, Editura de Agricultură, 1981 p. 49. [605696]

-2011-

3 Introducere………………………………………………………………………………………………………………… 4 1. Noțiunile, termenele de bază ……………………………………………………………………………………. 5 2. Noțiunea agriculturii ecologice ………………………………………………………………………………… 9 2.1. Apariția agriculturii ecologice, antecedente în Europa…………………………………………… 9 2.2. Sisteme ale agriculturii ecologice ……………………………………………………………………… 14 2.2.1. Agricultura biodinamică …………………………………………………………………………….. 14 2.2.2. Agricultura ecologică – organică …………………………………………………………………. 16 2.2.3. Permacultura …………………………………………………………………………………………….. 16 2.2.4. Alte curente………………………………………………………………………………………………. 18 2.3. Aspectele comune ale sistemelor de gospodărire ecologice …………………………………..19 2.4. Rezumat…………………………………………………………………………………………………………. 24 3. Dezvoltarea durabilă, agricultura durabilă ……………………………………………………………….. 25 4. Dezvoltarea rurală ………………………………………………………………………………………………… 27 4.1. Obiectivele, funcțiile și principile de bază dezvoltării durabile,…………………………….. 27 4.2. Dezvoltare durabilă, dezvoltare regională, politica agrară…………………………………….. 30 4.3. Prezentarea politicilor de dezvoltarea rurală……………………………………………………….. 34 5. Modelul multifuncțional european al agriculturii………………………………………………………. 37 6. Agricultura ecologică în contextul dezvoltării durabile și în dezvoltarea rurală, rolul agriculturii ecologice în modeulu multifuncțional ………………………………………………………… 41 6.1. Relația agriculturii ecologice cu agricultura durabilă …………………………………………… 41 6.1.1. agricultura ecologică în concepția dezvoltării durabile…………………………………… 41 6.1.2 Concluzii…………………………………………………………………………………………………… 43 6. 2. Relația agriculturii ecologice cu dezvoltarea durabilă ……………………………………………. 44 6.2.1. Agricultura ecologică versus agricultura intensivă…………………………………………. 44 6.2.2. Concluziile……………………………………………………………………………………………….. 50 6.3. Modelul CSA – agricultura ecologică în cadrul microregional …………………52 7. Agricultura ecologică în România…………………………………………………………………………… 54 7.1. Datele privind agricultura ecologică din România ………………………………………………. 54 7.2. Cum funcționează ferma organică Ecoland Srl?………………………………………………….. 62 7.3. Farm Situația actuală a Fermei Organice Ecoland Srl. …………………………………………. 64 7.3.1. Cultivarea plantelor ……………………………………………………………………………… 64 7.3.2. Agricultura mecanizată și forța de muncă …………………………………………………….. 65 7.3.3. Managementul de îngrășământ …………………………………………………………….. 65 7.3.4. Managementul de buruiană și protecția de insecte ………………………………65 7.4. Perspectivele de viitor ale fermei organice Ecoland Srl. ………………………………………. 66 7.5. Situația pe piață și calcularea profitului global al fermei organice Ecoland Srl. ………. 66 Sinteză ……………………………………………………………………………………………………………………. 70 ANEXE ………………………………………………………………………………………………………………….. 73

4 Omul secolului XXI. stă în fața marilor provocări, atât în privința resurselor energetice, cât și în crearea conviețuirii armonice cu mediul. Omul, prin diferite măsuri în activitățile sale de transformare a naturii poate îndruma dezvoltarea organismelor vii de pe planetă în două direcții:1 1. Prima direcție, în care parazitismul este într-o creștere continu, dezordinea informaților crescând ceea ce atrage după sine efort și cheltuieli în creștere continuă ca să dezvolte controlul și frânarea elementelor neintegrate. Aceasta înseamnă, că începând de la aplicarea diferitelor soluții chimice pentru protecția plantelor în cantitate din ce în ce mai mare, până la forțele de ordine cu arme și cu aparate tehnice din ce în ce mai perfecte, totul trebuie dezvoltată pentru păstrarea cadrului social actual. 2. Dar putem vorbi și despre o altă alternativă în care se dezvoltă nu numai conștiința umană dar și capacitatea de rezistență a tuturor nivelelor ale biosferei. Aceasta va crea condiții prielnice pentru omenire ca activitatea sa de fiercare zi să aibă succes integral, creând o utilitate continuă pentru societate, atât la nivel național cât și global, în urma căreia se eliberează forțe sociale importante de sub activități neproductive și de control, și se pot folosi direct în activitățile de producție. Prezenta lucrare de specialitate a luat naștere prin analiza sistemului de gospodărie organică – naturală, fără chimicale, fiind conformă alternativei de dezvoltare al doilea, mai sus prezentată. Deci punctul de pornire a lucrării este noțiunea: bioagricultură. Voi cerceta în primul rând, dreptul de existență a acestei mod de concepție, modul de viață apartă și metodele agriculturii biologice în spațiul european, precum și în lumina proceselor de dezvoltare. Este important de menționat, că în urma alegerii alternativei al doilea întotdeauna este caracteristic o concepție pozitivistă începând d e l a a b o r d a r e a p r o b l e m e i p r i n c ă u t a r e a răspunsurilor până la tragerea concluziilor. 1 Sursă: Ceaușescu, Ion – Alexandru, Ionescu,
, Editura de Agricultură, 1981 p. 49.

5 Neglijarea explicită a soluțiilor neviabile pe termen lung s-ar părea, că este o apropiere unilaterală. Dar lucrarea nu are ca temă compararea celei două alternativă susmenționată. . Întrebarea de bază a lucrării de specialitate este acela, că bioagricultura în ce mod se leagă de noțiunea dezvoltării rurală? Din prima întrebare succedă și al doilea. Dezvoltarea rurală cuprinde și noțiunea dezvoltare, ceea ce naște gândul, că din cauza unei proces se rezultă dezvoltare, de pildă în spațiul rural. Ce calitate are această dezvoltare? Poate fi un transformator în mediul rural, un act modernizator, o dezvoltare care va institui formarea unei societăți consumator monocolor. Poate fi și proces de păstrare a multi-colorități culturale a peisajului regional, a diversității elementelor naturale. Dacă poate fi susținută cel, care vrea să urmeze ideea dezvoltării, atunci să analizăm, cum se raportă bioagricultura la ideea durabilității. Iar în final: poate fi un mijloc agricultura ecologică pentru dezvoltarea rurală durabilă, care poate fi aplicată ca un model agraicultural, care poate să câștigă teren în domeniul dezvoltării locale și regională? În primul capitol voi da definiția scurtă a noțiunilor, care vor fi folosite pe tot parcursul lucrării și a expresiilor folosite de mai m u l t e o r i . V a f i p r e z e n t a t î n c a d r u l capitolelor separate bioagricultura și dezvoltarea regională, precum și conceptul de agricultură durabilă, trăsăturile lor caracteristici. Descrierea istorică, de la formare până-n prezent, consider a fi important, atât în cazul bioagriculturii cât și în cazul dezvoltării rurale. Deoarece urmărind momentele de apariție și de formare putem înțelege mai ușor fondul ideologic. Agricultura multi – funcțională va fi tratată și în cadrul unei capitol separat, luând în considerare faptul, că poate avea rol important în formarea proceselor rurale. În cadrul capitolului șase va avea loc prezentarea comparaților, formularea concluziilor. Al șaptelea capitol va schița sistemul de gospodărire ecologică – existent în România , prin prezentarea biofarmului Ecoland. . În acest capitol a strâns scurta descriere a noțiunilor de bază folosite în lucrarea de specialitate. Unele – dintre acestea – vor fi prezentate și mai detaliat în următoarele capitole.

6
Prin gospodărie biologică se înțelege forma de gospodărie bazată pe ciclu biologic natural, îngrășământ organic, protecție vegetală biologică, fără soluții sintetice de protecție a plantelor. (Radics, 2001, p. 13.) Pentru evitarea interpretării diferite a noțiunii de bioagricultură Comisia UE a determinat în editură separată directivele valabile. Denumirea în felul său se schimbă după țări (organică, organic, biologic, ecologic, etc.), dar în esență reprezintă aceiași: determină un sistem de gospodărie, care interzice sau limitează folosirea îngrășământelui organic și a altor chimicale.2 În aceste detefiniții se potrivește și se înțelege gospodăria biodinamică, gospodăria biologică-organică și noțiunea de permacultură. (vezi capitolul. 2.2.).
Transformarea arată procesele unor activități și perioada parcursă cu acest scop, în cadrul căreia persoana gospodară transformă gospodăria sa conform cerințelor producției biologice, și realizează condițiile agrotehnice unei uzine ecologice funcționale. Perioada minimă de transformare este de 2 ani.
Cele două interpretare a asolamentului sunt cele de m a i j o s . P e d e o p a r t e , î n s e m n ă ordinea în timp, precum și numărul anilor, după care același plantă va reveni la locul cultivat anterior. Pe de altă parte, indică ordinea plantelor așezate pe o anumită suprafață pe o perioadă de timp mai îndelungată.
Cultură mixtă însemnă cultivarea plantelor unul lângă altul, care au efect bun reciproc alături în dezvoltare. Unele plante alungă dăunătoarele alteia sau dușmanii dăunătoarelor găsesc condițiile de viață în cultura mixtă, precum și unele plante se dezvoltă mai bine, având rădăcini comune. 2 Ca sursă a fost folosit seitul: http://www.omgk.hu/EU9504/biogazd.html în primăvara 2005.

7
Compostul este sursa vegetală folosită pentru completarea substanței nutritive a solului realizată din reziduuri organice, care ia naștere în timp de mai multe luni din adunarea și stocarea materialelor organice.
Acoperirea suprafeței solului, este o metodă eficientă pentru completarea substanței nutritive, pentru respingerea buruienilor, pentru îmbunătățirea gospodăriri solului cu apă. Pentru acoperirea solului se poate folosi folie neagră (buruienilor se nimicesc sub acesta), frunziș, compost, îngrășământ de grajd (îmbunătățire de structură de sol, creșterea substanței nutritive).
În cercul îngrășămintelor organice aparține îngrășământ sau îngrășământ de grajd, precum și îngrășământ verde, care sunt folosite pentru îmbunătățirea substanței nutritive a solului. Aplicarea
înseamnă cultivarea plantelor pe a suprafață de teren dată în scop de îngrășământ, și apoi pivotarea acesteia în pământ.
Noțiunea de agricultură industrială acoperă sistemul agricol de energie intensivă, cu origine industrială, cu utilizare la grad nivel ale materiilor și a energiei, care se bazează pe logica industriei: est un spațiu închis, reglat de om, procese călăuzite din exterior, calculate exact. De acea se poate folosi și noțiunea de agricultură intensivă la acele metode de gospodărire, care prin folosirea îngrășămintelor artificiale, soluții de protecție a plantelor, precum și a soluțiilor de combatere a buruienilor, eventual prin pivotare, stropire abundentă realizează produs de masă cu caracter industrial, mono-cultural.
Dezvoltarea regională înseamnă activitate orientată pentru economie regională3 , c a dezvoltare totală, respectiv politica regională bazată pe aceasta. 3 La determinarea noțiunii de regiune principiul de bază OECD este, că ruralitatea și urbanitatea este în funcție cu densitatea populației, și încadrarea unei regiuni este în funcție de raportul populației zonei respective, care trăiește în sate, respectiv în orașe.

8 Politica dezvoltării regională a Uniunii Europene (UE) se poate considera a fi un sistem multilateral, complex, în continuă dezvoltare. (Kovács, 2003, p. 397.)
În 1987 Comisia Mondială de Mediu și de Dezvoltare sub conducerea lui Gro Harlem Brundtland a făcut un raport cu titlul Viitorul comun în care dezvoltarea, care poate fi susținută a determinat astfel: „dezvoltarea, care poate fi susținută este acea formă de dezvoltare, care pe lângă satisfacerea cerințelor prezente nu privează posibilitatea generației viitoare de a satisface cerințele lor”. (Kerényi, 2003, p. 414.) În cadrul acestui concept în centrul atenției stau cel puțin trei factori – economia, mediul și societatea – în armonie ne-dăunătoare, cu dezvoltare, care poate fi susținută pe termen cel mai lung posibil.
În sensul AGENDA 21 scopul „agriculturi, care poate fi susținută” este hrănirea pe termen lung a populației Globului mereu crescând – pe termen lung și sigur. Agricultura, care poate fi susținută este un sistem profitabil economic, care contribuie la menținerea, îmbunătățirea bazelor de sursă naturală a gospodăriilor, de influențare pozitivă a activității agricolă, care este capabil –nu numai în acest sector (în agricultură) – la atingerea câștigurilor acceptabilă a persoanelor, care lucrează în acest sector, dar poate asigura pe termen lung aliment de calitatea și realizabil. (Csordás, 1997, p. 169.)
CSA însemnă, Agricultura Sprijinită prin Uniune (Community Supported Agriculture), care de fapt este un sistem clamă de producție și valorificare. Creează posibilitate ca producătorii și consumatori alcătuind un grup să activeze, să colaboreze în comunitate ecologială. Această presupune angajament din partea ambelor doi părți, a cărui rezultat este acela că cumpărătorul primește aliment garantat, fără chimicale, proaspăt și gustos, iar producătorul poate vinde sigur produsele.4
4 Sursă: http://www.nyitottkert.hu/csa.htm

9
bioagriculturii a apărut prima dată în Europa, ca mișcare și mod de cultivare. Încă în anii 1920 calitatea produselor agricole s-a deteriorat, bolile plantelor erau mai dese, a scăzut fertilitatea solului, au apărut probleme legate de îngrășămintile supra – nitrogenizate, iar în furajarea animalelor a apărut supraalimentarea cu proteine. Ca un protest împotriva acestori erori umane au apărut diferite mișcări agricole. Cercurile antropofoze au solicitat pe Rudolf Steiner ca să realizeze o teorie pentru producția agricolă. (Seléndy, 1999) (Radics, 2001) Noțiune de producție biologică provine din gândirea filozofului austriac Rudolf Steiner, cine a ținut un șir de prezentare cu titlul: „Bazele științifico-spirituală de mărire a agriculturii”. Steiner este întemeietorul antropozofiei, deci metodele lui agricole au baze ideologice. În conceptul lui Steiner ferma este o organizație vie, peste care au efect –nu numai factorii materiale, dar și cele, care sunt deasupra acestora, așa-numite factori „dinamici”. Denumirea de agricultură biologică provine de la Hans-Peter Rush, cine inspirat de păreri „biodinamice” a efectuat observații la ferma sa familiară din Elveția. (Magyar, 2001) Î n r ă s p â n d i r e a g o s p o d ă r i e i e c o l o g i c e Magyar T. (2001) a delimitat mai multe etape. Î n t r e a n i i 1 9 2 5 – 1 9 7 0 a c t i v i t a t e a ș i m o d u l d e v i a ț ă n o u ă a b i o – p r o d u c ă t o r i l o r a f o s t condus de filozofia steineriană. Atunci principiul directiv nu era protecția mediului sau producerea alimentelor sănătoase. Î n a n i i 1 9 7 0 – 1 9 8 0 p r i n c o n s o l i d a r e a c o n c e p t u l u i p rivind protecția mediului a orientat pe producători și consumatori în direcția agriculturii e c o l o g i c e , e r a o c o m p e n s a r e a e f e c t u l u i dăunător a economiei de piață asupra mediului. Etapa a treilea – începând din anul 1980 – este perioada de extindere a finanțărilor și sprijinirilor materiale în statele din Europa de Vest. Ca primul pas introducerea sistemului de sprijinire statală era realizată în perioade diferite. Al doilea treaptă a însemnat apariția reglementărilor juridice cu privire la gospodărie organică a uniunii.

10 Sprijinirea gospodăriri organice a fost forțată de două principii. Pe de o parte, scopul menținerii agriculturii pe suprafețele cu potențial ecologic-agrar nefavorabil, unde este greu de a practica agricultura industrială competitivă, profitabilă. Sprijinirea era stingentă și pentru echilibrarea factorilor de mediu cauzate de agricultură industrială, restabilirea biodiversității. (Magyar, 2001). Pentru biogospodărie s-a format cadrul juridic în Uniunea Europeană în 1991 prin apariția ordinului 2092/91 CEE cu privire la producție ecologică a produselor agricole, în cadrul căreia s-a stabilit obligațiile cu privire la cultivarea plantelor bio. (Radics, 2001). În statisticile statelor membre ale UE n-au figurat biogospodările în mod separat. Numai după recunoașterea oficială (1991) au devenit publice. După acestea terenurile arabile calificate și înregistrate între 1987 și 1993 s-a cvadruplat, a depășit 400 000 ha. După ordinul nr. UE 2092/91 trebuie făcut să fie obligatorie furnizarea datelor. Acest ordin a fost completat în anii 1992 și 1993, a fost dotat și cu măsuri de executare. Produsele vegetale cultivate, tratate și ambalate conform prevederilor se prevede cu mărci ale organizațiile desemnate. 5 Prevederile juridice cu privire la creșterea animalelor a intrat în vigoare în 1999. Apariția sprijinului de stat a scos biogospodăria din dimensiunea ideologică, susținerea financiară a însemnat o motivație nu numai pentru gospodarii, care erau devotați idealurilor organice, dar a făcut să fie atrăgător biogospodăria și pentru cei care au vrut să trăiască din agricultură. (Magyar, 2001). Înainte de apariția și extinderii agriculturii într-o abordare ecologică metodele nu au fost reglementate juridic, dar nici în privința controlului și a producției nu au fost reglementări juridice. Dar azi în Europa și în alte regiune a lumii biogospodăria există ca alternativă a agriculturii intensive. Deci bio – produsele apar în comerț ca și produsele producției industriale. Așa pentru demonstrarea legalității a producției ecologice în baza normelor juridice introduse în diferite țări, procesul biologic de cultivare a plantelor și creșterea animalelor, precum și procesul de depozitare, de prelucrare, de ambalare sunt făcute de organizații de control și de clasificare acreditate . 5Ca sursă a fost folosit site-ul: http://www.omgk.hu/EU9504/biogazd.html din primăvara 2005.

