EDITURA UNIVERSITĂȚII „NICOLAE TITULESCU ” BUCUREȘTI 2015 Acest material este destinat uzului studenților, forma de învățământ la distanță…. [601147]

Mihai Adrian Hotca
Lamya -Diana Hărătău

Drept contravențional
– suport de curs –

EDITURA UNIVERSITĂȚII „NICOLAE TITULESCU ”
BUCUREȘTI
2015

Acest material este destinat uzului studenților, forma de învățământ la distanță.
Conținutul cursul ui este proprietatea intelectuală a autorului /autorilor; designul, machetarea
și transpunerea în format electronic aparțin Departamentului de Învățământ la Distanță al
Universității „Nicolae Titulescu” din București.

Acest curs este destinat uzului indi vidual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau
difuzarea conținutului sub orice formă.

Acest manual a fost analizat si aprobat in sedinta Departamentului de Stiinte Politice si
Administrative din data de 1 octombrie 2015.

UNIVERSITAT EA „NICOLAE TITULESCU ” DIN BUCURE ȘTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL LA DISTA NȚĂ

Mihai Adrian Hotca, Lamya -Diana Hărătău
Drept contravențional

Editura Universității „Nicolae Titulescu”

Calea Văcărești, nr. 185, sector 4, Bucure ști
Tel./fax: [anonimizat]/[anonimizat]
Email: [anonimizat]

ISBN: 978 -606-751-153-6

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
Unitatea de învǎ țare nr. 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
LEGEA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI CONTRAVENȚIA ………………………….. ……………. 10
§1. Scopul legii contravenționale ………………………….. ………………………….. …………………… 10
§2. Definiția contravenției ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 13
§3. Domeniul reglementării actelor normative contravenționale ………………………….. …….. 13
§4. Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor ………………………….. ………………….. 14
§5. Intrarea în vigoare a legii contravenționale ………………………….. ………………………….. … 15
§6. T est ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
Bibliografie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
Unitatea de învǎ țare nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
SANCȚIUNIL E CONTRAVENȚIONALE ………………………….. ………………………….. …….. 17
§1. Considerații privind sancțiunile contravenționale generale (principale, complementare,
măsuri tehnico -administrative) ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
§2. Avertismentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
§3. Amenda ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 19
§4. Prestarea unei activități în folosul societății ………………………….. ………………………….. .. 19
§5. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
Bibliografie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
Unitatea de învǎ țare nr. 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
UNITATEA CONTRAVENTIONALA ………………………….. ………………………….. ………….. 23
§1. Unitatea contravențională ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
§4. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 26
§5. Bibliografie specifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
Unitatea de învǎ țare nr. 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 28
PLURALITATEA DE CO NTRAVENȚII ………………………….. ………………………….. ………. 28
1. Concursul de contravenții ………………………….. ………………………….. ………………………….. 28
1.1. Noțiunea de pluralitate de contravenții ………………………….. ………………………….. ……… 28
1.2. Analiza concursului de contravenții ………………………….. ………………………….. ………….. 29
§2. Recidiva contravențională ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
2.1. Noțiunea recidiv ei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 31
2.2. Analiza recidivei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 32
§4. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 35
§5. Bibliografie spe cifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 36
Unitatea de învǎ țare nr. 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 37
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENȚIONAL AL FAPTEI . 37
§1. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei ………………………….. …………. 37
§3. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 39
§4. Bibliogr afie specifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 40
Unitatea de învǎ țare nr. 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 41
CAUZELE CARE EXCLUD APLICAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE
SAU EXECUTAREA ACEST ORA ………………………….. ………………………….. …………………… 41
§1. Cauzele care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale sau executarea acestora .. 41

1.1. Prescripția aplicării san cțiunii contravenționale ………………………….. ………………………. 41
1.2. Lipsa plângerii prealabile ………………………….. ………………………….. ………………………… 44
1.3. Retragerea plângerii prealabile ………………………….. ………………………….. …………………. 45
1.4. Împăcarea părților ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
1.5. Moartea contravenientului și încetarea existenței persoanei juridice ………………………. 46
1.6. Înlocuirea răspunderii contravenționale cu răspunderea administrativă disciplinară … 46
1.7. Cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale ………………………….. ….. 46
§3. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48
§4. Bibliografie specifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 49
Unitatea de învǎ țare nr. 7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 50
CONSTATAREA CONTRAVENȚIEI ………………………….. ………………………….. …………… 50
§1. Agentul constatator ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 50
§2. Actul constat ator ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 51
§3. Condițiile și conținutul actului constatator ………………………….. ………………………….. …. 53
§4. Nulitatea procesului -verbal de constatare și sancționare a contr avenției …………………. 58
§5. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 60
Bibliografie specifică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 60
Unitatea de î nvǎțare nr. 8 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 61
PARTICULARITĂȚI PRIVIND CONSTATAREA ȘI SANCȚIONAREA ANUMITOR
CATEGORII DE CONTRAVENȚII ………………………….. ………………………….. ………………….. 61
§1. Contravențiile ru tiere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 61
§2. Contravențiile la regimul construcțiilor ………………………….. ………………………….. ……… 62
§3. Contravențiile din domeniul protecției consumatorilor ………………………….. …………….. 65
3.1. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr.
21/1992 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 65
3.2. Particularități ale constatăr ii și sancționării contravențiilor prevăzute de Legea nr.
193/2000 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 68
§4. Alte contravenții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 70
4.1. Particularități ale constată rii și sancționării contravențiilor silvice …………………………. 70
4.2. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor din domeniul ordinii și
liniștii publice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 72
§5. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 73
Bibliografie specifică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 74
Unitatea de învǎ țare nr. 9 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 75
PROCEDURA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI EXECUTAREA SANCȚIUNILOR
CONTRAVENȚIONALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 75
§1. Căile de atac ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 75
1.1. Plângerea contravențională ………………………….. ………………………….. ………………………. 75
1.2. Recursul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 77
§2. Executarea sancțiunilor contravenționale ………………………….. ………………………….. ……. 78
§3. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 80
Bibliografie specifică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 80

7
Introducere

Suportul de curs prezentat în rândurile ce urmează se adresează studenților specializării
„Administrație publică” din învățământul universitar la distanță – având ca finalitate prezentarea și
explicarea principalelor instituții ale Dreptului contravențional.
Lucrarea este concepută p entru a trata aspectele fundamentale ale dreptului contravențional,
astfel încât studenți să -și însușească noțiunile și termenii de specialitate.
Suportul de curs este structurat într -un singur modul , iar modulul este structurat, la rândul lui,
pe unități de învățare. Modulul reprezintă o categorie de probleme distincte din materia disciplinei,
care formează un tot unitar din punct de vedere al specificului cunoștințelor, al însușirii unui anumit
aspect al fenomenologiei disciplinei precum și din perspecti va timpului necesar parcurgerii și
însușirii fondului informațional respectiv. În acest sens, un modul conține una sau mai multe unități
de învățare. Unitatea de învățare reprezintă o parte omogenă din componența modulului,
caracterizată de un volum strict limitat de cunoștințe, care pot să fie parcurse și însușite printr -un
efort continuu de concentrare intelectuală, care se referă la conținutul de idei al unității de învățare.
Fiecare unitate de învățare are o structură proiectată din perspectiva exigențe lor autoinstruirii, astfel
că folosirea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire.
Recomandăm astfel, câteva regului de bază în procedura de realizare a programului de
autoinstruire pe baza acestui suport de curs:
1. Unitățile de învățare se parcurg în ordinea în care sunt prezentate, chiar în cazul în care
studentul apreciază că ar putea “sări” direct la o altă unitate de învățare (de exemplu în cazul în care
studentul se află la a doua facultate sau în alte situații echivalent e). Criteriile și modalitatea de
“înlănțuire” a unităților de învățare sunt prezentate la fiecare unitate de învățare și ele trebui e
respectate întocmai, cu efectul nerealizării la parametri maximali a programului de autoinstruire;
2. Fiecare unitat e de învățare conține teste destinate autoevaluării gradului și corectitudinii
însușirii cunoștințelor specifice unității de învățare, înțelegerii fenomenelor și proceselor descrise sau
prezentate în unitatea de învățare;
3. Ordinea logică a parcurger ii unității de învățare este următoarea:
a) se citesc obiectivele unității de învățare;
b) se parcurge conținutul unității de învățare;
c) se parcurge bibliografia recomandată;
d) se parcurg exemplele și se efect uează testele de evaluare.

Obiectivele cursului (modulului)

Cursul de față își propune:
1. Să analizeze instituțiile fundamentale ale dreptului contravențional și
conexiunile existente între ele;
2. Să transmită studențilo r informațiile necesare pentru interpretarea și aplicarea
corecte a legii contravenționale;
3. Să transmită studenților cunoștințele necesare unor buni specialiști în domeniul
administrației publice;

8
4. Abordarea instituțiilor dreptului contravențional în strânsă legătură cu
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale, a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, precum și a altor instanțe.

Însușirea temeinică Dreptului contravențional presupune, pe lângă activitățile
didac tice programate, un efort consistent din partea studenților în ceea ce privește
studiul individual pe baza bibliografiei minime obligatorii recomandate în prezenta
lucrare.
Suportul de curs redat în rândurile următoare trebuie completat prin studierea
bibliografiei obligatorii.

Competențe conferite
După parcurgerea acestui curs (modul), studentul va fi capabil să :
 cunoască din punct de vedere științific conținutul normelor contravenționale,
precum și practica judiciară referitoare la aplicarea acest ora;
 înțeleagă instituțiil e Dreptului contravențional;
 își însușească un mod de gândire logico -juridic corect;
 îînțele agă corelațiil existente între legislația generală și cea specifică din
domeniu;
 explic e instituțiil e Dreptului contravențional;
 explic e și să interpret eze normel e contravenționale;
 explic e și să înțele agă soluțiil e pentru problemele apărute în practică;
 își formeze o atitudin e pozitiv ă față de știința dreptului contravențional;
 își dezvolt e abilitățil e de gândire juridică;
 incite pentru o abordare multidisciplinară a instituțiilor Dreptului
contravențional;
 obișnui ască a interpreta corect normele contravenționale și aplicarea
sistematică a acestora.

Resurse și mijloace de lucru
Pot conține:
– metode pedagogice indicate pentru parcurger ea cursului;
– mijloace informatice necesare parcurgerii materialului și rezolvării testelor
(anumite softuri utile);
– instrumente utilizate în vederea înțelegerii aspectelor teoretice și a rezolvării
elementelor de test
Metoda pedagog ică folosită este p relegerea însoțită și d e discuții interactive
bazate pe materialul predat.
Ca instrumente ce pot fi utilizate, recomandăm legislația în vigoare cu privire la
Regimul juridic al contravențiilor, precum și o bibliografie generală obligatorie și
facultativă, după cum urmează:

9
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ OBLIGATORIE:

1. M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 5 -a, Ed. C.H. Beck,
București, 20 12;
2. M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 4 -a, Ed. C.H. Beck,
București, 2009;

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ FACULTATIVĂ:

1. M. URSUȚA, Procedura contravențională , Ed. Un iversul Juridic, București,
2010 ;
2. O. PODARU, R. CHIRITA, Regimul juridic al contravențiilor , ed. a 2 -a, Ed.
Hamangiu, București, 2011.

Structura cursului

Cursul es te structurat pe unități de învățare, ce pot fi parcurse în 2 – 3 ore de
studiu individual. Fiecărei unități de învățare îi corespunde o temă de control.

Cerințe preliminare

Pentru parcurgerea și înțelegerea acestei discipline sunt necesare cunoștin țele
dobândite la disciplinele Drept administrativ și Drept penal.

Durata medie de studiu individual

Fiecare UI poate fi parcursă în aproximativ 2 – 3 ore de studiu individual.

Evaluarea

– ponderea eva luării finale (examen/colocviu) – 70%
– pond erea evaluărilor pe parcurs (teme de control, verificări pe parcurs – 30%)

Modalitatea practică de evaluare finală

– Două subiecte teoretice, care trebuie tratate analitic;
– Un număr de 10 teste scurte (aplicații practice sau grile).

10
Unitatea de înv ǎțare nr. 1
LEGEA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI CONTRAVENȚIA
Cuprins:

§1. Scopul legii contravenționale ………………………….. ………………………….. …………………… 10
§2. Definiția contravenției ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 13
§3. Domeniul reglementării actelor normative contravenționale ………………………….. …….. 13
§4. Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor ………………………….. ………………….. 14
§5. Intrarea în vigoare a legii contravenționale ………………………….. ………………………….. … 15
§6. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
Bibliog rafie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 16

Introducere
Această Unitate de învățare va prezenta cadrul legal de aplicare a Legii
contravenționale, respectiv aspecte legate de scopul acesteia, de sancționare, precum și
aspecte legate de activitatea în ti mp a legii contravenționale.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 definiți contravenția;
 înțelegeți scopul legii contravenționale;
 prezentați domeniul reglementării actelor normative contravenționale ;
 prezentați principalele principiul legalității sancționării și stabilirii contravențiilor.
 stabiliți data intrării în vigoare a legii contravenționale.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare
§1. Scopul legii contravenționale

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, scopul
legii contravenționale este acela de a apăra valorile sociale „care nu sunt ocrotite prin
legea penală”. Considerăm că legiuitorul a dorit să sublinieze corelațiile existente între
cele două categorii de legi – penale și contravenționale – în sensul că una și aceeași
faptă nu poate fi consi derată atât infracțiune, cât și contravenție.
Dispoziția legală menționată mai su s trebuie interpretată în sensul că legea
contravențională apără anumite relații de apărare socială, care nu pot forma în același
timp și obiect al ocrotirii dreptului penal.
00:40

11
Dacă, totuși, aceeași faptă ar întruni atât elementele unei norme contravențion ale,
cât și pe cele ale unei norme penale, fapta va fi considerată numai infracțiune, iar
făptuitorul va fi sancționat exclusiv penal, deoarece infracțiunea și contravenția sunt
specii de ilicit care sunt guvernate de reguli comune (legalitatea incriminări i și a
sancțiunilor, umanismul etc.). Mai exact, dreptul penal împrumută dreptului
contravențional principiile și unele instituții ale sale, lucru explicabil dacă avem în
vedere natura comună a celor două forme de ilicit (contravenția și infracțiunea).
Din perspectiva gradului de pericol social diferit pe care, teoretic, îl pre zintă cele
două forme de ilicit – infracțiunea și contravenția –, deosebirile dintre acestea nu pot fi
decât de ordin cantitativ . Contravențiile sunt fapte antisociale care prezint ă un grad de
pericol social mai redus decât infracțiunile. De aceea, aceste două forme de ilicit au
aceeași structură generică, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din perspectivă
subiectivă. Nu există, spre exemplu, nicio deosebire substanțială în c eea ce privește
vinovăția făptuitorului. Chiar dacă se poate spune că infracțiunea și contravenția apără
valorile sociale împotriva celor mai periculoase comportamente care le aduc atingere,
nu se poate afirma totuși că dreptul contravențional ocrotește va lorile sociale care nu
sunt protejate de legea penală, deoarece una și aceeași valoare socială se poate bucura,
dar sub aspecte diferite, de o dublă (sau chiar multiplă, de pildă și civilă) ocrotire,
penală și contravențională.
Dacă una și aceeași faptă i licită nu poate atât contravenție, cât și infracțiune, ea
poate fi, în același timp, infracțiune sau contravenție și orice altă specie de faptă ilicită.
De pildă, fapta unui conducător auto profesionist constând în depășirea limitei de
viteze admise, const ituie atât contravenție, cât și abatere disciplinară.
Din cele ce preced se desprinde ideea că dreptul contravențional are caracter
subsidiar față de dreptul penal, deoarece incriminările de natură contravențională
intervin numai în măsura în care aceeaș i faptă nu este incriminată de legea penală1. De
altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că cele mai multe contravenții
au natură penală2.
Consecințele juridice rezultate ca urmare a corelației dintre infracțiune și
contravenție: inadmisib ilitatea coexistenței, în privința uneia și aceleiași fapte, a
răspunderii penale și a răspunderii contravenționale; inadmisibilitatea stabilirii unor
sancțiuni contravenționale mai severe decât cele penale3.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilo r Omului fapta contravențională
este considerată, de regulă, o faptă de natură penală, indiferent de calificarea
existentă în dreptul intern4. Această concepție europeană ar trebui să fie avută în

1 A se vedea O. Podaru, R. Chiriță, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind re gimul juridic al
contravențiilor. Comentată și adnotată, Ed. Sfera Juridică, Cluj -Napoca, 2006, p. 4.
2 Ibidem.
3 În legislația contravențională actuală există însă sancțiuni pecuniare (avem în vedere, în principal, amenda)
mai aspre decât amenda în materie penală. De exemplu, în Legea nr. 50/1991, art. 26 alin. (2) liniuța I, prevede
posibilitatea aplicării unei amenzi de până la 100.000 lei.
4 Fl. Streteanu, Drept penal. Partea generală, Ed. Rosetti, București, 2003, vol. I, p. 44. În cuprin sul hotărârii
din 21 februarie 1984, pronunțată în cauza Öztürk c. Germania, s-a statuat că și contravenția este o faptă de
natură penală (infracțiune), în sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Conform art. 6 pct. 2 și
3 din această C onvenție: „2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce
vinovăția va fi legal stabilită.

12
vedere și de către legiuitorul român, fie în sensul adoptăr ii unui Cod de procedură
contravențională5, în care să se prevadă principiile dreptului procesual penal, fie să se
prevadă, cu unele adaptări determinate de specificul materiei, ca fiind aplicabil
domeniului dreptului contravențional Codul de procedură pen ală6.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului raportează noțiunea de „materie penală”
la trei criterii: calificarea internă; natura faptei incriminate; scopul și severitatea
sancțiunii7.
Criteriul calificării interne înseamnă că instanța europeană va cal ifica la fel ca
legislația internă o faptă considerată că are natură penală potrivit acesteia8. În caz
contrar, Curtea poate trece peste primul criteriu. Celelalte criterii sunt folosite de Curte
numai dacă dreptul intern penal nu cuprinde în domeniul său comportamentul
examinat.
Criteriul naturii faptei sancționate presupune o verificare a destinației normei
care incriminează fapta în discuție. În ipoteza în care norma incriminatoare analizată
are destinatari necalificați, aceasta trebuie considerată că a parține dreptului penal9.
Cel de -al treilea criteriu – cel al scopului și gravității sancțiunii aplicate –
presupune un dublu examen. Primul se referă la finalitatea sancțiunii aplicate, ceea ce
înseamnă că fapta este considerată că aparține domeniului dr eptului penal, dacă
sancțiunea are caracter punitiv (aflictiv) sau preventiv . Iar în cazul în care sancțiunea
aplicată are un caracter prevalent reparator fapta trebuie exclusă din materia dreptului
penal. Alt examen ce urmează a fi efectuat pentru determi narea naturii faptei se referă
la gravitatea (severitatea) sancțiunii aplicate făptuitorului10.
Indiferent de calificarea existentă în dreptul intern – contravenție sau infracțiune,
dacă prin scopul și gravitatea sancțiunii aplicate făptuitorului fapta il icită este apreciată
că are natură penală, cel acuzat trebuie să beneficieze de toate drepturile prevăzute de
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (acces la justiție, imparțialitate etc.).

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
să fie informat, în termenul cel mai scurt, într -o limbă pe care o înțelege și în mod amănunț it, asupra naturii și
cauzei acuzației aduse împotriva sa;
să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a
plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
să întrebe dacă să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în
aceleași condiții ca și mart orii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere”. Facem
precizarea că, în această chestiune, jurisprudența Curții europene nu este foarte coerentă în ultima perioadă de
timp.
5 A se vedea M.A. Hotca, Drept contravențional. Partea generală, Ed. Editas, București, 2003, p. 12 -13.
6 A se vedea Fl. Streteanu, op. cit., p. 44. Autorul critică, pe bună dreptate, aplicarea procedurii civile ca drept
procesual în materia dreptului contravențional. Mai potrivită pentru dreptul contravențional ar fi procedura
penală. Este posibilă și soluția adoptării unui Cod de procedură contravențională.
7 Pentru analiza acestor criterii, a se vedea R. Chiriță, Convenția europeană a drepturilo r omului. Comentarii
și explicații, vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2007, p. 252 și urm.
8 afirmat pentru prima dată în hotărârea pronunțată în cauza Engel și alții c. Olanda din anul 1976
9 Ibidem . A se vedea și hotărârea din 28 iunie 1984, pron unțată în cauza Campbell și Fell c. Marea Britanie .
10 Existența unei sancțiuni privative de libertate determină automat încadrarea faptei în domeniul dreptului
penal.

