©Editura AIT Laboratories; www.itcode.ro Descrierea CIP aBibliotecii Naționale Române OLTEANU, GABRIEL ION Tactică Criminalistică /Olteanu Gabriel… [603734]

Editura
.aboralories
2009
http://www.itcode.ro

GABRIEL ION OLTEANU
MARIN RUIU
TACTICĂ
CRIMINALISTICĂ
ISBN: 978-973-88201-4-2
©Editura AIT Laboratories; www.itcode.ro

Descrierea CIP aBibliotecii Naționale Române
OLTEANU, GABRIEL ION
Tactică Criminalistică /Olteanu Gabriel Ion, Marin Ruiu
București: Editura AIT Laboratories s.r.l., 2009
ISBN: 978-973-88201-4-2
I.RUIU, MARIN
Editura AIT LABORATORIES s.r.l.
www.itcode.ro
Bd. Theodor Pallady 26, București, Sector 3,România
Carte disponibilă înformat digital laadresa http://www.itcode.ro
Tipar executat deGraph Byte srl
București, România
2009
ISBN: 978-973-88201-4-2

Lucrarea de față sintetizează stadiul dezvoltării
personale aautorilor. Seadresează unui public larg –în
principal studenților care parcurg încurricula universitară
problematica abordată încuprinsul lucrării –care are
nevoie săasimileze, înplan, informațional cunoștințe din
domeniul anchetei judiciare.
Există șilimitări pe care autorii șileasumă
considerând că, odată cudezvoltarea personală înzona
cercetării, mesajul științific vafiîmbunătățit astfel încât să
fiesatisfăcute cât mai multe dintre exigențele discursului
teoretic șialenevoilor practicienilor.
Autorii auîncercat săprezinte, înmod echilibrat, cât
mai mult din domeniul de cercetare specific tacticii
criminalistice. Fiecare și-a păstrat stilul șiconcepția în
cadrul expunerii promovate.
Capitolele 1-4 aufost elaborate decătre Gabriel Ion
Olteanu
Capitolele 5-8 aufost elaborate decătre Marin Ruiu.
Fiecare autor își asumă răspunderea pentru
conținutul capitolelor elaborate.

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
CUPRINS
CUPRINS ……………………………………………………………. 7
Capitolul 1-CERCETAREA LAFAȚA LOCULUI …………….. 11
1.1 Noțiunea șiimportanța cercetării lafața locului. ………. 11
1.2 Necesitatea efectuării activității decercetare lafața
locului ………………………………………………………………. 14
1.3 Trăsăturile caracteristice aleactivității decercetare
lafața locului ……………………………………………………… 16
1.4 Măsuri ceseimpun afiluate decătre persoanele
sosite primele lafața locului ………………………………….. 17
1.4.1 Activități destinate salvării victimelor, acordării
primului ajutor medical șiîndepărtării altor pericole …… 18
1.4.2 Activități ceaucascop conservarea locului ce
urmează aficercetat ……………………………………………… 19
1.4.3 Activități ceurmăresc identificarea martorilor oculari
șiapersoanelor suspecte. Prinderea șireținerea
făptuitorilor. …………………………………………………………. 21
1.4.4 Anunțarea organului judiciar competent aefectua
cercetarea lafața locului. ……………………………………….. 22
1.5 Pregătirea învederea cercetării lafața locului. ………….. 23
1.5.1 Activități pregătitoare, care seefectuează până la
deplasarea lafața locului. ………………………………………. 23
1.5.2 Activități pregătitoare efectuate lafața locului ……………. 27
1.6 Desfășurarea cercetării lafața locului …………………….. 35
1.6.1 Reguli tactice, cucaracter general, ceguvernează
desfășurarea cercetării lafața locului ……………………….. 35
1.6.2 Efectuarea cercetării lafața locului ………………………….. 41
1.7 Rolul persoanei vătămate îndesfășurarea cercetării
lafața locului ……………………………………………………… 52
1.8 Fixarea rezultatelor cercetării lafața locului …………….. 56
1.8.1 Fixarea rezultatelor cercetării lafața locului prin
proces-verbal………………………………………………………… 57
1.8.2 Fixarea rezultatelor cercetării lafața locului prin
înregistrări desunet șiimagine ……………………………….. 65
1.8.3 Schița locului faptei ………………………………………………. 71
Capitolul 2-DISPUNEREA ȘIVALORIFICAREA
REZULTATELOR CONSTATĂRILOR
TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ ȘIEXPERTIZELOR
JUDICIARE ………………………………………………. 75
2.1 Noțiuni generale despre constatare tehnico-
științifică șiexpertiza judiciară ………………………………. 75
7

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
2.2 Pregătirea învederea dispunerii constatării tehnico-
științifice sau aexpertizei criminalistice ………………….. 82
2.3 Desfășurarea, materializarea, verificarea șifolosirea
concluziilor expertizei șialeconstatării tehnico-
științifice……………………………………………………………. 86
Capitolul 3-TACTICA EFECTUĂRII RIDICĂRII DE
OBIECTE ȘIÎNSCRISURI ȘIAPERCHEZIȚIEI …91
3.1 Ridicarea deobiecte șiînscrisuri ……………………………. 91
3.2 Noțiunea, importanța, scopul șifelurile percheziției …… 94
3.3 Pregătirea învederea efectuării percheziției ……………… 98
3.4 Aspecte deordin psihologic cețindeefectuarea
percheziției șicomportamentul persoanelor
implicate ………………………………………………………….. 107
3.5 Efectuarea percheziției ……………………………………….. 113
3.5.1 Reguli tactice privind efectuarea percheziției
corporale ……………………………………………………………. 113
3.5.2 Reguli tactice privind efectuarea percheziției
domiciliare …………………………………………………………. 119
3.5.3 Particularități aledesfășurării unor categorii de
percheziții ………………………………………………………….. 131
3.6 Fixarea rezultatelor percheziției ……………………………. 146
Capitolul 4-TACTICA ASCULTĂRII PERSOANELOR ……. 149
4.1 Psihologia formării declarațiilor ……………………………. 149
4.1.1 Particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul persoanelor vătămate ……………………………….. 149
4.1.2 Particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul martorilor ………………………………………………. 160
4.1.3 Particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul făptuitorilor …………………………………………….. 169
4.2 Pregătirea învederea desfășurării ascultării
persoanelor încadrul anchetei judiciare ………………… 181
4.2.1 Particularități alepregătirii învederea desfășurării
ascultării persoanei vătămate ………………………………… 181
4.2.2 Particularități alepregătirii învederea desfășurării
ascultării martorilor …………………………………………….. 191
4.2.3 Particularități alepregătirii învederea desfășurării
ascultării făptuitorilor ………………………………………….. 200
4.3 Desfășurarea ascultării persoanelor încadrul
anchetei judiciare ……………………………………………… 211
4.3.1 Desfășurarea ascultării persoanei vătămate …………….. 211
4.3.2 Desfășurarea ascultării martorilor ………………………….. 220
4.3.3 Desfășurarea ascultării făptuitorilor ……………………….. 238
4.4 Consemnarea, verificarea șiaprecierea declarațiilor
persoanelor ascultate …………………………………………. 249
8

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
4.5 Influența prestației investigatorului asupra
comportamentului persoanei ascultate ………………….. 252
4.6 Corelațiile psihofiziologice alecomportamentului
simulat ……………………………………………………………. 258
4.7 Tehnici șimijloace deinvestigare a
comportamentului simulat ………………………………….. 262
Capitolul 5-RECONSTITUIREA ………………………………. 268
5.1 Reconstituirea– concept, trăsături, valoare
probatorie ………………………………………………………… 268
5.2 Felurile reconstituirii …………………………………………. 272
5.3 Pregătirea reconstituirii ………………………………………. 275
5.4 Desfășurarea reconstituirii ………………………………….. 282
5.5 Fixarea rezultatelor reconstituirii …………………………. 284
Capitolul 6-CONFRUNTAREA …………………………………. 288
6.1 Noțiunea confruntării …………………………………………. 288
6.2 Scopul șiimportanța confruntării…………………………. 289
6.3 Pregătirea învederea efectuării confruntării …………… 290
6.4 Efectuarea confruntării propriu-zise ……………………… 294
6.5 Fixarea rezultatelor confruntării …………………………… 296
Capitolul 7-PREZENTAREA PENTRU RECUNOAȘTERE
APERSOANELOR ȘICADAVRELOR …………….. 298
7.1 Noțiunea, scopul șiimportanța prezentării pentru
recunoaștere apersoanelor șicadavrelor ……………….. 298
7.2 Aspecte psihologice aleprezentării pentru
recunoaștere apersoanelor șicadavrelor ……………….. 300
7.3 Particularități aleprezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor încazul martorului (părții
vătămate) minor ………………………………………………… 306
7.3.1 Pregătirea ascultării minorului ………………………………. 307
7.3.2 Ascultarea prealabilă aminorilor înainte de
recunoașterea propriu-zisă ……………………………………. 307
7.3.3 Recunoașterea propriu-zisă …………………………………… 308
7.4 Pregătirea prezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor ……………………………………. 309
7.4.1 Studierea materialului cauzei ………………………………… 309
7.4.2 Ascultarea prealabilă apersoanelor care urmează să
facă recunoașterea ………………………………………………. 309
7.4.3 Organizarea prezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor ………………………………………. 310
7.5 Particularități tactice privind efectuarea prezentării
pentru recunoaștere apersoanelor șicadavrelor ……… 315
7.6 Recunoașterea cadavrelor …………………………………… 319
7.7 Fixarea rezultatelor prezentării pentru recunoaștere… 320
9

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Capitolul 8-REGULI TACTICE PRIVIND
CONSTATAREA ÎNFLAGRANT AUNOR
INFRACȚIUNI………………………………………….. 322
8.1 Noțiuni generale referitoare laconstatarea în
flagrant aunor infracțiuni …………………………………… 322
8.2 Pregătirea învederea constatării infracțiunii
flagrante ………………………………………………………….. 324
8.3 Activitățile ceseîntreprind peparcursul comiterii
infracțiunii flagrante ………………………………………….. 326
8.4 Fixarea rezultatelor constatării înflagrant aunor
infracțiuni ………………………………………………………… 330
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………….. 332
10

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Capitolul 1-CERCETAREA LAFAȚA LOCULUI
1.1 Noțiunea șiimportanța cercetării lafața locului.
Cercetarea lafața locului este una dintre cele mai importante
activități care sedesfășoară decătre organele judiciare învederea
realizării scopului procesului penal.
Legiuitorul român reglementează cercetarea lafața locului în
cadrul art. 129 din Codul deProcedură Penală, cafiind activitatea
desfășurată decătre organul deurmărire penală sau instanța de
judecată, atunci când este necesar săsefacă constatări cuprivire la
situația locului săvârșirii infracțiunii, săsedescopere șisăsefixeze
urmele infracțiunii, săsestabilească poziția șistarea mijloacelor
materiale de probă șiîmprejurările în care afost săvârșită
infracțiunea1. Analizând definiția legală, apreciez că, ceea ceține de
esența acestei activități, este complexitatea conferită demai multe
laturi acționale ceseîmbină, înscopul deaoferi cât mai multe
informații anchetei penale.
Detaliind enunțul legal, se poate observa că, încadrul
cercetării lafața locului:
→sevor face constatări cuprivire lasituația locului săvârșirii
infracțiunii;
→sevor stabili poziția șistarea mijloacelor materiale deprobă;
→sevor stabili (înmăsura încare este posibil, prin efectuarea
doar aacestei activități –lucru puțin probabil, întotalitate, dat fiind
caracterul dinamic șicomplex alanchetei penale )împrejurările în
care afost săvârșită fapta penală.
Îndoctrină, având învedere prevederile art. 129 din Codul de
Procedură Penală șipractica înmaterie aorganelor judiciare, aufost
1N.A. –Înproiectul Codului deprocedură penală depus laParlamentul României în
cursul anului 2009 cercetarea lafața locului este reglementată laart. 191, după cum
urmează:
1.Cercetarea locului faptei sedispune încursul urmăririi penale decătre organul
deurmărire penală, iar încursul judecății decătre instanța dejudecată, atunci
când este necesară constatarea directă înscopul determinării sau clarificării unor
împrejurări defapt ceprezintă importanță încadrul procesului penal, precum șiori
decâte oriexistă suspiciuni cuprivire ladecesul unei persoane.
2.Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate interzice
persoanelor care seaflă ori care vin lalocul unde seefectuează cercetarea, să
comunice între elesau cualte persoane.
3.Organul deurmărire penală sau instanța efectuează cercetarea locului faptei în
prezența unui martor, afară decazul încare există oimposibilitate obiectivă dea
asigura prezența acestuia.
11

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
elaborate mai multe variante dedefiniție pentru cercetarea lafața
locului2.
Personal, consider căcercetarea lafața locului este o
activitate cu onatură complexă, procesuală șide tactică
criminalistică –care poate fidispusă șiefectuată, atât decătre
deorganele deanchetă cât șidecătre instanța dejudecată –ce
constă în descoperirea, fixarea procesuală, ridicarea și
interpretarea naturii, stării șipoziției urmelor șiamijloacelor
materiale de probă, alegăturilor dintre acestea, precum, și
obținerea dedate privind numărul șiidentitatea făptuitorilor,
natura și împrejurările în care afost săvârșită fapta
cercetată3.
Cercetarea lafața locului nutrebuie privită simplist, aceasta,
înopinia mea, este caracterizată deefectuarea unui complex de
activități, desfășurate cu profesionalism, pe mai multe planuri.
Ținând seama deonormală cerință desistematizare, sepoate spune
că, activitatea decercetare lafața locului, sedesfășoară pedouă
planuri:
1. Unul, cuunaccentuat caracter tehnic, încare tehnicianul de
lafața locului, înprincipal cel criminalist, dar, șimedicul legist, și
alți diferiți specialiști, înfuncție dedomeniul deactivitate încare s-a
săvârșit infracțiunea sau de natura locului cercetat, desfășoară
activități specifice, ce au ca scop descoperirea, revelarea,
examinarea șifixarea prin metode șiprocedee tehnice, atuturor
schimbărilor din sistemul dereferință cercetat, cauzate desăvârșirea
infracțiunii.
2. Altul, caracterizat deefectuarea mai multor activități –dintre
care subliniez, cucaracter exemplificativ: identificarea șiascultarea
persoanelor vătămate, amartorilor oculari, afăptuitorilor, aaltor
persoane, care cunosc date despre împrejurările încare afost
săvârșită infracțiunea; efectuarea de percheziții corporale asupra
2V.Bercheșan, C.Pletea, Ion-Eugen Sandu înTratat deTactică Criminalistică,
Edit. Carpați, Craiova 1992, pag. 26; I.Mircea înCriminalistica, Edit. Lumina Lex
1999, pag 226, cutrimitere laC.Păloi –unele probleme privind cercetarea locului
faptei înProbleme demedicină judiciară șidecriminalistică vol. 4,Edit. Medicală,
București 1965 pag. 155; A.Ciopraga înTratat deTactică Criminalistică, Edit.
Gama, Iași, 1996 pag. 31; E.Stancu înTratat deCriminalistică, Edit. Universul
Juridic, București 2008, pag. 307-308; V.Bercheșan înCercetarea Penală, Edit. Icar,
București, 2001, pag. 251
3N.A. –Îndorința deaîmbunătăți practica desfășurării cercetării lafața locului
Ministerul administrației șiinternelor șiParchetul depelângă înalta curte decasație
șijustiție auemis ordine –Iulie 2009 –prin care aupromovat unManual debune
practici privind procedura cercetării lafața locului. Deși există multe elemente pe
care leconsider cafiind pozitive, înceea ceprivește definiția cercetării lafața locului
este promovat un enunț pecare îlapreciez cafiind simplist, sub nivelul celor mai
multe formulări din doctrină –Cercetarea lafața locului este activitatea de
căutare, localizare, descoperire, relevare, documentare/fixare, ridicare/colectare, ambalare șitransport alprobelor (provenind din) descoperite
lalocul faptei.
12

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
persoanelor găsite lalocul săvârșirii infracțiunii; ridicarea deobiecte
șiînscrisuri descoperite lafața locului șicare prezintă importanță
pentru cercetare; interpretarea existenței, naturii, stării, poziției,
formei urmelor șimijloacelor materiale de probă, împreună cu
tehnicienii delafața locului; reconstituirea unor situații defapt,
existente înainte, întimpul șidupă săvârșirea infracțiunii –decătre
ceilalți membri aiechipei, pe care îivoi numi, încontinuare,
anchetatori șicare aucalitatea deorgane deurmărire penală4.
Trebuie subliniat, cătoate cele arătate sedesfășoară înideea
stabilirii, încă de la începutul cercetărilor, anaturii și a
împrejurărilor comiterii faptei, precum și stabilirea identității
persoanelor implicate îndesfășurarea activității ilicite.
Cu privire lanoțiunea de „față alocului” apreciez –în
acord cudoctrina despecialitate, care, deși nuanțată din punct de
vedere terminologic, acceptă că, pornindu-se delaprevederile art.
129 șiart. 30alin. 4din Codul deProcedură Penală șiținându-se
seama dejurisprudența înmaterie –perimetrul sau locul avut în
vedere îndesfășurarea activității decercetare lafața locului5 este
acela încare s-a înfăptuit activitatea caracteristică elementului
material allaturii obiective ainfracțiunii, încare s-au produs
consecințele săvârșirii infracțiunii, precum șilocul încare seaflă
obiectele ceconstituie produsul infracțiunii, obiectele care auservit
camijloace pentru săvârșirea infracțiunii oriaufost destinate pentru
aceasta sau încare sepăstrează, într-un felsau altul urme ale
săvârșirii infracțiunii.
Determinarea sferei deîntindere anoțiunii de„față alocului”
este deosebit deimportantă deoarece, activitatea, înesența ei,este
circumscrisă șisedesfășoară, înmod obiectiv, într-un perimetru,
care trebuie săfieclar determinat. Întrucât, așa cum vom vedea pe
parcursul analizei desfășurării activității decercetare lafața locului,
aceasta arputea constitui unprilej pentru ca,înmăsura încare este
efectuată cuneprofesionalism, săapară unele abuzuri șiîncălcări ale
drepturilor șilibertăților garantate constituțional, seimpune ca,
organul judiciar, atunci când stabilește natura șiscopurile activității
ceurmează săodesfășoare, săfacă oanaliză detaliată acondițiilor și
alimitelor specifice, care circumscriu cercetarea lafața locului.
Depășind nivelul unor aprecieri, potrivit cu care, înțelesul
noțiunilor de„față alocului” șide„loc alsăvârșirii infracțiunii” arfi
mai mult sau mai puțin identic6, delimitarea limitelor pecare se
4N.A. –înmăsura încare fac parte din cadrul organelor decercetare penală ale
poliției judiciare
5N.A. –înnici uncaz „arealul” așa cum face vorbire manualul debune practici la
care am făcut referire mai sus
6N.A. –asevedea, caexemplu, opiniile exprimate deA.Ciopraga înop. cit. pag. 32,
potrivit cucare cele două noțiuni nuseidentifică întotdeauna deoarece „noțiunea de
față alocului are un înțeles mai larg” șideV.Bercheșan, C.Pletea, Ion Eugen
Sandu înop. cit. pag. 27care apreciază călegea procesuală penală nu precizează
13

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
poate desfășura activitatea de cercetare trebuie sărăspundă, în
primă instanță, ladouă imperative:
• Pedeoparte, suprafața decercetat, din considerente deordin
practic, trebuie săfie cât mai vastă, astfel încât săsepoată
concluziona, atât de către organul judiciar cât șide către
persoanele interesate că, cel puțin sub acest aspect, au fost
epuizate toate posibilitățile decercetare.
• Pedealtă parte, ținându-se cont degarantarea drepturilor și
libertăților fundamentale –inviolabilitatea domiciliului fiind, în
context, doar unexemplu –perimetrul decercetat trebuie restrâns
oridecâte oris-ar putea aprecia căextinderea este abuzivă, fiind
puse în pericol, în mod neîntemeiat, drepturile șilibertățile
fundamentale garantate persoanelor.
Înaceste condiții, organul judiciar, ceconduce activitatea, va
trebui, încondițiile concrete ale fiecărui caz înparte, săstabilească
limitele spațiale ale cercetării lafața locului, având pregătirea și
calitatea necesare pentru astabili –înmod pertinent –unde se
termină dreptul autorității judiciare șiîncepe abuzul de drept,
repugnat deîntreaga comunitate socială, unde servirea intereselor
justiției devine doar un prilej pentru provocarea, șicanarea ori
hărțuirea eminamente abuzivă aunor persoane.
1.2 Necesitatea efectuării activității de cercetare la
fața locului
Cercetând problematica –în ultimă instanță, care este
rațiunea pentru care trebuie efectuată cercetarea lafața locului? –
trebuie remarcat că, săvârșirea unei infracțiuni, cadealtfel orice
activitate umană, produce transformări înmediul exterior, care se
materializează, din punct de vedere criminalistic, înurme ale
infracțiunii. Noțiunea deurmă trebuie acceptată, însens larg, ca
orice modificare materială, intervenită înmediul înconjurător, ca
urmare asăvârșirii unei fapte denatură penală, incluzând, pelângă
urmele decontact, urmele materie și,chiar consumarea infracțiunii
sau modul deoperare7.
Potrivit normei juridice cadru, cuprinsă înart. 129 alin. 1din
Codul de Procedură Penală8, organele judiciare, analizând
înțelesul noțiunii de„fața locului”, deoarece, aceasta arfiinutil încondițiile încare,
legiuitorul referindu-se lacompetența teritorială aorganelor judiciare, definește
noțiunea de“locul săvârșirii infracțiunii”.
7E.Stancu înCriminalistica –investigarea științifică ainfracțiunilor, Edit. Actami
București 1999 vol. 1pag. 32și33
8Cercetarea lafața locului seefectuează atunci când este necesar să sefacă
constatări cuprivire lasituația locului săvârșirii infracțiunii, săsedescopere șisăse
fixeze urmele infracțiunii, săsestabilească poziția șistarea mijloacelor materiale de
probă șiîmprejurările încare infracțiunea afost săvârșită.
14

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
considerente ce țin de utilitatea, necesitatea șioportunitatea
efectuării unei activități, pot decide să se deplaseze încadrul
sistemului dereferință spațial –unul sau mai multe –pecare se
găsesc urmele șimijloacele materiale deprobă, unde sedesfășoară
activitatea decercetare lafața locului învederea9:
•examinării locului faptei și fixării procesuale acelor
descoperite;
•căutarea, descoperirea, revelarea, fixarea, ridicarea, examinarea
șiinterpretarea urmelor șimijloacelor materiale deprobă;
•elaborarea șiverificarea de versiuni cu privire lanatura
infracțiunii comise, lanumărul șiidentitatea făptuitorilor,
precum șilaaspecte cețin deloc, timp, natura activităților
desfășurate defăptuitori, metode șimijloace folosite, mobil,
scop, urmările survenite carezultat alsăvârșirii infracțiunilor;
•stabilirea locurilor deunde seputea percepe, întotal sau în
parte, activitatea desfășurată decătre făptuitori;
•identificarea martorilor oculari, apersoanelor vătămate, aaltor
persoane care cunosc date despre săvârșirea infracțiunii și,în
unele cazuri, chiar afăptuitorilor;
•luarea unor măsuri de limitare apagubelor, determinare a
cauzelor, condițiilor șiîmprejurărilor ceau determinat sau
favorizat săvârșirea infracțiunii șiamăsurilor deprevenire care
seimpun, atât înlegătură cuactivitatea ilicită desfășurată cât
șicuprivire laapariția denoi consecințe10.
9N.A. –cele ceurmează sunt aspecte desprinse din practica organelor judiciare în
materia cercetării lafața locului relevate ca atare, în integralitatea lor, sau
fragmentar șiîndoctrină; caexemplu L.Coman șiM.Constantinescu op. cit. pag
26; V.Bercheșan, C.Pletea, Ion Eugen Sandu op. citpag 29; E.Stancu op. cit. vol.
2pag. 8și9.
10Caexemplu pentru modul încare este abordată problema sarcinilor cercetării la
fața locului îmi permit săprezint punctul devedere prezentat deV.Lepăduși șiS.
Grejdinoiu înConsiderații privind investigarea criminalistică alocului faptei –
lucrare apărută sub egida Asociației Criminaliștilor din România în2004, pag 15.
Astfel, în viziunea autorilor investigarea criminalistică alocului faptei are
următoarele sarcini șiobiective:
•perceperea directă, nemijlocită șifixarea ambianței locului faptei de către
organele deurmărire penală sau instanța dejucată;
•descoperirea, fixarea șiexaminarea, precum șiridicarea urmelor, obiectelor-
mijloace materiale de probă în vederea valorificării lor ulterioare în cadrul
constatărilor șiexpertizelor cesevor dispune;
•culegerea datelor necesare șicunoașterea împrejurărilor concrete pebaza cărora
săsepoată stabili cât mai operativ dacă s-a comis oinfracțiune orieste vorba despre
ofaptă care nuatrage răspunderea penală avreunei persoane ;
•obținerea primelor date cu privire lamodul încare aacționat făptuitorul
(făptuitorii), cum apătruns șicum s-a retras din spațiul numit localfaptei;
•determinarea locului de unde este posibil caanumite persoane săperceapă
acțiunile făptuitorului (făptuitorilor) sau numai oparte aacestora, obiectul cucare a
acționat ,alte persoane care aulegătură cufapta;
15

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Cercetarea lafața locului este oactivitate integrată în
ancheta penală. Nefiind locul unde săpoată fianalizate unele
considerente, legate de managementul șigestionarea anchetei,
trebuie, totuși, subliniat faptul căactivitatea decercetare lafața
locului, efectuată cu profesionalism, poate contribui, în mod
fundamental, lalămurirea unor probleme11 pecare, înansamblu,
cercetarea uneia sau alteia dintre activitățile ilicite, trebuie săle
rezolve.
Desigur, despre necesitatea efectuării cercetării lafața locului,
sepot spune mult mai multe, eu, încadrul acestei secțiuni, pecare
nuodoresc foarte extinsă cavolum, mă limitez înaarăta faptul că,
această activitate trebuie efectuată, chiar șiîncondițiile încare
primele date nu indică un mod deoperare, ceprin natura sa, să
impună, cunecesitate, apariția unor urme, care săreclame căutarea,
fixarea, ridicarea, analizarea șiinterpretarea lor. Refuzul organului
judiciar deasedeplasa lafața locului din comoditate sau ignoranță,
lipsește ancheta deuna dintre cele mai valoroase activități, prin care
pot ficunoscute date importante, cu privire laactivitatea ilicită
cercetată.
1.3 Trăsăturile caracteristice ale activității de
cercetare lafața locului
Trăsăturile caracteristice ale activității decercetare lafața
locului sunt denatură aparticulariza șidiferenția această activitate
dealte activități, efectuate deorganele judiciare.
Astfel, înopinia mea, caracteristic pentru cercetarea lafața
locului este faptul că,aceasta seconstituie într-o activitate inițială,
urgentă, obligatorie și,caregulă, irepetabilă12.
Cercetarea lafața locului este oactivitate inițială deoarece,
efectuată în cadrul urmăririi penale, se situează laînceputul
anchetei, cueaîncepe, eaconstituie debutul cercetării infracțiunilor
ce,prin natura lor, facnecesară activitatea.
•adunarea unor date care privesc obiectul probațiunii, iarîncazul săvârșirii unei
fapte cu caracter penal, culegerea dedate care pot defini elementele infracțiunii
comise;
•identificarea martorilor care vor putea furniza date despre împrejurările încare
s-a comis fapta, despre persoana făptuitorilor și,eventual, despre alți participanți –
dacă seconsideră necesar urmând aseproceda laaudierea acestor martori;
•examinarea șiinterpretarea urmelor, aaltor obiecte, mijloace materiale deprobă,
pentru ca, pebaza celor constatate, precum șiaîmprejurărilor stabilite săseia
măsuri operative deefectuare aunor operațiuni care nusuportă amânare: urmărirea
șiprinderea infractorilor, percheziții, ridicări deobiecte șiînscrisuri.
11N.A. –unele probleme pot filămurite numai prin efectuarea cercetării lafața
locului
12N.A. –Pentru identitate deopinii asevedea V.Bercheșan, C.Pletea, Ion Eugen
Sandu op. cit. pag. 30și31; A.Ciopraga op. citpag. 33și34
16

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Urgența, cucare seimpune afiefectuată cercetarea lafața
locului, este determinată depericolul modificării stării șipoziției
urmelor șimijloacelor materiale deprobă, deposibilitatea dispariției
sau distrugerii acestora, cuefecte deosebite, ceimplică interpretări
eronate ale stărilor defapt, îngreunarea gestionării activității și,în
plan general, aîntregii anchete.
Obligativitatea efectuării cercetării lafața locului este impusă
deînsăși rațiunea anchetei penale; perceperea nemijlocită alocului
săvârșirii infracțiunii, descoperirea șiinterpretarea urmelor șia
mijloacelor materiale deprobă, etc., nu pot firealizate prin alte
activități, iarorganele judiciare nupot sta înexpeditivă, eletrebuind
să manifeste un rol activ, să intervină specializat, atât în
considerarea sarcinilor, pecare leaucaorgane calificate alestatului,
cât șiînconsiderarea persoanelor interesate încauză –efectuarea
acestei activități înmod superficial, ignorând cerințele de ordin
tactic, regulile de descoperire, relevare, ridicare, etc., putând
conduce, încele din urmă, laprejudicierea gravă aintereselor
persoanelor, laerori judiciare.
Cercetarea lafața locului este oactivitate ce, caregulă, nu
poate firepetată, datorită intervenției echipei decercetare înstarea
inițială alocului decercetat, cesuferă, astfel, modificări –cuocazia
unei noi cercetări lafața locului, descoperindu-se, înprimul rând,
urmele echipei care aefectuat prima activitate șinumai întâmplător
urme care săintereseze cercetarea șicare sănufifost viciate. Ca
excepție, în condiții generate de efectuarea activității în mod
incomplet, datorită unor condiții meteo improprii, datorită
neincluderii, încadrul locului decercetat, atuturor porțiunilor de
teren pecare este posibil săsegăsească urme, denatură ainteresa
ancheta sau din alte cauze, care sănuimpieteze înmod fundamental
asupra locului de cercetat, cercetarea lafața locului poate fi
repetată.
Cele arătate aufost expuse înipoteza efectuării cercetării la
fața locului, încadrul urmăririi penale, așa cum prevede Codul de
Procedură Penală. Înconsiderarea trăsăturilor caracteristice arătate,
activitatea decercetare lafața locului seefectuează înaintea altor
activități, cât mai urgent posibil. Sepune, aici, întrebarea, dacă în
fiecare caz înparte, efectuarea cercetării lafața locului are loc în
momentul încare sunt respectate condițiile formale impuse delege,
înlegătură cuexistența unui proces penal îndesfășurare.
1.4 Măsuri ceseimpun afiluate decătre persoanele
sosite primele lafața locului
Odată cu sesizarea desfășurării unei activități de natură
infracțională sau arezultatelor unei astfel de activități, primele
persoane ajunse lafața locului sunt, deregulă, agenți aipoliției,
17

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
poliției defrontieră sau aijandarmeriei aflați înexecutarea sarcinilor
de serviciu specifice. În multe cazuri, datorită situării locului
săvârșirii infracțiunii sau datorită altor împrejurări, primii cevin în
contact cu locul faptei13 sunt alte organe sau persoane, precum
reprezentanți aipersoanelor juridice de drept privat, membri de
familie, diferite categorii dereprezentanți aiautorității publice, etc.
Datorită urgenței cu care este necesar să se acționeze,
persoanele ajunse primele lalocul desfășurării unei activități ilicite,
până laprezentarea agenților depoliție sau aijandarmeriei, precum
șiaceștia, până laajungerea echipei competente să efectueze
cercetarea lafața locului, trebuie să desfășoare unele activități
urgente, impuse atât din considerente deordin umanitar –salvarea
victimelor unor activități ilicite săvârșite cu violență –cât șidin
rațiuni cețindelimitarea efectelor desfășurării activității ilicite sau
din necesitatea de apăstra nemodificat aspectul locului ori din
nevoia deaidentifica toate sursele cearputea oferi informații cu
privire lanatura șicaracteristicile activității ilicite sau lapersoanele
implicate oricele care cunosc împrejurări deinteres pentru anchetă.
Înaceste condiții, activitățile urgente cetrebuie efectuate de
către persoanele ajunse primele lafața locului, pot figrupate astfel:
activități destinate salvării victimelor, acordării primului ajutor
medical șiîndepărtării altor pericole; activități ce au ca scop
conservarea locului ceurmează aficercetat; activități ceurmăresc
identificarea martorilor oculari șiapersoanelor suspecte, prinderea
șireținerea făptuitorilor; încunoștințarea organului competent a
efectua cercetarea lafața locului.
1.4.1 Activități destinate salvării victimelor, acordării
primului ajutor medical șiîndepărtării altor pericole
Însituația încare activitatea ilicită afost desfășurată înmod
violent, aavut ca rezultat vătămarea sănătății corporale a
persoanelor, salvarea vieții victimelor, acordarea primelor îngrijiri
medicale șiîndepărtarea altor pericole, care arputea pune înpericol
persoanele sau bunurile aflate înperimetrul pecare urmează săse
desfășoare cercetarea lafața locului, sunt activități prioritare, ce
trebuie efectuate, chiar șiîn condițiile în care este posibilă
modificarea aspectului inițial allocului faptei, deoarece viața,
sănătatea șiintegritatea corporală ale persoanei reprezintă valori
sociale fundamentale, cepot justifica trecerea înplan secundar a
intereselor, legate de identificarea și prinderea făptuitorului,
recuperarea prejudiciilor denatură materială, etc.
Analizându-se gravitatea stării victimelor, paralel cu
anunțarea echipajelor de intervenție rapidă ale salvării de tip
SMURD, sevasolicita ajutorul unor persoane calificate îndomeniul
13N.A. –aspect subliniat șidecătre A.Ciopraga înop. cit. pag 43
18

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
medical, cepot figăsite înaproprierea locului săvârșirii infracțiunii.
Nu sevapermite intervenția unor persoane care, deși animate de
cele mai bune intenții, datorită lipsei cunoștințelor medicale, pot
provoca agravarea leziunilor. Odată cuajungerea lafața locului a
echipajelor de intervenție rapidă, sevaevalua starea victimelor,
urmând săsedecidă cuprivire ladeplasarea deurgență avictimelor,
lacele mai apropriate spitale, pentru intervențiile necesare, în
vederea stabilizării stării desănătate apersoanelor afectate prin
desfășurarea activității ilicite.
Înainte deafiridicată victima, deaiseschimba poziția,
persoanele, ajunse primele lafața locului, trebuie sănoteze șisă
marcheze locul șipoziția încare seafla aceasta, înmomentul sosirii
lorlafața locului, starea obiectelor deîmbrăcăminte, leziunile depe
suprafața corpului, eventualele declarații ale victimelor. Personalul
sanitar, ceintervine pentru salvarea victimelor, nu vaproceda la
dezinfectarea hainelor victimei, valua măsuri pentru conservarea
materiilor străine aflate pecorpul victimei –praf, fire depăr, diferite
secreții, depozitul subunghial, etc. –vafacilita, înfuncție deevoluția
stării desănătate avictimelor, ascultarea acestora, decătre organele
judiciare competente, urmând săcolaboreze, înmod adecvat, cu
organele judiciare, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor legate de
cauză, până ladispunerea șiefectuarea constatărilor sau expertizelor
medico-legale.
De lacaz lacaz se poate pune problema intervenției
personalului specializat pentru situații deurgență, furnizare deapă,
energie electrică, gaze, agent termic, instalații sub presiune, utilaje
de ridicat, etc. De fiecare dată, vatrebui săseprocedeze lao
evaluare profesională ariscurilor și,defiecare dată, când seconstată
un potențial important de punere înpericol apersoanelor sau
bunurilor cuovaloare deosebită –deexemplu: poduri, viaducte,
clădiri, instalații tehnologice sau de transport –seva trece la
desfășurarea unor activități urgente destabilizare asituației șiabia
după aceasta seva putea pune problema bunei desfășurării a
cercetării lafața locului.
1.4.2 Activități ce au ca scop conservarea locului ce
urmează aficercetat
Persoanele, ajunse primele lafața locului, sevor preocupa, în
ordinea priorităților, depaza locului desfășurării activității ilicite, de
protejarea șiconservarea urmelor șimijloacelor materiale deprobă,
activitatea de cercetare lafața locului depinzând, într-o măsură
importantă, demodul încare afost păstrată configurația inițială a
locului faptei, destarea urmelor șimijloacelor deprobă create ca
urmare adesfășurării activității ilicite.
Doctrina acceptă că, ulterior desfășurării activității ilicite,
locul pecare urmează săseefectueze cercetarea lafața locului, până
lasosirea echipei, este supus unor degradări provocate deintervenția
19