11 Costurile de control și de clasificare de fapt înseamnă costuri în plus pentru gospodari biologici, care nu apare la producători industriali. Aceasta este un dintre cauzele, că gospodăria ecologică necesită sprijin din partea statului. În al doilea rând, la biogospodărie are nevoie de sprijin financiar mai ales în faza de tranziție, când terenul arabil, sau recolta și șeftelul nu atinge calitatea ,,biologică”. Deoarece, produsele nu pot fi valorificate sub egida bio – mărci, sunt declarate produse convențional. Despre piața produselor convenționale trebuie știut c ă c e r i n ț a e s t e i n s t a b i l ă , p r e ț u r i l e p e piețele produselor agricole sunt foarte reduse, sectorul agricol se confruntă și cu supraproducție. În aceste condiții gospodarii biologici nu pot realiza câștiguri din prețul mai mare a produselor biologici, totodată trebuie să suporte cheltuielile de control încă în anii de transformare. Pe când guvernele europene au sprijinit agricultura biologică după aprecierile proprii, în zilele noastre acetse pot ajunge la gazde și în cadrul politicilor de dezvoltare regională și agrare. Urmare aplicării ordinelor UE cu numărul 2078/1992 apoi de 1257/1999 cuprinzând principiile de protecție ale mediului și suprafețeleor agrare, în ultimii ani în Planul de Dezvoltare Națională a statelor membre trebuie să se figureze și programele de protecția mediului și cele de agromediu. În cadrul acestuia agiculturii ecologici se putea primi sprijin material. În anul 1996 în statele Uniunii Europene pe cca. 1,3 milioane de hectare a fost agricultură biologică controlată. În UE sunt diferențe semnificative ceea ce privește r a p o r t u l î n t r e t e r e n u r i l e a f l a t e s u b cultivare biologică și numărul gospodarilor la nivelul țărilor membre, ceea ce se poate reduce la mai multe cauze, acestea sunt următoarele (Magyar, 2001)6: 1. Răspândirea gospodăriei organice este în raport cu condițiile agro-ecologice.7 În acele țări este cea mai mare raportul celor care se ocupă cu agricultura ecologică, unde condițiile agroecologice nu dau posibilitate pentru agricultură intensivă (Austria, Elveția). 2. Volumul agriculturii biologice este în legătură cu cuantmul de sprijin statal. În acele țări, unde este cea mai mare raportul cultivatorilor biologici, gospodarii primesc sprijin în 6 Tabelele cu concluzii se găsesc în lucrarea amintită la p. 347-348. 7 Condiție de ecologie-agrară geografică înseamnă caracteristicile unei regiune, condițiile regiunii, care dau spațiu sau obstacol pentru agricultură. Ex. tipul de sol, condiții de climă. Este favorabil de ex. lumna soarelui în Câmpia maghiară, nefavorabil în Austria cu munți înalți.

12 continuu, față de țăriile (Franța, Grecia), unde susținerea lor a fost asigurată doar în perioada de tranziție. 3. Formarea numărului de gospodari organici depinde ș i d e c e r i n ț a f a ț ă d e p r o d u s e l e biologice. În acele țări, în care este relativ mare numărului de gospodari organici, este relativ mare și rulajul comercial a produselor biologice. (p. 347.) 4. Însă cerința produselor biologice depinde în mare măsură de politica de popularizare a produselor biologice. (p. 348.) 5. În țările în care este ridicat sprijinul partidelor verzi, este mai mare și cercul consumatorilor acestor produse. Pe baza parametrilor stabilite de SOEL8 în februarie 2005 raportul terenurilor agricole în cadul agriculturii biologice din Europa arată figura 2. Figura 1. : Terenurile aflate sub cultivarea biologică în Europa zilelor noastre (ha)
Sursă: http://www.soel.de/oekolandbau/weltweit_grafiken.html, iunie 2005. Agricultura biologică în ulimele decenii a căpătat spațiu nu numai în Europa, dar și în alte părți al suprafeții terestre. Willer și Yussefi (2005) au editat o publicație, care cuprinde datele cu privire la agricultura biologică la nivel mondial. În baza publicației susmenționate, Anexel cu nr. 1., 2. și 3 din prezenta lucrare ne informează referitor la țările lumii în limba engeleză, cuprinde date cu mărimea suprafețelor 8 Informații mai ample despre actvititatea SOEL se poate citi pepagina de web de internet: http://www.soel.de/.

13 de terenuri, care se găsesc sub cultivare organică în diferite țări a lumii (ha), în continuare raportul acestori terenuri față de suprafețele totale cultivate (%), precum și numărul fermelor organice. Iar Anexa 4. și 5. înfățișează participarea celor 5 continente în agricultura biologică. Următorii figuri 2. și 3. aflați la sfărșitul capitolului înfățișază datele a celor 10-10 țări, care figurează în frunte cu privire la extinderea agriculturii biologice, analizat din două puncte de vedere. Agricultura biologică în prezent se află într-un proces de instituționalizare. Dintr-un fenomen marginal, a devenit o activitate mereu crescând și un personaj ecologic susținut de către Uniunea Europeană. (Magyar, 2001, 341o.) Totodată, ca concepție și ca tendință s-a răspindit pe fiecare continent. Figura 2. 10 țări „cei mai buni” din punctul de vedere a terenurilor cultivate organic (ha/țară) Sursă: Willer-Yussefi (2005), pp. 17.
Figura 3. : Pimele 10 țări din punctul de vedere a raportului terenuri cultivate organic în raport cu suprafața totală a țării (%/țară)

14
Sursă: Willer-Yussefi (2005), pp. 17. Agricultura biologică, ca mod de agricultură pe lume, a apărut în mod diferit în spațiu și în timp, diferite oameni – cu concepții asemănătoare – au inițiat diferite forme ale agriculturii biologice. Așa tendințele agriculturii biologice a primit diferite denumiri în cadrul unor curente. Acest capitol relatează caracteristicile a trei curente mai cunoscute (biodinamic, biologică-organică și permacultura), respectiv va înșira și alte concepții.
Metoda se bazează pe sistemul filozofic a lui Rudolf Steiner cu denumirea antropozofie, ce este o gândire și un mod de viață pe bază științifico-naturală și psihologică. Participanții: solul, vegetația, animalele în unitate închisă stimulează procesele vitale unul alteia continuu și reciproc. Diferența hotărâtoare față de biologia organică (vezi p. 16.) este aceea că se bazează și pe intervenția forțelor cosmice (dynamos = forță). Agricultura biologică dă mare atenție pentru ciclurile de lună în cadrul însămânțării, respectiv cu la celelalte procese ale agriculturii efectuate după Calendarul de însămânțare.

15 Acest mod de gospodărie se bazează pe lângă aplicarea preparatelor biodinamici a compostului și îngrășămintelui, este permis și folosirea de calciu – magneziu, de făină de rocă și alte materiale minerale naturală. Important este semnul distinctiv de folosință limitată a chimicalelor la agricultura biologică conform normelor uniunii europene, precum ș i p e n t r u f u n c ț i o n a r e a s i s t e m u l u i închis – a creșterii animalelor. (Seléndy, 1999) (Könczey-S.Nagy, 1997) F o l o s i r e a r e g u l a t ă a p r e p a r a t e l o r b i o d i n a m i c i p e fiecare suprafață a economiei esete condiția de bază a clasificării. Preparatele biodinamici sun folosiți pentru menținerea vieții solului și menționarea luminii peste plante, respectiv pentru inocularea compostului sau îngrășămintelui de grajd. Este important în agricultură biodinamică crearea echilibrului plantelor de fertilizare și de stoarcere. Pentru creșterea fertilității este cerință însămânțarea culturilor c9. La asocierea plantelor se poate lua în considerare influența pozitivă. În tot sistemul cultivării plantelor menținerea producției este sarcină importantă. (Radics, 2001, p. 38. és p. 41.) În concepție biologică printre metodele elaborate în Europa aceasta corespunde cel mai bine pentru ecologie, deoarece s-a elaborat tehnica cea mai revoluționară, care atrag după ele dezvoltarea importantă a ciclului a materialului organic și totodată utilizarea energiei cosmice, care dă posibilitatea dirijării mai eficientă și mai integrală a producției. (Ceaușescu- Alexandru, 1981, p. 43.). Sistemul organizare de producție, de control, de clasificare și de comercializare a agriculturii biodinamice este Societatea DEMETER. Agricultura biodinamică deci în cadrul agriculturii b i o l o g i c e e s t e o o r i e n t a r e e f i c a c e ș i specială. Eficace, pentru că prevederile sunt foarte simple, clare. Realizarea este strict controlată, deci produsul finit este fiabil. De acea piața și cercul de cumpărare este constantă. Muți cultivatori învață în acest sistem bazele agriculturi ecologice. (Radics, 2001, p. 45.) 9 Plantele papilonaceae concentrează solul cu N, respectiv pot fi utilizați ca îngrășămint verde și ca furaj (ex. lucerna, trifoi )

16
Metoda agriculturii de bilogie-organică prelucrată de soții Müller – Hans és Maria Müller – din Elveția împreună cu medicul german Hans Peter Rusch. Maria Müller a prelucrat mai multe metode, care sunt aplicată și azi în agricultura biologică. Împreună cu soția au fondat societate de producție și de valorificare de produse biologice. Așa au vrut să scutească gospodăriile țăranilor mici de la crizele de valorificare prin îmbunătățirea calități. Hans P. Rusch s-a ocupat cu problemele de fertilitate a solului și prin analiza din punct de vedere micro-biologic a prelucrat teoria „materiei vii”. (Radics, 2001, p. 35.) Atenția adepților agriculturii biologice-organică se orientează la stadiul vieții solului. Vor să îmbogățească cât mai mult flora solului. Pentru îmbunătățirea terenurilor slabe, H. P. Rusch a elaborat un preparat special de bacterii pe nume: Symbioflor, care se găsește în lume în mai multe feluri de comerț. Cu aceasta se stropesc solul sau compostul. Solul este acoperit treptat, folosesc regulat diferite făină de rocă cu c o n ț i n u t m a r e d e u r m e d e r a d i o a c t i v i . Această metodă propune un procedeu biologică, care sporește humusul. Asemenea sunt: folosirea compostului, îngrășămintelui de grajd, îngrășămintelui verde, asociere de plante ( cultură vegetală). Este foarte importantă respectarea asolamentului. Solul trebuie întoarsă numai în cazuri foarte bine motivate. După principiul de bază, viața solului se poate desfășura armonic și abundent în stratul de sol abandonat total. În agricultura-de substanță nutritivă, în protecția plantelor și în creșterea animalelor este interzis folosirea soluțiilor cu efect sintetic și hormon. Metoda s-a dezvoltat foarte tare în ultimele decenii. Controalele organelor de organizare de producție, de comerț (ex. Bioland – u l d i n G e r m a n i a ) , s i s t e m e l e d e c o n t r o a l e ș i d e clasificare s-au format în mai multe părți a lumii. (Seléndy, 1999, p. 18-19.)
Modul de viață și tendința de producție s-a născut în Australia. Bill Mollison és David Holmgren împreună au prelucrat noțiunea permaculturii. Noțiunea este cuvântul mozaic d „permanent agriculture”, care însemnă „ agricultură permanentă”. Concepția, care formează baza permaculturii se poate descrie cu următoarele idei. Gospodarul conform permaculturii se uită la teren, ca la o unitate. Răbdător, în grădina ei sistemul de echilibru automat se formează treptat începând cu asocierea cea mai simplă.

17 Procesele naturale doar dirijează, le folosește. Cu cea mai mică intervenție încearcă să ajute formarea rețelei cât mai complex de aliment. (Könczey-S.Nagy, 1997, p. 197.) În natură, orice sursă luată are preț, adică trebuie avută grijă despere completarea fiecărei energie sau materie primă extrasă. Nu se poate admite activități, care reduc îndelungat debitul surselor. Sursa în acest concept poate fi de ex. pășună bine întreținută, panoramă de la un deal, o fructe coaptă sau surse de materii prime. (Radics, 2001) De exemplu în sol reintroducem prin mod cel mai natural substanțele nutritive, prin acoperire de sol, prin îngrășămint verde, prin însămânțare între culturi papilonaceae și prin a lăsa înăuntru animalele pe terenuri pentru îngrășare directă.. (Radics, 2001, p. 53.) Contrară altor sisteme de proiectare-gospodărire, recunoaște că din lipsa de capacitate de prevedere a omului trebuie lăsat spațiu pentru relațiile formate de ele, deoarece sistemul poate fi bun numai așa. (Radics, 2001, p. 48.). Deoarece scopul este creșterea relațiilor rentabile între organisme vii, casă crească colaborarea între organisme. Aceasta deci asigură complexitatea sistemului. Lângă complexitatea mai caracterizează și diversitatea și stabilitatea eco – sistema de permacultură (obs. Diversitatea înseamnă numărul elementelor componente a unei sistem, iar stabilitatea cuantumul capacității de autoreglare). P e r m a c u l t u r ă c o re s p u n de b i n e p r i nc i p i l o r ecologice, deși pentru spectator profan se pare mai neorg anizat, mai puțin îng rijit. Aceasta este bine ilustrată de exemplul grădini de mai jos. Grădinarul în locul culturii de o vară pune cele de peren10, specii de fructe. Așa se formează mediu de viață pentru animale domestice și animale sălbatice. Animalele valorifică suprafața totală a grădini. Sub puieți de fructe plantate nu de mult pasc în lucernă, mănâncă liniștite din asocieri de buruiană, se răcoresc sub umbra gardului de nuiele, care înconjoară terenul. Grădina de permacultură se poate întreține cu muncă și cu investiție cât mai redusă. (Könczey-S.Nagy, 1997, p. 197.) Sistem de permacultură până-n prezent a fost elaborat pentru condiții tropicale umedă, regiuni uscate și semiuscate, precum și la zone rece temperate. În zonă cu eroziune sau catastrofă improductivă aceasta este singura metodă în lume pentru îmbunătățirea producției. În condițiile climei continentale încă este neîncercată, dar pentru că la această climă este mult mai mică precipitația și temperatura este mai mică, totul are ritm de viață mai încetinită, așa trebuie să treacă trei ori mai mulți ani pentru formarea sistemului de permacultră. (Radics, 2001). 10 Ezen növények leírása (mező) gazdálkodási szakkönyvekben található meg.

18
În afara celor trei sisteme de gospodărie trebuie să se știe încă și despre cele de mai jos. C u r e n t u l f r a n c e z a f o s t d e n u m i t d u p ă f o n d a t o r i i – Raulo Lemaire és Jean Boucher – , care a fost dezvoltat pentru menținerea și creșterea fertilității solului.
se bazează mai ales pe faptul că menține viața și activitatea microorganismelor în sol, așa, încât încearcă să transmite solului și plantelor energia de viață a algei de mare cu conținut de calciu-magneziu cu denumirea Lithotamnion. În afara compostului cele mai multe îngrășăminte utilizate de ele aceeaste alge formează materia primă. (Seléndy, 1999, p. 15.) (Ceaușescu- Alexandru, 1981, p. 43.)
care se bazează pe ciclul materialelor, deci pe refolosirea în formă de compost a tuturor materialelor organice, s-a extins mai ales în statele anglo-saxone. Unul dintre fondatori, Sir Albert Howard, între anii 1925-1931 a elaborat un procedeu de compostare specială, care a devenit cunoscut pe numele de „metoda -Indore”. Lady Eve Balfour a descoperit, că fiecare membru din lanțul de aliment este în relație reciprocă unul cu altul, împărțind în trei părți agricultura proprie (aplicarea concomitentă a agriculturii biologice, metodei ecologice și a îngrășămintelui, cultivarea intensivă a plantelor) a efectuat experimente de conținut. În 1946 după apariția cărți s-a format Soil Association, care și azi este instituția principală de cercetare și de informație a agiculturii ecologice. (Seléndy, 1999, p. 14.) (Radics, 2001).
– janponeză-
se bazează pe principiul: „ Să nu faci nimic, natura creează ce trebuie ei”. A fost formulat de biologul Masanobu Fukuoka în anii 1940. În acest sistem sunt interzise: cultivarea pământului, îngrășarea, combaterea buruienilor, protecția plantelor. Pentru creșterea fertilității solului este de recomandat acoperirea materiei organice, așezarea plantelor, care asigură aerisirea solului. După părerea lui, agricultura organizată este mijlocul egoismului uman. (Radics, 2001, p. 37.)

19 Acest capitol prezintă acele proceduri și puncte de vedere tehnice, care sunt comune în diferitele direcție ale agriculturii biologice. Enumerarea caracteristicilor comune se va realiza conform celor descrise de către Ceaușescu- Alexandru (1981)11, precum și conține gândurile proprii din cadrul studierii literaturii care se referă la procesele exploatării biologice.
. O primă cerință este suplimentarea substanțelor nutritive al solului prin îngrășământ organic. Fiecare directivă agrobiologică are ca scop, de a asigura conținutul optim de humus (care este de 5-6%) . Conținutul corespunzător de humus se asigură prin metoda de compostare. Aceasta se realizează prin substanțe organice de diferite origine care sunt compostate pe baza unor proceduri bine definite. Sunt preparaturi proprii care asigură descompunerea r a p i d ă a s u b s t a n ț e l o r o r g a n i c e complexe și structura substanțelor active biologice. Un alt procedeu este altoirea substanței organice cu acele triunghiuri de microbi care în condiții aerob relativ în perioade scurte sunt capabili să realizeze transformarea corespunzătoare a s u b s t a n ț e i o r g a n i c e . D i n p r i m a g r u p ă putem să ne amintim preparatele 502-507, care sunt utilizate de directiva biodinamicii, iar din grupa a 2-a acele biopreparate care au fost utilizate de către firma Italcampo pentru procedeul italian de compostare. În prezent sunt utilizate mai multe preparate cu ajutorul cărora putem accelera compostarea, și se ridică și eficacitatea compostului, fără să utilizăm substanțe chimice. Materie primă pentru compostare se găsește în toate ț ă r i l e , î n s p e c i a l d a c ă n e g â n d i m l a deșeuri, ale căror utilizare ne oferă posibilitate pentru eliminarea contaminării care însoțește tehnologiile moderne. Există și late biopreparate, ca de ex. Preparatul biodinamic cu numărul 500 12, care trebuie introdus direct în sol, și care pregătește solul pentru perioada de însămânțare din punct de vedere biologic. Cu preparatul cu numărul 50113 plantele sunt tratate în mod direct pentru îmbunătățirea recoltei, pentru formarea fructelor; preparatele Eokomit A și B sunt potrivite probabil pentru înbibarea sămânței, prin efectul acestora recolta se va îmbunătăți, dar este 11 Pe baza subcapitolului „Directive agrobiologice” (pag. 43-47). 12 Î n c o n d i ț i i s p e c i a l e – î m p ă m â n t a t î n s o l – p r e p a r at foarte eficace și în cantitate redusă, preparat din îngrășământ marinat din grajduri. 13 P r e p a r a t d i n c v a r ț ș i p r e g ă t i t î n c o n d i ț i i s p e c i a le, foarte eficient pentru creștere și a formării fructelor, în cantități reduse.