13
§2. Definiția contravenției

Definiția generală legală a cont ravenției se găsește în art. 1 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001, conform căruia: „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție,
stabilită și sancționată (s.n.) prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau,
după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau
al sectorului Municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului
General al Municipiului București”11.
În limbajul curent12, uneori, prin termenul ,,contravenție” se înțelege orice faptă
ilicită, a dică orice acțiune sau inacțiune prin care se încalcă o regulă juridică sau de altă
natură (de exemplu, referitoare la desfășurarea unui joc sportiv). Această semnificație
nu poate fi acceptată în domeniul dreptului, deoarece contravenția este numai una
dintre spe ciile de fapte ilicite. De asemenea, contravenția este o faptă care încalcă o
normă juridică, în timp ce regulile extrajuridice care reglementează anumite activități
sportive, culturale sau de altă natură, exced nu numai sferei contravențiilor, ci chiar și
oricărei categorii juridice13.

§3. Domeniul reglementării actelor normative
contravenționale

În accepțiunea art. 1 din O.G. nr. 2/2001 legea contravențională este orice normă
juridică cu caracter contravențional cuprinsă în actele normative a colo indicate. Sensul
specific al noțiunii de lege contravențională stabilit în art. 1 se justifică în temeiul
faptului că materia dreptului contra vențional, alături de materia dreptului penal, este o
materie care trebuie reglementată strict, astfel încât să fie evitat orice arbitrariu cu
ocazia adoptării, interpretării și aplică rii ei.
Enumerarea actelor normative, cuprinsă în art. 1 al O.G. nr. 2/2001, este una
exhaustivă. Sigur, nu excludem posibilitatea ca printr -o lege specială să fie
recunoscute, c a izvoare de drept contravențional, și alte acte normative, menționate în
cuprinsul legii speciale.
Ierarhia izvoarelor formale ale dreptului contravențional se prezintă astfel: 1.

11 În vechea reglementare, contravenția era definită diferit. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 32/1968,
constituia contravenție „fapta săvârșită cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea
și este prevăzută și sancționată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de
față”. În schimb, Codul penal din 1864 definea contravenția ca fiind,,infracțiunea pe care legea o pedepsește cu
închisoare polițienească sau cu amendă” (art. 1 C.pen. de la 1864).
12 Conform DEX, prin contravenție se înțelege o călcare a dispozițiilor u nei legi, a unui regulament etc.,
care, având un grad de pericol social, este sancționată cu o pedeapsă ușoară. Etimologic, provine din limba
franceză (contravention). Termenul contravenient – persoana care săvârșește contravenția – provine din limba
germa nă (Kontravenient) și din limba franceză.
13 Am făcut aceste precizări nu numai pentru că termenul contravenție este folosit, în vorbirea curentă, în alt
sens, ci și pentru că unele legislații utilizează expresii cum ar fi:,,contravenție penală” sau,,infrac țiune penală”,
folosite și în doctrina penală românească mai veche.
00:20
60:00

14
Constituția; 2. legile organice și ordonanțele edictate în domeniul legilo r organice; 3.
legile ordinare și ordonanțele simple ale Guvernului; 4. hotărârile Guvernului; 5.
hotărârile consiliilor județene și cele ale Consiliului General al Municipiului București;
6. hotărârile consiliilor locale14.
Un act normativ cu forță juridi că inferioară nu poate deroga de la prevederile
unui act normativ cu forță juridică superioară. De exemplu, o hotărâre a Consiliului
General al Municipiului București nu poate conține prevederi care se abat de la cele
din cuprinsul O.G. nr. 2/2001.
Potriv it art. 2 din O.G. nr. 2/2001, prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale
Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.
Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și
se sancțio nează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le
sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt
stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Consiliile locale al e sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa
contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și
igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de
joacă pentru c opii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe,
precum și a terenurilor virane; între¬ținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în
administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de
educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții;
depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.
Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de
activitate din competența consi liilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili
și sancționa contravenții.
Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor
municipiului București, prin care s -au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor
prevăz ute la mai sus, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de
contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.
Prin hotărâre a Consiliului General, nu se pot stabili și sancționa contravenții în
domeniile expres pre văzute în competența consiliilor sectoarelor, deoarece
posibilitatea extinderii competenței nu implică și restrângerea acesteia. Fiind vorba
de competență materială specială, posibilitatea restrângerii domeniului trebuia
prevăzută expres, în principal pent ru considerentul că există riscul unor reglementări
paralele. Pe de altă parte, în cazul delegării de competență din partea Consiliului
General al Municipiului către sectoare, autoritatea delegantă poate oricând să revină
asupra transferului de putere.

§4. Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor

Conform art. 3 din O.G. nr. 2/2001, actele normative prin care se stabilesc

14 Deși există și alte specii de acte normative, cum ar fi ordinele primarilor, ale prefecților etc. ele nu sunt
izvoare de drept contravențional, deoarece nu sunt prevăzute în enumerarea limitativă a O.G. nr. 2/2001.

15
contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce
urmează să se aplice pentru fi ecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor
stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite
valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite
prin săvârșirea co ntravențiilor.
Legalitatea în materia dreptului contravențional are un caracter special, asemănător
materiei dreptului penal, în doctrină vorbindu -se despre le galitatea
contravenționalizării . Această asemănare este dată de două elemente: legalitatea
prevederii faptei ce constituie ilicit și legalitatea sancțiunilor.
Nesocotirea principiului legalității înseamnă fie retroactivitatea legii, fie extinder ea
aplicării sale prin analogie , care nu pot fi admise într -un stat de drept.

§5. Intrarea în vigoare a legii contravenționale

Dispozițiile din actele normative prin care se stabilesc și se sancționează
contravențiile intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării , iar în
cazul hotărârilor consiliilor locale sau județene, punerea în aplic are se face și cu
respectarea condițiilor prevăzute în Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într -un termen mai scurt, dar
nu mai puțin de 10 zile .
Hotărârile autorităților administrație i publice locale sau județene, prin care se
stabilesc și se sancționează contravenții, pot fi aduse la cunoștință publică prin afișare
sau prin orice altă formă de publicitate în condițiile Legii nr. 215/2001.

Exemple
De exemplu, Codul penal portughe z folosește termenul infracțiune cu înțelesul de faptă ilicită.
Alte sisteme de drept, cum este cel francez, dau un sens mai larg noțiunii de infracțiune, întrucât includ
în domeniul acesteia și contravențiile. Această concepție a fost reglementată și în R omânia sub incidența
codurilor penale anterioare, care împărțeau infracțiunile în trei categorii: crime, delicte și contravenții.
– Precizați pe scurt scopul legii contravenționale.
– Enumerați cel puțin 4 izvoare formale ale dreptului contravențional.

Să ne reamintim…
 Scopul legii contravenționale este acela de a apăra valorile sociale
„care nu sunt ocrotite prin legea penală”. Considerăm că legiuitorul a
dorit să sublinieze corelațiile existente între cele două categorii de legi –
penale și contraven ționale – în sensul că una și aceeași faptă nu poate fi
consi derată atât infracțiune, cât și contravenție.

16

Rezumat
Scopul legii contravenționale este acela de a apăra valorile sociale „care nu
sunt ocrotite prin legea penală” . Una și aceeași faptă nu poate fi consi derată atât
infracțiune, cât și contravenție.
Contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată (s.n.)
prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a
consiliului local al co munei, orașului, municipiului sau al sectorului Municipiului
București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului
București”
Ierarhia izvoarelor formale ale dreptului contravențional se prezintă astfel: 1.
Constituția; 2. legile orga nice și ordonanțele edictate în domeniul legilor organice; 3.
legile ordinare și ordonanțele simple ale Guvernului; 4. hotărârile Guvernului; 5.
hotărârile consiliilor județene și cele ale Consiliului General al Municipiului București;
6. hotărârile consil iilor locale
Legea contravențională intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data
publicării În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într -un termen mai
scurt, dar nu mai puțin de 10 zile.

§6. Test

Exemple de subiecte teo retice
1. Domeniul reglementării actelor normative contravenționale;
2. Definiția generală a contravenției.

Exemplu de test tip grilă
1. Contravențiile pot fi stabilite și sancționate :
a) prin hotărâri ale guvernului ;
b) prin ordine ale primarilor;
c) prin decrete prezidențiale.

Bibliografie.
M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, București,
2009 – paginile 3 – 92.

17

Unitatea de înv ǎțare nr. 2
SANCȚIUNILE CONTRAVENȚIONALE
Cuprins:

§1. Considerații privind sancțiunile contravenționale generale (principale, complementare, măsuri
tehnico -administrative) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 17
§2. Avertismentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
§3. Amenda ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 19
§4. Prestarea unei activități în folosul societății ………………………….. ………………………….. .. 19
§5. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
Bibliografie. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 22

Introducere
Această Unitate de învățare va prezenta principalele sancțiuni contravenționale,
acestea fiind analizate pe rând .

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 prezentați sancțiunile contravenționale;
 analizați sancțiunile contravenționale generale;
 delimitați sancțiunile contravenționale principale față de alte sancți uni
contravenționale.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare
§1. Considerații privind sancțiunile contravenționale generale
(principale, complementare, măsuri tehnico -administrative)

Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare .
Sancțiunile contravenționale principale sunt:
 avertismentul;
 amenda contravențională;
 prestarea unei activități în folosul comunității.
Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
 confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
 suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a
autorizației de exercitare a unei activități;
 închiderea unității;

18
 blocarea contului bancar;
 suspendarea activității agen tului economic;
 retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru
activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;
 desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
Prin legi speciale pot fi stabili te și alte sa ncțiuni principale sau complementare.
Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei
săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea
faptei. Pentru una și aceeași contravenție s e poate aplica numai o sancțiune
contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
În unele acte normative, alături de sancțiunile contravenționale, sunt prevăzute
anumite măsuri tehnico -administrative. Astfel, conform art. 97 din O.U.G. nr.
195/2002, pe lângă sancțiunile contravenționale, „polițistul rutier dispune și una dintre
următoarele măsuri tehnico -administrative:
o reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de
înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;
o retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau
înregistrare ori a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;
o anularea permisului de conducere;
o ridicarea vehiculelor staționate ner egulamentar
§2. Avertismentul

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau
scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de
recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Av ertismentul se aplică în cazul în care
fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul
normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În practică, agenții consta tatori abuzează, d eoarece aplică amenzi contravenționale
chiar și celor mai neînsemnate contravenții . Sancțiunea contravențională nu reprezintă
un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de
responsabilitate. În cazul unor plâ ngeri contravenționale prin care se invocă
netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, instanța poate dispune
înlocuirea acesteia cu avertismentul.
Avertismentul este o variantă modernă a sancțiunii mustrării, sancțiune morală
aplicată în dreptul roman (severa interlocutio), în dreptul canonic (monitio și censura)
și în dreptul medieval (blame)15.
Avertismentul se adresează oral, atunci când contravenientul este prezent la
constatarea contravenției, și este aplicat de agentul constatator. Î n celelalte cazuri,
avertismentul se socotește executat prin comunicarea procesului -verbal de constatare a

15 De asemenea, avertismentul este o sancțiune prezentă și în dreptul muncii.

19
contravenției, cu rezoluția corespunzătoare.16
§3. Amenda

Amenda contravențională are caracter administrativ. Amenda contravențională este
o sancți une pecuniară ce afectează contravenientul prin diminuarea patrimoniului
acestuia, fapt pentru care a fost denumită sancțiune patrimonială. Amenda contra –
vențională constă în luarea silită din patrimoniul contravenientului a unei sume de bani
și trecerea a cesteia în patrimoniul statului sau al unităților administrativ -teritoriale.
Limita minimă a amenzii contravenționale este de 25 lei, iar limita maximă nu
poate depăși:
 100.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin lege și ordonanță;
 50.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
 5.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene
ori ale Consiliului General al Municipiului București;
 2.500 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin ho tărâri ale consiliilor locale ale
comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București.
Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu legislația în vigoare se
fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor apli cate, potrivit legii, de
autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile
publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu
legislați a în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
În prezent, conform Constituției, amenda contravențională nu mai poate fi
transformată în închisoare contravențională, dar poate fi înlocuită cu prestarea unei
activități în folosul comunității. Potri vit art. 23 alin. (13) din legea fundamentală,
sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală, ceea ce înseamnă
că, atâta timp cât contravențiile rămân în afara dreptului penal, închisoarea nu poate fi
aplicată pentru contravenții.
§4. Prestarea unei activități în folosul societății

Prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege sau
ordonanță și numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore și se stabilește numai
alternativ cu amenda. În toate cazurile, aplicarea sancțiunii se face de către instanța de
judecată
În ipoteza în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din
care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază
teritorială s -a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea

16 Potrivit art. 25 alin (2) ”Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult
doua luni de la data aplicarii ace steia."

20
obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându -se
seama d e partea din amendă care a fost achitată .
La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda
acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii .
În cazul în care contravenientul nu ach ită amenda în termenul prevăzut la alin. (4),
instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei
activități în folosul comunității.
Hotărârea prin care s -a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității
este supusă numai apelului.
Regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității este stabilit
prin O.G. nr. 55/2002. Conform art. 2 din această lege, activitatea în folosul
comunității se prestează în domeniul serviciilor public e, pentru întreținerea locurilor de
agrement, a parcurilor și a drumurilor, păstrarea curățeniei și igienizarea localităților,
desfășurarea de activități în folosul căminelor pentru copii și bătrâni, al orfelinatelor,
creșelor, grădinițelor, școlilor, spit alelor și al altor așezăminte social -culturale.
Iar potrivit art. 3 din O.G. nr. 55/2002, sancțiunea prestării unei activități în folosul
comunității se execută după programul de muncă ori, după caz, programul școlar al
contravenientului, pe o durată cupr insă între 50 de ore și 300 de ore, de maximum 3
ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare de 6 -8 ore pe zi.
În cazul în care contravenientul are posibilitatea să execute sancțiunea în fiecare zi
din cursul săptămânii, iar autoritățile publice locale, prin pe rsoanele împuternicite, pot
asigura supravegherea activității contravenientului, durata maximă de lucru nu poate
depăși 8 ore pe zi.

Exemple

În practica instanțelor de judecată nu a existat un punct de vedere unitar în
legătură cu interpretarea și a plicarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) -(5) din Ordonanța
Guvernului nr. 2/2001 referitor la posibilitatea de a se dispune înlocuirea sancțiunii
amenzii contravenționale,cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității,
atunci când această di n urmă sancțiune nu este prevăzută, prin lege, alternativ cu
amenda.
Astfel, unele instanțe au respins cererile de înlocuire a sancțiunii amenzii cu
sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității,
fie atunci când contravențiile săvârșite nu erau prevăzute și sancționate prin legi sau
ordonanțe ale Guvernului, fie atunci când, deși contravențiile erau prevăzute prin acte
normative elaborate de Parlament ori Guvern, prin delegare legislativă, totuși acestea
nu erau sancționate în modalitatea prevăzută la art. 9 alin. (1) și (2) din Ordonanța
Guvernului nr. 2/2001.
Alte instanțe, dimpotrivă, au dispus înlocuirea sancțiunii amenzii
contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, fie în
condițiile în care contravenția pentru care a fost aplicată această din urmă sancțiune nu
era prevăzută de lege, ci prin hotărâri ale Guvernului sau hotărâri ale autorităților

21
administrației publice locale ori județene, fie în situațiile în care legile spe ciale sau
ordonanțele Guvernului prin care se stabileau contravențiile pentru care s -a aplicat
amenda nu prevedeau, alternativ, și sancțiunea prestării unei activități în folosul
comunității.
Prin Decizia nr. 7/2010, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Cas ație și Justiție, au
statuat că „dispozițiile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002, se interpretează în
sensul admisibilității cererilor de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării
contravenientului la prestarea unei activități în folo sul comunității indiferent dacă
contravențiile săvârșite sunt prevăzute și sancționate prin legi, ordonanțe ale
Guvernului sau alte acte cu caracter normativ și chiar dacă actul care stabilește și
sancționează contravențiile nu prevede, alternativ cu sancț iunea amenzii, sancțiunea
prestării unei activități în folosul comunității”

– Enumerați sancțiunile principale aplicabile în cazul unei contravenții

Să ne reamintim…
 Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare .
 Sancțiunea stabilit ă trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al
faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de
gravitatea faptei. Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o
sancțiune contravențională principa lă și una sau mai multe sancțiuni
complementare.

Rezumat
Sancțiunile contravenționale principale sunt:
 avertismentul;
 amenda contravențională;
 prestarea unei activități în folosul comunității.

Avertismentul constă în atenționarea verba lă sau scrisă a contravenientului
asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta
dispozițiile legale
Amenda contravențională este o sancțiune pecuniară ce afectează
contravenientul prin diminuarea patrimoniulu i acestuia, fapt pentru care a fost
denumită sancțiune patrimonială
Prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege
sau ordonanță și numai pe o durată ce nu poate depăși 300 de ore și se stabilește numai
alternativ cu am enda

22

§5. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Examinați sancțiunea amenzii;
2. Analizați prestarea unei activități în folosul comunității.

Exemplu de test tip grilă
1. Amenda în cazul contravențiilor sancționate prin hotărâri ale Guvernului nu
poate depăși :
a) 100.000 lei;
b) 50.000 lei ;
c) 1000.000 lei.

Bibliografie.
M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 4 -a, Ed. C.H. Beck,
București, 2009 – pagini : 92 – 136

23

Unitatea de înv ǎțare nr. 3
UNITATEA CONTRAVENTIONALA
Cuprins:

§1. Unitatea contravențională ………………………….. ………….. Error! Bookmark not defined.

Introducere
Această Unitate de învățare va defini unitatea contravențională, pluralitatea d e
contravenții și va analiza recidiva în cazul contravențiilor.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 prezentați formele unității contravenționale;
 delimitat i diferitele forme ale unității contravenți onale.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare
§1. Unitatea contravențională

A. Forme. Unitatea infracțională poate fi legală sau naturală. Formele unității
naturale contravențion ale sunt: contravenția simplă instantanee, contravenția continuă
și contravenția deviată. Formele unității legale contravenționale sunt: contravenția
complexă, contra venția progresivă și contravenția (fapta) repetată (de obicei).
B. Contravenția simplă i nstantanee. Contravenția simplă este acea formă a
unității naturale de contravenție care constă în efectuarea unei singure acțiuni
(inacțiuni) instantanee ce produce un singur rezul tat în baza unei decizii delictuale
unice.
C. Contravenția continuă. Cont ravenția continuă poate fi defi nită ca fiind acea
formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a
elementului material (acțiunii sau inacțiunii) și a procesului de producere a rezultatului,
până la un moment viitor consumăr ii, când activitatea contravențională este oprită
datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea. Contravenția continuă
este una dintre formele unității contravenționale care cunoaște o evoluție temporală,
datorată extensiei în timp a ac țiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al
laturii obiective a contravenției. O.G. nr. 2/2001 definește contravenția continuă în art.
13 alin. (2) în termenii următori: „(…) Contravenția este continuă în situația în care
încălcarea obligație i legale durează în timp” (s.n.). Identificarea contravențiilor
continue se face diferit, în funcție de împrejurarea dacă elementul material îmbracă

24
forma acțiunii sau a inacțiunii . În ceea ce ne privește, considerăm că, în cazul
contravențiilor continue – indiferent de forma elementului material – criteriul ce trebuie
utilizat, în mod principal, este criteriul definiției legale.
De asemenea, nu are caracter continuu contravenția constând în nedepunerea
declarației de venit de către persoana care are aceast ă obligație17.
Spre deosebire de contravenția simplă instantanee, contravenția continuă nu se
autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se
prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea
contravenției. Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care
este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată,
respectiv când dinamica contravențională s -a sfârșit.
Orice contravenție con tinuă trebuie analizată atent sub aspectul datei săvârșirii, care
coincide cu momentul încetării activității ilicite. De exemplu, dacă un președinte al
asociației de locatari nu a îndeplinit formalitățile pentru constituirea asociației de
proprietari până la data demisiei din funcție, el răspunde contravențional pentru fapta
continuă, care se consideră comisă la data demisiei sale18.
În practica judiciară, pe bună dreptate, s -a decis că epuizarea contravenției continue
are loc la data constatării, moment la care aceasta se autonomizează prin intermediul
actului constatator, dacă epuizarea nu avusese loc anterior19. Dacă activitatea
contravențională încetase anterior, data săvârșirii coincide cu momentul când
activitatea ilicită a fost oprită, indiferent de ca uze20. În cazul unui contract de
intermediere în asigurări, încheiat de către o persoană juridică care nu are autorizație

17 Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 1526/2004, în Al. Țiclea, op. cit., p. 1266.
18 Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 1805/2005, în D. Severin, op. cit., p. 28 -29.
19 În speță contravenția fiind continuă, momentul începerii curgerii termen ului de prescripție se situează la
data constatării existenței acesteia, care este data emiterii deciziei nr. 11 din 4 februarie 2003, când s -a pus capăt
activității contravenționale, termenul de prescripției fiind cel general de 3 ani, în care emiterea de constatare și
apoi, de sancționare a contravenției s -a încadrat în termen. Așa fiind, constatându -se că în cauză nu a operat
prescripția prevăzută de art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 2001, de altfel, inaplicabil speței, contravenția fiind corect
stabilită ș i motivată, amenda fiind proporțională cu activitatea anticoncurențială a intimatei, a fost admis
recursul, casată sentința și în fond, respinsă acțiunea SC R.I. SRL (I.C.C.J., secția de contencios administrativ și
fiscal, nr. decizia nr. 403/2004, legalis .ro).
20 În acest sens, s -a statuat că: „Din interpretarea art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, rezultă că termenul de
prescripție al dreptului de a aplica sancțiunea în cazul contravențiilor continue curge de la data constatării faptei
numai în situația în care aceasta nu fusese epuizată. În cazul în care contravenția a încetat înainte de constatarea
faptei, devin incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. În același sens, doctrina de specialitate, ca
și jurisprudența, au stabilit că în cazul contravențiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatării
faptei, însă nu mai târziu de la data încetării acțiunii sau inacțiunii. Or, în cauză, contravenția anticoncurențială a
încetat, s -a epuizat, la data de 5 aprilie 2001, când cl auza de neconcurență a fost anulată, iar sancțiunea a fost
aplicată la data de 4 iulie 2002, când a fost emisă decizia nr. 264/2002, respectiv la data de 26 iulie 2002, când a
fost emisă decizia nr. 305/2002, deci după 6 luni de la data încetării acțiunii care echivalează cu epuizarea faptei.
A da o altă interpretare dispozițiilor art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 ar presupune acceptarea
imprescriptibilității contravențiilor continue, ceea ce contravine principiilor generale ce guvernează dreptul
contra vențional și care nu admite contravenții „perpetue” și vinovății „eterne”.
Așa fiind, în raport de data încetării contravenției, 5 aprilie 2001, și respectiv data aplicării sancțiunii, luna
iulie 2002, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (2) din O.G . nr. 2/2001, Curtea urmează a constata că dreptul
la aplicarea sancțiunii este prescris. Pe cale de consecință, decizia nr. 305/2002 urmează a fi anulată. Având în
vedere motivul pentru care se va dispune anularea deciziei – prescripția dreptului de a apl ica sancțiunea – analiza
celorlalte susțineri făcute de recurentă este irelevantă deoarece ele vizează aspecte legate de individualizarea și
cuantumul amenzii stabilite drept sancțiune” (I.C.C.J., s. cont. adm. și fiscal, dec. nr. 2673/2005, legalis.ro).

