee se
disimulează în spatele frazei despre "ochii frumo și" și al aluziei oferite de "piureul de
spanac".
«„..Analiza visului, permi țîndu-ne să restabilim perspectiva originar ă, ne pune pe
drumul celei mai bune solu ții pentru două probleme foarte dezb ătute, cea a incitației
la vis și cea a relațiilor dintre vis și starea de veghe. Exist ă vise în care legătura
directă cu evenimentele din ziua precedent ă este vizibilă și altele în care
evenimentele nu par s ă joace nici un rol. F ăcînd atunci apel la analiz ă, observăm că
toate visele, fără excepție, își au rădăcina într-o impresie dob îndită în ajun, sau mai
bine zis, în ziua care a precedat visul. Aceast ă impresie, care poate fi numit ă
incitarea la vis, este uneori at ît de puternică încît nu este nimic surprinz ător în faptul
t
că ea ne-a preocupat în timpul stării de veghe. In acest caz spunem pe bun ă
dreptate că visul nopții nu face decît să continue preocup ările zileiADar cei mai
adesea, atunci cînd conținutul visului oferă o trimitere la impresiile zilei, acesta nu
este decît un amănunt atît de mic, atît de insignifiant, c ă trebuie să facem un efort
pentru a ni-l reaminti. In acest caz con ținutul visului, chiar dac ă este coerenc și
comprehensibil, ne pare alc ătuit din astfel de bagatele încît nu este surprinz ător că,
în mod obișnuit, toate aceste manifest ări sînt considerate demne de dispre ț.
Totodată, analiza vine să infirme această apreciere, descoperind ce se ascunde sub
aparențe. O circumstanță insignifiantă, dacă se găsește așezată în prim plan, va
putea să treacă pe primul loc în incitarea la vis. Ins ă prin intermediul analizei
descoperim imediat adev ărata cauză a visului, circumstan ța atît de importantă încît
să-l suscite și căreia i s-a substituit cealalt ă, deoarece între ele existau numeroase
puncte de contact. C înd conținutul visului se prezint ă sub o formă lipsită de sens și
de interes, analiza descoper ă căile de acces pe unde aceste elemente f ără valoare
le întîlnesc pe celelalte, care s înt de primă importanță pentru psihologia subiectului.
Această substituire în conținutul visului se datoreaz ă acțiunii de deplasare de la

incidentul banal la faptul emo ționant, de la materiale oarecare la cele care pot s ă
intereseze pe drept. Baz îndu-ne pe aceast ă nouă achiziție putem, mi se pare, s ă
oferim un început de rezolvare a dublei probleme a incit ării la vis și a relațiilor dintre
vis și viața cotidiană și să afirmăm: Lucrurile care nu s înt obiect de interes în timpul
zilei nu devin obiect de interes pentru vis, iar fleacurile care nu ne ating în stare de
veghe este imposibil s ă ne preocupe în timpul somnului.
Care poate fi incitarea la vis în exemplul pe care l-am propus spre analiz ă ? Este
faptul, de-a dreptul insignifiant, c ă un prieten îmi oferă un drum gratuit cu ma șina.
Situația din vis, masa la restaurant, este o aluzie la acest fapt insignifiant, deoarece
pălăvrăgind cu prietenul în discuție am făcut o paralelă între taximetru și masa la
restaurant. Faptul esen țial care se ascunde aici este c ă, cu cîteva zile mai înainte,
eu cheltuisem o
28
29
mare sumă de bani pentru o persoan ă din familia mea, de care s înt atașat. Iar printre
ideile latente găsesc reflecția că persoana obligat ă îmi va arăta recunoștință, dar că
sentimentele sale fa ță de mine nu vor fi dezinteresate. In con ținutul latent al visului
dragostea dezinteresat ă este cea care se afl ă pe primul plan. Eu acompaniasem de
mai multe ori aceast ă persoană în mașină și astfel cursa făcută în ajun cu un prieten
îmi adusese în memorie pe cele f ăcute demult. Incidentul banal care devine incitarea
la vis prin legături de acest gen este supus unei condi ții care nu există pentru
adevărata sursă a visului: el trebuie s ă se fi produs în mod necesar în ajun.
Nu voi abandona aceast ă temă a deplasării în vis fără a semnala un exemplu în care
este interesant de v ăzut cum condensarea și transpunerea concur ă împreună la
producerea unei imagini a visului. Am expus deja cazul în care două idei ale visului,
care au un singur punct de contact, fuzioneaz ă pentru a introduce în conținutul
manifest al visului o imagine mixt ă, o imagine al cărei nod central inteligibil va
corespunde detaliului comun, în timp ce detaliile particulare ale celor dou ă idei nu vor
mai fi reprezentate în vis decît prin accesorii confuze. Dac ă Ja această acțiune de
condensare se adaug ă o acțiune de deplasare nu va mai rezulta o imagine mixt ă, ci
o imagine median ă în funcție de cele două idei inițiale, pe care n-o po.t compara
decît cu rezultanta' unui paralelogram de for țe în funcție de componentele sale.
Intr-unul din visele mele, spre exemplu, este vorba de o injec ție cu propilenă. La
început nu găsesc, prin analiză, ca fapt de incitare la vis, dec ît o circumstanță
insignifiantă în care joacă un rol amilena. Aceasta nu explic ă însă cum a devenit
amilena propilenă. Dar aparține, deasemenea, ciclurilor de idei ale aceluia și vis
amintirea primei mele vizite la Munchen, unde am fost impresionat la vederea
Propileelor*.Alte circumstan țe ale
Intrare monumentală în,„unele edificii sau ansam bluri arhitectonice din'Grecia
antică,formată din-tr-un ansamblu de vestiDuluri și porți legate în tre ele prin -porticuri și
scări. Aici referire la un edifir.iu din Munchen, construit în acest stil in anul 1862.
30
analizei ne îndreptățesc să admitem că influența acestui al doilea cicfu asupra
primului a condus la transformarea amilenei în propilenă. Propilenă eatc, ca &a
spunem așa, reprezentarea median ă a amilenei și Propileelor și ea s-a introdus în vis
printr-un gen de compromis, ca urmare a ac țiunii simultane a condens ării și
deplasării.
Aceasta ni se pare c ă este enigma acțiunii de deplasare sau, mai degrab ă, a
motivelor care fac aceast ă acțiune necesară și pe care ar fi important s ă o rezolvăm
mai întîi.

31
VI
In lucrarea visului se poate, dacă privim cu atenție, să mai găsim un fenomen, mai puțin activ
decît fenomenul deplasării, dar care contribuie și la transformarea ideilor latente într-o
manieră care le face de nerecunoscut. Cînd am ajuns, prin analiză, la identificarea unora dintre
aceste idei, rareori s-a întîmplat să nu fim surprinși , chiar de la început, de neobișnuita lor
deghizare. Ele nu ni se prezintă sub forma verbală, pe cît de posibil sobră, în care avem
obiceiul să ne îmbrăcăm gîndurile, ci găsesc cel mai adesea mijlocul expresiei simbolice, cel
al poetului care adună în opera sa comparațiile și metaforele. Motivul folosirii atît de
exclusive a imaginilor nu este în fond atît de greu de înțeles. Conținutul manifest al visului
nefiind format decît din situații concrete este necesar ca ideile latente, pentru a fi introduse
aici, să sufere o deghizare care să le facă utilizabile pentru reprezentare. Dacă ne gîndim la
frazele unui articol de ziar sau la cele dintr-o pledoarie în fața curții cu juri și dacă ne
imaginăm posibilitatea de a le înlocui printr-o serie de imagini vizuale, ne vom face o idee
despre transformările la care lucrarea visului trebuie să supună ideile latente ca ele să devină
susceptibile pentru o reprezentare concretă.
In fondul psihic care alimentează aceste idei se întîlnesc frecvent amintiri ale unor fapte trăite,
impresionante, a căror origine se află în prima copilărie. Ele oferă visului o situație care se
prezintă totdeauna sub formă concretă și constituie un element foarte important, deoarece
exercită asupra formării visului o influență activă, servind drept nod de cristalizare, în jurul
căruia se ordonează și se grupează restul materialului. \Astfel că, aproape toate situațiile pe
care ni le oferă visele noastre nu sînt altceva decît copii, considerabil revăzute și adău-
32
gite, a unora dintre aceste amintiri impresionante. Rareori se întîmplS ca, dimpotrivă, visul să
ne ofere o reproducere exactă și nealterată a unei situații din starea de veghe. *
Totodată, conținutul manifest al visului comportă și altceva în afară de situații. Aici se adaugă
imagini vizuale fragmentate și incoerente, conversații, uneori un capăt de frază stereotipă. Ar
fi, fără îndoială, avantajos dacă am trece rapid în revistă toate aceste forme de expresie care
constituie mijloacele folosite de lucrarea visului pentru a reduce grupul ideilor latente la
singura formă adecvată visului.
i Ideile latente descoperite prin analiză ne apar ca un complex psihic cu o arhitectură infinit de
confuză, ale cărui elemente au între ele raporturile cele mai diverse: ele se află în prim-plan
sau în fundal; ele instituie condiții, digresiuni, explicații, justificări și exigențe. Aproape
întotdeauna, alături de o asociație de idei se află o alta care o contrazice. Iar acest material
prezintă în fond aceleași caractere ca și gîndirea noastră în stare de veghe. Pentru ca toate
acestea să devină un vis, trebuie mai întîi ca materialul visului să fie supus unei presiuni care
va avea drept prim rezultat condensarea acestui material și apoi fragmentarea elementelor sale
interne. Aceste elemente, fragmentate astfel la infinit, se vor reconstitui pe planuri noi. In
sfîrșit, acțiunea de selecție va elimina tot ceea ce , în acest nou material al visului, va fi
considerat drept impropriu reprezentării concrete. In ceea ce privește originile acestui
material, întregul proces pe care l-am descris poate fi considerat o regresie. Legăturile logice
care uneau între ele ideile latente dispar de îndată ce visul manifest s-a consituit, acțiunea
visului neexercitîndu-se în fond decît asupra conținutului utilizabil al ideilor latente. Revine
analizei să restabilească, ia sfîrșit, înlănțuirile și relațiile logice ale acestor idei.
Remarcăm aici pînă la ce punct sînt limitate mijloacele de expresie ale visului, comparate cu
cele ale gîndirii în stare de veghe. Totodată, visul nu renunță, la modul general, la
reproducerea raporturilor logice dintre materialele sale. El ajunge, destul de des, să le
asimileze. Dar pentru aceasta este necesar să le înlocuiască prin pie-
33
sele care-i par mai potrivite angrenajelor sale specifice. S-ar zice s ă visul, în fața