20 utilizat și pentru impulsionarea compostării. Produsul elvețian Humusferment preparat prin utilizarea bacteriilor rizosferei îmbunătățește capacitatea plantei de a asimila materiile din jurul rădăcinii. În Instituția de Agronomie N. Bălcescu din București au realizat un experiment. Pe sol de pădure de culoare maroniu și pe rambleu prin dozare de compost italian preparat din deșeuri orășenești cu denumirea Biocampo de 1,5 t/ha au obținut un rezultat atât cantitativ, cât și calitativ recoltă de sfeclă de zahăr, ca și cu îngrășământ natural, copt de grajd de 30 t/ha.14 Un alt procedeu pentru completarea substanțelor organice este utilizarea
. Introducerea în sol al îngrășământului natural, proaspăt, necopt nu este admis de nici o directivă agrobiologică, dar poate fi utilizat cu succes împrăștiat pe suprafața solului. Introducerea în sol al acestei substanțe nu are rost dar în același timp poate fi și dăunător, deoarece împiedică germinarea sămânței sau pot să apară simptome de otrăvire. Îngrășământul natural trebuie să ne provină din bioagricultura obținută din creșterea proprie a animalelor din sistemul închis de natură – om – animal. Dar agricultorii care se ocupă exclusiv cu creșterea plantelor pot procura îngrășământul natural și din fermele din împrejurime, dar prin respectarea reglementărilor de calificare (vezi sfârșitul punctului 8). Al treilea procedeu de suplimentare a substanțelor nutritive este utilizarea de îngrășământ verde. Îngrășământul verde este însămânțat concomitent cu planta principală ca de ex. lucerna însămânțată între cereale, sau după recoltarea plantei principale. În acest caz planta secundară este utilizat și pentru acoperirea solului, protejarea acestuia de la soare, capriciile vremii. C u t o a t e c ă p r i n u t i l i z a r e a îngrășământului de compost organic de bună calitate ș i s o l u l s e v a î m b u n ă t ă ț i p r i n aceste substanțe nutritive, de multe ori este necesar să asigurăm posibilitățile de nutriție a plantei cu mai multe macro – și microelemente. În acest scop se utilizează doar produse naturale
Unele dintre acestea cu toate că sunt produse ale viețuitoarelor, sunt clasificate ca
(95%), iar altele sunt preparate din praf de roci. Din prima grupă denumim pe „Maerl", care este utilizat în regiunile d e n o r d a l F r a n ț e i , ș i a l g e l e Lithotamnion, și din grupul al 2-lea măcinatul fosfaturilor naturale, al gneiselor, și 14 Ex perim en tu l a f os t des cris de către IONESCU-SISESTI și colegii de muncă (1975), detalii în cartea Ceaușescu-Alexandru (1981.

21 graniturilor. În acest fel – fără să se acumuleze – o f e r ă p l a n t e l o r d i f e r i t e f e l u r i d e microelemente în cantitate importantă, care devin solubile în măsura necesității plantelor.

e s t e m i j l o a c e l e c e l a m a i i m p o r t a n t î n a f a r ă d e u t ilizarea îngășământului organic prin care echilibrul biologic se menține. Respectarea asolamentului este un criteriu important al fiecărei directive de bioagricultură. Deoarece solul este considerat o importantă resursă care fizică care dacă rămâne în stare naturală este potrivit pentru recolte bogate obținute fără substanțe sintetice, pentru plante sănătoase rezistențe la intemperii (vezi punctul 5), precum și pentru evitarea creșterii buruienilor. Deoarece apariția pe suprafața solului a d i f e r i t e l o r b u r u i e n i s e m n i f i c ă l i p s a unor substanțe nutritive, deci dacă conținutul de humus al solului este corespunzător, vor apărea pe aceasta mai puține buruieni (vezi punctul 4). Unele plante necesită pentru dezvoltare mai multe substanțe nutritive și preiau acestea din sol, lăsând o cantitate mai mică pe suprafața respectivă. Pentru celelalte plante este suficient o cantitate redusă de substanțe organice, deci acestea pot fi cultivate după culturile mai pretențioase. În afară de acestea mai sunt plante papilonaceae, care îmbunătățesc cantitatea de nitrogen din sol, deci acestea pot fi c u l t i v a t e d u p ă p l a n t e l e c a r e e x p l o a t e a ză solul sau în scopul re-pauzei pământului de cultivare. De mai mulți ani se cunoaște rolul plantelor papilonaceae de îmbunătățire a condițiilor fizice a solului, precum și de cantitatea nitrogenului organic. Aici vom cita pe Ceaușescu-Alexandru, Auberte15, care ne oferă date despre cantitatea de nitrogen fosilizat din sol în timp de un an al plantelor papilonaceae: lucernă 217 kg/ha, diferite trifoi 105-200 kg/ha, cafeluțe 169 kg/ha, soia 65 kg/ha, mazăre 80 kg/ha, b o b 1 0 0 k g / h a , m ă z ă r i c h e 8 9 k g / h a , fasole 44 kg/ha, linte 115 kg/ha, papilonaceae pe islaz 118 kg/ha. În stabilirea schimbărilor culturilor pe suprafețele respective trebui luat în considerare tipul de rădăcină a plantelor, iar în cultivarea de legume ce parte din plantă este comestibilă, de ex. Organele din pământ, frunzele, fructele sau sămânțele.
Scopul
este asigurarea unei bune structuri și îmbunătățirea activității viețuitoarelor, în special ale microorganismelor aerob din sol. În soluri legate în care cantitatea humusului activ din punct de vedere biologic este redusă, este foarte important ca stratul superior să nu fie răscolit. Răscolirea stratului mai adânci al solului este realizat prin afânarea solului. Arătura în adâncime nu este potrivită, doar în cazuri de excepție, de ex. Pentru cultivarea de 15 Informații cu privire la lucrarea lui Aubert (1973) se găsesc în cartea lui Ceaușescu-Alexandru (1981).

22 struguri și pomi fructiferi. Utilajele folosite în agricultura biologică în esență sunt aceiași, ca cele folosite în agricultura cu chimicale, – industrială, dar străduința este, ca să se construiască utilaje cât mai ușoară pentru menținerea structurii bune a solului.
.
se rezolvă prin proceduri preventive și prin prășire, ce se poate efectua manual sau mecanizat. Se aplică ca metodă preventivă și metodele vechi, abandonate asolamentul și îngrășarea organică. Conform principiilor de bază biologice din terenul îngrășata multe buruiană dispare singur, pe c a l e n a t u r a l ă , d e o a r e c e p r e z e n ț a l o r s e leagă tocmai la ruperea echilibrului. În toate cazurile nu dispar toate buruienile. Și atunci o prășire dă un rezultat bun la toate culturile, inclusiv și la cerealele.
. În domeniul
unul dintre scopul principal a metodei agriculturii biologice este cultivarea plantelor sănătoasă, cu rezistență naturală bună. Și în cadrul solului tratat și cultivat corect din punct de vedere biologic s-ar putea fi necesară ca să folosim niște materii împotriva dăunătoarelor. Mai ales este necesară pentru acesta în perioada de tranziție, până când se trece de la agricultura cu chimicale la agricultura ecologică. În aceste cazuri ducem pe frunzele plantelor soluții de origine vegetală (piretrin, rotenon, etc.) sau preparate cu diferite plante (coada calului, urzică de rotenon,etc.), eventual prafuri minerale netoxice (Lithotamnion, silicate, sulf), sau alte preparate biologice. Este eficient așa-numitul aromaterápia ( vindecarea cu materii de miros de origine vegetală).
naturală are avantajul ei, că – deoarece nu folosesc materii otrăvitoare – pot crește și înmulți insectele răpitoare și nimicind dăunătoarele, fac de prisos tratarea cu chimicale. Pentru protecție biologică a plantelor în mai multe țări europene se acordă o importanță foarte mare. În California asocierea Rincon Vitova Incorporated posedă de cultură de insecte răpitoare și parazitare. În afara creșterii insectelor se ocupă și cu răspândirea acestora. În total cresc 25 de specii de insecte, din care 10 specie sunt răpitoare, iar 15 specii sunt parazitare. După părerea lui Dietrick, pe care le citează autorii Ceaușescu-Alexandru în cartea lor în urma lui Aglietta , nu există insectă, care n-ar avea dușman parazitar sau răpitor, deci se pot folosi împotriva combateri fiecărei dăunător. În California s-a rezolvat prin protecția biologică a plantelor nimicirea muștelor, care trăiau la bazele de creștere a animalelor.

23
În
se străduiesc să satisfacă cât mai deplin cerințele unor specii de animale a cerințelor de furaj – cantitativ și calitativ. Dau același importanță faptului, ca animalele să fie cât mai mult în aer liber, și nu numai vacile și oile, dar și porcile și păsările domestice. Este importantă alegerea speciei, pe de o parte pentru productivitate, pe de altă parte, pentru acomodare cât mai bine la condițiile locului.
Factorii și situații
În agricultura biodinamică se asigură mare atenție nuor fenomene cosmice. Din cercetările și observațiile, calcule statistici făcute pe mai mult de 15 ani a reieșit, că unele factori cosmici au efect asupra unor plante și la formarea, procesele vieții solului16.
Transformarea
, care aplică
î n
Deoarece crește numărul adepților agriculturii biologice, s-a elaborat trecerea la sistemul nou fără avea pierderi – scris Aubert în 1973, pe care o citează Ceaușescu-Alexandru. Î n c â t t i m p s e p o a t e realiza trecerea depinde în mare măsură de situația, din care trebuie pornită. Trebuie efectuat analiza (macro – și micro – )elementelor chimice a solului, analiza nivelului activității biologice ( cu metoda – Rusch sau cu alta corespunzătoare), respectiv analiza resturilor soluțiilor de protecția plantelor. Primul pas, care aproape totdeauna este necesară, înserarea culturilor papilonaeceae în asolament, sau formarea –provizoriu – a unei pajiște cu componență de diferite plante, ceea ce este mijlocul cel mai bun pentru îmbunătățirea solului. Dar trebuie ținut la vedere de exemplu, că porumbul repetat de mai multe ori în asolament, epuizează solul, sau mașinile moderne de cules sfeclă deteriorează tare structura solului. În general nu trec brusc de la îngrășămint artificial la îngrășămint biologic, aceasta determină situația concretă, dată. Așa de exemplu, deși recomandă eliminarea tuturor îngrășămintelor ușor admise, pe acele soluri, care sunt săraci în humus și activitatea biologică este slabă, în primul se aprobă îngrășarea cu acid azotic cilian (300-400 kg/an/ha). Pentru lipsurile formate în sol în situații naturale sau pentru stabilirea echilibrului ce sa spart din cauza îngrășămintelor folosiți în anii anterioare, în primul an va fi nevoie de așa-numită de îngrășare de corectare sau de renovare minerale, la care folosim măcinătură minerale. În solurile îngrășate pe o perioadă lungă de mai multe ori apare surplus de fosfor, totodată cantitatea mai mică sau mai mare măsură lipsă de magneziu și de elemente micro. În acest cazuri se poate folosi rocile de dolomite, silicat de magneziu și alte roci primordiale. 16 Vezi.experimentele: THUN și HEINZE, din care s-a editat o carte în 1973.

24 A c e a s t a a f o s t d e c i d e s c r i e r e a s c u r t ă a m e t o d e l o r biologice, iar capitolul este încheiat de scrierea cuprinsă în Mic Lexicon de Ecologie17, care recapitulează caracteristicile bioagriculturii prezentate până acum: „Bioagricultura, gospodărire biologică: teoretic înseamnă întregirea agriculturii primitive cu conținut modern. Adepții înainte de toate din chibzuială de mediu – și ocrotirea naturii, aruncă din capul locului folosirea chimicalelor (mai ales cele din sistemul sintetic: Substanțele nutritive în sol străduiesc a completa cu îngrășăminte organice (mai ales de grajd și verde), iar în protecția plantelor se aplică metode biologice și în oarecare măsură metode mecanice. Dau o deosebită importanță asolamentului, în care se încadrează cât mai multe plante furajeră. După concepția lor solul poate fi considerat acel sistem, cărui intrarea este mediul, procesul este artera și, iar eliberarea este productivitatea. R e g l a r e a i n t e r n ă a s i s t e m u l u i e s t e v i a ț a s o l u l u i , reglarea exterioară folosirea solului, mai bine zis intervenția umană (cultivarea, îngrijirea, etc.). Trebuie să aspirăm ca procesele de coacere și altele – care sunt favorabile din punct de vedere plantei – să fie ajutate de cultivare, însă cele defavorabile să împiedice, sau cel puțin să atenueze. Acordă atenție deosebită agenților de îngrășăminte naturală ( îngrășăminte de grajd și verde, cenușă de lemn, compost, etc.). Critică tare cultivarea plantelor fără creșterea animalelor. Principiile străduiește să se valideze și în sistemul în creșterea animalelor. De acea condamnă așezarea îngrămădite, împreună cu aceasta hidromecanizarea grajdurilor. În locul acesteia recomandă clădirea aerisită, iluminată, manipularea îngrășămintei legată cu așternut și tradițional, cu m e c a n i z a r e c o r e s p u n z ă t o a r e . Produsele – ca metarialele de alimente de bază fără c h i m ica le (r ef or m ă) – duc e ma i scump la piață, și așa recompensează cultivatorii pentru recoltă medie adesea mai mică.” 17 Citatul este din lucrarea TDK de Juhász Katalin TDK ( Rolul bio-gospodăriei în agicultura zilelor noastre, BKÁE, Catedă de Economie Agrară, Budapesta, 1996, 3-4o.), cina așa a indicatsursa: Mic Lexicon de Ecologie, 1989

25 Auzim des în zilele noaste despre dezvoltare, care poate fi întreținută (sustainable development), despre „agricultură, care poate fi întreținută” (sustainable agriculture), dar și despre posibilitatea de a fi „întreținută” (sustainability). (Ángyán-Menyhért-Podmaniczky-Kiss, 1995, p. 44.)În cadrul: poate a fi întreținută, nu este vorba despre faptul că, dacă lumea ar trebui să menține orbita de economie-de creștere de materiale, și să elaboreze sisteme artificiale, care garantează aceștia într-o perioadă lungă, ci trebuie asigurată generației viitoare șansele, posibilitățile, libertatea de decizie cel puțin în nivelul acela, în care se află la dispoziție generației, care trăiește astăzi. De acea în loc de –poate fi întreținută – ar fi mai norocos a vorbi despre păstrare de valoare, menținere de valoare a agriculturii (Ángyán et. al., 1995, p. 44.). Teoria și principiile dezvoltării, care poate fi întreținută pot însemna alternativă în micșorarea efectelor nefavorabile, dar acesta este discutat de mulți. Însă specialiștii se înțeleg în faptul că respectarea principiilor de bază a dezvoltării, care poate fi întreținută, este fructuos pentru omenire. În cadrul principiilor de bază a dezvoltării, care poate fi întreținută putem vorbi de 9 principii de bază, aceștia sunt următoarele: 1. Atenție și grijă despre conviețuire, 2. Îmbunătățirea calității vieții omului, 3. Păstrarea capacității de viață și diversității a Pământului, – Păstrarea sistemelor, care susține viața, – Păstrarea bio-diversității, – Asigurarea utilizării continuu a resurselor regenerabile, 4. Minimalizarea utilizării resurselor ne-regenerabile, 5. Trebuie să se rămâne înăuntrul cadrului de capacitate de întreținere a Pământului, 6. Trebuie schimbat atitudinea și comportarea oamenilor, 7. Trebuie asigurat posibilitatea, ca comunitățile să aibă grijă despre mediul propriu, 8. Trebuie asigurat cadrul național pentru dezvoltarea integrată și protecția mediului, 9. Trebuie înființat o asociație Globală.

26 Se poate vedea, că creșterea forțată duce la prăbușirea biosferei a terestrei, de acea dezvoltarea economiei în vechiul mod nu se poate continua. Dezvoltarea durabilă nu necesită limitarea nivelului de trai normală, dar ne îndeamnă să ne străduim să satisfacem necesitățile noastre prin utilizarea a cât mai puține materie și d e e n e r g i e ș i s ă m i n i m a l i z ă m e f e c t e l e poluării a activităților de producție. Putem spune sigur, că dezvoltarea durabilă a avut efect serios asupra economiei, printre altele cu acela, că ajută în mare măsură, răspândirea tehnologilor curate, revalorificarea materiilor și a resurselor regenerabile, și determină dezvoltarea – nu cantitativă, ci ca creștere calitativă. (Kerekes, 1998, p. 11-12.) În cadrul diferitelor organizații a apărut mai multe definiții despre agricultura, care poate fi durabilă. După definiția Ministerului Agriculturii a Canadei: „Se numește sistem durabil de agicultură – industrie alimentară, care se caracterizează a fi rentabil și satisface cerințele în legătură cu hrănirea modernă a societății, și păstrează calitatea mediului, resursele lumii pentru generația viitoare” (Ángyán et. al., 1995, p. 44.) După redactarea Grupului Internațional de Cercetare Agricolă și de Consultanță Comisia Tehnică de Expertiză (TAC/CGIAR): " Agricultura durabilă cuprinde gospodărirea cu resursele agriculturii, satisfacerea liniștită necesităților umane schimbătoare, și între timp păstrează sau menține calitatea mediului și resursele naturale". (Sényi, 1995) "Sustainable agriculture" după Congresul SUA a fost definită astfel: "Este sistemul, care se adaptează locului de producție, a practicii de cultivarea plantelor și creșterea animalelor, care pe termen lung: • satisface cerințele de aliment și de resursă umană; • păstrează calitatea mediului și resursele naturale, care compun baza producției agriculturii; • utilizează cel mai rentabil posibil resursele naturale, care nu se pot reînnoi și cele în cadrul fermei, unde este posibil, integrează ciclurile biologice naturale și mecanismele de reglare; • asigură eficiența operațiilor agriculturii; • păstrează calitatea vieții întregi a lucrătorilor din agricultură și a societății rurale " (Ángyán et. al., 1995, p. 45.)