25
de funcționare, contravenția este continuă, aceasta epuizându -se la data expirării
contractului de intermediere, iar nu la momentul înc heierii contractului.
D. Contravenția deviată. Pot fi cazuri în care elementul material al unei
contravenții să fie deturnat de la obiectul sau persoana vizată de către făptuitor sau
rezultatul să se producă în alt mod decât cel conceput, ceea ce înseamnă că se poate
realiza conținutul unei alte contravenții decât cea vizată de făptuitor (aberratio ictus;
aberratio causae; error in personam sau error in rem). Într-un asemenea caz avem o
contravenție deviată.
E. Contravenția complexă. Contravenția complexă este acea formă a unității legale
contravenționale care reunește în conținutul său mai multe contravenții sau în care este
absorbită, ca element constitutiv ori ca element circumstanțial agravant, o altă
contravenție. Contravenția complexă este mai rar în tâlnită în peisajul contravențiilor,
comparativ cu celelalte forme ale unității contravenționale. De altfel, ea nici nu este
reglementată în legea contravențională generală21.
F. Contravenția (fapta) de obicei (repetată). Definim contravenția (fapta) de
obicei (repetată) ca fiind acea formă a unității contravenționale al cărei element
material este alcătuit din mai multe acte materiale de același fel, care altfel sunt
nerelevante contravențional.
G. Contravenția progresivă. Contravenția progresivă este acea formă de unitate
legală contravențională al cărei element material sau rezultat se amplifică astfel încât
are loc o schimbare de încadrare juridică a faptei, într -o altă contravenție mai gravă. În
cazul contra venției progresive, contravenientul, după ce realizează forma tip a unei
contravenții, ajunge la o formă amplificată a acesteia.
H. Contravenția continuată. În practica judiciară a fost recunoscută și existența
contravenției continuate, în ipoteza în care, în baza unei rezoluții contravenționale
unice, au fost comise mai multe fapte care fiecare în parte realizau conținutul aceleași
contravenții22.

Exemple
Este contravenție continuă, spre exemplu, fapta prevăzută în art. 2 pct. 1 0 din
Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de
conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice republicată. Potrivit acestei norme,
constituie contravenție „ neținerea evidenței (s.n.) de către magazinele autorizate a
cumpărătorilor armelor prevăzute la pct. 8) în registre speciale, viz ate de organele de
poliție, în care vor fi menționate datele de stare civilă, domiciliul, seria și numărul
actului de identitate ale cumpărătorului, numărul cazierului judiciar, numărul
certificatului de sănătate neuropsihică, cu denumirea policlinicii ter itoriale, precum și
caracte risticile armei vândute (…)”.

21 Infracțiunea complexă este reglementată în art. 35 alin. ( 2) C.pen. conform căruia: „Infracțiunea este
complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca element circumstanțial agravant , o acțiune sau o
inacțiune care constituie prin ea însăși o fap tă prevăzută de legea penală”. Doctrina penală nu este unitară cât
privește concepția despre infracțiunea complexă ( C. Butiuc, Infracțiunea complexă, Ed. All Beck, București,
1999, p. 40).
22 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 1470/2006, în D. Severin, op. cit., p. 183.

26
În practica judiciară a fost considerată contravenție simplă, iar nu continuă, fapta de
a depozita saci cu deșeuri pe trotuar
Un exemplu de contravenție complexă îl reprezintă contravenția de depăș ire cu mai
mult de 50 km/ h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru
categoria din care face parte autovehiculul condus, prevăzută de art. 102 pct. 38 alin.
(3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Această
contravenție înglobează în conținutul său latura obiectivă a contravenției prevăzute de
art. 101 pct. 18 alin. (3) lit. d) din același act normativ.

Precizați de la ce moment începe să curgă termenul de prescripție în cazul unei
contravenții continue.

Să ne reamintim…
 Unitatea infracțională poate fi legală sau naturală.
 Contravenția simplă constă în efectuarea unei singure acțiuni (inacțiuni)
instantanee ce produce un singur rezul tat.
 Contravenția deviată se regăsește în situația în ca re elementul material al unei
contravenții să fie deturnat de la obiectul sau persoana vizată de către făptuitor sau
rezultatul să se producă în alt mod decât cel conceput
 Contravenția complexă reunește în conținutul său mai multe contravenții sau în
care este absorbită, ca element constitutiv ori ca element circumstanțial agravant, o
altă contravenție.
 Contravenția (fapta) de obicei (repetată) are elementul material alcătuit din mai
multe acte materiale de același fel.
 Contravenția progresivă se caracteri zează prin faptul că elementul material sau
rezultatul se amplifică astfel încât are loc o schimbare de încadrare juridică a
faptei, într -o altă contravenție mai gravă.
 Contravenția continuată are ca specific situația în care în baza unei rezoluții
contrav enționale unice, au fost comise mai multe fapte care fiecare în parte
realizau conținutul aceleași contravenții.
Rezumat
Formele unității naturale contravenționale sunt: contravenția simplă instantanee,
contravenția continuă și contravenția deviată. For mele unității legale contravenționale
sunt: contravenția complexă, contra venția progresivă și contravenția (fapta) repetată
(de obicei).

§4. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Examinați două forme ale unității contravenționale ;

27
2. Dați un exem plu de contravenție continuă.

Exemplu de test tip grilă
1. Când contravențiile au fost constatate prin același proces -verbal, sancțiunile
contravenționale se cumulează:
a) fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea
mai gravă ;
b) fără a putea depăși maximul general al amenzii;
c) fără a putea depăși 1000.000 lei.

Teme de control
Pe baza informațiilor furnizate până la acest moment, realizați o comparație
succintă între formele unității contravenționale.

***D epunerea referatului potrivit calendarului disciplinei și anume, în format
electronic sau material tipărit, astfel: e -mail, eLis . Fiecare referat va fi apreciat cu un
procent de 10% -20% din nota finală.
Pentru a nu exista încălcări ale legislației dreptu rilor de autor, studenții vor
prezenta odată cu lucrarea și o declarație pe proprie răspundere că nu au adus atingere
normelor juridice care protejează dreptul de autor.

§5. Bibliografie specifică

M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, pagini : 137 – 159.

28
Unitatea de înv ǎțare nr. 4
PLURALITATEA DE CONTRAVENȚII
Cuprins:

PLURALITATEA DE CONTRAVENȚII ………………………….. ………………………….. ………. 28
1. Concursul de contravenții ………………………….. ………………………….. ………………………….. 28
1.1. Noțiunea de pluralitate de contravenții ………………………….. ………………………….. ……… 28
1.2. Analiza concursului de contravenții ………………………….. ………………………….. ………….. 29
§2. Recidiva contravențională ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
2.1. Noțiunea recidivei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 31
2.2. Analiza recidivei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 32
§4. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 35
§5. Bibliografie specifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 36

Introducere
Această Unitate de învățare va defini unitatea contravențională, pluralitatea de
contravenții și va analiza recidiva în cazul contravențiilor.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 explicați ce se înțelege prin pluralitate de contravenții;
 analizați concursul de contravenții;
 analizați recidiva contravențională.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare
1. Concursul de contravenții

1.1. Noțiunea de pluralitate de contravenții

Conform art. 10 din O.G. nr. 2/2001, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe
contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Când contravențiile au
fost constata te prin același proces -verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează
fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai
gravă sau, după caz, maximul general stabilit (…) pentru prestarea unei activități în
folosul comunit ății (…)”.
Pluralitatea de contravenții poate fi definită ca fiind acea formă a pluralității
contravenționale ce există atunci când o persoană săvârșește două sau mai multe

29
contravenții.
Ceea ce determină calificarea unei pluralități de fapte ca fiind o pluralitate de
contravenții este identitatea persoanei făptuitorului, respectiv aceeași persoană
săvârșește mai multe contravenții. Legătura in personam este singura care interesează
în materia pluralității de contravenții, celelalte relații pot, eventual , caracteriza sau
particulariza pluralitatea, dar nu au niciun impact asupra existenței sau inexistenței
pluralității de contravenții.
Biografia contravențională a contravenientului este foarte importantă pe planul
individualizării sancțiunilor contravenț ionale. Săvârșirea mai multor contravenții de
către aceeași persoană, în special dacă sunt comise la intervale de timp diferite,
probează un indice de incorigibilitate ridicat, de care trebuie să se țină seama cu ocazia
individualizării sancțiunilor contra venționale.
Folosind criteriul caracterului irevocabil sau nu al actului de constatare a
contravenției, pluralitatea de contravenții poate îmbrăca forma concursului de
contravenții, dacă acestea au fost săvârșite înainte de a fi stabilită irevocabil exist ența
uneia dintre contravenții, sau forma recidivei, în cazul în care contravenientul
săvârșește o nouă contravenție după ce a fost sancționat irevocabil pentru o altă
contravenție.

1.2. Analiza concursului de contravenții

A. Definiție. Definim concursu l de contravenții ca fiind acea formă a pluralității de
contravenții ce există în situația în care o persoană săvârșește cel puțin două
contravenții, înainte de constatarea irevocabilă a existenței vreuneia dintre ele.
B. Condițiile concursului de contrave nții. Din defi niția concursului de
contravenții se pot desprinde condițiile sale de existență. Sunt condiții de existență ale
concursului de contravenții următoarele:
1) Săvârșirea a cel puțin două contravenții. Concursul de contravenții există numai
dacă s-au săvârșit cel puțin două contravenții. Dacă în cadrul pluralității de fapte
săvârșite numai una întrunește condițiile contravenției, nu suntem în prezența
concursului, ci a unității contravenționale. Pluralitatea de contravenții poate îmbrăca
oricare dintre formele unității naturale sau legale de contravenție. Pluralitatea de
contravenții se poate realiza indiferent de felul contravențiilor sau de gravitatea
acestora, precum și independent de timpul în care au fost săvârșite. De asemenea, nu
are releva nță locul săvârșirii contravențiilor ce constituie pluralitatea. Pentru a fi
contravenție, o faptă trebuie analizată prin prisma trăsăturilor esențiale ale
contravenției și a conținutului normei care o descrie. Prin urmare, pentru ca o faptă să
fie contrav enție, trebuie să fie prevăzută de legea contravențională, să fie săvârșită cu
vinovăție și să realizeze conținutul normei contravenționale. Nu este contravenție, spre
exemplu, o faptă prevăzută de legea contravențională, săvârșită în condițiile unei cauze
justificative, cum ar fi legitima apărare, starea de necesitate sau cazul fortuit.
2) Săvârșirea contravențiilor de către aceeași persoană. Pentru exis tența
concursului de contravenții este necesară condiția ca faptele ce constituie pluralitatea

30
să fie s ăvârșite de către aceeași persoană. Această condiție este singura legătură
necesară pentru ființa concursului de contravenții ( in personam ).
Condiția pe care o examinăm nu exclude ca la săvârșirea contra vențiilor ce
formează pluralitatea să mai participe și alte persoane decât persoana celui care
realizează condiția. Alături de acesta pot contribui și alți participanți, în calitate de
autori, coautori, instigatori sau complici, iar contravenientul ce săvârșește concursul
poate avea și el oricare dintre ace ste calități.
3) Săvârșirea a cel puțin două dintre contravenții mai înainte de constatarea
irevocabilă a existenței vreuneia din ele. Pentru existența concursului de contravenții
trebuie ca cel puțin două dintre contravențiile care realizează pluralitatea să fie
săvârșite mai înainte de constatarea irevocabilă a existenței vreuneia din ele. Prin
această condiție se face demarcarea între concursul de contravenții și recidivă. Dar,
menționăm că existența acestora în privința aceleiași persoane nu este exclus ă,
deoarece cele două forme ale pluralității de contra venții pot coexista.
Constatarea existenței unei contravenții este certă în momentul în care împotriva
actului ce o constată nu mai poate fi exercitată vreo cale ordinară de atac. Împotriva
procesului -verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face
plângere la judecătorie în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării
acestuia. Hotărârea judecătorească prin care s -a soluționat plângerea poate fi atacată cu
recur s în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a
tribunalului. Rămânerea irevocabilă a hotărârii de soluționare a plângerii
contravenționale are loc când nu mai pot fi sau nu sunt exercitate alte căi de atac .
4) Cel puțin două dintre contravenții să poată fi constatate. Condiția pe care o
examinăm aici, nu este una de existență a concursului de contravenții, ci una care ține
de tratamentul sancționator al concursului de contravenții23. Altfel spus, chiar dacă
există o pluralitate de contravenții, comisă de aceeași persoană, mai înainte de a fi
intervenit un act de constatare irevocabil, pentru vreuna dintre ele, este posibil ca
numai una dintre contravenții să poată fi constatată.
Cazurile în care nu se poate aplica tratamentul sa ncționator al concursului de
contravenții, deși există pluralitate de contravenții, sunt acele împrejurări care
împiedică organul constatator sau deter mină instanța de judecată să constate, respectiv
să nu rețină contravenția. Aceste împrejurări pot fi de numite cauze de nesancționare.
Cauzele de nesancționare sunt: actele de clemență, lipsa plângerii prealabile, retragerea
plângerii prealabile, împăcarea părților, prescripția constatării și aplicării sancțiunii etc.
C. Sancționarea concursului de contraven ții. Conform art. 10 alin. (1) din O.G.
nr. 2/2001, „dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se
aplică pentru fiecare contravenție”. Iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „când
contravențiile au fost constatate prin acel ași proces -verbal, sancțiunile contravenționale
se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru
contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta
ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul c omunității”24.

23 A se vedea: M. Zolyneak, op. cit, p. 583; C. Mitrache, op. cit., p. 127; Fl. Streteanu, op. cit., p. 49.
24 Prin aplicarea unei singure sancțiuni contravenientului pentru săvârșirea de către acesta a două
contravenții se încal că principiul legalității aplicării sancțiunii statuat de art. 10 alin. (1) din O.G. 2/2001. Astfel,

31
Legea contravențională română a consacrat sistemul cumulului aritmetic sau al
adiționării. Practic, sistemul sancționator al concursului de contravenții este diferit în
funcție de împrejurarea dacă pluralitatea de contravenții este sau nu con statată printr –
un singur proces verbal de constatare.
§2. Recidiva contravențională

2.1. Noțiunea recidivei

Deși nu are importanța pe care o prezintă în domeniul dreptului penal25, recidiva
prezintă interes și pentru materia dreptului contravențional, în special în cazul
contravențiilor care trebuie înscrise în cazierul fiscal al contribuabililor26. Cazierul
fiscal se organizează de Ministerul Finanțelor Publice la nivel central și la nivelul
direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a muni cipiului București și al
Direcției generale de administrare a marilor contribuabili. Începând cu data de 1
ianuarie 2009, unitățile teritoriale competente sunt direcțiile generale ale finanțelor
publice județene și a municipiului București, Direcția genera lă de administrare a

instanța nu mai poate verifica dacă sunt respectate limitele maxime și minime ale amenzii contravenționale
aplicate și nici dacă prin cumularea sancțiunilo r contravenționale aplicate s -a depășit dublul maximului amenzii
contravenționale prevăzute pentru contravenția cea mai gravă.
Prin urmare, având în vedere că potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, „Instanța verifică legalitatea și
temeinicia procesul ui verbal de contravenție, ținând cont că sancțiunea aplicată este nelegală urmează să admită
plângerea, să anuleze procesul verbal de contravenție (…)” (Jud. Slatina, s. civ., sent. nr. 3770/2003,
nepublicată).
În speță, deși agentul constatator a reți nut săvârșirea a două contravenții de către contravenient – în realitate
fiind vorba de trei fapte – a aplicat o singură sancțiune contravențională, cu amenda în sumă de 5.000.000 lei
(ROL n.n.). Prin urmare procesul -verbal este nelegal încheiat și având î n vedere art. 10 alin. (1), art. 31 și art. 32
din O.G. nr. 2/2000, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul -verbal și va exonera
petentul de plata amenzii” (Jud. Băilești, s. civ. nr. 739/2003, nepublicată).
25 Conform art. 37 C. pe n., recidiva este acea formă a pluralității de infracțiuni care există când condamnatul
la o pedeapsă privativă de libertate rămasă definitivă săvârșește o nouă infracțiune pentru care legea prevede o
pedeapsă privativă de libertate, înainte de începerea e xecutării pedepsei, în timpul executării acesteia, în stare de
evadare sau după executarea pedepsei. Pentru stabilirea stării de recidivă se poate ține seama și de hotărârea de
condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea româ nă, dacă hotărârea de condamnare
a fost recunoscută potrivit legii române.
26 Conform art. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal republicată (M.
Of. nr. 664 din 23 iulie 2004): „În scopul prevenirii și combaterii evazi unii fiscale, precum și în scopul întăririi
administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat se organizează cazierul fiscal al contribuabililor ca
mijloc de evidență și urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor ” (s.n.). Iar potriv it art. 2 din aceeași
ordonanță: „În cazierul fiscal se ține evidența persoanelor fizice și juridice, precum și a asociaților, acționarilor și
reprezentanților legali ai persoanelor juridice care au săvârșit fapte sancționate de legile fiscale, financiare,
vamale, precum și cele care privesc disciplina financiară, denumiți în continuare contribuabili.
În cazierul fiscal al persoanelor fizice și juridice se înscriu și: a) atragerea răspunderii solidare cu debitorul
declarat insolvabil sau insolvent, stabilit ă prin decizie a organului fiscal competent rămasă definitivă în sistemul
căilor administrative de atac sau prin hotărâre judecătorească, după caz; b) inactivitatea fiscală, declarată potrivit
legii.
În cazul situației prevăzute la alin. (2) lit. b), inact ivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei
juridice declarate inactivă, cât și al reprezentanților legali ai acesteia.
Oficiul Național al Registrului Comerțului va comunica, în format electronic, în termen de maximum 30 de
zile de la solicitare, lista reprezentanților legali ai persoanelor juridice care au fost declarate inactive din punct de
vedere fiscal”.