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
adouă categorii defactori: unul denatură obiectivă, altul denatură
subiectivă14.
Factorii denatură obiectivă, care pot acționa asupra locului
pecare s-a desfășurat activitatea ilicită, degradând sau distrugând
urmele, sunt condițiile atmosferice –ploaie, ninsoare, vânt puternic,
etc. –șinatura unor categorii deurme –cum sunt cele demiros –
existența sau posibilitatea deexploatare aacestora fiind condiționate
de factorul timp. Desigur, nu sepoate pune problema anihilării
acțiunii factorilor descriși asupra urmelor, însă, până lasosirea
echipei, ca, de altfel, șipetimpul desfășurării cercetării lafața
locului, acțiunea acestor factori poate fidiminuată prin folosirea
mijloacelor tehnico-criminalistice sau prin acoperirea cuorifolosirea,
înmod adecvat, aunor mijloace improvizate.
Factorii denatură subiectivă pot influența locul desfășurării
unei activități ilicite sunt circumscriși, înmod esențial, acțiunii
oamenilor. Astfel, avem de-a face cuacțiunea „valului decurioși” –în
principiu, persoane neinteresate, atrase lalocul desfășurării unei
activități ilicite, înmod instinctual, deineditul șispectaculozitatea
situației; cu acțiunea persoanelor interesate –făptuitori sau
apropriați aiacestora, interesați îndistrugerea deurme sau/și în
crearea deurme, înmod artificial, pentru îngreunarea cercetărilor;
cu acțiunea unor persoane care au calități oficiale cărora opinia
publică, datorită calității pecare oau, lecere săiamăsuri, sădea
explicații, „să facă ceva”.
Foarte important este cacei ajunși primii lafața locului să
reușească săfacă cât mai mult înceea ceprivește semnalizarea,
avertizarea, paza perimetrului pe care apreciază că s-ar putea
descoperi urme șimijloace materiale de probă care să ajute
dezvoltarea anchetei. Dece„cât mai mult ?”Pentru căprimii ajunși
lafața locului, funcționari bine pregătiți, deși sepot strădui, cugreu,
șinumai caexcepție, pot face ceea ceartrebui făcut înmod absolut.
Sunt multe cauze, înprimul rând faptul cădecele mai multe oricei
care ajung primii sunt doar 1-3 și,încondițiile încare există multe
alte persoane lafața locului; încare trebuie întreruptă circulația
rutieră sau pecale ferată; încare există stări tensionate mai vechi
între diferite persoane, familii, grupuri depersoane, etc. care au
escaladat; șidacă nu există înțelegere șichiar ocontribuție
consistentă din partea celorlalte persoane aflate înzonă totul devine
deosebit decomplicat putând apare inclusiv situații conflictuale greu
degestionat.
Indiferent departicularitățile situației, persoanele aflate la
fața locului trebuie sădepună toată diligența, pentru caechipa de
cercetare săpoată efectua activitatea încondiții câtmai bune.
14N.A. –înacest sens asevedea șiA.Ciopraga op. cit. pag 46; VBercheșan, C.
Pletea, Ion Eugen Sandu op. cit. pag. 32; V.Bercheșan op. cit. pag. 256
20

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
1.4.3 Activități ceurmăresc identificarea martorilor oculari
șiapersoanelor suspecte. Prinderea șireținerea
făptuitorilor.
Persoanele ajunse primele lafața locului, pe lângă cele
arătate, trebuie săidentifice acele persoane, care auperceput, prin
propriile simțuri, întreaga activitate infracțională sau fragmente ale
acesteia. Sevor reține datele deidentificare ale acestora –nume,
prenume, domiciliu, locdemuncă, etc. –șisevor lua măsuri, pentru
aseîmpiedica influențarea lor de către persoane interesate ori,
chiar, deaseinfluența între ele, cunoscută fiind tendința unor
persoane de a-și impune opinia, camanifestare apersonalității.
Agenții depoliție, cadealtfel, șicelelalte persoane prezente lafața
locului, trebuie săseabțină delaaface observații cuprivire la
natura faptei săvârșite, dea-și exprima convingerile cuprivire lacei
vinovați, lamodul cum afost săvârșită infracțiunea, lamodul cum ar
trebui făcute declarațiile, cum vor fipedepsiți făptuitorii, cum seva
desfășura ancheta încontinuare, etc.
Pe lângă martorii oculari, trebuie acordată atenție și
persoanelor care, deși nu auperceput activitatea infracțională, au
perceput stări defapt, ceinteresează cercetarea lafața locului –au
descoperit cadavrul, audescoperit instrumente folosite sau obiecte
obținute prin săvârșirea infracțiunii, etc. De asemenea, lafața
locului, vatrebui sărămână șipersoanele care au participat la
activitățile urgente –cum arfisalvarea victimelor –sau aupătruns,
într-un felsau altul, înlocul faptei, producând urme sau modificări
aleacestuia.
De asemenea, este posibil ca, printre persoanele rămase la
fața locului după consumarea activității ilicite, demulte oriînnumăr
mare, săfieșifăptuitorul, care, conștient deinutilitatea opunerii
unei rezistențe sau încercări deaseascunde, nu părăsește locul
faptei sau, înunele cazuri, sereușește imobilizarea sadecătre
martorii oculari oridecătre alte persoane. Într-o asemenea ipoteză,
este necesară, pe lângă identificarea făptuitorului, luarea unor
măsuri, care săaibă carezultat evitarea oricărei încercări deafugi,
din partea acestuia șiizolarea sa, în vederea prevenirii unor
manifestări –posibil violente –ale unor persoane erijate în„opinia
publică”, influențate negativ demodul dedesfășurare aactivității
ilicite sau/și de urmările acesteia, înmulte cazuri, putându-se
ajunge laofurie generalizată.
Însituația încare făptuitorul apărăsit locul faptei, iar
semnalmentele sale aufost reținute decătre martorii oculari sau/și
decătre persoana vătămată, sevor lua măsuri operative decăutare,
dare înurmărire șicomunicarea semnalmentelor launitățile de
poliție, peteritoriul decompetență alcărora sepresupune căs-ar
ascunde sau s-ar deplasa, învederea ascunderii.
Indiferent dacă făptuitorul afost identificat șireținut lafața
locului sau după desfășurarea unor operațiuni decăutare, agenții de
21

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
poliție15 vor supune unui examen minuțios corpul șiîmbrăcămintea
acestuia, învederea descoperirii deurme sau obiecte denatură
compromițătoare, care săprezinte interes pentru cercetări –obiecte
care au rezultat din desfășurarea activității ilicite, obiecte folosite
sau destinate săfiefolosite ladesfășurarea activității ilicite, etc.
Întrucât, cuocazia efectuării acestor activități, înprincipiu,
contactul nemijlocit între persoane este inevitabil, trebuie acordată
atenție șimanifestată toată diligența, pentru evitarea situațiilor în
care este pusă înpericol sănătatea, integritatea corporală sau chiar
viața persoanelor, cunoscut fiind că, adesea, persoanele implicate,
într-un fel sau altul, însăvârșirea de infracțiuni, semanifestă
violent, adesea sfidează agenții de poliție, bruschează martorii,
încearcă săimpună anumite puncte devedere, desfășoară diferite
acțiuni, denatură acrea dezordine șiacompromite cercetările.
1.4.4 Anunțarea organului judiciar competent aefectua
cercetarea lafața locului.
Persoanele ajunse primele lafața locului, indiferent de
calitatea lor, auobligația deaanunța organul judiciar competent să
efectueze cercetarea, cuprivire lanatura faptei săvârșite, situația
persoanei vătămate, întinderea suprafeței de teren pe care sunt
întinse urmele șimijloacele materiale deprobă, natura acestora,
făptuitori, alte date, ceaulegătură cudesfășurarea activității ilicite.
Numai înaceste condiții, organul judiciar, competent săefectueze
cercetarea lafața locului, vafiînmăsură săaprecieze numărul și
calificarea specialiștilor ce vor participa, mijloacele tehnico-
științifice, necesare pentru asigurarea desfășurării înbune condiții a
activității.
Trebuie subliniat căprimele măsuri, ceau făcut obiectul
acestei secțiuni, pot fiefectuate, fără să se pună problema
competenței. Rațiunea acestei situații este simplă: urgența șifaptul
cănuseintră înfondul activității decercetare justifică desfășurarea
acestui tipdeactivități, decătre organe judiciare necompetente să
efectueze cercetării infracțiunii.
Deasemenea, activitățile urgente, care nusuferă amânare –
ridicarea unor urme sau aunor mijloace materiale de probă,
ascultarea persoanei vătămate, aflate înstare gravă, etc. –acăror
neefectuare urgentă ar putea conduce la îngreunarea ori
compromiterea cercetării, pot fiefectuate decătre organele judiciare
necompetente.
15N.A. –folosind adesea termenul deagenți depoliție trebuie săprecizez cănuam în
vedere gradul profesional cifac referire latoți polițiștii implicați înactivitatea de
cercetare alfața locului ori înactivitățile conexe acesteia, indiferent de gradele
profesionale pecare leauaceștia.
22

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Înîncheierea acestei secțiuni, apreciez oportun săsubliniez
importanța efectuării activităților urgente, decătre persoanele sosite
primele lafața locului, cu maximă diligență, de rezultatele lor
depinzând, înmare măsură, atât desfășurarea activității decercetare
lafața locului, cât șiactivitățile de anchetă ceurmează ase
desfășura.
1.5 Pregătirea învederea cercetării lafața locului.
Încondițiile specifice cercetării lafața locului, pregătirea
activității presupune parcurgerea adouă etape. Astfel, este necesară
desfășurarea unor activități până ladeplasarea lafața locului,
urmând capregătirea săfiedefinitivată odată cusosirea echipei la
locul faptei. Vorbind despre cele două etape, s-ar putea crede că
activitățile pregătitoare, caexcepție, nuaravea uncaracter unitar.
Consider necesar săsubliniez căactivitățile pregătitoare au fost
grupate îndouă entități, din rațiuni ce țin de particularitățile
fiecăreia dintre ele șide oanumită ordine cronologică, încare
acestea sedesfășoară.
Privită înansamblu, pregătirea cercetării lafața locului are un
caracter unitar, fiecare dintre activități succedându-se într-o ordine
logico-operativă; demodul încare serealizează șirezultatele uneia
depinzând caracteristicile celei cevaurma. Mai mult, activitățile
pregătitoare trebuie săaibă labază oconcepție care săintegreze
fiecare segment înefortul organizatoric general, menit săasigure
desfășurarea cercetării lafața locului încele mai bune condiții.
1.5.1 Activități pregătitoare, care seefectuează până la
deplasarea lafața locului.
Primirea, consemnarea șiverificarea sesizării –Conform
legii procesual penale16, organele judiciare se sesizează despre
săvârșirea unei infracțiuni prin: plângere, denunț sau din oficiu.
Indiferent de forma pe care opoate îmbrăca sesizarea17 sau de
persoana care oface, este necesar săsedepună toată diligența,
pentru obținerea cât mai multor date despre natura faptei, locul și
timpul când afost săvârșită. Practic, pentru evitarea situațiilor de
formare aechipei într-o componență necorespunzătoare, deplasărilor
inutile, laadrese greșite sau fictive, organul judiciar, pe lângă
identificarea persoanei care afăcut plângerea sau denunțul, vacăuta
săafle, din surse cât mai sigure șidemne deîncredere18, cetipde
16Art. 221 din Codul deProcedură Penală
17N.A. –înscris sau oral, delapersoana vătămată, opersoană care aaflat despre
săvârșirea unei infracțiuni sau delaun funcționar ceface din cadrul organelor
judiciare.
18N.A. –Înacelași sens șiI.Mircea op. cit. pag. 227
23

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
activitate ilicită, unde șicând afost desfășurată, numărul victimelor,
volumul șinatura pagubelor cauzate, dacă făptuitorul secunoaște
sau nu, afost reținut decătre opinia publică sau decătre polițiștii
care auajuns primii lafața locului.
Pregătirea echipei, asigurarea prezenței altor persoane, a
căror participare este necesară –Natura, diversitatea împrejurărilor
cecaracterizează desfășurarea unei activități ilicite, multitudinea și
complexitatea aspectelor ce se impun afilămurite cu ocazia
investigării, atribuie cercetării lafața locului caracterul unei activități
deechipă.
Desfășurarea activității presupune participarea unei echipe cuo
componență echilibrată, încare săfie asigurată, atât componenta
procedurală cât șicomponenta operativă. Cercetarea lafața locului, ca
activitate procedurală, este condusă deopersoană, care arecalitatea de
organ judiciar –șeful echipei vafiunpolițist sau unprocuror, înfuncție
decompetența materială decercetare ainfracțiunii, cesepresupune că
s-asăvârșit.
În ceea ce privește componența echipei19, înfuncție de
particularitățile fiecărui caz înparte, aceasta vacuprinde ogrupă de
specialiști, cevor asigura partea cucaracter tehnic aactivității –
căutarea, revelarea, fixarea, ridicarea, examinarea lafața locului a
cadavrului (dacă este necesar), aurmelor șimijloacelor deprobă –și
ogrupă20 de anchetatori, ce, prin desfășurarea unor activități
specifice, concură larealizarea scopului activității. Conlucrarea, între
cele două componente aleechipei decercetare, este necesar sătindă
către perfecțiune, practica demonstrând că, efectiv, activitățile se
completează reciproc, rezultatele uneia determinând efectuarea
alteia, până înmomentul epuizării tuturor posibilităților.
Din rândul specialiștilor delafața locului, vor face parte, în
funcție denatura infracțiunii șialocului decercetat, tehnicieni
criminaliști, medici legiști, personal cucâini deurmărire, tehnicieni
auto, specialiști înprobleme de protecția muncii, specialiști din
diferite alte domenii, care pot concura labuna desfășurare a
activității. Înceea ceîiprivește peanchetatori, nu sepoate vorbi
despre oanumită specializare aacestora, fiind organe judiciare, ei
19N.A. –Înceea ceprivește componența echipei, trebuie subliniat căautrecut mai
bine de30deani, decând doctrina despecialitate acunoscut șiaasimilat termenul
deechipă complexă decercetare lafața locului. Capunct dereper asevedea C.Păloi
–Unele probleme privind cercetarea locului faptei –în„Probleme demedicină legală
șicriminalistică”; Tratatul practic decriminalistică apărut înEditura Ministerului de
Interne; Culegerea dereferate „Școala românească decriminalistică”
20N.A. –folosind termenul degrupă, trebuie subliniat cănumărul despecialiști șide
anchetatori variază delacaz lacaz înfuncție denatura infracțiunii, amploarea
locului decercetat, consecințele săvârșirii infracțiunii înmediul social, etc., putându-
seaccepta, încazul infracțiunilor „mărunte” canumărul săsereducă laun singur
tehnician șilaunsingur anchetator, existând cazuri înpractică, situație cetrebuie
dezavuată pentru ignoranța ei, când membrii echipei nu conlucrează efectuând
activitatea peporțiuni, uneori chiar ladistanțe, întimp, denepermis.
24

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
sunt abilitați săefectueze orice activitate deanchetă, nefiind exclus
ca, în funcție de vârstă, starea sau alte particularități ale
persoanelor, ceintră înaria deinvestigare, săfiepreferat unul sau
altul dintre anchetatori.
Însituația încare făptuitorul afost prins șiimobilizat lafața
locului sau dacă persoanele interesate ocer, ladesfășurarea
cercetării lafața locului pot participa șiavocați din oficiu sau aleși,
după caz. Deasemenea, potrivit dispozițiilor legale, laactivitate, este
necesară prezența adoi martori asistenți21. Apreciez că22, asigurarea
participării acestor persoane, trebuie săsefacă înainte deajungerea
lafața locului, evitându-se, astfel, irosirea detimp, posibilitatea
folosirii unor martori oculari, aunor persoane interesate în
obstrucționarea cercetărilor sau cuinterese încauză.
În condițiile unei firești transparențe șicomunicări cu
societatea civilă șimass-media23 devine oportună prezența lafața
locului aunei persoane specializate înP.R.24 care săseconstituie
într-o veritabilă punte de comunicare între organul judiciar și
publicul larg. Șeful echipei nu sepoate concentra șieste greu să
manifeste diligența necesară pentru ada explicațiile necesare, el
trebuie săconducă echipa, nusăpiardă timp operativ pentru ada
relații cuprivire laceea ces-a întâmplat, ceactivități sedesfășoară
șicare sunt rezultatele.
Pregătirea mijloacelor tehnico-științifice criminalistice –
Întrucât cercetarea lafața locului are oimportantă componentă
tehnică, încadrul pregătirii, oatenție deosebită trebuie acordată
mijloacelor tehnico-științifice cevor fifolosite lafața locului.
Odată cu dezvoltarea tehnologică, s-a constatat și
perfecționarea dotărilor necesare desfășurării activității membrilor
echipei deplasați lafața locului, însensul diversificării metodelor și
mijloacelor destinate lucrului înteren25. Fără aprezenta exhaustiv
problematica, vor fiavute învedere:
•Trusele criminalistice –trusa criminalistică universală, cu
instrumentarul complet; trusa fotografică, cuaparate operative
șimateriale fotosensibile, inclusiv dispozitive de iluminare
adecvate împrejurărilor; truse criminalistice specializate, pentru
21N.A. –Înproiectul Codului deprocedură penală depus laParlamentul României în
cursul anului 2009 seface referire laprezența unui singur martor asistent
22N.A. –înacelași sens V.Becheșan, C.Pletea, I.E. Sandu op. cit. pag. 37
23N.A. –este normal săserespecte dreptul cetățenilor lainformare cuunele limite
impuse pentru obținerea derezultate valoroase pentru anchetă prin desfășurarea
unor activități cuprivire laacăror desfășurare trebuie păstrat uncaracter inopinat,
lipsa unei discreții necesare putând conduce laeșecul atât alactivității cât șial
întregii anchete
24N.A. –public relations
25Pentru detalii asevedea șiL.Petrică –Materiale șitruse criminalistice moderne
destinate investigării locului faptei, înInvestigarea Criminalistică aLocului Faptei,
lucrare apărută sub egida Asociației Criminaliștilor din România, 2004, pag. 194
25

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
identificarea substanțelor stupefiante, pentru urme biologice,
pentru cercetarea incendiilor șiexploziilor, accidentelor de
circulație sau demuncă, etc.
•Aparatură pentru înregistrări de sunet șiimagine lafața
locului;
•Aparatură diversă dedetecție –detectoare demetale, detectoare
decadavre, detectoare desubstanțe explozive șidesubstanțe
radioactive, aparatură de căutare șiexaminare înradiații
invizibile, aparatură cefolosește laserul, diferențele termice sau
radiațiile nucleare, etc.
•Mijloace tehnice de identificare a persoanelor după
semnalmentele corporale, înactualitate fiind programele de
calculator, ceconcură laîntocmirea așa-numitelor portrete
robot.
•Aparatură de comunicații, care să permită asigurarea
comunicării atât între membrii echipei, cât șiîntre aceștia și
unitățile depoliție, jandarmi, pompieri, etc., alte mijloace cepot
fifolosite pentru buna desfășurare acercetării lafața locului.
Toate aceste dotări se găsesc dispuse pe laboratoarele
criminalistice mobile, ceseaflă șiîndotarea organelor judiciare din
România. Pelângă aceste mijloace, înfuncție denecesități, sepoate
apela șilaalte mijloace, mai mult sau mai puțin sofisticate, dacă,
fața derezultatele cesepot obține, efortul devine oportun.
Luarea măsurilor deprotecție –implică odetaliată pregătire,
anterioară prezentării lafața locului. Înfuncție deinformațiile pe
care ledeține, organul decercetare trebuie saiatoate măsurile,
necesare șisuficiente, astfel încât viața, sănătatea sau integritatea
corporală aechipei delafața locului sănu fielezată sub nici o
formă.
Încazul cercetărilor, care implică riscuri deordin: chimic,
fizic, biologic, radioactiv, etc., seimpun anumite măsuri, cucaracter
special. Înspațiile contaminate, membrii echipei seexpun unor
riscuri, organismul uman putând suferi multiple leziuni. Mai mult,
este necesară observarea necesității folosirii unor echipamente de
protecție, care implică apărarea sănătății, integrității șichiar vieții
personalului implicat încercetarea lafața locului, de natură a
proteja șifață deaparatura cucare selucrează.
Asigurarea deplasării cu operativitate aechipei de
cercetare lafața locului –Deplasarea cuoperativitate aechipei la
fața locului este oproblemă ce, privită șinumai prin prisma
pericolului distrugerii urmelor, plecarea sau/și influențarea
martorilor oculari, schimbarea poziției urmelor și mijloacelor
materiale de probă, devine deosebit de importantă. Activitatea
organelor judiciare ademonstrat că,atunci când echipa decercetare
aajuns lafața locului, într-un timp scurt, dincolo deunbeneficiu de
imagine, șansele derealizare asarcinilor cercetării lafața locului au
fost mult mai mari, odată cu scurgerea timpului, acestea
26

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
diminuându-se, chiar înprogresie geometrică, ajungând, înmulte
cazuri, laminim.
Bineînțeles cătrebuie ales cel mai scurt traseu –șiacest
lucru nu este deloc simplu înmarile aglomerații urbane –însă o
anumită atenție trebuie dată unor considerente tactice. Astfel, uneori
nueste bine caechipa săcircule, cumijloacele deavertizare acustică
șivizuală puse înfuncțiune, pe„strada principală”, uneori nueste
bine săseparcheze înfața perimetrului ceurmează aficercetat,
uneori accesul este blocat sau circulația peoanumită arteră săfie
obturată, tocmai, demijloacele auto ale echipei decercetare lafața
locului.
1.5.2 Activități pregătitoare efectuate lafața locului
Aceste activități sunt menite acompleta pecele delasediul
organului judiciar șiaaduce corecțiile necesare măsurilor luate de
către primii ajunși lafața locului. Șeful echipei decercetare are un
rol hotărâtor înorganizarea șidesfășurarea acestora, decalitățile
manageriale alesale depinzând, înbună măsură, condițiile încare se
vaefectua activitatea propriu-zisă.
Verificarea modului cum s-a acționat până lasosirea
echipei, dispunerea măsurilor necesare, înraport cu situația
existentă lalocul faptei –Odată ajunsă echipa decercetare lafața
locului, șeful echipei seinformează, cuoperativitate, despre:
→modul cum s-a acționat pentru salvarea victimelor;
→dacă mai sunt persoane care necesită prim-ajutor;
→dacă șicum s-a asigurat paza locului faptei;
→modul cum s-a acționat pentru conservarea urmelor șia
mijloacelor materiale deprobă;
→dacă aufost identificați șireținuți lafața locului făptuitorii;
locul unde segăsesc; dacă au fost atacați, molestați, etc.; dacă
există riscul unor asemenea acțiuni;
→dacă există martori oculari; identitatea acestora; locul unde se
află; dacă există posibilitatea separării acestora pentru aseevita
stabilirea „unei idei comune”;
→situația persoanelor vătămate;
→dacă secunoaște întinderea pagubelor;
→dacă, urmare, adesfășurării activității ilicite aufost puse în
pericol sau afost împiedicată activitatea unor instituții publice,
capacități deproducție, depozite sau alte puncte delucru;
→dacă există pericol iminent deincendiu, explozie, inundații,
etc.;
→dacă au fost întrerupte căi decomunicație, dacă au fost
anunțați conducătorii obiectivelor economice peteritoriul cărora s-
arputea întinde perimetrul decercetat;
Deasemenea, verifică starea defapt șiiamăsurile necesare
pentru completarea șicorectarea celor întreprinse deprimii ajunși la
27

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
fața locului, evitarea oricăror pericole șipentru crearea celor mai
bune condiții încare săseefectueze cercetarea lafața locului.
Practica aevidențiat că, oricât dediligenți arficei ajunși
primii lafața locului, există unele neajunsuri –determinate deo
anumită lipsă deautoritate șideefectiv înfața valului decurioși, a
persoanelor interesate în cauză, atuturor implicațiilor și
consecințelor fiecărei stări defapt –determinate deacțiunea lor,
astfel că, odată cuajungerea lafața locului aechipei decercetare –
trebuie avute învedere considerente cețindeexperiența, calificarea,
starea despirit, numărul șiautoritatea membrilor echipei –corecțiile
sunt necesare.
Determinarea modificărilor ce au survenit în aspectul
inițial allocului săvârșirii infracțiunii –Pe baza informațiilor
furnizate de către primii ajunși lafața locului, se vor stabili
configurația locului pe care s-a desfășurat activitatea ilicită,
modificările șinatura acestora. Sevainsista peaspectul inițial al
locului faptei, pepoziția șiaspectul urmelor șimijloacelor materiale
de probă. Înceea ceprivește modificările intervenite, oatenție
deosebită sevaacorda naturii acestor modificări șicauzelor cele-au
generat –dacă ele auapărut caurmare aactivităților destinate să
salveze victimele, săînlăture sau sălimiteze acțiunea unor surse de
pericol oriauavut înantecedență factori denatură subiectivă, cum
arfiacțiunea făptuitorului sau aaltor persoane, ceauîncercat să
denatureze aspectul locului faptei, cu scopul deaîngreuna sau
compromite ancheta, nepriceperea sau neatenția celor ceau luat
primele măsuri.
Însituația încare modificările aufost determinate deacțiunea
unor persoane, sevaproceda laidentificarea șiaudierea acestora, în
ideea stabilirii acțiunilor care audeterminat modificările șidacă a
fost sau nuimplicată reaua-voință.
Delimitarea perimetrului și stabilirea metodelor de
cercetare alocului faptei –Înordinea firească alucrurilor, pentru
începerea cercetării lafața locului, seimpune stabilirea limitelor
perimetrului ceurmează aficercetat șiamodului concret încare se
vaface aceasta.
Înceea ceprivește limitele perimetrului, pecare echipa va
desfășura activități de căutare, revelare, fixare, ridicare, etc. a
urmelor șimijloacelor materiale deprobă, problema poate deveni
complexă, atunci când ar putea apare necesitatea extinderii
activităților pe teritoriul altor proprietăți, indiferent dacă acestea
aparțin unor persoane fizice sau unor persoane juridice.
Astfel, dacă locul desfășurării activității ilicite serestrânge la
teritoriul unei singure proprietăți, nuapar probleme deosebite; dacă,
însă, devine necesară extinderea cercetărilor peteritoriul mai multor
proprietăți, trebuie manifestată precauție, organul judiciar fiind
chemat săasigure unechilibru între drept șiabuz dedrept. Atunci
când încauză sepune problema desfășurării activității decercetare
28

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
lafața locului, peteritoriul domiciliilor mai multor persoane fizice
ori, însituația persoanelor juridice, când perimetrul de cercetat
înglobează locații ale mai multor persoane juridice, sepoate extinde
locul decercetat încât săînglobeze mai multe astfel delocuri ?–în
considerarea necesității efectuării unei cercetări complete, care să
epuizeze toate posibilitățile de găsire aunor urme sau mijloace
materiale deprobă care săintereseze cauza. Înmăsura încare
aceasta poate fiacceptată, care sunt criteriile pebaza cărora organul
judiciar poate să extindă locul de cercetat laproprietățile altor
persoane ?
Acceptând necesitatea unei soluții constructive, aplicabile în
practica organelor judiciare, apreciez ca oportună exprimarea
următorului punct devedere: oridecâte oriexistă olegătură directă
șievidentă între desfășurarea unei activități ilicite șiperimetrul uneia
sau amai multor proprietăți, cercetarea lafața locului vafiextinsă, în
mod necesar șilaaceste proprietăți, fără săsepună problema unui
abuz.
Înacest context, trebuie subliniat că, stabilirea legăturii
„directe șievidente” între desfășurarea unei activități ilicite șiuna
sau mai multe proprietăți, este condiționată delogica juridică șide
modul deinterpretare ainformațiilor culese lafața locului, indiferent
dacă aceste informații provin din descoperirea unor anumite urme
sau mijloace deprobă, oridin declarațiile unor persoane –persoane
vătămate, martori oculari, făptuitori, etc. De asemenea, privind
lucrurile scrupulos, apreciem că, legătura îndiscuție, mai este
condiționată de natura activității sau activităților ilicite care se
presupun afidesfășurate, precum șideconfigurația locului care se
cercetează.
Odată stabilit perimetrul, se vor lua măsurile necesare
pentru paza acestuia, astfel încât săseevite orice posibilitate de
modificare accidentală sau interesată alocului decercetat șisăse
asigure desfășurarea, în condiții de deplină siguranță pentru
participanți, acercetării lafața locului. Tot aici, mai trebuie observat
că,stabilirea limitelor perimetrului decercetat, nutrebuie săaibă un
caracter absolut deoarece, odată cudesfășurarea activității, datorită
interpretării datelor obținute, este posibil săseconstate călocul de
cercetat trebuie extins într-o direcție sau alta sau, din contră,
trebuie restrâns.
Înceea ceprivește metodele concrete decercetare alocului
faptei, doctrina criminalistică26, confirmată de practica organelor
judiciare, recomandă ca,metoda decercetare aleasă, sățină cont de
natura faptei, deconfigurația locului decercetat, urmările produse și
dedispunerea urmelor șimijloacelor materiale deprobă. Astfel, se
dau caexemple, începerea cercetării lafața locului delaexterior spre
26N.A. –asevedea, caexemplu, V.Bercheșan, C.Pletea ,I.E. Sandu op. cit. pag 41
29

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
interior, pesectoare delimitate, prin repere naturale oristabilite de
șeful echipei, de-a lungul pereților, însensul acelor deceasornic sau
invers, etc.
Metoda subiectivă este caracterizată prin aceea că,echipa de
cercetare procedează lacăutarea, descoperirea, relevarea, fixarea și
ridicare urmelor șimijloacelor materiale deprobă, urmând cât mai
fidel traseul parcurs de făptuitor din momentul pătrunderii în
câmpul infracțional șipână lapărăsirea acestuia. Această metodă
are avantajul că, sepot obține rapid unele date șiindicii, cepot
canaliza cercetările, pentru identificarea urgentă afăptuitorilor,
recuperarea prejudiciului, etc. Are dezavantajul unei anumite
superficialități, locul faptei neputând fiexaminat sistematic și
detaliat.
Metoda obiectivă constă înexaminarea locului faptei într-o
anumită ordine, făcându-se abstracție de modul șisuccesiunea
acțiunilor presupuse afifost desfășurate defăptuitor încâmpul
infracțiunii. Deși presupune un volum detimp șiimplicarea unui
personal mai numeros, metoda are avantajul căpermite oexaminare
amănunțită alocului, permițând descoperirea tuturor urmelor ceau
legătură cucauza.
Metoda mixtă sau combinată impune ca, pe parcursul
cercetării, să fie folosită atât metoda subiectivă cât șimetoda
obiectivă, alternându-se cele două metode, în raport de
particularitățile cauzei șidiferitele momente alecercetării.
Indiferent demetoda aleasă, optimul presupune examinarea
sistematică, multilaterală șiobiectivă alocului săvârșirii infracțiunii.
Stabilirea sarcinilor pentru fiecare membru alechipei –
Cronologic, ultima înaintea începerii efective acercetării lafața
locului, este activitatea pregătitoare care pune cel mai mult în
valoare capacitatea managerială așefului echipei. Există osituație
defapt, personal specializat, resurse materiale șiunscop. Stabilirea
modului încare sunt puse celmai bine învaloare resursele, raportat
lacondițiile situației specifice pentru atingerea scopului, cade în
sarcina acestei persoane.
General valabil este faptul cășeful echipei decercetare este o
persoană ceare calitatea deorgan judiciar competent aefectua
activitatea. Elpoartă, înprincipal, răspunderea pentru întreaga
desfășurare aactivității, atât sub aspectul respectării legalității,
drepturilor persoanelor participante, cadrului procedural, etc., cât și
sub aspectul diligenței cesedepune pentru realizarea scopurilor
cercetării lafața locului.
Modul concret încare sunt repartizate sarcinile membrilor
echipei este guvernat de considerente precum: pregătirea și
specializarea personalului, calitățile șiinteresele fiecărui membru,
experiența șiconcepția privind gestionarea situațiilor de criză,
relațiile dintre membri, starea desănătate aacestora, alți factori de
natură psihosomatică, cepot influența comportamentul membrilor,
30

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
etc. Oricum, vatrebui săseurmărească cele două planuri acționale,
cucaracter fundamental, cesunt specifice cercetării lafața locului –
celpreponderent tehnic șicelalactivității anchetatorilor –fără săfie
afectat caracterul unitar alactivității.
Membrii echipei trebuie săconlucreze fără rezerve, petoate
planurile, fiecare membru putând participa larealizarea sarcinilor
activității, nu înmod individual șiexclusiv, ci, participând cu
rezultatele proprii, lafluxul informațional permanent, cetrebuie
centralizat șiorientat decătre șeful echipei27 –nimeni nuaputut și
nu vaputea sărezolve problemele complexe ale cercetării lafața
locului singur, aflarea adevărului neputând fiasigurată decât prin
efortul conjugat alfiecărui membru, încadrul echipei.
Detaliind puțin subiectul, iată câteva exemple înacest sens,
pentru a„ilustra” mai bine rolul acestei activități, înbunul mers al
anchetei.
Este foarte clar că, pentru aspori gradul derigurozitate în
desfășurarea activității, este necesar aseorganiza, agândi obiectiv,
planurile de acțiune. Demn de luat înseamă este delimitarea
atribuțiilor fiecărui membru alechipei. Această „diviziune amuncii”
crește randamentul muncii desfășurate, asigurând –simultan –
înaltul grad deprofesionalism cucare sunt tratate operațiunile de
cercetare. Iată, cum arputea arăta, pentru unii dintre membrii
echipei, într-un scenariu criminalistic, oastfel dedistribuire:
Șeful echipei
1) Trebuie săpreia controlul, asigurând siguranța personalului
din subordine și securitatea perimetrului pe care se
desfășoară cercetarea lafața locului. De asemenea, este
esențial să ia măsurile necesare, pentru a asigura
echipamentul deprotecție adecvat pentru membrii echipei,
urmărind, în același timp, respectarea recomandărilor
standard pentru a-iproteja împotriva factorilor derisc, care
arputea fiprezenți însânge sau înoricare altfluid din corpul
uman, cercetat lafața locului.
2) Organizează, împreună cu medicul legist, verificarea stării
victimelor, iarîncaz denecesitate, dispune măsuri adecvate
pentru acordarea primului ajutor medical și pentru
transportarea acestora la cea mai apropiată unitate
spitalicească, dacă aceste măsuri nuaufost luate anterior.
3) Iamăsuri pentru ainterzice pătrunderea lalocul săvârșirii
infracțiunii, pe timpul desfășurării activității, aoricăror
persoane, indiferent decalitate, funcție sau grad, care nuau
sarcini înlegătură cu cercetarea lafața locului sau cu
salvarea victimelor.
27N.A. –noțiuni precum „conducere unică”, „conlucrarea fără rezerve între membrii
echipei”, „informarea permanentă așefului echipei” sunt subliniate șiapreciate în
mod șideE.Stancu înopcitpag 17
31