tuturor acestor fragmente de idei etalate, se str ăduiește să satisfacă exigențele
imperioase ale logicii. Pentru aceasta el înglobează toate materialele sale într-o
singură situație și reproduce un grup logic prin intermediul unei apropieri în timp și
spațiu. Aproape la fel cum face pictorul care reprezint ă poeții adunați pe Parnas,
știind foarte bine c ă modelele sale nu s-au întîlnit niciodată pe vîrful unui munte și că
tabloul său este pur simbolic.
Aceeași metodă de figurație există în detaliul visului. C înd acesta juxtapune dou ă
elemente înseamnă că există o relație intimă între ideile laîente pe–eare aceste
elemente le reprezint ă. Este demn de remarcat aici c ă toate visele din aceea și
noapte, supuse analizei, se raporteaz ă invariabil la un singur ciclu de g înduri.
Legătura cauzală între două idei poate fi sau suprimat ă sau înlocuită prin
juxtapunerea a dou ă lungi fragmente eterogene. Aceste fragmente s înt adesea
intervertite, în sensul că prima reprezintă concluzia și a două ipoteza. Orice
transformare imediat ă a unui lucru în altul reprezintă în vis, credem, rela ția de la
cauză la efect.
Am spus mai sus c ă visul nu admite alternativa și că atunci cînd se prezintă două
ipoteze, el le introduce pe am îndouă în aceeași asociație de idei. In alți termeni,
conjucția "sau" din conținutul latent al visului este înlocuită în conținutul manifest prin
conjucția "și".
Reprezentările contradictorii se exprim ă aproape întotdeauna în vis printr-un singur și
același element*. Opozi ția dintre două idei, antagonismul lor se exprim ă în vis într-o
manieră cu totul caracteristic ă: un alt element se transform ă aici, pînă la sfîrșit, în
contrariul său. Vom vedea mai departe prin ce alt procedeu mai poate visul s ă
Lingviști notorii au afirmat că în cele mai vechi limbi, noțiunile contrarii ca "puternic-
slab","în-ăuntru-înafară" n-au pentru a se exprima decît un singur cuvînt. Cuvintele primitive
au dublu sens.
34
exprime contradic ția. Să spunem, deasemenea, c ă
'senzația atît de frecventă a unei imposibilit ăți de a ne
•mișca marchează faptul că există la cel care doarme dou ă impulsuri de sens invers
care produc un conflict de voin ță.
: Există, deasemenea, un anumit num ăr de relații care
par mai utile decît altele în mecanismul form ării visului.:Acestea sînt asociațiile prin asemănare, prin contact și prin coresponden ță. Visul se
folosește de ele pentru a sus ține acțiunea proprie de condensare și din toate
elementele, mai mult sau mai pu țin concordante, el
'alcătuiește o unitate nouă.
Se va spune că acest enunț prea scurt, format din c îteva remarci elementare, nu este
suficient pentru a oferi o idee despre numărul infinit de mijloace de care dispune visul
pentru a reprezenta rela țiile logice dintre elementele sale. Fiecare vis, în particular,
își desfășoară din acest
-punct de vedere ac țiunea sa specială, care este cînd minuțioasă, cînd grosolană,
cînd urmărește îndeaproape tema propus ă, cînd se îndepărtează mai mult de ea. In
acest ultim caz el utilizeaz ă într-o mai largă măsură procedeele pe care le-am indicat
și atunci visul ne pare mai obscur, confuz și incoerent. Dar trebuie remarcat c ă atunci
cînd conținutul manifest este prea absurd, c înd el conține o contradicție prea
flagrantă, aceasta nu se întîmplă niciodată fără o intenție ascunsă și, adesea, sub
acest aparent dispre ț față de regulile logicii descoperim o indica ție privind conținutul
intelectual al ideilor visului. O absurditate în conținutul manifest al visului corespunde,
în conținutul său latent, unui sentiment de contradic ție, de ură sau de dispreț.

Deoarece aceast ă interpretare ne ofer ă cel mai bun argument împotriva teoriei care
atribuia visul unei activit ăți intelectuale reduse și incoerente este
: necesar s-o sus ținem printr-un exemplu:
Visez că un tînăr aflat printre cuno ștințele mele, M.H…, a fost pus la punct
violent, într-o polemică, de către un adversar care nu este nimeni altul dec ît
marele Goethe. Dup ă părerea noastră, a tuturor, atacurile s înt deopotrivă
nedrepte și violente. In urma acestui incident, M.H. își vede reputația pierdută.
El se plînge cu amărăciune de aceasta, la o mas ă la restaurant. Caut, la r îndul
meu, să clarific anumite aspecte cronologice care
35
îmi par incredibile. Goethe a murit în 1832. Polemica sa cu M.H. a avut loc într-o
epocă anterioară…dar în acea epocă M.H. era prea tînăr. Reflectînd la aceasta
mi se pare plauzibil s ă admit că el avea 18 ani. Dar nu știu exact în ce an
sîntem. Restul calculului meu se pierde în ceață. Mai mult, aceast ă polemică se
află în celebra lucrare a lui Goethe, "Natura".
Absurditatea acestui vis reiese încă și mai clar dacă avem în vedere că H. este un
om de afaceri foarte t înăr, care nu se preocup ă cîtuși de puțin de poezie și literatură.
Să-i desfășurăm acum conținutul, prin analiz ă, și să arătăm întreaga logică ascunsă
în spatele acestei absurdit ăți.
1. M.H., pe care l-am cunoscut la mas ă la .restaurant, m-a rugat într-o
zi să-i examinez fratele mai mare care manifesta semnele unei deregl ări mintale. In
timp ce vorbeam cu bolnavul am fost surprins în mod penibil să-l aud făcînd,
fără nici o incitare din partea mea, aluzie la nebuniile din tinere țe ale fratelui său.
L-am întrebat despre data sa de naștere (data morții, în vis) și, pentru a-mi da
seama de anumite tulbur ări de memorie, l-am determinat s ă efectueze în
fața mea cîteva calcule.
2. O revistă medicală la care eram membru a publicat, sub semn ătura unui
foarte tînăr colaborator, o critică violentă a cărții unuia dintre prietenii mei, F. din
Berlin. Am cerut explica ții redactorului și acesta, exprim îndu-și regretul, a
refuzat orice gen de rectificare. Pe deasupra, am rupt rela țiile cu publicația,
dar în scrisoarea de retragere mi-am exprimat speran ța că relațiile noastre
personale nu vor avea de suferit în urma acestui incident. Aici se află sursa
veritabilă a visului. Proasta primire f ăcută cărții prietenului meu m-a nec ăjit cu atît
mai mult cu c ît această carte conținea o descoperire în biologie pe care o
considerasem esen țială și pe care confra ții, după atîția ani, încep astăzi s-o
aprecieze.
3. O pacientă îmi vorbise, cu mul ți ani în urmă, despre boala fratelui ei, atins de
un acces de delir furios care debutase prin strg ătul "Natura, natura !" După
părerea medicilor, acest strig ăt a fost inspirat de citirea unei lucr ări a lui Goethe și
dovedea că bolnavul se surme-
nașe cu aceste studii. In ceea ce m ă privește, mi s-a părut plauzibil să admit că acest
strigăt, "Natura", trebuia să fie luat în sensul sexual pe care toat ă lumea îl cunoaște,
atît ignoranții cît și savanții. Si timpul nu m-a contrazis deoarece, mai t îrziu, acest
nenorocit și-a mutilat propriile organe genitale. C înd s-a produs criza el avea 18 ani.
…-. In conținutul manifest al visului, ceea ce se ascunde sub "eu" este persoana
acestui prieten at ît de maltratat de c ătre critică. Cartea prietenului meu trateaz ă, în
mod sigur, dintr-un punct de vedere biologic, despre anumite circumstan țe de timp.
Ea reduce, între altele, durata vie ții lui Goethe la un num ăr determinat de perioade.
Visul asimilează acest "eu" unui amnezic total: "Eu nu știu în ce an sîhtem". Deci,