32
marilor contribuabili, administrațiile finanțelor publice ale municipiilor, precum și cele
ale sectoarelor municipiului București.
În accepțiunea curentă, cuvântul recidivă are sensul de a comite o greșeală încă o
dată sau recădere î n greșeală. Deosebirea formală a recidivei față de concursul de
contravenții se referă la existența unui act irevocabil de constatare a existenței unei
contravenții, constatare anterioară săvârșirii noii contravenții. Dar între cele două
forme ale pluralit ății de contravenții este și o diferență de tip simpto matic, în sensul că
recidivistul relevă incorigibilitate față de sancțiunea care i -a fost aplicată. De multe ori
contravenienții se specializează în săvârșirea unor specii de contravenții, specializare
care determină o periculozitate foarte ridicată a acestei categorii de contravenienți.
Recidiva contravențională nu se confundă cu antecedentul contravențional ,
care este genul proxim al recidivei, pentru că nu toate tipurile de contravenții stabilite
irevocabil atrag existența stării de recidivă, ci numai cele de o anumită gravitate. De
asemenea, recidi vistul nu este același cu făptuitorul -contravenient primar , care
este orice persoană ce a fost sancționată irevocabil pentru o contravenție, chiar dacă
această contravenție nu realizează condițiile de existență ale recidivei. Deosebirea între
contravenienții primari și contravenienții recidiviști este importantă pe planul
individualizării sancțiunilor contravenționale, deoarece tratamentul sancționator al
recidiviștilor trebuie să fie mai sever decât cel aplicabil contravenienților primari . În
structura recidivei intră doi factori, și anume: actul de constatare și sancționare
irevocabilă și săvârșirea unei noi contravenții. Factorii recidivei sunt denumiți în
doctrină și termenii recidivei. Termenii recidivei se pot înfățișa în mai multe feluri în
funcție de mai multe ipoteze, determinate de sancțiunea pentru contravenția anterioară,
de forma vinovăției agentului, de pedeapsa pentru noua infracțiune etc.

2.2. Analiza recidivei

A. Condițiile recidivei. Pentru existența recidivei trebuie îndeplinite condițiile
prezentate în continuare.
a) Existența unui act irevocabil de constatare și sancționare a contravenției.
Sancțiunea poate fi de orice natură. Actul constatator poate fi încheiat de orice agent
constatator competent, potrivit legii. Nu are relevanță dacă sancțiunea a fost aplicată
pentru unitate sau pluralitate contravențională. Condiția pe care o analizăm este
îndeplinită și dacă sancțiunea privativă de libertate a fost grațiată, în baza unui act de
clemență individual sau colectiv. În cazul în care contravenientul săvârșește noua
contravenție înainte de rămânerea irevocabilă a documentului de sancționare
(auctoritas rei judicata) , pluralitatea de cont ravenții va îmbrăca forma concursului de
contravenții. De asemenea, dacă documentul de sancționare a fost desființat sau casat,
devin incidente regulile concursului de contravenții, deoarece desființarea sau casarea
unei hotărâri produce efecte retroactive . Dacă desființarea sau casarea sunt parțiale
trebuie văzut dacă, în urma desființării, rămâne vreo contravenție care îndeplinește
cerințele legale ale primului termen al recidivei.
b) Contravenția pentru care există actul irevocabil de consta tare și

33
sancționare să nu fie dintre cele de care nu se ține seama la stabilirea stării de
recidivă. Potrivit art. 7 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea
cazierului fiscal republicată, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de situațiil e
în care:
 faptele pe care le -a săvârșit contribuabilul nu mai sunt sancționate lege;
 a intervenit reabilitarea;
 nu a mai săvârșit fapte de natura celor prevăzute la art. 2 din Ordonanță, într -o
perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a actului prin care au fost
sancționate aceste fapte;
 a intervenit decesul, respectiv radierea contribuabilului.
c) Săvârșirea unei noi contravenții. Săvârșirea noii contravenții trebuie să aibă
loc după ce actul constatator și sancționator a devenit irevocabil. F ăptuitorul devine
recidivist la data când a săvârșit noua contravenție, indiferent de momentul în care este
constatată contravenția nouă sau când a fost constatată prima contravenție27.
În cazul în care făptuitorul săvârșește în stare de recidivă două sau m ai multe
contravenții, suntem în prezența unei plurirecidive, iar nu a unei recidive unice cu al
doilea termen plural28.
d) Noua contravenție să fie săvârșită de aceeași persoană. Elementul care leagă
pluralitatea de contravenții în forma recidivei este pe rsoana contravenientului. Dacă
fapta este contravenție, condiția pe care o analizăm este îndeplinită indiferent de
calitatea pe care a avut -o la comiterea contravenției.
B. Sancționarea recidivei. În dreptul contravențional, de regulă, recidiva nu este
reglementată și nici nu este sancționată. Sigur că agentul constatator va lua în
considerare biografia contravențională a contravenientului.
Deși, în cazul contravenienților recidiviști, legiui torul nu a instituit o cauză de
agravare a sancțiunii, totuși l egea prevede anumite incapacități, interdicții și decăderi,
privitoare la contrave nienții care recidivează29.

27 În sens contrar, M. Voicu, Notă la sentința penală nr. 4215/1969, Jud. Constanța, în R.R.D. nr. 8/1971, p.
153.
28 V. Dongoroz, op. cit., p. 303.
29 Conform art. 8 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal republicată
„Prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situații:
la înființarea societăților comerciale, a societăților cooperative și a cooperativelor agricole de către asociați,
acționari și reprezentanții legali desemnați;
la solicitarea înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a asociațiilor și fundațiilor, de către asociații sau
membrii fond atori ai acestora;
la autorizarea exercitării unei activități independente de către solicitanți;
la cesiunea părților sociale sau a acțiunilor de către asociați sau acționari.
Obligația prevăzută la alin. (1) este îndeplinită în situațiile prevăzute la li t. a) și d) prin transmiterea, în
format electronic, a informațiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de către Ministerul Finanțelor Publice
Oficiului Național al Registrului Comerțului, la solicitarea acestuia, în termen de 8 ore. Solicitarea cupri nde, în
mod obligatoriu, următoarele informații: numele și prenumele/denumirea și codul de identificare fiscală.
Persoanele fizice și juridice străine care nu sunt înregistrate fiscal în România și se află în una dintre situațiile
prevăzute la alin. (1) n u au obligația să prezinte certificatul de cazier fiscal, fiind suficientă declarația autentică
pe propria răspundere a persoanei fizice sau a reprezentantului persoanei juridice, după caz, din care să rezulte că
nu au datorii fiscale.

34

Exemple
Există concurs de contravenții, în cazul în care un conducător auto conduce vehiculul
având o viteză peste limita legală, fiind sub i nfluența alcoolului (sub 0,8gr/l)

Precizați în ce constă concursul de contravenții.
Ce este recidiva contravențională?
Să ne reamintim…
Pluralitatea de contravenții poate fi definită ca fiind acea formă a
pluralității contravenționale ce există at unci când o persoană săvârșește două sau
mai multe contravenții.
Legea contravențională română a consacrat sistemul cumulului aritmetic sau
al adiționării.
În accepțiunea curentă, cuvântul recidivă are sensul de a comite o greșeală încă
o dată sau recădere în greșeală. Deosebirea formală a recidivei față de concursul de
contravenții se referă la existența unui act irevocabil de constatare a existenței unei
contravenții, constatare anterioară săvârșirii noii contravenții
În dreptul contravențional, de regulă , recidiva nu este reglementată și nici nu
este sancționată.

Rezumat
Definim concursul de contravenții ca fiind acea formă a pluralității de contravenții
ce există în situația în care o persoană săvârșește cel puțin două contravenții, înainte de
consta tarea irevocabilă a existenței vreuneia dintre ele.
Sunt condiții de existență ale concursului de contravenții următoarele:
1) Săvârșirea a cel puțin două contravenții.
2) Săvârșirea contravențiilor de către aceeași persoană.
3) Săvârșirea a cel puțin două dintre contravenții mai înainte de constatarea
irevocabilă a existenței vreuneia din ele.
4) Cel puțin două dintre contravenții să poată fi constatate.

Deosebirea formală a recidivei față de concursul de contravenții se referă la
existența unui act irevo cabil de constatare a existenței unei contravenții, constatare
anterioară săvârșirii noii contravenții. Dar între cele două forme ale pluralității de

Judecătorul delegat, instanțele și organele competente nu dispun, respectiv nu autorizează operațiunile
prevăzute la alin. (1), în cazul în care în cazierul fiscal există înscrise fapte de natură penală și/sau fapte
prevăzute la art. 2 alin. (2)
Certificatele de cazier fiscal se vor elibera după 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a
prezentei ordonanțe.
La solicitarea motivată a organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești Ministerul Finanțelor
Publice va furniza informații din cazierul fis cal al contribuabililor aflați în curs de urmărire sau de judecată.
În baza acordurilor fiscale internaționale Ministerul Finanțelor Publice poate furniza autorităților fiscale
competente din statele partenere, la cerere, informații din cazierul fiscal al contribuabililor”.

35
contravenții este și o diferență de tip simpto matic, în sensul că recidivistul relevă
incorigibilitate fa ță de sancțiunea care i -a fost aplicată.

Condițiile recidivei sunt:
a) Existența unui act irevocabil de constatare și sancționare a contravenției.
b) Contravenția pentru care există actul irevocabil de consta tare și sancționare să nu fie
dintre cele de c are nu se ține seama la stabilirea stării de recidivă.
c) Săvârșirea unei noi contravenții.
d) Noua contravenție să fie săvârșită de aceeași persoană.

Fiecare Unitate de învățare se finalizează cu un Test de evaluare/autoevaluare.
Temele de control sunt precizate la sfârșitul anumitor Unități de învățare, fără ca
acestea să înlocuiască Teste de evaluare/autoevaluare specifice Unității de învățare
curente.

§4. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Examinați concursul de contravenți;
2. Analizați recidiva contravențională.

Exemplu de test tip grilă
1. Când contravențiile au fost constatate prin același proces -verbal, sancțiunile
contravenționale se cumulează:
a) fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea
mai gravă ;
b) fără a putea depăși maximul general al amenzii;
c) fără a putea depăși 1000.000 lei.

Teme de control
Pe baza informațiilor furnizate până la acest moment, realizați o comparație
succintă între recidiva în dreptul penal și recidiva în dr eptul contravențional.

***Depunerea referatului potrivit calendarului disciplinei și anume, în format
electronic sau material tipărit, astfel: e -mail, eLis. Fiecare referat va fi apreciat cu un
procent de 10% -20% din nota finală.
Pentru a nu exista încă lcări ale legislației drepturilor de autor, studenții vor
prezenta odată cu lucrarea și o declarație pe proprie răspundere că nu au adus atingere
normelor juridice care protejează dreptul de autor.

36

§5. Bibliografie specifică

M.A. HOTCA, Regimul jur idic al contravențiilor, ed. a 3 -a, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, pagini : 137 – 159.

37
Unitatea de înv ǎțare nr. 5
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENȚIONAL AL FAPTEI

Cuprins:

§1. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei ………………………….. …………. 37
§3. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 39
§4. Bibliografie specific ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 40

Introducere
Această Unitate de învățare va analiza cauzele care înlătură caracterul
contravențional al faptei, pentru ca la unitatea de învățare următoare să le puteți
delimita de cele care exclud aplicarea sancțiun ilor contravenținale sau executarea
acestora, urmând a fi punctate principalele deosebiri între acestea.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 enumerați cauzele care înlătură caracterul contravenționa l al faptei;
 prezentați conținutul cauzelor care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale sau
executarea sancțiunilor contravenționale în utma studierii și a cauzelor care exclud
aplicarea sancțiunilor contravenționale.
 delimitați categoriile juridic e de mai sus.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare
§1. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al
faptei

Dreptul contravențional nu reglementează conținutul cauzelor de inexistență a
contravenției, ceea ce înseamnă că acestea vor fi incidente în condițiile prevăzute de
Codul penal30. O faptă va fi contravenție numai dacă realizează toate elementele cerute
de lege, și anume trăsăturile esențiale ale contravenției și compone ntele conținutului

30 Pentru a denumi cauzele care împiedică realizarea infracțiunii, Codul pe nal folosește expresia „cauze
justificative și de neimputabilitate „ cauze care fac ca fapta prevăzută de lege să nu fie infracțiune” ( M. Basarab,
op. cit., p. 143 ); prof. Narcis Giurgiu folosește sintagma „cauze care împiedică constituirea infracțiunii” (op. cit.,
p. 363) etc. Majoritatea autorilor însă folosesc terminologia Codului penal. Raliindu -se teoriei și legislațiilor
occidentale legiuitorul penale român fa ce și el demarcația între două categorii de cauze ce determină inexistența
infracțiunii, respectiv: cauze justificative (cauze obiective de neresponsabilitate) și cauze de neimputabilitate
(cauze subiective de neresponsabilitate). Împreună, aceste două cat egorii de cauze sunt numite cauze exclusive
de responsabilitate.

38
acesteia.
Legea generală contravențională cuprinde o exprimare echivalentă celei din Codul
penal anterior , folosind expresia „caracterul contravențional al faptei este înlăturat
(…)”, cu toate că, de fapt, acestea sunt cauze de inexis tență a contravenției.
Cauzele de inexistență a contravenției trebuie delimitate de cauzele de
nerăspundere , numite în doctrină: cauze care înlătură răspunderea; cauze
exoneratoare de răspundere; cauze de impunitate; cauze de neresponsabilitate etc.
Cauze le de inexistență a contravenției sunt stări, situații sau împrejurări care
împiedică realizarea conținutului contravenției. În schimb, în cazul cauzelor de
nerăspundere contravențională, deși fapta este contravenție, ea nu atrage efectul
inevitabil, aplic area sancțiunilor contravenționale. Problema aplicării sau neaplicării
sancțiunilor contravențio nale este una subsecventă constatării existenței contravenției,
ceea ce înseamnă că dacă fapta nu este contravenție este exclusă posibilitatea aplicării
sancți unilor de drept contravențional. Ordinea cercetării situației de fapt începe cu
verificarea existenței contravenției și numai dacă răspunsul este pozitiv se continuă
verificarea celorlalte elemente ale raportului contravențional de conflict.
Cauzele de nea plicare a sancțiunilor contra venționale sunt acele stări, situații
sau împrejurări care determină imposibilitatea tragerii la răspundere (sancționării)
contravențională a contravenientului. Sunt cauze de nerăspundere contravențională, de
exemplu, moartea contravenientului, încetarea existenței persoanei juridice, prescripția
răspunderii contravenționale etc.
Enumerarea cauzelor de inexistență a contravenției este una enunțiativă ,
exemplificativă , iar nu limitativă. Alături de cauzele de inexistență, înscr ise în O.G.
nr. 2/2001, mai sunt asemenea cauze și altele reglementate în alte norme sau care
rezultă din principiile dreptului contravențional. Iată câteva dintre acestea: activitățile
violente acceptate în cadrul unor jocuri sportive; intervențiile medic ale;
consimțământul victimei, prealabil și pentru fapte ce lezează valori sociale de care
victima poate dispune; îndeplinirea unei îndatoriri legale sau de serviciu a
făptuitorului; ordinul unei autorități legitime etc.
Conform art. 11 din O.G. nr. 2/2001 , caracterul contravențional al faptei este
înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale,
cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și
infirmității, dacă are legă tură cu fapta săvârșită.
Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional. Pentru contravențiile săvârșite de
minorii care au împlinit 14 ani minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ
pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani
nu poate fi sancționat cu prestarea unei activități în folosul comunității .
Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de
instanța de judecată.

Exemple

Poate beneficia de incidența stării de necesitate un conducător auto care nu a

39
acordat prioritate de trecere, din cauza faptului că transporta o persoană grav bolnavă ,
care avea nevoie urgentă de asistență medicală, la cel mai apropiat spital.

Enumerați cel puțin 3 cauze de inexistență a contravențiilor prezentate în lege.

Să ne reamintim…
 Problema aplicării sau neaplicării sancțiunilor contravențio nale este una
subsecventă constatării existenței contravenției, ceea ce înseamnă că dacă fapta
nu este contravenție este exclusă posib ilitatea aplicării sancțiunilor de drept
contravențional.
 Alături de cauzele de inexistență, înscrise în O.G. nr. 2/2001, mai sunt
asemenea cauze și altele reglementate în alte norme sau care rezultă din
principiile dreptului contravențional

Rezumat

O faptă va fi contravenție numai dacă realizează toate elementele cerute de lege, și
anume trăsăturile esențiale ale contravenției și componentele conținutului acesteia.
Cauzele de neaplicare a sancțiunilor contra venționale sunt acele stări, situați i sau
împrejurări care determină imposibilitatea tragerii la răspundere (sancționării)
contravențională a contravenientului

§3. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Examinați cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei;
2. Analizaț i prescripția aplicării sancțiunilor contravenționale.

Exemplu de test tip grilă
1. Termenul general al prescripției aplicării sancțiunilor contravenționale este de:
a) 3 ani ;
b) 1 an;
c) 6 luni .

Teme de control
Pe baza informațiilor furnizate până la acest moment, realizați o comparație
succintă între cauzele de înlăturare a răspunderii penale și cauzele de inexistență a
contravenției.

***Depunerea referatului potrivit calendarului disciplinei și anume, în format
electronic sau material tipăr it, astfel: e -mail, eLis. Fiecare referat va fi apreciat cu un

40
procent de 10% -20% din nota finală.
Pentru a nu exista încălcări ale legislației drepturilor de autor, studenții vor
prezenta odată cu lucrarea și o declarație pe proprie răspundere că nu au adus atingere
normelor juridice care protejează dreptul de autor.

§4. Bibliografie specifică

M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 4 -a, Ed. C.H. Beck, București,
2009 , pagini 175 – 253.

41
Unitatea de înv ǎțare nr. 6
CAUZELE CARE EXCLUD APLICAREA SANCȚIUNILOR CONTRAVENȚIONALE
SAU EXECUTAREA ACESTORA

Cuprins:

§1. Cauzele care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale sau executarea acestora .. 41
1.1. Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale ………………………….. ………………………. 41
1.2. Lipsa plângerii prealabile ………………………….. ………………………….. ………………………… 44
1.3. Retragerea plângerii prealabile ………………………….. ………………………….. …………………. 45
1.4. Împăcarea părților ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
1.5. Moartea contravenientului și încetarea existenței persoanei juridice ………………………. 46
1.6. Înlocuirea răspunderii contravenționale cu răspunderea administrativă disciplinară … 46
1.7. Cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale ………………………….. ….. 46
§3. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48
§4. Bibliografie specifică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 49

Introducere
Această Unitate de învățare va analiza atât cauzele care înlătură caracterul
contravențional al faptei, cât și pe cele care exclud aplicarea sancțiunilor
contravenținale sau executarea acestora, urmând a fi punctate principalele deosebiri
între acestea.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 prezentați conținutul cauzelor care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale sau
executarea sancțiunilor contravențio nale;

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare

§1. Cauzele care exclud aplicarea sancțiunilor contravențio nale
sau executarea acestora

1.1. Prescripția aplicării sancțiunii contrav enționale

Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale este o cauză ce stinge raportul
juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într -o perioadă de

42
timp rezonabilă. Nu necesită vreo argumentare faptul că, pentru a fi ef icientă,
răspunderea contra vențională trebuie să intervină într -un moment cât mai apropiat de
cel al comiterii contravenției. Realizarea tardivă a tragerii la răspundere
contravențională înseamnă o nouă aducere în cadrul spiritului social a faptei ce deja
fusese uitată de societate. Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale este antidotul
la acele cazuri când organele competente n -au reușit, într -un timp optim, să
restabilească ordinea de drept încălcată. Răspunderea contravențională trebuie realiz ată
prompt, din punct de vedere substanțial, și operativ, din prismă procesual –
contravențională. Contravenienții trebuie descoperiți repede, judecați operativ și
sancțio nați prompt.
În ciuda acestor reguli de drept, realitatea consemnează numeroase cazur i în care
realizarea răspunderii contravenționale nu este sau nu poate fi făcută într -un timp
rezonabil, ceea ce are ca efect ștergerea contravenției din memoria socială.
Tardivitatea aplicării sancțiunii este la fel de nocivă pentru societate ca și
nerea lizarea tragerii la răspundere contravențională. Prescripția aplicării sancțiunii
contravenționale este o cauză care exclude răspunderea contravențională datorită
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege. Prescripția produce efecte numai
pentru viitor – ex nunc – nu și pentru trecut – ex tunc – și nu are nicio consecință
asupra acțiunii civile. Acțiunea civilă este guver nată de reguli proprii, inclusiv cele
privind prescripția.
Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în terme n de 6 luni de la
data săvârșirii faptei. În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut de lege curge
de la data constatării faptei, dacă în momentul constatării aceasta nu era epuizată.
Potrivit Art. 14 alin. (1) din OG 2/200131 ”executarea sanctiuni lor contraventionale
se prescrie daca procesul -verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat
contravenientului in termen de cel mult doua luni de la data aplicarii sanctiunii.”
Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s -a stabilit că ea constituie
contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s -a
aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de
judecată, dacă sesizarea s -a făcut înăuntrul termenelor de prescr ipție. Prescripția
operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data
săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel. Prin legi
speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescrip ție pentru ap licarea sancțiunilor
contravențio nale (de exemplu, Legea nr. 50/1991 prevede un termen de 2 ani).
Practica judiciară a fost neunitară în ceea ce privește prescripția în cazul
contravențiilor continue, în special cu privire la stabilirea datei săvârșirii contravenției,
precum și în ce privește efectele autorizației de construire obținute în timpul executării
lucrărilor sau după finalizarea acestora, în condițiile Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realiza rea locuințelor.