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
4) Asigură relația cumass-media sau desemnează unmembru al
echipei pentru aceasta.
5) Este indicat săconducă oinspecție inițială –învederea unei
cercetări preliminare, pentru evaluarea eventualelor urme si
necesități dedotare orideparticipare aunor alte categorii de
specialiști decât ceicare fac parte deja din echipă, pregătind
cuaceastă ocazie odescriere preliminară alocului, cabază de
plecare înargumentarea măsurilor cevor fidispuse șipentru
redactarea procesului-verbal, atunci când se va pune
problema fixării rezultatelor cercetării lafața locului.
6) Examinează, împreună cumedicul legist, victimele;
7) Dispune măsuri de identificare acadavrelor pe baza
semnalmentelor, obiectelor, documentelor șiîmbrăcămintei
găsite asupra acestora; dispune efectuarea deinvestigații în
zonă șiefectuarea de prezentări pentru recunoaștere a
cadavrului toaletat șiaobiectelor care arputea prezenta
interes pentru anchetă.
8) Determină modul de cercetare șisarcinile –adecvate și
oportune –pentru fiecare membru alechipei.
9) Asigură schimbul deinformații între ceicare caută/cercetează
șiceicare investighează (tehnicieni criminaliști-anchetatori).
10) Colaborează cu alte formațiuni, impunând un spirit
cooperant.
11) Asigură provizii șiechipament pentru echipă, încazurile în
care seimpune aceasta activitate.
12) Reevaluează continuu eficiența cercetării, pe tot parcursul
activității.
13) Coordonează activitatea deîntocmire aprocesului-verbal de
cercetare lafața locului.
14) Părăsește locul la finalizarea cercetării, inventariind
operațiunile care s-au succedat înintervalul: sosirea echipei
lafața locului –plecarea echipei delafața locului.
Specialiștii criminaliști
1) Desfășoară activități decăutare, descoperire, revelare, fixare,
ridicare, ambalare, etc., aurmelor șimijloacelor materiale de
probă –cadrul general;
2) Pătrund, împreună cușeful echipei decercetare, înperimetrul
pe care se pare că s-a desfășurat activitatea ilicită și
marchează drumul de acces pentru medicul legist,
conductorul câinelui deurmărire, ceilalți membri aiechipei,
martori asistenți șipersoanele participante;
3) Descriu urmele șimijloacele materiale deprobă, locul unde
aufost găsite, metodele șimijloacele folosite pentru căutare,
descoperire, revelare, fixare, ridicare, ambalare;
4) Semnează șidatează urmele șimijloacele materiale deprobă,
ținând evidența acestora;
32

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
5) Ridică șiambalează urmele –înmod adecvat –pentru ale
păstra integritatea materială, petimpul transportului;
6) Utilizează echipament deprotecție (ex.: mănuși chirurgicale)
șimetode adecvate, atunci când secercetează urme cepot
produce infectarea (ex.: sânge);
7) Efectuează înregistrări desunet șiimagine ale întregii zone,
înainte deaseintra înperimetrul decercetat –înregistrări de
orientare alelocului săvârșirii infracțiunii;
8) Efectuează înregistrări desunet șiimagine, având caobiect
victimele, mulțimea adunată lafața locului șivehiculele care
seaflă înzonă;
9) Efectuează înregistrări desunet șiimagine ale activităților de
căutare, descoperire, revelare, fixare, ridicare, ambalare, etc.,
aurmelor șimijloacelor materiale de probă, ale tuturor
activităților cesedesfășoară lafața locului, înfuncție de
specificul cauzei;
10) Efectuează înregistrări ale imaginii urmelor șimijloacelor
materiale deprobă înmomentul descoperirii, înainte deafi
ridicate șidupă ceaufost ridicate, înainte deafiexpertizate;
11) Efectuează alte înregistrări desunet șiimagine, cepot deveni
importante pentru anchetă;
12) Interpretează, din punct devedere științific, alături deceilalți
membri aiechipei –înfuncție decompetențele profesionale
ale fiecăruia –urmele șimijloacele materiale de probă
descoperite lafața locului, înscopul refacerii tabloului faptei
șialobținerii câtmai multor date despre făptuitori;
13) Prin constatările făcute, sepronunță cuprivire laoriginea și
modul decreare aunor urme, pronunțându-se șicuprivire la
calitățile șiposibilitățile devalorificare alor, prin expertize;
14) Urmăresc folosirea terminologiei criminalistice adecvate
pentru consemnarea corespunzătoare înprocesul-verbal de
cercetare lafața locului, astărilor de fapt șiaurmelor
existente;
15) Întocmesc schița locului faptei, stabilind peschiță urmele
importante;
16) Realizează măsurătorile delalocul faptei.
În funcție de caracteristicile situației de lafața locului,
întinderea șicomplexitatea acesteia, sepoate dispune odivizare mai
accentuată asarcinilor; astfel, unii dintre specialiștii criminaliști vor
putea fiangrenați doar înactivități decăutare, descoperire, revelare
șiexaminare aurmelor șimijloacelor materiale deprobă sau doar a
anumitor categorii de urme ori numai înactivități de fixare a
rezultatelor cercetării lafața locului prin înregistrări desunet și
imagine. Ideal, probabil, arficasăseopteze pentru ospecializare
strictă aspecialiștilor, astfel încât fiecare să efectueze doar
activitățile calificate, pentru care sunt special pregătiți. Realitatea,
însă, impune caspecialiștii criminaliști săaibă opregătire cât mai
33

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
vastă, astfel încât săsepoată adapta cu ușurință lasolicitările
situației din teren.
Alți specialiști –Unele cazuri, prin complexitatea lor,
necesită formarea unor echipe complexe, însensul participării la
cercetarea lafața locului aunor specialiști din domenii diverse. La
desemnarea acestora, seiau înconsiderare următoarele aspecte:
–Competență profesională, disponibilitate pentru lucru, într-o
echipă eterogenă complexă.
–Încrederea, pecare opot avea ceilalți membri aiechipei, în
persoana șirezultatele muncii acestora.
–Abilitatea expertului deaacționa lalocul faptei, după normele
procedurale legale.
Specialiștii, laserviciile cărora sepoate apela, pot fi,în
funcție de caz: medici legiști, antropologi, biologi, stomatologi,
specialiști înexplozibil, ingineri dediferite specialități, conductori ai
diferitelor animale, ce se folosesc în practica curentă, pentru
prelucrarea urmei de miros șiidentificarea, pe această bază, a
persoanelor suspecte, drogurilor, explozibili, etc.
Astfel, medicul legist, va examina cadavrul șiva efectua
toaleta acestuia, încolaborare cuspecialistul criminalist, cercetează
obiectele purtătoare de urme, îmbrăcămintea, încălțămintea și
obiectele personale alevictimei, învederea stabilirii legăturii acestora
culeziunile constatate. Deasemenea, pentru continuarea investigării
despecialitate, medicul legist este sprijinit deconducătorul echipei
de cercetare, pentru ridicarea, transportarea cadavrului la
laboratorul deunde urmează săseefectueze constatarea medico-
legală.
Agentul de poliție, conductor alcâinelui de urmărire, va
pătrunde pe drumul care i-a fost indicat lalocul desfășurării
activității ilicite, învederea preluării șiprelucrării urmei demiros; va
parcurge cucâinele deurmărire traseul deprelucrare aurmei de
miros, pentru descoperirea șiridicarea de obiecte ascunse ori
abandonate, fiind, după caz, însoțit deun membru alechipei de
cercetare; vainforma conducătorul echipei despre situația unor urme
găsite sau aunor obiecte, în vederea extinderii cercetării
criminalistice; vaîntocmi procesul-verbal defolosire acâinelui de
urmărire șiaschiței traseului parcurs deacesta.
Anchetatorii –Membrii echipei, cusarcini deinvestigație și
cercetare, vor desfășura activități precum:
1) identifică martorii oculari șifăptuitorii;
2) efectuează investigații printre rude, vecini sau alte persoane
care aucunoscut sau auavut relații cuvictima, cuprivire la
starea sănătății, obiceiurile șimodul deviață ale acesteia,
relațiile sale cualte persoane;
3) verifică activitatea persoanelor suspecte, care arfiputut
săvârși fapta, îndeosebi modul încare și-au petrecut timpul în
34

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
perioada critică, corespunzătoare cu perioada încare s-a
săvârșit fapta;
4) întocmesc oevidență cupersoanele care au avut acces în
câmpul infracțiunii șicare arfiputut crea modificări în
configurația acestuia;
5) participă laacțiuni decăutare îndiverse locuri, înscopul
găsirii unor obiecte purtătoare deurme sau corpuri delicte;
6) efectuează, în funcție de necesități, audieri, confruntări,
percheziții, recunoașteri din grup depersoane șiobiecte, etc.,
întocmind actele procedurale prevăzute delege;
7) culeg informații înlegătură cu fapta săvârșită, persoanele,
valorile șiobiectele implicate, alte elemente denatură aajuta
la lămurirea tuturor împrejurărilor, ce caracterizează
desfășurarea activității ilicite.
1.6 Desfășurarea cercetării lafața locului
Pentru ada un caracter complet demersului științific, am
considerat oportun sătratez problematica desfășurării cercetării la
fața locului îndouă secțiuni –una încare săfieanalizate reguli cu
caracter general, pecare leconsider deoimportanță deosebită, a
doua urmând săaibă caobiect desfășurarea efectivă aactivității.
1.6.1 Reguli tactice, cu caracter general, ce guvernează
desfășurarea cercetării lafața locului
Pentru caefectuarea cercetării lafața locului săconducă la
realizarea sarcinilor ceoimpun, pe lângă opregătire atentă și
conștiincioasă28, mai este necesară șirespectarea unor reguli tactice
cucaracter general, aplicabile, indiferent decondițiile concrete, în
care se desfășoară activitatea ori de natura activităților ilicite
desfășurate29. Astfel, apreciez căcercetarea lafața locului trebuie să
fieefectuată înmod complet, detaliat, obiectiv șiorganizat șică, pe
timpul desfășurării acesteia, trebuie acordată oatenție deosebită
observării, interpretării șiexploatării, în interesul anchetei, a
prezenței șicomportamentului din timpul desfășurării activității, a
persoanelor implicate îndesfășurarea activității ilicite.
Cercetarea lafața locului seefectuează înmod complet
șidetaliat –Această regulă presupune cacercetarea lafața locului
săfieextinsă lanivelul unor limite teritoriale, care săînglobeze orice
porțiune deteren ceare legătură cuposibila desfășurare aactivității
ilicite. Înaceeași ordine deidei, activitatea trebuie continuată, chiar
28E.Stancu op. cit. pag. 14
29N.A. –pentru dezvoltarea unor puncte devedere pertinente, asevedea șiopiniile
prezentate deE.Stancu înop. cit. pag. 14-19
35

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
dacă peparcurs aufost descoperite urme șimijloace materiale de
probă30, cuprivire lacare s-ar putea emite opinia căarfisuficiente
pentru adovedi împrejurările desfășurării activității ilicite și
vinovăția făptuitorului.
Mai mult, această regulă tactică31 exprimă un deziderat,
potrivit căruia, cuocazia cercetării lafața locului, trebuie căutate,
ridicate, șifixate învederea examinării, toate urmele șimijloacele
materiale deprobă aflate într-un raport sau altul cufapta săvârșită,
astfel încât nici un aspect, având legătură cu activitatea ilicită
desfășurată sau cupersoanele implicate îndesfășurarea acesteia, să
nufieignorat, sănurămână înafara cercetărilor. Având învedere
caracterul inițial alacestei activități, nu sepoate opera oselecție,
nimeni nu trebuie să-și permită acataloga ca importante sau
neimportante anumite urme și mijloace materiale de probă.
Stabilirea, pentru fiecare dintre acestea araportului cu fapta
săvârșită, poate fifăcută doar ulterior, înprocesul complex al
investigației criminalistice, determinant fiind modul deelaborare și
verificare aversiunilor pentru fiecare aspect important, ce
caracterizează modul dedesfășurare alactivităților ilicite. Trebuie
subliniat, aici, că manifestarea de ignoranță șiușurință, în
abordarea acestor aspecte, incumbă unrisc deosebit –astfel sepoate
caurme sau mijloace materiale deprobă, declarate caneimportante,
săfietratate cuneglijență, sănufieridicate sau sălefiemodificat
aspectul iar, ulterior, în mod intempestiv, să fie demonstrată
utilitatea lor, ignoranță ce poate conduce direct șisigur la
compromiterea întregii anchete.
Trebuie observat că este riscant atepronunța, înmod
determinant, înlegătură cu care modificări, raportat laaspectul
inițial allocului faptei, reprezintă oconsecință aactivității ilicite
desfășurate; este deosebit dedelicat atepronunța, încondițiile de
presiune specifice activității, cuprivire lacaracterul intrinsec sau
extrinsec alunor modificări constatate lafața locului, cureferire la
fapta săvârșită. Nu trebuie neglijat că, organul judiciar, cuocazia
efectuării cercetării lafața locului poate descoperi urme șimijloace
materiale deprobă, deodiversitate extremă. Într-o atare situație,
fixarea tuturor ar dăuna, atât pentru faptul că ar presupune
consumul unui volum mare de muncă șide materiale, cât și,
deoarece, înmultitudinea detaliilor –ce înmod firesc trebuie
consemnate înprocesul-verbal decercetare lafața locului –s-ar
putea pierde tocmai aspectele cele mai importante pentru cauză. La
acestea, s-ar putea adăuga oricând aspecte legate depersoana celor
care desfășoară activitatea –starea fizică șipsihică, gradul de
30A.Ciopraga op. cit. pag. 62
31N.A. –printre primii care ausubliniat acest aspect afost Ion Anghelescu în„Rolul
cercetării lafața locului îndescoperirea șivalorificarea urmelor” –Probleme de
criminalistică șicriminologie nr.3-4 pag 53-57
36

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
concentrare, anumite legături cupersoane interesate încauză, alte
probleme cuconținut stresant, etc.
Rezolvarea problemei –pelângă faptul căsolicită experiență,
tact și,decenu, fler, înprimul rând, din partea șefului echipei –
este condiționată denatura faptei săvârșite, condițiile obiective, în
care s-a comis șiexplicațiile, bazate pelogica șipsihologia judiciară,
obiectiv posibile, cepot fidate stării defapt, cucare vine încontact
echipa decercetare. Este necesar asesublinia efortul intelectual
intens, pecare îlpresupune cercetarea lafața locului, canalizat pe
interpretarea existenței șicaracteristicilor fiecărei urme sau mijloc
material deprobă, însistemul dereferință spațio-temporal, încare
sedesfășoară activitatea.
Activitatea practică aevidențiat șipericolul abordării cu
ignoranță acercetării lafața locului, situație încare, membrii
echipei, după căutări sumare, fiind impresionați deaparența unor
stări de fapt, sunt tentați să se demobilizeze, să abandoneze
cercetarea, catalogând situația cafiind înafara oricărei posibilități
deaimplica săvârșirea vreunei infracțiuni. De asemenea, semai
poate întâmpla ca,fără prea multe eforturi, săfiedescoperite urme și
mijloace deprobă, iaracestea săfieconsiderate, aprioric, suficiente
pentru aidentifica făptuitorii șiaproba săvârșirea infracțiunii de
către aceștia. Este omare greșeală ca,cercetarea lafața locului săfie
întreruptă, caechipa săsemulțumească cuceea ceafost găsit la
prima vedere.
Tot aici, este cazul săobserv căactivitatea decercetare lafața
locului, dincolo de toate reperele administrative, ce afectează
programul șiîndatoririle membrilor echipei32, nutrebuie limitată în
timp. Specificul șiparticularitățile concrete, alefiecărui caz înparte,
impun unanumit interval detimp canecesar, pentru efectuarea în
bune condiții acercetării lafața locului șinimeni nu trebuie să
impună efectuarea activității, într-un timp dinainte stabilit.
Lucrul îngrabă, sub presiunea unor activități cetrebuie
derulate imediat după terminarea cercetării lafața locului, determină
superficialitate, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu
indiferență ori trecerea cu ușurință peste unele stări defapt, ce
prezintă interes pentru anchetă.
Desfășurarea cercetării lafața locului trebuie guvernată de
operativitate, nupot fiacceptate graba dar nici irosirea timpului prin
discuții sau alte activități, care săexceadă scopului cercetării, care
sădobândească ambiguitate, lalimita dintre interesul anchetei și
alte interese străine acesteia, dintre drept șiabuz dedrept.
32N.A. –modificarea Codului deProcedură Penală prin Legea 281/2003, consfințește
laart. 3alin. 5teza a2-a, faptul călucrătorii depoliție judiciară nupot primi dela
organele ierarhic superioare nici oaltă însărcinare, în afara unor situații și
evenimente excepționale sau înrealizarea sarcinilor depregătire șiperfecționare
profesională
37

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Cercetarea la fața locului trebuie efectuată în mod
obiectiv șiorganizat –Obiectivitatea constituie un principiu, ce
guvernează întreaga activitate aorganelor judiciare. Consider
necesar, aici, săfac câteva sublinieri, deoarece cercetarea lafața
locului prezintă anumite particularități ceimpun ca cei care o
efectuează săadopte oatitudine denatură aexclude orice pornire
subiectivă, orice idee preconcepută.
Doctrina, cadealtfel, șipractica organelor judiciare, scoate în
evidență anumite neajunsuri îndesfășurarea activității, generate de
apariția unei versiuni, ceeste consecința acțiunii unor elemente cu
conținut subiectiv; asemănarea unor elemente de fapt, ce
caracterizează aspectul șistarea locului desfășurării presupusei
activități ilicite deelemente constatate șicuprilejul altor activități de
cercetare lafața locului; elemente cu valoare îndoielnică pentru
anchetă cărora, datorită descoperii lor laînceputul activității, lise
supraestimează importanța; interese vizibile încauză, legate de
persoane, față decare membrii echipei manifestă atitudini destimă,
repulsie, apreciere, dezaprobare, etc.; ignoranță, pefondul tendinței
deagăsi soluția ceimplică cât mai puțin efort, câtmai puține riscuri
și,evident, câtmai puțin timp33.
Consider că, organul judiciar, odată deplasat lafața locului,
începând cercetarea lafața locului, trebuie să evite orice idee
preconcepută, orice tendință deada faptei oanumită încadrare
juridică, trebuie sătreacă deaspectul aparent allucrurilor, cele care
sunt cuadevărat importante, fiind doar faptele, acăror desfășurare
poate fiprobată, starea defapt reală, descoperită lafața locului.
Obiectivitatea, cucare trebuie săsedesfășoare cercetarea la
fața locului, trebuie analizată, înraport șicucelelalte repere ale
regulilor tactice, ceguvernează activitatea, pentru că, aefectua
obiectiv cercetarea lafața locului, presupune ca, aceasta săfie
efectuată complet, săfieefectuată detaliat și,bineînțeles, organizat.
Organizarea cercetării lafața locului oferă un caracter
planificat activității, de natură să permită utilizarea optimă a
resurselor –încondițiile concrete date denatura faptei săvârșite,
limitele teritoriale asupra cărora sevaextinde cercetarea, natura
urmelor existente lafața locului, numărul persoanelor prezente la
fața locului cecunosc date despre desfășurarea activității ilicite
sau/și identitatea persoanelor implicate direct, etc. –trebuie privită
sub undublu aspect34:
•Înprimul rând, trebuie observat că, organizarea cercetării la
fața locului presupune ca, fiecare membru alechipei, săaibă
33N.A. –considerațiile legate decauzele ceinfluențează conduita obiectivă înancheta
penală pot fidezvoltate într-un studiu independent, încadrul acestei secțiuni nuam
făcut decât săsubliniez problema șisăexemplific unele dinte cauzele care pot
influența comportamentul membrilor echipei ceefectuează cercetarea lafața locului.
34E.Stancu –op. cit. pag. 17
38

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
repartizate sarcini concrete șiprecise, potrivit specializării
sale –aceste sarcini urmând afiasumate șirezolvate integral
câtmai operativ posibil.
•În al doilea rând, se impune organizarea desfășurării
activităților lafața locului, într-o ordine bine stabilită, pe
criterii judicios științifice. Această ordine nu trebuie săfie
acceptată înmod rigid, desfășurarea activităților trebuind
privită însens dinamic, între acestea neputând fivorba
despre niște limite apriorice, cide oîntrepătrundere, ce
exclude elementul haotic, înscopul rezolvării, încât mai bune
condiții, asarcinilor cercetării lafața locului.
Observarea, interpretarea șiexploatarea în interesul
anchetei a prezenței și comportamentului din timpul
desfășurării activității apersoanelor implicate îndesfășurarea
activității ilicite –Prezența, întimpul efectuării cercetării lafața
locului, apersoanelor implicate îndesfășurarea activității ilicite,
constituie, înainte detoate, opreocupare aechipei, ancheta fiind
interesată înabeneficia deprezența șiparticiparea laactivitate a
făptuitorilor, persoanelor vătămate șimartorilor oculari35. Dincolo de
aceasta, din diverse considerente, persoanele arătate sunt interesate,
dacă nuînaparticipa, celpuțin, înafiprezente șiacunoaște cât
mai multe despre activitățile desfășurate șirezultatele obținute.
Înceea ceprivește făptuitorii, trebuie distinse două situații:
-una, caracterizată defaptul căidentitatea acestora nu este
cunoscută echipei, cedesfășoară cercetarea lafața locului;
-cea deadoua, încare identitatea este cunoscută, făptuitorii
sunt identificați, legitimați, percheziționați corporal, ascultați și
izolați derestul persoanelor prezente lafața locului.
Înprima situație, trebuie acceptat că, indiferent desituația
lorconcretă, făptuitorii sunt interesați înacunoaște modul cum se
desfășoară cercetarea șideainfluența, pecât posibil, rezultatele, în
sensul inducerii îneroare aanchetatorilor, sugerarea de piste
greșite, totul, învederea sustragerii lordelarăspunderea penală.
Atunci când identitatea făptuitorului este cunoscută, acesta
devine un pol deinteres, trebuie săconstituie obiectul unei atente
observații, din partea membrilor echipei.
Făptuitorul, înmod firesc, nu poate rămâne indiferent în
urma desfășurării activității ilicite. Înainte de toate, există o
preocupare, poate chiar îngrijorare legată defaptul căactivitatea sa
afost descoperită, au fost începute cercetările, fapt ce poate
determina reacții greu decontrolat. Când sunt descoperite șiridicate
35N.A. –am introdus încadrul demersului științific martorii oculari încategoria
persoanelor implicate îndesfășurarea activității ilicite acceptând căaceștia, prin
simpla lorprezență, auputut influența, într-un felsau altul, mersul evenimentelor și,
înaceste condiții, starea defapt cesecercetează este șirezultatul prezenței și
acțiunilor desfășurate decătre aceștia, devenind, astfel, șieiimplicați.
39

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
urme șimijloace materiale deprobă, cevin săconfirme identitatea,
implicarea înactivitatea ilicită șivinovăția sa,emoțiile sunt stăpânite
din ceîncemai greu, începând săseexteriorizeze, înprimul rând, în
planul limbajului non-verbal.
În aceste condiții, este necesar ca, în observarea
comportamentului acestei categorii de persoane, să seselecteze
reacțiile emoționale relevante pentru definirea stării psihice a
persoanei și să se stabilească legătura lor cu desfășurarea
activităților delafața locului dacă situația oimpune –însensul că
sunt la„parametri” ceexplică elemente deanchetă. Comportamentul
persoanelor care prezintă interes pentru anchetă șisunt prezente la
fața locului poate constitui obiectul unor înregistrări desunet și
imagine.
Persoanele vătămate au, deasemenea, interes sărămână la
fața locului pentru aexplica, pentru aelucida orice împrejurare
legată de faptă –trebuie justificată atât poziția, implicarea în
desfășurarea faptei cât șijustețea solicitării dedespăgubiri. Cum
nimeni șinimic nu este perfect, aceste persoane vor avea serioase
rețineri atunci când trebuie săexplice șisăconfirme împrejurări ce
presupun șipropria culpă. Cât timp auopoziție guvernată debuna
credință, parcurg, într-un ritm firesc, drumul delastarea deșoc,
indusă deactivitatea ilicită, laostare derelativă normalitate, ce
presupune un discurs coerent, atunci când sunt ascultate.
Bineînțeles căeste foarte posibil camulte dintre aceste persoane să
„joace teatru”, săîncerce roluri de„victime perfecte”, să-și propună
săîncurce ancheta, poate, chiar, săpactizeze cufăptuitorul, dacă
aceasta îipermite câștigarea unor beneficii financiare ori dealtă
natură. Înmăsura încare acceptă interese, cepot fisatisfăcute prin
denaturarea adevărului, conduita seschimbă, echipa decercetare la
fața locului vaasista laadevărate piese deteatru36 cesetransformă,
uneori, încirc. Este unprilej oportun pentru caoastfel depersoană
săseevidențieze, pentru aieși din rândul mediocrității, pentru a
arăta câtșicum gândește, urăște, iubește, etc.
Nici situația martorilor oculari nutrebuie privită simplist. Ei
aufăcut parte, într-un felsau altul, din segmentul derealitate ce
cuprinde desfășurarea activității ilicite. Înprima fază, este normal să
dorească caprezența lorsăfiecât mai discretă, eventual nici sănu
secunoască că au asistat ladesfășurarea activității ilicite. Un
moment decotitură înatitudinea lorîlconstituie momentul încare
realizează că,înlegătură cupersoana lor, auapărut orisunt încurs
săapară suspiciuni, generate deposibila legătură între ei,făptuitor
șiactivitatea ilicită –nu cumva sunt complici ?!!.. Odată cu
36N.A.–Resorturile interne cedetermină felul încare seconstruiește rolul pecare îl
joacă persoana vătămată sunt multiple șicomplexe, un rol important avându-l
caracterul, temperamentul, educația, sistemul de valori adoptat, gesturile și
expresiile apreciate încercul social, obiceiul locului, etc.
40

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
conștientizarea acestei situații, încep săsemanifeste activ, vor să
pună lucrurile lapunct: infracțiunea afost săvârșită decătre o
anume persoană, persoana vătămată s-a manifestat așa, făptuitorul
adesfășurat următoarele acțiuni, iarel,întâmplarea afăcut săfieîn
aproprierea locului, încare s-a desfășurat activitatea ilicită.
Dacă sepoate, arvrea săiasă înevidență cucalități apreciate
însocietate: bun simț, spirit de dreptate, altruism, sentimente
frumoase, etc. Mai trebuie avut învedere încă ceva: dacă presiunea
implicării înactivitatea ilicită nueste foarte mare, poziția martorului
ocular începe săfieinfluențată depropriul sistem deinterese, totul
putând ajunge până ladenaturarea adevărului –într-o măsură mai
mare sau mai mică.
1.6.2 Efectuarea cercetării lafața locului
Din considerente deordin psiho-pedagogic îmi voi permite să
subliniez, încontinuare, căcercetarea lafața locului parcurge două
faze, șianume: faza statică șifaza dinamică37. Această distincție are
uncaracter convențional, util din punct devedere științific, însă nu
trebuie acceptat caceva rigid șiabsolut.
Multitudinea șidiversitatea situațiilor cepot fiîntâlnite în
practică, pot impune ca, unele dintre activitățile din faza statică, să
seexecute înfaza dinamică și,invers, cele două faze putându-se
întrepătrunde, rațiunea fiind dată de necesitatea obținerii cu
rapiditate aunor rezultate care săpoată constitui un punct de
plecare alanchetei. Este necesară oprecizare: dacă rigiditatea este
dăunătoare, haosul constituie, cu adevărat, un pericol –
desfășurarea cercetării lafața locului înmod haotic, înnumele unui
bine generic, chiar dacă, cuoțintă absolut legitimă șiremarcabilă,
are unrezultat sigur: compromiterea întregii anchete.
Apreciind canecesară existența unui punct dereper, consider
că, indiferent desituație, înperioada deînceput, cele două faze
trebuie săfiedistincte, cercetarea lafața locului vadebuta cufaza
statică, fază ce presupune efectuarea unor activități specifice,
urmând ca, încontinuare, să se hotărască asupra alternanței,
asupra modului concret de desfășurare șiaordinii activităților
necesar afiefectuate, indiferent dacă, din punct devedere teoretic,
elesunt asimilate unei sau alteia dintre fazele pecare levoidetalia
încontinuare.
Cercetarea lafața locului înfaza statică –Caracteristic
acestei faze este faptul căseprocedează laoexaminare atentă a
locului faptei, fără aiseaduce acestuia nici omodificare. Vor fi
prezentate, încontinuare, activitățile asimilate decătre doctrină –cu
observația cășipractica judiciară le-a confirmat –acestei faze într-o
37N.A. –această opțiune este prezentă întoate lucrările dereferință din doctrină iar,
caoconfirmare, aceasta este asimilată șiînpractică
41

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
succesiune cronologică, ceare cafundament atât principii logice, cât
șinecesități deordin operativ.
Debutul constă în observarea locului faptei. În cazul
încăperilor, aceasta seefectuează dintr-un singur loc, iar încazul
unor suprafețe cuoanumită întindere, seprocedează laparcurgerea
acestora astfel încât săpoată fiobservat orice element denatură să
intereseze ancheta. Momentul este prielnic pentru ca, șeful echipei
săverifice, înconcret, dacă perimetrul, ceurmează aficercetat, a
fost corect delimitat, urmând aseproceda, delacaz lacaz, înfuncție
desituație.
Paralel cuobservarea locului faptei, este necesară orientarea
topografică șicriminalistică aacestuia. Orientarea topografică
presupune orientarea locului faptei, înfuncție depunctele cardinale,
iar orientarea criminalistică are învedere orientarea îninteriorul
perimetrului decercetat, înfuncție dereperele cecaracterizează
sistemul dereferință, înmomentul efectuării activității –clădiri,
copaci izolați, șosele, drumuri deacces, locul unde afost descoperit
cadavrul, locul unde seobservă abandonat mijlocul detransport
folosit decătre făptuitori, etc.
Conturarea unor versiuni, care săaibă caobiect căile folosite,
decătre participanții laactivitatea ilicită, pentru acces șipentru
părăsirea locului faptei –analizând natura șiaspectul locului faptei –
ajută laprecizarea mai bună alimitelor perimetrului decercetat șia
metodelor cevor fifolosite pentru efectuarea cercetării lafața
locului.
După efectuarea activităților descrise mai sus –activități pe
care leconsider dedebut –urmează stabilirea căilor deacces șia
locurilor cepot fifolosite pentru deplasare îninteriorul locului de
cercetat, de către membrii echipei. Această activitate trebuie
efectuată de către specialistul criminalist, persoană care este
abilitată pentru desfășurarea acestei activități decalificarea pecare o
are –existând, înacest sens, șidispoziții deuzintern38, ceprevăd că
anumite obligații pentru fiecare participant, înfuncție destructura
organizatorică din care provin.
Este necesar săfieobservată aici necesitatea păstrării cât mai
intacte alocului faptei, ceimpune atât alegerea oportună acăilor de
acces, cât șilimitarea, lastrictul necesar, anumărului depersoane
cevor pătrunde înperimetrul pecare seefectuează cercetările, astfel
încât să seevite apariția unor atitudini permisive față de șefii
ierarhici aicelor ceconstituie echipa, reprezentanții mass-media,
diverși cunoscuți, care săfacă posibilă distrugerea urmelor inițiale și
crearea altora; urme care să inducă îneroare ancheta șisă
îngreuneze finalizarea corectă acauzei39.
38Asevedea Manualul debune practici privind procedura cercetării lafața locului
lacare am făcut referire îndebutul capitolului
39V.Bercheșan, C.Pletea, I.E Sandu op. citpag. 45
42

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
După stabilirea căilor deacces îninteriorul perimetrului de
cercetat, va pătrunde șeful echipei, însoțit, înprimul rând, de
specialistul criminalist dar șide alți specialiști –medici legiști,
toxicologi, armurieri, etc. –înfuncție despecificul activității ilicite ce
pare săfifost desfășurată. Odată cuintrarea înlocul desfășurării
activității ilicite, pentru aseputea face aprecieri corecte asupra
situației, este necesar săseacorde atenție șisăsenoteze ora
pătrunderii, starea instalațiilor, aparatelor, aușilor, ferestrelor, a
sistemelor de închidere cu care sunt prevăzute acestea, starea
sistemelor deiluminare, deaprovizionare cuenergie electrică, gaze
naturale șiapă, decondiționare șifiltrare aaerului, vizibilitate,
situația atmosferică, mirosurile persistente, starea căilor deacces,
amplasarea diferitelor obiecte, starea și poziția victimelor, a
cadavrului, etc.
Există situații când, pătrunderea înperimetrul decercetat, în
funcție demodul deefectuare aactivității ilicite, nu seface decât
după înlăturarea pericolelor iminente –localizarea șistingerea
incendiilor, dezamorsarea dispozitivelor ce pot produce explozii,
verificarea nivelului deradioactivitate sau decompuși toxici din aer,
deconectarea sistemelor de aprovizionare cu gaze sau energie
electrică.
Odată cu parcurgerea locului faptei, se va proceda la
marcarea șiprotejarea locurilor unde segăsesc urme ori mijloace
materiale deprobă, fiind notată dispunerea acestora, înraport cu
reperele șialte urme sau mijloace materiale deprobă, cucare se
învecinează. Aici trebuie făcută oprecizare: înfapt, are locointensă
activitate decăutare aurmelor șimijloacelor deprobă, nimeni nu
trebuie săaccepte căarputea fivorba despre unfeldesurvolare a
locului faptei, urmând asemarca tot ce, eventual, „sare înochi”.
Cercetarea lafața locului este caracterizată demeticulozitate iar
profesionalismul impune oatenție mărită lafiecare amănunt.
Pemăsura desfășurării activității, toate urmele șimijloacele
materiale deprobă vor fianalizate, trebuind săfieavute învedere
următoarele elemente: poziția, starea în care se prezintă,
amplasarea, forma șidimensiunile, categoriile deurme, ceapar ca
evidente pe mijloacele materiale de probă descoperite. Când
precizarea raporturilor dedistanță, dintre reperele descoperite în
perimetrul pecare sedesfășoară cercetarea lafața locului, poate
contribui laexplicarea mecanismului desfășurării activității ilicite, se
recomandă fixarea exactă apoziției fiecărui reper, prin raportarea la
alte două40.
Oatenție deosebită, apreciez că, trebuie acordată așa-
numitelor urme depoziție. Analizând șicăutând explicații cuprivire
laexistența, poziția, starea dedegradare, etc., apieselor demobilier,
40N.A. –asevedea A.Ciopraga ,op. cit. pag. 69
43