27 La Conferința din Olanda/FAO ț i n u t î n a p r i l i e 1 9 9 1 , d e s p r e d e z v o l t a r e , c a r e p o ate fi întreținută cei prezenți au acceptat definiția: „ Managementul și păstrarea bazei de resurse naturale și orientarea schimbărilor tehnologice și instituționale în direcția în care necesitățile omenirii pentru generația prezentă și cel din viitoare să fie asigurată continuu. Această dezvoltare durabilă ( în sectoarele agricole, silvicole și piscicole) • păstrează pământul arabil, apele, resursele genetice vegetale și animalieră, • nu este dăunător din punct de vedere a mediului, • corespunde tehnic, • este viabil economic și • acceptabil societății. " (Ángyán et. al., 1995, p. 45.) Elementele comune, componentele valorice cele mai importante ale acestor definiții după aprecierea lui Ángyán et. al.(1995), sunt următoarele : • utilizarea discriminativă a pământului arabil, ca resursă naturală distinsă ; • ocrotirea resurselor și a calității mediului, păstrarea caracterului peisajului, bio-diversității, • menținerea și îmbunătățirea rentabilități, productivității • îmbunătățirea calității vieții, asigurarea venitului și nivelului de trai acceptabil pentru cel mai mulți oameni posibili; • egalitate între generații urmând unul după altul; • reducerea riscurilor sociale și de mediu.
S c o p u r i l e ș i m i j l o a c e l e d e z v o l t ă r i i r u r a l e î n E u r opa au fost determinate în Documentul Europei Unite din 1987, apoi au înființat Fondurile Structurale, care asigura și dezvoltarea rurală totodată au stabilit criteriile de subvenționare. (Póla- Molnár, 2001)

28 În Europa sunt nenumărate reglementări și publicații, care se referă la dezvoltare rurală, sau atinge această temă. Totuși, ca fondatori determinanți a concepției sunt considerate documentele: Declarația de la Cork (The Cork Declaration) și Charta Europeană a Spațiului Rural (European Charter for Rural Areas) (Jávor, 1999, p. 4.). C o n f e r i n ț a E u r o p e a n ă d e D e z v o l t a r e a S p a ț i u l u i R u ral din Cork a atras atenție la spațiile rurale, la importanța dezvoltării, care poate fi întreținută și a redactat toate acele principii de bază, pe care se poate construi dezvoltarea spatiei rurale și prin care se poate realiza. P u n c t e l e d e v e d e r i ș i p r i n c i p i i l e d e b a z ă p u b l i c a te în declarație de atunci au devenit parte a politicii UE. Declarația de Cork a desemnat următoarele scopuri pentru dezvoltarea spatiei rurale, care poate fi întreținută: • prevenirea emigrației, • lupta împotriva sărăciei, • impulsionarea creări locului de muncă, • realizarea egalității șanselor, de a fi corespunzător pentru cerințele calității crescute apărute în domeniile sănătății, securității, dezvoltarea personalității și odihnei. (Jávor, 1999, p. 4.) S c o p u l p r i n c i p a l a l d e z v o l t ă r i i s p a t i e i r u r a l e e s te îmbunătățirea calității vieții populației, care trăiește în mediul rural, în armonie cu mediul r u r a l ș i c o n d i ț i i l e p e i s a j u l u i , p ă s t r â n d resursele ne-completabile a acesteia (Póla- Molnár, 2001, p. 325.) D u p ă c e l ă l a l t d o c u m e n t , C h a r t a E u r o p e a n ă a S p a ț i u lui Rural ( document eliberat de Consiliul Europei) proiectele de dezvoltare a spațiilor rurale trebuie să se construiască pe condițiile locale, factori regionali, trebuie să se aj u t e i n i ț i a t i v e l e l o c a l e , t re b u i e s ă a j u t e c u prin toate metodele posibile dezvoltarea bazată pe forțele interne, adică: • în proiecte și în decizii trebuie să aibă rol central oamenii și problemele acesteia , • trebuiesc păstrate valorile societății rurale, viața de familie tradițională pentru ca să ajutăm dezvoltarea și încadrarea tinerilor în comunitățile, • trebuie întărit identitatea, încrederea în sine, colaborarea, creativitatea comunității,

29 • trebuie păstrate caracteristicile culturale și istorice a regiunilor rurale, trebuie ajutat deznodământul, • trebuie ajutat dezvoltarea multilaterală, respectiv d e z v o l t a r e a î n t r e populația, care trăiește în spațiul rural cu restul p o p u l a ț i e i . ( J á v o r , 1 9 9 9 , p.4.) D e z v o l t a r e a s p a ț i u l u i r u r a l î n f o n d s e p o a t e d e o s ebi trei funcții: 1. Funcția economică:asigurarea producției agricolă competitivă pe piață, rentabilă, totodată dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, care au activități la fel importante de producție și de prestație, unde este posibilitate, ajutarea realizării formelor de activitate economică alternativă. 2. Funcția ecologică: păstrarea situației culturii rurale și a peisajului, deoarece acest mediu poate asigura reînnoirea elementelor naturale, păstrarea diversității viețuitățiilor, reacția populației urbane, totodată prin lărgirea activității agrare corespunzătoare a producției de energie bazat pe biomasă, pentru valorificarea terenurilor mai puțin fertile, peisajul rural prin rolul îndeplinit în imaginea țării este baza esențială a turismului. 3. Funcția socială-culturală: asigurarea nivelului de trai pentru locuitorii, care trăiesc în spațiul rural, ajutarea comunității rurale, ca să fie capabilă pentru păstrarea tradițiilor, valorilor culturale, de a conduce soarta lor.(Póla- Molnár, 2001) Î n d e f i n i ț i a l u i Kulcsár (1999), principiile de bază a strategiei de dezvoltare a spațiului rural conțin aproximație de concepții, pe care trebuiesc aplicate, dacă elaborăm proiecte de dezvoltare rurală, sau realizăm sistemul instituțional de dezvoltare a spațiului rural. După cele relatate în documentele Uniunii Europene (ex. Declarația de la Cork, sau Charta Europeană a Spațiului Rural) principiile de bază a strategiei spațiului rural au fost concluzionate în felul următor. 1. Principiul de bază:
accentuează nu numai importanța biodiversității, sau diversitatea economică, ci și caracterul fundamental a diversității culturale ( peisajului cultural), care este o valoare specială a vieții rurale, păstrare căruia este interesul nostru, doar ar putea îmbogății particularitatea uniunii europene. Principiul de bază a diversității sprijină apariția multilaterală a acțiunilor economice și sociale.

30 2.
integrată a dezvoltării rurală. În locul despărțirii de ramură așezarea în frunte a programelor sectoarelor multiple. 3. Principiul
care accentuează programele de dezvoltare a spațiului rural decentralizate, bazate pe parteneriate multiple și colaborare. Principiul subsidiarității se construiește în faptul că, uniunile locale participă intens în elaborarea, realizarea și controlarea programelor lor de dezvoltare. Toate acestea protejează menținerea valorilor locale, dezvoltarea, care se construiește pe premisele locale, așa-zise resurse endogene. 4.
rurală. Vizualizarea mai substanțială a dezvoltării spațiului rural în programele de dezvoltare a infrastructurii, a sănătății, a învățământului, a prestațiilor și a comunicației. (Kulcsár, 1999, p.4. ). În Uniunea Europeană dezvoltarea rurală sau politica rurală sunt legați amândouă de politica agrară. Legat de acest fapt, Kulcsár (1999) amintește, că din când în când se califică greșit dezvoltarea rurală a fi identic cu dezvoltarea agrară, dezvoltarea regională, dezvoltarea mediului. Este normal că aceste domenii a u l e g ă t u r i s t r â n s e c u dezvoltarea rurală, dare ele nu posed cu acele particularități, care determină pe dezvoltarea rurală să fie un domeniu de specialitate independentă. Deci trebuie arătat legătura intre dezvoltarea rurală și dezvoltarea regională, precum și legătura între politica agrară și dezvoltarea rurală. Dar înaintea acesteia este importantă a discuta despre două particularități a dezvoltării rurale, pe care Kulcsár (1999) cu ocazia clarificării noțiunii de dezvoltarea rurală a definit în felul următor. Între particularitățile dezvoltării rurale la primul loc trebuie amintit particularitatea de umancentristă. În centrul dezvoltării rurale stă omul, comunitatea oamenilor , care trăiesc la țară. Aceasta totodată înseamnă și succesul principiului de bază a subsidiarității, doar comunitățile rurale nu sunt doar obiectivele pasive ale procesului de dezvoltare, ci sunt și subiecte, formatorii activi al acestori procese. Programele de dezvoltare nu pot realiza fără participarea activă a populației.

31 Cealaltă particularitate a dezvoltării rurale este: complexitatea. Prin acesta trebuie înțeles faptul că, programele de dezvoltare n u p o t î n g u s t a p e c â t e u n sector. Nu este vorba doar despre crearea locului de muncă, dezvoltare de agricultură, înfrumusețare de mediu, ci despre dezvoltarea cuprinzătoare a tuturor domenii a vieții omului. Nici omul de la țară nu se d e s p a r t e c a p r o d u c ă t o r s a u consumator, ci trăiește în modul de viața ca multitudinea rolurilor. Acest cadru însă nu poate fi reprezentată de nici-un cerc de temă, doar ar defecta principiul complexității. În acest context, cadrul de interpretare este de caracter geografic, trecând de caracter zonal, adică de regiune, de regiune mică. Caracter de microregiune nu contrazice principilor și caracteristicilor descrise anterior. Trebuie deci subliniată, că dezvoltarea rurală • Este pe nivel micrregional, • Se realizează în programe complexe sociale, economice, culturale și • Nu poate duce lipsa participarea activă a oamenilor, care trăiesc acolo. (Kulcsár, 1999, p.5.) Figura 5. înfățișează zonele caracteristice a dezvoltării rurale Enumerarea nu este completă, dar face perceptibilă, c ă c e p r o g r a m e m u l t i p l e p o a t e cuprinde dezvoltarea rurală. Figura ne înfățișează și acela, că în general orientările și prioritățile trebuie să fie în funcție de condițiile de regiune mică, cu alte cuvinte de resursele locale endogene. Vorbind despre resursele locale endogene, are deosebită importanță caracteristicile naturale (ecologice), economice (economie), umane (uman) și antropologie-culturale. Aliajul acestor caracteristici pentru regiune mică dau orientarea de bază a programelor de dezvoltare rurală. (Kulcsár, 1999, p.6.)

32 Figura 5.: Zonele specifice a programelor de dezvoltare rurală
Sursă: Kulcsár László (1999): Metodologia strategiei de programare, p. 5. După constatările de mai sus putem spune, că dezvoltării rurală este orientat spre regiunii mici (microregiuni), poate fi o limitare statistico-geografică a regiunilor de dezvoltare rurală care este mai puțin extinsă, ca o zonă sau regiune. Dezvoltarea zonală sau dezvoltarea regională constă în intervenția statului pe nivel de regiune pentru temperarea inegalităților socio-economică, și a cărei bază o constituie politica regională. Regiunile țintită prin dezvoltarea regională sunt definite în primul rând prin GDP, infrastructură, situația socială a societății, rata de șomaj și cuantumul poluării mediului, dar dezvoltarea rurală –în cadrul regiunii – se desfășoară în zone cu densitate de populație mai joasă de anumite nivele, relația cu tradiții, cu peisaj, cu agricultură se realizează prin acestea. (Dorgai-Kapronczai-Kiss-Udovecz –Varga, 2002, p.227.) Dezvoltarea rurală este o parte a dezvoltării regionale, care se realizează în zonele agrare, în scopul îmbunătățirii situației de trai populației, care trăiește acolo. (Póla- Molnár, 2001) Între-adevăr, scopurile dezvoltării rurale poate să s e s u p r a p u n e s c o p u r i l o r d e z v o l t ă r i i regionale, dar sunt câteva priorități evidente privind dezvoltarea regională, crearea locurilor de muncă, dezvoltarea infrastructurii ( reînnoirea satului) sătești, sprijinirea investiților. Cele două concepții și scopurile deci de multe ori coincid, dezvoltarea regională urmărește acele scopuri, care deservesc și dezvoltarea rurală. (Dorgai et. al., 2002, p.227.) Regiunea mică construiește programele pe condițile ei, pe resursele locale, cu participarea personajelor uniunilor locale, a economiei locale Dezvoltarea intreprinderilor Dezvoltarea economică Dezvoltarea infrastructurii locale Protecția moștenirii construită Dezvoltarea agriculturii Dezvoltarea uniunii Cultura Dezvoltarea resurselor umane Protecție mediului și peisajului Programe sociale

33 Funcția de reducerea disparităților între regiuni integrează și dezvoltare rurală, totodată în dezvoltarea regională joacă un rol important și politica agrară. Între politica agrară și dezvoltarea regională nu putem pune semnul egalității. Politica agrară este politică sectorială, pe când dezvoltarea rurală și cea regională face parte din politicile teritoriale, care se orientează spre dezvoltarea economiei regionale, ca o dezvoltarea integrală. Agricultura poate fi o parte m a i m i c ă s a u m a i m a r e a e c o n o m i e i regională în funcție de caracterul regiunii respective și gospodarii alcătuiesc doar un grup de beneficiari a dezvoltării regionale. Dezvoltarea regională poartă abordarea multi-sectorială, în afara agriculturii, urmărește și scopuri economice, sociale și de protecție a mediului. (Dorgai et. al., 2002, p. 228.) Afirmația, că politica agrară care generează venituri este cea mai bună politică rurală, deci cu dezvoltarea agriculturii se rezolvă problemele zonelor rurale, în cazul unor zone sau regiuni rurale tipice poate fi adevărate, însă la altele este o concepție ireală. Pentru dezvoltarea rurală agricultura poate să fie un domeniu important de activitate, dar dezvoltarea rurală nu poate să fie dependent de un singur sector sau activitate economică. Politica agrară este deși o parte a politicii regionale, dar dezvoltarea rurală este de neconceput fără dezvoltarea economiei agrară, deoarece agricultura este forța motrică a vieții rurală. Deci problema regiunii și a agriculturii nu sunt întrebări, care se pot despărții. (Póla- Molnár, 2001, p.312.) După Dorgai (1999), economia agrară are mai multe roluri aparte în dezvoltarea regională după cum urmează: – în viața economică a regiunii, mai bine zis în performanța economiei – în preocuparea populației, care trăiește în regiune și în formarea relațiilor de venit – în formarea mediului de viață, sau chiar în menținerea acesteia. În definirea de mai sus a lui Dorgai p r i n e c o n o m i e a g r a r ă s e î n ț e l e g e g o s p o d ă r i r e a c u resursele câmpiilor, pădurilor. El consideră regiune rurală acele zone în cadrul căreia sunt localități rurale, cătunele, satele și orașele mici ( c u n u m ă r d e l o c u i t o r i s u b 1 0 m i i ) . D e c i consideră ca regiune mai puțin populată, unde este mai mică aglomerația populației, dar activitatea economică se leagă relativ strâns de sectorul primar, în ocuparea populației și în economie relativ este important rolul agriculturii. A c e a s t ă d e s c r i e r e c o r e s p u n d ă b i n e

34 descrierii de caracterizare a regiunii din Charta Europeană a Spațiului Rural. (Dorgai, 1999, p.36.) Această lucrare nu cuprinde descrieri detaliate despre agricultură respectiv despre dezvoltarea regională, însă în următoarele fraze amintim schimbările importante, prin care se poate recunoaște caracteristicile modelului agrar multifuncționale.18 Politica de dezvoltare regională a UE este individuală, cuăprinde un șir de modernizații a structurii agrare, pronind de așa-zisă proiectul Marshall, pornind din măsuri orizontale ajungând în anii 1990 la concepția integrată, la aplicarea programării complexă – multianuale, apoi la crearea conceptului de dezvoltare regională u n i t a r ă c a p i l o n u l a l d o i l e a a p o l i t i c i agrare comune (CAP). (Kovács, 2003, p.390.) CAP – ul până la începutul secolului XXI. A trecut prin mai multe perioade de dezvoltare. Din reforma CAP -ului din 1992 și 1999 a rezultat – p r i n t r e a l t e l e ,
( la cote, la cantități), resursele financiare eliberate
(Ángyán. 2005, p.5.) Au elaborat și au introdus în cadrul reformei CAP regulamentul Uniunii Europene 2078/92 EEC privind „ despre metodele de producție agricolă compatibilă producției agricolă cu protecția mediului și păstrarea peisajului rural” , după care fiecare stat membru este obligat a realiza programul ei de protecție a mediului agrar.(Vajna, 2000, p. 200.) Reglarea 2078/92 al UE este acel document de bază despre cerințele mențineri peisajului și a protecției mediului corespunzător agriculturii, care are scopurile principale următoare: • moderarea în continuare a producției agricole în cadrul UE, • sprijinirea agriculturii de orientare de mediu prin susținerea directă a agriculturilor, 18 Istoria schimbării politici – agrare și regional se găsește cu aceste politici legate de UE, în literatura, care se ocupă cu dezvoltarea regională

35 • lărgirea, diversificarea cercului de a activitate a u z i n e l o r a g r i c u l t u r i i . ( Á n g y á n -Menyhért, 1997, p. 19-20.) În egida procesului de reformă a Bugetului Uniunii pe perioada 2000-2006, ca parte a AGENDEI 2000 a luat naștere ordinul consiliului UE cu numărul 1257/1999. , care ia măsuri despre metodele și formele de susținere a dezvoltării rurale. Ordinul a cuprins in sistem unitar măsurile de agro-mediu și de dezvoltare rurală – legată de pilonul agrar și de politică regională 2. ( eco -socială) comună. (Ángyán. 2005, p. 5.) Ordinul Consiliului nr. 1257/1999 a abrogat ordinul n u m ă r u l 2 0 7 8 / 1 9 9 2 ș i a i n t e g r a t măsurile agro-mediu într-o ordine unitară de dezvoltare regională. (Radics, 2001, p. 29.) Dar sistemul vechi și cel nou în fond sunt identice în ceea ce privește scopurile (vezi și capitolul 5.) Î n f i n a l p r o g r a m u l – C A P ț i n t e ș t e î n t ă r i r e a m o d e l ului agrar european, care se bazează pe următoarele ( după comunicatul Comisiei Europene din 1998): – Agricultură competitivă, care asigură câștig stabil și nivel de trai corespunzător pentru producători; – Poate fi întreținută și este o agricultură, care menține cerințe înaltă de calitate, care aplică tehnologie „curată”, ia în considerare protecția elementelor mediului și produce alimente corespunzătoare cerințelor consumatorilor, și de calitate; – Este o agricultură diversificată în slujba regiunii vie, care nu are doar menirea de producție, ci și menținerea politicii culturale a regiunii, a peisajului; – Politică agrară mai simplă, mai previzibilă. (Póla- Molnár, 2001, p. 321-322.) Iar rezultatele al doilea conferință de dezvoltare rurală ținută în noiembrie 2003 la Salzburg au scos la iveală liniile directoare principale noi perioadă de buget din 2007 – 2013 a politicii de dezvoltare regională. Scopul, care se poate stabili este acea că, pentru ca sistemul care funcționat până în prezent să devină mai simplu nu numai în domeniul de programare, dar și în privința executării și de control. Din acest considerent politica de dezvoltare rurală capătă rol mai mare în Politica Agrară Comună, politica nouă de dezvoltare rurală va deveni tot mai previzibilă, și țările membre, regiunile vor primi competențe mai largi privind deciziile în elaborarea și realizarea proiectelor lor. Pentru mijloc de simplificare de la 2007 se va crea fond unitar de dezvoltare rurală, cu numele de: Fondul European de Dezvoltare Agricolă și a Spațiului Rural. (Maácz – Kónya, 2004, p. 53.) Deci măsurile de dezvoltare regională ies cu totul din finanțarea Fondurilor Structurale.