31 Potrivit OG 5/2015 pentru modificarea unor termene prevazute de OG 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor .

43
Controversele au fost curmate prin Decizia nr. 7/200032, pronunțată în Secții Unite de
instanța supremă, ale cărei considerente sunt valabile și în prezent.
Fiind sesizată cu recurs în interesul legii, Curtea Supremă a reținut următoarele:
„prin Legea nr. 50/1991 este prevăzut un termen de prescripție de 2 ani de la data
săvârșirii faptei, dispoziții care se com pletează cu cele ale Legii nr. 32/1968. Dar, (….)
prin nicio dispoziție a Legii nr. 32/1968 nu este reglementat termenul în care t rebuie
constatată contravenția, ci se prevede numai la art. 13 alin. (1) că «aplicarea sancțiunii
pentru contravenții se prescrie în termen de 3 luni de la data săvârșirii faptei», fiind
exceptate contravențiile la normele privind impozitele, taxele, prime le de asigurare
prin efectul legii și disciplina financiară, pentru care se menționează la alin. (4) al
aceluiași articol că «aplicarea sancțiunii se prescrie în termen de 1 an de la data
săvârșirii faptei»”.
Unele instanțe au considerat că și în materia contravențiilor prevăzute de Legea nr.
50/1991 termenul de prescripție este de 3 luni. Alte instanțe au considerat că „(..)
prevederile Legii nr. 50/1991, având caracter special, derogă de la dispozițiile Legii nr.
32/1968, astfel că reglementările acestei a referitoare la termenul de prescripție a
aplicării sancțiunii contravenționale nu sunt aplicabile în materia contravențiilor la
Legea nr. 50/1991”.
Instanța supremă a considerat că aceste din urmă instanțe au proce dat corect.
Aceasta a reținut că, „(…) ținându -se seama de caracterul special al reglementărilor
Legii nr. 50/1991, este evident că aplicarea prevederilor acesteia are prioritate în raport
cu aplicarea prevederilor Legii nr. 32/1968, care constituie normă cu caracter general
în materia stabili rii și sancționării contravențiilor”.
Cât privește data săvârșirii contravenției, unele instanțe au apreciat că faptele
prevăzute de Legea nr. 50/1991 se consumă instantaneu, deci neconsemnarea datei
săvârșirii faptei în procesul -verbal este sancționată c u nulitatea. Dimpotrivă, alte
instanțe au considerat că asemenea fapte nu se consumă instantaneu, contravenientul
săvârșind fapta de la momentul începerii construcției până la terminarea acesteia.
Soluția corectă, în opinia instanței supreme, au pronunțat -o cele din urmă instanțe,
deoarece „(….) spre deosebire de Legea nr. 32/1968, care este legea -cadru de stabilire
și sancționare a contravențiilor, contravențiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor
constau în fapte a căror durată de săvârșire în timp este evidentă, depinzând de
parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor.
Or, în raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi
imprimă carac ter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul
parcurs al edificării construcției, (s.n.) astfel că ea poate fi sancționată din momentul
începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până
la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr. 50/1991”.
În concluzie, în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca
dată a săvârșirii faptei decât data consta tării contravenției, iar în cazul construcțiilor

32 M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001. Practica ulterioară a instanței supreme a urmat acest punct de vedere
(a se vedea I.C.C.J., s. cont. adm. și fiscal, dec. nr. 2673/2005, în G. Bîrsan, S. Cristea, Contencios administrativ,
jurisprudență, Ed. Universul Juridic, București, 2005, p. 116).

44
finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente de la care
trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr.
50/1991.
Cu privire la autorizația de construcție, unele instanțe au considerat că obț inerea
acesteia după constatarea contravenției atrage nulitatea procesului -verbal. La fel, în
cazul în care petiționarul dovedește că a efectuat demersuri pentru eliberarea
autorizației, obținând certificatul de urbanism ulterior constatării contravenției.
Opinia Curții Supreme a fost, însă, că au procedat corect instanțele care au
considerat că obținerea autorizației de construire după finalizarea lucrărilor sau chiar în
timpul executării acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei și nici efectele
procesului -verbal de constatare a contravenției.
S-a arătat că, „(…) în Legea nr. 50/1991 se prevede posibilitatea ca organele care
au aplicat amenda să stabilească prin procesul -verbal de constatare a contravenției un
termen în care contravenientul să poa tă solicita și obține autorizația necesară. O atare
posibilitate însă, lăsată la aprecierea organelor care constată că lucrările îndeplinesc
condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea unei autorizații, are efecte limitate,
circumscrise doar la edificar ea construcției, reglementarea din partea finală a
alineatului menționat precizând în această privință că «măsurile de desființare a
construcțiilor vor fi dispuse numai după expirarea termenului stabilit».
Efectuarea demersurilor pentru obținerea autoriza ției de construire și chiar
obținerea ei după începerea lucrărilor nu poate justifica aprecierea că persoana
contravenientă a fost de bună -credință atâta timp cât procesul -verbal de constatare a
nerespectării condițiilor cerute de lege este legal îndeplini t, iar începerea oricărei
lucrări de construire în sensul prevederilor Legii nr. 50/1991 este condiționată de
obținerea prealabilă a autorizației de construire prevăzute la art. 4 din această lege.
(s.n.)
De aceea obținerea autorizației de construire pe p arcursul executării lucrărilor sau
după finalizarea acestora nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei,
ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere numai la individualizarea
sancțiunii contravenționale”.
În consecin ță, Curtea Supremă a considerat că „(…) dreptul de a constata
contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege (Legea nr.
50/1991 – n.n.) se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei. (…) În cazul
construcțiilor î n curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării
contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data
terminării construcției. (…) Obținerea autorizației de construire în timpul executării
lucrărilor sa u după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare
împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii
contravenționale” (s.n.)33.

1.2. Lipsa plângerii prealabile

33 Pentru detalii cu privire la pre scripția aplicării sancțiunii contravenționale, a se vedea O. Rădulescu, P.
Rosenberg, A. Tudor, Despre prescripția răspunderii contravenționale, în Dreptul nr. 9/2004, p. 158 -161.

45

Prin excepție de la principiul oficialită ții tragerii la răspundere contravențională,
legiuitorul a lăsat persoanei vătămate disponibilitatea tragerii la răspundere a
contravenientului. Aplicarea sancțiunii contravenționale este condiționată de
formularea unei plângeri prealabile numai în cazuril e expres prevăzute de lege. De
pildă, în cazul contra venției prevăzute de art. 2 pct. 28 din Legea nr. 61/1991 privind
sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și
liniștii publice, respectiv dacă a fost săvârșită f apta de alungare din locuința comună a
soțului sau soției, a copiilor, precum și a oricărei alte persoane aflate în întreținere34.
Jurisprudența a statuat în acest sens35. Plângerea prealabilă trebuie depusă în termen de
6 luni de la data săvârșirii contrave nției și trebuie să îndeplinească anumite condiții de
fond și de formă, în lipsa cărora aceasta este considerată că nu a fost formulată.
Plângerea prealabilă lipsește: 1) când persoana vătămată nu a formulat deloc plângere;
2) când plângerea a fost formula tă după expirarea termenului; 3) când plângerea a fost
formu lată de o altă persoană decât persoana vătămată.

1.3. Retragerea plângerii prealabile

În cazul contravențiilor pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, formularea unei asemenea plângeri nu înlătură dreptul părții vătămate de a
dispune de soarta acțiunii contravențio nale. Depunerea plângerii prealabile este o
manifestare de voință revocabilă. Una dintre modalitățile de revocare a plângerii
prealabile este retragerea acesteia. Retragerea plângerii prealabile este un act juridic
unilateral prin care persoana vătămată, ce a formulat plân gere prealabilă, retractează
această plângere. Pentru a fi valabilă, retragerea plângerii trebuie să îndeplinească
următoarele condiți i: 1) să aibă loc în cazurile prevăzute de lege; 2) să existe o
manifestare de voință neechivocă de retractare; 3) să intervină până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătorești; 4) în cazul mai multor contravenienți să fie făcută
față de toți.
Retra gerea plângerii prealabile a persoanei vătămate poate interveni oricând în
timpul procesului și înlătură atât răspunderea contravențională, cât și răspunderea
civilă.

1.4. Împăcarea părților

Împăcarea părților este actul juridic intervenit între persoa na vătă mată și
contravenient, în cazurile permise de lege, prin care aceștia convin total și
necondiționat să stingă raportul juridic contravențional de conflict. Împăcarea părților

34 Potrivit art. 6 alin. (2) din acest act normativ: „ In cazul contraventiei prevazute la art. 2 pct. 28) este
necesara plangerea partii vatamate. Retragerea plangerii ori impacarea partilor inlatura raspunderea faptuitorului.
Organele constatatoare sunt abilitate sa restabileasca situatia anterioara. ”.
35 A se vedea Trib. Bucureșt i, s. a VIII -a, dec. nr. 581/2005, în D. Severin, op. cit., p. 154.

46
este posibilă, de regulă, numai în cazul contravențiilor pentru care acți unea
contravențională se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate. Pentru a
produce efecte juridice, împăcarea părților trebuie să îndeplinească următoarele
condiții: 1) să aibă loc în cazurile prevăzute de lege; 2) să intervină între part ea
vătămată și contravenient; 3) să fie totală și necondiționată; 4) să intervină până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Împăcarea părților poate interveni
oricând în timpul procesului penal, inclusiv pe durata soluționării căilor de atac.

1.5. Moartea contravenientului și încetarea existenței persoanei
juridice

Decesul contravenientului este cauză care exclude aplicarea sancțiunii
contravenționale, deoarece, spre deosebire de alte forme de răspundere juridică, dar la
fel ca în cazul ră spunderii penale, răspun derea contravențională este personală și nu se
transmite pe cale de succe siune. Alte forme de răspundere, cum este și cea civilă, se
transmit pe cale succesorală dacă privesc drepturi patrimoniale. Pe planul dreptului
procesual, m oartea contravenientului este cauză de stingere a acțiunii, a procesului.
Acțiunea civilă va fi însă soluționată. Încetarea existenței persoanei juridice este, de
asemenea, o cauză de neaplicare a sancțiunii contravenționale sau de stingere a
raportului co ntravențional de constrângere. Motivul, și în acest caz, este regula
personalității răspunderii contravenționale.

1.6. Înlocuirea răspunderii contravenționale cu răspunderea
admi nistrativă disciplinară

Înlocuirea răspunderii contravenționale cu o răsp undere administrativ -disciplinară
are loc în cazul în care contravenientul are calitatea de militar (art. 44 din O.G. nr.
2/2001).

1.7. Cauzele care exclud executarea sancțiunilor contravenționale

A. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale . Executarea sancțiunii
amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul -verbal de constatare a contravenției
nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data
aplicării sancțiunii (art. 14 alin. (1) din OG 2/2001) .
B. Ins olvabilitatea contravenientului. În cazul sancțiunilor contravenționale ce
reprezintă creanțe bugetare, executarea sancțiunii se stinge dacă debitorul –
contravenient este insolvabil. Într -adevăr, în baza art. 176 C.proc.fisc. ( actualizat prin
Ordonanța Guv ernului nr. 17 din 15 iulie 2015 ), este insolvabil debitorul ale cărui
venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată
sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

47
C. Grațierea și alte cauze de stingere a sancțiu nilor contravenționale. Grațierea
este un act de clemență, edictat din rațiuni de politică juridică, prin care se stinge
executarea unei sancțiuni penale sau contra venționale ori aceasta se comută în una mai
ușoară. Așadar, grațierea apare ca o iertare a unei persoane de executarea unei
sancțiuni .
Deși în materia dreptului contravențional este mai rar întâlnită, remarcăm faptul că
grațierea sancțiunii contravenționale poate fi cauză de stingere a executării unei
sancțiuni contravenționale. Ultima lege car e prevede o grațiere contravențională este
Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și
sancțiuni36. Astfel, conform art. 5 din această lege: „Sancțiunile cu închisoare aplicate
prin hotărâri judecătorești definitive pentr u contravenții nu se mai execută”37.
Grațierea unor sancțiuni contravenționale a fost prevăzută și în Legea nr. 137/1997
privind grațierea unor pedepse38 (M. Of. nr. 170 din 25 iulie 1997) . Pe lângă grațiere,
anumite acte normative prevăd și alte feluri de clemență referitoare la executarea
sancțiunilor contravenționale. De pildă, Codul de procedură fiscală (art. 178) prevede
instituția anulării creanțelor bugetare, În situațiile în care cheltuielile de executare,
exclusiv cele privind comunicarea prin poșt ă, sunt mai mari decât creanțele fiscale
supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea
debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somației și a adresei de
înființare a popririi sunt suportate de organul fiscal. Un alt mod de stingere a execu tării
sancțiunii contravenționale îl reprezintă înlesnirile fiscale. Un asemenea act normativ l –
a constituit O.U.G. nr. 40/2002 (M. Of. nr. 233 din 8 aprilie 2002) (abrogată de O.U.G.
nr. 26 /2005) privind recuperare a arieratelor bugetare.
Potrivit Codului de procedură fiscală, Creanțele fiscale restante aflate în sold la
data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se aplică
totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori . Anual, prin hotărâre a
Guvernului se stabilește plafonul creanțelor fiscale care pot fi anulate. În cazul
creanțelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevăzută la alin. (2) reprezintă limita
maximă până la care, prin hotărâre, autoritățile delibera tive pot stabili plafonul
creanțelor fiscale care pot fi anulate.

Exemple

De exemplu, dacă, după ce o persoană a săvârșit o contravenție, decedează
înainte de a achita amenda cu care a fost sancționată, sancțiunea se stinge prin moartea
contrave nientului, ceea ce înseamnă că obligația de plată nu se transmite la
moștenitori.

36 M. Of. nr. 726 din 4 octombrie 2002.
37 Potrivit art. 6 din Legea nr. 543/2002: „Grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei
închisorii, a măsurii internării într -un centru de reeducare sau a sancțiunii contravenționale, deoarece s -au sustras
de la executarea acestora, precum și celor care au început executarea, dar ulterior s -au sustras. ”.
38 Astfel, conform art. 6: „Sancțiunile cu închisoare aplicate pentru contra venții nu se mai execută, iar pentru
contravențiile săvârșite până la intrarea în vigoare a prezentei legi nu se mai aplică sancțiunea închisorii
contravenționale”.

48

Enumerați cel puțin 3 cauze de excludere a aplicării sancțiunilor contravenționale
ori de executare a acestora.

Să ne reamintim…
O faptă va fi contravenție numai dacă realizează toate elementele cerute de lege, și
anume trăsăturile esențiale ale contravenției și componentele conținutului acesteia.
Cauzele care exclud aplicarea sancțiunilor contravențio nale sau executarea acestora
sunt: Prescripția aplicării sancțiuni i contravenționale, Lipsa plângerii prealabile,
Retragerea plângerii prealabile, Împăcarea părților, Decesul contravenientului,
Înlocuirea răspunderii contravenționale cu o răspundere administrativ -disciplinară.
Cauzele care exclud executarea contravenției sunt: Prescripția executării
sancțiunilor contravenționale, Insolvabilitatea contravenientului, Grațierea și alte cauze
de stingere a sancțiunilor contravenționale.

Rezumat
Reprezintă o sinteză a ideilor, noțiunilor și conceptelor dezbătute în cadrul
unității de învățare, precum și legătura cu următoarele Unități de învățare.
 Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale este o cauză ce stinge raportul
juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într -o
perioadă de timp r ezonabilă.
 Prin excepție de la principiul oficialității tragerii la răspundere
contravențională, legiuitorul a lăsat persoanei vătămate disponibilitatea tragerii
la răspundere a contravenientului.
 În cazul contravențiilor pentru care este necesară plângere a prealabilă a
persoanei vătămate, formularea unei asemenea plângeri nu înlătură dreptul
părții vătămate de a dispune de soarta acțiunii contravențio nale.
 Împăcarea părților este actul juridic intervenit între persoana vătă mată și
contravenient, în cazur ile permise de lege, prin care aceștia convin total și
necondiționat să stingă raportul juridic contravențional de conflict.
 Decesul contravenientului este cauză care exclude aplicarea sancțiunii
contravenționale
 Înlocuirea răspunderii contravenționale cu o răspundere administrativ –
disciplinară are loc în cazul în care contravenientul are calitatea de militar (art.
44 din O.G. nr. 2/2001).

§3. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Examinați cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei ;
2. Analizați prescripția aplicării sancțiunilor contravenționale.

49

Exemplu de test tip grilă
1. Termenul general al prescripției aplicării sancțiunilor contravenționale este de:
a) 3 ani ;
b) 1 an;
c) 6 luni .

Teme de control
Pe baza informaț iilor furnizate până la acest moment realizați o prezentare a două
cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravențio nale sau executarea acestora.

***Depunerea referatului potrivit calendarului disciplinei și anume, în format
electronic sau material t ipărit, astfel: e -mail, eLis. Fiecare referat va fi apreciat cu un
procent de 10% -20% din nota finală.
Pentru a nu exista încălcări ale legislației drepturilor de autor, studenții vor
prezenta odată cu lucrarea și o declarație pe proprie răspundere că nu au adus atingere
normelor juridice care protejează dreptul de autor.

§4. Bibliografie specifică

M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 3 -a, Ed. C.H. Beck, București,
2008, pagini 175 – 253.

50
Unitatea de înv ǎțare nr. 7
CONSTATAREA CONTRAVENȚIEI

Cuprins:

§1. Agentul constatator ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 50
§2. Actul constatator ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 51
§3. Condițiile și conținutul actului constatator ………………………….. ………………………….. …. 53
§4. Nulitatea procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției …………………. 58
§5. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 60
Bibliografie specifică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 60

Introducere
Această Unitate de învățare își propune să prezintă cele mai importante as pecte
legate de actul constatator al unei contravenții prin analizarea tuturor elementelor
componente ale acestuia, precum și prin modalitatea prin care un asemenea act poate
fi declarat nul.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unit ǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 întocmiți un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;
 prezentați condițiile de valabilitate ale actelor de constatare și cazurile de nulitate a
acestora.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare
§1. Agentul constatator

Stabilirea existenței contravenției și aplicarea sancțiunii contraven ționale sunt
activități pe care le desfășoară anumite persoane învestite de lege cu această
competență. Legislația românească desemnează persoanele competente să constate
contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoa re prin expresia „agenți
constatatori”. În doctrină a fost criticată această denumire și s -a propus utilizarea
expresiei „agenți administrativi”39.
În conformitate cu art. 15 din O.G. nr. 2/2001, contravențiile se constată printr -un
proces -verbal încheiat de persoanele anume prevă zute în actul normativ care stabilește

39 C.-L. Popescu, „Neconvenționalitatea” și neconstituționalitatea procedurii judiciare de d rept comun în
raport cu dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în Pandectele Române nr. 2/2002, p. 198.

51
și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Sunt agenți constatatori: primarii, ofițerii și agenții din cadrul Ministerului
Administrației și Internelor, speci al abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de
miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de
prefecți, președinții consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului
București, precum și de al te persoane prevăzute în legi speciale.
§2. Actul constatator

Una dintre cele mai importante activități desfășurate de organul competent, în
materia contravențiilor, este constatarea și sancționarea faptelor ce constituie
contravenții. Constatarea și sa ncționarea contra vențiilor sunt activități care trebuie
consemnate într -un înscris oficial denumit, de regulă, proces -verbal40. Procesul -verbal
de constatare și sancționare a contravențiilor este un act procesual contravențional.
Actul de constatare și sa ncționare a contravenției este primul act procesual care se
întocmește în cadrul procesului contravențional. Sunt și cazuri în care nu se întocmește
un act constatator, cum este cazul aplicării sancțiunii avertismentului, conform art. 38
din O.G. nr. 2/200 1. Avertismentul se aplică oral, ceea ce înseamnă că în cazul
aplicării acestei sancțiuni nu se cere forma scrisă.
Procesul -verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial,
deoarece este întocmit de către un agent public aflat în exercițiul funcțiunii, în calitate
de reprezentant al statului. Actul constatator este un înscris autentic41, deoarece
produce efecte depline, nefiind necesară nicio altă formalitate, aprobare sau con –
firmare. Actul constatator care îndeplinește cerințel e legii va produce efecte juridice
chiar dacă cel sancționat nu este de acord cu ceea ce el cuprinde42. Totuși, prezumția că
procesul -verbal de constatare și sancționare a contravenției exprimă adevărul este una
relativă, juris tantum, întrucât poate fi răs turnată prin alte mijloace de probă43. În cazul
actului constatator contravențional nu este necesară procedura înscrierii în fals
prevăzută de Codul de procedură civilă.
Cât privește puterea doveditoare, în general, se consideră că procesul -verbal de

40 În acte normative speciale, actul de constatare și sancționare a contravenției nu este denumit proces –
verbal, ci decizie, hotărâre etc. De pildă, în materia audiovizualului, actul constatator este numit decizie ( Legea
nr. 504/2002 ); a se vedea și I.C.C.J, s. cont. adm. și fiscal, dec. nr. 2657/2005. Prin această hotărâre s -a statuat că
„potrivit Legii nr. 504/2002, sancțiunile contravențional e pentru încălcarea prevederilor acesteia, nu se aplică de
agentul constatator prin proces -verbal de constatare așa cum prevede O.G. nr. 2/2001, ci se aplică prin decizie a
Consiliului, aprobată în prezența a cel puțin 8 membri, prin votul a cel puțin 6 di n aceștia”.
41 Instanțele s -au pronunțat în diverse soluții în sensul că procesul -verbal de răspundere contravențională este
act autentic (a se vedea, de pildă, Trib. București, s. a IV -a civ., dec. nr. 77/2000, Al. Țiclea, Reglementarea
contravențiilor, Ed . Lumina Lex, 2001, p. 1185).
42 De regulă, doctrina este în sensul că procesul -verbal constituie act autentic (E. Nuna, O. Gercu, G. Nica,
op. cit., p. 46). Recent, în doctrină, a fost exprimată opinia conform căreia procesul -verbal de constatare și
sancți onare a contravenției este un act administrativ de autoritate cu caracter individual ( A. Trăilescu, Executarea
proceselor -verbale de constatare contravențională reglementate de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, în Dreptul nr. 9/2000, p. 101 și urm.).
43 În practică s -a stabilit că procesul -verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației
de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie (Judecătoria s ectorului 1 București, sentința civilă nr.
904/1995, în Al. Țiclea, I.D. Tărăcilă, I.N. Stan, C. Rujoiu, M. Corbu, op. cit., p. 54).