în vis, prietenul meu este nebunul. Aici se frizeaz ă absurdul. In ideile latente ale
visului vom găsi această mustrare ironică: "Acum el este detracatul, nebunul… și voi
îl criticați, voi oamenii de geniu ! N-ar fi mai degrab ă invers ?r"-Aceast ă răsturnare
va fi reluată de vis, care ni-l va ar ăta pe Goethe atac înd un tînăr, situație absurdă,
cînd contrariul, un adolescent critic îndu-l pe marele Goethe, poate s ă se producă
perfect în zilele noastre.
Visul, așa cum l-am observat, nu se inspir ă niciodată decît din sentimente personale.
In visul de mai sus, personalitatea mea, înaintea celei a prietenului meu, este cea
care este reprezentat ă prin "eu". Dacă eu mă identific cu acest prieten, aceasta se
întîmplă deoarece destinul descoperirii sale simbolizeaz ă în ochii mei reușita propriei
mele teorii. Cînd o voi expune, denun țînd sexualitatea ca origine a tuturor tulbur ărilor
psihice (vezi diagnosticul meu dat bolnavului de 18 ani: "natura, natura…"), nu este
nici o îndoială că mă voi întîlni cu aceleași critici cărora, de azi, le opun acela și
sentiment de ironie.
Urmărind analiza acestui vis, constat ăm că absurditățile care se întîlnesc aici au la
origine un sentiment de ironie sau de dispre ț. Se știe că Goethe a conceput teoria
vertebrelor craniene la Vene ția, adunînd pe marginea lagunei r ămășițele unui craniu
de berbec. Or, prietenul meu își făcuse un titlu de glorie din organizarea unui scandal
pentru a obține scoaterea la pensie a unui profesor, alt ădată strălucitor (în mod sigur
chiar în aceas-
37
tă ramură a anatomiei comparate), dar care devenise datorita senilit ății incapabil să
mai funcționeze ca atare. Doar agita ția provocată de prietenul meu putea s ă
remedieze aceast ă stare de lucruri, c ăci în universitățile germane, unde se uit ă că
vîrsta nu este o garan ție împotriva imbecilit ății, nu există limită de vîrstă pentru
învățămîntul de acest grad. In spitalul acestui ora ș eu am avut onoarea s ă lucrez ani
de zile, sub conducerea unui șef care era de mult ă vreme fosilă și care devenise,
după părerea tuturor, perfect imbecil, f ără ca pentru aceasta s ă se intenționeze să i
se retragă vreuna din responsabilit ăți. Se impune o rela ție între acest detaliu și
descoperirea de pe lagun ă. Tinerii mei colegi din spital au compus într-o zi, în
legătură cu acest șef, o parodie a operei lui Gassenhauer, la mod ă atunci:
"Nu este Goethe cel ce astfel scrie … Si nici din Schiller aceste versuri nu au cum s ă
fie …"
38
VII
N-am terminat examinarea lucr ării visului. Trebuie s ă adăugăm condensării,
deplasării și reprezentării concrete ale materialului psihic încă o activitate. Aceasta
nu contribuie în mod necesar la întreaga formare a visului și, fără a dori s-o tratăm în
detaliu, să spunem că pentru a he-o imagina cu o oarecare precizie trebuie admis ă
ipoteza, probabil inexact ă, a unei activități care ar interveni la sf îrșit asupra
conținutului visului și numai atunci cînd diversele părți ale acestuia au luat forma
simbolică. Lucrarea visului ar consta atunci în a dispune aceste simboluri pentru a
crea un ansamblu coerent, o reprezentare ordonat ă. Visul dobîndește astfel un gen
de fațadă, ce-i drept insuficient ă, care nu mascheaz ă în mod egal toate p ărțile. Dar,
cu ajutorul cîtorva legături, cîtorva modificări ușoare, el primește o interpretare
provizorie și cu totul aproximativ ă. In fond, noi nu g ăsim aici decît o strălucită
deghizare a ideilor latente. C înd întreprindem o analiz ă, prima noastră grijă trebuie
să fie aceea de a reac ționa împotriva acestei interpret ări prea spirituale.
Ce motivează deci această ultimă parte a lucrării, această revizie finală a conținutului
visului ? Este ușor de observat că ea are drept unic scop s ă facă visul inteligibil și

înțelegem, deasemenea, prin aceasta, care este natura acestei activit ăți. Ea intervine
asupra conținutului visului care îi este prezentat, în aceeași manieră ca și activitatea
noastră psihică normală asupra tuturor obiectelor percep ției. Ea le sesizeaz ă cu
ajutorul noțiunilor prealabile pe care le posed ă, le ordonează în conformitate cu cele
mai mari șanse de inteligibilitate și reduce astfel riscul de a le falsifica. C ăci dacă
obiectul percepției nu poâfe fi asimilat niciunui alt obiect cunoscut, interpretarea sa
va da naștere celor mai neobi șnuite erori.
39
Oricine știe că noi sîntem incapabili să apreciem o serie de semne stranii sau de
cuvinte necunoscute f ără ca efe-să nu ne facă să ne gîndim mai întîi la termenii
cunoscuți care le seamănă cel mai mult și cărora vom fi tentați să le asimilăm. Visele
care au fost reprelucrate astfel, printr-o activitate psihic ă analogă gîndirii noastre în
stare de veghe, s înt vise "bine compuse". Exist ă altele asupra cărora această
activitate nu se exercit ă. N-a fost făcută nici o tentativă pentru a introduce aic> ordine
și sens și, cînd ne trezim, apreciem imaginile care ne-au r ămas în memorie ca fiind
perfect incoerente. Dar, din punctul de vedere al analizei, aceast ă mulțime de
materiale are tot at îta valoare ca și un vis ordonat în mod superficial, doar c ă primul
caz ne scutește de efortul de a desface mai întîi o ordonare provizorie.
–—• Totodată, ne-am înșela dacă am vedea în această primă fațadă a visului doar
un dispreț sau un capriciu al activit ății noastre psihice con știente. Dimpotrivă, pentru
a-l construi a fost nevoie de un anumit numSr de dorin țe, de reverii care se afl ă în
gîndurile latente ale visului și care sînt de aceeași natură cu cele pe care le
cunoaștem în starea de veghe și le denumim, pe bun ă dreptate, "vise cu ochii
deschiși". Aceste reverii, pe care analiza le deceleaz ă în visul nocturn, ni se prezint ă
sub forma scenelor copil ărești, mai mult sau mai pu țin remaniate și transformate.
Aceasta este fațada visului și, în majoritatea cazurilor, se poate vedea cum putem
atinge imediat nodul s ău esențial, care n-a fost dec ît deghizat prin aportul altor
materiale.
Cele patru forme de activitate pe care le-am indicat alc ătuiesc singure lucrarea
visului. Putem, deci, s-o definim pe aceasta din urm ă spunînd că ea nu este altceva
decît fcțfensferul ideilor latente în conținutul manifest. Urmeaz ă că acțiunea visului nu
este niciodată creatoare, că ea nu imagineaz ă nimic care să fie al ei, că ea nu
apreciază, nu concluzioneaz ă. Acțiunea aceasta const ă în condensarea, deplasarea
și remanierea în vederea unei reprezent ări senzoriale a tuturor materialelor visului.
Se adaugă, în ultimul rînd, acțiunea accesorie de ordonare pe care am indicat-o. într-
adevăr, în conținutul visului se întîlnește un număr de elemente
40
pe care am fi tenta ți să le luăm drept rezultat al unei •activități pur intelectuale. Dar
analiza ne demonstreaz ă că aceste operațiuni ale spiritului erau deja efectuate în
gîndurile latente ale visului și pe care aceasta nu face dec ît să le reproducă ca
atare. Dacă în vis se întîlnește o deducție logică, ea nu este altceva dec ît
reproducerea verbal ă a logicii ideilor visului. Ea pare irepro șabilă cînd trece fără a fi
alterată în conținutul visului, dar devine absurd ă cînd, prin lucrarea visului, este
transferată asupra altor materiale. La fel, prezen ța unui calcul aritmetic în conținutul
visului vrea să spună, pur și simplu, că un calcul asemănător se găsea printre ideile
latente. Si acolo el era exact. Dar c înd îl regăsim apoi în visul manifest, în urma
condensării factorilor săi și a transferului opera țiunilor sale asupra altor materiale, el
dă rezultatele cele mai extravagante. Chiar discursurile pe care le întîlnim în
conținutul visului nu s înt discursuri originale, ci mozaicuri în care se regăsesc toate
genurile de fragmente împrumutate din discursuri pe care cel care doarme poate s ă