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
ainstalațiilor sanitare, instalațiilor deaclimatizare, obiectelor de
veselă, electrocasnice, altor obiecte defolosință îndelungată, sepot
obține date cepot fiimportante, prin coroborare, înansamblul
anchetei penale.
Înraport cu cele care sedescoperă, ținând cont decum
evoluează procesul complex alelaborării șiverificării deversiuni, se
vor stabili zonele, respectiv locurile, unde seimpune desfășurarea
unor operațiuni derevelare aurmelor latente, particularizate, din
punct devedere alprocedeelor folosite, înfuncție denatura lor –
urme demâini, desânge, urme lăsate dediferite părți ale corpului,
etc. –șide timpul scurs de ladesfășurarea activității ilicite,
respectiv, crearea lor.
Tot în faza statică, este oportună folosirea câinelui de
urmărire pentru prelucrarea urmelor demiros. Caregulă, trebuie să
seinsiste asupra necesității caaceastă activitate săfiedesfășurată
într-un stadiu alactivității, încare mirosurile, legate deactivitatea
care sepresupune afifost desfășurată sau de participanții la
aceasta, sănufieviciate șiamestecate cumirosuri specifice alecelor
cefac parte din echipa decercetare, ale mijloacelor detransport ori
diferitelor echipamente deplasate lafața locului. Conducătorul
câinelui deurmărire vafiînsoțit, petraseul pecare îlvaparcurge
câinele, deîncă 1-2 membri din echipă41, practica demonstrând că,
înfuncție derezultatele prelucrării urmei demiros, trebuie luate
unele măsuri operative cum arfi:imobilizarea făptuitorului, încazul
când câinele indică cucertitudine opersoană cafiind creatoarea
urmei prelucrate, luarea unor măsuri deconservare șipază, încazul
unor urme sau mijloace materiale deprobă cesunt găsite petraseul
parcurs decâine, luarea măsurilor deacordare aprimului ajutor, în
cazul descoperirii unor persoane însuferință, etc. Traseul parcurs de
câine, manifestările specifice de comportament și rezultatele
prelucrării urmelor demiros vor fifixate într-un proces verbal cese
vaanexa procesului verbal decercetare lafața locului.
Aspectul locului faptei, mijloacele materiale de probă și
urmele descoperite vor fifixate prin înregistrările de sunet și
imagine, practica subliniind importanța fixării imaginilor deorientare
alocului faptei, imaginilor tip schiță, celor care aucaobiect doar
locul faptei șiaimaginilor cereprezintă obiectele principale.
Peparcursul desfășurării activităților, constatările făcute se
notează provizoriu42, urmând caacestea săfiefolosite ulterior, după
terminarea activității, laîntocmirea procesului verbal decercetare la
fața locului.
Sintetizând cele arătate cu privire lafaza statică, trebuie
subliniat căaceasta constituie debutul cercetării lafața locului,
echipa ia contact nemijlocit cu locul faptei, prin activitățile
41N.A. –nueste exclus caînunele cazuri săfienecesar unnumăr mai mare
42A.Ciopraga op. cit. pag. 70
44

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
desfășurate seformează oimagine generală asupra locului faptei,
asupra naturii activității cercetate șiprincipalelor repere, care pot
avea relevanță pentru anchetă43, seînlătură orice posibilitate de
distrugere sau dispariție aurmelor șimijloacelor materiale deprobă.
Cercetarea la fața locului în faza dinamică –Faza
dinamică sedistinge prin complexitate, presupunând participarea
tuturor membrilor echipei laefectuarea investigațiilor șifolosirea
integrală amijloacelor tehnico-științifice criminalistice, aflate la
dispoziția lor44. După efectuarea activităților specifice fazei statice se
procedează la examinarea minuțioasă atuturor urmelor și
mijloacelor materiale deprobă descoperite înperimetrul cercetat –cu
privire lacare seapreciază căaulegătură cuposibila activitate ilicită
desfășurată –existând posibilitatea mișcării obiectelor purtătoare de
urme, înfuncție deposibilitățile tehnice din dotare.
Nusepune problema dearepeta ceva45, cieste vorba despre o
continuare firească, într-o nouă fază, de natură acompleta și
desăvârși cercetarea lafața locului. Se vaexamina atent fiecare
obiect, eventual, cadavrul sau cadavrele, încazul activităților ilicite
ceauavut carezultat moartea uneia sau amai multor persoane,
urmărindu-se descoperirea tuturor urmelor care interesează
cercetarea șiaindiciilor, înlegătură cumodul deformare, poziția și
alte elemente, în conexiune cu urmele, de natură aexplica
desfășurarea activității infracționale. Trebuie insistat peexaminarea
multilaterală afiecărei urme, cevafifixată prin înregistrarea de
imagini46, prin măsurători înraport cu alte urme descoperite,
cadavru sau alte repere situate înperimetrul cercetat, vafianalizată
sub aspectul naturii, culorii, formei, mirosului, etc. urmând ase
stabili, înconcret, metodele deridicare șimodul deambalare, în
vederea transportului lasediul laboratoarelor unde vor fiexpertizate.
Apreciez că, este locul aici, pentru asupune atenției, unele
observații de natură asublinia finalitatea acestei activități, în
contextul general alanchetei penale.
Cercetarea lafața locului nu sepoate rezuma doar lao
survolare asuprafeței locului încare sepresupune desfășurarea
activității ilicite, urmată deoinventariere aurmelor șimijloacelor
materiale deprobă. Ținând seama definalitatea ei,derolul șilocul
acestei activități îneconomia anchetei penale, conducătorul echipei
decercetare are obligația deacoordona eforturile echipei, îndirecția
explicării fiecărei acțiuni sau fenomen, înurma căruia s-au produs
modificări înstarea sistemului dereferință, devenit loc alfaptei.
Căutarea, descoperirea șiexaminarea deurme șimijloace materiale
43N.A. –urme șimijloace materiale deprobă
44E.Stancu op. cit. pag. 25
45N.A. –înacelași sens I.E. Sandu, V.Bercheșan, C.Pletea înop. cit. pag. 46
46N.A. –prin fotografii sau prin folosirea altor mijloace tehnice cepot înregistra la
parametrii defidelitate adecvați domeniului judiciar imaginea obiectelor
45

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
deprobă, lafața locului, nu trebuie acceptată caun scop însine.
Simpla existență aunei urme, descoperite înperimetrul încare se
presupune căs-a săvârșit oinfracțiune, nu înseamnă nimic sau
înseamnă foarte puțin, dacă eanueste relaționată cuactivitatea sau
complexul deactivități, efectiv desfășurat –care arputea satisface
condițiile elementului material allaturii obiective aluneia sau alteia
dintre infracțiuni –șiidentitatea făptuitorilor.
În context, interpretarea existenței, naturii, poziției,
mecanismului de formare șiaaltor elemente cecaracterizează
urmele șimijloacele materiale de probă, devine deosebit de
importantă; trebuie considerată elementul necesar șisuficient să
facă conversia unor stări defapt, înelemente deanchetă.
Șeful echipei decercetare lafața locului vaprimi, centraliza și
analiza informațiile oferite deactivitățile membrilor echipei, urmând
ca, pebaza acestora, sădea dispozițiile necesare pentru orientarea
activității, înscopul obținerii maximului deinformații.
Peparcursul tratării problematicii din această secțiune, nu
am făcut referiri lanatura urmelor, lalocurile unde pot figăsite și
suprafețele pretabile apăstra cel mai bine caracteristicile cepot
conduce laidentificarea factorului creator, considerând, pe baza
unor argumente de natură psiho-pedagogică, că este oportun a
analiza aspectele arătate încadrul unui demers științific, cucaracter
preponderent detehnică criminalistică.
Ce fac ceilalți ?Anchetatorii, care este rolul lor în
desfășurarea activității? –Paralel cu activitățile de căutare,
relevare, fixare, examinare, ambalare șiridicare aurmelor și
mijloacelor materiale de probă, anchetatorii vor audia martorii
oculari, făptuitorii rămași lafața locului ori identificați, prinși și
aduși lafața locului, alte categorii depersoane, care cunosc date și
informații ceinteresează ancheta, vor efectua percheziții corporale
asupra suspecților, prezentări pentru recunoaștere de persoane,
obiecte și,eventual, decadavre –înmăsura încare aceste activități
sunt utile –și, chiar, reconstituiri ale poziției obiectelor și
persoanelor, care auinfluențat sau aufost influențate într-un felsau
altul decătre desfășurarea activității ilicite47.
Analizând faza dinamică, trebuie făcută referire laexistența
posibilității ca, pe baza interpretării naturii, stării șiaspectului
locului desfășurării activității ilicite, săsedetermine elemente ale
unui portret psiho-social alfăptuitorului, desigur, uneori, înlimite
largi, alteori, înmod riguros48.
47N.A. –problemele care vor filămurite prin efectuarea diferitelor activități,
particularitățile ascultării diferitelor categorii depersoane, caracteristicile prezentării
pentru recunoaștere, natura șirolul reconstituirilor vor fidetaliate încapitole
separate cevor avea caobiect analiza fiecărei activități înparte
48N.A. –problematica este detaliată, decurând, înmai multe demersuri științifice de
către N.Zamfirescu, notabilă fiind lucrarea „Investigarea științifică ainfracțiunilor
46

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Membrii echipei, trebuie să aibă cunoștințe de sociologie
judiciară, șide psihologie judiciară care să lepermită, prin
interpretarea situației delafața locului, percepând înmod direct
caracteristicile acesteia, elaborarea unor versiuni valoroase care să
poată fiverificate și, odată confirmate, să poată conduce la
identificarea făptuitorilor șiprobarea activității ilicite. Cert este un
singur lucru, făptuitorul are un comportament specific, legat de
activitatea ilicită –pregătirea, desfășurarea și valorificarea
rezultatelor obținute, casăfacreferire numai lamomentele esențiale
ale activității infracționale –cepresupune uncomplex deaptitudini
șide manifestări acționale, de natură să individualizeze fiecare
infractor înparte. Doctrina astudiat acest complex, împreună cu
intercondiționările de ordin sociologic și psihologic specifice,
conceptualizat, sub denumirea demod deoperare.
Tot relativ laproblematica interpretării situației descoperite la
locul săvârșirii infracțiunii, șeful vatrebui săcoordoneze eforturile
membrilor echipei și spre constatarea disimulărilor –acele
împrejurări negative, caracterizate de oneconcordanță între cele
descoperite șistarea de fapt reclamată. Practica efectuării de
cercetări lafața locului, învederează existența unor situații, încare
schimbările prezente lafața locului nusunt consecința desfășurării
unei activități ilicite, asăvârșirii unei infracțiuni, ciconstituie
rezultatul intervenției deliberate acelor ceîncearcă săîndrume peo
pistă greșită investigațiile, înscopul de asesustrage sau a-i
sustrage pealții delarăspundere pentru alte fapte, real săvârșite49.
Înmod practic, echipa decercetare lafața locului poate săconstate,
înloc deurmele desfășurării unei activități ilicite, ostare defapt
caracteristică unei înscenări, orealitate falsificată, în scopul
inducerii organelor judiciare îneroare.
Modul deoperare, folosit defăptuitor, seaflă într-un raport de
cauzalitate cumodificările produse lafața locului. Dacă acest raport
decauzalitate excede unui firesc întemeiat peraționamente logice, pe
determinări psiho-sociale șipelegi specifice științelor naturii, rezultă
că ceva nu este în regulă. Nu pot fiacceptate, bunăoară,
neconcordanțe între modul deformare șimodul dedispunere aunor
urme, între scopul săvârșirii infracțiunii, devenită aparentă, și
multitudinea de urme lăsate lafața locului, între rezultatele
săvârșirii infracțiunii șicondițiile concrete oferite delocul săvârșirii
infracțiunii și/sau persoana vătămată, între prezența sau absența
unor urme specifice șiinfracțiunea aparentă, etc.
Caaspect cetrebuie avut învedere, neconcordanțele, despre
care am făcut vorbire, nu serecomandă afiînscrise, caatare, în
procesul-verbal cevamaterializa rezultatele activității, din rațiuni ce
deomor rămase cuautori neidentificați –Elemente depsiho-criminalistică” Edit.
Național 2000
49A.Ciopraga –op. cit. pag. 72
47

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
țin de desfășurarea ulterioară aanchetei, ceea ce impune
consemnarea exactă astărilor de fapt descoperite șidispunerea
efectuării de noi activități, pentru infirmarea sau confirmarea
versiunilor legate dedisimulări șidecauza care agenerat crearea
acestora.
Concluzionând, cuprivire lafaza dinamică acercetării lafața
locului, apreciez căaceasta seconstituie într-o continuare firească a
activităților desfășurate înfaza statică, secaracterizează prin analiza
detaliată afiecărei urme sau mijloc material deprobă descoperit –
fiind posibilă mișcarea obiectelor –creșterea în intensitate a
procesului complex deelaborare șiverificare aversiunilor, atât pe
baza rezultatelor activităților cu caracter tehnic, cât șipe baza
rezultatelor celorlalte activități desfășurate lafața locului, precum
ascultări depersoane, reconstituiri, experimente judiciare, prezentări
pentru recunoaștere, percheziții corporale, etc., continuarea și
revalorizarea interpretării situației descoperite lafața locului, în
scopul elaborării șiverificării deversiuni, conturarea unui profil
socio-psihologic al făptuitorului și constatarea împrejurărilor
negative, legate delămurirea posibilelor disimulări.
Caracterul convențional aldistincției între faza statică
șifaza dinamică –Doctrina criminalistică este unanimă îna
aprecia, din considerente cețin depractica efectuării cercetării la
fața locului, căcele două faze analizate nusesucced înmod absolut
ci,adesea, seîmpletesc, seîntrepătrund.
Respectarea riguroasă, întoate cazurile, acelor două faze,
adică efectuarea mai întâi, afazei statice, urmată defaza dinamică,
fără aseține seama decazul particular cercetat, poate fiînsoțită de
oseamă deneajunsuri50. Bunăoară, insistându-se peexaminarea
caracteristică fazei statice, aîntregului perimetru pe care se
desfășoară cercetarea lafața locului, există riscul caechipa sănu
poată stabili întimp oportun natura faptei, căutarea deurme și
mijloace materiale deprobă devenind în„orb”, totul fiind mai mult
sau mai puțin important, urmând ca, numai pebază defler, săse
accepte căoanumită urmă sau unanumit mijloc material deprobă
are sau nulegătură cudesfășurarea activității ilicite, trebuie sau nu
săiseacorde atenție. Mai mult, trecându-se laexaminarea specifică
fazei dinamice, moment încare natura faptei săvârșite arputea fi
cunoscută, devine posibil ca, modificările din mediu, survenite ca
urmare adesfășurării activității ilicite, săfifost denaturate, ca
urmare aacțiunilor întreprinse înfaza statică.
Dacă situația oimpune, din rațiuni deordin practic, cețin, în
primul rând, deoportunitate, sepoate adopta ostrategie potrivit cu
care, porțiunea deperimetru, pecare sunt concentrate cele mai
multe urme șimijloace materiale deprobă, săsecerceteze din punct
50A.Ciopraga –op. cit. pag. 74, citându-l peA.N.Vasiliev –Kriminalistica, 1971
48

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
devedere static, fiind notate: starea șipoziția urmelor, adiferitelor
obiecte ce interesează ancheta, raporturile de distanță dintre
acestea, alte elemente celecaracterizează, după care, înaceeași
ordine, totul vafiexaminat din punct devedere dinamic. Perimetrul
rămas decercetat urmează afiexaminat, înfuncție demărimea
acestuia, pesectoare mai mici ori înîntregul său, parcurgându-se
activitățile specifice, fiecăreia dintre cele două faze.
Ca excepție, poate deveni acceptabil cacercetarea lafața
locului sădebuteze cuactivități specifice fazei dinamice. Astfel, după
fixarea criminalistică apoziției obiectului principal –cadavrul
victimei, automobilul care aprovocat moartea unei persoane într-un
accident rutier, arma folosită pentru uciderea unei persoane –se
poate trece laexaminarea amănunțită aacestuia, putând fimișcat de
lalocul unde afost descoperit, după care săseefectueze activități ce
țindefaza statică, înlegătură curestul perimetrului decercetat.
Încuprinsul acestei lucrări, nu îmi permit sărecomand o
soluție51 cauniversal valabilă, am arătat căsunt posibile mai multe
opțiuni, decizia putând filuată abia după ce, lafața locului, sunt
analizate toate elementele, cecaracterizează, înconcret, situația
dată.
Întreruperea, reluarea șirepetarea cercetării la fața
locului –Cercetarea lafața locului este oactivitate cepresupune o
desfășurare în timp, impunându-se cu necesitate ca, odată
începută, săsedesfășoare fără întrerupere, cuomajoră coerență,
astfel încât săpoată fiobținut maximul deinformații, învederea
elucidării tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei cercetate. Totuși,
pot apare unele situații, care săafecteze buna desfășurare aacestei
activități, făcând necesară suspendarea temporară șireluarea ori,
dacă seapreciază necesar, chiar repetarea cercetării lafața locului.
Înpractica organelor judiciare seapreciază ca, fiind cauze ce
justifică întreruperea cursului cercetării lafața locului, apariția unor
fenomene naturale de ointensitate deosebită; existența ori
survenirea unor stări defapt, ceconstituie pericole pentru viața,
sănătatea ori avutul persoanelor, ce trebuie înlăturate; reacții
neașteptate din partea celor prezenți lafața locului, cauzate destări
desănătate, nervozitate, oboseală extremă; etc.
Principial, încondițiile întreruperii cercetării lafața locului, se
impune luarea unor măsuri, prin care săfieprotejată porțiunea de
perimetru, rămasă necercetată. Înfuncție denatura cauzei care a
generat suspendarea activităților încurs dedesfășurare, sevor lua
măsuri precum: încuierea, sigilarea șipaza unor încăperi, acoperirea
unor urme, pentru aseevita acțiunea precipitațiilor, izolarea sursei
cegenerează starea depericol pentru oameni oripentru perimetrul
cercetat, acordarea primului ajutor medical celor care aunevoie deo
51N.A. –soluție adoptată caoportună îndoctrină
49

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
asemenea intervenție, înlocuirea șiluarea demăsuri specifice, dela
caz lacaz, pentru recuperarea celor care sunt afectați, într-un fel
sau altul destarea defapt, cecaracterizează activitatea.
Lareluarea cercetării lafața locului, pecât posibil, activitățile
întrerupte vor ficontinuate decătre aceiași membri aiechipei sau
specialiști, astfel încât săexiste ocontinuitate, denatură săexcludă
eventualele scăpări sau dezacorduri depăreri, metode, etc.
Înprocesul-verbal decercetare lafața locului, încare sevor
materializa rezultatele activității, vor fimenționate toate datele
relevante despre natura întreruperii, cauzele șiefectele acesteia,
despre acțiunile întreprinse pe timpul întreruperii șirezultatele
acestora, despre alte elemente defapt, înconexiune cuîntreruperea.
Așa cum s-a arătat, cercetarea lafața locului este oactivitate
cenupoate firepetată, deoarece, odată efectuată, locul faptei suferă
modificări, fapt ce face imposibilă desfășurarea activității în
condițiile existente laînceputul cercetării. Ca excepție, sepoate
accepta posibilitatea repetării cercetării lafața locului, înanumite
condiții. De reținut că, activitatea capătă oanumită nuanță de
relativitate, din punct de vedere obiectiv, deoarece sistemul de
referință, pecare îlconstituie perimetrul decercetat, nu poate fi
complet izolat față demediu, existând multiple interacțiuni ceîși
pun amprenta asupra caracteristicilor sale ce,înaceste condiții, nu
pot ficonservate înmod absolut.
Practica judiciară asubliniat șidoctrina susține necesitatea52
repetării cercetării lafața locului, înunele situații, precum cele
caracterizate deefectuarea necorespunzătoare aprimei cercetări, din
cauza absenței unor specialiști, unor mijloace tehnice, incapacității
șefului echipei deacoordona eficient acțiunile celorlalți membri,
insuficienței pregătiri aechipei pentru aface față complexității
situației existente lafața locului ori de apariția unor condiții
improprii, înraport cunatura activităților ces-au continuat ase
desfășura. Soluția capătă eficiență doar încondițiile conservării, în
cât mai bună stare, azonelor deinteres pentru cercetarea lafața
locului șiaunor condiții atmosferice și,nu numai, denatură a
permite desfășurarea activității, cu rezultate sensibil mai bune;
altfel, orice efort devine inutil, caracterul activității devine ambiguu,
rezultatele, într-o proporție covârșitoare, compromise, iarcaracterul
oportun alrepetării, pus laîndoială.
Osituație aparte intervine încondițiile încare, natura faptei
săvârșite sau necesitatea verificării unor versiuni presupune
extinderea cercetării lafața locului șiasupra unor locuri încă
necunoscute. Apreciez că,problema trebuie tratată încondițiile unei
noi activități decercetare lafața locului sau, dacă situația oimpune,
depercheziție, având caelement specific folosirea rezultatelor primei
52Asevedea șiA.Ciopraga op. cit. pag. 75
50

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
cercetări lafața locului, pecât posibil, aacelorași specialiști și
membri aiechipei iar, dacă este necesar, prezența lafața locului a
unor persoane care cunosc elemente deinteres pentru anchetă.
Interpretarea rezultatelor cercetării lafața locului –Așa
cum am arătat încă delaînceputul demersului științific, activitatea
decercetare lafața locului trebuie săexceadă oricărei încercări dea-
iconferi un caracter formal. Într-o exprimare oarecum dură,
cercetarea lafața locului sedesfășoară nupentru căeste prevăzută
delegea procesual penală, nupentru căexistă oșansă, eventual, în
plus, dealămuri aspecte importante, ceinteresează cercetarea, ci
pentru aexploata, printr-o activitate calificată, cucaracter științific,
toate informațiile pecare lepoate oferi sistemul dereferință, pecare
îlreprezintă perimetrul pecare s-a desfășurat oactivitate cepare a
întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, analizat, atât ca
întreg, cât șipefiecare element component, luat înparte –urme,
mijloace materiale de probă, martori oculari, persoane vătămate,
făptuitori, etc.
Ancheta penală, privită înansamblu, are menirea dealămuri
toate aspectele de natură ainteresa calificarea unei conduite
manifestată înplan social capedepsibilă sau, încazul încare nu
sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni,
absolvită depedeapsă, precum șiidentitatea persoanelor implicate53.
Rațiunea desfășurării uneia sau aalteia dintre activitățile deanchetă
oconstituie, tocmai, posibilitatea ca,prin efectuarea activității, săfie
lămurite una sau mai multe probleme deinteres pentru cercetare.
Interpretarea rezultatelor unei activități reprezintă procesul de
transformare adatelor obținute, caurmare aefectuării activității, în
elemente deanchetă, concluzii denatură aseconstitui înrăspunsuri
certe șiadevărate laproblemele anchetei. Interpretarea, cametodă a
înțelegerii, poate fiacceptată camodalitate prin care seatribuie șise
construiesc semnificații, caurmare aunui proces complex șideschis
prin care se realizează înun permanent dialog între teorie și
experiment; premerge sau face parte din însăși conținutul șisfera
identificării criminalistice54. Legat denoțiunea deinterpretare trebuie
reținut atât sensul decăutare asemnificației reale aurmei, cât șicel
de explicare, într-un limbaj accesibil, arezultatului lacare s-a
ajuns55.
Problemele, larezolvarea cărora poate contribui efectuarea
cercetării lafața locului, într-o exprimare generică, sunt: unde s-a
săvârșit fapta penală; când s-a săvârșit fapta penală; cum afost
53N.A. –asevedea Art. 1din Codul deProcedură Penală, deși termenii deanchetă
penală șiproces penal nu sunt echivalenți, ultimul fiind mai vast, înglobându-l pe
primul.
54S.Alamoreanu, N.Zamfirescu –Introducere îninterpretarea fenomenologică a
urmelor, Edit. Alma Mater, Cluj-Napoca, 2003
55Ghe. Pășescu –Interpretarea criminalistică aurmelor lalocul faptei, Edit.
Național, București, 2000
51

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
săvârșită fapta penală; cine acomis fapta penală; deces-a săvârșit
fapta penală.
1.7 Rolul persoanei vătămate îndesfășurarea cercetării
lafața locului
Pentru organul judiciar, primele informații sunt deosebit de
utile, sursele de informații fiind persoanele vătămate prin
desfășurarea activității ilicite, rudele acestora, martorii oculari,
agenții sosiți primii lafața locului șichiar făptuitorul.
Ascultarea de îndată apersoanei, care se declară afi
vătămată caurmare adesfășurării activității ilicite sau cuprivire la
care afost constatată această împrejurare decătre ceiajunși primii
lafața locului, este impusă deconsiderente deordin tactic, dictate
de operativitatea cu care trebuie efectuate anumite activități (de
exemplu urmărirea făptuitorului), precum șistarea de sănătate,
împrejurarea că, între timp aceasta sepoate agrava, curiscul dea
nuputea fivalorificate informațiile utile pecare le-ar putea furniza.
Care sunt principalele probleme, urgente, care trebuie
lămurite odată cuascultarea unei asemenea persoane ?
Înpractică s-a dovedit eficient solicitarea de explicații în
legătură cu:
•identitatea făptuitorului, semnalmentele exterioare ale
acestuia șialte aspecte56 care pot fiutile identificării acestuia;
•cum apătruns șicum apărăsit făptuitorul perimetrul încare
adesfășurat activitatea ilicită, direcția încare s-a deplasat la
plecare;
•situația generală alocului faptei înainte șidupă desfășurarea
activității ilicite; schimbările intervenite înperioada de când a
plecat făptuitorul până lavenirea echipei de cercetare lafața
locului;
•dacă acțiunile persoanelor implicate îndesfășurarea activității
ilicite aucreat urme, care este natura acestora locul încare sau
obiectele pecare segăsesc acestea;
•identitatea martorilor oculari, dacă auexistat, momentul în
care auapărut lafața locului șiactivitățile încare aufost implicați
aceștia întimpul desfășurării activității ilicite șiînperioada imediat
următoare,
•obiectele sau instrumentele folosite decătre făptuitor, modul
șilocurile încare s-a deplasat acesta înperimetrul încare a
desfășurat activitatea ilicită, acțiunile acestuia în contextul
56N.A. –este vorba despre elemente care exced descrierii unei persoane după metoda
portretului vorbit, precum mirosul, oanumită expresie afeței, unanumit mod dea
pronunța anumite cuvinte sau expresii, modul în care purta obiectele de
vestimentație, etc.
52

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
acțiunilor celorlalte persoane aflate lafața locului –persoana
vătămată, martorii oculari, etc.
•rezultatele desfășurării activității ilicite, aacțiunilor deripostă
din partea persoanei vătămate, aaltor acțiuni ale persoanelor
prezente înzonă;
•existența șiexplicațiile unor „împrejurări negative”;
•dacă auexistat cauze, condiții, împrejurări sau persoane care
auîncurajat, favorizat oriînlesnit desfășurarea activității ilicite.
Deși poate părea paradoxal, după caanchetatorii auaflat au
aflat tot ceea ceseputea afla înlegătură cuaspectele demaximă
operativitate, persoana vătămată nu trebuie lăsată „în pace”. Dacă
starea de sănătate îipermite, dacă nu există alte activități de
maximă urgența încare trebuie săseimplice –aici trebuie văzute și
aspecte strict personale precum: trebuie săalăpteze orisăaibă grijă
deuncopil mic, trebuie să-și iauntratament, trebuie săscoată de
partea carosabilă unmijloc auto, trebuie să-și dea concursul pentru
înlăturarea unor pericole iminente, etc. –persoana vătămată vafi
„prinsă” într-un interviu informal cuscopul deacunoaște cât mai
multe elemente denatură personală cearfiputut avea un rol în
desfășurarea activității ilicite. Anchetatorul vatrebui săseintereseze
cuprivire larelațiile cupartenerul deviață, cucopii șicualte rude
apropiate; relații de prietenie șide dușmănie; modul de ase
comporta îndiferite împrejurări; situația materială, datorii, sume de
bani pecare trebuia sășilerecupereze; dacă suferea deoboală,
dacă consuma, frecvent, alcool; ceplanuri deviitor avea; etc.
Un rol important, încontext, îlare șisondarea opiniei
persoanei vătămate cu privire ladesfășurarea activității ilicite,
împrejurările desfășurării acesteia, urmările, cauza, persoana
făptuitorului, atitudinea altor persoane prezente sau implicate în
vreun fel, etc.
Interviul va continua până când anchetatorul va avea o
reprezentare clară șiapersonalității persoanei vătămate, concepția și
modul de viață, nivelul decultură șieducație, atitudini, calități
temperamentale și caracteriale, credințe și obiceiuri, anumite
tabieturi, dorințe nesatisfăcute, stări de dezechilibru psihic ori
manifestarea unor tendințe spre agresivitate, izolare socială ori
depresie, anumite tare sau vicii ascunse (jocuri denoroc, consum
excesiv de alcool, relații extraconjugale ori de inversiune sau
perversiune sexuală).
Șiasta, nueste tot.
Sevainsista, chiar dacă s-ar putea părea căanchetatorul este
prea interesat deanumite aspecte sau dorește săiserepete anumite
aspecte, asupra elementelor, care arputea fiimportante pentru
ancheta pecale săînceapă, înlegătură cucercul social alpersoanei
vătămate, cumediile șilocurile sau localurile publice frecventate. În
practică, și-a dovedit utilitatea stabilirea naturii relațiilor persoanei
vătămate cuanumite persoane –prietenie, dușmănie, indiferență –
53

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
și, mai ales, identificarea stărilor conflictuale sau, cel puțin,
tensionate, mai vechi sau apărute recent, cupersoanele din cercul
social. Deși, nu întotdeauna, există olegătură directă între
neînțelegerile familiale, conflictele pentru moștenire, diverse motive
derăzbunare sau gelozie șidesfășurarea activității ilicite, aceasta
trebuie verificată.
Un capitol aparte îlconstituie relațiile persoanei vătămate cu
făptuitorul, atunci când identitatea acestuia este cunoscută, sau cu
persoanele din cercul desuspecți, persoanele bănuite. S-a confirmat,
înpractică, căcele mai multe dintre activitățile ilicite ce„ocupă”
situația operativă sunt caracterizate depreexistența unor relații între
făptuitor șipersoana vătămată. Făptuitorul are, înmulte cazuri,
nevoie săcunoască personal persoana pecare ova…prejudicia prin
desfășurarea unei activități ilicite.
Fără aierarhiza origeneraliza diferitele împrejurări relevante
îngeneza actului infracțional –așa cum sunt tratate înteoriile
criminologice –din punct devedere criminalistic trebuie acceptat că
persoana vătămată are un rol important înacrea condiții care să
favorizeze, săînlesnească ori săprovoace desfășurarea activității
ilicite, înpractică existând șiobservații aleanchetatorilor înlegătură
cufaptul cănici opersoană vătămată nupoate fiabsolvită integral
deoanumită răspundere legată dedesfășurarea activității ilicite prin
care afost vătămată.
Încondițiile încare, între persoana vătămată șifăptuitor
există anumite relații anterioare, plecându-se de lacunoașterea
persoanei vătămate sepoate „reconstitui” natura șilimitele relației
dintre aceasta șifăptuitor, fiind deașteptat, chiar, schițarea unui
profil psiho-comportamental alfăptuitorului57.
Utilă pentru anchetatori, înprimul rând pentru ceidelafața
locului, este cunoașterea unei tipologii arelațiilor dintre făptuitor și
persoana vătămată înfuncție depoziția șisituația celei din urmă
după desfășurarea activității ilicite58. Astfel, pot fiîntâlnite situații
precum59:
•persoane dispărute, sesizarea fiind făcută de cunoscuți,
uneori, chiar decătre făptuitor –deexemplu, cazul soțului ucigaș;
•persoane care nu supraviețuiesc agresiunii (decedate) care
oferă, înprincipal, informații asupra infractorului, plecând dela
modul cum areacționat acesta (în celoc, cucruzime sau fără,
încercând sau nusăacopere urmele, jefuind sau nu, etc.);
57N.A. –criminal proffiling
58M.Cearnovschi –Rolul victimei infracțiunii încercetarea lafața locului, Psihologia
online, Biblioteca online, pag. 3
59N.A. –situațiile lacare fac referire seîntâlnesc încadrul cercetării desfășurării
unor activități ilicite cuviolență. Încazul altor tipuri deactivități ilicite relațiile dintre
făptuitor șipersoana vătămată încep, delacaz lacaz, săcapete uncaracter indirect
54

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
•persoane cesupraviețuiesc agresiunii, dar nu pot identifica
făptuitorul din motive obiective (activitatea ilicită afost desfășurată
peîntuneric, făptuitorul era mascat, victima afost mai înainte
legată laochi, afost luată prin surprindere, etc.). Înasemenea
cazuri, persoana vătămată poate oferi, totuși, informații înlegătură
cufăptuitorul –timbrul vocii, oanumită emoție sau precipitare,
percepții din zona senzațiilor tactile (grosimea unui segment
corporal, natura materialelor din care erau confecționate hainele,
etc.);
•persoane ce supraviețuiesc agresiunii și care cunosc
identitatea făptuitorului, însă nu-i denunță identitatea șiaurezerve
înlegătură cuînceperea șidezvoltarea anchetei, din motive cețin
deteama derăzbunare aacestuia –exemplu devenit clasic este
situația persoanelor traficate înscopul exploatării sexuale;
•persoane care supraviețuiesc agresiunii, care cunosc
identitatea făptuitorului, dar pecare însă nu-i denunță identitatea
șiaurezerve înlegătură cuînceperea șidezvoltarea anchetei, din
motive cețindeviața lorparticulară –deexemplu, agresorul este
rudă apropiată, sau face parte din aceeași minoritate (etnică,
culturală, sexuală, etc.);
•persoane care supraviețuiesc agresiunii, care cunosc
identitatea făptuitorului, dar care, înlocsă-i denunțe identitatea și
locul încare seascunde sau seaflă înmomentul încare se
desfășoară ascultarea, încearcă să ofere alte explicații –apar
situații care includ șiautoacuzații ori se încearcă orientarea
anchetei pepiste greșite –protejându-l deliberat pefăptuitor;
•persoane care supraviețuiesc agresiunii, care cunosc
identitatea făptuitorului, dar care, înlocsă-i denunțe identitatea, în
mod deliberat, încearcă săacuze alte persoane din motive ceținde
ură, dușmănie, răzbunare, etc.;
•persoane care supraviețuiesc agresiunii, care cunosc
identitatea făptuitorului șicare încearcă să profite de situație
pentru a-și satisface diferite interese materiale sau personale,
folosind șantajul, amenințând sau „ajutând” anchetatorii să
înțeleagă faptul căfăptuitorul seface vinovat șidealte fapte, cu
care acesta nuare nici olegătură;
•persoane care profită desituație, reclamând oactivități care,
orinu s-au desfășurat oriauavut oamploare nesemnificativă, în
scopul deaobține beneficii materiale sau personale.
Deosebit de utilă este, în context, desfășurarea unor
reconstituiri, prin care săsestabilească poziția diferitelor persoane
sau obiecte înperimetrul încare afost desfășurată activitatea
reclamată cailicită. Înmăsura încare starea persoanei vătămate o
permite șinuîieste pusă înpericol viața integritatea corporală ori
sănătatea, sepot reconstitui șifragmente din desfășurarea activității
ilicite prin care să seprobeze realitatea vătămărilor suferite și
certitudinea desfășurării activității ilicite.
55