52
const atare face credință deplină despre actele și faptele la care se referă, nefiind
necesară administrarea altor mijloace de probă. Deci, din punct de vedere probator,
procesul -verbal de constatare este un mijloc de probă necesar și suficient pentru
constatare a și sancționarea contravenției, dar prezumția de adevăr a procesului -verbal
poate fi răsturnată prin probe contrarii.
În prezent, aceste considerente trebuie revizuite parțial, având în vedere conținutul
hotărârii pronunțate în cauza Anghel c. România44.
În ceea ce privește plângerile contravenționale, petentul, dacă vrea să obțină
anularea actului constatator pentru inexistența faptei, trebuie să răstoarne prezumția de
legalitate și de temeinicie a procesului -verbal. Practica relativ constantă a instanț elor
naționale, în astfel de cauze, se bazează pe regula cuprinsă în art. 1169 C.civ., conform
căreia cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o probeze. Prin urmare, cel
care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu cor espunde realității,
trebuie să dovedească aceasta45.
Pentru CEDO, elementul determinant l -a constituit modalitatea de administrare și
interpretare a probelor de către instanțele naționale (Jud. Pucioasa și Trib. Dâmbovița),
deoarece soluția de respingere a plângerii contravenționale s -a bazat pe mărturia
celeilalte angajate a Arhivei și pe cea a persoanei pretins vătămate. CEDO a apreciat ca
nefiind satisfăcute exigențele impuse de principiile nemijlocirii și contradictorialității
cu privire la martorul -persoană vătămată, care, fiind determinant pentru încheierea
procesului verbal, nu a fost audiat de către instanță46.
Analizând hotărârea pronunțată de CEDO în cauza Anghel c. României, dar și alte
decizii ale instanței de la Strasbourg, conchidem că instanțe le românești trebuie să
respecte în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 din Convenția
europeană a drepturilor omului47. Acestea se referă, în principal, la:

44 www.echr.coe.int .
45 A se vedea L. Mihali, Aspecte legate de procedura contravențională prevăzută de Ordonanța Guvernulu i
nr. 2/2001, în raport cu hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel contra
României (www.juridice.ro).
46 Idem.
47 A se vedea și L. Mihali, op. cit. Conform art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului: „1. Orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într -un termen rezonabil a cauzei sale, de
către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și
obligațiilor sale cu caracte r civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva
sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și
publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordini publice ori
al securității naționale într -o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a
părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în
împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.
2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într -o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra
naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare
pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției
o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în
aceleași condiții ca și martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere”.

53
– respectarea prezumției de nevinovăție de către instanță, care presupune, totod ată,
nemijlocire și contradictorialitate. Prezumția de nevinovăție implică și dreptul la
tăcere, astfel că petentul acuzat nu poate fi obligat să declare nimic dar, dacă dorește,
trebuie să i se permită să facă proba că nu este vinovat48;
– anularea actului constatator încheiat de agentul constatator în situa țiile în care nu fost
de față la săvârșirea contravenției, dacă acesta nu poate proba cele afirmate în actul de
constatare și sancționare. În asemenea cazuri, sarcina probei revenindu -i agentului
consta tator;
– în toate cazurile trebuie să fie incident principiul in dubio pro reo, ceea ce înseamnă
că orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei
sancționată contravențional;
– existența unei prezumții relative că re flectă adevărul, în favoarea conținutului actului
de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.

§3. Condițiile și conținutul actului constatator

Pentru încheierea sa valabilă, procesul -verbal de constatare și sancți onare a
contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat;
numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele
personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, o cupația și locul de
muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei
și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi
la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventua lelor pagube pricinuite; indicarea
actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea
societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui
accident de circulație; posibilitatea achitării în te rmen de 48 de ore a jumătate din
minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea
posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune
plângerea.
Orice modificare (ștersătură, completare ulterioară et c.) a conținutului procesului –
verbal de contravenție trebuie certificată de agentul constatator sub semnătură49.
a) Data și locul încheierii procesului -verbal. Prin data pro cesului -verbal de
constatare a contravenției se înțelege momentul în care s -a înch eiat acest act procesual.
Pentru stabilirea momentului întocmirii procesului -verbal de constatare a contravenției
este necesar ca agentul constatator să indice anul, luna și ziua întocmirii acestuia. Cât
privește ora, apreciem că nu este necesar a fi indic ată. Aceasta rezultă din interpretarea
logico -sistematică a art. 16 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere faptul că, în cazul

48 A se vedea M.A. Ciornei, Garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO în materie contravențională,
http://soniacososchi . blogspot.com.
49 Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 826/2005, în Al. Țiclea, op. cit., p. 1280 -1281.

54
individualizării temporale a faptei nu este prevăzută expres și ora comiterii acesteia50.
Deoarece sunt cazuri în care ora poate fi importantă pentru stabilirea datelor și
împrejurărilor cauzei, apreciem de lege ferenda că se impune modificarea textului legal
în acest sens. Până la intervenția legiuitorului, credem că, în cazurile în care ora
întocmirii procesului -verbal de constatare este esențială pentru aplicarea legii penale,
iar agentul constatator nu a menționat -o în cuprinsul acestuia, ea va fi interpretată în
favoarea contravenientului. Spre exemplu, în cazul în care o persoană a fost
sancționată contravențional de două ori în aceeași zi.
În genere, data procesului -verbal de constatare a contravenției prezintă relevanță
din mai multe motive. În primul rând, în funcție de data încheierii procesului -verbal se
apreciază începutul curgerii anumitor termene (de prescripție, de plată în condiții
avantajoase etc.). În al doilea rând, în raport de data întocmirii procesului -verbal se
verifică sub anumite aspecte legalitatea procesului -verbal (de pildă, data comiterii sau
consumării contravenției). De asemenea, în funcție de data încheie rii procesului -verbal
de constatare a contravenției se determină dacă fapta reținută în sarcina
contravenientului era pre văzută de lege.
Locul încheierii procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției
constă în individualizarea din punct de vedere spațial a întocmirii acestuia.
Determinarea locului întocmirii se face prin indicarea localității unde s -a întocmit
procesul -verbal de constatare și a altor repere spațiale (stradă, număr de stradă, număr
de imobil, număr de apartament, număr de etaj, număr de scară, număr de sector etc.).
Menționarea a două date diferite la rubrica „data săvârșirii contra venției” este de
natură să determine nulitatea actului constatator51. În cazul contravențiilor continue,
data săvârșirii este data încetării ac tivității contravenționale, iar dacă acesta nu a
încetat, data va coincide cu momentul constatării contravenției.
b) Numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul
constatator. Prin calitatea agentului constatator se înțelege funcț ia sau însărcinarea
persoanei care întocmește procesul -verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În practică s -a decis că lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul procesului –
verbal de constatare este motiv de nulitate a acestuia. De asemenea, lipsa mențiunii
privind calitatea agentului constatator atrage nulitatea actului de constatare.
c) Datele de identificare a contravenientului. Pentru individua lizarea
contravenientului, organul constatator trebuie să -i pretindă acestuia prezent area unui
document oficial din care să rezulte elemente de identificare. Potrivit art. 18 din O.G.
nr. 2/2001, contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere,
actul de identi tate ori documentele în baza cărora se fac mențiunile cerute de lege. În

50 Deși, în practică unele instanțe cons ideră că lipsa mențiunii privind ora poate atrage nulitatea actului
constatator. În speță, instanța, analizând conținutul procesului -verbal de contravenție, constată că în cuprinsul
acestuia agentul constatator nu a menționat ora și locul pretinsei contrav enții. Conform O.G. nr. 2/2001 privind
regimul contravențiilor, nemenționarea în procesul -verbal de contravenție sau lipsa datei săvârșirii contravenției
este sancționată cu nulitatea absolută a procesului -verbal de contravenție care poate fi constatată și din oficiu.
Prin urmare, procesul -verbal de contravenție prin care petiționara a fost sancționată este lovit de nulitate absolută
(Jud. Târgu Jiu, s. civ., sent. nr. 5835/2003, nepublicată).
51 Trib. București, s. cont. adm., dec. nr. 1807/1998, în C.D. 19 92-1998, Ed. All Beck, București, 1999, p.
253.

55
caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la
ofițeri și agenți de poliție, jandarmi sau gardieni publici.
În cazul contravenientului persoană fizică este necesară con semnarea următoarelor
date d e identificare: numele și prenumele; domiciliul; seria, numărul, data eliberării,
organul emitent al actului de identitate și codul numeric personal (carte sau buletin de
identitate, în cazul cetățenilor români cu domiciliul în România, pașaport, în celela lte
cazuri); ocupația și locul de muncă. În cazul minorilor, la datele personale ale
contravenientului se adaugă datele personale ale ocrotitorului minorului (datele din
actul de legitimare).
În practică, se consideră că orice lipsă sau greșeală cu privir e la domiciliul
contravenientului (localitate, stradă, sector, număr, aparta ment, bloc etc.) determină
anularea procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea,
în jurisprudență s -a decis că scrierea greșită a prenumelui contra venientului atrage
nulitatea procesului -verbal de constatare și sancționare52. Adăugarea unui prenume în
plus este considerată suficientă pentru a atrage sancțiunea nulității actului de
constatare53.
În cazul contravenientului persoană juridică actul consta tator trebuie să cuprindă:
denumirea, sediul, codul unic de înregistrare (sau actul în baza căruia s -a constituit,
codul fiscal etc. – în cazul în care nu există cod unic de înregistrare) și datele de
identificare ale reprezentantului persoanei juridice. Î ntr-o speță, în mod legal, s -a
hotărât că întocmirea procesului -verbal în numele unui angajat al persoanei juridice
răspunzătoare, deoarece este titulară a autorizației de construcție, atrage nulitatea
actului de constatare și sancționare contravențională54.
d) Descrierea contravenției. Conform art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, organul
constatator trebuie să cuprindă în conținutul pro cesului -verbal de constatare și
sancționare a contravenției descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și
locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Descrierea contravenției constă în arătarea elementelor de fapt care au determinat
considerarea faptei ca fiind contravenție. Nu este îndeplinită această cerință dacă
agentul constatator s -a limitat să redea textul aplicabil sau dacă elementele indicate în
procesul -verbal sunt insufi ciente pentru caracterizarea faptei ca fiind contrave nție. Din
interpretarea prevederilor art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul
constatator să efectueze o descriere concretă a contravenției, cu specificarea acțiunii
sau inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima fa ptei caracter
contravențional. O descriere generică, lipsită de conținut concret, atrage nulitatea
procesului -verbal de contravenție55.

52 Trib. București, s. cont. adm., dec. nr. 537/1998, în C.D. 1992 -1998, Ed. All Beck, București, 1999, p.
252.
53 O. Podaru, R. Chiriță, op. cit. p. 123.
54 Trib. București, s. cont. adm., dec. nr. 1113/1998, în C.D. 1992 -1998, Ed. All Beck, București, 1999, p.
185-186.
55 A se vedea, Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2460/2005, în D. Severin, op. cit., p. 107.

56
În doctrină și jurisprudență, s -a discutat dacă agentul constatator poate constata și
sancționa fapte pe care nu le -a perceput personal56. Se admite că agentul constatator
poate reține și sancționa atât contravenții surprinse de el, cât și alte contravenții, dacă
săvârșirea contravențiilor rezultă din mijloace de probă57.
Descrierea contravenției prezintă importanță practică deosebită, respectiv: pentru
stabilirea competenței organului constatator (mate rială sau teritorială), pentru
verificarea legalității încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii
contravenționale. Instanțele au constatat nulitate a unor procese -verbale care nu
conțineau descrierea faptei58.
e) Menționarea actului normativ prin care se sancționează con traven ția. Indicarea
actului normativ prin care se stabilește și se sancțio nează contravenția este necesară
pentru a se putea veri fica legalitatea constatării și sancționării contravenției. Cerința nu
este îndeplinită dacă agentul constatator se mulțumește să menționeze numai specia și
numărul actului normativ incident, cel puțin în cazul actelor normative care prevăd mai
multe contr avenții. În practică s -a decis că indicarea greșită a textului actului normativ
ce prevede contravenția poate fi considerată o eroare materială, care nu atrage nulitatea
procesului -verbal de constatare, dacă fapta a fost descrisă în mod corect59. În ceea ce
ne privește, apreciem că menționarea eronată a normei care prevede contravenția, dacă
fapta nu este riguros descrisă, este de natură să determine nulitatea actului de
constatare în cauză. Iar în cazul în care mențiunea eronată privește însuși actul
normat iv, eroarea nu poate fi considerată o simplă greșeală materială, astfel că o
asemenea greșeală va atrage nulitatea actului constatator.
f) Menționarea societății de asigurări. Indicarea societății de asigurări este
obligatorie în situația în care fapta co ntravențională a avut ca urmare producerea unui
accident de circulație. Într -adevăr, până la proba contrarie, procesul -verbal de
constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a existenței faptei,
identității făptuitorului, a vinovăției aces tuia etc.
g) Posibilitatea achitării a jumătate din suma amenzii contraven ționale, în termen
de 48 de ore de la data aplicării acesteia. Posibilitatea achitării în termen de 48 de ore
a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ aplicabil e xistă numai în
cazul în care acesta prevede o asemenea posibilitate. Indicarea eronată a cuantumului
sumei ce reprezintă jumătate de minimul prevăzut de lege cauzează o vătămare ce nu
poate fi îndreptată decât prin anularea procesului -verbal de contravenți e60.
h) Termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea .
De regulă, termenul este de 15 zile.
i) Semnătura. Un element esențial al actului constatator al contravenției îl
constituie semnătura agentului care îl întocmește, a co ntravenientului și, eventual, a
martorilor. Conform legii, procesul -verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul

56 Al. Țiclea, op. cit., p. 42 -43.
57 Idem , p. 43; I. Poenaru, Noul regim al contravențiilor (I), în Dreptul nr. 12/2001, p. 24.
58 Trib. București, s. cont. adm., dec. nr. 1849/1998, în C.D. 1992 -1998, Ed. All Beck, București, 1999, p.
250-251.
59 Trib. București, s. cont. adm., dec. nr. 1809/1998, în C.D. 1992 -1998, Ed. All Beck, București, 1999, p.
181.
60 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 857/2005, ibidem, p. 124 -125.

57
constatator și de contravenient. Nesemnarea pe fiecare pagină de către agentul
constatator atrage nulitatea procesului -verbal de constatare și sancționare a
contravenției61. Semnătura trebuie să se găsească pe fiecare exemplar, inclusiv pe cel
înmânat contravenientului, deoarece ambele au valoare de original62.
În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze,
agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie
confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul -verbal va cuprinde și datele
perso nale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Lipsa semnăt urii
martorului atrage nulitatea procesului -verbal de contravenție numai dacă produce o
vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia63. Dacă fapta
contravențională este constatată printr -un mijloc tehnic autorizat (video, radar etc.), i ar
legea specială nu prevede necesitatea unui martor, condiția privind semnarea
procesului -verbal de către un martor nu există64. În toate situațiile în care este necesară
semnătura unui martor, acesta trebuie identificat sub toate aspectele, inclusiv în ce ea ce
privește adresa65.
Menționăm faptul că semnarea de către contravenient a actului de constatare a
contravenției, chiar fără să consemneze eventualele obiecțiuni, nu conduce la
decăderea acestuia din dreptul de a formula plângere contravențională și ni ci nu
echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii faptei contravenționale. În acest sens s -a
pronunțat și fostul Tribunal Suprem66.
Pentru evitarea abuzurilor, legea prevede că nu poate avea calitatea de martor un alt
agent constatator. Interdicția nu se ref eră la alte persoane din cadrul instituției din care
face parte agentul constatator67. Sunt cazuri în care este imposibil de găsit martori, caz
în care agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului –
verbal în acest mod.
j) Alte mențiuni. Conform art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în anumite cazuri sunt
necesare și alte mențiuni decât cele examinate până în prezent. În cazul
contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu
domiciliul în străinătat e, în procesul -verbal vor fi cuprinse și următoarele date: seria și
numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data

61 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 192/2005, ibidem, p. 130.
62 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2647/2005, ibidem, p. 149.
63 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2847/2005, ibidem, p. 131.
64 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 293/2006, ibidem, p. 133 -134.
65 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 226/2005, ibidem, p. 137. În speță s -a decis că lipsa a dresei
martorului constituie cauză de anulare a procesului -verbal de contravenție.
66 Prin Decizia nr. 1648/1981, Tribunalul Suprem a statuat că „este greșită (…) concluzia că semnarea
procesului -verbal de către contravenient fără nicio obiecțiune duce la concluzia recunoașterii contravenției (…)
simpla semnare a procesului -verbal nu poate duce la concluzia recunoașterii faptelor atâta timp cât, împotriva
procesului -verbal, contravenientul a făcut plângere. (…) În atare situație, se impune administrarea de probe
pentru a se verifica susținerea făcută de contravenient în procesul -verbal (…), ceea ce instanțele nu au făcut
încălcându -și obligația cuprinsă în dispozițiile art. 129 și art. 130 C.proc.civ. (…) Neprocedând în modul arătat și
soluționând cauza fără administrare de probe, instanțele au pronunțat hotărâri vădit netemeinice și cu încălcarea
esențială a legii, motiv pentru care se impune rejudecarea litigiului”. În acest sens, a se vedea E. Nuna, O. Gercu,
G. Nica, op. cit., p. 46; L. Groza, Gh. Părăușa nu, Reglementarea contravențiilor, Ed. Științifică, București, 1973,
p. 77.
67 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2415/2005, în D. Severin, op. cit., p. 139.

58
eliberării acestuia și statul emitent. În cazul în care contravenientul este minor,
procesul -verbal va cup rinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor
reprezentanți ori ocrotitori legali ai acestuia. În situația în care contra venientul este
persoană juridică, în procesul -verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea,
sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia,
precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
De asemenea, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința
contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de
constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul -verbal la rubrica „Alte
mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului -verbal. Obiecțiunile, sub sancțiunea
nulității, trebuie să reflecte opinia contravenientul ui. În cazul în care contra venientul
refuză semnarea procesului -verbal, agentul constatator trebuie să găsească un martor,
care este necesar să fie identificat și să semneze actul constatator.

§4. Nulitatea procesului -verbal de constatare și sancționare
a contravenției

Nulitatea este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului -verbal de efectele
juridice contrarii normelor juridice prevăzute pentru validi tatea sa. Conform art. 17 din
O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și ca litatea agentului
constatator, numele și pre numele contravenientului, lipsa denumirii și sediului
persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii
agentului constatator atrage nulitatea procesului -verbal. Nulitatea se constată și din
oficiu.
Prin Decizia nr. 6/2015 , Înalta Curte de Casație și Justiție (Complet RIL) a admis
recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că:
”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1768 din O.G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct.
1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semn ătura electronică,
republicată, procesele -verbale de constatare și sancționare a contravențiilor,
prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de
utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Româ nia,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și
completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din
acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport
hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului
constatator. ”

68 Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 : „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului
constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului
acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului -verbal. Nulitatea se constată și din oficiu ”.