le fi pronunțat, auzit sau citit. Memoria a conservat aceste fragmente, visul le
reproduce literalmente, dar el a uitat subiectul lor și a transformat sensul în maniera
cea mai surprinzătoare. ».;
Poate că n-ar fi inutil să susținem aceste ultime reguli prin c îteva exemple:
1. Iată visul uneia dintre bolnavele mele. Este un vis ordonat și, la prima vedere,
complet inofensiv.
Această doamnă merge în compania buc ătăresei sale, care duce coșnița. își
face comanda la m ăcelar și acesta-i răspunde: "Aceea nu se mai g ăsește" și
vreasă-i dea o altă bucată care, zice el, are aceeași calitate. Dar ea refuz ă și se
îndreaptă spre vînzătoarea de legume. Femeia îi oferă o legumă cu aspect
neobișnuit, negricioasă și legată în mănunchi. "Nu vreau s ă văd așa ceva",
spune ea și n-o cumpără.
Fraza "Aceea nu se mai g ăsește", își are originea în consultația mea. Eu însumi i-
am spus bolnavei, cu c îteva zile mai înainte, că amintirile primei copil ării nu se mai
găsesc ca atare, dar că se întîlnesc totuși, transpuse în vise. Eu sînt deci cel pe
care-l reprezintă măcelarul.
Cea de a două frază, "Nu vreau să văd așa ceya", a-
41
parține altei asociații de idei. Doamna și-a mustrat în ajun bucătăreasa, aceeași care
joacă un rol în vis și i-a zis: "Comporta ți-vă cum trebuie; nu vreau să văd așa
ceva…", adică: eu nu permit așa ceva, eu nu vreau s ă văd o astfel de comportare.
Partea cea mai ne însemnată a acestui discurs a suferit o deplasare care a f ăcut-o să
apară în conținutul visului. In ideile visului, o singur ă altă parte jucase un rol, c ăci iată
ce se întîmplase: lucrarea visului a transformat, într-o manieră care să o facă de
nerecunoscut și complet nevinovat ă, u situație care nu există decît în imaginația celei
care doarme și în care eu mă comportam față de această doamnă într-un mod
oarecum indecent. Această situație imaginară nu este, la rîndul ei, decît decalcul
unei situații în care bolnava se aflase în mod real într-o perioadă mult mai veche.
2. Iată un vis foarte neînsemnat în aparență, în care vedem apărînd cifrele:
*•*' O persoană visează că vrea să efectueze o plat ă oarecare. Fiica sa îi ia
portofelul din m înă și scoate 3 florini și 65 de creițari. Atunci ea îi spune: "Ce
faci ? Aceasta nu cost ă decît.21 de creițari".
Această persoană este străină. Ea și-a trimis fiica la un pension de fete din Viena și
are de gînd să urmeze tratamentul cu mine în perioada în care copilul va r ămîne în
acest oraș. In ziua care a precedat visul, directoarea pensionului a întrebat-o dacă nu
ar fi de acord să-și lase fiica încă un an acolo, ceea ce ar fi prelungit tot cu un an
tratamentul cu mine. Pentru a g ăsi sensul cifrelor din vis, trebuie s ă ne aducem
aminte că "timpul este bani". Un an reprezint ă 365 zile. Exprimat în creițari, aceasta
revine la 365 de crei țari sau 3 florini și 65 de creițari. 21 de creițari corespund
celor 3 săptămîni care ar despărți încă, în acest moment, noaptea visului de sf îrșitul
cursurilor și al tratamentului cu mine. Este evident c ă aspectele bănești sînt cele care
au determinat-o pe doamna aceasta s ă refuze propunerea directoarei și, la fel, tot ele
sînt cele care confer ă lipsa de importan ță a sumei plătite în vis.
3. O tînără femeie, căsătorită de mai mulți ani, află că una dintre cuno ștințele
sale, care are aproximativ aceea și vîrstă, domnișoara Elise L., s-a logodit.
Noaptea următoare ea visează că este la teatru cu so țul ei.Un con-
42
siderabil număr de locuri printre fotoliile de orchestr ă încă nu s-a ocupat. So țul
povestește că Elise L. și logodnicul ei au inten ționat și ei să vină, dar cum nu
mai erau decît trei locuri de 1 florin și 50 de creițari, ei le-au considerat

inacceptabile. Ea r ăspunde că nu este o mare nenorocire.
Ceea ce ne intereseaz ă aici este să știm cum își au cifrele originea în ideile latente
ale visului și ce transformare au suferit. De unde vine suma de 1 florin și 50 de
creițari ? Ea își are originea într-o împrejurare din ajun: cumnata acestei doamne a
primit de la soțul ei, în dar, 150 de florini pe care s-a grăbit să-i cheltuiască pentru o
bijuterie. Remarc ăm că 150 de florini reprezint ă de o suta de ori mai mult dec ît 1
florin și 50 de creițari. Pentru cifra trei, care însoțește prețul biletelor de teatru, nu
găsim decît o singură asociație: logodnica, Elise L., este cu trei luni mai tînără decît
prietena sa. Situa ția din vis reproduce o mic ă scenă care a fost, nu o dat ă, motiv de
ironie între soți: tînăra femeie se grăbise să ia dinainte biletele la teatru și intrase în
sala de spectacol c înd o întreagă parte a fotoliilor de orchestr ă era încă neocupată.
Remarcăm, în sfîrșit, că acest vis conține o absurditate: faptul c ă două persoane iau
trei bilete de intrare la teatru !
Ideile latente ale visului s înt, în mod evident, acestea:"Am fost proast ă că m-am
măritat atît de tînără ! Ce nevoie am avut s ă mă grăbesc atît ? Exemplul Elisei îmi
arată bine că aș fi găsit oricînd un soț; nu aveam decît să aștept, aș fi găsit unul de o
sută de ori mai bun (so ț sau bijuterie). Cu banii ace știa (dota) aș fi.putut să-mi
cumpăr trei !".
^
43
VIII
După expunerea pe care am f ăcut-o despre procedeele lucr ării visului am putea fi
tentați să privim această lucrare ca un proces psihic special care, dup ă cunoștința
noastră, nu poate fi comparat cu nimic. Si poate c ă în noi se va naște puțină uimire
superstițioasă constatînd că produsul său, visul însuși, este dintotdeauna treaz.
In realitate, acțiunea visului nu este dec ît primul și cel mai bine studiat dintr-o serie
de procese psihice, în special cele la care se reduce producerea simptomelor
isterice, angoaselor, obsesiilor, demen țelor, etc. Toate aceste procese prezint ă, în
mod egal, caracterele condens ării și deplasării, mai ales ale acesteia din urm ă, în
timp ce prelucrarea în vederea unei reprezent ări senzoriale rămîne proprie lucrării
visului.
Dacă, deci, procesul visului este acela și cu cel care dă naștere imaginilor morbide,
cu atît mai interesantă ar fi determinarea condi țiilor în care el se produce. Nu mic ă ne
va fi surpriza aflînd că el poate exista fără ajutorul somnului și fără ceț al bolii și că un
număr considerabil de fenomene care apar țin vieții cotidiene a subiec ților normali ca
uitările, lapsusurile de vorbire și de comportament s înt create prin acelea și
mecanisme psihice ca și visul și ca toate simptomele morbide desemnate mai sus.
Nodul problemei rezid ă în procesul de deplasare, cel care merit ă, ni se pare, dintre
toate, cea mai mare aten ție. Pentru a cunoa ște condiția esențială a deplasării este
indispensabil să se abordze problema dintr-un punct de vedere pur psihologic. Se va
vedea atunci că acest fenomen se produce exclusiv sub imperativul necesității și
pentru a-l înțelege va fi important ă conștientizarea anu-
44
mitor dificultăți de care cu greu va sc ăpa cel care studiaz ă visele.
Cînd, la începutul acestei lucr ări, am oferit ca exemplu de analiz ă unul dintre visele
mele a trebuit să întrerup inventarul ideilor mele latente deoarece printre ele se aflau
unele pe care eu preferam s ă le păstrez secrete, pe care nu puteam s ă le comunic
fără să încalc grav anumite convenien țe. Am adăugat că n-ar folosi la nimic s ă
înlocuiesc această analiză printr-o alta, căci oricare ar fi visul ales, fie el cel mai
obscur și cel mai confuz dintre toate, a ș ajunge în cele din urmă la gînduri latente pe