36 Comisie Uniunii Europene în iulie 2004 a publicat proiectul regulamentului, care alcătuiește noua baza a politicii de dezvoltare regională pe perioada 2007 – 2013 a Uniunii Europene. Noul proiect – regulament încearcă să strângă într-un cadru unitar toate măsurile de dezvoltare regională, car în prezent se pot finanța, sintetizează noile măsuri introduse în urma reformei CAP din 2003, mai bine zis Contractele de Aderare, care conținea măsuri de tranziție cu privire la noile state membre. Structura de proiect – r e g u l a m e n t , p r e c u m ș i n o u a p o l i t i c ă d e dezvoltare regională se poate vizualiza cu ajutorul figuri de mai jos. (Maácz – Kónya, 2004, p. 54.) Figura 6.: Construcția proiectului-regulament cu privire la dezvoltarea regională pa anii 2007-2013
Sursă: Comisia Uniuni Europeană , decembrie 2004. In: SATUL 2004. .. XIX. A.Ed. NR. 4., p. 54. D u p ă p r o g r a m a r e a p r o i e c t a t ă i n t r a r e a î n v i g o a r e a noului regulament de dezvoltare regională, realizarea programelor era de așteptat de la ianuarie 2007. (Maácz – Kónya, 2004) S c h i m b ă r i l e a r ă t a t e a i c i , e v i d e n ț i a z ă f a p t u l c ă , lângă politica agrară al UE apare și o politică rurală complexă, care –lângă scopurile politicii agrare – recunoscând, că agricultura în sine nu poate să se angajeze reducerea inegalităților regionale – construiește pe cerințele dezvoltării, care poate fi întreținută, ține cont și de sarcinile de protecție a mediului. A ș a f e l f u n c ț i i l e , c a r e n u s u n t î n l e g ă t u r ă c u a c tivitatea agricolă au primit din ce în ce mai mare accent în Uniunea Europeană. D i n d o c u m e n t u l U E d e d e z v o l t a r e r e g i o n a l ă r e i e s e , că nu vorbesc pur și simplu despre devenirea multifuncțională agriculturii, mulțumită acestora va deveni cât mai accentuat Dezvoltare regională 2007-2013 Ax << LEADER >> Ax I. Capacitate de concurență Ax II. Mediut + Folosință de sol Ax III. Diversitate + Caliatea vieții Programare, finanțare, monitoring, audit unitar Fondul de Dezvoltarea Regională Unitară

37 contribuția regiunii la întreținerea funcțiunilor economice, de mediu și sociale în întregul societății. Iar ca succesul bazei politicii regiunii definesc succesul principiul subsidiar În concluzie, pentru gestionarea problemelor regiunilor rurale poate servi o politica regională complexă, care pe de o parte, este organică, de calitate centrală, prieten al naturii, apără valorile naturale a peisajului rural, îngrijește tradițiile culturale locale, asigură loc turismului, străduiește realizarea agriculturii competitivă și multi –sectoriale ( extinderea cercului de activitate agricolă, plante energetice), pe de altă parte, sprijină diversificarea activităților economice, crearea locului de muncă, care nu are caracter agricol, dezvoltă infrastructura, lărgește cercul și calitatea prestaților locale (comunale, economice), cu scopul de a îmbunătății condițiile de viață ân mediul rural respectiv pentru a atinge una din scopurile ei de bază, ținerea pe loc a populației regiunii. (Póla- Molnár, 2001, p. 325.) Această politică regională complexă reflectă modelul agrar multi -funcțional european. Rolul -, conceptul despre peisajul și mediul rural în cei 30 – 40 de ani în țările dezvoltate din Europa, a trecut prin schimbări importante. Lângă aproape singura sarcină a zonei de regiune tradițională – producția materialelor de bază pentru alimente, de producție vegetală și animalieră – au ajuns în prim plan alte f u n c ț i i , d i n c a r e m e r i t ă s ă e v i d e n ț i e m separat cercul larg a funcțiilor de mediu -, de protecție a naturii – și a peisajului -, respectiv de consum – și de prestație, care servesc interesele comunității, produc „ bunurile obștești”. Trebuia să trezim asupra faptului, că zona rurală nu este doar scena de producție agricolă, ci totodată este și mediu de viață biologică și socială, și dacă intervențiile noastre sunt conduse numai de creșterea eficacității producției agricole, atunci funcțiile vitale pot să ajungă în mare pericol. În aceste condiții degradarea mediului duc nu numai la în regres, dar pune în pericol serios și condițiile vitale umane . (Ángyán-Menyhért, 1997, p. 17.)Despre natură, despre mediul omului și despre activitatea de producție gândim în sisteme izolate unul de altul. Ca rezultat al acestora presupunem două sisteme: agricultura și mediul, căror relație trebuie analizate separat, aceste două dimensiuni ale mediului rural sunt într-o situație contradictoriu. Aceasta se manifestă în contradicție formată între așa-zisă „agricultură de tip de industrie”, respectiv între mediul natural și social. Contradicția s-a fixat nu numai

38 între resursele agriculturii și de mediu, asupra căreia au efect directe tehnologiile agricole (organismele vii a terenului, solului, apei, a terenurilor agricole), dar și între agricultură și peisaj, respectiv între zonele rurale și agricultura, care alcătuiesc mediul în sensul mai larg al agriculturii. Ca rezultate a proceselor de separare s-a creat o competiție tare între producția agricolă și calitatea mediului pentru exploatarea resurselor naturale. (Márai-Kerekesné-Bakonyi-Podmaniczky–Sárközy-Szakál-Ács, 1997, p. 85.) Despre acest mod de gândire a ieșit la iveală în ultimii ani, că este intolerabilă. Țările, care în cazul agiculturii au aplicat tehnologii mai avansate au trezit că producția industrială bazată numai pe funcționarea principiilor agricole este incompatibilă cu ideia dezvoltării durabile. Producția intesivă, sprijinirea atingerii u n e i n i v e l c î t m a i r i d i c a t a p r o d u c ț i e i agricole, chiar și cu mijloace financiare, nu a rezolvat problemele de alimentație a lumii, problemele sociale, tot-atunci efectele negative externale au aruncat problema în domeniul mediului iar prin acesta, problemele au ajuns mai departe devenind și a societății (poluare cu îngrășăminte chimice și soluții chimice, dispariția biodiversității, poluarea apelor subterane etc.). Deci nu este suficientă perfecționarea tehnologiei, dar este nevoie de o nouă strategie și de practici, de sisteme. Această strategie nouă ar putea fi așa- zisa:
Sarcinile putem însira în două mari categorii: •
r e g l a t e d e p i a ț ă , c a r e p e s t e p r o d u c e r e a
cuprinde într-o proporție cît mai ridicată
(materii prime, resurse energetice, etc. regenerabile), precum și •
l e g a t e d e z o n ă , p e i s a j , t e r e n . ( Á n g y á n – M e n y h é r t , 1997, p. 17.) Deci recunoașterea și schimbările n-au condus la ocuparea spațiului modelului agrar european multi – funcțional. În modelului agrar european multi – funcțional –lângă agricultură – a apărut și noțiunea gospodăriri mediului, precum și gospodărirea peisajului și producția agricola de reînnoire a mediului. Aceste noțiuni se pot determina în felul următor: • gospodărirea mediului: n o ț i u n e c o l e c t o a r e , p e d e o p a r t e l â n g ă a m e n a j a r e a m e d i u l u i , presupune și producerea valorilor aliniate acestora, respectiv producția, pe de altă parte prezența de gospodărire a tuturor ramurilor, nu numai a agriculturi.

39 • gospodărirea peisajului: este forma de gospodărire, care ia în considerare posibilitățile specifice a loculi, zonei, a peisajului, a producției în dimensiuni mai restrânse. • Activitățile agricole pentru susținerea mediului antropogenizat și pentru asigurarea reînnoirii (regenerativă): este colectorul tuturor procedeelor, care țintește restabilirea capacității de producție naturală și echilibrul ecologic general. (Márai et. al., 1997, p. 82-82.) Deci modelului agrar multi – funcțional a apărat ca alternativă a agriculturii intensive, a cărui piatră de bază în Uniunea Europeană a însemnat introducerea reglementării 2078/92 UE. După reglementarea 2078/92 UE în fiecare țară trebuie desemnate acele suprafețe agricole, care sunt zonele agriculturii intensive în țara respectivă. Prioritățile susțineri principale determinate de reglementare – diferit radical de principiile de sprijinire a perioadei de dezvoltarea intensive – sunt:

cu acele mijloace, ca de ex.:• reducerea („de – chemizare”) utilizării îngrășămintelor chimice și a utilizării chimicalelor pentru protecția plantelor, • reducerea numărului de animale pe hectar, • trecerea la gospodărire biologică (organică), • re-gazonarea a terenurilor arabile.

cu acele metode, ca de ex.:• agricultură adaptată naturii și peisajului, • menținerea și reproducerea speciilor (producție vegetală) peisajului local periclitate și animalelor băștinașe de valoare (creșterea animalelor), • menținerea și îngrijirea terenurilor de-populate, a c e l o r a g r i c o l e ș i s i l v i c o l e abandonate, • scoaterea din cultivare (agricolă) de 20 de ani, • asigurarea terenurilor pentru satisfacerea funcțiilor comunității (trecere, vilegiatură, odihnă).

Finanțarea pe aceste domenii se construiește pe principiul subsidiarității și are caracter suplimentar, deci pe domeniile susținute de UE completează contribuția națională, pe

40 domeniile aparținând primului grup de țintă. Tot pe acest domeniu se poate obține sprijin prin mai multe pretexte (ex. trecerea la bioagricultură, e l i m i n a r e a u t i l i z ă r i i î n g r ă ș ă m â n t e l u i chimice și pesticidelor, etc. ) acestea se adună. (Ángyán-Menyhért, 1997, p. 19-20.) În UE pe baza ordinului cu numărul 1257/1999 gospodarii, care se angajează la obligații de protecție a mediului –agrar pot solicita susținere pe cel puțin cinci ani. Sursa era asigurat până la 2007 de Fondul European de Orientare și de Garanție Agricolă (FEOGA) Fondul de Garanție. (Radics, 2001, p. 29.) Măsurile susținute a acestui ordin sunt următoarele: • agrár-környezetvédelmi és tájgazdálkodási agrárrendszerek földalapú támogatása, • subvențiile pentru terenurile agricole privind gestionarea sistemelor de agro – mediulu și a peisajului, • sprijinire pe baza fondului funciar normativ în urma terenurilor cu condiții nefavorabile (LFA19), • sprijinirea investițiilor agricole, • sprijinirea prelucrării și valorificării produselor agricole, • sprijiniri pentru împădurire, • ajutorarea acomodării și dezvoltării a spațiilor rurale, • susținerea pensionării timpuriu a gospodarilor bătrâni, • susținerea gospodarilor tineri, • învățarea , pregătirea gospodarilor. • De pe „lista de meniu” a măsurilor enumerate țările membre pot alege, însă dintre ei aplicarea elementului de sprijinire privind măsurile de agro-mediu și de gospodărire a peisajului sunt oligatorii. (Ángyán, 2005, p. 5.)
19LFA: Less Favourable Areas

41
În ultimul sfert al secolului XX. concepția agrară s-a dezvoltat natural în direcția de integrare în concepția biologică, și trebuie să meargă în această direcție. De acum de un secol de exemplu o industrie a putut calcula valoarea prețurilor de cost în așa fel, încât a luat în considerare doar cheltuielile de producție, fără a ține cont de acumulările dăunătoare cauzate. Azi însă este evident, că reziduurile trebuiesc recirculate, pentru a se putea evita acumulările și stagnările, care periclitează biosfera. A viitor d e c i n u d i n t r e s o l u ț i i l e c e l e m a i economicoase trebuie aleasă pe cel mai potrivit biologiei, ci din soluțiile biologice, cel mai economicos. Totodată de pe indici cantitativi se va t r a n s p u n e i n e v i t a b i l l a c e l e c a l i t a t i v e . (Ceaușescu- Alexandru, 1981, p. 47.)

Gândirea comună se concentrează asupra componentei important – aproape unic – de gospodărire (bioagricultură) ecologică: la lipsă relativă a chimicalelor în alimentele așa produse. Din cauza efectului direct asupra sănătății este într-adevăr de importanță deosebită sarcina minimă ( de mai multe ori practic nul) a chimicalelor bio-alimente, dar gospodărirea ecologică posedă avantaje mult mai complicate și mai multiple de acesta. Aceste avantaje de mai multe ori sunt cu caractere indirecte, și sau mai târziu sau în context mai mare pot însemna alternative pozitive față de gospodărire cu chimicale. În continuare am încercat să sintetizăm în tabel avantajele gospodăririi ecologice. (Frühwald, 2004)

42 tabel1. Avantajele remarcate cu ocazia gospodăriei ecologice
Avantajele remarcate cu ocazia gospodăririi ecologice
Conținut de humus mai mare, structură fizică mai stabilă, capa – citate mai bună de menținerea apei, din cauza acesteia reducere riscului de eroziune. Activitate biologică mai mare, mai multă biomasă, ciclu mai accentuat a substanțelor nutritive, structură de sol mai bună. Formare de fir de ciupercă mai intensivă.
S p ă l a r e a e r b i c i d e l o r î n a p a d e s u b s o l s a u d e s u p rafață – practic e s t e n u l ă . E f o r t m a i m c d e a z o t a t
R e d u c e r e d e ( C O 2 ) î n s e r e , e f o r t r e d u s d e re a c ti vi chimicale a erbicidelor Se poate urmări în sol legare de CO2
C a l c u l a t p e o z o n ă , e s t e m a i m i c ă f o l o s i r e a d i r e c tă de energie ( carburat, lubrifiant) și mai mică folosirea indirectă de energie (îngrășământ artificial, erbicide). Eficiența de utilizare de energie este mare, mai mare exclusiv unele specii de plante, ca în cazul gospodăririi cu chimicale
Sursele fondului genetic agricol (insecte, microorganisme) sunt mai b o g a t e . P l a n t e l e ș i a n i m a l e l e s ă l b a t i c e s u n t m a i bogate în specii și sunt mai r e z i s t e n t e .
Gospodărirea ecologică formează un peisaj mai colorat
mai schimbător. Terenurile cultivate ecologic apără biotopurile apropiate natural. Sursa: Frühwald (2004), pp.60. C o n s t a t ă r i l e t a b e l u l u i d e m a i s u s d e f a p t s u n t a r gumente la dezvoltarea bioagriculturii, care poate fi susținută și lângă ajustajul idei de agricultură, care poate fi susținută. Doar îmbogățirea solului, menținerea calității apei și – a e r u l u i , m e n ț i n e r e a b i o d i v e r s i t ă ț i i t o ț i asigură baza existență a generațiilor viitoare. D u p ă d e s c r i e r e a l u i Radics (2001) , principiile de bază de gospodărire ecologică sunt următoarele: • Realizarea sistemului închis de gospodărire, care folosește surse locale. Domeniile cele mai importante: creșterea gradului de legare a azotului biologic, folosirea furajelor din producție proprie, compostarea reziduurilor menajeră organică din oraș, tratarea reziduurilor animaliere, respectiv a celor vegetale. • Menținerea pe termen lung a fertilității terenurilor. Fertilitatea pe termen lung a terenurilor va fundamenta cultivarea plantelor prin folosirea îngrășământelui artificiale ușor solubile. Activitatea biologică, conținutul de

43 materie organică, balanța de substanță nutritivă, structura solului, conținutul de substanță nutritivă sunt elementele importante de bază a fertilității terenului. • Minimalizarea poluării legate la activitatea agricolă. • Cele mai importante poluări sunt: eroziunea, spălarea de materie de substanță nutritivă și rămășițe de erbicide. Scopul procedurilor aplicate este reducerea la minimă a acestor probleme. • Producerea alimentelor în cantitate destulă cu înaltă valoarea de substanță nutritivă. Una dintre caracteristicile este valoarea de substanță nutritivă, care însemnă creșterea cantităților componente valoroase, reducerea cantităților componentelor problematici, a tehnologiei de prelucrabilitate, etc. • Minimalizarea folosirii energiei fosile în tot sistemul de gospodărire. Aceasta s efectuează în primul rând prin neglijarea î n g r ă ș ă m â n t e l u i artificiale sintetice și erbicidelor. • Satisfacerea cerințelor fiziologice și etologice a animalelor ținute în gospodării. Trebuie asigurată mai multe spații de mișcare pentru animale, ca să poate urmării forma de comportare caracteristică s p e c i e i . Î n f ur a j er ă în primul rând nu este competent producție pe termen scurt, ci cerința furajeră de unitate a speciilor animalelor. • Trebuie asigurat trai decent pentru producători agricoli și familiile acestora. Este crucial menținerea în regiune a populație rurală, în condițiile de viață umană, și lângă asigurarea destulă a locului de muncă și bună. • Menținerea mediului rural și a locurile de viață neagricole. Formele principale: împădurirea, plantarea arborilor, a gardurilor de nuiele, realizarea locurilor de viață acvatică. (Radics, 2001, p. 13-14.) • Pentru cele 9 principi de bază, care poate fi susținute descrise în capitolul 3. corespund caracteristicile de bioagricultură înșirate aici. În primul rând de acea, că sistemul de bioagricultură este atent la păstrarea conviețuirilor, începând de la microorganismele solului, prin sprijinirea conviețuirii a diferitelor culturi v e g e t a l e ș i ț i n e r e a l i b e r ă a a n i m a l e l o r corespunzător cerințelor până la oameni consumatori d e b i o a l i m e n t e a s i g u r a p o s i b i l i t a t e a

44 existenței sănătoasă viețuităților. Pe de altă parte, conceptul de bioagricultură se bazează pe introducerea cât mai mică – din afara sistemului – de energie, chiar folosește reziduurile, reînnoiește continuu pământul arabil, ca resursă naturală. În domeniul calității vieții dă posibilitate oamenilor, ca alternativă agonisirilor intereselor multinaționale, de forma legătură directă cu mediul. Făurește posibilitate și din punct de vedere a mediului și alimentelor mai curată – la viață calitativă. P e n t r u s c o p u l , c a s ă p u t e m i n t e r p r e t a r o l u l b i o a g riculturii ocupat în dezvoltarea regională, trebuie analizată ajustajul la modelul agrar multifuncțional european. La stabilirea ajustajului gospodăririi ecologice la modelul agrar m u l t i f u n c ț i o n a l p u t e m a j u n g e p r i n compararea bioagriculturii cu agricultură de tip de industrie. Această modalitate de apropiere are două explicații. Î n p r i m u l r â n d , p e n t r u c ă a j u s t a j u l m u l t i p l u e s t e parte organică a politici de dezvoltarea regională europeană la începutul secolului XXI. Susținerile agrare stimulează nu numai producția agrară, măsurile privitoare treptat pierd teren dând locul scopurilor de protecție a mediului, de societate și sociale. Așa se poate spune și acela, că modelul agrar multifuncțional se realizează în urma măsurilor de dezvoltare regională, principiile de bază sunt identice cu noua politică de dezvoltare regională. P r i n c i p i i l e d e b a z ă a p o l i t i c i d e d e z v o l t a r e r e g i onală, respectiv relația față de agrarium și formarea acesteia a fost arătat în capitolul 4.2. Î n a l d o i l e a r â n d , r â n d u r i l e c a p i t o l u l u i 5 . i l u m i nează efectele externale negative create de modelul agrar multifuncțional asupra agriculturi i n d u s t r i a l e , a d i c ă d r e p t u l l a e x i s t e n ț ă împotriva problemelor apărute. Deci, dacă metodele și caracteristicile bioagriculturii față de agricultură intensivă arată trăsături pozitive, atunci aceasta însemnă că, manifestarea concretă modelului agrar multifuncțional poate fi mijloc de practică a gospodăriei ecologice.
Prezentul subcapitol pornește cu înșirarea caracteristicilor a concepției gospodăriei