59

Exemple
În practica judiciară a fost anulat un proces -verbal de constatare și sancționare a
contravențiilor, reținându -se că „Din analiza conținutului cel or două exemplare ale
aceluiași proces -verbal depuse la dosar, instanța constată că organul competent să
aplice sancțiunea, respectiv Ocolul Silvic Polovragi, nu a respectat dispozițiile art. 21
alin. (2) din O.G. 2/2001 modificată și completată de O.U.G. nr. 16/2002 și Legea nr.
160/2002 potrivit cărora sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul -verbal.
Persoana ce a aplicat sancțiunea a completat exemplarul nr. 1 al procesului -verbal
înscriind amenda stabilită, la rubrica sancțiunii fără a sem na și ștampila procesul –
verbal de contravenție. Potrivit art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor
privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator numele și prenumele
contravenientului iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a
faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator
atrage nulitatea procesului -verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Față de această dispoziție legală și având în vedere cele reținute inst anța urmează a
admite plângerea și din oficiu va constata nulitatea absolută a procesului -verbal de
contravenție” (Jud. Novaci, s. civ., sent. nr. 491/2003, nepublicată).

Care sunt elementele componente ale unui act constatator?

Să ne reamintim…
 În conformitate cu art. 15 din O.G. nr. 2/2001, contravențiile se constată
printr -un proces -verbal încheiat de persoanele anume prevă zute în actul
normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod
generic agenți constatatori.
 Actul d e constatare și sancționare a contravenției este primul act
procesual care se întocmește în cadrul procesului contravențional
 Orice modificare (ștersătură, completare ulterioară etc.) a conținutului
procesului -verbal de contravenție trebuie certificată de agentul
constatator sub semnătură
 Nulitatea este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului -verbal de
efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute pentru validi tatea
sa.

Rezumat

Stabilirea existenței contravenției și aplicarea sancțiunii contraven ționale sunt activități
pe care le desfășoară anumite persoane învestite de lege cu această competență.
Constatarea și sancționarea contra vențiilor sunt activități care trebuie consemnate într –
un înscris oficial denumit, de regulă, proces -verba l
Actul constatator este un înscris autentic, deoarece produce efecte depline, nefiind
necesară nicio altă formalitate, aprobare sau con firmare.
Nulitatea se constată și din oficiu.

60

§5. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Analaizați actul const atator;
2. Analizați nulitatea actului constatator.

Exemplu de test tip grilă
1. lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul actului constatator atrage
nulitatea acestuia:
a) numai în cazul anumitor contravenții ;
b) în cazul tuturor contrav ențiilor ;
c) este un viciu care poate fi ulterior remediat.

Teme de control
Pe baza informațiilor furnizate până la acest moment, respectând condițiile de
formă și conținut ale unui act constatator, întocmiți un proces -verbal de constatare a
contrav enției.

***Depunerea referatului potrivit calendarului disciplinei și anume, în format
electronic sau material tipărit, astfel: e -mail, eLis. Fiecare referat va fi apreciat cu un
procent de 10% -20% din nota finală.
Pentru a nu exista încălcări ale legis lației drepturilor de autor, studenții vor
prezenta odată cu lucrarea și o declarație pe proprie răspundere că nu au adus atingere
normelor juridice care protejează dreptul de autor.

Bibliografie specifică .

M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravenți ilor, ed. a 3 -a, Ed. C.H. Beck, București,
2008, pagini : 271 – 300.

61
Unitatea de înv ǎțare nr. 8
PARTICULARITĂȚI PRIVIND CONSTATAREA ȘI SANCȚIONAREA ANUMITOR
CATEGORII DE CONTRAVENȚII

Cuprins:

§1. Contravențiile rutiere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 61
§2. Contravențiile la regimul construcțiilor ………………………….. ………………………….. ……… 62
§3. Contravențiile din domeniul protecți ei consumatorilor ………………………….. …………….. 65
3.1. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr.
21/1992 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 65
3.2. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor prevăzute de Legea nr.
193/2000 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 68
§4. Alte contravenții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 70
4.1. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor silvice …………………………. 70
4.2. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor din domeniul ordinii și
liniștii publice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 72
§5. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 73
Bibliografie specifică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 74

Introducere
Această unitate de învățare își propune să analizeze câteva categorii speciale de
contravenții.

Obiectivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți:
 cunoaște regulile aplicabile anumitor categorii de contravenții (rutiere, silvice, la
regim ul construcțiilor, din domeniul protecției consumatorilor etc.);
 corelați regulile speciale cu cele generale.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 – 3 ore.
Conținutul unității de învățare

§1. Contravențiile rutiere

Potrivit art. 109 alin. (1) din Codul rutier69, constatarea contraventiilor si aplicarea
sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier, iar in punctele de trecere a frontierei
de stat a Romaniei, de catre politistii de frontiera.

69 Codul Rutier a fost modificat in 2015 prin Hotararea Guvernului nr. 11/2015 pentru modificarea si
completarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, apro bat

62
Conform art. 109 alin . (2), constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul
unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate
metrologic, consemnandu -se aceasta in procesul -verbal de constatare a contraventiei.
În cazurile prevăzute mai su s, procesul -verbal se poate incheia si in lipsa
contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu -se
aceasta in procesul -verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.
Contravenientul, cu exceptia pers oanei juridice, poate achita, in termen de cel mult
doua zile lucratoare de la data primirii procesului -verbal de constatare a contraventiei,
jumatate din minimul amenzii prevazute de lege.
Pentru amenzile contraventionale in cuantum de pana la 20 puncte -amenda,
contravenientul poate achita pe loc agentului constatator jumatate din minimul amenzii
prevazute de lege.
agentul constatator elibereaza contravenientului chitanta reprezentand
contravaloarea amenzii, in care se mentioneaza data, numele si prenumele
contravenientului, fapta savarsita, actul normativ care stabileste si sanctioneaza
contraventia, numele, prenumele si semnatura agentului constatator, nemaifiind
necesara incheierea procesului -verbal de constatare a contraventiei daca nu se dispune
si o s anctiune contraventionala complementara.
Prevederile prezentei ordonante de urgenta referitoare la contraventii se
completeaza cu cele ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobata cu modificari si completari pr in Legea nr. 180/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, daca prin prezenta ordonanta de urgenta nu se
dispune altfel.

§2. Contravențiile la regimul construcțiilor

Contravențiile la regimul construcțiilor sunt prevăzute în Legea nr. 50/1991 pri vind
autorizarea lucrărilor de construcții. Potrivit art. 27 din această lege, Presedintii
consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul autoritatilor
administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca respectarea
disci plinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor
lor administrativ -teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice
sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmari re penala,
dupa caz. Arhitectul -sef al judetului si personalul imputernicit al compartimentului de
specialitate din subordinea acestuia urmaresc respectarea disciplinei in domeniul
autorizarii executarii lucrarilor de constructii pe teritoriul administrati v al judetului,
precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de
procesul de autorizare a constructiilor.
Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) -l), se
constată și se sancționează d e către compartimentele de specialitate cu atribuții de
control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor

prin Hotararea Guvernului nr. 1.391/2006 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 35 din 15 ianuarie
2015.

63
municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor
administrativ -teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor
municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de
construire/desființare.
Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se
sancționează d e către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
Procesele -verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control
ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului
compartim entului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de
urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității
administrativ -teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s -a
săvârșit contra venția .70.

70 Conform art. 26 din Legea nr. 50/1991:,, Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost
săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a)executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția
celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;
b)executa rea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor
prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit. b), c), e) și g), precum și continuarea executării lucrărilor
autorizate fără solicitarea unei n oi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către
investito r și executant;
c)aprobarea furnizării de utilități urbane, ca urmare a executării de lucrări de branșamente și racorduri la
rețele pentru construcții noi neautori zate;
d)menținerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizație sau după terminarea lucrărilor autorizate ori
adaptarea în alte scopuri față de cele prevăzute în autorizație a construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu
caracter provizoriu;
e)nead ucerea terenului la starea inițială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit.
c), precum și nerealizarea lucrărilor de curățare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului și/sau a
terenurilor adiacente ocupate tempo rar pe durata execuției, o dată cu încheierea lucrărilor de bază;
e1)neîndeplinirea obligației de repunere în starea anterioară a terenurilor care au făcut obiectul contractelor de
închiriere de către titularii de licențe/permise/autorizații, prevăzuți la art. 71 alin. (1) lit . b), la desființarea
acestora;
f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control
abilitate sau prin neprezentarea documentelor și a actelor solicitate;
g)neanunțarea datei î nceperii lucrărilor de construcții autorizate, în conformitate cu prevederile art. 7 alin.
(8);
h)neemiterea certificatelor de urbanism în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2), precum și emiterea de
certificate de urbanism incomplete ori cu date ero nate, care nu conțin lista cuprinzând avizele și acordurile legale
necesare în raport cu obiectivul de investiții, sau eliberarea acestora condiționat de elaborarea prealabilă a unei
documentații de urbanism sau a oricăror documentații tehnice de definire a scopului solicitării, cu depășirea
termenului legal, sau refuzul nejustificat ori condiționarea furnizării informațiilor de interes public prevăzute la
art. 6 alin. (1);
h1)neemiterea autorizațiilor de construire în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1) ;
emiterea de autorizații de construire/desființare:
– în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizația de
construire/desființare;
– în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aproba te potrivit legii;
– în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de
urbanism, ale Codului civil, ale conținutului -cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de
construcții, care nu co nțin avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

64
Procesele -verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control
ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului
compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriul ui și de
urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității
administrativ -teritoriale în a cărei rază s -a săvârșit contravenția.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991, O dată cu aplicarea amenzii pentru
contravențiile prev ăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării
lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile
autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea
prevederilor acesteia, într -un termen stabilit în procesul -verbal de constatare a
contravenției.
Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de
construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autor itatea
administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor
aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări
ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar a vizul Ministerului
Culturii și Cultelor .
Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea
termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul -verbal de constatare a
contravenției, contravenientul nu a obținut autorizaț ia necesară.
Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se
prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea
lucrărilor, dar nu s -au conformat în termen celor dispuse prin procesul -verbal de
constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele
judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea co nstrucțiilor realizate nelegal.
În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a
măsurilor. În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de
instanță se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de

– în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranță a întregii construcții, în cazul lucrărilor de
consolidare;
– în baza altor documente decât cele cerute prin p rezenta lege;
j)neorganizarea și neexercitarea controlului privind disciplina în autorizarea și executarea lucrărilor de
construcții de către compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene și al
primăriilor, în unitățile lo r administrativ -teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) și (4), precum și
neurmărirea modului de îndeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcții, potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (3);
k)neîndeplinirea, la termenul stabi lit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcții la controlul
anterior;
l)refuzul nejustificat sau obstrucționarea sub orice formă a accesului persoanelor fizice sau al reprezentanților
persoanelor juridice la documentele prevăzute la art. 34 alin. (7);

65
poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
În conformitate cu art. 33 din Legea nr. 50/1991, prin derogare, construcțiile
executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului p ublic sau
privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu
executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor,
orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrat ivă de autoritatea
administrației publice de pe raza unității administrativ -teritoriale unde se află
construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor
judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Procedura prevăzut ă la alin. (1) se poate declanșa din oficiu de autoritatea
administrației publice de pe raza unității administrativ -teritoriale unde se află
construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului
aparținând domeniului publ ic sau privat al statului. În cazul neîndeplinirii de către
autoritatea administrației publice competente a procedurii de desființare, în termen de
15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau
administratorul legal al terenului aparținând domeniului public ori privat al statului va
putea trece de îndată la desființarea construcțiilor executate fără autorizație de
construire. Construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând
domeniului pub lic sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi
desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără
sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Potrivit art. 35 din legea i n materie, i mpotriva procesului -verbal de constatare și
sancționare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data
înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancțiunii amenzii,
dar nu suspendă măsura de oprir e a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea
sancțiunii contravenționale în condițiile art. 28 alin. (1) și ale art. 29 alin. (2). De
asemenea, plângerea nu suspendă măsura desființării în condițiile art. 33 alin. (1) a
lucrărilor de construcții executate fără autorizație pe terenuri aparținând domeniului
public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor sau comunelor ori a construcțiilor,
lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând
domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor ori comunelor al căror
termen prevăzut prin autorizație este expirat, dispusă în condițiile art. 28 alin. (1).

§3. Contravențiile din domeniul protecției consumatorilor

3.1. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor
prevăzute de O.U.G. nr. 21/1992

Conform art. 54 din O.U.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor,
constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 50 și art. 51 din
acest act normativ se fac de c ătre reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale
pentru Protecția Consumatorilor. Organele de poliție sunt obligate să acorde, la cerere,

66
sprijinul necesar persoanelor împuternicite, aflate în exercițiul funcțiunii, sau să le
însoțească, după caz . Reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru
Protecția Consumatorilor pot preleva produse în vederea testării acestora în
laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate și a cheltuielilor legate de testarea lor
se suportă de către organ ul administrației publice, dacă în urma testării nu se constată
neconformități față de cerințele de securitate și/sau de calitate prescrise ori declarate.
În caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către operatorul economic.
Pentru limitarea pre judicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune
următoarele măsuri (art. 55 din O.U.G. nr. 21/1992):
1. oprirea definitivă a comercializării și retragerea din circuitul consumului uman a
produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau co ntrafăcute;
b) au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data –
limită de consum/data durabilității minimale depășită ;
c) sunt interzise consumului uman prin reglementări legale;
2. oprirea temporară a prestării serviciilor , importului, fabricației, comercializării
produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea
deficiențelor, în cazul în care:
a) produsele nu sunt testate și/sau certificate conform normelor legale;
b) produsele nu îndepline sc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să
fie periculoase;
c) produsele nu prezintă elementele de identificare și de caracte rizare, precum și
documentele de însoțire, conform prevederilor art. 18 -22;
d) se prestează servicii care pot pune în pericol viața, sănătatea, securitatea sau
interesele economice ale consumatorilor;
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă
aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul.
Odată cu aplic area sancțiunii amenzii contravenționale, agentul con statator poate
propune una dintre următoarele sancțiuni complementare [art. 56 alin. (1) din O.U.G.
nr. 21/1992)]:
a) închiderea temporară a unității pe o durată de cel mult 6 luni;
b) închiderea tempora ră a unității pe o durată de la 6 luni la 12 luni;
c) închiderea definitivă a unității;
d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a
autorizației de exercitare a unei activități.
Sancțiunea complementară prevăzută la lit. a) poate fi aplicată în cazurile în care se
constată:
a) lipsa condițiilor igienico -sanitare pentru produsele și serviciile nealimentare;
b) folosirea unor spații și condiții necorespunzătoare pentru producție, depozitare,
comercializare sau prestare de s ervicii;
c) nerespectarea condițiilor impuse de producători privind manipularea, transportul,
depozitarea și comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod
periculos, caracteristicile inițiale ale produsului respectiv;
d) lipsa specificaț iilor tehnice, a instrucțiunilor și a procedurilor de lucru la

67
producătorii și prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări
sau de omologări specifice;
f) lipsa certificatelor de conformit ate.
g)comercializarea alimentelor care nu respectă condițiile prescrise sau declarate,
produse nepericuloase, dar care afectează interesele economice ale consumatorilor;
h)comercializarea alimentelor la care s -a modificat data -limită de consum/termenul
de valabilitate/data durabilității minimale.
Sancțiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi aplicată în cazurile
în care se constată:
a) săvârșirea repetată a unor abateri sancționate de organele de control în decurs de
6 luni de la prima c onstatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, în prima fază, controlul organelor de
specialitate și la care, în urma unui control ulterior, se constată deficiențe grave;
c) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanție pentru lucrări le de
prestări de servicii;
d) utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.
Sancțiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în cazurile în
care se constată:
a) importul cu bună știință al produselo r care nu respectă condițiile calitative
prescrise sau declarate ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun în pericol viața, sănătatea sau siguranța
consumatorilor;
c) punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici cont rolați au
cunoștință că sunt falsificate sau contrafăcute ori care au parametrii de securitate
neconformi;
d) recondiționarea și/sau comercializarea de alimente pentru care agenții
constatatori au dispus oprirea definitivă de la comercializare și retragere a din consumul
uman ;
e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrările sau nu a retras de la
comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au
constatat că sunt periculoase sau că nu îndeplinesc caracteri sticile calitative prescrise
ori declarate;
f) împiedicarea sub orice formă de către operatorul economic sau de către angajații
acestuia a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor și
supravegherea calității produselor și ser viciilor să își exercite atribuțiile de serviciu
referitoare la prevenirea și combaterea faptelor ce pot afecta viața, sănătatea ori
securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva acestor
organe;
g) comercializarea de produse in terzise prin reglementările legale în vigoare;
h) continuarea desfășurării activității după dispunerea măsurii de închidere
temporară, fără obținerea acordului prevăzut la alin. (7);
i) nerespectarea măsurilor dispuse în temeiul art. 55.
În consecință, san cțiunea complementară prevăzută la lit. d) va avea același regim,

68
odată cu sancțiunea aplicată menționată la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz.
Sancțiunea prevăzută la lit. d) se aplică de către autoritățile publice competente care
vor fi înștiințate în acest sens.
Aplicarea sancțiunilor prevăzute la lit. a), b) și d) se suspendă numai cu acordul
scris al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau al oficiilor județene
pentru protecția consumatorilor, după remedierea deficiențelor care au condus la
aplicarea sancțiunii complementare.
Potrivit art. 57 din O.U.G. nr. 21/1992, sancțiunile propuse pentru a fi aplicate
potrivit art. 55 și art. 56 alin. (1) lit. a) -c) se dispun, direct sau prin delegare, de către
conducătorii autorităților pub lice prevăzute la art. 54 din O.U.G. nr. 21/2002, prin
ordin sau decizie.
Iar conform art. 58 din același act normativ, sancțiunile contravențio nale
complementare dispuse în condițiile art. 55 și art. 56 se vor materializa prin aplicarea
de sigilii sau al te semne distinctive cu valoare de sigiliu.
În temeiul art. 60, in cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de
30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării
silite, instituția din care face part e agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe
a cărei rază teritorială s -a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu
sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității,
ținându -se seama de par tea din amendă care a fost achitată.
Articolul 61 prevede că produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se
confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, și se distrug
sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale.

3.2. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor
prevăzute de Legea nr. 193/2000

Potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele
încheiate între comercianți și consumatori, controlul respectării dispozițiilor acestei
legi se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția
Consumatorilor, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației
publice, potrivit competențelor71.

71 Conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000: „Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în
contractele încheiate cu consumatorii”. Sunt clauze abuzive , astfel cum dispune anexa la prezenta lege, acele
prevederi contr actuale care:
„a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care
să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financia re își rezervă
dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor
taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care
come rciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și
acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îș i rezervă dreptul de a
modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care comerciantul are
obligația de a -l informa pe consumator, printr -o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca
acesta din urm ă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

69
În conformitate cu preved erile art. 10 din Legea nr. 193/2000, comercianții au
obligația de a prezenta organelor de control, în original, contractele încheiate cu
consumatorii.
Art. 11 din aceeași lege prevede că organele de control abilitate încheie procese –
verbale prin care se c onsemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute,
precum și articolele din lege încălcate de comerciant.
În art. 12 din Legea nr. 193/2000 se stipulează că procesul -verbal se transmite,
după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s -a săvârșit fapta sau în a cărei rază
teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul. Instanța, în cazul în
care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea
contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiun ea daunelor, modificarea

b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia
cunoștință la data semnării contractului;
c) obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile c ontractuale, chiar și în situațiile în care comerciantul nu și
Ie-a îndeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin
acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să își exprime opțiunea a fost
insuficientă;
e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind
caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori
termenul de executare a unui serviciu;
f) dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor și serviciilor furnizate cu
prevederile contractuale;
g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clau zele contractuale;
h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu își
îndeplinește obligațiile contractuale;
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplini rii obligațiilor contractuale
de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant;
j) restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:
– comerciantul a modificat unilateral clauzele menționate la lit. e) ;
– comerciantul nu și -a îndeplinit obligațiile contractuale;
k) exclud sau limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca
rezultat al unei acțiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produsel or și serviciilor;
l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acțiune legală sau de a exercita un alt remediu legal,
solicitându -i în același timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
m)permit în mod nejustificat impunerea unor restricț ii în administrarea probelor evidente de care dispune
consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părți din contract;
n) dau dreptul comerciantului să transfere obligațiile contractuale unei terțe persoane – agent, mandatar etc., –
fără acordul consumatorului, dacă acest transfer servește la reducerea garanțiilor sau a altor răspunderi față de
consumator;
o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanță pe care el ar avea -o asupra
come rciantului;
p) prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori
furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul
de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul
încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a prețurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiția ca
metoda prin care prețurile v ariază să fie descrisă în mod explicit;
r) permit comerciantului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării
contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pent ru
consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;
s) dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă același drept și pentru
consumator;
t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare
prealabilă rezonabilă, cu excepția unor motive întemeiate”.