care nu le-aș putea releva fără indiscreție. Cu toate acestea, dup ă ce am respins
dovezile acestor dezbateri intime și am continuat analiza, f ăcînd abstracție că este
vorba despre mine, am întîlnit gînduri care m-au surprins profund. Nu mi le
cunoșteam. Ele îmi păreau nu numai stranii, ci și penibile. Le-am respins din toate
puterile dar, în același timp, am simțit că ele îmi erau impuse prin logica inflexibil ă a
ideilor latente. Nu pot s ă-mi explic această stare de lucruri, admi țînd că aceste
gînduri au existat realmente în mine, decît în sensul că ele posedau aici o anumit ă
intensitate sau energie psihic ă, dar că se găseau, după opinia mea, într-o situație
psihologică specială care mă împiedica să le conștientizez. Eu denumesc aceast ă
situație specială stare de refulare. Recunosc atunci c ă între caracterul confuz al
visului manifest și starea de refulare a ideilor latente – altfel zis repulsia pe care o
resimt luind cuno ștință de aceste idei -exist ă o relație de la cauză la efect. Conchid
că dacă visul este confuz, el este astfel din necesitatea de a nu tr ăda anumite idei
latente pe care conștiința mea le dezaproba. Astfel se explică acțiunea de
deformare, care pentru vis este o adev ărată deghizare.
Ar fi interesant de cercetat, în visul pe care l-am supus analizei, care dintre g îndurile
mele se prezintă deghizat din teama de a-mi suscita prea puternic dezaprobarea
dacă s-ar prezenta fără mască. Eu știu că cursa despre care am vorbit, cursa aceea
gratuită cu mașina, mi-a amintit de altele mai costisitoare în compania unei persoane
din familia mea, iar semnifica ția visului părea să fie: "Aș vrea să cunosc o dragoste
dezin-
45
teresată". Or, cu puțin timp înainte de a avea acest vis, cheltuisem o însemnată
sumă de bani pentru persoana în discuție. In fața acestei asociații de idei sînt
constrîns să recunosc că regret c8 am făcut aceasta cheltuiala. Numai prin
mărturisirea unui asemenea sentiment am ajuns s ă înțeleg ce semnifică, în visul
meu, dorința de o dragoste care nu prilejuie ște cheltuieli. Totuși, pot s-o spun cu
toată sinceritatea, n-am ezitat un moment s ă cheltuiesc acesta sum ă. Regretul pe
care îl resimt face parte dintr-un curent care nu mi-a atins con știința.De ce n-a făcut-
o? Aceasta este o alt ă problemă care ne-ar conduce prea departe. R ăspunsul pe
care l-aș putea da aparține unei alte asocia ții de idei.
Dacă analizez, în locul unui vis care-mi apar ține, visul unei persoane str ăine aș
ajunge la constat ări asemănătoare. Numai mijloacele mele de control vor fi pu țin
diferite. Dacă visul analizat este cel al unui subiect normal îl voi determina să-și
recunoască ideile refulate, demonstr îndu-i înlănțuirea gîndurilor visului. El va avea
însă întotdeauna libertatea de a le nega. Dar dac ă este vorba de.un bolnav de nervi,
de un isteric de exemplu, va trebui, pentru a-l determina s ă-și recunoască ideile
refulate, să i se dezvăluie relația care există între acestea și simptomele bolii sale și
să se insiste asupra acestui aspect p înă cînd starea sa s-a ameliorat într-atît încît
ideile refulate s-au substituit simptomelor.
I Să luăm exemplul acelei tinere femei care mi-a povestit visul cu cele trei bilete de
teatru de 1 florin și 50 de creițari. Analiza ideilor sale latente arat ă că ea hu-și prețuia
prea mult soțul, că i-ar fi convenit mai mult s ă nu se fi căsătorit cu el, că l-ar fi dorit
înlocuit fără regret cu un altul. Este adev ărat că ea pretinde că-l iubește. Nu admite
că disprețul față de el ("altul ar putea fi de o sut ă de ori mai bun!") aduce cea mai
mică atingere vieții sale sentimentale. Totu și, toate simptomele sale conduc la
aceeași concluzie ca și visul. Este suficient s ă se trezească în ea amintirile refulate
dintr-o epocă în care era perfect con știentă că nu-și iubește soțul pentru ca imediat
simptomele să dispară și bolnava să înceteze să protesteze împotriva interpret ării
mele.

l
46
IX
Noțiunea de refulare fiind stabilit ă, la fel ca și relațiile care există între deformarea
visului și materialul psihic refulat, devine posibil s ă rezumăm, într-o manieră
generală, principalele concluzii pe care le desprindem din cercet ările noastre.
*—*>- Știm că visele inteligibile și raționale sînt realizarea nedeghizat ă a unei
dorințe, în alți termeni că dorința a cărei realizare concret ă o reprezintă ele este o
dorință recunoscută de către conștiință, nesatisfăcută în viața cotidiană, dar întru
totul demnă de interes. Analiza viselor confuze și neinteligibile ne arat ă ceva analog:
fundamentul acestor vise este de asemenea o dorin ță realizată, dorință pe care ideile
latente ne-o relev ă pe de altă parte. Numai că reprezentarea ei este obscur ă. Pentru
a o clarifica trebuie s ă recurgem la analiz ă și aceasta ne va ar ăta cînd o dorință
refulată și inconștientă, cînd o dorință intim legată de gînduri refulate și, ca să
spunem așa, transportată de acestea. Putem caracteriza aceste vise afirm înd că ele
sînt realizări voalate ale dorin țelor refulate. Mai mult, remarcăm, ceea ce este
interesant, că înțelepciunea popular ă are dreptate cînd pretinde că visele prezic
viitorul. In realitate visul ne arat ă viitorul nu așa cum se va realiza ci cum dorim noi s ă
se realizeze. Spiritul popular face în această privință ceea ce are de altfel obiceiul s ă
facă: crede ceea ce dore ște.
<fc» Visele, din punct de vedere al realiz ării dorințelor, se pot împărți în trei
categorii:
Avem, în primul rînd, visul care reprezint ă fără deghizare o dorin ță nerefulată. Acesta
este visul de tip infantil, care devine din ce în ce mai rar pe m ăsură ce copilul
înaintează In vîrstă.
47
In al doilea rînd avem visul care reprezint ă, deghizat, o dorin ță refulată. Majoritatea
viselor noastre apar țin acestui tip și din această cauză e)e nu pot fi înțelese fără
analiză.
In sfîrșit, urmează visul care exprim ă dorința refulată, dar n-o deghizeaz ă sau o
deghizează prea puțin. Acest ultim vis este însoțit întotdeauna de o senza ție de
angoasă care îl obligă să se întrerupă și care pare să fie echivalentul ac țiunii de
deghizare pentru c ă, în visele-din cea de-a doua categorie, angoasa l-a cru țat pe cel
care doarme tocmai datorit ă acestei acțiuni. Ar fi ușor de demonstrat c ă situația din
vis care genereaz ă angoasă nu este altceva dec ît o dorință veche nerealizat ă și
refulată de multă vreme.
Printre visele inteligibile se g ăsesc și cele al căror conținut este penibil și care, totuși,
nu generează la cel care doarme nici un sentiment de angoas ă. Ele nu pot fi puse în
rîndul viselor de angoas ă și servesc drept argument celor care vor s ă conteste orice
semnificație și orice valoare manifest ărilor visului. Ne va fi suficient un exemplu
pentru a arăta că aceste visa ni| sîpt altceva
dec î t realiz ă ri voalate p i forințalnr refutări» șj aparțin net
celei de-a doua categorii. Vom vedea, deasemenea, de c îtă ingeniozitate se
folosește acțiunea de deplasare pentru a deghiza dorin ța.
O tînără fată visează că cel de-al doilea copil al surorii sale a murit, iar ea se afl ă în
fața sicriului, exact a șa cum s-a aflat, cu c îțiva ani mai înainte, în fața celui al primului
născut al aceleiași familii. Acest spectacol nu-i inspir ă nici cea mai mică suferință.
Tînăra fată refuză, natural, să-și interpreteze visul în sensul unei dorin țe ascunse.
Nici interpretarea noastr ă nu este aceasta. Dar exist ă faptul că lîngă sicriul primului
copil ea s-a întîlnit cu bărbatul pe care-l iube ște, i-a vorbit și, din acel moment, ea nu