45 biologice, care deocamdată stau pe baze filozofice. D e o a r e c e , d e ș i d u p ă e x p e r i e n ț e l e d e gospodărire se poate susține, că de mai multe ori funcționează, încă n-au demonstrat explicit în cadrul încercărilor de controale, nici corectitudinea, nici in-corectitudinea, așa sunt obiecte de litigiu. Magyar T. (2001) în studiul ei scrie, că extinderea biogospodăriei are nu numai cauze economice, de protecție a mediului, ci și de ideologie, filozofie-sociale. Biogospodăriei trebuie luată în considerare nu numai ca activitate e c o n o m i c ă , c i ș i c a f e n o m e n s o c i a l , deoarece multe elemente de bază de cultivare biologică nu s-au putut demonstra prin experimente. Din acest considerent a se crampona la a c e s t e p r i n c i p i i d e b a z ă s e p o a t e interpreta ca obligație de concepție.1. Înaintea apariției susținerilor statale numărul de cultivatori biologice era mult mai mică, deci mărimea capacității de producere independentă de câștig a gospodăriei biologice este îndoielnică. 2. Efectul generos exercitat de plantele furajeră asupra solului , care sunt folosiți în îngrășământ de grajd și în asolament n-a fost descoperit de biogospodari, ci este cunoscut bine din secolul 18. de la răspândirea asolamentului cvadruplu din Norfolk. 3. Prin aplicarea îngrășământelui artificiale în cantitate și în timp corespunzător se poate elimina poluarea mediului. 4. Cultivarea integrată a plantelor se diferă de biogospodărie prin faptul că, aplică soluții sintetice pentru protecția plantelor, dar se poare reduce la minim riscul poluării mediului și produselor alimentare și se poate atinge producție corespunzătoare. 5. Analizând pe plantația de mere efectul exercitat pe viața și structura solului în cursul a trei tehnologi (cultivarea integrată a plantelor, gospodărie industrială – și organică) tehnologia integrată s-a dovedit a fi așa bun, sau și mai bun, ca cel bio. 6. Indiferent de faptul că îngrășământelui de grajd e s t e a p l i c a t î n c a d r u t r a d i ț i o n a l s a u organic, îmbunătățește viața solului. Analizând conținutul de ergosterol, cel mai mare era în gospodărie de creșterea animalelor industriale, aceasta a fost urmată de cel organic-biodinamic, apoi de gospodărie de creșterea animalelor industriale. 7. După confruntarea referitoare la conținutul substanței nutritive a produselor la produse industriale și biologice nu era diferență substanțială. Dar este demonstrată, că pe suprafețele, unde de la a g r i c u l t u r ă i n d u s t r i a l ă s – a t r e c u t l a gospodărie ecologică cu abandonarea erbicidelor crește bogăția speciilor terenului respectiv. (Magyar, 2001)

46 A – și face câteva observații la punctele de mai sus. Lângă necesitatea sprijinirii biogospodăriei se găsește argumentație la pagina 10. a lucrării. Iar la folosirea plantelor furajeră se poate constata, că în final nu acea este esențială, că de unde provine recunoașterea eficienței, deoarece toate sistemele de gospodărie biologică acordă atenție la aplicarea acestuia. În legătură cu afirmarea referitoare la aplicarea îngrășământelui artificială se poate menționa, că însă unele autori (Ángyán20, Ceaușescu – Alexandru21 ș i a l t e l e ) a j u n g l a constatarea că, nici folosirea în mică măsură a îngrășământelui artificială nu este o rezolvare, care poate fi susținută. Punerea cultivări plantelor integrate înaintea metodelor organice, la fel nu poate însemna o rezolvare, care poate fi susținută. Aplică ca protecție a plantelor metoda sintetică, așa nu corespundă în măsură totală ideilor de bunăstare, respectiv ecologice din cauza acumulării, care se întâmplă prin ciclul natural. Legat de cele două metodă de gospodărie însemnat în titlu urmează ca exemplu analiza și constatarea cu privire la efectele solului și îngrășământelui. După măsurătoarelor specialiștilor gospodăririi biodinamice pe acele suprafețe agricole, unde de la metoda gospodăriei intensivă au trecut la așa-zis gospodărie biologică, treptat se îmbunătățește calitatea biologică a solului. În experimentele lui Petterson22 , a căror rezultate a fost publicat în 1970, a urmărit cu ajutorul de niște parametri formarea calității biologice a produselor în condiții diferite de sol și de climă la stații de cercetări: a comparat efectele folosiri îngrășământelui artificială (NPK) și folosirea corespunzătoare a îngrășământelui teoriei de gospodărie biodinamică. Autorul a constatat, că la toate stațiile de cercetare a fost diferență de calitate demonstrabilă în produsele în favoarea gospodăriei biodinamice. (Figura 7.) În condițiile proaste a solului și climei la stația d e c e r c e t a r e n u m ă r u l 3 p l a n t e l e cultivate cu metode biodinamice au fost de calitate mai slabă, decât cele produse în cele mai bune condiții cu metode chimice. În acele condiții, c a r e s e g ă s e s c l a s t a ț i a d e c e r c e t a r e numărul 3, trebuie schimbat nu numai sistemul de îngrășământ, dar unde este posibilă, și împrejurările solului. (Ceaușescu- Alexandru, 1981, p. 39-40.) 20 De ex. în creația lui Ángyán József cu titlul: Modelul agrar european, căutarea de drum maghiar și gospodărie a mediului. (2001). 21 Carte redactat de Ceaușescu-Alexandru, cu titlul: Producție agricolă și protecția mediului. (1981). 22 Ceaușescu – Alexandru (1981) citează acest exemplu..

47 Figura 7. Îmbunătățirea calități produselor agricole la efectul îngrășământelui (NPK) și gospodăriei biodinamică (BD) pe terenurile cu condiții diferite de sol și de climă (1 bun, 3 prost)
Sursă: Ceaușescu-Alexandru (1981), pp.39. Tabelul următor sintetizează caracteristicile, avantajele și dezavantajele producției intensive, respectiv cele două curente de producție biologică ca alternativa acestora. Tabel 2. CULTIVAREA PLANTELOR INTNESIVĂ Caracteristici: Produs Mare Asolament Puține plante Îngrășământ artificial Necesitate Îngrășământ organic Puțin Cultivarea solului Privotare adâncă Protecția plantelor Cu soluții sintetice szerekkel Combaterea buruienilor Chimical, mecanic mechanikai Recolta Posibilitate maximă ––––––––––––––––––––––––––––––
Nu este lipsă de substanță nutritivă Tarla Strat de sol cultivat adânc Specializare de grad înalt Utilizare minimă de timp de muncă Recoltă cea mia mare posibilă
––––––––––––––––––––––––––––––
1
2
3 BD BD NPK BD NPK NPK

48
Micșorarea fertilității solului, micșorarea materiilor organice Pericol de eroziune Însărăcinarea selectivă în floră și faună Micșorare de calitate de aliment
Sursă: Kismányoki Tamás (1995): Punctele critice a cultivării plantelor, p. 98. Tabel 3. CULTIVAREA PLANTELOR ALTERNATIVĂ Caracteristici DINAMIC BIOLOGIC DINAMIC BIOLOGIC-ORGANIC Produs Cantitate ce se poate atinge ecologic Asolament Multilateral Îngrășământ artificial Fără Fără solubil ușor Îngrășământ organic Compost Compost Cultivarea solului I Afânare adâncă, privotare de mică adâncime Protecția plantelor Fără soluții sintetice Combaterea buruienilor M e c a n i c e Recolta După condiții t
Creșterea continuă a fertilității solului prin biomasă crescândă Abundență mare în floră și faună Rest minim de substanță nutritivă și soluție, aliment sănătos Protecție, extindere de b i o t o p ––––––––––––––––––– ––––––––––––-
Sărăcie de substanță nutritivă temporară Recoltă medie mai redusă Utilizare mai mare de timp de muncă Sunt necesare prețuri mai mari de valorificare (sau subvenție statală) Sursă: Kismányoki Tamás (1995): Punctele critice a cultivării plantelor, p. 99. Despre metodele biologice aplicate în unele țări din Europa – Vest, Cabirol ș i Marouejouls ( 1 9 7 4 – 1 9 7 5 ) a u p u b l i c a t d a t e m a i n o i î n t r – u n s t u d iu destul de amplu, din care Ceaușescu- Alexandru( 1981) prezintă câteva date despre rezultatele de producție a cooperativei din Müller (Elveția), comparat cu cele atinse în unitățile – la același regiune – dar cu metoda intensivă, lucrând în concepție chimicale Tabel 4. și 5. ).

49 Tabel 4. Compararea rezultatelor de producție în fermele de tip chimical și biologic Producții medii Recoltă în cultură biologică în cultură intensivă Morcov, t/ha 50-55 35-40 Sfeclă, t/ha 60 35-40 Producție de lapte 4000-5000 3500 Sursă: Ceaușescu- Alexandru (1981), pp.48. Tabel 5. Formarea producției de lapte înainte și după trecere de la sistemul de gospodărie chimicală la sistemul biologic Indici analizate În 1953 (înainte de trecere) 1961-ben (după trecere ) Creșterea Producție de lapte, litru/vacă/an 3 319 4 625 39,3 Numărul vacilor pe 100 ha 89 122 37,1 Total producție de lapte összesen, liter/év 320 050 594 979 89,1 Sursă: Ceaușescu- Alexandru (1981), pp.48. Experimentele demonstrează efectele pozitive în spor de greutate și fertilitate la animalele alimentate cu furaje produse în sistem ecologic. În T a b e l u l 6 . s u n t e n u m e r a ț i n u m e l e cercetătorilor și rezultatele obținute. După cum se vede, analizele arată rezultate relative difuză, dar cumulând acestea, superioritatea calitativă a furajelor este destul convingător. (Frühwald, 2004)

50 Tabel 6. Speciile Cercetătorii Animalele alimentate cu furaj ecologic au arătat următoarele caracteristici: Șobolani McCarrison (1926) + Spor de greutate mai bună și șoareci Rowlands & Wilkinson (1930) + Spor de greutate mai bună S c h e u n e r t e t a l . ( 1 9 3 4 ) – V i a ț ă m a i s c u r t ă , s ă n ă t ate mai proastă M i l l e r & D e m a ( 1 9 5 8 ) 0 Nu este diferență în Spor de greutate, productivitate S c o t t e t a l . ( 1 9 6 0 ) Productivitate mai bună în cazul biofurajelor, stare de sănătate mai proastă în cazul furajelor mixte bio/chimical M c S h e e h y ( 1 9 7 7 ) 0 Nu este diferență în Spor de greutate N e u d e c k e r ( 1 9 8 7 ) , S – a m i c ș o r a t n a ș t e r i l e m o a r t e , avortul V e l i m i r o v e t a l . ( 1 9 9 2 ) Șobolani Hahn et al. (1971), Mai multe ovule, rată mai mare de producție, A e h n e l t & H a h n (1973,1978) S c h i m b ă r i h i s t o l o g i c e f a v o r a b i l e î n organele genitale feminine B r a m ( 1 9 7 4 ) , Alter(1978) 0 Nu sunt diferențe în producție, în funcționarea ovarului și uterului G o t t s c h e w s k i ( 1 9 7 5 ) Staiger (1986) M o r t a l i t a t e m a i p u ț i n e l a n o u – născuți Productivitatea pozitivă a fertilității pe termen lung ( analizând pe 3 generații) E d e l m ü l l e r ( 1 9 8 4 ) C r e ș t e r e a a ș t e p t a t a a d u r a t e i vieții Sursă: Frühwald Ferenc (2004), pp. 60.
Simplitatea procedurilor biologice, care în timp confirmă a fi economicoase, și care se bazează pe energie solară și resursele locale, și duc la creșterea fertilității solului, și la producție mare și echilibrată. La acestea se atașează încă și faptul , că sunt mai puține adversitate de vreme, deoarece solurile tratate cu metode biologice necesită mult mai puține apă de stropit, chiar și în timpul secetei. (Ceaușescu- Alexandru, 1981, p. 48.)

51 Dacă luăm în considerare acel efort, ce se depune pentru remedierea distrugerilor provocate de sistemul de biogospodărie la nivelul fiecărei nivel a biosferei, precum și importanța alimentelor provenite din agricultură biologică; dacă luăm în considerare și faptul că unele “produse secundare” agricole în caz de criză energetică pot fi folosite pe mai multe fronturi, atunci în compararea de perspectivă putem c o n s t a t a , c ă d i n d o u ă s i s t e m e d e agricultură, gospodăria ecologică corespundă pentru principiul de bază de gospodărie de avea în vedere în viitor. Sistemul de biogospodărie slujește ca soluție – indicat și în cadrul modelului agrar23 – la acele aspirație, că agricultura trebuie adusă în c o n c o r d a n ț ă c u l e g i l e n a t u r i i . T o t o d a t ă aplicarea gospodărie ecologice nu accentuează mai departe poluarea mondială cât mai mare și efectul distrugător a agriculturii intensivă – multilaterală, pe care au fost urmate și urmăresc cât mai mare pagube și cheltuieli. Mai de grabă ar putea fi leac pentru aceste probleme. De fapt poate servi și ca un mijloc a modelului agrar european. Cerința consumatorilor ca să ajungă la aliment de bună calitate, va fi satisfăcut prin oferta bio -produselor cultivate prin bio – producție. C r i z a e n e r g e t i c ă a m i n t i t ă l a c o n f e r i n ț a m o n d i a l ă de protecția mediului, epuizarea continue a purtătorilor de energie nu înseamnă pericol pentru biogospodărie. Deoarece nu depinde de folosirea acestora, chiar în cazul bioproprietăților mai mici se poate efectua și cu forță animală sau umană operațiile de gospodărie ecologică. Se poate atașa aici acel scop a dezvoltării regionale, care menține pe loc populația rurală, asigurând lor preocupare . Biogospodăria necesită forță de muncă surplus, ca gospodăria intensivă mecanizată, de acea ar pute a fi mijlocul dezvoltării regionale dea lungul funcției sale sociale sau economice. Pe de altă parte biogospodăria poate asigura funcție ecologică a dezvoltării regionale, deoarece ajută protecția, îngrijirea, menținerea a peisajului rural, a ecosistemelor, care trăiesc în peisaj. 23 Vezi de ec. pe Ángyán József în lucrarea cu titlul: Modelul agrar european, căutare de drum maghiar și gospodăria mediuluit (2001).

52 Concluziile subcapitolelor anterioare demonstrează, că bioagricultura poate fi mijlocul dezvoltării rurale și parte integrată a modelului agricol european. Iar capitolul 4.2. descrie, că practica dezvoltării rurale trebuie să se realizeze l a n i v e l u l r e g i u n i l o r m i c i . I a r C S A e s t e metoda, care menține a comunitatea vie pe baza agriculturii.Aceste trei afirmații cum se leagă, totodată, Comitetul Special Agrar cum se leagă de bioagricultură și la principiile politici rurale, va fi clarificat în detaliat în următoarele capitole. Sistemul de Comitetul Special Agrar (CSA) a luat ființă în baza faptului, că producătorii și consumatorii au descoperit, că interesele pot fi validate reciproc și nu au efect unul împotriva altuia. Interesul producătorului este existență stabilă, interesul consumatorului este alimentul în siguranță și interesul pentru amândoi este menținerea producției biologice, a frumuseții, a stadiului sănătos a mediului. Avantajul sistemului în continuare este, că se creează o comunitate mică și deschisă, care este solul bun a substanței nutritivă pentru desăvârșirea relațiilor uman, de comunitate. Sintetizând deci avantajele sistemului CSA sunt următoarele.24
• Confirmare de la cumpărători direcți • Relații bune cu cumpărători • Producția solului nu se înrăutățește, ci se îmbunătățește • Anunț direct • Piață constantă • Existență mai sigură
• Legume ”de casă” proaspătă, gustoasă, sănătoasă • Calitate de produs garantat • Activitate în grup cu membri comunități • Relație cu pământul, cu mediul 24 Sursă: http://www.nyitottkert.hu/csa.htm

53
• Banii rămân în comunitate • Ape mai curate, sol mai fertile • Mediu mai sănătos, mai curat, fără chimicale • Relații umane prietenești în comunitățile locale • Armonie cu mediul
• Mai puține reziduuri • Peisaj mai frumos • Armonie cu oameni Pentru funcționarea sistemului este un exemplu bun grupul CSA, care funcționează din 1998 la
în cadrulNyitott Kert Alapítvány (Fundația Grădină Deschisă). Această fundație cultivă pe o suprafață de 2 ha legume cu metode organice și biodinamice. La începutul sezonului membri grupului de cumpărare a n u n ț ă n e c e s a r u l d e l e g u m e a n u a l ă către producător. Pe acestea va cultiva în cursul anului producătorul. Cumpărătorii promit, că din săptămână în săptămână vor prelua produsele realizate – la un preț fix pe săptămână stabilit la începutul sezonului. Producătorul pentru aceasta din săptămână în săptămână va pune la dispoziția membri grupului câte o cutie de legume, cutii, care sunt pline cu legume proaspete, coapte și foarte gustoase. Comunicație între membri grupului în cursul anului este continuu. Producătorul informează continuu despre activitate, despre succesele și problemele grădini în buletinul informativ CSA, care apare regulată. Buletinul informativ totodată mai conține și sfaturi și rețete pentru prelucrarea legumelor, care are mare succes la cumpărători. Iar chestionarele completate de către cumpărători dau informații utile pentru producător despre faptul, cum s-ar putea îmbunătății activitatea. În cursul anului grupul efectuează mai multe activități în comun, așa de exemplu în cadrul „Serbătorii recoltei” membri familiilor din grup au putut întâlni, lucra, juca și discuta.