70
clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea
acelui contract, cu daune -interese, după caz. În caz contrar, instanța va anula procesul –
verbal întocmit (art. 13).
Consumatorii prejudiciați p rin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor Legii
nr. 193/2000 au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu
prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

§4. Alte contravenții

4.1. Particularități ale consta tării și sancționării contravențiilor
silvice

Conform art. 24 alin (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor silvice, Au obligația și dreptul să efectueze controlul, să constate
contravențiile silvice și să aplice sancț iunile prevăzute în prezenta lege următorii agenți
constatatori: a) personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură și al structurilor sale teritoriale cu specific silvic, împuternicit în acest
scop; b) personalul si lvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și al
structurilor sale teritoriale cu specific silvic – pentru contravențiile silvice săvârșite în
fondul forestier pe care îl administrează/prestează servicii silvice sau pe care îl preia în
vederea administrării/asigurării 13 serviciilor silvice, precum și pentru exercitarea
controlului aplicării normelor privind circulația materialelor lemnoase; c) personalul
silvic din cadrul structurilor de rang superior și al ocoalelor silvice private – pentru
contravențiile silvice săvârșite în fondul forestier pe care îl administrează/prestează
servicii silvice, precum și pentru exercitarea controlului aplicării normelor privind
circulația materialelor lemnoase; d) ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poli ției
Române și Poliției de Frontieră Române – pentru constatarea contravențiilor și
aplicarea sancțiunilor pentru faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) și b), art. 8 alin.
(1) lit. a) și b), art. 9, 11, 12 și 19 – 21; e) ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei
Române – pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru faptele
prevăzute la art. 9 lit. a) și b), art. 11 lit. a) – d), art. 12, art. 17 lit. b) și c), art. 20 lit. d)
și art. 21 lit. a) și b); f) personalul silvi c din cadrul structurilor de administrare a
parcurilor naționale și a parcurilor naturale, împuternicit în acest scop – pentru
contravențiile silvice săvârșite în parcul pe care îl administrează, precum și pentru
exercitarea controlului aplicării normelor privind circulația materialelor lemnoase; g)
ofițerii și subofițerii din cadrul serviciilor profesioniste – pentru situații de urgență,
pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru faptele prevăzute la
art. 9 lit. b), art. 10 lit. a) #M1 și art. 11 lit. b).
Agenții constatatori prevăzuți la alin. (1) lit. a) – c) și f) îndeplinesc o funcție care
implică exercițiul autorității de stat și primesc o legitimație de control de la instituția
din care fac parte.

Agentul constatator care apl ică sancțiunea dispune și reținerea/confiscarea bunurilor

71
destinate, folosite sau rezultate din contravențiile silvice, în condițiile legii. În toate
situațiile agentul constatator descrie în procesul -verbal de constatare a contravenției
silvice bunurile s upuse confiscării și ia în privința lor măsurile de conservare sau de
valorificare, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul -verbal.
Agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor
confiscate și, dacă acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, în
procesul -verbal se vor menționa, dacă este posibil, datele de identificare a
proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.
Contravenția silvică se constată printr -un p roces -verbal încheiat de agentul
constatator.
Agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de
a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare a contravenției silvice.
Obiecțiunile contravenientului se c onsemnează distinct în procesul -verbal de
constatare a contravenției silvice la rubrica "Obiecțiuni", sub sancțiunea nulității
procesului -verbal. (art. 26 alin 2)
Procesul -verbal de constatare a contravenției silvice se semnează pe fiecare pagină
de agentu l constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de
față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator face mențiune despre aceste
împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, sub semnătură.
Procesul -verbal de constatare a contravenției silvice se înmânează sau se comunică
în copie contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor
confiscate.
Comunicarea se face de către instituția din care face parte agentul constatat or, în
termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării, prin poștă, cu aviz de
primire, sau prin afișare la sediul contravenientului. Afișarea se consemnează într -un
proces -verbal semnat de cel puțin un martor.
În situația în care contr avenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a
fost obligat la plata despăgubirilor pentru prejudiciul adus pădurii, odată cu procesul –
verbal i se înmânează/comunică și înștiințarea de plată.
În înștiințarea de plată se face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării
amenzii și, după caz, a despăgubirilor, în termen de 30 de zile de la comunicare sau de
15 zile de la soluționarea contestației, în caz contrar urmând să se procedeze la
executarea silită în condițiile legii.
În cazul neachităr ii amenzii, instituția din care face parte agentul constatator
comunică debitul la organul fiscal teritorial competent în vederea executării silite, în
termen de 30 de zile de la expirarea termenului de contestare.
În cazul neachitării despăgubirilor pentr u pagube aduse pădurii, ocolul silvic care
administrează/asigură serviciile silvice comunică debitul la organul fiscal teritorial
competent, în vederea executării silite, în 15 termen de 30 de zile de la expirarea
termenului de contestare a procesului -verbal de constatare a contravenției.
Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel: a) de
către instituția din care face parte agentul constatator, dacă nu se exercită calea de atac
împotriva procesului -verbal de constatare a contr avenției silvice în termenul prevăzut
de lege; b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.

72
Sancțiunea contravențională se stabilește și se aplică de către agentul constatator.
În situația în care prin contravenția săvârșită s -a produs un prej udiciu, contravenientul
este obligat la plata valorii despăgubirii. (art.30).

4.2. Particularități ale constatării și sancționării contravențiilor
din domeniul ordinii și liniștii publice

În Legea nr. 61/199172 sunt prevăzute și sancționate anumite fapt e care aduc
atingere bunelor moravuri, ordinii și liniștii publice.
Constatarea acestor contravenții se face conform unor reguli parțial derogatorii de
la normele generale prevăzute în O.G. nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 61/1991, contraventiile se constata de catre
primar, imputernicitii acestuia, de catre ofiterii sau agentii de politie ori de catre
ofiterii, maistrii militari si subofiterii din jandarmerie, precum si, pentru faptele
constatate in zona specifica de competenta, de catr e politistii de frontiera . In cazul
contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea amenzii, agentul constatator,
odata cu constatarea, aplica si sanctiunea.

Exemple

Enumerați câteva dintre particularitățile contravențiilor rutiere, precu m și ale
celor la regimul construcțiilor.

Să ne reamintim…

 Cadrul legal al acestor categorii de contravenții este compus din Codul
rutier, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, O.U.G.
nr. 21/1992 privind protecția consumat orilor, Legea nr. 193/2000 privind
clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori,
Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice,
Legea nr. 61/1991 sunt prevăzute și sancționate anumite fapte car e aduc
atingere bunelor moravuri, ordinii și liniștii publice.

72 Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si
linistii publice a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 96, din 7 februarie 2014.

73

Rezumat
Reprezintă o sinteză a ideilor, noțiunilor și conceptelor dezbătute în cadrul
unității de învățare, precum și legătura cu următoarele Unități de învățare.

Constatarea contravenț iilor rutiere și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către
polițistul rutier , iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către
polițiștii de frontieră.
Contravențiile la regimul construcțiilor sunt prevăzute în Legea nr. 50/1991 pr ivind
autorizarea lucrărilor de construcții.
Conform art. 54 din O.U.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 50 și art. 51 din acest act
normativ se fac de către reprezentanți i împuterniciți ai Autorității Naționale pentru
Protecția Consumatorilor.
În Legea nr. 61/1991 sunt prevăzute și sancționate anumite fapte care aduc atingere
bunelor moravuri, ordinii și liniștii publice.
Constatarea acestor contravenții se face conform u nor reguli parțial derogatorii de la
normele generale prevăzute în O.G. nr. 2/2001.

§5. Test

Exemple de subiecte teoretice
1. Prezentați particularitățile privind constatarea și sancționarea contravențiilor
rutiere;
2. Prezentați particularitățil e privind constatarea și sancționarea contravențiilor din
domeniul contrucțiilor .

Exemplu de test tip grilă
1. Termenul prescripției aplicării sancțiunii contravenționale în cazul
contravențiilor din domeniul construcțiilor este de:
a) 2 ani ;
b) 3 an i;
c) 5 ani.

Temă de control
Analizați pe scurt sancțiunile complementare prevăzute de art. 56 alin. (1) din
O.U.G. nr. 21/1992)

***Depunerea referatului potrivit calendarului disciplinei și anume, în format
electronic sau material tipărit, astfe l: e-mail, eLis. Fiecare referat va fi apreciat cu un
procent de 10% -20% din nota finală.
Pentru a nu exista încălcări ale legislației drepturilor de autor, studenții vor
prezenta odată cu lucrarea și o declarație pe proprie răspundere că nu au adus atin gere

74
normelor juridice care protejează dreptul de autor.

Bibliografie specifică .

M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 4 -a, Ed. C.H. Beck,
București, 200 9, pagini: 256 – 270.

75

Unitatea de înv ǎțare nr . 9
PROCEDURA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI EXECUTAREA SANCȚIUNILOR
CONTRAVENȚIONALE

Cuprins:

§1. Căile de atac ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 75
1.1. Plângerea contraven țională ………………………….. ………………………….. ………………………. 75
1.2. Recursul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 77
§2. Executarea sancțiunilor contravenționale ………………………….. ………………………….. ……….. 78
§3. Test ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 80
Bibliografie specifică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 80

Introducere
Această Unitate de învățare va analiza Căile de atac împotriva unei contravenții.

Obiect ivele unității de învățare
Dupǎ studiul acestei unitǎți de învǎțare veți reuși sǎ:
 prezentați principalele reguli de procedură contravențională;
 să analizați regulile conform cărora se execută sancțiunile contravenționale.

Durata medie de parcurgere a primei unități de învățare este de 2 -3 ore.
Conținutul unității de învățare

§1. Căile de atac

1.1. Plângerea contravențională

Plângerea contravențională este o cale de atac specifică dreptului contravențional73.
Plângerea este o cale de atac, deoare ce ea vizează un act procesual, respectiv actul
constatator. Regulile de formă ale plângerii contravenționale, conform art. 47 din O.G.
nr. 2/2001, sunt cele ale dreptului procesual civil, iar nu ale dreptului procesual penal,
așa cum ar fi justificat.
Conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, titularul plângerii trebuie să o formuleze în

73 A. Iorgovan, op. cit., p. 434; Al. Țiclea, op. cit., p. 83.

76
termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de încheierea actului
constatator , care are loc prin înmânarea unei copii de pe acesta, cu ocazia întocmirii
lui, sau prin c omunicarea poștală, în cazul în care nu se realizează prima ipoteză.
Persoana care probează că din cauze mai presus de voința ei nu a putut depune
plângere, poate fi repusă în termenul de formulare a acesteia dacă acționează în
condițiile art. 103 C.proc.c iv. În cazul în care termenul de formu lare a plângerii
contravenționale este depășit din culpa titularului, plân gerea urmează a fi respinsă ca
tardivă74.
În jurisprudența și doctrina mai vechi era controversată problema dacă poate
formula plângere contrav ențională contravenientul care a semnat procesul -verbal de
contravenție și a făcut plata pe loc a sancțiunii amenzii. Într -o opinie, s -a susținut că,
fie și numai simpla semnare a procesului -verbal de contravenție de către contravenient,
fără obiecțiuni, î nseamnă o recunoaștere a datoriei ce reiese din actul constatator75. Alt
autor considera că plata pe loc a amenzii constituia o recunoaștere a vinovăției de către
contravenient76. Aceste puncte de vedere nu au fost acceptate, cu rare excepții, de către
insta nțe. Punctul de vedere care s -a impus, la care aderăm și noi, este că plata amenzii
sau semnarea fără obiecțiuni a procesului -verbal de contravenție nu determină
pierderea dreptului contravenientului la exercitarea căii de atac a plângerii
contravenționale77.
În afară de contravenient, pot formula plângere contravențională persoana vătămată
și cel căruia i -au fost confiscate bunurile. Persoana vătămată și cel căruia i -au fost
confiscate bunurile pot formula plân gere numai în ceea ce privește despăgubirea,
respectiv referitor la măsura confiscării78.
Introducerea plângerii contravenționale de către o persoană fără cali tate atrage
soluția respingerii acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală
activă79. În cazul persoanei juridice, plâng erea trebuie formulată de către reprezentanții
acesteia, în numele acesteia.
Mijlocul procesual prin care se poate invoca depășirea termenului de formulare a
plângerii contravenționale este excepția de tardivitate , care este o excepție absolută și
perempto rie, astfel că ea va fi soluționată înaintea judecării fondului cauzei80. Pe de
altă parte, sarcina probei cu privire la data comunicării procesului -verbal de
contravenție revine organului constatator, iar nu persoanei sancționate

74 Tribunalul București, s. cont. adm., dec. nr. 515/1998, în C.D. 1992 -1998, Ed. All Beck, București, 1999,
p. 239 -240.
75 Gh. Brân dușea, Despre termenele de prescripție prevăzute de art. 13 și art. 14 din Legea nr. 32/1968, în
R.R.D. nr. 2/1984, p. 43.
76 V. Timofte, Notă (I) la sent. civ. nr. 3934/1995, în R.R.D. nr. 11/1996, p. 45 -46.
77 Al. Țiclea, op. cit.,p. 85; I. Poenaru, Notă ( II) la sent. civ. nr. 3934/1995, în R.R.D. nr. 11/1996, p. 47 -49.
78 În practică, s -a hotărât că nu pot formula plângere părinții pentru copiii majori, soțul sau angajatorul
contravenientului. De asemenea, jurisprudența consemnează cazuri în care plângerea contravențională formulată
de patronul unității angajatoare a fost respinsă, deoarece singura sancțiune aplicată prin actul de constatare și
sancționare a fost amenda (Trib. București, s. cont. adm., dec. nr. 1068/1998, în C.D. 1992 -1998, Ed. All Beck,
București, 1999, p. 177 -178).
79 Astfel, s -a decis că plângerea formulată de către părinte pentru copilul major este introdusă de către o
persoană fără calitate procesuală (Jud. Sect. 1 București, sent. civ. nr. 650/1995, în Al. Țiclea, I.D. Tărăcilă, I.N.
Stan, C. Rujoiu, M. Corbu, op. cit., p. 64 -65).
80 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2736/2005, în D. Severin, op. cit., p. 75.

77
contravențional81. În schim b, dacă procedura comunicării procesului -verbal de
contravenție s -a derulat prin intermediul poștei, existând confirmare de primire, sarcina
probei în ceea ce privește lipsa calității de a primi corespondența a persoanei care a
semnat de primire revine pet entului, iar nu organului constatator82. Nu întotdeauna
existența unei semnături pe procesul -verbal de contravenție poate constitui dovada
comunicării acestuia, ci numai semnătura de la rubrica înmânarea procesului -verbal83.
În cazul în care procesul -verbal de contravenție a fost comunicat prin poștă cu aviz de
primire, data de la care curge termenul de 15 zile este data înmânării plicului către
contravenient, iar nu data la care acesta a primit avizul84. Borderoul de expediere a
corespondenței nu constituie d ovadă a comunicării procesului -verbal de contravenție,
deoarece nu există certitudine cu privire la primirea actului de constatare85.
Dacă petentul nu se prezintă să ridice corespondența, apreciem că organul
constatator trebuie să efectueze comunicarea prin procedura afișării.
Nu poate fi atacat prin folosirea procedurii rezervate plângerii contravenționale un
act de control fiscal, chiar dacă organul de control a întocmit cu același prilej și un
proces -verbal de contravenție. Cele două acte vor putea fi ata cate numai prin folosirea
unor proceduri distincte, și anume procedura contravențională, în cazul procesului –
verbal de contravenție, și procedura fiscală, în ipoteza atacării actului de control fiscal
(art. 172 și urm. C.proc.fisc.)86.
Plângerea co ntravenți onală se poate depune la judecătoria în a cărei circumscripție a
fost săvârșită contravenția și are ca efect suspendarea executării actului constatator .
Judecătoria sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale va fixa termen de
judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după
caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a
martorilor indicați în procesul -verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte
persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație,
judecătoria va cita și societatea de asigurări menționată în procesul -verbal de
constatare a contravenției.
Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut -o și pe celelalte persoane citate, dacă
aceștia s -au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în
vederea verificării l egalității și temeiniciei procesului -verbal, și hotărăște asupra
sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art.
2361 și ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.

1.2. Apelul

81 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2000/2005, ibidem, p. 76.
82 A se vedea Trib. București, s. a VII I-a, dec. nr. 1/2006, ibidem, p. 78.
83 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 306/2005, ibidem, p. 80.
84 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 1816/2005, ibidem, p. 82.
85 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 2362/2005, i bidem, p. 87.
86 A se vedea Trib. București, s. a VIII -a, dec. nr. 135/2006, ibidem, p. 72.

78
Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s -a soluționat plângerea
poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios
administra tiv și fiscal a tribunalului.
Motivarea apelului nu este obligatorie.
Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea
hotărârii.
Hotărârea instanței de apel este irevocabilă, împotriva acesteia putând fi exercitate
numai căile extra ordinare de a tac.

§2. Executarea sancțiunilor contravenționale

Procesul -verbal neatacat în termenul de 15 prevăzut la art. 31 din O.G. nr. 2/2001,
precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s -a soluționat plângerea
constit uie titlu executoriu , fără vreo altă formalitate, ceea ce înseamnă că poate fi
executat de îndată.
Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la
constatarea contravenției și sancțiunea este aplicată de agentul constatator. În celelalte
cazuri avertismentul se socotește executat prin comunicarea procesului -verbal de
constatare a contravenției, cu rezoluția corespunzătoare. Dacă sancțiunea a fost aplicată
de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comuni carea
acesteia se face prin încunoștințare scrisă.
Potrivit art. 39 din OG 2/2001, punerea în executare a sancțiunii amenzii
contravenționale se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se
exercită calea de atac împotriva procesului -verbal de constatare a contravenției în
termenul prevăzut de lege;
b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.
În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) al art. 39 din OG
2/2001 vor comunica d in oficiu procesul -verbal de constatare a contravenției și de
aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de
la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești
irevocabile prin c are s -a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care
hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:
a)pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de
specialitate ale unităților administrativ -teritoriale în a căror r ază teritorială domiciliază
contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul
persoană juridică;
b)pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de
specialitate ale unităților subordonate Min isterului Finanțelor Publice – Agenția
Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal
contravenientul persoană juridică.
Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea
silită a creanțelor fiscale. Împotriva actelor de executare se poate face contestație la

79
executare, în condițiile legii.
Potrivit art. 391 din ordonanta in materie, in cazul în care contravenientul nu a
achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea defini tivă a sancțiunii și nu
există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s –
a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei
activități în folosul comunității, ținându -se seama, du pă caz, și de partea din amendă
care a fost achitată.
În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul
prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării
unei activități în folosul c omunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori
începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.
Hotărârea prin care s -a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul
comunității este supusă recursului.
Urmărirea punerii în executare a s entințelor se realizează de către serviciul de
executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s -a săvârșit contravenția, în
colaborare cu serviciile specializate din primării.
Executarea sancțiunilor contravenționale complementare se face potrivi t
dispozițiilor legale. (art 40).

Exemple
Evidențiați procedura plângerii contravenționale

Să ne reamintim…
 Plângerea este o cale de atac, deoarece ea vizează un act procesual,
respectiv actul constatator.
 Recursul suspendă executarea hotărârii.
Rezumat
Reprezintă o sinteză a ideilor, noțiunilor și conceptelor dezbătute în cadrul
unității de învățare, precum și legătura cu următoarele Unități de învățare.

Plângerea contravențională se poate depune atât la judecătorie, cât și la org anul
constatator și are ca efect suspendarea executării actului constatator . Procesul –
verbal neatacat în termenul de 15 prevăzut la art. 31 din O.G. nr. 2/2001, precum și

80
hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s -a soluționat plângerea constituie ti tlu
executoriu. Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind
executarea silită a creanțelor fiscale . Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin
care s -a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se s oluționează de
secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este
obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă
executarea hotărârii.

§3. Test

Exemple de subiecte teore tice
1. Căile de atac împotriva actului constatator;
2. Analizați executarea sancțiunilor contravenționale.

Exemplu de test tip grilă
1. Căile comune de atac în materie contravențională sunt:
a) plângerea contravențională și recursul ;
b) apelul și recursul;
c) contestația la executare și apelul.

Teme de control
Răspundeți pe scurt următoarelor întrebări:
– Ce este plângerea contravențională
– Când poate fi introdus recursul
– Cum se execută o sancțiune contravențională

***Depunerea materialului se va face la ultimul tutorial.

Bibliografie specifică .
M.A. HOTCA, Regimul juridic al contravențiilor, ed. a 4 -a, Ed. C.H. Beck, București,
2009 , pagini 313 – 338.