l-a mai v ă zut n jcinrlatg. Fără îndoială că dacă cel de-al doilea copil nu ar fi murit, ea
nu l-ar mai fi întîlnit pe acest bărbat în casa surorii sale. Ea se revolt ă împotriva
acestei ipoteze, dar dore ște cu ardoare urmarea, întîlnirea cu bărbatul iubit. In ziua
care a precedat visul ea a primit o invita ție la o conferință unde spera să-l
întîlnească. Visul este, deci, un
48
simplu vis de nerăbdare, așa cum se produce el înaintea unei călătorii, a unui
spectacol de teatru, în așteptarea oricărei plăceri. Dar tinerei fete trebuie s ă i se
disimuleze propria dorin ță. Atunci, unuia dintre aspectele situa ției i se substituie un
altul, pe cît posibil la fel de nepotrivit pentru a-i inspira bucuria. S ă mai remarcăm că
elementul afectiv al visului nu se potrive ște decît cu conținutul său latent, cu cel care
a fost refulat. Intruc ît această idee latentă este cea a unei întîlniri dorită cu ardoare,
ea nu se poate asocia cu un sentiment de triste țe.
X
Deoarece filozofii de p înă acum n-au avut ocazia s ă se ocupe cu o filozofie a reful ării
credem că este necesar, la acest prim contact cu misterioasa problem ă a formării
visului, să încercăm o expunere cît mai clară cu putință. In schema noastr ă sîntem
ajutați de alte studii dec ît cel despre vis și dacă la început poate părea puțin
complicat, nouă ni s-a părut că, pe de altă parte, niciuna din aceste complica ții nu era
superfluă.
••*»ș Să admitem că în aparatul nostru psihic exist ă două funcții creatoare de
gîndire. A doua dintre aceste func ții po9edă privilegiul că toate produsele sale devin
imediat parte a con științei, în timp ce activitatea celei dint îi rămîne inconștientă sau
nu ajunge în conștiință decît prin intermediul celei de-a doua.
La limita separării dintre cele dou ă funcții, chiar în punctul în care prima o întîlnește
pe cea de-a doua, exist ă o cenzură care nu lasă să treacă decît ceea ce îi este
agreabil și respinge restul. Produsele respinse de c ătre cenzură se găsesc atunci,
pentru a folosi propria noastr ă expresie, în stare de refulare.
Dar în anumite condiții, în timpul somnului care aduce cu sine un gen de relaxare a
cenzurii, activitățile reciproce ale celor dou ă funcții nu mai sînt aceleași. Produsele
refulate nu mai pot fi respinse în întregime și reușesc să-și croiască drum pînă la
conștiință. Cu toate acestea, întrucît cenzura poate fi sl ăbită dar niciodată abolită,
trebuie ca obiectele refulate, pentru a fi admise de con știință, să fie deghizate într-o
asemenea manier ă încît ele să-și piardă caracterul resping ător. Ceea ce pătrunde
atunci în conștiință este un compromis între tendințele primei funcții și scrupulele
celei de-a doua.
50
Remarcăm aici că, făcînd abstracție de imaginile visului, refularea, relaxarea cenzurii
și acceptarea unui compromis se afl ă în mod sigur la baza oric ărui proces care
concură la formarea unei imagini psihopatice. Remarc ăm, deasemenea, c ă la
formarea acestui compromis concur ă în mod sigur procesele de condensare,
deplasare, de ordonare provizorie și superficială pe care le-am studiat în lucrarea
visului.
Nu căutăm să disimulăm faptul că un gen de demonologie intervine din plin în
expozeul de mai sus. Ni s-a p ărut, într-adevăr, că procesul de formare a visului
confuz seamănă cu efortul pe care l-ar face un subordonat pentru a strecura pe furi ș
o vorbă care i-ar displace șefului său. Am plecat de la aceast ă comparație pentru a
contura procesul de deghizare și pe acela al cenzurii și neam străduit să redăm
impresia noastră printr-o teorie psihologic ă încă frustă dar, pe cît este posibil, clar ă.
Sperăm că un examen mai aprofundat al subiectului va permite s ă se identifice cele

două funcții pe care le-am numit "prima" și "a doua" și să se descopere corela țiile
care confirmă ceea ce am stabilit a priori: antagonismul celor dou ă funcții, dintre
care una păzește intrarea în conștiință și o poate exclude pe cealalt ă.
Cîna starea de somn este învinsă, cenzura își. reia drepturile și face tabula rasa din
tot. ceea ce i-a fost impus în perioada sa de neputin ță. Ceea ce confirm ă ipoteza
noastră este rapiditatea cu care visul se șterge din memorie precum și o experiență
pe care am ajuns s ă o fac frecvent: în timp ce povestim unul dintre visele noastre,
sau îl supunem analizei se întîmplă ca un detaliu pe care îl uitasem complet s ă apară
pe neașteptate. Si aproape întotdeauna, acest detaliu scos din uitare reprezint ă
calea cea mai scurt ă și mai sigură pentru a pătrunde sensul latent al visului. Tocmai
pentru aceasta el ar fi trebuit în mod sigur să dispară în uitare, ceea ce reprezint ă
efortul suprem al cenzurii. *
51
XI
Dacă admitem că conținutul visului reprezintă o dorință realizată, iar caracterul său confuz
este opera cenzurii, care modifică și deghizează materialele refulate, ne este ușor să
determinăm funcția visului.^ Contrar a ceea ce admite opinia curentă, care consideră visul ca
perturbator al somnului, noi am ajuns la concluzia neobișnuită că visul servește ca paznic al
somnului. Visul infantil ne va oferi aici cea mai bună demonstrație. *
Starea de somn sau trecerea psihică de la veghe la somn este indusă la copil printr-o senzație
de oboseală, la care se adaugă o oarecare constrîngere exterioară. Pentru a i se ușura copilului
această trecere se îndepărtează toți stimulii care i-ar putea abate spiritul de la ideea de somn.
Se știe cum să se îndepărteze stimulii din exterior, dar cum am putea să reducem la tăcere
toate aceste dorințe care se află în sufletul copilului și-l țin treaz ? Uitați-vă la o mamă care
încearcă să-și adoarmă copilul: acesta nu încetează să ceară fie un sărut, fie o jucărie, dar
dorințele nu-i sînt satisfăcute decît în parte, realizarea celorlalte fiind amînată cu autoritate
pentru a doua zi. Este clar că toate aceste mișcări care agită copilul constituie obstacole pentru
somnul său. Cine nu cunoaște povestea amuzantă a băiețelului răutăcios care, trezindu-se
noaptea, se apucă să răcnească pentru a chema rinocerul ? Un copil înțelept, în loc să
răcnească, ar fi visat că vede rinocerul și se joacă cu el. Visul, care-i oferă copilului dorința
realizată, găsește credit la el în timpul somnului. Dorința fiind satisfăcută, somnul continuă.
Se va spune că copilul crede în imaginea sa din vis pentru că aceasta îmbracă formele
verosimilității și pentru că, pe de altă parte,, spiritul copilului este încă lipsit de facultatea pe
52
care și-o va dobîndi mai tîrziu, de a distinge între imaginația și halucinațiile sale și realitate.
Adultul, în ceea ce-l privește, a dobîndit facultatea de a face această distincție. El a înțeles că
este inutil să-și formuleze dorințe și știe din experiență că este mai bine să-și înăbușe dorințele
pînă în momentul în care, pe căi ocolite și grație împrejurărilor mai favorabile, acestora li se
va permite satisfacția. Rezultă că în somnul adultului realizarea directă a dorințelor apare
rareori, poate chiar niciodată, și că visul adultului, care ni se pare de tip infantil, se relevă la
examinare ca o problemă infinit mai complicată. Pentru aceasta, la orice adult normal, fără
excepție, se produce o diferențiere a materialelor psihice care nu există la copil. Prin ea se
realizează o funcție, funcție care se alimentează din experiența de viață și exercită, cu gelozie,
o influență de represiune și inhibiție asupra tuturor mișcărilor sufletului. Prin raporturile sale
cu conștiința și cu activitatea voluntară, această funcție este investită cu o putere considerabilă
asupra întregii vieți psihice a adultului. Or, ea condamnă, ca improprii și superflue, multe din
tendințele infantile, punînd astfel în stare de refulare toate modurile de a gîndi și a simți care
derivă din aceste tendințe.
Dar din momentul în care această funcție, în care noi recunoaștem eul nostru normal, cedează
nevoii de somn, o vedem obligată de condițiile psihofiziologice în care se produce acesta să-și