54 În România –ca și în Europa – agricultura biologică s-a răspândit prima dată în sectorul privat, de fapt această sferă a promovat și a sprijinit prima dată, fără contribuția organelor de stat. În această direcția primul pas s-a făcut în 1997, când s-a înființa Asociația Bioterra cu sediul la Cluj Napoca, Asociația Agriculturilor Biologic din România. (Nedita et al., 2005). D u p ă 1 9 9 7 a l u a t f i i n ț ă ș i o a l t ă o r g a n i z a ț i e , A g ro-ecologia. Cornel-Albert, 2004, p. 7.) În dezvoltarea agriculturii ecologice a însemnat un alt pas fondarea în 1999 a revistei Revista Agriculturilor Biologici. Reglementarea juridică a producției ecologice în România a început în anii 2000 cu apariția primului document juridic a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2000. Totodată a luat naștere oficiul teritorial de specialitate cu funcționarea în cadrul , Ministerului Agriculturii (Alimentației și Pădurilor), Autoritatea Națională a Produselor Ecologice (ANPE)25. (Nedita et al., 2005). T o t î n 2 0 0 0 a a p r o b a t M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i f uncționare a 7 organizații străine de control și de clasificare. Începând din anul 2000 agricultura biologică devine una din sectoarele cele mai dinamice. În cadrul negocierilor de aderare a României la UE figura în capitolul „7. Agricultură”. (Cornel-Albert, 2004, 8-10o.) A c e a s t a e s t e c o m p l e t a t d e o a l t ă p ă r e r e , d u p ă c a r e practicarea agriculturii biologice în statele UE în primul rând este o decizie politică, adică s-a întâmplat în slujba menținerii mediului. (Berca-Aldescu-Tănase, 2003, p. 5.
În cadrul armonizării juridice în Uniunea Europeană România a preluat reglementarea 2092/91/CEE cu privire la produsele biologice și reglementarea 1804/99/CEE cu privire la creșterea animalelor biologice. (Berca-Aldescu-Tănase, 2003, p. 5.) Așa cum am mai amintit anterior, prima norma juridică a apărut în 2000. Aceasta este Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2000, care se ocupă cu organizarea producției biologice și cu condițiile desfacerii produselor biologice, care a fost aprobat cu Legea 38/2001. Prevederile legii 25 Autoritatea Națională a Produselor Ecologice – ANPE

55 dezbate următoarele domenii: cercul aplicării, definiții de noțiuni, organul răspunzător de agricultura ecologică, regulile generale și principiile de bază a agriculturii biologice – ca de ex. perioada de tranziție, etichetarea, sistemul de c o n t r o l ș i d e c l a s i f i c a r e , i m p o r t – e x p o r t , precum și problema sancțiunii. (Ghid legislativ, 2004). Hotărârea Guvernului nr. 917/2001 a luat naștere pentru aprobarea normelor de aplicare a normelor metodologice juridice nr. 34/2000. Această h o t ă r â r e c u p r i n d e m a i d e t a l i a t prevederile și principiile de bază cu privire la cultivarea plantelor – și creșterea animalelor biologice, precum și lista produselor aplicabile în agricultura biologică și lista materiilor de bază și a procedurilor, care se poate folosi la producerea alimentelor ecologice. O r d i n u l n r . 4 1 7 / 2 0 0 2 ș i 1 1 0 / 2 0 0 2 p r i v i n d e t i c h e t a rea produselor de aliment ecologic – este un ordin comun al Ministerului Agriculturii și D i r e c ț i u n i i O f i c i u l u i N a ț i o n a l ă p e n t r u Protecția Consumatorului. O altă normă juridică este ordinul ministerului nr. 70/2002 despre formarea Comisiei de Coordonare de Producție Ecologică, care prevede sfera de acțiune a comisiei privind dezvoltarea agriculturii biologice r o m â n e ș t i ș i e l a b o r a r e a u n u i p r o g r a m dezvoltarea pe mai mulți ani. M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i a a p r o b a t c o n d i ț i i l e d e acreditare a organizațiilor de control și de clasificare cu ordinul nr. 527/2003. Acest ordin f a c e r e f e r i r e l a s i s t e m u l d e e v i d e n ț ă a producătorilor biologici, la organizarea controlului, la sarcini. Tot în acest an a apărut ordinul ministerului nr. 721/2003, care se referă la regulile de import și de export a producătorilor biologici, respect obligațiile importatorilor precum și înșiră țările al treilea de pe lista Comisiei europene. (Căpîlnean, 2004, p. 3.) Au mai apărut în continuare și alte norme juridice despre sprijinirea agriculturii biologice în cursul anului 2002, 2003 ș 2005 acestea vor fi prezentate în următorul subcapitol.
Consilierul român al Autorității Naționale de Agricultură Ecologică – Teodora Aldescu – a declarat într-un interviu în anul 2003 că există o hotărâre guvernamentală (1588/2002), după care sunt sprijiniți semințele folosite în producție biologică, totodată hotărârea completează formarea societăților de agricultură biologică. Iar u n a l t o r d i n a l g u v e r n u l u i ( 1 5 1 8 / 2 0 0 2 ) sprijină exportul de comercializare a produselor clasificate a fi ecologice. (Băsoiu, 2003). Î n R o m â n i a c u l t u r a b i o l o g i c ă , p r o d u c ț i a d e m ă r f u r i p r i m a d a t ă a f o s t s u s ț i n u t d i n bugetul Ministerului Agriculturii în anul 2004. Pentru cultura plantelor (grâu,

56 legume/păstăioase și fructele) s-a prevăzut suma de 21 miliard de lei vechi26, iar pentru carne vie de porci și de vaci și producția de ouă cca. 5 miliard de lei vechi. (ROMPRES, 2005). De fapt prin hotărârea guvernului nr. 1593/2003 , care a aprobat nivelul de sprijin pentru anul 2004 pentru creșterea numărului efectivelor de animale, a primit subvenționare producția de carne biologică (viței, porci, pui grilă) și producția de ouă biologică. Subvenția acordată ldupă produsele de carne biologică, deci pentru animalele sacrificate la abatoare cu clasificarea biologică – la speciile amintite – era mai mare de 2000 lei (vechi)/kg, decât la cele, care nu erau produse biologice. Producători au primit subvenția de 1000 lei (vechi)/buc la ouăle clasificate a fi biologici. După Margareta Chiș aceste subvenții au fost ridicate, pentru că în România sunt date condițiile favorabile de dezvoltare și există posibilitate reală pentru valorificarea produselor biologice pe piațele externe. În concluzie, a căpătat o importanță mai mare calitatea produselor. (Chiș, 2004, p.16.) Subvențiile date pentru producția biologică în anul 2 0 0 5 a u f o s t e x t i n s e ș i l a c u l t u r a d e însămânțare de floarea soarelui și la legumele de câmpie. Nivelul acestor subvenții au fost stabilite prin hotărârea Guvernului nr. 102/2005. Sumele conform hotărârii nr. 102/2005 pentru animalele clasificate a fi ecologică sunt următoarele: (ROMPRES, 2005) – pentru carne de vițel cu minim de 450 kg/capete 7000 lei vechi/kg; – pentru carne de porci de 90-110 kg/capete 14000 lei vechi/kg; – pentru carene de păsări 9000 lei vechi/kg; – pentru ouă 1000 lei vechi/bucăți; Ordinul mai vechi –este ordinul cu nr. 1853/2005, care se referă la sprijinirea sectorului de creștere a animalelor biologici. În legătură cu aceasta menționăm, că sprijinirea se poate solicita după efectivele luate în evidență națională („marcate la urechi”) și care au clasificarea ecologică. După ordin sunt valabile următoarele subvenții și principii: – în cazul laptelui vacilor fecundate artificial sau de tauri autorizați subvenția este 200 RON/capete (2 000 000 ROL/capete27), aceasta este mai mare, decât ce s-ar cuveni după vacile crescute în sistemul tradițional; – în cazul animalelor luat în evidența agricolă până la 31.12.2005. pentru oi și capre este de (min. 50 oaie sau 10 capră) 30 RON/capete (300 000 ROL/capete); – după porci de greutate de 90-120 kg, după porci provenite de la unități autorizate de medicul veterinar, 140 RON/capete (1 400 000 ROL/capete) de subvenție poate fi solicitată , dacă animalul sacrificat după sistemul de clasare EUROP aparține categoriei de calitate de E 26Deși în anul 2004 exista denumirea de „lei”, începând cu 1 iulie 2005 s-a întrodus noul lei (RON) românesc, iar vechiul lei era ROL, 1 RON = 10000 ROL. 27 În paranteză este trecută valoare în lei vechi (ROL).

57 sau U; nu sunt subvenționate cele de categoriile de c a l i t a t e : R , O , P , r e s p e c t i v p o r c i i d e import; – în apicultură subvenția este de 20 RON/familie (200 000 ROL/familie), cu condiția valorificării de 10 kg de miere pentru prelucrători autorizați pe 2006 în cazul fiecărui familii de albine. În baza reglementării nr. 1853/2005 nu primește sprijin carnea de păsări și produsul de ouă clasificate a fi ecologică. După părerea redacției Bioterra28 o r d i n u l n r . 1 8 5 3 / 2 0 0 5 n u corespunde nici pe aproape speranțelor producătorilor biologici și satisface în mică măsură cerințele de dezvoltarea reală a creșterii animalelor biologice. (Man, 2006). La sprijinirea agriculturii ecologice în principiu erau posibilități și din fonduri UE. Se poate aminti programul SAPARD din România care a pronit destul de târziu în anul 2002, cel mai adecvat ere măsura 3.3. Pentru pornirea oficială a acesteia trebuia așteptat destul de mult. Măsura 3.3. a avut menirea de a sprijini „aplicarea s i s t e m u l u i d e p r o d u c ț i e a g r i c o l ă , c a r e țintește protecția mediului și menținerea peisajului”. În baza anunțului de pe pagina – web a Ministerului Agriculturii29 Agenția Sapard30 (APDRP) încă deja de la 23 martie 2005 a primit cereri de cerință preventivă în scopul controlului funcționării, ca forma și documentația să fie fără greșeli la pornirea oficială a măsurii. Începând de la 20 aprilie 2006 Uniunea Europeană a predat managementul financiar în cazul a patru măsuri noi la APDR (Asociația Parteneri în Dezvoltare – România). Iar din luna mai, anul 2006 se poate preda pachetul de concurs pentru măsura de „agro – mediu” 3.3. D e n u m i r e a i n t e g r a l ă a m ă s u r i i 3 . 3 . e s t e : M e t o d e d e p r o d u c ț i e a g r i c o l e c u s c o p u l protecției mediului și mențineri peisajului” și se poate concura la 3 activități: A. menținerea solului și apărarea împotriva eroziunii solului, B. menținerea diversității biologice prin metode agrare tradiționale, C. agricultură ecologică. Plata subvențiilor se va efectua în baza contractului de 5 ani încheiat între gospodari și Agenția Sapard. Subvenția Sapard în domeniul agriculturii ecologice d e f a p t s e p o a t e s o l i c i t a l a d o u ă activități: în cazul trecerii la agricultura biologică sau la menținerea procedurilor de producție biologice existente. Subvenția se poate solicita deocamdată în 5 județe din România, și anume pentru: Suceava, Galați, Arad, Timiș și Călărași. Județele amintite au condiții bune 28 Lucrătorii redacției Bioterra sunt specialiști recunoscuți, care au un rol determinant în formarea agriculturii biologice românești. (vezi: capitolul cu titlul „Presa de specialitate”). 29 http://www.mapam.ro/pages/view_presa.php?id=2033&lang=2 (27-04-2006) 30 La data de 27.febr.2006. s-a schimbat denumirea Agenției Sapard, azi este: a Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP).

58 pentru practicarea agriculturii atât din punct de vedere a tipul solului cât și din punct de vedere condițiilor de climă. Dar trebuie menționat faptul că sunt foarte multe județe care au condiții mult mai favorabile pentru agricultura biologică ex. creșterea animalelor, plante medicinale. Totodată plata Sapard se extinde doar la cercul de unele culturi, deoarece se referă la plante, care sunt considerate de importanță economică și cu potențial bun de piață: (Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit România, 2006) – legume – fructe – plante de aromă – și medicinale – plante furajere (ovăz) – pășuni naturali. Tabelul cuprinde suprafețele cele mai mari de subvenționat referitor la ratele anuale la diferite grupuri de plante precum și cu privire la unele culturi.
: Ratele de achitat și mărimea suprafețelor, care se pot sprijini C u l t u r a R a t a d e a c h i t a t M ă r i m e a suprafeței C1 Legume 329 EURO/ha/an – tranziție 273 EURO/ha/an – clasificat 0.1– 1 ha C2 Fructe 320 EURO/ha/an – tranziție 181 EURO/ha/an – clasificat 1– 10 ha C3 Plante de aromă – și medicinale 287 EURO/ha/an – tranziție 190 EURO/ha/an – clasificat 0.1 – 2 ha C4 Plante furajere (ovăz) 123 EURO/ha/an – tranziție 92 EURO/ha/an – clasificat 0.5 – 10 ha C5 Pășuni naturali. 35 EURO/ha/an – tranziție 28 EURO/ha/an – clasificat 2 – 30 ha Sursă: APDRP –
Subvenția ce se poate solicita în cadrul măsurii 3.3. Sapard înscris pentru agricultura biologică nu se poate numi a fi integrală, deoarece nu cuprinde creșterea animalelor, nu se poate solicita în toate regiunile din România, este i m p o r t a n t s ă m e n ț i o n ă m c ă s u n t f o a r t e multe județe montane unde creșterea animalelor are o importanță foarte mare, este foarte ciudat că acest sector nici nu apare în cercul celor subvenționate. Deci de exemplu pe regiuni muntoase sau pe terenurile, care au potențial de producție reduse nu este sprijinită agricultura ecologică, deși agricultura biologică se poate desfășura pe orice condiție de teren alegând

59 culturi corespunzător condițiilor și aplicând în practică agricolă corespunzător locului respectiv (ex. Elveția, Austria). După aderarea la UE s-a deschis un nou capitol pentru agricultura biologică. „Producătorii ecologici vor putea beneficia de sprijin financiar în limita sumei de 225 de milioane de euro, bani acordați din fonduri europene pentru dezvoltare rurala pentru perioada 2007-2013, potrivit Programului Național pentru Dezvoltare Rurala (PNDR). Numai că producătorii ecologici pot accesa aceste fonduri doar după aprobarea PNDR de către Comisia Europeana. Adică, cel mai devreme în anul viitor. Pentru perioada 2007-2013, finanțarea pentru dezvoltare rurala se realizează atât din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), cât și din bugetul național. Cu toate problemele reclamate de producători, potrivit estimărilor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ( MADR), agricultura ecologica va urma trendul ascendent din ultimii doi ani, iar pana in 2013 vom reuși să ajungem din urma statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, dacă în 2006, suprafața de teren cultivata "ecologic" a fost de 143.000 de hectare, cu 33.600 hectare mai mult față de 2005, pentru acest an specialiștii din MADR estimează realizarea unei suprafețe de 200.000 hectare. "În Uniunea Europeană, ponderea suprafeței de culturi ecologice din suprafața totală este, în medie, de 4%. Noi estimăm că vom ajunge în acest an la 1,31% din suprafața totală și la 5% până în 2013", a declarat consilierul în cadrul MADR, Teodora Aldescu. Numai 3.600 de producători înregistrați anul acesta. In 2007, piața produselor ecologice este preconizată la 2,5 milioane euro, cu un milion de euro mai mult decât în 2006. " Î n f i g u r i l e u r m ă t o a r e v o m s t u d i a e v o l u ț i a s u p r a f a țelor în agricultura ecologică și evoluția efectivelor de animale în agricultura ecologică

60 Figura 8: Evoluția suprafațelor în agricultura ecologică
020406080100120140160
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Suprafațatotală 1000haSursă: MAPAM (2007) Figura 9: Evoluția efectivelor de animale în agricultura ecologică
0100002000030000400005000060000700008000090000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Vaci lapte, cap
Ovine și caprine, cap
Găini ouătoare, cap Sursă: MAPAM (2007)

61 Figura.10: Evoluția producțiilor in agricultura ecologică
020000400006000080000100000120000140000160000180000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Cantitate totalăvegetal d.c, toSursă: MAPAM (2007)
Figura 11: Evoluția producțiilor in agricultura ecologică (animale)
020000400006000080000100000120000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Lapte de vacă,hl
Lapte oaie șicapră, hl
Ouă, mii. buc Sursă: MAPAM (2007) L u â n d î n c o n s i d e r a r e a c e s t e a a m a j u n s l a c o n c l u z i a că, politica de sprijin statului român orientat spre agricultura biologică este fundamentare a pieții și nu protecția, menținerea mediului este scopul principal, deoarece sprijină prin plăți împrejurările, care aduc randament mai mare, aceasta este de înțeles unilateral că este de orientarea de profit. Pe de altă parte,

62 această politică nu are în vedere echilibrul regiunilor rurale sau menținerea populației în regiunile cu potențial mai mic, diversificarea posibilităților de realizare de câștig, deoarece trecerea la agricultură biologică s-ar putea a avea asemenea efect. ???? Î n a c e s t c a p i t o l v o m s t u d i a c u m f u n c ț i o n e a z ă o f e rmă organică în România. F e r m a o r g a n i c ă E c o l a n d S r l s e s i t u e a z ă î n c o m u n a Salard, sat Sântumrea, în județul Bihor la 23 km de Oradea, unde 30% din populație lucrează în agricultură. Agricultura ecologică se desfășoară pe 200 de hectare. În prezent în județul Bihor sunt ferme organice pe un teritoriu de 3000 de hectare. P r o p r i e t a r u l f i r m e i E c o l a n d e s t e N a g y M i k l o s , u n fermier organic, cine a participat la un curs de instruire din Elveția, pe o perioadă de 3 luni, în anul 1993. Când s-a întors în România a decis să înființeze o afacere cu o fermă organică. Decizia lui a fost întărită de cazul unui băiat, care a suferit un accident. Băiatul din greșeală a băut o soluție chimică, iar după această întâmplare, fermierul a decis înființarea unei ferme organice, unde nu vor fi folosite pesticide și chimicale. M o t o u l l u i a d e v e n i t : „ N u m a i d e l a p ă m â n t s ă n ă t o s avem roade sănătoase și de la roade sănătoase avem oameni sănătoși.” Fermierul a declarat, că a fost foarte greu pornirea fermei organice. Munca a început în 1999, când majoritatea fermierilor nu aveau mașini de agricultură. El a închiriat mașina de semănat de la alți fermier. Pământul a fost lucrat cu cai. S-a arat cu cai, si majoritatea volumului de muncă era muncă manuală, în proporție mult mai mare decât munca asistată de mașini. La început fermierul nu avea profit dar apoi acest lucru s-a schimbat, după o muncă conștiincioasă. În anul 2000 fermierul a solicitat un grant SAPARD și a primit fonduri pentru procurarea mașinilor agricole, ca de exemplu tractor si mașină de secerat. Valoarea lor totală fiind de 45700 euro. 45% din cei 45700 euro a fost plătit de fermier, adică suma de 2565 euro. Această sumă de 2656 euro a fost împrumutată de la RomCom, o bancă de împrumuturi care lucrează cu fonduri din Elveția. Acest împrumut a fost rambursat fără dobândă, dar a fost reținut 2% pentru operațiuni bancare. Valoarea totală a fost plătită în 2004.