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Evaluarea modului încare s-a comportat persoana vătămată
înperioada de dinaintea desfășurării activității ilicite, întimpul
desfășurării activității ilicite, imediat după finalizarea acesteia șipe
timpul desfășurării activităților deanchetă poate contribui, într-o
măsură însemnată, uneori decisivă, larezolvarea corectă acauzei
judiciare.
1.8 Fixarea rezultatelor cercetării lafața locului
Am descris pelarg, însecțiunile precedente, ceînseamnă și
cum seface cercetarea lafața locului. Așa cum este normal, ca
urmare adesfășurării cercetării lafața locului, trebuie săapară
rezultate. Aspectul trebuie privit nuanțat, în sensul că, prin
efectuarea cercetării lafața locului, seconstată ostare defapt;
practic, se constată oparte din consecințele desfășurării unei
activități cepare afiilicite șiurme, însensul celmai larg alnoțiunii,
urmând ca, pebaza celor două elemente, săseîncerce stabilirea
identității persoanelor implicate șiaîmprejurărilor încare afost
desfășurată activitatea care secercetează. Eibine, aceste rezultate,
trebuie aduse lacunoștința celor interesați –persoane, organe de
anchetă, instanțe dejudecată –iarpentru aceasta este necesar săfie
consemnate în„ceva”, iaracest „ceva” nupoate fiorice, ci,numai,
unul dintre mijloacele deprobă prevăzute delege.
Legea procesual penală60 prevede că, despre efectuarea
cercetării lafața locului, seîncheie unproces-verbal, care trebuie să
cuprindă, pe lângă mențiunile obligatorii pentru orice proces-
verbal61, descrierea amănunțită asituației locului, aurmelor găsite,
aobiectelor examinate șiacelor ridicate, apoziției șistării celorlalte
mijloace materiale deprobă, astfel încât, acestea săfieredate cu
precizie și, pe cât posibil, cu dimensiunile respective, întoate
cazurile putându-se face schițe, desene sau fotografii ori alte
asemenea lucrări, care sevizează șiseanexează laprocesul-verbal.
Doctrina, pornind delanorma juridică debază, detaliază
aspectul, făcând distincție între fixarea rezultatelor cercetării lafața
locului prin descriere șifixarea cuajutorul mijloacelor tehnice62. În
lucrarea de față nu voi insista înclasificări sau ierarhizări ale
mijloacelor defixare, considerând că, încondițiile existenței unei
norme juridice procesual penale cu un conținut clar, orice
comentariu devine deprisos.
60Art. 131, alin. 1și3din Codul deProcedură Penală
61Art. 91din Codul deProcedură Penală
62C.Pletea înCriminalistica –Elemente de anchetă penală, Edit. Little Star,
București, 2003, subliniază căfixarea prin descriere seface prin procesul-verbal de
cercetare lafața locului șiîncadrul raportului deconstatare tehnico-științifică iar
fixarea cuajutorul mijloacelor tehnice presupune fotografia judiciară, schița, desenul,
filmul judiciar șivideofonograma judiciară.
56

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Îndoctrina despecialitate sesubliniază că, pelângă procesul
verbal decercetare lafața locului, înregistrări desunet șiimagine,
schițe, etc. este important săseanalizeze notițele luate decătre
membrii echipei decercetare deplasate lafața locului, caunelement
de bază pentru aflarea adevărului. Notițele ajută laîntocmirea
procesului verbal decercetare lafața locului șilaîntocmirea altor
documente de-a lungul anchetei, fapt care impune ca membrii
echipei sănusebazeze numai pememorie, fiecare trebuind săaibă
uncarnet denotițe încare succesiunea datelor șiinformațiilor săfie
redate logic șisistematic63. Acest carnet, înunele cazuri, poate fi
examinat decătre instanțele judiciare. Recomandabil arficalabaza
redactării acestor notițe săstea observațiile personale înregistrate
prin intermediul unui reportofon.
1.8.1 Fixarea rezultatelor cercetării lafața locului prin
proces-verbal
Din punctul de vedere al anchetei, procesul-verbal de
cercetare lafața locului este un mijloc deprobă cu semnificație
majoră însoluționarea cauzei, constituindu-se, înacelași timp, șica
odovadă denatură ademonstra îndeplinirea tuturor dispozițiilor
legale, încea ceprivește desfășurarea cercetării lafața locului.
Acesta trebuie săreprezinte oreproducere fidelă aîntregii activități
desfășurate, un inventar și, nu numai, altuturor urmelor și
mijloacelor materiale de probă descoperite64. Lectura acestui act
procedural trebuie săofere, chiar șicelui care nu aparticipat la
efectuarea acestei activități, posibilitatea de a-și reprezenta cu
ușurință scena locului faptei, cutoate modificările, ceconstituie un
rezultat alcelor desfășurate65.
Înlegătură cuprocesul-verbal decercetare lafața locului, atât
doctrina cât șipractica judiciară ausubliniat necesitatea satisfacerii
unor cerințe, după cum urmează:
-Obiectivitate –procesul-verbal trebuie săconțină descrierea
perimetrului cercetat, aurmelor șimijloacelor materiale deprobă,
astfel cum seprezintă acestea înmomentul încare organul judiciar
desfășoară activitatea, descrierea fiecărui segment de activitate
63I.Botoș; V.Bercheșan –Considerații privind obținerea șiînregistrarea datelor și
informațiilor pe timpul investigării criminalistice alocului faptei, înInvestigarea
Criminalistică aLocului Faptei, Asociația Criminaliștilor din România, București,
2004. pag. 29
64Hans Gross înManuel pratique d’instruction judiciaire, Edit. Marchal etBillard,
Paris, 1899, referindu-se laprocesul-verbal decercetare lafața locului arată căeste
piatra deîncercare pentru judecătorul deinstrucție. Înnici oîmprejurare elnici o
împrejurare elnu-și manifestă mai bine îndemânarea, limpezimea vederii, logica
raționamentului, energia metodică șiconștientă ascopului pecare îlurmărește; și
iarăși, în nici oaltă împrejurare nu-și manifestă mai bine neîndemânarea,
neprevederea, dezordinea, nesiguranța șiezitarea.
65A.Ciopraga, op. cit. pag. 77
57

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
efectuat șirezultatele obținute, descrierea eventualelor incidente și
aconsecințelor acestora, etc., îndeplină concordanță curealitatea.
Caracterul obiectiv presupune ca,încuprinsul procesului-verbal, să
îșigăsească locul doar constatările proprii ale membrilor echipei,
nușisupoziții sau deducții desprinse din experiența anterioară ori
suprapuse peinfluențe alepersoanelor interesate.
-Săfiecomplet –procesul-verbal trebuie săconțină, înmăsura
încare este permis termenul, absolut toate detaliile legate de
desfășurarea activității șiderezultatele obținute. Foarte important
este căorice omisiune poate avea efecte deosebite asupra întregii
anchete, putându-se pierde sau diminua valoarea probantă într-un
anumit context, cu consecințe directe, legate de modul de
soluționare acauzei.
-Să se caracterizeze prin precizie șiclaritate –precizia
redactării este dată de consemnarea exactă aconstatărilor
organului judiciar, iar claritatea presupune folosirea unui limbaj
adecvat, care săpoată conduce laobună înțelegere lalecturare,
trebuie săexiste ocorespondență perfectă între mesajul transmis și
celreceptat, eventualii factori dedistorsionare sănuaibă legătură
cu redactarea procesului-verbal. Trebuie eliminate exprimările
ambigue, improprii, care pot genera confuzii, interpretări diferite,
etc.
-Să fie concis66 –procesul-verbal trebuie săredea într-o formă
concentrată ceea ceafost constatat decătre organul judiciar. În
cuprinsul procesului-verbal trebuie să-și găsească locul doar aceste
constatări, nușicomentarii, posibile explicații, etc. Deobservat este
șicănu trebuie trecut dintr-o extremă înalta, însensul cănu
trebuie făcute concesii caracterului complet; nueste normal săse
renunțe laaseconsemna date, cepot conduce lalămurirea
împrejurărilor desfășurării activității ilicite, din ignoranță sau din
alte motive.
În ceea ce privește conținutul procesului-verbal, potrivit
prevederilor legale, sepoate aprecia cătrebuie observate trei părți: o
parte introductivă, una descriptivă și,cea din urmă, finală67.
Partea introductivă trebuie să conțină date ce atribuie
caracter procedural procesului-verbal, date referitoare la
participanți, date privitoare lalocul șitimpul efectuării precum și
alte mențiuni. Astfel, sevor consemna următoarele68:
66Înunele lucrări apare termenul de„succint”, cuacelași înțeles –asevedea înacest
sens A.Ciopraga, op. cit. pag 78
67N.A. –această concluzie sebazează pesoluția prof. A.Ciopraga din op. cit. pag 78,
soluție pecare oconsider adecvată pentru abordarea acestei probleme.
68Ordinea celor enumerate nu trebuie considerată tabu ;înpractică sefolosesc
diferite formulare destinate săfiefolosite pentru consemnarea rezultatelor cercetării
lafața locului, asevedea înacest sens –Vasile Bercheșan, I.N. Dumitrașcu –
Probele șimijloacele deprobă (mic îndrumar decercetare penală), Editura M.I.,
58

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
•Datele deidentificare, calitatea șiinstituția din care fac parte
membrii echipei;
•Descrierea locului șiprecizarea intervalului detimp încare s-
adesfășurat activitatea;
•Datele de identificare ale specialiștilor, tehnicienilor,
experților, care participă laefectuarea cercetării;
•Datele deidentificare alemartorilor asistenți;
•Referire lanecesitatea deplasării lafața locului șiefectuarea
cercetării;
•Situația defapt șiprevederea legală69;
•Mențiuni cuprivire lacondițiile meteorologice, lumină, alți
factori cepot influența rezultatele cercetării lafața locului;
•Datele deidentificare alepersoanelor prezente lafața locului –
persoane vătămate, martori oculari, făptuitori;
•Însituația încare, activitatea sedesfășoară după scurgerea
unui interval important detimp delasăvârșirea faptei –principial,
încazul cercetării lafața locului, dispuse șiefectuate decătre
instanța dejudecată, când momentul începerii procesului penal
este situat undeva întimp –trebuie făcute șiprecizări legate de
prezența părților, dacă au fost citate legal, dacă vreuna dintre
acestea este reprezentată, decătre cine șiîncecalitate;
•Datele deidentificare ale celor ajunși primii lafața locului,
constatările acestora, măsurile luate, rezultatele obținute,
modificările ceausurvenit înperimetrul decercetat până lasosirea
echipei șicare sunt cauzele acestora.
Înpartea descriptivă aprocesului-verbal seconsemnează
toate activitățile întreprinse șirezultatele obținute. Așa cum am
arătat peparcursul acestei lucrări, cercetarea lafața locului este o
activitate de ocomplexitate deosebită. Practic, vor fidescrise
activitățile de căutare, descoperire, revelare, fixare șiridicare a
urmelor și mijloacelor materiale de probă; identificare,
percheziționare șiascultare apersoanelor implicate; prezentări
pentru recunoaștere; reconstituiri; folosirea câinelui de urmărire
pentru prelucrarea urmelor demiros; alte activități desfășurate în
funcție departicularitățile fiecărui caz înparte; rezultatele obținute
prin efectuarea fiecărui segment de activitate, lacare am făcut
referire.
Înceea ce privește urmele șimijloacele materiale de
probă, oatenție deosebită, apreciez că,trebuie acordată șiorientării
poziției acestora, încontextul perimetrului, încare sedesfășoară
cercetarea, stabilirii unui raport de poziție față de reperele
importante, cecaracterizează respectivul sistem dereferință, totul
București șiVasile Bercheșan –Cercetarea Penală. Criminalistică. Teorie șipractică
(îndrumar complet decercetare penală), Editura „Icar”, București, 2001.
69Art. 129 din Codul deProcedură Penală
59

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
trebuind săfieargumentat cu măsurători precise. Fiecare urmă,
fiecare mijloc material deprobă descoperit, corpul cadavrului –în
cazul cercetării unei activități ilicite ceaavut caurmare moartea
uneia sau amai multor persoane –vor fidescrise detaliat,
urmărindu-se sublinierea cât mai multor caracteristici individuale.
Nu trebuie uitat că, principial, fiecare mijloc material deprobă sau
urmă vaconstitui obiectul unei constatări tehnico-științifice sau
expertize, criminalistice ori dealtă natură, și,înaceste condiții,
trebuie săexiste, nu corespondență, ci,mai mult, certitudine, cu
privire lafaptul căceea ceafost descoperit șis-a ridicat delafața
locului, este același cuceea sepune ladispoziția specialistului sau
expertului, astfel căodetaliere adecvată, aici, înprocesul-verbal,
preluată înactele următoare70, este de natură săînlăture orice
dubiu, orice îndoială, cuprivire lamodul corect șifără echivoc în
care s-a construit probațiunea71.
Doctrina72 asubliniat, înlegătură cu modul de fixare în
cadrul procesului-verbal adiverselor categorii deurme descoperite la
fața locului, necesitatea unei rigori deosebite îndetalierea adecvată a
împrejurărilor ce sunt sau pot căpăta importanță încontextul
anchetei. Astfel, caexemplu, înlegătură cu:
∗ Urmele demâini: sevaface referire la–modul cum sunt
amplasate peobiectul purtător (grupate sau izolate), poziția, cum au
fost descoperite, dacă au fost vizibile cu ochiul liber sau afost
nevoie, pentru relevare, săfieefectuate activități speciale, cemetode
șisubstanțe au fost folosite, tipul șivarietatea desenului papilar
reprodus înurmă, dacă este vorba despre unfragment sau deurmă
întreagă, dimensiunile, modalitatea deridicare aurmelor.
∗ Urmele depicioare: sevor descrie proprietățile suportului,
genul urmelor, numărul lor, dacă sunt integrale sau doar fragmente,
70N.A. –ordonanța sau rezoluția motivată prin care sedispune efectuarea constatării
tehnico-științifice sau expertizei șiraportul de expertiză sau constatare tehnico-
științifică
71N.A. –înpractică aufost unele cazuri, încare indiferent demodul cum aufost
ridicate urmele șimijloacele materiale deprobă cuocazia efectuării cercetării lafața
locului, s-au invitat suspecți stabiliți pebaza unor informații mai mult sau mai puțin
verificate, lis-a solicitat înmod abuziv efectuarea unor activități înurma cărora au
rezultat urme papilare debună calitate ceaufost ridicate facil ,după care aufost
trimise spre expertizare. În unele cazuri suspecții puși în fața rezultatelor
expertizelor despecialitate aurecunoscut șis-au putut strânge șialte probe, dedata
aceasta neviciate; înalte cazuri ancheta aintrat înimpas sau, mai grav ,
promovându-se alte abuzuri s-a ajuns laregretabile erori judiciare.
72N.A. –apreciind importanța aspectului șimodul, cuadevărat deosebit, cum afost
tratată problema, îmi permit să preiau integral, aici, concluziile prezentate în
cuprinsul Tratatului practic decriminalistică, vol. Iapărut în1976 înEdit. M.I.,
referitoare laparticularitățile fixării încadrul procesului-verbal adiferitelor categorii
deurme. Am optat pentru această soluție determinat, pedeoparte, deutilizarea
unor termeni de specialitate, iar pe de altă parte de caracterul complet al
observațiilor, astfel că, din respect pentru autori, am acceptat căintervenția mea
trebuie săfieminimă.
60

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
forma, conturul, relieful, dimensiunile, caracteristicile substanței
depuse –încazul urmelor destratificare, elementele caracteristice
cărării deurme.
∗ Urmele debuze: vor fidescrise caformă, aspect, dacă aufost
lăsate deambele buze, debuza inferioară ori decea superioară,
dimensiunile fiecărei urme sau fragment, consistența substanțelor de
depunere –produse cosmetice, mâncare, produse biologice.
∗ Urmele deureche: sevor descrie, specificându-se elementele
cele mai vizibile înurmă –lobul, helixul, antehelixul, tragusul, etc.
∗ Urmele dedinți: sevadescrie forma generală aansamblului
urmei, lăsat de arcada dentară, conturul dinților, dimensiunile
întregului ansamblu șialfiecărei urme de dinte component,
dimensiunile ce caracterizează componentele ansamblului și
amplasarea lor încadrul întregului, poziția peobiectul purtător,
prezența încompoziție aunor produse biologice sau patologice, etc.
Încazul urmelor lăsate pecorpul uman, sevor mai face referiri la
poziția fața deun reper anatomic, aspectul șiculoarea zonei ce
conține urma, înclinarea îngrade, față de axul longitudinal al
corpului, etc.
∗ Urmele desânge: sedescriu, făcându-se referire lanumăr,
dispunere pe suport, formă, dimensiuni, aspectul de suprafață,
culoare, contur, integritate, adaos de alte substanțe, friabilitate,
prezența destropi secundari, axul șidirecția descurgere, forma sub
care s-au acumulat în declivități, aspectul marginilor, tentele
cromatice ale zonelor învecinate; natura, temperatura, umiditate,
grad deînclinare, culoare, grad depenetrare, proprietăți absorbante,
grad deimpurificare înainte șidupă crearea urmei, dacă conservă ori
distruge elementele componente ale sângelui, dacă seobservă urme
aleîncercărilor dedistrugere –toate acestea, înlegătură cusuportul,
pecare afost descoperit urma.
∗ Urmele de natură piloasă: sevor descrie sub aspectul
numărului defire, formă, dimensiune, aspect exterior, culoare, grad
deondulare, variații degrosime șipigmentare, mod dedispunere pe
suport, adaosul deproduse patologice sau biologice, modul încare a
aderat lasuport.
∗ Suporturile ceconțin scris demână: sevaspecifica locul
unde afost descoperit fiecare suport ceinteresează ancheta, natura
suportului, denumirea sau titlul textului, dacă acesta este conținut
într-un formular cu utilizare specială, conținutul textului în
integralitatea saorinumai părți (tot textul, dacă nueste foarte lung,
cuvintele sau expresiile deînceput șidelasfârșitul textului, dacă
textul are oîntindere mare), dacă textul asuferit deteriorări –afost
găsit rupt, mototolit sau ars –numărul de fragmente, genul
substanței scripturale șialinstrumentelor folosite laredactarea
textului, dacă acestea sunt tipice sau sunt atipice, față denatura
textului șilocul probabil, încare s-a realizat înscrisul, dacă sunt
descoperite ștersături, adăugiri, alte modificări vizibile, care să
61

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
intereseze ancheta. Este foarte important ca, peînscrisuri, sănuse
facă notări, mențiuni, sublinieri, etc. iardespre prezența unor astfel
deelemente săsefacă referire înconținutul procesului verbal, dat
fiind faptul căacestea pot influența procesul de interpretare și
valorificare.
∗ Urmele de natură osteologică: seconsemnează dacă este
vorba despre un schelet întreg sau sunt oase disparate, dacă s-au
descoperit fragmente ori oase întregi, denumirea anatomică a
oaselor, aspectul, culoarea, conturul, relieful anatomic, friabilitatea,
prezența decorpuri străine aderente, urme deviolență, semne ale
unor stări patologice, calcinarea totală ori parțială, condițiile de
mediu încare aufost găsite –înpământ, apă, pesol, temperatura,
umiditatea, adâncimea pânzei deapă freatică sau amediului acvatic,
flora, fauna, etc. –procedeele șiinstrumentele utilizate pentru
îndepărtarea impurităților șieventualelor degradări survenite în
cursul operațiilor dedescoperire, ridicare șiambalare.
∗ Încazul urmelor deîncălțăminte seconsemnează: lungimea
totală aurmei –măsurată între punctele delaextremitățile vârfului
șiale tocului –lățimea tălpii măsurată înpartea cea mai lată,
lungimea șilățimea tocului –cudescrierea amănunțită adetaliilor și
altor caracteristici vizibile în urmă. La cărarea de urme se
menționează toate elementele acesteia73. Este important săsemai
descrie poziția urmelor față dereperele locului faptei și,dacă, deo
parte sau dealta acărării deurme, segăsesc urme-contur, lăsate de
diferite obiecte, cearfiputut fipurtate decătre persoana ceacreat
cărarea deurme.
∗ Laurmele de îmbrăcăminte sedescriu, înmod deosebit,
felul țesăturii imprimate pesuportul ceaprimit urma șiconstatarea
unor particularități, cum sunt cusăturile, nasturii, cataramele,
clape, cordoane, etc.
∗ Încazul instrumentelor folosite lasăvârșirea infracțiunii
sedescriu: forma, dimensiunile, starea, raporturile depoziție cualte
repere delafața locului, dacă auodestinație obișnuită înviața dezi
cuzisau este posibil săfifost create doar pentru săvârșirea de
infracțiuni.
73N.A. –Prin cărare deurme, seînțelege: totalitatea urmelor depicioare create
consecutiv, înprocesul mersului. Elementele cărării de urme sunt următoarele:
1)linia direcției demișcare; 2)linia mersului; 3)lungimea pasului; 4)lățimea pasului;
5)unghiul demers. Linia direcției demișcare este axa imaginară, longitudinală, ce
trece printre urmele lăsate demembrele inferioare aleunei persoane, reprezentând, în
fond, direcția dedeplasare apersoanei. Linia mersului este olinie frântă ceunește
aceleași puncte ale urmelor consecutive, lăsate depiciorul stâng, respectiv drept.
Lungimea pasului este distanța dintre două urme consecutive, lăsate depiciorul
drept si,respectiv, cel stâng. Lățimea pasului este distanța cuprinsă între partea
exterioară oriinterioară aurmelor piciorului stâng șidrept, luându-se, decele mai
multe oriîncalcul, extremitatea interioară acălcâiului. Unghiul demers semăsoară
între axa cărării deurme șiaxa longitudinală atălpii.
62

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
∗ La urmele lăsate de mijloacele de transport auto se
menționează: drumul public sau șoseaua pecare au fost găsite,
raporturile de distanță cu clădirile șiintersecțiile situate în
apropiere, cepot fiavute învedere careper, caracteristicile părții
carosabile șiatrotuarelor, pecare segăsesc urmele, repartizarea
urmelor, distanțele dintre ele, dimensiunile, forma, culoarea,
numărul șialte caracteristici generale sau individuale, înfuncție de
specificul urmelor.
∗ Pentru urmele armelor defoc șiurmele tragerii cuarmele
de foc seprecizează: aspectul șidimensiunile tubului tras șiale
proiectilului, inscripțiile depetub, forma șidimensiunile orificiilor
deintrare șiieșire din țintă, raza derăspândire aalicelor, încazul
armelor devânătoare, prezența șicaracteristicile factorilor secundari
aiîmpușcăturii.
∗ Însituația cercetării urmelor de incendii sedescriu, ca
elemente caracteristice: focarul șiurmările incendiului, culoarea și
anvergura flăcărilor, mirosurile persistente din zonă, obiectele
incendiate –sevor sublinia aspecte legate demărime, culoare74,
urme dearsură, părți topite, scurgeri demetal topit, fragmente de
sticlă topită, spartă, deformată.
∗ Încazul urmelor de explozie sevor descrie: focarul și
craterul exploziei –sub aspectul formei (circular, ovalizat, alungit
într-o anumită direcție, etc.) întinderii șiconținutului, urmele
materie șiformă descoperite. Oatenție deosebită seva acorda
tuturor urmelor șimijloacelor materiale deprobă, descoperite în
aproprierea focarului șiînzona de acțiune maximă asuflului
exploziei. Cu privire la instalațiile, aparatele, componentele
tehnologice implicate înexplozie oriafectate decătre aceasta, trebuie
descris aspectul acestora, urmele descoperite pesuprafața lor, în
jurul lorsau ladiferite distanțe, înfuncție deamploarea exploziei. O
referire trebuie făcută șicuprivire laarsurile, perforările sau alte
urme ale exploziei constatate pecorpul victimelor ori pehainele
acestora. Din aceleași rațiuni, vor fiavute învedere șireperele din
mediu care nu aufost afectate direct, dar într-un felsau altul au
recepționat obiecte, fragmente sau diferite resturi ca urmare a
proiectării decătre suflul exploziei.
∗ Însituația urmelor catastrofelor decale ferată, aeriene și
navale sevor menționa: starea șipoziția aparatelor delabordul
mijlocului de transport implicat, parametrii indicați pe aceste
aparate, starea diferitelor anexe șimecanisme ceconcură labuna
desfășurare aactivității labord, avariile vizibile, dimensiunile și
caracteristicile suprafeței pe care sunt răspândite fragmente ale
mijlocului detransport. Foarte important, aici, sunt mențiunile cu
74N.A. –este bine săsefacă unele precizări cuprivire laculoarea inițială șicea
dobândită decătre obiecte caurmare aarderii.
63

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
privire laridicarea înregistrărilor parametrilor de traseu șide
comportare amijlocului de transport în timpul cursei de la
dispeceratele, ceaveau însupraveghere cursa ori de labordul
mijlocului detransport, precum șiînlegătură cuaplicarea desigilii
pesuporturile, pecare s-au făcut înregistrările.
Îmi permit săsubliniez șioanumită insistență necesară, în
primul rând, pentru inserarea dar șipentru descrierea detaliată a
așa-numitelor urme de poziție, adesea acestea fiind uitate. Ele
urmează afiexploatate prin alte activități, nu prin expertize și
constatări tehnico-științifice, iar dacă nu seregăsesc înconținutul
procesului-verbal, nusevor putea face coroborările necesare.
Descrierea activităților deprezentare pentru recunoaștere de
persoane, reconstituiri, etc., precum șirezultatele, ce au fost
obținute, își găsesc locul tot înpartea descriptivă aprocesului-
verbal. Apreciez că, înmăsura încare relatările cuprivire lacele
arătate au, șidecele mai multe oriau, unvolum relativ mare, devine
oportun ca,înprocesul-verbal decercetare lafața locului, doar săse
facă referire, iar fiecare activitate, cu rezultatele obținute să
constituie obiectul unui proces-verbal separat, care vafianexat la
procesul-verbal decercetare lafața locului75.
Partea finală aprocesului-verbal de cercetare lafața
locului, vaavea caobiect mențiuni cuprivire la:
• Urmele șimijloacele deprobă ridicate lafața locului, rațiunea
care astat labaza ridicării acestora, mijloacele șimetodele
folosite pentru ridicare.
• Măsurile dispuse, ca exemplu, cu privire la persoanele
vătămate, făptuitori, cadavru, vehiculele implicate înactivitatea
ilicită, porțiunea deteren pecare s-a desfășurat cercetarea la
fața locului, restabilirea circulației rutiere, afurnizării de
energie electrică, gaze naturale, apă, etc.
• Înregistrările desunet șiimagine –dacă s-au făcut, mijloacele
folosite, alte mențiuni legate depoziția încare aufuncționat
aparatele –atunci când aceasta este relevant pentru calitatea
sau caracteristicile înregistrărilor –materiale folosite, surse de
iluminare, etc.
• Observații cu privire ladistrugeri sau alte implicații ale
desfășurării activității cearfiputut prejudicia interesele unor
persoane fizice sau juridice –s-a întrerupt furnizarea deenergie
75N.A. –îndoctrină există șioopinie –asevedea A.Ciopraga op. cit. pag 80–
potrivit cu care când „cu ocazia cercetării lafața locului seefectuează șialte
activități, cum arfi,ascultarea învinuitului sau inculpatului, apărții vătămate, a
martorilor, declarațiile acestora nusevor consemna înprocesul-verbal deefectuare a
cercetării lafața locului, ciînacte procedurale desine stătătoare; aceasta deoarece
consemnarea încuprinsul procesului verbal adeclarațiilor celor ascultați arîncărca
inutil conținutul acestuia, arface anevoioasă obținerea unei reprezentări clare asupra
celor petrecute lafața locului, într-un cuvânt, arîngreuia lectura unui asemenea act
procedural.”
64

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
electrică și,caurmare, afost întreruptă temporar activitatea la
unpunct delucru; aufost folosite unele persoane care, fiind
scoase din procesul tehnologic, arfiputut produce unele
pierderi derandament; etc. –observații alemartorilor asistenți,
obiecții ale persoanelor interesate încauză oriafectate într-un
felsau altul prin efectuarea activității, etc.
Oobservație utilă este șiaceea potrivit cucare, fiecare dintre
aceste activități, indiferent căeste descrisă înconținutul procesului-
verbal de cercetare lafața locului sau într-un alt proces-verbal
anexă, indiferent degradul departicipare alspecialiștilor, trebuie să
aibă girul unei persoane cucalitatea deorgan judiciar. Procesul-
verbal decercetare lafața locului seîntocmește șieste garantat, sub
aspect juridic, decătre organul judiciar; alți participanți: specialiști,
experți, medici legiști, etc., deși au un rol activ îndesfășurarea
activității, răspund doar potrivit competențelor profesionale șinumai
cuprivire laacțiunile desfășurate, decătre fiecare înparte.
Procesul-verbal vafisemnat pefiecare pagină șilasfârșit de
către toți cei care, îndiverse calități, au participat laefectuarea
activității: organul judiciar, martori asistenți, experți, specialiști,
învinuitul sau inculpatul, eventual apărătorul acestuia dacă
participă, etc.
1.8.2 Fixarea rezultatelor cercetării lafața locului prin
înregistrări desunet șiimagine
Am preferat în exprimare expresia: „Fixarea rezultatelor
cercetării lafața locului prin înregistrări desunet șiimagine”, nu
neapărat îndorința deafioriginal ci,observând multitudinea de
tehnologii, ce pot fifolosite pentru înregistrarea, stocarea,
prelucrarea șiredarea sunetelor șiimaginilor, am considerat că, în
cadrul demersului științific, trebuie acceptată –înpofida dotării,
adesea precare, decare beneficiază compartimentele specializate din
cadrul organelor judiciare –onoțiune care săfieînmăsură să
depășească abordarea oarecum restrictivă launele mijloace uzual
folosite, datorită facilității șicostului redus pecare îlpresupune
folosirea acestora, și, în același timp, să fie suficient de
cuprinzătoare pentru ainclude toate elementele denoutate cepot
apare, datorită exploziei tehnologice, laintervale foarte scurte de
timp.
Indiferent detehnologia uzitată76 –fotografie alb-negru sau
color; film, înregistrări magnetice, digitale, pesuport informatic, etc.
76N.A. –peparcursul acestei secțiuni nuvoidetalia modalități șiprocedee defolosire
afiecărei tehnologi înparte, considerând căastfel deobservații îșipot găsi un loc
oportun încadrul unei lucrări cuunmai pronunțat caracter tehnic unde, probabil,
peparcursul unui capitol distinct sepot detalia toate aspectele pertinente problemei
65

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–înregistrările desunet șiimagine trebuie săîndeplinească, pentru a
putea fiacceptate îndomeniul judiciar, următoarele condiții:
•Înregistrările desunet șiimagine trebuie săserealizeze rapid
și, relativ, simplu, cerințele muncii impunând ca operațiunile
necesare săserealizeze într-un timp scurt, pentru aputea fiutile
încontinuarea –cu operativitate –acercetărilor, iar cerințele
necesare pentru calitate săpoată firealizate decătre unpersonal, a
cărui specializare sănufiecostisitoare.
•Înregistrările desunet șiimagine trebuie săfieobiective, să
reprezinte ocopie cât mai fidelă arealității, eventualele distorsiuni
sau pierderi sănu poată afecta sau pune sub semnul întrebării
utilitatea încadrul procesului judiciar.
•Înregistrările de sunet șiimagine trebuie să suporte o
procedură decertificare –modul delucru trebuie săpermită o
protecție împotriva falsificării totale oriparțiale. Toți cei interesați
trebuie săfieconvinși căceea cevăd șiaud, efectiv, afost constatat
lafața locului.
Care este obiectul înregistrărilor desunet șiimagine ?Ideal
este săseînregistreze întreaga activitate, care sedesfășoară lafața
locului; important, înacest sens, este caechipa decercetare lafața
locului săaibă capacitatea destoca un volum atât demare de
informație. Înaceste condiții, devine necesar ca,încadrul echipei, să
participe unnumăr suficient deoperatori –unnumăr recomandat ar
fidoi, înideea că, atunci când nusunt probleme deosebite, unul va
avea caprincipal obiectiv activitățile desfășurate decătre tehnicieni,
iaraldoilea s-ar ocupa deceea cefacanchetatorii.
Înregistrările desunet șiimagine pot ficlasificate întrei mari
categorii77:
înregistrări alelocului faptei;
înregistrări aleactivităților cesedesfășoară lafața locului;
înregistrări ale urmelor șimijloacelor materiale deprobă care
seridică învederea continuării cercetărilor; ale persoanelor care
sunt conduse sau aduse lasediul organului judiciar, deasemenea,
pentru continuarea cercetărilor; ale urmărilor pe care persoane
interesate lereclamă caaducătoare deprejudiciu; ale altor aspecte
denatură ainteresa sub aspectul măsurilor legale, luate decătre
echipa deplasată lafața locului.
Înregistrările locului faptei vor avea caobiect modul în
care s-a prezentat locul faptei, înmomentul ajungerii echipei de
cercetare lafața locului. Înfapt, sefixează detaliat ipoteza încare a
trebuit să lucreze echipa. Încadrul acestor înregistrări, trebuie
distins, înfuncție deobiect, între înregistrările desunet șiimagine
77N.A. –am optat pentru această modalitate deabordare din considerente depsiho
pedagogie, fiind convins că, grupate astfel, vor putea fisistematizate, reținute și
urmărite, înaplicare, mai ușor, mai ales încondițiile încare este ușor deobservat și
ordinea cronologică încare sedesfășoară.
66

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
deorientare, schiță, șicele aleobiectelor principale șiurmelor. Tot în
această categorie pot fiincluse șiînregistrările dedetaliu care, deși
creează orealitate secvențială –prin aceea cămenirea loreste dea
detalia aspectele specifice ale fiecărui obiect, ceare legătură cu
activitatea ilicită desfășurată, alefiecărei urme cepoate contribui la
aflarea adevărului –pot contribui, într-o viziune dinamică, la
formarea unei imagini câtmai reale, aîntregului localfaptei.
Înregistrările desunet șiimagine pentru orientarea locului
faptei serealizează, principial, înfaza statică acercetării lafața
locului, când încă nus-a mișcat nimic din totceseaflă înperimetrul
acestuia78, fiind destinate săredea aspectul general alperimetrului,
pecare sedesfășoară activitatea decercetare lafața locului șia
împrejurimilor sale, astfel încât săpoată servi laorientarea înteren a
organelor judiciare șiacelorlalte persoane interesate încauză;
persoana care analizează aceste înregistrări trebuie sărealizeze exact
unde se află locul încare s-a desfășurat activitatea ilicită și
împrejurimile acestuia. De asemenea, prin înregistrările pentru
orientarea locului faptei, seurmărește surprinderea acelor aspecte,
capabile săofere oanumită imagine, asupra raportului dintre locul
propriu-zis alfaptei șizona înconjurătoare, cum sunt, depildă,
distanțele până laconstrucțiile sau alte puncte de reper din
apropriere, drumurile deacces, posibilitățile devizibilitate, etc.79
Înfuncție detehnologia pentru care s-a optat, sevor alege
locurile șiprocedeele adecvate pentru efectuarea înregistrărilor.
Orientativ, încazul locurilor închise, situate înimobile, înregistrările
deorientare trebuie săaibă caobiect clădirea, înansamblu, cu
fațadă, căi deacces, etc.; clădirile din imediata vecinătate; strada,
bulevardul, aleea, etc. –integral sau porțiuni din acestea –cu
reperele fixe, cesegăsesc înapropierea clădirii încare sedesfășoară
activitatea, cum ar fiarbori ornamentali, panouri publicitare,
fântâni, semne pentru orientarea circulației rutiere sau pietonale.
Atunci când perimetrul pecare sedesfășoară cercetarea la
fața locului segăsește înloc deschis, trebuie făcute toate eforturile
necesare pentru acuprinde, în întregime, tot locul faptei și,
suplimentar, unele repere din teren, cepot conduce laidentificarea
acestui loc, precum intersecții deșosele, căi deacces spre diverse
obiective economice, stâlpi deînaltă tensiune, clădiri, adăposturi
temporare, etc. Înacest caz, pentru caimaginile șisunetele aferente
–dacă auimportanță pentru cauză –săfiecât mai cuprinzătoare,
trebuie înregistrate dintr-un punct destație, situat laoînălțime cât
mai mare, lanevoie chiar din elicopter.
78I.Mircea –op. cit. pag. 31
79E.Stancu –op. cit. pag. 93
67