slăbească supravegherea și să opună o energie foarte redusă intruziunii materialelor refulate.
In sine această relaxare are puțină importanță, n-ar fi mare nenorocire dacă tendințele infantile
refulate ar face momentan carieră. Numai că atîta timp cît va dura somnul, ele nu vor găsi
ieșire nici în gîndirea inconștientă, nici în activitatea motrice. Ele nu pot, deci, decît să devină
un pericol pentru somn și despre acest pericol este vorba să fie îndepărtat. Trebuie să admitem
aici că, chiar în orele în care sîntem profund adormiți, o anumită cantitate de atenție liberă
rămîne disponibilă. Ea face oficiul de supraveghetor pentru cazul în care ar exista interesul
pentru noi să ne întrerupern somnul. Cum s-ar explica fără aceasta că – așa cum-a observat
venera-
53
bilul fizioiog Burdach – fiecare dintre noi rămîne sensibil în timpul somnului la anumite
excitații senzoriale care-l interesează în mod special: mama la scîncetul copilului său, morarul
la o oprire a zgomotului morii sale și toți oamenii, în general, la chemarea numelui lor ?
Această atenție totdeauna trează se întoarce, deasemenea, »pre excitațiile interne produse de
dorințele refulate și din acestea se formează visul, adică așa cum am spus mai sus, un
compromis care satisface cele două tendințe. Visul este, într-un anumit fel, descărcarea
psihică a unai dorințe în stare de refulare deoarece el prezintă această dorință ca realizată. El
satisface în ecelași timp cealaltă tendință, permițînd celui care doarme să-și continue somnul.
"Eul" nostru se comportă în aceasta ca un copil, îi place maî mult să creadă în imaginile
visului: "Da, da pare el să spună, ai dreptate, dar lasă-mă să dorm". Aprecierea disprețuitoare
pe care o facem în stare de veghe cu privire la vis, la incoerența și lipsa sa de logică este fără
îndoială aceeași pe -care o face "eul" nostru adormit asupra produselor refulării. Dispreț cu
atît mai fondat cu cît acești perturbatori ai somnului nu reușesc să ne pună în mișcare. Noi
rămînem conștienți chiar în timpul somnului, căci atunci cînd imaginile visului se eliberează
prea mult de cenzura gîndirii cugetăm: "Puah ! Aceasta nu este decît un vis !" și continuăm să
dormim.
Ni se va obiecta că există cazuri, spre exemplu cel al visului de angoasă, în care visul este
incapabil să păstreze somnul. Dar trebuie să se conchidă pur și simplu că visul este investit cu
două funcții, dintre care cea de-a doua este aceea de a întrerupe somnul atunci oînd trebuie. El
este comparabil în aceasta cu paznicul de noapte conștiincios a cărui datorie este, înainte de
toate, de a face să înceteze zgomotele care ar putea trezi populația, dar care nu ezită să-și
îndeplinească o datorie opusă și să ridice toată lumea în picioare atunci cînd zgomotele devin
neliniștitoare și cărora el singur nu le poate face față.
Această a doua funcție a visului ne devine mai clară mai ales atunci cînd luăm în considerare
efectele excitațiilor senzoriale asupra unei persoane adormite. Se știe că excitațiile venite din
afară influențează în general conținutul visului. Proba experimentală a fost făcută în
54
acest caz. Ea aparține unui mic număr de cercetări pe care medicii le-au întreprins asupra
visului și cărora li s-a acordat, din nenorocire, o importanță exagerată.' Ne găsim și aici în fața
unei enigme: persoana adormită, supusă de către experimentator unei excitații oarecare, nu
recunoaște în vis această excitație, ea nu face decît s-o traducă, s-o interpreteze. Dar cum se
decide alegerea sa din atîtea forme posibile de interpretare ? Această alegere nu poate să ni se
pară decît arbitrară, dar noi știm, pe de altă parte, că arbitrariul psihic nu există.
Cel care doarme are, într-adevăr, mai multe mijloace de a reacționa împotriva oricărei
excitații senzoriale venite din afară. El poate să se trezească, poate deasemenea să-și continue
somnul și, în acest din urmă caz, reușește aceasta prin mijloacele cele mai variate. Dacă
visează, spre exempiu, că se află într-o situație incompatibilă cu perturbația exterioară va reuși
să o învingă pe aceasta din urmă. Aceasta este situația ,celuî care, suferind un abces dureros al
perineului, visează că urcă pe cal. Cataplasma destinată să-i ușureze durerea devine șaua
animalului și în felul acesta el continuă să doarmă. Deasemenea, se poate, și acesta este cazul

cel mai frecvent, ca excitația percepută în vis să intre într-o asociație de imagini aparținînd
unei dorințe refulate care vrea să se realizeze. Excitația își pierde imediat realitatea și se
încorporează materialului psihic al celui care doarme. In felul acesta unul dintre prietenii mei
a ajuns să viseze că a scris o comedie, realizarea unei idei care îi este dragă. Se află la teatru,
primul act se desfășoară cu succes, izbucnește un tunet de aplauze … Si aici cel care doarme
trebuie să fi reușit să-și prelungească somnul, căci atunci cînd s-a trezit n-a mai auzit nici un
zgomot și a presupus, ceea ce se va dovedi adevărat mai tîrziu, că s-au bătut covoarele prin
apropiere. Toate visele care se manifestă imediat înainte de trezire printr-un vacarm oarecare
nu sînt decît eforturi pentru negarea zgomotului perturbator, pentru a-i conferi o altă
interpretare și a mai cîștiga cîteva clipe de odihnă.
55
XII
Dacă se admit exigențele cenzurii drept cauză principală a deformării visului nu se va
vedea nimic surprinzător în faptul că aproape toate visele adulților se reduc, în urma
analizei, la dorințe erotice. Nu ne referim aici la visele descrise în mod obișnuit sub
numele de "vise sexuale" și care oferă imagini dezgolite de văluri. Toți cei care au visat
le cunosc. Ei nu sînt totdeauna atît de surprinși fie de alegerea persoanelor care fac
obiectul dorinței, fie de abolirea tuturor barierelor pe care individul treaz are grijă sa le
opună exigențelor sale sexuale, fie, în sfîrșit, de anumite amănunte bizare care par să
frizeze perversiunea. Ceea ce ne învață analiza este că multe alte vise, care nu par la
prima vedere să includă preocupări erotice se reduc, prin munca de interpretare, la o
realizare a dorinței sexuale și, pe de altă parte, că astfel de materiale ale gîndirii noastre
conștiente, care par să fi trecut în visul nopții ca "relicve ale zilei", nu sînt admise aici
decît pentru a juca rolul de figuranți în reprezentarea dorințelor erotice refulate.
Pentru a explica o stare de lucruri, în legătura cu care nu se consideră necesară
teoretizarea, amintim că nu exista tendințe care să fi fost mai bine refulate și combătute
în noi de către morală și civilizație precum tendințele sexuale. Mai mult, la majoritatea
oamenilor, aceste tendințe știu perfect să se sustragă tiraniei funcțiilor psihice de un
ordin mai elevat. Studiul pe care l-am făcut în altă parte asupra sexualității infantile, a
manifestărilor sale obscure și. în general neînțelese ne autorizează să spunem că aproape
la toți indivizii civilizați evoluția infantilă a vieții sexuale se oprește într-un punct.In
consecința, dorințele sexulate refulate la copil vor deveni mai tîrziu resorturi multiple și
puternice
56
ale formării viselor adulte*.
Pentru ca visul, care este o manifestare a dorințelor erotice, să nu prezinte în conținutul
său manifest nici o urmă de sexualitate este indispensabilă o pregătire tainica.
Neputîndu-se prezenta ca atare, materialele imaginilor sexuale vor fi înlocuite în
conținutul visului prin semne, aluzii sau orice altă formă de expresie indirectă. Numai
că, contrar a ceea ce se cere în general de la aceste formule, cele ale visului trebuie să nu
fie, înainte de toate, imediat inteligibile. Astfel se explică faptul binecunoscut al
reprezentării simbolice a ideilor visului, fapt cu atît mai remarcabil cu cît se știe astăzi
că toți cei care folosesc aceeași limbă se servesc cînd visează de aceleași simboluri. Aș
adăuga chiar că, în anumite cazuri, comunitatea simbolurilor se întinde dincolo de
comunitatea limbilor. Intrucît cel care visează ignoră el însuși sensul simbolurilor pe
care le folosește, problema originii acestor simboluri și a raporturilor pe care le pot avea
cu obiectul lor rămîne în întregime obscură. Dar faptul în sine este cert și acest fapt pare
de primă importanță pentru tehnica interpretării visului. Este clar, pentru cine cunoaște
în profunzime această simbolică, că sensul visului, toate detaliile și unele dintre
fragmentele sale devin mai ușor de înțeles fără a fi necesar ca cel care a dormit să fie