63 Ferma a devenit o fermă organică sub denumirea Ecoinspect Srl. în 2003. Fermierul a declarat că pentru a deveni un agricultor organic trebuie să satisfaci cerințele sistemului de certificare organică. Cerințele impuse: 2 ani de așteptare în timp ce asociația auditorilor face control, sămânța se poate cumpăra doar de la ferme organice, auditate prealabil, folosirea pesticidelor, îngrășămintelor și a ierbicidelor este interzisă, un minim de 5 ani rotație al culturilor este necesară, În cazul în care ferma nu satisface aceste cerințe, se anulează certificatul de fermă organică. După ce agricultorul a început producția a întâmpinat probleme de marketing datorită faptului că nu a existat echilibru între cererea și aprovizionarea cu produse agricole. Asociația Bioterra, fondată în anul 1997 cu 27 membri, din care doi au luat parte la un curs de formare profesională din Elveția, încearcă rezolvarea acestor probleme de marketing. Nagy Miklos este de asemenea președintele Asociației de Agricultură Organică din România. Asociația are un rol foarte important în agricultura organică, ține împreună agricultorii organici. Agricultorul a afirmat că în momentul în care și-a început munca, nu a luat în considerare aprovizionarea pieței. Problema era că agricultorul a plantat ceea ce a gândit el, dar recolta nu a putut fi vândută. Astfel metoda de cultivare nu a fost eficientă. În consecință, un membru al asociației Bioterra a organizat o conferință unde producătorii, prelucrătorii și exportatorii au participat și au semnat contracte. Astfel producătorii au luat la cunoștință care dintre plante și produse pot fi în mod sigur vândute. În procesul de tranziție a agriculturii române ar fi o soluție bună alternativă pentru agricultori de a adera la Asociația Bioterra. Asociația organizează programe de training, unde agricultorii își pot îmbunătăți cunoștințele legate de productivitate.

64 . În prezent o suprafață de 70 ha este cultivată. Agricultorul a afirmat că este foarte dificil cultivarea a 70 hectare din cauza obiceiurilor de divizare a pământurilor între membrii familiei. Acest lucru înseamnă că teritoriul este divizat conform numărului de copii din familie. Astfel proprietatea este divizată în parcele pentru fiecare copil în parte, spre deosebire de teritoriile din străinătate unde proprietățile nu sunt divizate, teritoriul este cultivat de un singur copil din familie. Ferma organică s-a specializat la producerea cerealelor (grâu, porumb, floarea soarelui, orez, chimen), iar pe lângă acestea agricultorul are o moară de apă. Partea următoare a capitolului prezintă modul în care teritoriul agricol este cultivat și tehnologiile utilizate.
Agricultorul cultivă grâu, porumb, floarea soarelui, orz, chimen, iar teritoriul cultivat este prezentat în tabelul:
. : Teritoriul și întinderea planului de cultivare
21 4.5
16 4
4 0.5
14 1.84
10 2.5
5
Întinderea planului de cultivare în anul 2005 Fermierul a spus că a trebuit să schimbe rotația proporției parcelelor, deoarece rotația este nucleul fermelor organice. În mod teoretic a încercat să utilizeze următoarea rotație de produse de 5 ani. În fiecare an agricultorul plantează diferite cereale și diferite plante în teritorii variate. În anul analizat (2005) agricultorul a plantat grâu, porumb, chimen, orz și floarea soarelui. Anul acesta a plantat lucernă, mazăre, fasole, floarea soarelui și grâu. Lucerna este o plantă foarte importantă în procesul d e c u l t i v a r e o rg a n i c ă a p l a n t e l o r , deoarece ajută la reducerea nivelului de nitrogen în pământ.

65
În zilele noastre 75% din munca prestată este făcută prin mașini, dar 25 % este muncă manuală. Utilizarea forței de muncă manuale este destul de răspândită în special în perioada de plantare și culegere.
Utilizarea fertilizatorilor nu este permisă în agricultura organică; agricultorul poate utiliza doar îngrășământ natural. Agricultorul în cauză a utilizat o cantitate mare de îngrășământ verde, lichid și îngrășământ cu bacterie. Pământurile au un dozaj de îngrășământ de 25 de tone în fiecare 5 ani sau 5 tone de îngrășământ pe an. Agricultorul utilizează preparate speciale care cresc productivitatea îngrășământului. Scopul propus de agricultor este de a mări utilizarea îngrășământului de la 5 tone la 9 tone pe an, deoarece utilizarea mai răspândită de îngrășământ crește profitabilitatea.
Controlul de buruiană este una dintre elementele cele mai critice ale producției organice. Ferma Ecoland Srl. utilizează o mașină specială de control de buruiană. Conform agricultorului cea mai răspândită buruiană este buruiana verde. Agricultorul utilizează următoarea strategie pentru controlul buruienilor: • Protejarea cerealelor și a celorlalte sămânțe de sămânța buruienilor. Metoda utilizată cel mai des de agricultor este mașina de control al buruienilor. Protecția de insecte a fost o provocare destul de mare pentru agricultor. A participat la un bio-curs, unde a învățat câteva tactici de protecție împotriva insectelor. Agricultorul mi-a spus câteva tactici cum ar fi capcane cu sexferonom și plantarea cu Novodor .

66 . În viitor pentru dezvoltare, fermierul trebuie să investească în următoarele elemente: • Echipament de măturător • Șeptel • Procesarea recoltei • Dezvoltarea agro – turismului în cadrul fermei Deoarece clima din țară este continentală, câteodată devine foarte uscat. Agricultorul crește cereale pe un teren mai mare și în sezonul uscat ar trebui să utilizeze măturătorul, dar momentan nu dispune de un astfel de echipament, dar în viitor aș dori să achiziționeze unul. Conform celor spuse de agricultor, managementul de îngrășământ este foarte dificil. În opinia lui în cazul în care va începe creșterea de animale, problema îngrășământului va fi micșorată. Iar pe lângă acesta, agricultorul în cauză aș dori să producă pentru el carne și produse de cereale și de a moderniza moara de apă, acesta din urmă fiind foarte veche. Agricultorul are încă un plan de investiții mai mare, astfel de a dezvolta agro – turismul pe fermă, unde își va putea vinde produsele sale. Piața produselor organice nu este încă destul de dezvoltată. Obiectivul principal al agricultorilor organici este de a dezvolta piața produselor organice în țară, iar apoi de a extinde relațiile peste hotare. Astfel au înființat Asociația Bioterra. Asociația organizează anual conferințe pentru producători, prelucrători și vânzători cu scopul de a întări relația existentă între prelucrători și consumatori. Acesta este una dintre activitățile strategice de marketing al Asociației. Ecoland Srl. participă la conferințe unde relațiile de afaceri cu consumatori au fost deja dezvoltate. Primăvara, când agricultorii încep munca știu deja cine va fi cumpărătorul produselor lor Acesta este perioada de supraviețuire al fermei organice. Agricultorul a afirmat că recolta de produse organice este mai mică cu 35% decât produsele convenționale, dar prețul produselor organice este cu mult mai mare față de prețul celor convenționale.

67 Tabelul de mai jos prezintă structura de preț a cerealelor organice.
. Prețul cerealelor organice P r e ț u l d e p i a ț ă P r e ț u l r e a l Grâu 6,2 6,2 Porumb 5,2 5,2 Chimen 2 2 Orz 4 4 Floarea soarelui 5 5 Prețul cerealelor organice în 2005 Când producătorul și cumpărătorul au semnat contractul cu agricultorul, au ajuns deja la un acord legat de preț și cantitate. În cazul în care agricultorul nu produce cantitatea convenită, aceștia vor colabora cu alți agricultori organici care vor completa surplusul. Cumpărătorii cei mai importanți al produselor organice sunt consumatorii din țară și alți agricultori organici care lucrează cu șeptel organic, iar pe lângă acestea proprietarii de mori și mori de ciocan. Costul serviciilor este constituită din arat, semănat, triere, lucratul cu plugul. Costul serviciilor depinde de frecvența acestor operațiuni într-un interval de un an. Aceste operațiuni sunt efectuate o dată sau de două ori pe an. Aratul se poate desfășura și de patru ori pe an, cultivatul de două ori pe an și celelalte activități descrise se fac odată pe an. La fermă lucrează trei persoane dintre care doi sunt membrii familiei, iar numai al treilea este angajatul firmei. Salariile celor care lucrează la firmă sunt cuprinse în tabelul 10.
. Salariile personalului P e l u n ă P e a n N u m ă r d e persoane Total Euro pe lună Fermierul, familia 600 7200 2 14400 166,6 Salariatul 600 7200 1 7200 166,6

Salariile plătite în 2005 Aceste sume includ toate taxele aferente. Ecoland SRL nu are costuri de depozitare pentru că producția se realizează în momentul recoltării produselor, care au o piață de desfacere directă (cu contracte dinainte făcute). Deci se știe dinainte cine va fi cumpărătorul producătorul fiind scutit de costurile aferent eventualei depozitări.

68 Fermierul estimează că costul de producție pe un hectar este de 1150 mii RON (319EUR). Această sumă include munca, manevrele necesare, aratul, costul combustibilului, costurile de management (ex. telefon), deci toate costurile cu excepția salariilor. Calcul sa făcut la cursul valutar de : 1 ROL=35,539 E U R ș i 3 6 0 0 R O L = 1 E U R (2005) Trebuie să mai adăugăm și veniturile realizate de fermă. Ferma beneficiază de subvenții guvernamentale pentru a putea cumpăra echipament, mașini pentru producție. (a se vedea tabelul 11. ) Mărimea fermei este de 70 hectare, care valorează 35,290.2 Euro, desigur această valoare crește anual. Valoarea totală a echipamentelor, mașinilor folosite este de 57,476 Euro.
. Valoarea utilajelor în 2005
. Amortizarea utilajelor M e d i a p e a n V a l o a r e a d e pornire % Valoare-(EUR) 2005 Valoarea finală (EUR) 2006 Utilaje 45700 9% 4113 41587 Invesiții noi 11776 9% 1059 10717
Se poate observa din tabelul 13. că afacerea cea mai profitabilă a fost cu grâu, ceea ce a adus 49,53% din profitul global, debitul chimenului este mică. Aceasta se datorează faptului că acesta a fost primul an în care agricultorul a semănat chimen în urma cererii în acest sens a cumpărătorului. Fermierul ar dori să crească cantitatea producției de chimen, dar mai întâi ar trebui să studieze caracteristicile acestei plante.
Tractor 15.500 Stropitorul 9.000 Mașina de secerat 30.200 Mașina de plantat 1.500 Plug 1 388 Valoarea totală a mașinăriei

69
. Profitul global al producției de cereale (Ecoland Srl.) Venit/kg/ha Ha Total producție Bilanț/ stock Vânzare/kg Preț unitar/kg Profit global (RON) Grâu 4500 22 99000 400 kg 98600
61132 Porumb 4000 17 68000 300 kg 67700
35204 Floarea soarelui 2500 19 47500 212.5 kg 47287.5
23643,75 Chimen 600 4 2400 100 kg 2300
460 Orz 2100 8 16800 287,5 kg 16512.5
6605 Total

(Profitul global de mai sus nu conține costurile aferente vânzării cerealelor) Profitul net nu este foarte mare (vezi tabelul 14. ), dar agricultorul zice că este satisfăcut cu aceste rezultate, deși ar vrea să îmbunătățească producția și să crească mărimea teritoriului. Dacă fermierul va începe să crească numărul animalelor atunci calitatea pământului va fi mai bună, astfel încât va putea să crească producția Rezultatele economice arată că fermele ecologice din România pot funcționa și produce cu ajutorul guvernului prin împrumuturile acordate. În acest mod pot fi competitivi pe piață prin produse competitive. Fermierul este foarte optimist și o persoană foarte a c t i v ă , e l c r e d e î n d e z v o l t a r e a fermelor ecologice în România.
. Contul de profit și pierdere (Ecoland Srl.) Profit Global 35290.2 EUR Salarii 6000 EUR Amortizare 5172EUR Costul muncii pe 70 hectare 22361,1 EUR
Profitul net înainte de plata impozitelor 1757 EUR Taxe (27%) 474,39 EUR Profit net
Contul de profit și pierderi în 2005

70 P r i n d i s c u t a r e a p r o b l e m e l o r a g r i c u l t u r i i b i o l o g i c e, a dezvoltării rurale, precum și noțiunile agriculturii durabile, analiza principiilor fundamentale a celor trei, apoi prin prisma modelului agrar european, prin caracteristicile agriculturii biologice și a agriculturii intensive balansând avantajele și dezavantajele acestora, am ajuns la următoarele concluzii. În primul rând, am analizat agricultura biologică în cadrul noțiuni agriculturii durabile și am ajuns la concluzia că caracteristicile agriculturii biologice din capitolul 2.2. și 2.3. discutate și apoi citate, corespund principiilor de durabilitate. În primul rând din cauza, că sistemul de agricultura biologică este atent la menținerea și protecția comunităților de viață, începând de la microorganismele solului, prin susținerea diferitelor culturi care trăiesc în simbioză și prin creșterea liberă a animalelor conform modului lor de viață, până la consumatorii finali ale produselor biologice asigurând acestora un mediu și un produs final sănătos. Pe de altă parte, concepția agriculturii biologice, se bazează pe un sistem care nu necesită un input de energie enormă, este caracteristic refolosirea deșeurilor și reziduriilor, solul, ca o resursă naturală este reînnoit în continuu. Cu privire la calitatea vieții, dă posibilitate oamenilor să aleagî ce vor să consume, apare ca o alternativă serioasă față de produsele alimentare produse de firmele multinaționale într-un mediu concurențial foarte restrâns. Totodată oferă să realizeze o nouă relație om – mediu. Creează modelul de viață de calitate, iar în privința mediului mai curat și a alimentelor o formă sustenabilă a producției și a consumului. În continuare, în celelalte parte a lucrării am analizat raportul agriculturii ecologice la principiile de bază a politici rurale, precum și – prin politica nouă de dezvoltarea rurală – raportul la modelul agrar multi – funcțional european. Ca fir general al acestei analiză am pus pe tapet următoarea logică. Pentru ca să putem interpreta rolul agriculturii biologice în dezvoltarea rurală, trebuie analizat alinierea la modelul agrar multi – funcțional european. Iar pentru stabilirea raportului agriculturii ecologice la modelul agrar multi – funcțional putem ajunge prin compararea agriculturii biologice și a agriculturii industriale. După acestea, punând metodele agriculturii biologice și cel industrial unul lângă altul, am tratat și faptul că sunt câteva principii ale agriculturii biologice care n-au fost încă demonstrate univoc. Problemele cauzate de agricultura intensivă, dar și în privința

71 posibilităților ascunse în metodele ecologice putem c o n f i r m a c ă a s p e c t e l e p o z i t i v e l e a l e agriculturii biologice sunt mult mai accentuate față de cea intensivă. C o n c l u z i i l e l e g a t e d e m o d e l u l a g r a r e u r o p e a n s u n următoarele. Sistemul agricultură biologică servește ca soluție – rolul ei este pronunțat și în cadrul modelul agrar multi – funcțional – la acele străduințe, că agricultura trebuie practicată într-un mod armonios cu legile naturii. Tot-atunci, aplicarea agriculturii ecologice nu accentuează în continuare poluarea mondială a mediului din ce în ce mai mare și efectul negativ al agriculturii intensive, sunt urmate din ce în ce mai mare pierderi (specii de plante și animale) și costuri. Mai degrabă ar putea fi o soluție pentru aceste probleme. De fapt ar putea servi și ca un instrument a modelului agrar european. Criza de energie amintit și la conferințele mondiale în problema dezvoltării durabile (Rio de Janeiro, Johannesburg), epuizarea continuă a surselor de energie nu prezintă pericol pentru agriculturia biologică. Deoarece nu depinde de folosirea acestora, chiar în cazul gospodăriilor biologici mai mici se poate efectua procesele agriculturii ecologice și cu forța de muncă animală sau umană. La acest punct poate fi legat unul dintre cele mai importanț obiective ale dezvoltării rurale, ca populație rurală să se menține pe loc, dar ei trebuie să dispune cu o preocupare, din care pot realiza venituri. Agricultura biologică necesită mai multe forță de muncă, decât agricultura intensivă mecanizată, de acea poate fi instrumentul dezvoltării rurale lângă funcția ei socială și economică. Pe de altă parte, agricultura biologică poate să întreține funcția ecologică al spațiului rural deoarece ajută ocrotirea, îngrijirea, menținerea peisajului rural, a sistemelor ecologice, care trăiesc în peisaj. Agricultura Sprijinită prin Uniune (CSA), este un exemplu bun pentru comunitatea producătorilor și a consumatorilor, lângă faptul că a c e s t p a r t e n e r i a t e s t e b e n e f i c p e n t r u ambele părți, este și o atitudine care înseamnă responsabilitate atât din partea producătorului cât și din partea consumatorului. La nivel de localitate sau a microregiunilor poate devine un instrument corespunzător pentru susținerea agriculturii biologice și dezvoltarea întărirea conștiinței rurale. În sfârșit am prezentat cadrul existent al agriculturii biologice în România.

72 Deoarece în România se poate solicita finanțări începând cu 2006, în continuare sistemul statistic încă nu conține date exacte privitor la cultivarea organică în țară, trebuie menționat faptul că extinderea concepției biologice s-a accelerat în ultimii doi ani. Dar în lucrare în ultimul capitol prezint bioferma Ecoland ca un studiu de caz, totodată după exemplul sistemului CSA, care funcționează la Gödöllő (Ungaria) se poate spune, că de fapt totul depinde de oameni, în ce direcție se va evolua viitorul atât în cadrul Europei – ca spațiu și mediu global – cât și în privința lumii. Agricultura ecologică ca tehnologia de vârf a agriculturii, poate fi eficace, dacă va folosi toate rezultatele care provin din cunoașterea umană, dar trebuie să facă demersuri ca să înțeleagă ți mai bine principiile de funcționare a naturii, iar prin colaborare cu aceasta poate să producă cantitatea de alimente sănătoase necesară, fără a periclita situația mediului devenind așa fel durabilă și pe termen lung.

The World of Organic Agriculture
: Agricultura ecologică. http://www.mapam.ro/pages/page.php?self=01&sub=0101&tz=010104&lang=2, iunie 2007.
, Panul De Dezvoltare Rurală a României, Evaluare ex-ante, Noiembrie 2000. http://www.sapard.ro/modules/freecontent/index.php?id=17, 2007. június. Statistics and Emerging Trends. www.orgprints.org/429, iunie 2005.

73

74

75

76

77