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Înregistrările schiță au ca obiect doar locul pe care se
desfășoară cercetarea lafața locului80, fără împrejurimi, rațiunea
subzistând tocmai prin surprinderea tuturor elementelor ceconferă
individualitate perimetrului acceptat, caobiect central alcercetării
criminalistice81. Imaginile trebuie săfieîntr-o cantitate suficientă,
luate din diferite unghiuri, folosindu-se cele mai adecvate metode
pentru aobține oreprezentare completă alocului pecare echipa și-a
desfășurat activitatea, raportat lacare sepoate analiza înlegătură
cu ceea ces-a descoperit ori efectuat sau, din contră, nu s-a
descoperit oriefectuat.
Trebuie observat că, aceste înregistrări, lafelcașicele de
orientare, sunt dominate deimagini, sunetul având, aici, unrolmai
redus, condiționat deposibilitatea surprinderii legăturii cu fapta
săvârșită sau/și cuactivitatea decercetare lafața locului82.
Înregistrările obiectelor principale, urmelor șicadavrelor auca
scop fixarea caracteristicilor obiectelor care aufost folosite sau au
fost destinate să fie folosite ladesfășurarea activității ilicite, a
obiectelor rezultate prin desfășurarea activității ilicite, aurmelor șia
celorlalte consecințe ale desfășurării activității ilicite, afixării
poziției, formei și dispunerii acestora, în raport de reperele
caracteristice sistemului dereferință pecare îlformează perimetrul
cercetat.
Imaginile vor ficaptate îndouă etape83 –mai întâi, obiectul
care focalizează interesul anchetei împreună cureperele învecinate,
după care numai obiectul caatare. Șiaici, înfuncție, desituație, se
pot efectua înregistrări deimagine din mai multe poziții, învederea
atingerii scopului propus.
Principial, sunetele sunt puțin relevante, dar, uneori, pot
ajuta lalămurirea unor împrejurări ale cauzei, putând completa
fericit informația fixată prin imagini.
Înregistrările de detaliu se efectuează, principial, –spre
deosebire deînregistrările lacare am făcut referire mai sus, ceauca
element caracteristic șifaptul căseefectuează înfaza statică –în
faza dinamică acercetării lafața locului. Nu sunt înregistrări ale
obiectelor înadevăratul sens alcuvântului, ciurmăresc săsurprindă
80N.A. –însens larg, incluzându-se aici șilocul unde seaflă amplasate obiectele care
au servit lasau au alte legături cusăvârșirea infracțiunii, perimetrul pecare au
apărut consecințe, perimetrul pecare s-au desfășurat diferite secvențe din „filmul”
săvârșirii infracțiunii, etc.
81I.Mircea –op. cit. pag. 33
82N.A. –dacă prin sunetele înregistrate secompletează adecvat imaginile, atunci
totul capătă rațiune; dacă sunetul este nerelevant, imaginile fiind suficiente pentru
ilustrarea aspectelor considerate importante de către echipă atunci poate deveni
necesar săserenunțe lasunet, acesta putând deranja, devenind obositor, etc.
83Înacelași sens asevedea șiV.Bercheșan –Valorificarea științifică aurmelor
infracțiunii-curs detehnică criminalistică, vol. I,Edit. Little Star, București, 2001,
pag 182.
68

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
acele elemente despecificitate, ceconferă individualitate obiectului
înregistrat.
De subliniat este că, imaginile din această categorie au o
importanță deosebită încadrul fixării rezultatelor cercetării lafața
locului, pentru căpot prezenta, celmai bine, ceea ceeste particular,
apărut înprocesul desfășurării activității ilicite șialdezvoltării
consecințelor inerente; descrierea, încadrul procesului-verbal, oricât
desavantă șimeticuloasă arfi,nupoate atrage atenția suficient, nu
poate impresiona așa cum opoate face oînregistrare deimagini.
Fiind vorba despre detalii, înregistrările deimagini, aici, vor fi
executate, adesea, laoscară mai mare decât dimensiunea reală84.
Un aspect demn desubliniat, înainte deaîncheia referirile la
înregistrările locului faptei, îlconstituie faptul că, multe dintre
obiectele importante cecaracterizează aspectul locului faptei, pot să
seregăsească înmai multe imagini –fiecare dintre acestea, realizată
încondiții șipentru realizarea unor scopuri diferite. Astfel, doctrina85
oferă caexemplu urmele depași, lăsate decătre făptuitor lafața
locului, ceapar atât înimagini schiță –pentru afixa orientarea lor
față decelelalte obiecte –înimagini ale urmelor principale –pentru
fixarea elementelor mersului –cât șiînimagini dedetaliu –pentru a
sefixa elemente deindividualitate. Înopinia mea, suntem înfața
unei stări de normalitate șinicidecum înfața unui element de
nesiguranță, derisipă detimp șimijloace sau alte asemenea. Avem
defixat ostare delucruri parte arealității, iaraceasta nupoate fi
decât complexă, foarte important fiind, încontext, nunumai fixarea
existenței unei entități materiale, ci,șiraporturile dintre aceasta și
restul mediului, elementele cecompun neobișnuitul, caracteristic
modificărilor produse cuocazia desfășurării activității ilicite.
Înregistrările activităților ce se desfășoară la fața
locului aucaelement despecificitate –comparativ cuînregistrările
locului faptei –faptul că sunt dominate de mișcare, au un
preponderent caracter dinamic. Dacă de laînregistrările locului
faptei este deașteptat săconvingă cuprivire laaspectul perimetrului
implicat în desfășurarea activității ilicite, la aspectul și
caracteristicile urmelor șimijloacelor materiale deprobă descoperite
lafața locului, aceste înregistrări vin săilustreze modul cum s-a
acționat, cum echipa de cercetare lafața locului adesfășurat
diferitele activități specifice, reacțiile persoanelor implicate în
săvârșirea faptei, modul cum ceisolicitați săparticipe laactivități au
făcut-o, etc.
84N.A. –practicienii folosesc adesea scara de4:1 încazul striațiilor lăsate defolosirea
instrumentelor pentru forțarea sistemelor deasigurare adiferitelor încăperi, urmelor
papilare, caracteristicilor urmelor lăsate obiectele deîncălțăminte, etc.
85V.Bercheșan –Valorificarea științifică aurmelor infracțiunii-curs de tehnică
criminalistică, vol. I,Edit. Little Star, București, 2001, pag 183.
69

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Încadrul acestor înregistrări, nu mai este cazul săsefacă
observații cuprivire lapreponderența oriaccentul cetrebuie pus pe
sunet sau imagine, aici, ambele fiind, înopinia mea, lafel de
importante.
Înregistrările activităților de căutare, descoperire, revelare,
fixare, ridicare, ambalare aurmelor șimijloacelor materiale deprobă
trebuie săilustreze operațiile concrete efectuate decătre specialiștii
criminaliști; trebuie săconvingă asupra faptului căs-au folosit cele
mai adecvate metode șimijloace tehnice aflate îndotare, căs-a făcut
tot ce era posibil pentru exploatarea, îninteresul anchetei, a
ansamblului deelemente descoperite lafața locului. Sepoate spune
că, aceste înregistrări desunet șiimagine vin săconfirme șisă
completeze, într-un mod oportun, ceea cearputea săvadă sau să
înțeleagă insuficient martorii asistenți înlegătură cu ceea cese
întâmplă întimpul activității, lacare asistă șicuprivire lacare au
menirea săstea mărturie călucrurile austat așa cum searată de
către membrii echipei, înconținutul procesului-verbal decercetare la
fața locului șinualtfel.
Înregistrările desunet șiimagine ale unor activități precum
ascultări depersoane, prezentări pentru recunoaștere depersoane,
obiecte sau animale, reconstituiri au ca rațiune susținerea
rezultatelor, corectitudinii șilegalității desfășurării acestor activități,
modul cum s-au comportat anchetatorii, profesionalismul acestora,
reacțiile șimanifestările persoanelor implicate, necesitatea luării de
către anchetatori aunor măsuri precum izolarea unor persoane,
imobilizarea lor, folosirea mijloacelor din dotare pentru ariposta în
mod necesar, echilibrat, proporțional și oportun fața de
comportamentul violent sau încercările de fugă ale persoanelor
interesate. Înmod necesar, aceste înregistrări vin săilustreze și
rezultatele acestor activități.
Înregistrările urmelor șimijloacelor materiale deprobă care se
ridică, învederea continuării cercetărilor; ale persoanelor care sunt
conduse sau aduse lasediul organului judiciar, deasemenea, pentru
continuarea cercetărilor; aleurmărilor, pecare persoane interesate le
reclamă caaducătoare deprejudicii; ale altor aspecte denatură a
interesa măsurile legale, luate decătre echipa deplasată lafața
locului –le-am inclus petoate într-o categorie, acceptând că, deși
există rațiuni relativ diferite pentru fiecare dintre cele enumerate, în
parte, sunt efectuate înpartea finală aactivității șipot ficonsiderate
oarecum conexe, neavând caobiect aspecte care sățină, efectiv, de
cercetarea lafața locului. Înceea ceprivește realizarea efectivă a
acestora, desubliniat este faptul că, înfuncție descopul urmărit,
trebuie urmărite acele aspecte șidetalii deinteres pentru anchetă.
Înregistrările urmelor șimijloacelor materiale deprobă,
care se ridică învederea continuării cercetărilor, își dovedesc
70

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
utilitatea pentru acrea certitudine cuprivire lafaptul căurmele și
mijloacele materiale deprobă, ridicate învederea cercetărilor86,
sunt, efectiv, cele descoperite întimpul desfășurării activității. Aceste
înregistrări vizează, înmod preponderent, partea vizuală, unaccent
deosebit trebuind să sepună pe imagini, care să demonstreze
integritatea acestora, pe acele particularități ce conferă
individualitate, pecalitatea ambalajelor șisigiliilor, totul trebuind să
inspire siguranță șicertitudine cu privire laprofesionalismul și
corectitudinea ceaguvernat desfășurarea activității decercetare la
fața locului.
Înregistrările persoanelor care sunt conduse sau aduse la
sediul organului judiciar, pentru continuarea cercetărilor, îșigăsesc
rațiunea înaprezenta starea acestora, înmomentul respectiv, care
sunt urmările desfășurării activității ilicite, care sunt urmările
intervenției organelor judiciare asupra acestora, modul încare se
comportă aceste persoane și care face necesar un anumit
comportament derăspuns din partea organelor judiciare, faptul că
aceste persoane încearcă săamenințe, sămituiască, săinfluențeze
persoanele prezente lafața locului, etc.
Înregistrările urmărilor, pe care persoane interesate le
reclamă caaducătoare de prejudiciu, trebuie efectuate pentru a
proba necesitatea luării măsurilor prevăzute de lege pentru
recuperarea prejudiciilor, justețea pretențiilor acestor persoane,
faptul căaceste prejudicii sunt cauzate dedesfășurarea activității
ilicite, de efectuarea activităților de salvare avictimelor, de
îndepărtare apericolelor iminente sau dedesfășurarea activităților
specifice cercetării lafața locului lacare am făcut referire pe
parcursul acestei lucrări.
Înregistrările altor aspecte, de natură ainteresa măsurile
legale luate decătre echipa deplasată lafața locului, trebuie să
argumenteze existența acelor împrejurări sau stări defapt care au
făcut necesară luarea unei anumite măsuri de către organele
judiciare deplasate lafața locului –afost interzis accesul peo
anumită porțiune dedrum pentru pietoni oripentru vehicule; afost
suspendată alimentarea cuenergie electrică, gaze sau apă; aufost
încuiate unele încăperi șiaplicate sigilii; etc.
1.8.3 Schița locului faptei
Schița locului faptei reprezintă omodalitate dereprezentare a
locului desfășurării activității ilicite, în ansamblu, apoziției
86N.A. –acestea, înprincipal, vor constitui obiectul constatărilor tehnico-științifice și
expertizelor despecialitate, însă nutrebuie uitat șicătrebuie săstea tot timpul la
dispoziția organelor judiciare pentru afiexaminate ca atare sau pentru afi
prezentate, atunci când seconsideră necesar îninteresul anchetei, persoanelor
vătămate, martorilor orifăptuitorilor.
71

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
obiectelor șiurmelor, araporturilor dedistanță dintre acestea –toate
acestea mărite sau micșorate lascară –ceare menirea deailustra
constatările cuprinse înpartea descriptivă aprocesului verbal87, dea
facilita formarea unei imagini cât mai apropiate derealitate, astfel
încât constatările, cuprinse înprocesul-verbal, săfieînțelese mai
ușor88.
Înfuncție decum, laexecutarea schiței, serespectă sau nu
reprezentarea proporțională adimensiunilor reale, ale elementelor
perimetrului încare s-a efectuat cercetarea, sepoate distinge între
două modalități derealizare aplanului schiță89: schița executată la
scară șischița realizată pebaza liberelor aprecieri ale celui care o
întocmește90.
Indiferent demodul încare serealizează, dereținut este că
schița trebuie săsecompleteze reciproc cuprocesul-verbal șicu
înregistrările desunet șiimagine, care s-au efectuat lafața locului.
Analizând norma juridică trebuie observat că este strict
necesară întocmirea procesului-verbal –cuprivire laschițe sau la
înregistrările desunet șiimagine, legiuitorul oferă organelor judiciare
deplasate lafața locului dreptul de adecide dacă, îninteresul
anchetei, este necesar săseefectueze șialte „lucrări”, care săse
anexeze procesului-verbal și,astfel, săîntregească șisăcompleteze
informațiile prezentate de către acesta. Concluzionând, sunt
necesare, atât întocmirea procesului-verbal cât șiîntocmirea de
schițe sau/și efectuarea deînregistrări desunet șiimagine, numai în
măsura încare echipa, deplasată lafața locului, consideră necesar
căaceasta este îninteresul anchetei și,desigur, are ladispoziție
mijloacele necesare precum șipersonal calificat, care sădesfășoare
activitățile arătate cuprofesionalismul necesar.
Pentru a-și atinge scopul, schița trebuie săsecaracterizeze
prin următoarele91:
→Exactitate –laîntocmirea schiței, este necesară fixarea cât mai
corectă adimensiunilor reperelor ceinteresează ancheta –obiecte,
distanțe, unghiuri, etc. –fiecare dimensiune intercorelându-se cu
celelalte, oeroare generând alte erori.
→Cotare –principial, trebuie utilizat același sistem decotare
pentru areprezenta distanțele dintre șidimensiunile fiecărei urme sau
mijloc material de probă, descoperite lafața locului. Astfel, se
recomandă utilizarea sistemului metric, distanțele, atât cele mari cât
87A.Ciopraga op. cit. pag. 81
88E.Stancu op. cit. pag. 23
89E.Stancu op. cit. pag. 45
90CPletea înCriminalistica –Elemente de anchetă penală, Edit. Little Star,
București, 2003, pag. 53
91N.A. –caracteristicile cevor fiprezentate mai jossunt preluate din Tratatul Practic
deCriminalistică unde sunt prezentate drept reguli, careguli fiind preluate șiînalte
lucrări apărute de-a lungul timpului, ultima fiind cea elaborată decătre C.Pletea –
Criminalistica –Elemente deanchetă penală, în2003
72

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
șicele mici, urmând afiindicate cucifre multiplu cudouă zecimale, în
funcție denecesități.
→Întocmire lascară –cum este imposibil catoate dimensiunile să
fieredate, încadrul schiței, înmărime naturală, trebuie stabilit un
raport între mărimea obiectelor și distanțelor din schiță și
dimensiunile reale, raport cereprezintă scara schiței. Înpractică, se
folosește adesea scara 1:100 –înfapt 1cm. peschiță, echivalând cu1
mînteren.
→Orientare –pentru obună înțelegere aschiței, aceasta trebuie să
fieorientată înfuncție depunctele cardinale, cepot fistabilite cu
ajutorul busolei din dotarea truselor criminalistice sau cuajutorul
unor repere din teren. Seuzitează capartea din dreapta schiței săfie
orientată pedirecția Nord-Sud.
→Claritate –schița trebuie săconțină doar elementele deinteres
pentru anchetă, foarte importante fiind aici priceperea șirigoarea celui
care oîntocmește înasurprinde esențialul, aglomerarea dedetalii
într-un spațiu, prin natura lucrurilor, dedimensiuni reduse putând să
obosească, săîngreuneze –înlocsăușureze –înțelegerea situației de
lafața locului.
→Reprezentare prin semne convenționale criminalistice –este
necesară utilizarea desemne convenționale, întrucât acestea sunt ușor
dereprezentat șiderecunoscut șiînțeles decătre orice persoană ce
vrea săcitească schița prin simpla consultare alegendei. Altfel, ar
trebui cacelcare întocmește schița săaibă untalent deosebit ladesen
–lucru greu deconceput înpractică –chiar șiînaceste condiții,
putându-se produce ilaritate, confuzii, etc.
→Individualizare –schița seindividualizează prin menționarea
următoarelor date: titlu, activitatea alecărei rezultate austat labaza
întocmirii, datele deidentificare alecelui care aîntocmit schița, data
întocmirii, scara lacare afost executată, semnăturile martorilor
asistenți șiale părților, dacă acestea auparticipat ladesfășurarea
activității șilegenda.
În ceea ce privește procedeele sau tehnicile folosite la
întocmirea unei schițe, literatura de specialitate face referire la:
schița executată înproiecție orizontală sau desenul înplan orizontal;
schița executată în proiecție verticală; rabatarea planurilor de
proiecție sau metoda cutiei desfășurate; schița însecțiune92.
Amplasarea, pe schiță, aelementelor de interes pentru
anchetă necesită, indiferent de procedeul de efectuare folosit,
apelarea latehnici ajutătoare precum: tehnica punctelor extreme;
tehnica axelor principale; caroiajul imaginar.
Nu am insistat pentru adetalia tehnicile, pe care le-am
prezentat mai sus, întrucât militez pentru tratarea launaltnivel a
92N.A. –pentru detalii asevedea Tratatul Practic deCriminalistică pag. 86-87;
I.E.Sandu op. citpag. 86șiurmătoarele; C.Pletea op. cit. pag. 55-56
73

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
problemei. Încondițiile depunerii unor eforturi deosebite decătre
structurile administrative, încadrul cărora îșidesfășoară activitatea
organele judiciare, pentru dotarea cu tehnologii de ultimă oră,
schițele trebuie șipot fifăcute pecalculator, curezultate, evident,
superioare –utilizându-se programe cefac obiectul unui domeniu
relativ nou, design-ul –decătre membri aiechipelor deplasate pentru
cercetarea lafața locului, cepot fispecializați fără unefort ieșit din
comun, din punct devedere alcheltuielilor șialtimpului încare pot
căpăta deprinderile necesare. Principalele programe sunt: 2Dși3D93.
Schițele, executate înprogramul 2D, apar sub forma plană,
celcare cercetează cauza putând viziona spațiul delafața locului din
mai multe unghiuri. În programul 3D, imaginea apare
tridimensională, atât organele judiciare cât și alte persoane
interesate putând să perceapă locul în care s-a consumat
infracțiunea, înspațiu. Acesta poate schimba unghiul destudiere a
spațiului cercetat, pentru aintra îndetalii. Pentru aseobține o
astfel deimagine, sepoate folosi, într-o prima etapă, unprogram ce
este utilizat, deobicei, înarhitectura –Autocad. Ulterior, secreează
texturile șiseaplică lumini, camere defilmat, etc. Modul delucru,
particularități, dificultăți, eventuale proceduri sau metodologii
trebuie săconstituie obiectul unei lucrări despecialitate strictă; în
prezentul demers științific apreciez că este suficient semnalarea
aspectului șisublinierea faptului căschița computerizată reprezintă
unpas înainte, efectuarea einepresupunând eforturi deosebite sau
perioade detimp suplimentar pentru execuție, înmulte țări fiind
folosită peplan larg.
Asemănător poate fitratată și problema în materia
procedeelor de efectuare amăsurătorilor șide transpunere a
elementelor din teren, pe schiță. Doctrina recomandă folosirea
procedeului punctului de întretăiere, procedeul triangulației,
procedeul coordonatelor rectangulare, procedeul Wild. Pe piața
produselor, cepot fiutilizate înașa-numitul domeniu „forensic”,
există suficiente tehnologii care pot executa măsurători digitale,
rigoarea șiprecizia fiind laparametri net superiori tehnicilor clasice.
Lafelcaîncazul înregistrărilor desunet șiimagine șiîncazul
schiței sepot distinge mai multe categorii deschițe. Astfel, sepot
executa schițe deorientare, schițe care săaibă caobiect doar locul
faptei, schițe doar aunei porțiuni din locul faptei, schițe care să
urmărească reprezentarea poziției obiectelor principale șiurmelor
descoperite, schițe dedetaliu, schițe ale activităților desfășurate de
către echipa decercetare lafața locului.
93N.A. –pentru detalii ase vedea cursul coordonat deprof. Paul Breuninger 3DCAD
Crime/Crash Scene Reconstruction for Law Enforcement using CADKEY 19 –3D
Computer Aided Drafting Software; www. 3Dcrimescene.com
74

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Capitolul 2-DISPUNEREA ȘIVALORIFICAREA
REZULTATELOR CONSTATĂRILOR
TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ ȘI
EXPERTIZELOR JUDICIARE
2.1 Noțiuni generale despre constatare tehnico-
științifică șiexpertiza judiciară
Desfășurarea unei activități ilicite, lafelcaorice activitate
desfășurată decătre oameni este caracterizată deuncadru spațiio-
temporal șieste însoțită deproducerea unor modificări materiale în
mediul înconjurător –decrearea deurme aleacțiunilor desfășurate –
acăror examinare este denatură săconducă investigația penală
către lămurirea problemelor deanchetă specifice investigării fiecărui
tipdeactivitate ilicită, înparte. Aceste modificări sunt materializate,
înplan judiciar, înprobe șimijloace materiale deprobă.
Organele judiciare intră înposesia urmelor șiamijloacelor
materiale deprobă cuocazia efectuării diferitelor activități detactică
criminalistică: cercetarea lafața locului, percheziția, ridicarea de
obiecte șiînscrisuri, constatarea infracțiunii flagrante, etc. Pentru
valorificarea urmelor șimijloacelor materiale deprobă șirealizarea
scopului aflării adevărului, sunt necesare cunoștințe despecialitate
șimijloace tehnice adecvate.
Odată cuimplementarea înpractică aunor reguli percepute
ca restricții94, limite în cadrul demersului judiciar impuse în
considerarea firească adrepturilor fundamentale aleomului, totmai
mulți apreciază necesitatea și,chiar, afirmă oanumită supremație a
probei tehnico-științifice în gestionarea anchetei penale șiîn
lămurirea problemelor specifice investigării fiecărei infracțiuni în
parte.
Fără aconsidera necesar aface dezvoltări înaceastă direcție
îmi permit săafirm, încontext căancheta are nevoie de, șicăîn
foarte multe cazuri, constatările tehnico-științifice șiexpertizele
criminalistice au lămurit aspecte fără decare cercetările nu arfi
putut progresa.
Totuși trebuie observat cădispunerea șifolosirea încadrul
investigației penale aconstatărilor tehnico-științifice șiexpertizelor,
atât criminalistice cât șidealtă natură, trebuie precedată deo
analiză rezonabilă care săaibă caobiect necesitatea șioportunitatea
94N.A. –asevedea restricțiile impuse înmateria percheziției domiciliare, ascultării
depersoane, etc.
75

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
lor –fără aavea pretenția deapropune cel mai bun model de
analiză, apreciez camodel util analiza detipSWOT.
Astfel, pe structura firească –puncte tari, puncte slabe,
amenințări șioportunități –vor putea fiavute învedere următoarele:
Puncte tari –Schimbările intervenite înconfigurația locului
faptei, aaltor perimetre încare sedesfășoară diferite activități de
către organele judiciare deplasate înteren, sunt, de multe ori,
sesizabile șiraționabile pentru ochiul șispiritul deobservație exersat
alunui anchetator cuexperiență. Înalte cazuri, semnificația unor
modificări –urme ce atesta împrejurări legate de desfășurarea
activității ilicite oriale unor activități fără relevanță încauză –pot
scăpa oricui, indiferent deexperiență, disponibilitate, atenție, etc.
Pentru canici unelement, oricât denesemnificativ arpărea laprima
vedere, care ar putea fiimportant înanchetă să nu rămână
nevalorificat este necesar ajutorul, participarea specialiștilor și/sau
experților alecăror cunoștințe șiabilități practice îndiverse domenii,
pebaza aplicării celor mai adecvate metode șiprocedee tehnice, pot
contribui lalămurirea adevăratei semnificații aurmelor șimijloacelor
materiale deprobă descoperite încauză.
Elementele deprobă îndoielnice ori simple indicii, pot, prin
efectuarea expertizei, să fie reținute ca probe temeinice sau
înlăturate cafiind fără valoare.
Puncte slabe –Costurile sunt importante șidecele mai multe
ori organul judiciar este obligat să facă, înainte de toate, o
identificare apersoanelor care au interese importante încauză și
care devin, astfel interesate șiînsuportarea cheltuielilor legate de
efectuarea constatărilor tehnico științifice oriexpertizelor.
Necesită un volum detimp relativ mare, instituțiile încadrul
cărora seefectuează expertizele sau/și experții sunt aglomerate casă
numai vorbim despre faptul că, adesea, activitatea deexpertiză nu
începe până nueste confirmată, celpuțin, oplată parțială acostului
expertizei.
Sunt dispuse șiefectuate expertize chiar șiîncondițiile încare
nu se întrevede posibilitatea unor concluzii certe înraport cu
materialul cepoate fipus ladispoziția experților oricuposibilitățile
tehnice existente efectiv ladispoziția expertului.
Amenințări –Pefondul unei analize superficiale, fără săfie
evaluat întregul material existent ladosarul cauzei sepoate hotărî
recurgerea lacunoștințele specialiștilor sau experților atunci când
problemele pentru pot filămurite șiprin desfășurarea altor activități
–ascultarea martorilor, învinuiților, confruntări, prezentări pentru
recunoaștere, reconstituiri –sau nusunt importante.
Problemele care pot filămurite, deși deoanumită importanță
pentru anchetă, sănu justifice cheltuieli importante așa cum sunt
cele care trebuie făcute pentru efectuarea, caexemplu, unei expertize
complexe.
76

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Dispunerea unei expertize într-un moment nepotrivit –ori
prematur oricuîntârziere –poate conduce laîngreunarea anchetei
sau chiar laimposibilitatea dealămuri una sau alta dintre probleme
având învedere căurmele șimijloacele materiale deprobă sepot
degrada, îșipot schimba proprietățile, etc. sau, din contră, pot fi
insuficiente pentru realizarea expertizei.
Pot fipuse ladispoziția experților urme care nu mai conțin
elemente pebaza cărora săsepoată face identificarea individuală
deoarece din neglijență sau voit cu prilejul descoperirii, ridicării,
conservării ori transportului le-au fost modificate caracteristicile și
proprietățile specifice –situație încare totul devine formal șidominat
derelativitate.
Oproblemă importantă este certitudinea provenienței urmelor
șimijloacelor materiale deprobă prezentate înfața expertului –dacă
există ignoranță în ceea ce privește ridicarea, ambalarea,
transportul, predarea oriatunci când seface fixarea prin înregistrări
desunet șiimagine oriînprocesul-verbal vor apare suficiente motive
pentru asepune laîndoială rezultatele expertizelor nu pefond ci
sub aspectul lipsei decertitudine, alposibilității provocărilor ori
înscenărilor compromițătoare.
Oportunități –Activitatea ilicită, ca orice activitate
desfășurată deoameni ceseconsumă întimp șispațiu, lasă urme,
existând doar oproblemă dedisponibilitate, pricepere șidotare în
căutarea, descoperirea, revelarea, examinarea și interpretarea
prezenței șicaracteristicilor acestora. Urmele șimijloacele materiale
deprobă intră înposesia organelor judiciare odată cudesfășurarea
diferitelor activități de tactică precum cercetarea lafața locului,
ridicarea de obiecte șiînscrisuri, percheziția sau constatarea
infracțiunii flagrante însă nu au valoare pentru cauză decât în
măsura încare sunt analizate, interpretate șivalorificate pentru
obținerea unui maximum dedate menite săcontribuie laclarificarea
diferitelor împrejurări referitoare la condițiile în care afost
desfășurată activitatea ilicită, identitatea făptuitorilor, apersoanelor
vătămate, etc.
Expertiza intervine înanchetă pentru lămurirea unor fapte
sau stări defapt care nusunt șinupot fivalorificate altfel.
În vederea dispunerii de constatări tehnico-științifice ori
expertize organul judiciar trebuie săprocedeze laoanaliză temeinică
anecesității șiutilității acestora spre anu recurge laconcursul
specialiștilor decât atunci când lămurirea unor fapte sau stări de
fapt nupot filămurite prin efectuarea altor activități95.
95N.A. –asevedea șiN.Văduva –Expertiza judiciară, Edit. Universitaria, Craiova,
2001, pag. 72; C.Pletea, op. cit. pag. 68, A.Ciopraga, op.cit, pag. 387
77

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Astfel, potrivit legii procesual penale96 organele judiciare pot
dispune efectuarea unei constatări tehnico-științifice atunci când
este realizată una dintre următoarele condiții:
Există pericol dedispariție aunor mijloace deprobă sau de
schimbare aunor situații defapt;
Apare necesitatea lămuririi urgente aunor fapte sau
împrejurări alecauzei;
Se impune cu necesitate folosirea, pentru lămurirea unor
fapte sau împrejurări ale cauzei, acunoștințelor unor specialiști
sau tehnicieni, condiție care fără afiprevăzută expres, caîncazul
expertizei, derivă, pedeoparte din termenii utilizați delegiuitor, iar
pedealtă parte din natura acestui procedeu deprobațiune.
Prin sintagma „pericol dedispariție” seînțelege nu numai
primejdia distrugerii intenționate sau neintenționate înformă sau
substanță aunei probe sau mijloc deprobă, posibilitatea înlăturării
din câmpul infracțiunii cișisituația apariției unor modificări ori
contaminări care să lealtereze însușirile celeindividualizează
făcându-le improprii cercetării prin mijloace științifice sau tehnologii
adecvate.
Prin sintagma „pericol deschimbare aunor situații defapt” se
înțelege posibilitatea intervenirii, ulterior desfășurării activității
ilicite, unor elemente cearputea modifica aspecte semnificative în
configurația locului faptei, înraport cu felul încare seprezenta
acesta înmomentul desfășurării activității ilicite șicare arduce
îngreunarea cercetării.
Atât pericolul dispariției aunor mijloace deprobă, cât șicelal
schimbării aunor situații defapt, sepoate datora unor factori de
natură obiectivă sau subiectivă.
Constatarea tehnico-științifică constituie un procedeu de
probațiune, oun complex deoperațiuni tehnice, omodalitate de
examinare aunor mijloace materiale deprobă pentru afirelevată
valoarea lorproprie. Finalitatea urmărită prin efectuarea constatării
tehnico-științifice este aceea deaevidenția rolul unor stări defapt
sau situații înlămurirea unor împrejurări legate dedesfășurarea
activității ilicite.
Expertiza camijloc deprobă îșiaflă locul încadrul mijloacelor
deprobă enumerate delegea procesual penală șisedispune numai
atunci când organul deurmărire penală sau instanța dejudecată
constată căsunt necesare, pentru lămurirea unor aspecte alecauzei,
cunoștințele unui expert, exceptând cazurile încare este obligatorie.
Expertiza criminalistică este oactivitate de cercetare
științifică aurmelor șimijloacelor materiale deprobă, înscopul
identificării persoanelor, animalelor, obiectelor, substanțelor sau
96Codul deprocedură penală, art. 112
78

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
fenomenelor, al determinării anumitor însușiri ori schimbări
intervenite înconținutul, structura, forma șiaspectul lor.
Dispunerea expertizei criminalistice devine necesară în
condițiile încare organele deurmărire penală sau/și instanțele de
judecată pentru a-și forma propria convingere, pentru aobține date
necesare dezvoltării anchetei, pentru aproba implicarea unei
anumite persoane în desfășurarea activității ilicite, consideră
necesare concluziile unor experți –este vorba despre zone de
cunoaștere care exced competențelor organului judiciar.
Din considerente ce țin de necesitatea, utilitatea și
oportunitatea desfășurării activităților de anchetă și, pe cale de
consecință, aadministrării probelor, nu sepot dispune expertize
pentru lămurirea unor aspecte care ar putea filămurite prin
desfășurarea altor activități deanchetă, mai puțin costisitoare ori
care sepot desfășura învederea șiaaltor aspecte care depășesc
domeniul strict alunei expertize.
Înliteratura despecialitate97 expertizele au fost clasificate
după mai multe criterii:
♦după natura problemelor ceurmează afilămurite;
-expertize criminalistice (traseologice, balistice, grafice,
dactiloscopice, aurmelor lăsate de instrumentele de spargere,
etc.);
-expertize medico-legale care contribuie la clarificarea
problemelor privind moartea violentă, moartea suspectă sau a
cărei cauză nu secunoaște sau când este necesară examinarea
corporală aînvinuitului ori apersoanei vătămate pentru a
constata consecințele ori urmele desfășurării activității ilicite pe
corpul acestora;
-expertize psihiatrice prin care sunt stabilite limitele
răspunderii penale ori alte elemente privind starea psihică a
persoanelor implicate îndesfășurarea deactivități ilicite;
-expertize contabile care lămuresc aspecte legate demodul de
dezvoltare ori întinderea prejudiciului în cadrul fraudelor
financiare ori;
-expertize tehnice ce, înfuncție despecialitate, contribuie la
aflarea adevărului în cadrul cercetării atentatelor teroriste,
accidentelor detrafic rutier, nerespectării protecției muncii ori
protecției mediului înconjurător.
♦după modul de reglementare expertizele sunt facultative sau
obligatorii.
Legea ainstituit obligativitatea expertizei atât înfaza de
urmărire penală, cât șiînfaza dejudecată sau înalte situații. Cât
privește faza deurmărire penală expertiza este obligatorie:
97N.A. –asevedea șiN.Văduva –Curs universitar detactică șimetodică, Edit.
Universitaria, Craiova, 2004, pag. 41șiurmătoarele
79

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
-încazul infracțiunii deomor deosebit degrav;
-când există îndoieli asupra stării psihice aînvinuitului sau
inculpatului;
-însituația încare este necesară stabilirea cauzei morții dacă nu
s-a întocmit unraport medico-legal;
În cursul judecății expertiza este obligatorie în cazul
suspendării procesului penal șiîncazul amânării sau întreruperii
executării pedepsei închisorii.
♦după domeniul supus investigării expertizele sunt:
-individuale, efectuate deunsingur expert care îșidesfășoară
activitatea într-un singur domeniu deactivitate;
-complexe sau mixte care necesită cunoștințe din mai multe
ramuri aleștiinței șitehnicii.
O referire, în context, trebuie făcută și la raportul
anchetator –expert.
Uneori pare săexiste odispută între anchetator șiexpert
pentru dobândirea unei întâietăți profesionale care poate deraia până
laasepune problema cine face anticameră lacine, cine roagă pe
cine, tonul comunicării se poate ridica nefiresc, se pot vedea
anchetatori stând cudosarele înbrațe pelacâte oușă deexpert
implorând atenție sau, din contră, spunându-și căsunt cineva șiîn
atare condiții este suficient săemită osimplă adresă către expert
care vatrebui săobțină totceeste posibil din materialul trimis spre
expertiză că…doar deaiaeste expert.
Cu certitudine relația este șitrebuie sărămână profesională,
mai ales încondițiile încare există prevederile Codului deProcedură
Penală care detaliază suficient această relație.
Astfel, organul deurmărire penală care dispune efectuarea
constatării tehnico-științifice sau expertiza stabilește obiectul
acesteia, formulează întrebările lacare trebuie săserăspundă și
termenul încare urmează afiefectuată lucrarea.
Constatarea tehnico-științifică sau expertiza seefectuează
asupra materialelor șidatelor puse ladispoziție sau indicate decătre
organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea
constatării sau expertizei nuisepot delega șinici acesta nu-și poate
însuși atribuții deorgan deurmărire penală sau deorgan decontrol.
Specialistul, tehnicianul sau expertul însărcinat cuefectuarea
lucrării, dacă socotește cămaterialele puse ladispoziție ori datele
indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului deurmărire
penală, învederea completării lor.
Organul deurmărire penală sau instanța dejudecata, când
dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen lacare sunt
chemate părțile, precum șiexpertul, dacă acesta afost desemnat de
organul deurmărire penala sau deinstanța.
Latermenul fixat seaduce lacunoștința părților șiexpertului
obiectul expertizei șiîntrebările lacare expertul trebuie sărăspundă
șilisepune învedere căaudreptul săfacă observații cuprivire la
80