supus unui interogatoriu privind gîndurile sale din vis. Ne apropiem aici de idealul
popular pe de-o parte, iar pe de altă parte de metoda dragă popoarelor primitive la care
imaginile visului se interpretau în mod exclusiv prin simboluri.
Cu toate că specialiștii în simbolica visului sînt încă departe de a ajunge la o concluzie,
noi putem deja să considerăm drept achiziții cîteva date generale și un anumit număr de
remarci particulare.
Există simboluri cu o interpretare unică. Astfel, împărat și împărăteasă, Rege și Regină,
semnifică Tată și Mamă. Camera semnifică Femeia**,iar ușile de intrare și
**
Vezi Sigmund Freud, "Trei eseuri asupra teoriei
sexualității", 1905.
In limba german ă pentru femeie exist ă două cuvinte: Frâu
si Frauenzimmer; cuv întul german pen tru cameră este Zimmer
(n.tr.). ^-j
ieșire reprezintă deschiderile naturale ale corpului. Simbolurile folosite în vis servesc
cel mai adesea pentru a ascunde persoanele, p ărțile corpului sau actele care
interesează sexualitatea. Organele genitale îndeosebi utilizeaz ă o colecție de
simboluri bizare și obiectele cele mai variate intr ă în componența acestor simboluri.
Or, noi admitem c ă armele ascuțite, obiectele lungi și rigide, trunchiurile de arbori sau
trestiile reprezintă organul masculin, în timp ce dulapurile, cutiile, automobilele, tig ăile
înlocuiesc în vis organul feminin findc ă motivul acestei substitu ții este ușor de înțeles.
Dar nu toate simbolurile visului con țin aluzii atît de transparente și cînd ni se spune
că cravata este organul masculin, lemul, corpul feminin și că mișcarea ascendentă,
scara reprezintă relațiile sexuale noi îndemnăm la reflecție, atîta timp cît proba
autenticității acestor simboluri n-a fost, pe de alt ă parte, făcută. Adăugăm aici că
majoritatea simbolurilor, visului este bisexual ă, acestea putînd, după împrejurări, să
fie raportate la organele celor dou ă sexe.
Anumite simboluri au o folosin ță generală și se întîlnesc la toți cei ce visează care
vorbesc aceeași limbă și au aceeași formație intelectuală. Altele, de o folosin ță
limitată, sînt create de către individ pe măsura nevoilor sale. Trebuie s ă se distingă în
cadrul primelor, cele care s înt destinate, cu totul firesc prin folosirea în limba curentă,
să reprezinte aspectele sexuale, spre exemplu cele care au leg ătură cu cultivarea:
sămînță, fecundație etc. In al doilea r înd, cele al căror raport cu aspectele sexuale
par a data din epocile primitive și n-au putut să se nască decît în conștientul nostru
cel mai obscur. Oricum și oricare i-ar fi natura, aceast ă forță creatoare de simboluri
nu s-a epuizat încă în zilele noastre. De remarcat c ă anumite descoperiri recente, ca
aceea a balonului, au fost utilizate imediat din acest punct de vedere și au trecut în
rîndul simbolurilor sexuale.
Totuși, am greși dacă ne-am imagina c ă datorită unei cunoașteri mai aprofundate a
simbolicii visului (Cheia viselor) noi vom putea într-o zi să evităm chestionarea celui
care a dormit despre g îndurile sale din starea de veghe și să revenim la procedeele
primitive de interpretare. Este imposibil s ă știm a priori dacă conținu-58
I
tul manifest al visului trebuie s ă fie luat în sens simbolic sau în sens propriu,
deoarece există pe deasupra simboluri individuale și nenumărate fluctuații în
folosirea simbolurilor generale. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că nu toate
materialele sînt simboluri. Cunoa șterea simbolurilor ne poate ajuta, într-o mare
măsură, să traducem ceea ce r ămîne obscur în conținutul manifest al visului, dar ea
nu face inutilă folosirea procedeului de mai sus. Cu at ît mai mult ea ne va servi ca
mijloc de investiga ție în cazul în care ideile visului ar fi nule sau insuficiente.

Simbolica visului ne pare,
in
mod egal,
indispensabilă pentru analiza viselor zise "tipice", comune tuturor oamenilor și a
viselor individuale zise "periodice". Dac ă n-am făcut decît să atingem aici în treacăt
interesanta problem ă a expresiei simbolice a visului, aceasta se datoreaz ă în mod
sigur faptului că, prin importanța sa, problema dep ășește cadrul lucrării noastre. Ea
ne conduce dincolo de domeniul visului, în cel al imaginilor populare. Aici vom vedea
că simbolul se află la originea poveștilor, miturilor și legendelor, în spiritul comic și în
folclor. Prin el vom descoperi raporturi intime între vis și aceste producții diverse. Dar
noi știm că el nu este creat de lucrarea visului, c ă el nu este altceva dec ît forma de
expresie a gîndirii noastre incon știente și că el este acela care furnizeaz ă acestei
lucrări materialele pentru a condensa, a deplasa și a dramatiza.
ș•3 U
ș 'ș ftj
,; BfYff,
î
XIII
Sîntem, desigur, departe de a fi indicat toate problemele care se pun cu privire la vis sau chiar
de a fi rezolvat complet pe cele pe care le-am ridicat aici. Cititorii care sînt interesați de
problemă, într-o manieră generală, îl trimitem la cartea Sancte de Sanctis, I Sogni, Torino,
1899. Cei care sînt interesați de o expunere mai completă a teoriei mele personale despre vis o
vor găsi în lucrarea mea, Die Traumdeutung, Leipzig und Wien, 1900. Să mai spunem în ce
direcție ni se pare dezirabil să se continue studiile asupra visului.
Stabilind, cum am făcut-o, că interpretarea unui vis constă în înlocuirea conținutului său
manifest prin ideile sale latente, în alți termeni în desfacerea tramei care a fost urzită de către
lucrarea visului pun, pe de o parte, o serie de noi probleme psihologice privind deasemenea
natura și formarea a ceea ce am numit refulare. Pe de altă parte, afirm existența ideilor latente
ale visului, adică a materialelor abundente care pot da naștere formațiunilor psihologice de
prim ordin, întru totul asemănătoare producțiilor normale ale inteligenței, dar care nu se pot
manifesta în conștiință decît sub travestiul visului. Aceste ,idei latente există la toți oamenii,
deoarece toți, chiar și cei mai normali, sînt subiecte care visează. Relațiilor lor cu conștiința și
cu refularea li se corelează problemele ulterioare, de primă importanță în psihologie, cărora
trebuie să le se amîne soluția pînă în momentul în care se va ajunge, prin analiză, să se
lămurească originea cîtorva alte formațiuni psihopatice precum simptomele isterice și
obsesiile.
T CA UD: T AN
„ VJ i l fiUo – :. BA – Su.C.iA AOJi-Ți –
1 NR-
Redactor: Nicolae Anghel Tehnoredactor: Gheorghe Burghelea
Bun de tipar: IANUARIE 1991 Apflrut: 1991 Coli de tipar: 4
Tiparul executat sub comanda nr. K la Tipografia Universul, str.Brezuianu nr.23-25
București, ROMÂNIA
60
Al i
<ft
tfrv r
De același autor, ..Editura M ăiastră" va oferi în curînd publicului cititor:
trei eseuri
privind teoria sexualit ății.

cs
15*