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
aceste întrebări șicăpot cere modificarea sau completarea lor.
Părțile mai sunt încunoștințate căaudreptul săceară numirea șia
câte unui expert recomandat defiecare dintre ele, care săparticipe la
efectuarea expertizei.
După examinarea obiecțiilor șicererilor făcute depărți și
expert, organul deurmărire penală sau instanța dejudecată pune în
vedere expertului termenul încare urmează afiefectuată expertiza,
încunoștințându-l totodată dacă laefectuarea acesteia urmează să
participe părțile.
Expertul are dreptul săiacunoștință dematerialul dosarului
necesar pentru efectuarea expertizei. Încursul urmăririi penale
cercetarea dosarului seface cuîncuviințarea organului deurmărire.
Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau
instanței dejudecată cuprivire laanumite fapte oriîmprejurări ale
cauzei.
Părțile, cuîncuviințarea șiîncondițiile stabilite deorganul de
urmărire penală sau de instanța de judecată, pot da expertului
explicațiile necesare.
Cu privire lapunerea ladispoziția expertului adosarului
cauzei, practica experților tinde către analiza de către expert a
întregului dosar, mergându-se până laasesolicita dosarul, caatare,
șirămânerea acestuia, un timp, la dispoziția expertului. Se
recunoaște, mai mult sau mai puțin direct căaceasta este necesară
atât pentru efectuarea propriu-zisă aexpertizei cât șipentru ca
rezultatul, concluziile expertului săfieînton curestul materialului
deanchetă sănuexiste contraziceri nefirești.
Cum alua „cunoștință dematerialul dosarului necesar pentru
efectuarea expertizei” este oexprimare firească ceare învedere
asigurarea tuturor condițiilor pentru efectuarea expertizei, sens
susținut șideprevederea înconformitate cucare „expertul poate
cere lămuriri organului deurmărire penală sau instanței dejudecată
cuprivire laanumite fapte oriîmprejurări ale cauzei”. Dacă șiînce
condiții trebuie impuse restricții este oproblemă asupra căreia cel
care conduce ancheta sepoate pronunța, înmod firesc, numai
motivat, existând riscul caexpertul săjustifice șisămotiveze cănua
putut satisface obiectul expertizei, cănu aputut răspunde launa
sau mai multe întrebări întrucât nuis-a pus ladispoziție materialul
necesar.
Cum am arătat cărelația dintre anchetator șiexpert este una,
înprimul rând profesională este de așteptat caprofesionalismul
fiecăruia înparte săfacă diferența între drept șiabuz dedrept, între
„cinste șicorectitudine” șipactizarea cuinfractorul.
81

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
2.2 Pregătirea în vederea dispunerii constatării
tehnico-științifice sau aexpertizei criminalistice
Dispunerea de constatări tehnico-științifice sau expertize
trebuie precedată dedesfășurarea unor activități pregătitoare, cele
mai importante fiind următoarele98:
Analiza necesității șioportunității recurgerii laaportul
specialiștilor –Odată cu desfășurarea diferitelor activități de
anchetă –cercetarea lațalocului, percheziția, ridicarea deobiecte și
înscrisuri, constatarea înflagrant aactivităților ilicite, etc. –organele
judiciare auladispoziție mai multe urme șimijloace materiale de
probă care nupot avea valoare pentru cauză, atâta timp cât nusunt
analizate, interpretate șivalorificate; este necesară obținerea unui
maximum de date menite săcontribuie laclarificarea diferitelor
împrejurări referitoare lacondițiilor încare afost desfășurată
activitatea ilicită, făptuitorii, etc.
Pentru aasigura valorificarea științifică aurmelor și
mijloacelor materiale deprobă, prin expertize șiconstatări tehnico-
științifice, organele judiciare trebuie săcunoască șisăanalizeze
întregul material probator existent îndosarul cauzei șinumai pe
această bază să sepronunțe asupra necesității șioportunității
recurgerii laspecialiști.
Dacă înceea ceprivește necesitatea dispunerii unei constatări
tehnico-științifice sau expertize lucrurile pot fiacceptate cafiind
simple –practic orice anchetator sepoate declara mulțumit atunci
când primește ajutor prin oferirea unor concluzii argumentate
științific –atunci când sepune problema oportunității, lucrurile
devin mai complicate.
Înainte detoate, trebuie observat unraport cetrebuie săfie
optim între costuri șibeneficii. Poate părea ciudat că înzona
judiciară, încare guvernează aplicarea legii, sepune problema de
beneficii însă trebuie observat cănormalitatea presupune caefortul
judiciar săpoată fipăstrat înlimite rezonabile din punctul devedere
alcheltuielilor. Cum efectuarea deconstatări șiexpertize presupune
folosirea unor resurse financiare importante, trebuie analizat înce
măsură acestea sunt raționale, sejustifică sub aspectul rezultatelor
așteptate.
Efectuarea expertizelor presupune șioperioadă importantă de
timp în care cercetările stagnează99 fiind așteptate concluziile
experților care săfacă lumină. Foarte important este cadispunerea
efectuării unei expertize indispensabilă soluționării cauzei nici sănu
seîntârzie dar nici săsedispună efectuarea unei expertize fără
98N.A. –asevedea șiconsiderațiile pertinente promovate îndoctrină deE.Stancu,
V.Bercheșan, C.Pletea, A.Ciopraga, etc.
99C.Pletea, opcit. pag. 86
82

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
importanță. Trebuie subliniat că prin efectuarea expertizei,
elementele deprobă îndoielnice orisimplele indicii pot fireținute ca
probe temeinice sau înlăturate cafiind fără valoare.
Pregătirea materialelor care vor fisupuse examinării –
Înainte de toate, anchetatorul trebuie să verifice autenticitatea;
trebuie săfiesigur cătrimite spre afiexpertizate exact urmele
sau/și mijloacele materiale deprobă ridicate delafața locului, odată
cudesfășurarea percheziției, etc. Trebuie observat că,înpractică pot
apare abuzuri –însensul căsepot înlocui urme, sepot crea alte
urme pemijloacele materiale deprobă orișterge cele care existau în
momentul descoperirii lafața locului înscopul deasedeturna
ancheta, deaseorienta cercetările pepiste greșite.
Deasemenea, nusepoate accepta trimiterea către experți a
unor urme sau mijloace materiale deprobă –adesea obiecte care au
ajuns, deexemplu, lafața locului încondiții care nuaulegătură cu
pregătirea, desfășurarea sau exploatarea rezultatelor activității ilicite
–cenupot fiutile pentru dezvoltarea anchetei. Foarte important este
caanchetatorul săseasigure căînprocesul descoperirii, revelării,
examinării lafața locului, ridicării, etc. aufost respectate regulile
criminalistice, pentru ca urmele trimise spre expertiză să nu-și
modifice caracteristicile șiproprietățile; lafeldeimportant este ca
anchetatorul săverifice dacă înconținutul procesului-verbal încare
aufost materializate rezultatele activității prin care anchetatorul a
intrat înposesia urmelor orimijloacelor materiale deprobă pecare le
trimite spre expertiză acestea aufost corect șiamănunțit descrise
pentru afiușor identificate șipentru aevita orice suspiciuni cu
privire lacorectitudinea șiprofesionalismul cucare sedesfășoară
ancheta. Caregulă, nutrebuie uitat căourmă, unmijloc material de
probă nemenționate înprocesul-verbal prin care aufost ridicate nu
aurelevanță procesuală, neputând fitrimise laexpertiză.
Este recomandabil caorganul judiciar care lucrează încauză
șiurmează adispune expertiza oriconstatarea tehnico-științifică să
examineze amănunțit urmele șimijloacele materiale deprobă pentru
aobserva elementele despecificitate cepot fiexploatate îninteresul
anchetei. Numai înaceste condiții sepot lua decizii corecte în
legătură cu obținerea modelelor de comparație, cu formularea
întrebărilor lacare trebuie sărăspundă expertul, înultimă instanță,
cuprivire lautilitatea șioportunitatea dispunerii unei expertize sau
constatări tehnico-științifice.
Pentru aputea dispune oexpertiză este necesar caceea cese
trimite expertului săfiereprezentativ, săfieîntr-o cantitate șideo
calitate suficientă100, pentru apermite obținerea de concluzii
valoroase încontextul dezvoltării firești aanchetei. Experților ori
specialiștilor lisepune ladispoziție tot ceea cearputea relevanță
100C.Aionițoaie, C.Pletea înTratat detactică criminalistică, op. cit. pag. 285
83

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
față deobiectul expertizei sau constatării tehnico-științifice. Dacă,
ulterior, se va pune problema dispunerii unei noi expertize
anchetatorul vatrebui săverifice încemăsură urmele sau mijloacele
materiale deprobă supuse examinărilor ausuferit modificări cear
putea induce îneroare pe expertul ce urmează să facă noua
expertiză, iarîncaz afirmativ, săaprecieze încemăsură concluziile
pot fiinfluențate deele.
Înfuncție denatura expertizei, organul judiciar trebuie, de
multe ori, săprocedeze laprocurarea modelelor sau materialelor de
comparație care săfiepuse ladispoziția specialiștilor oriexperților
împreună cu urmele șimijloacele materiale deprobă ridicate cu
ocazia desfășurării cercetării lafața locului oriaaltor activități de
anchetă. Există șisituații încare expertul poate să-și procure singur
modele decomparație –cum seîntâmplă încazul multor expertize
traseologice –orichiar trebuie –încazul expertizelor balistice.
Formularea întrebărilor –Pentru obținerea unor rezultate
utile anchetei, prin efectuarea deconstatări tehnico-științifice sau
expertize, este necesar ca anchetatorul să aibă abilitatea de a
formula întrebări cetrebuie săfieclare șisăvizeze aspecte relevante
pentru cauza înanchetă. Observația este deosebit deimportantă, în
practică constatându-se că una dintre cauzele principale ale
formulării concluziilor eronate sau nefundamentate științific o
reprezintă superficialitatea înstabilirea obiectivelor expertizei și,
implicit, în formularea întrebărilor. Formularea întrebărilor
reprezintă atributul exclusiv alorganului judiciar șinualexpertului
care va efectua expertiza. Trebuie exclusă orice tendință de a
considera relația anchetator-expert cafiind una desubordonare,
aceasta fiind, prin însăși esența ei,una decolaborare profesională
bazată pecomunicare șirespect reciproc –nu expertul trebuie să
rezolve problemele deanchetă, nici anchetatorul nutrebuie săindice
„concluzia preferată”, nutrebuie așteptată „orientarea” cercetărilor și
soluția salvatoare doar pe baza concluziilor experților șinici
formulate concluziile înfuncție decum bate „vântul” îndosar.
În formularea întrebărilor se poate accepta ca necesară
respectarea unor cerințe precum101:
săserefere laobiectul expertizei șiladomeniul decompetență
alexpertului sau specialistului;
săfieclare șiprecise pentru aputea fiînțelese decătre toate
persoanele interesate;
săfieformulate astfel încât săfacă necesară, pecât posibil.
pronunțarea unor concluzii certe –pozitive sau negative;
săaibă osuccesiune logică;
sănu solicite expertului concluzii cu privire laîncadrarea
juridică, forma devinovăție oricuprivire lamodul dedesfășurare
101N.A. –asevedea șiC.Radu ș.a. –Expertizele mijloc deprobă înprocesul penal,
Edit. Tehnică, București, 2000, pag. 34
84

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
ori calitatea desfășurării unor activități de anchetă precum
cercetarea lafața locului, percheziția, reconstituirea, etc.
Alegerea instituției sau aexperților care urmează să
execute lucrarea; Emiterea actului prin care se dispune
efectuarea expertizei –Potrivit legii procesual penale102 constatarea
tehnico-științifică seefectuează, deregulă, decătre specialiști sau
tehnicieni care funcționează încadrul sau pelângă instituția decare
aparține organul judiciar, iar caexcepție, decătre specialiști sau
tehnicieni care funcționează încadrul altor instituții.
Există situații când specialiștii sau/și experții fac parte din
instituții specializate înefectuarea deexpertize oriconstatări precum
Institutul de Criminalistică, Institutul Național de Expertize
Criminalistice, institutele demedicină legală caz încare organul
judiciar nusepoate pronunța asupra nominalizării specialistului sau
expertului, lăsând lalatitudinea conducătorului instituției această
problemă.
Înalte cazuri, precum expertizele contabile sau tehnice-auto,
experții care vor efectua expertiza sunt numiți de către organul
judiciar care seadresează filialei locale aorganizației profesionale de
profil, solicitând recomandarea unor experți din care alege unul sau
mai mulți, înraport decomplexitatea lucrării, comunicând aceasta
instituției care i-arecomandat șipărților interesate îndesfășurarea
anchetei.
După numire, organul judiciar cheamă experții împreună cu
părțile șileface cunoscut obiectul expertizei șiîntrebările lacare
trebuie săserăspundă. Cu această ocazie anchetatorul aduce la
cunoștință părților căau dreptul săfacă observații cu privire la
întrebările formulate, putând propune modificarea sau completarea
lor șisărecomande câte un expert care săparticipe laefectuarea
expertizei, excepție făcând cazurile încare lucrarea seefectuează în
instituții despecialitate103.
Dispunerea expertizei oriconstatării tehnico-științifice seface
prin rezoluție motivată, întocmită de către organul judiciar, cu
excepția expertizelor contabile șitehnice care se dispun prin
ordonanță. Instanța dejudecată dispune efectuarea expertizei prin
încheiere.
Prin rezoluția motivată prin care se dispune efectuarea
constatării tehnico-științifice se stabilește obiectul acesteia, se
formulează întrebările lacare trebuie sărăspundă specialistul sau
tehnicianul șitermenul încare urmează afiefectuată lucrarea,
punându-se ladispoziția samaterialele necesare.
102Codul deprocedură penală art. 112
103C.Radu ș.a., op. cit. pag. 34
85

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
2.3 Desfășurarea, materializarea, verificarea și
folosirea concluziilor expertizei șiale constatării
tehnico-științifice
Desfășurarea șimaterializarea expertizei șiaconstatării
tehnico-științifice, cuprivire specială lacele criminalistice –În
efectuarea expertizei sau constatării tehnico-științifice separcurg
următoarele etape:
Cunoașterea obiectului expertizei sau constatării –este, într-o
ordine logică, oprimă etapă încadrul căreia expertul studiază atât
actul dedispoziție procesuală observând respectarea condițiilor de
formă șidefond, cât șiceea cesepune ladispoziție învederea
efectuării expertizei –urme, mijloace materiale deprobă, modele de
comparație; pentru astabili dacă există concordanța necesară între
ceea cesesolicită decătre organul judiciar, ceea cesepune la
dispoziție șiposibilitățile efective ale expertului. Rezonabil, este să
nuseomită, atunci când sepun îndiscuție posibilitățile expertului,
faptul căfiecare expert înparte are ladispoziție oanumită tehnologie
funcțională sau …mai puțin funcțională, oanumită experiență,
abilități, deprinderi, oanumită disponibilitate, etc. De asemenea,
expertul vatrebui săsepronunțe –preliminar față deefectuarea
expertizei propriu-zise –cuprivire laaspecte cețin decantitatea,
calitatea, modul demanipulare, păstrare șiexpediere aurmelor,
mijloacelor materiale deprobă ori modelelor decomparație trimise
spre expertizare. Dacă consideră necesar, expertul poate solicita
lămuriri din partea organului judiciar ceadispus expertiza astfel
încât, cel puțin înceea ceprivește ipoteza, totul trebuie săfie
suficient declar șiprecis, cunoscut fiind căpebaza unei ipoteze
false sau imprecise nusepot obține concluzii adevărate.
Examinarea separată amaterialului înlitigiu șiamodelelor de
comparație –constituie, încadrul raționamentului logic despre care
am vorbit mai sus, oadoua etapă care are caobiect declarat
observarea particularităților, elementelor caracteristice, cețin de
fiecare urmă sau obiect trimis spre expertizare104. Tot încadrul
acestei etape se pot obține modele de comparație cu obiectele
suspecte precum arme de foc, instrumente de spargere, diverse
obiect tăietoare ori înțepătoare, anvelope, obiecte deîncălțăminte,
etc.
Efectuarea de experimente, examinarea comparativă –în
funcție de rezultatele etapei precedente, înordinea firească a
lucrurilor, încep demersurile pentru lămurirea problemelor specifice
șioferirea de răspunsuri utile pentru anchetă. Se folosesc la
capacitate maximă elementele detehnologie aflate ladispoziție, de
cele mai multe ori, încadrul efectuării deexaminări comparative –pe
104A.Ciopraga, op. cit. pag 412-413; C.Pletea, op. cit. pag. 93
86

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
deoparte este urma înlitigiu, ridicată delafața locului sau cu
prilejul altor activități iar pedealtă parte avem urma creată ca
model decomparație, cuproveniență certă, obținută delapersoana
sau obiectul suspect. Principial, încadrul examenului comparativ, se
folosesc confruntarea, juxtapunerea șisuprapunerea.
Confruntarea serealizează simplu înplan practic, putându-se
confrunta imagini, diagrame, urme, etc.
Juxtapunerea, întâlnită șisub denumirea de continuitate
liniară, serealizează frecvent încadrul mai tuturor expertizelor
traseologice –deexemplu încadrul expertizării urmelor tragerii cu
armele defoc, urmelor instrumentelor despargere, etc.
Suprapunerea imaginilor, una dintre ele fiind transparentă –
cea care reprezintă urma, persoana sau obiectul înlitigiu –cese
suprapune peste imaginea modelului decomparație, este, șiealarg
folosită întotceea ceînseamnă identificarea criminalistică.
Nusepune problema, niciodată, afolosirii doar auneia dintre
metode105. Defiecare dată expertul îșivafundamenta concluziile pe
rezultatul folosirii mai multor metode decercetare astfel încât să
argumenteze certitudinea concluziilor lanivel științific. Vatrebui să
seexplice nu numai coincidența sau divergența caracteristicilor ce
conduc laidentitatea sau laexcluderea persoanei sau obiectului
suspect cișieventualele modificări înforma sau conținutul acestuia.
Demonstrația șiformulare concluziilor –demonstrația stă la
baza concluziilor cecuprind răspunsul laîntrebările formulate prin
actul dedispunere aconstatării tehnico-științifice sau expertizei.
Concluziile pot ficerte, probabile sau deimposibilitate.
Concluziile certe apar încondițiile susținerii decătre expert pe
baza unor argumente științifice aunor enunțuri deinteres pentru
anchetă. Pot ficoncluzii certe afirmative șiconcluzii certe negative –
de exemplu atunci când s-au solicitat concluzii înlegătură cu
identitatea persoanei sau aobiectului ceacreat oanumită urmă
descoperită lafața locului prin formularea unor concluzii certe
pozitive sau negative expertul seexprimă înlegătură cuexistența
sau inexistența identității. Concluziile certe sunt cele mai importante
pentru anchetă.
Concluziile cucaracter deprobabilitate afirmă posibilitatea,
eventualitatea existenței sau inexistenței unui fapt sau aunei stări.
Înfapt expertul enunță iar anchetatorul vafiînfața unei ipoteze
insuficient argumentate datorită puținătății elementelor care, de
exemplu, săconducă lastabilirea identității persoanei care acreat
urma supusă expertizei. Nu trebuie considerat că oconcluzie
probabilă, indiferent degradul deprobabilitate, arputea fiarbitrară
sau arfilipsită de temei deoarece expertul își fundamentează
susținerile pe elemente de natură obiectivă șinu pe observații
105C.Aionițoaie, C.Pletea op.cit. pag. 242
87

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
subiective. Practic, expertul nuare suficiente argumente pentru ase
pronunța cucertitudine înlegătură cuoconcluzie și,defiecare dată
într-o asemenea situație când există ocât demică îndoială, vaspune
căeste posibil ca…..
Pot fiobservate mai multe cauze care conduc lapronunțarea
unor concluzii deposibilitate –unele denatură obiectivă, altele de
natură subiectivă.
Printre cauzele cu caracter obiectiv pot fiobservate
insuficiența sub aspect cantitativ sau calitativ aurmelor ori
mijloacelor materiale deprobă trimise spre expertizare. Înlegătură
cu cauzele denatură subiectivă trebuie observate deficiențele în
descoperirea, revelarea, fixarea, ambalarea, transportarea,
manevrarea lafața locului șiînlaborator, ce pot conduce la
deteriorarea, distrugerea, modificarea ori apariția altor elemente
particulare care săfiefolosite decătre expert pentru fundamentarea
deconcluzii.
Concluziile de imposibilitate se formulează atunci când
elementele individuale aleurmelor sau mijloacelor materiale deprobă
ori când mijloacele tehnice existente ladispoziția expertului sunt
insuficiente șinu permit formularea unor concluzii certe ori
probabile. Există posibilitatea ca expertul să primească urme
deteriorate, înscrisuri care conțin foarte puține elemente specifice,
semnături simple, urme biologice contaminate, urme care prin
natura lornupermit identificări lanivel individual, etc. Nu trebuie
omis faptul că, uneori, imposibilitatea este dată de limitele
tehnologice oridestadiul cunoașterii launmoment dat.
Concluziile trebuie să fie scurte, clare șisă serefere la
întrebările adresate deorganul judiciar. Totul sematerializează în
rapoarte deexpertiză sau deconstatare cetrebuie săcuprindă106:
•partea introductivă vacuprinde referiri cuprivire laorganul
judiciar care adispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus
efectuarea, data întocmirii raportului, numele expertului sau
specialistului, obiectul constatării sau expertizei șiîntrebările la
care afost solicitat sărăspundă, materialele puse ladispoziție
pentru efectuarea expertizei –starea ambalajului, sigiliilor, a
obiectelor, urmelor, dacă aufost luate explicații delapărți, etc.
•partea descriptivă sau expunerea va cuprinde descrierea
detaliată amodului încare afost efectuată expertiza –sevor arăta
metodele de cercetare șitehnologia folosită, rezultatele fiecărei
examinări înparte șiinterpretarea științifică alor–obiecțiile sau
explicațiile părților, încazul încare aufost date, analiza acestor
obiecții sau explicații înraport curezultatul constatărilor făcute;
sinteza datelor obținute trebuie săpună înevidență caracteristici și
106N.A. –asevedea șiC.Pletea, op. cit. pag. 94
88

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
elemente relevante insistându-se asupra frecvenței cucare apar
acestea.
•concluziile apar înpartea finală araportului deexpertiză și
cuprind răspunsurile specialistului la întrebările adresate și
părerea saînceea ceprivește obiectul expertizei.
Verificarea șifolosirea concluziilor expertizei șiale
constatării tehnico-științifice –Verificarea raportului deexpertiză
se realizează sub aspectul respectării dispozițiilor legale ce
reglementează acest mijloc deprobă, după care seprocedează lao
apreciere substanțială, asupra fundamentării științifice aconcluziilor
specialistului.
Verificarea sub aspect formal araportului deexpertiză107 se
rezumă lacontrolul respectării dispozițiilor legale cereglementează
conținutul șimodul de redactare araportului de expertiză. Se
urmărește dacă înraport este cuprinsă descrierea clară aconstatării
sau expertizei, dacă s-a răspuns latoate întrebările adresate
expertului șidacă răspunsurile formulate sunt complete.
Deficiențele constate încadrul acestei verificări formale pot
antrena consecințele diferite ca: neacceptarea expertizei ca fiind
relevantă sub aspectul rezolvării problemelor specifice deanchetă,
restituirea raportului pentru unele completări ori pentru datare și
semnare, dispunerea unui supliment deexpertiză sau aunei noi
expertizei.
Verificând conținutul raportului deexpertiză sevaverifica
dacă acesta corespunde exigențelor de ordin științific, dacă
concluziile decurg logic din rezultatele examinărilor șisunt suficient
dedocumentate. Severifică dacă aufost folosite toate materialele
avute ladispoziție, dacă s-au folosit metodele șiinformațiile cele mai
actuale din domeniul științific pertinent expertizei, fiind necesare
elemente sigure nusimple ipoteze.
Numai după verificarea formală șisubstanțială araportului,
activitate decompetență exclusivă aorganului judiciar, sepoate
ajunge laaprecierea corectă aconcluziilor expertizei sau constatării.
Trebuie observat cărezultatele efectuării unei expertize materializate
înconcluzii nutrebuie acceptate cafiind ceva imuabil, imperativ. Nu
sepune problema unei forțe probante absolute, concluziile trebuie să
convingă prin argumente cuprivire lacertitudinea lor. Mai mult, în
mod evident, organul judiciar are dreptul săleaprecieze critic, lafel
capecelelalte probe șinumai încoroborare curestul materialului de
anchetă. Nupoate fiacceptată nici oanumită suveranitate, undrept
discreționar alanchetatorului deaaccepta sau nu concluziile unei
expertize – respingerea concluziilor unei expertize trebuie
argumentată șiasta presupune, decele mai multe ori, rezultatele
107L.Ionescu, D.Sandu –Identificarea criminalistică, Edit. Științifică, București,
1990, pag. 211-212
89

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
altei expertize ori cercetările deactualitate desfășurate încadrul
altui institut sau laborator despecialitate –anchetatorul nupoate fi
judecătorul expertului.
Atunci când au fost efectuate mai multe expertize, înmod
evident, nusepoate soluționa cauza, ancheta nusepoate dezvolta
pebaza mediei concluziilor formulate, deoarece fiecare expertiză are
individualitatea sa, concluziile eiexprimând oanumită opinie
științifică.
Dintre concluziile rapoartelor deexpertiză cele mai valoroase
sunt concluziile cucaracter decertitudine, acăror interpretare nu
ridică probleme, însă nu trebuie săserenunțe laverificarea lor
atentă, mai ales că,demulte ori, reprezintă singura posibilitate dea
obține probe cu adevărat valoroase înanchetă. Concluziile cu
caracter deprobabilitate dețin opondere mai mică înansamblul
rezultatelor expertizei criminalistice șipot avea ovaloare, chiar,
deosebită înmăsura încare nucontrazic aspecte cuprivire lacare
restul materialului de anchetă areușit să creeze certitudine.
Concluziile de imposibilitate arezolvării problemei fac necesară
aceeași atenție deinterpretare, mai ales dacă vor fiavute învedere în
cadrul analizei întregului probatoriu existent încauză.
Oproblemă deosebită, după ceorganul judiciar primește
concluziile expertului sau specialistului, oconstituie valorificarea
acestuia încadrul dezvoltării ulterioare aanchetei. Ascultarea de
persoane, efectuarea depercheziții, prezentări pentru recunoaștere,
ridicarea deobiecte șiînscrisuri, reconstituiri pot fiinfluențate în
pregătire, desfășurare și,mai ales înrezultatele cepot fiobținute de
modul în care sunt valorificate concluziile expertizelor și
constatărilor tehnico-științifice108. Coroborarea rezultatelor acestor
activități șiobținerea unei imagini clare cuprivire laîmprejurările
desfășurării activității ilicite șiaidentității persoanelor implicate este
singura cale spre oanchetă desucces; restul nupoate fiacceptat ca
rezonabil pentru unbun profesionist.
108C.Pletea, op. cit. pag. 102
90

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Capitolul 3-TACTICA EFECTUĂRII RIDICĂRII
DEOBIECTE ȘIÎNSCRISURI ȘIA
PERCHEZIȚIEI
3.1 Ridicarea deobiecte șiînscrisuri
Odată cudesfășurarea cercetării lafața locului șielaborarea
primelor versiuni poate apărea canecesară examinarea șifolosirea,
încadrul anchetei, aunor obiecte sau/și înscrisuri care săservească
laprobarea unor aspecte cețin, pe de oparte, de pregătirea,
desfășurarea șivalorificarea rezultatelor activității ilicite ori, pede
altă parte, de stabilirea identității persoanelor implicate. În
considerarea situației legiuitorul ainstituit obligații corelative în
sarcina organelor judiciare șiapersoanelor cedețin astfel deobiecte
șiînscrisuri –organul judiciar trebuie să ridice obiectele și
înscrisurile indiferent dacă persoanele celedețin lepredau, după ce
lis-a solicitat aceasta, ori refuză sălepredea, situație încare se
impune ridicarea silită; persoanele fizice sau juridice care dețin
obiecte sau înscrisuri de natură ainteresa activitatea organelor
judiciare, lasolicitarea acestora, au obligația de alepune la
dispoziție, sub luare dedovadă.
Îndoctrină109 seapreciază căridicarea deobiecte șiînscrisuri
este oactivitate deurmărire penală șidetactică criminalistică prin
intermediul căreia –instanța dejudecată sau organul deurmărire
penală –asigură obiectele șidocumentele care pot servi camijloc de
probă înprocesul penal.
Pentru ridicarea deobiecte șiînscrisuri este necesar săse
cunoască obiectele șiînscrisurile ceprezintă valoare pentru cauză și
săexiste informații relevante despre existența lor înposesia unor
persoane fizice sau juridice cuidentitatea cunoscută.
Deși poate părea, ridicarea deobiecte șiînscrisuri nueste o
activitate simplă care, eventual, săpoată fitratată cuignoranță.
Înainte detoate este necesară opregătire adecvată care presupune:
stabilirea caracteristicilor obiectelor și înscrisurilor ce
urmează afiridicate;
stabilirea persoanelor care ledețin șiapoziției acestora în
legătură cupredarea obiectelor șiînscrisurilor solicitate decătre
organul judiciar;
determinarea, rezonabilă, alocurilor încare sunt păstrate;
109C.Aionițoaie, E.Pălănceanu întratat detactică criminalistică, op. cit, pag. 194;
C.Pletea op. cit. pag. 303; V.Bercheșan Îndrumar complet decercetare penală, op.
cit. pag. 284
91

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
stabilirea șidotarea echipei cu mijloacele șimetodele de
fixare, de ridicare, ambalare și conservare aobiectelor și
înscrisurilor ceurmează afiridicate, ainstrumentelor șiaaltor
mijloace logistice necesare asigurării securității șiintegrității
acestora oripentru examinarea sau pătrunderea înmedii mai greu
accesibile;
parcurgerea procedurii specifice, în fața instanței de
judecată competente, pentru ridicarea silită ori pentru efectuarea
percheziției –înfuncție depoziția adoptată depersoana fizică sau
juridică ce refuză să predea organului judiciar obiectele ori
înscrisurile solicitate sau tăgăduiește deținerea oriexistența lor;
crearea unei situații favorabile pentru organul judiciar care
săconstea, caprincipiu, înobținerea controlului asupra riscurilor
cețin deposibilitatea distrugerii, modificării caracteristicilor utile
pentru activitatea de anchetă ori înstrăinarea obiectelor sau
înscrisurilor, situații cepot apare odată cuanticiparea importanței
pentru procesul penal aobiectelor șiînscrisurilor de către
persoanele celedețin ori înperioada detimp cesescurge între
momentul încare organul judiciar anunță persoana încauză despre
necesitatea predării obiectelor și înscrisurilor ce interesează
ancheta șimomentul predării efective.
Din punct devedere aldesfășurării propriu-zise este necesar:
–prezentarea ladomiciliul persoanei fizice orilalocul unde își
desfășoară activitatea persoana juridică ce deține obiectele și
înscrisurile utile activității judiciare;
–legitimarea organului judiciar șiarătarea scopului prezenței
sale înincinta respectivă;
–identificarea persoanelor prezente înlocul respectiv;
–solicitarea predării obiectelor șiînscrisurilor ceinteresează
activitatea judiciară;
–identificarea, fixarea, ridicarea, ambalarea șiluarea măsurilor
urgente deconservare, atât aobiectelor șiînscrisurilor cât șia
urmelor cepot fidescoperite pesuprafața acestora;
–întocmirea dovezii –înfapt un proces verbal –din care să
rezulte identitatea funcționarilor publici ceridică șiapersoanei ce
predă, precum șidate cu privire laelementele caracteristice
obiectelor șiînscrisurilor ridicate (număr, calitate, formă, stare,
ambalaje, particularități, etc.).
Dacă ridicarea deobiecte șiînscrisuri încadrul căreia acestea
sunt predate debună voie nu presupune dificultăți sau obstacole
deosebite, atunci când organul judiciar se lovește de refuzul
persoanei care deține obiectele șiînscrisurile activitatea devine mult
mai complicată.
Obună pregătire poate presupune șiobținerea deinformații
pe baza cărora săfie stabilit, cu precizie, locul încare seaflă
obiectele șiînscrisurile deinteres. Realist fiind, trebuie acceptat că
aceasta poate fi,doar, osituație deexcepție. Decele mai multe ori,
92

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
indiferent denatura șiseriozitatea surselor deinformații, nu este
rezonabil săseasume riscuri care sănupoată ficontrolate. Organul
judiciar poate, șitrebuie, să-și iamăsuri deprevedere –negăsirea
obiectului sau înscrisului, acărui predare afost refuzată, lalocul
unde arfitrebuit săfiedepozitat potrivit informațiilor deținute –
conduce laosituație delicată, anchetatorii trebuind săseretragă, să
pună sub observație locul respectiv șisăseîntoarcă, întimpul cel
mai scurt, cuoautorizație depercheziție pebaza căreia săînceapă
activități de căutare pe întreg perimetrul. Dincolo de lipsa de
profesionalism aunei astfel deabordări, este evident căpersoanele
derea credință vor avea ladispoziție oocazie neașteptată pentru a
distruge sau ascăpa, într-un felsau altul, deobiectele șiînscrisurile
decare are nevoie organul judiciar.
Diligent tratând problema, organul judiciar, imediat cearavea
suspiciuni cuprivire labuna credință apersoanelor cedețin obiecte
șiînscrisuri deinteres sau cuprivire laatitudinea acestora înrelația
cu organele judiciare, artrebui să înceapă demersurile pentru
obținerea unei autorizații depercheziție.
Înpractică, s-ar putea pune problema conduitei ceartrebui
promovată decătre organul judiciar încazurile încare s-ar descoperi
mai mulți proprietari sau mai multe persoane cearavea înposesie
obiecte sau înscrisuri deinteres pentru activitatea judiciară, unii
acceptând săcoopereze alții refuzând.
Consider cănu trebuie mizat peascendentul cearputea fi
dobândit prin cooperarea unor persoane înastfel decazuri decât ca
excepție, în condițiile speculării unei concurs de împrejurări
favorabil. Trebuie observat că împrejurarea, ca atare, are un
potențial conflictual deosebit, existând posibilitatea escaladării,
pierderii controlului, caz încare pot apare probleme legate de
securitatea persoanelor, inclusiv afuncționarilor publici implicați în
activitate, atât petimpul ridicării obiectelor șiînscrisurilor cât, mai
ales, după aceasta, odată cu părăsirea zonei de către organul
judiciar.
Caregulă, apreciez cătrebui impusă soluția autorizării unei
percheziții, soluție care oferă maximul de posibilități, în plan
acțional, pentru organul judiciar șiocrotirea adecvată acooperării
unora dintre persoanele încauză.
Datorită naturii diferite aobiectelor șiînscrisurilor care pot
interesa activitatea justiției, înpractică, pot apare particularități
legate deridicarea uneia sau alteia dintre categorii.
Spre exemplu, înmateria înscrisurilor, există cazuri încare se
impune ridicarea tuturor exemplarelor cunoscute sau, din contră,
există cazuri încare este suficientă copierea unui act.
Produsele alimentare, băuturile alcoolice, diferite bunuri de
larg consum pot firidicate înexemplar unic atunci când concluziile
necesare îndesfășurarea anchetei țin deexaminarea individuală a
unei singure probe oriseridică –seridică, seambalează, sesigilează
93

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
șisefixează fiecare exemplar –într-un număr suficient deexemplare
astfel încât unul săfielăsat ladispoziția persoanei interesate într-o
eventuală contestare arezultatelor unor examinări degen.
Înscrisurile cu caracter secret sunt ridicate și, de regulă,
păstrate decătre organul deurmărire penală, ladosarul cauzei fiind
anexată ocopie cenu dezvăluie, nejustificat, întreg conținutul
actului, important fiind cătoți ceicare iau contact cuactul respectiv
sunt ținuți depăstrarea secretului profesional.
Obiectele șiînscrisurile ridicate sevalorifică îninteresul
anchetei, de cele mai multe, ori prin intermediul dispunerii și
valorificării rezultatelor constatărilor tehnico-științifice sau
expertizelor. Mai rar, încazul obiectelor mici șiînscrisurilor, se
procedează laanexarea lor ladosarul cauzei –existând riscul
pierderii, schimbării sau deteriorării.
Imediat ceobiectele șiînscrisurile ridicate sunt valorificate în
interesul anchetei este recomandabil săseprocedeze larestituirea
lor cuprecizarea necesității deafipăstrate ladispoziția organelor
judiciare. Obiectele și înscrisurile pentru care legiuitorul a
reglementat un regim special de autorizare adesfășurării de
operațiuni cuele sunt predate autorității prevăzute delege, pentru
valorificare sau distrugere, după caz.
3.2 Noțiunea, importanța, scopul și felurile
percheziției
Canoțiune „percheziție” provine din latinescul perquiro, sivi,
situm, quitere –căutare, acerceta cu grijă pretutindeni110.
Percheziția este, de multe ori, decisivă însoluționarea cauzelor
penale, prin obținerea deprobe absolut necesare stabilirii faptelor
sau împrejurărilor încare afost săvârșită oinfracțiune, precum șia
identificării autorului. Este oactivitate cu pondere deosebită în
instrumentarea cauzelor penale, prezentându-se, înacelași timp, ca
oactivitate deosebit decomplexă șidedificilă, una dintre cele mai
pretențioase activități efectuate decătre organele deurmărire penală.
Nici oaltă activitate nuimplică pătrunderea încele mai intime detalii
ale vieții personale, nu pune îndiscuție drepturi reale, nu are un
ecou înrândul cercului social, nupresupune efecte complexe înplan
juridic, social șipsihic precum percheziția.
Practica judiciară, de asemenea, confirmă importanța
percheziției, ceeste denecontestat, fără rezultatele acesteia înmulte
cauze penale, probațiunea arfiînmare dificultate, făptuitorii ar
putea rămâne neidentificați iar extinderea cercetărilor cuprivire la
alte fapte șialți făptuitori fără obiect.
110C.Drăghici, C.E.Ștefan –Tactica percheziției șiridicării deobiecte șiînscrisuri,
Edit. Sitech, Craiova, 2006, pag. 12
94

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Importanța acestei activități este subliniată șidefaptul că
legea îngăduie, îninteresul major alînfăptuirii justiției, să se
folosească constrângerea reală sau personală punându-se îndiscuție
manifestarea plenară aunor drepturi șilibertăți fundamentale ale
persoanei –de exemplu, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de
proprietate, inviolabilitatea secretului corespondenței.
La nivel constituțional se face referire lapercheziție în
legătură cu inviolabilitatea domiciliului. În condițiile în care
domiciliul șireședința sunt inviolabile –nimeni neputând pătrunde
sau rămâne îndomiciliul oriînreședința unei persoane fără învoirea
acesteia –percheziția sedispune dejudecător șiseefectuează în
condițiile șiînformele prevăzute delege, cele întimpul nopții fiind
interzise, afară decazul infracțiunilor flagrante.
Tratând, pefond, percheziția, încadrul Codului deprocedură
penală, legiuitorul oferă posibilitatea organului deurmărire penală
sau instanței dejudecată caatunci când persoana căreia is-a cerut
săpredea scrisorile, telegramele, oricare altă corespondență, ori
obiectele trimise deînvinuit sau inculpat, oriadresate acestuia, fie
direct, fie indirect, tăgăduiește existența sau deținerea acestora,
precum șioridecâte ori, pentru descoperirea șistrângerea probelor,
este necesar, sădispună efectuarea unei percheziții.
Deasemenea, legiuitorul mai impune câteva reguli tactice de
desfășurare aperchezițiilor lacare voi face referire peparcursul
detalierii elementelor specifice șiaprezentării concluziilor referitoare
lapregătirea, desfășurarea șifixarea rezultatelor.
Îndoctrină, percheziția este definită –deexemplu –cafiind
un act procedural destinat căutării șiridicării unor obiecte care
conțin sau poartă urme ale infracțiunii, acorpurilor delicte, a
înscrisurilor fiecunoscute, fienecunoscute organului judiciar șicare
pot servi laaflarea adevărului111.
Pentru studiu, propun următoarea definiție pecare oapreciez
ca fiind suficient de clară șide completă pentru acaracteriza
elementele specifice aleacestei activități:
Percheziția este oactivitate deurmărire penală șidetactică
criminalistică care constă încăutarea asupra unei persoane fizice, în
locuința acesteia ori înlocurile unde îșidesfășoară activitatea o
persoană juridică, deprobe șimijloace materiale deprobă ori de
persoane, atunci când seconsideră căoasemenea activitate este
necesară pentru buna desfășurare aprocesului penal.
Detaliind definiția, sepoate constata căceea ceține deesența
percheziției este acțiunea sau complexul de acțiuni cepoate fi
subsumat noțiunii de „căutare”. Locurile încare sedesfășoară
activitățile decăutare sunt corpul unei persoane fizice, locuința sa–
domiciliu sau simpla reședință –oriunul sau altul dintre locurile în
111E.Stancu, op. cit. pag. 175
95

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
care sedesfășoară activități specifice decătre opersoană juridică –
sediu, filială, sucursală sau punct delucru. Obiectul căutărilor îl
constituie probele112 șimijloacele materiale deprobă113 ceinteresează
probațiunea într-un proces penal sau persoanele ceseascund în
vederea scăpării de răspunderea penală ori sunt anunțate ca
dispărute, sunt exploatate sau traficate. Efectuarea depercheziții se
poate dispune, demersul judiciar poate ficonsiderat întemeiat,
atunci când seconsideră căoasemenea activitate este necesară
pentru buna desfășurare aprocesului penal. Încadrul textului dela
art. 100, alin. 1din Codul deprocedură penală, sepot distinge două
ipoteze:
1. când persoana căreia is-a cerut sapredea vreun obiect
sau vreun înscris dintre cele arătate înart. 98tăgăduiește existența
sau deținerea acestora
2. ori decâte ori există indicii temeinice căefectuarea
unei percheziții este necesară pentru descoperirea șistrângerea
probelor
Interpretând textul încauză, apreciez că ipoteza adoua
include situația lacare face referire prima ipoteză, fiind, înultimă
instanță, oproblemă delogică aaccepta cătăgăduirea existenței sau
deținerii unuia dintre obiectele sau înscrisurile acărui predare afost
solicitată poate constitui un indiciu temeinic căefectuarea unei
percheziții este necesară pentru descoperirea șistrângerea probelor,
implicit, deci, pentru buna desfășurare aprocesului penal.
Percheziția, caactivitate de urmărire penală șide tactică
criminalistică, reglementată prin dispozițiile Codului deprocedură
penală, trebuie delimitată dealte activități, reglementate delegislația
învigoare, cesedesfășoară, înafara procesului penal, șicare auca
rațiune, pelângă altele, constatarea deinfracțiuni (controale șirazii
ale poliției sau jandarmeriei, controale vamale, controale înzona de
frontieră, etc.).
Prin efectuarea depercheziții, înraport cunatura șispecificul
cauzei se asigură realizarea unuia sau mai multora dintre
următoarele scopuri114:
112N.A. –înconformitate cuart. 63alin. 1din Codul deprocedură penală „Constituie
probă orice element defapt care servește laconstatarea existenței sau inexistenței
unei infracțiuni, laidentificarea persoanei care asăvârșit-o șilacunoașterea
împrejurărilor necesare pentru justa soluționare acauzei.”
113N.A. –asevedea prevederile art. 94șiart. 95din Codul deprocedură penală ce
fac vorbire despre „obiecte camijloc deprobă” și„corpuri delicte” înfapt fiind vorba
despre obiecte care, datorită legăturilor cuactivitatea ilicită, permit săsestabilească
atât împrejurările concrete încare s-a săvârșit infracțiunea, cât șistabilirea
identității infractorului, înliteratura juridică aufost numite șiprobe materiale –G.
Theodoru (1959)
114N.A. –asevedea șiA.Ciopraga op. cit. pag. 110, C.Aionițoaie, V.Bercheșan op.
cit. pag. 207-208, E.Stancu op. cit. pag. 117, V.Bercheșan op. cit. pag. 272-273, C.
Pletea op. cit. pag. 315
96

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
•Descoperirea deobiecte sau înscrisuri care conțin sau poartă
urmele desfășurării deactivități ilicite;
•Descoperirea deobiecte, înscrisuri sau valori care auservit
sau aufost destinate săservească ladesfășurarea activității ilicite;
•Identificarea șiridicarea de obiecte, valori sau înscrisuri
rezultate înurma desfășurării deactivități ilicite;
•Identificarea deobiecte sau valori obținute prin valorificarea
rezultatelor desfășurării deactivități ilicite;
•Descoperirea deobiecte sau înscrisuri deținute ilegal –cu
privire lacare legiuitorul ainstituit unregim special, deautorizare
aoperațiunilor cepot fidesfășurate cuacestea;
•Descoperirea decadavre, fragmente decadavre sau schelete
orifragmente deschelete;
•Descoperirea depersoane depersoane ceseascund pentru a
evita de răspunderea penală, sunt anunțate cadispărute, sunt
exploatate sau traficate;
•Identificarea de bunuri mobile sau imobile cearputea fi
folosite învederea indisponibilizării pentru repararea prejudiciului
cauzat prin desfășurarea activității ilicite șiexploatarea rezultatelor
acesteia.
Înmateria clasificării perchezițiilor, doctrina115 promovează
mai multe criterii. Printre cele mai relevante categorii depercheziții,
înfuncție de particularitățile cețin de pregătirea, desfășurarea,
materializarea rezultatelor, apreciez afiurmătoarele:
după obiect –pot fidesfășurate percheziții corporale,
domiciliare (în cadrul perchezițiilor domiciliare, pot fiincluse și
perchezițiile sistemelor informatice ce se află la domiciliul
persoanelor șiconțin date cucaracter personal) șiînlocuri unde își
desfășoară activitatea persoane juridice (în sensul cel mai larg al
termenului, inclusiv instituții și autorități publice, sedii de
organizații politice sau sindicale oriclădiri decult);
după timpul dedesfășurare –pot fipercheziții desfășurate pe
timp dezișipetimp denoapte;
după natura locului de efectuare –pot fipercheziții ale
locurilor închise sau percheziții alelocurilor deschise; percheziții ale
spațiilor folosite decătre osingură persoană, decătre ofamilie, de
către osingură persoană juridică, decătre opersoană juridică șiuna
sau mai multe persoane fizice, decătre mai multe persoane juridice,
etc.;
după numărul depersoane lacare seefectuează percheziția –
pot fipercheziții ceseefectuează înspațiile folosite decătre o
115N.A. –sunt abordări atât înlucrările detactică criminalistică cât șiîncele de
procedură penală, asevedea, caexemplu, cele elaborate deN.Volonciu, I.Neagu,
M.Apetrei, P.Buneci
97

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
singură persoană șipercheziții efectuate înspații folosite demai
multe persoane;
după numărul depercheziții efectuate –poate fiobservată
prima percheziție (percheziții primare) șipercheziții repetate;
după calitatea celor care constituie echipa depercheziție –
percheziții lacare participă doar funcționari din cadrul organului
judiciar șipercheziții lacare mai participă șidiverse categorii de
specialiști.
3.3 Pregătirea învederea efectuării percheziției
Succesul unei percheziții depinde, înmod esențial, demodul
încare aceasta este pregătită. Pentru aobține rezultatele dorite
aceasta trebuie pregătită cu multă minuțiozitate, acordându-se
atenția cuvenită tuturor împrejurărilor ce ar putea afecta
desfășurarea percheziției încele mai bune condiții. Foarte important
este ca, defiecare dată, săsețină seama denatura faptei cercetate,
decaracteristicile obiectelor căutate, demanifestările așteptate a
persoanelor la domiciliul cărora urmează să se desfășoare
percheziția, caracteristicile locului ceurmează săfiepercheziționat,
intervalul detimp încare sevadesfășura percheziția, participanții,
mijloacele tehnice necesare, momentul începerii percheziției și
modalitățile depătrundere înlocuința percheziționatului.
Pregătirea percheziției presupune, minimal, parcurgerea unei
proceduri cepresupune116:
1.Stabilirea scopului percheziției;
2.Cunoașterea unor date minime despre locul percheziției și
persoana percheziționată;
3.Planificarea reperelor orare între care să se desfășoare
percheziția șimodalităților de blocare șipătrundere înlocul de
percheziționat;
4.Stabilirea participanților lapercheziție șialegerea mijloacelor
tehnice necesare;
5.Îndeplinirea formalităților legale pentru dispunerea percheziției.
Stabilirea scopului percheziției este deosebit deimportantă,
necesitatea, oportunitatea dispunerii șimetodele folosite pentru
efectuarea percheziției fiind direct afectate descopul pecare și-l
propune echipa ce urmează adesfășura activitatea. Scopul se
stabilește, înconcret, înfuncție departicularitățile fiecărei cauze, în
parte, șidesuspiciunile întemeiate pecare leare organul judiciar cu
privire laposibilitatea descoperirii de elemente care să fie utile
dezvoltării anchetei. Este necesară formarea unei imagini clare cu
privire laceea cesecaută –interesează caracteristicile generale
116N.A. –formularea activităților pregătitoare seregăsește cumici deosebiri, pecare
nuleapreciez cafiind defont, întoate lucrările detactică criminalistică consacrate
98

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
(formă, dimensiune, structură, culoare, greutate, miros, etc.);
observația fiind valabilă pentru toți membrii echipei ceurmează a
desfășura percheziția.
Oportunitatea dispunerii șiefectuării unei percheziții –
indiferent dacă este vorba despre opercheziție corporală, domiciliară
ori lalocul unde îșidesfășoară activitatea opersoană juridică –
presupune orelație rezonabilă între convingerea organului judiciar
potrivit cucare înlocul unde urmează săsedesfășoare percheziția
vadescoperi obiecte, valori sau înscrisuri deinteres pentru anchetă
șiposibilitatea caacestea săsegăsească, cuadevărat înperimetrul
respectiv. Profesionalismul impune excluderea oricărei opțiuni cear
putea presupune desfășurarea depercheziții laîntâmplare117.
Cunoașterea unor date minime despre locul percheziției și
persoana percheziționată presupune, totuși, obținerea unor
informații cât mai fidele care să permită caracterizarea,
particularizarea locului încare urmează asedesfășura percheziția în
contextul zonei șiaansamblului declădiri șianticiparea, înlimite
rezonabile, acomportamentului persoanei percheziționate petimpul
desfășurării activității.
Este necesară cunoașterea exactă aadresei; caracteristicile de
construcție ale imobilului; existența unor dependințe precum:
poduri, beciuri, boxe, etc.; numărul, modul dedispunere, destinația
încăperilor șieventualele modificările acestora; căile de acces;
posibilitățile deintrare șiieșire; spațiile folosite încomun –cine șiîn
cecondiții are acces; dacă sunt șicare este identitatea persoanelor
celocuiesc ocazional orifrecventează ocazional imobilul ceurmează
afipercheziționat; posibilitățile de comunicare cu exteriorul ori
pentru adistruge obiecte, valori sau înscrisuri deinteres pentru
echipa ceurmează sădesfășoare percheziția. De interes este și
cunoașterea unor date despre imobilele șipersoanele celocuiesc în
imediata vecinătate aimobilului încare urmează afidesfășurată
percheziția.
Oobservație trebuie făcută înlegătură cudesfășurarea de
percheziții înzone multiculturale sau/și multietnice –este de
așteptat oreacție care poate escalada atunci când este vorba despre
anchetarea unuia dintre ceimulți înzonă dar minoritari înlocalitate.
Încondițiile încare percheziția urmează asedesfășura șipe
un loc deschis devin importante elemente precum dispunerea,
suprafața particularitățile topografice, compoziția solului, vegetația,
eventualele construcții sau amenajări care sunt oriaufost, întimp,
construite peacel loc, căile deacces, modalitatea deîmprejmuire,
proprietățile cucare seînvecinează șiidentitatea proprietarilor.
Date de interes care să fie folosite pentru formarea și
asigurarea logistică aunei echipe capabile săpoată desfășura în
117C.Drăghici, C.E.Ștefan –Tactica percheziției șiridicării deobiecte șiînscrisuri,
Edit. Sitech, Craiova, 2006, pag. 97
99

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
bune condiții activitatea trebuie obținute șiînlegătură culocurile
unde îșidesfășoară activitatea opersoană juridică ce,într-un felsau
altul, este vizată prin activitatea organelor judiciare.
Înceea ceprivește cunoașterea persoanei percheziționate –
am învedere, aici, persoana fizică –deinteres sunt date ceprivesc
identitatea, starea civilă, deprinderi, abilități, hobby-uri, reacții în
situații decriză. Analizând situații întâlnite înpractică consider căo
atenție deosebită, încadrul pregătirii, trebuie acordată modului de
viață, stării șicalității persoanelor care locuiesc împreună cucella
domiciliul căruia șicare este direct vizat prin desfășurarea
percheziției. Mai direct –echipa vatrebui săfiepregătită săia
contact cu persoane ceacuză diferite stări deboală sau emoție
puternică, cucopii ceau nevoi șiprobleme specifice, cuanimale
domestice care ausensibilitățile lor, cuvecini, rude sau prieteni care
au potențial pentru escaladarea situației, dezvoltarea deconflicte,
provocări, etc.; totul pentru șicanarea anchetei, pentru
compromiterea activității.
Trebuie observat că informațiile obținute despre locul de
percheziționat șipersoanele cepot fiîntâlnite stau labaza analizei
necesității șioportunității desfășurării activității, ladimensionarea
echipei depercheziție șiacelei suport, laalocarea elementelor de
logistică. Superficialitatea, ignoranța orilipsa deinformații sunt de
natură acompromite activitatea șirezultatele cepot fiobținute, a
pune înpericol sănătatea, integritatea sau viața membrilor echipei
oriapersoanelor prezente lalocul desfășurării percheziției, aprovoca
distrugeri, etc.
Planificarea reperelor orare între care săsedesfășoare
percheziția șimodalităților deblocare șipătrundere înlocul de
percheziționat
Înceea ceprivește planificarea reperelor orare încadrul
cărora săfiedesfășurată trebuie observate două aspecte. Pedeo
parte artrebui observate acele considerente denatură administrativă
cețin deprezența personalului laserviciu înperioada considerată
optimă pentru desfășurarea percheziției, posibilitatea amânării altor
activități planificate asedesfășura înacelași timp, existența și
funcționalitatea elementelor de logistică, acordul șiposibilitatea
participării altor specialiști, etc. Înacelași timp, trebuie ținut seama
deefectuarea șianalizarea rezultatelor unei serioase analize derisc –
fără doar șipoate, riscuri ceprivesc bunurile șipersoanele însă,
atenție lucrurile nu sunt simple, avem riscuri ceprivesc existența,
funcționalitatea, integritatea bunurilor din dotarea echipei de
percheziție; bunurilor proprietatea diferitelor persoane fizice și
juridice care segăsesc înzonă; bunurilor care arputea fifolosite în
anchetă camijloace materiale deprobă; persoanelor care formează
echipa depercheziție, persoanelor care seaflă înzonă, persoanelor
care se găsesc în domiciliul de percheziționat, persoanele
percheziționate.
100

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Înaltă ordine deidei trebuie avută învedere alegerea unei
perioade favorabile, atât pentru începerea cât șipentru desfășurarea
percheziției. Prin specificul său, această activitate are un caracter
inopinat șitrebuie efectuată, deregulă, cumaximă operativitate118.
Ca excepție, sepoate accepta căpercheziția poate fiamânată din
considerente deordin tactic119. Astfel, deși există certitudinea că, de
exemplu, ladomiciliul unei persoane suspecte sunt ascunse obiecte
șiînscrisuri care probează aspecte legate demodul încare afost
pregătită șidesfășurată activitatea ilicită, identitatea persoanelor
implicate șirolul asumat de fiecare, prin natura împrejurărilor,
descoperirea acestora este dificilă implicând riscuri importante. Într-
un asemenea caz amânarea desfășurării percheziției poate avea ca
rezultat „liniștirea” persoanei ce urmează afipercheziționată,
dezvoltarea ideii căanchetatorii explorează alte piste, căs-a renunțat
laurmărirea ei,etc. Oasemenea situație poate provoca persoana în
cauză sărenunțe laaascunde obiectele șiînscrisurile deinteres
pentru anchetă, să facă alte „greșeli” precum contactarea unor
persoane învederea valorificării bunurilor obținute prin desfășurarea
activității ilicite, mutarea în altă locație într-o ascunzătoare
considerată mai sigură sau, chiar, folosirea bunurilor respective
pentru diferite alte scopuri.
Planificarea reperelor orare între care trebuie să se
desfășoare percheziția nu are caobiect limitele detimp între care,
efectiv, poate fidesfășurată percheziția deoarece acestea sunt
precizate decătre legiuitor înmod expres120 cieste vorba despre
stabilirea acelui interval detimp care permite maximul deeficiență și
deoportunitate –descoperirea cât mai multor probe șimijloace
materiale deprobă cucheltuieli depersonal șilogistică cât mai mici
șicuuncontrol rezonabil alriscurilor.
Foarte important, aici, de luat încalcul este necesitatea
asigurării elementului surpriză, a caracterului inopinat al
percheziției, necesitatea efectuării neîntârziate șiexistența acelor
împrejurări care nu favorizează escaladarea conflictului firesc între
anchetatori șipersoanele vinovate.
Planificarea reperelor orare între care să se desfășoare
percheziția devine deosebit deimportantă atunci când sepregătește
desfășurarea unor percheziții simultane sau/și aunor percheziții de
grup121 -indiferent demediul unde seaflă locurile ceurmează ase
percheziționa, perchezițiile trebuie declanșate laaceeași oră, întoate
locurile șilatoate persoanele. Rațiunea unei astfel de conduite
rezidă în înlăturarea posibilităților de acomunica, de ase
118C.Drăghici, C.E.Ștefan –op. cit. pag 100; C.Pletea, op. cit. pag. 326
119A.Ciopraga, op. cit. pag. 114
120Art. 103 din codul deprocedură penală
121N.A. –asevedea șiC.Pletea, op. cit. pag. 328
101

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
încunoștința unii pealții șideaîmpiedica distrugerea dovezilor
compromițătoare.
Înaltă ordine deidei, planificarea reperelor orare între care să
sedesfășoare percheziția presupune alegerea celei mai potrivite ore
pentru realizarea acestei activități. Considerăm că desfășurarea
percheziției lalumina zilei oferă condiții optime pentru pătrunderea
fără dificultate înlocul percheziționat precum șipentru căutarea și
descoperirea obiectelor încele mai bune condiții. Un astfel de
moment apare cu atât mai oportun însituația încare odată cu
percheziția seurmărește aseefectua șireținerea sau arestarea
persoanei ladomiciliul său.
Înpractica organelor judiciare, înspecial încauzele încare
sunt cercetați făptuitori considerați periculoși care aulaactiv fapte
grave –precum omoruri, loviri sau vătămări cauzatoare demoarte,
tâlhării, violuri sau tentative ale acestora –cuun comportament
agresiv înrelația cuorganele judiciare, seoptează pentru efectuarea
perchezițiilor –șiarestărilor –înzorii zilei.
Într-un astfel de moment, semizează, pe de oparte, pe
asigurarea, într-o mai mare măsură, acaracterului inopinat al
percheziției șialsurprinderii făptuitorilor, iar, pedealtă parte, pe
faptul căîntr-o asemenea situație capacitatea dereacție șideripostă
apersoanelor percheziționate este, dacă nu anihilată, întotalitate,
oricum, mult diminuată. Este discutabilă opțiunea alegerii, ca
moment alînceperii percheziției domiciliare, un reper orar în
apropierea limitei maxime aintervalului stabilit delegiuitor –ora
20.00 –chiar încondițiile unei acoperiri legale122 și,chiar, aunei
practici judiciare îngăduitoare. Înmod evident am fiînprezența unei
conduite provocatoare care creează condiții pentru escaladarea unor
conflicte latente, pentru încălcarea unor drepturi și garanții
procesuale, care poate influența negativ finalitatea percheziției.
Concluzionând, planificarea reperelor orare între care săse
desfășoare percheziția seface înfuncție departicularitățile fiecărui
caz, denecesitatea efectuării acesteia înmod inopinat, demodul cum
s-ar putea ține sub un control rezonabil riscurile specifice șiîn
condiții denatură săasigure descoperirea probelor șimijloacelor de
probă căutate.
Momentul efectuării percheziției domiciliare trebuie să se
coreleze cumodalitățile depătrundere îndomiciliul persoanei. Astfel,
seimpune caanchetatorii săaibă pregătite, întotdeauna, cel puțin
două variante –atât pentru situația încare pătrunderea înlocuința
persoanei percheziționate sevaputea face cuușurință cât șipentru
situația încare organele judiciare arputea întâmpina rezistență sau
opoziția persoanelor prezente înlocuință. Bineînțeles căaspectele
invocate trebuie reflectate șiînplan administrativ, înceea ceprivește
122Codul deprocedură penală, art. 103
102

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
numărul efectivelor participante șidotarea acestora, mijloacele
tehnice șimaterialele necesare pentru deschiderea sau forțarea
ușilor deacces înlocuință, modul deacțiune alorganelor judiciare în
momentele premergătoare pătrunderii înlocuință șiîncelalintrării
propriu-zise.
Înceea ceprivește modalitățile deblocare șidepătrundere
este bine săobservăm necesitatea desfășurării percheziției într-un
mediu cât mai „steril”, ferit deacțiunea oricăror „viruși”. Înconcret,
trebuie avute învedere două considerente majore:
-controlul rezonabil altuturor riscurilor legate depersoane123
șibunuri;
-evitarea oricărei posibilități de„evadare”124 sau distrugere a
probelor sau mijloacelor materiale deprobă deinteres pentru
anchetă.
Nu sepot oferi soluții concrete, valabile pentru orice situație
practică, însă ….Caprincipiu seacceptă necesitatea unui acțiunii
cuunefectiv suficient pentru adescuraja orice posibilitate deripostă
din partea persoanei percheziționate sau/și aapropiaților săi. Foarte
important este camembrii echipei săfiepoziționați înașa felîncât să
poată interveni latimp, atunci când este nevoie, și,înacelași timp,
să fie evitată orice vulnerabilitate în legătură cu securitatea
personală. Deexemplu, atunci când vorbim despre blocare, încazul
percheziției unui domiciliu situat laetajul 5alunui bloc de8etaje,
echipa vatrebui sățină sub control intrarea înbloc, ferestrele,
accesul în holul din care se pătrunde în apartamentul de
percheziționat dinspre etajul superior șidinspre etajul inferior.
Pătrunderea înlocul depercheziționat sevaface folosind orice
oportunitate ceapare lafața locului sau, depreferat, ooportunitate
„pregătită”, provocată înașa felîncât celpercheziționat sădeschidă
ușa apartamentului, săiasă pentru aseprezenta înfața altei sau
altor persoane fără a-și pregăti reacții față demembrii echipei sau
alte persoane din jur. Înnici uncaz nusevasuna laușă, spunând:
„Deschide !Poliția !”Cei care știu căauceva deascuns arputea
intra panică șiarputea recurge lagesturi disperate –arputea
încerca săînghită obiecte deinteres pentru anchetă, le-ar putea
arunca învasul delatoaletă, însobă ori pefereastră; s-ar putea
arunca pefereastră oriarputea încerca săsevictimizeze înaltmod;
s-ar putea angaja într-o luptă directă cu membrii echipei de
percheziție înîncercarea dea-și asigura scăparea –sau, din contră,
cusânge rece, arîncerca săcâștige timp pentru a-și pregăti reacții
123N.A. –este vorba despre riscuri ceimplică viața, integritatea corporală sau
sănătatea membrilor echipei, apersoanelor aflate înzona perimetrului ceurmează a
fipercheziționat șiapersoanelor ceauoferit informații oriaucolaborat înaltmod
pentru desfășurarea încondiții cât mai bune apercheziției
124N.A. –este foarte posibil ca, lavenirea anchetatorilor, persoana percheziționată să
încerce sătransmită altei persoane, săarunce pefereastră, încanalizare, însobă,
etc. sau săîncerce săfugă cuobiecte sau înscrisuri care interesează ancheta
103

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
gândite care să-i permită sățină sub control situația sau, decenu
să oexploateze în folosul său –ar putea pregăti provocări,
amenințări, sau alte „intervenții” cuarme defoc sau arme albe, ar
putea lua ostatici, arputea provoca incendii sau explozii, etc.
Stabilirea participanților la percheziție și alegerea
mijloacelor tehnice necesare
Desfășurarea percheziției presupune, înmod firesc, prezența
lafața locului atrei categorii de persoane: persoana/persoanele
percheziționate, anchetatorii și specialiști care suplimentează
competențele anchetatorilor învederea desfășurării, încondiții cât
mai bune, aactivității. De asemenea, la locul desfășurării
percheziției mai este necesară prezența martorilor asistenți rolul și
numărul acestora fiind strict reglementat.
Aceștia vor fialeși din rândul persoanelor majore neinteresate
material sau moral încauză șicare nu auîșidesfășoară activitate
profesională încadrul organelor judiciare. Înaceeași ordine deidei
sevaevita alegerea martorilor asistenți din rândul persoanelor care,
învirtutea raporturilor încare seaflă cucelpercheziționat (rudenie,
prietenie, bună vecinătate), pot trezi suspiciuni cuprivire lapoziția
deobiectivitate pecare trebuie săsesitueze. Încazul efectuării
percheziției laoinstituție încadrul căreia există documente secrete
ori acărei normală activitate impune asigurarea secretului destat
sau de serviciu, martorii asistenți trebuie aleși din rândul
persoanelor care auacces laacele obiecte sau înscrisuri cenupot fi
date publicității125.
Întoate cazurile, anchetatorului care conduce percheziția îi
revine obligația deaexplica martorilor asistenți care sunt drepturile
șiobligațiile lor stipulate înlege. Ca regulă, martorii asistenți au
dreptul săfieprezenți latoate acțiunile pecare leimplică efectuarea
percheziției, săliseprezinte toate obiectele găsite șiridicate șisă
facă observații cuprivire lamodul deefectuare șilacele consemnate
înprocesul-verbal, fără aseimplica direct șinemijlocit înacțiunile
de căutare –pentru a-și putea păstra obiectivitatea eventualelor
observații pecare le-ar putea face.
Componența echipei care vaefectua percheziția, înconcret,
este determinată demai mulți factori, între care pot fimenționați:
natura șiîntinderea locurilor sau asuprafețelor percheziționate,
natura obiectelor căutate, gradul dedificultate pecare îlimplică
descoperirea acestora, datele cecaracterizează personalitatea celui ce
urmează afipercheziționat, anumite considerente deordin tactic
privind desfășurarea propriu-zisă apercheziției ș.a.126. Echipa de
percheziție poate include, înanumite cazuri, șimagistrați –procurori
sau, chiar, instanța dejudecată.
125E.Stancu, op. cit. pag. 460.
126C.Pletea, op. cit. pag. 329
104

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
În ceea ce îiprivește pe specialiști, trebuie acceptată
necesitatea prezenței acestora lalocul desfășurării percheziției.
Alături deanchetatori larealizarea scopului percheziției îșipot aduce
contribuția specialiști îndiverse domenii de activitate, precum:
domeniul tehnic127, artistic, medical șide patrimoniu. Prezența
acestora este impusă fiedenatura deosebită aobiectelor cesecaută,
fiedenecesitatea identificării cuușurință alocurilor unde aceste
obiecte arputea fiascunse.
Cu privire lamijloacele necesare, echipa depercheziție poate
avea nevoie detotfelul descule, dispozitive, aparate etc., începând
cucele mai simple șiajungând, încazul cercetării unor activități
ilicite prin care sepresupune că s-a încălcat regimul armelor,
munițiilor, materialelor explozive, substanțelor toxice, radioactive
etc., lautilizarea unei aparaturi speciale dedetectare șirespectarea
acelor reguli menite apreîntâmpina riscurile legate demanipularea,
ridicarea, ambalarea șitransportarea imprudentă aunor asemenea
obiecte sau substanțe128. Încazul cercetării unor cauze privind furtul
sau traficul ilicit cuopere deartă sau obiecte depatrimoniu oriîn
cazul perchezițiilor efectuate pentru descoperirea unor cadavre sau
părți din cadavre este necesar calaefectuarea perchezițiilor să
participe șispecialiști din domeniul artistic șimedico-legal. Înmulte
cazuri este necesară participarea unor persoane cu opregătire
tehnică de specialitate, care, datorită profesiei sau meseriei
exercitate (specialiști îndomeniul construcțiilor, zidari, tâmplari,
instalatori, lăcătuși etc.), pot identifica cuușurință locurile unde ar
putea fiascunse anumite obiecte, pot sesiza transformările aduse
interioarelor, mobilierului, instalațiilor sau pot contribui la
deschiderea unor uși oriîndepărtarea unor obstacole129.
Percheziția implică, în mod necesar, prezența persoanei
percheziționate130, chiar șiatunci când este reținută sau arestată. În
absența celui percheziționat această activitate sepoate efectua în
prezența unui reprezentant oriaunui membru alfamiliei, iarînlipsa
acestuia, aunui vecin, având capacitate deexercițiu131.
Persoana percheziționată asistă ladesfășurarea percheziției,
cunoaște obiectele descoperite și ridicate pentru continuarea
cercetărilor, pecele lăsate înpăstrarea saoriaunui custode putând
să-și exprime obiecțiile cu privire la modul de efectuare al
percheziției șilacele consemnate înprocesul-verbal.
127N.A. –am folosit oformulare generică, delacaz lacaz, fiind necesară prezența, la
locul percheziției, aunor specialiști înconstrucții, rezistența materialelor, îmbinări
prin sudură, prelucrarea lemnului, etc.
128A.Ciopraga, op. cit., pag. 115; C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 215.
129C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit. pag 218.
130 N.A. –dacă încazul percheziției corporale este un lucru firesc, înipoteza
percheziției domiciliare sau lalocul unde își desfășoară activitatea opersoană
juridică, aspectul capătă oimportanță deosebită
131C.Pletea, op. cit. pag. 330
105

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Înliteratura despecialitate afost exprimată opinia, ce-i drept
singulară, că sunt, totuși, unele cazuri când persoanei
percheziționate nu trebuie săisearată oparte din rezultatele
percheziției îninteresul cercetărilor132. Oastfel deabordare, deși
utilă, înanumite condiții, contravine dispozițiilor legale133, care
impun caobiectele sau înscrisurile săseprezintă persoanei dela
care sunt ridicate șicelor care asistă, pentru afirecunoscute șiafi
însemnate spre neschimbare, după care seetichetează șisesigilează.
Aici este locul pentru onotă defermitate –nici un considerent de
ordin tactic nupoate ignora prevederile legale134.
Recunoașterea și însemnarea bunurilor, valorilor,
înscrisurilor descoperite întimpul desfășurării percheziției înlătură
contestațiile ulterioare cu privire laproveniența șiidentitatea
acestora.
Pentru descoperirea obiectelor ascunse sepot folosi aceleași
mijloace tehnice utilizate șilacercetarea criminalistică alocului
faptei: sonde electromagnetice pentru descoperirea șiridicarea
obiectelor ascunse înmediul acvatic, detectoare demetale șicadavre,
detectoare cu ultrasunete, aparatură Roentgen portabilă,
microscoape debuzunar etc. Deasemenea, sunt necesare materiale
pentru ambalarea obiectelor găsite, sigilarea coletelor, mijloacelor
materiale deprobă, aunor încăperi sau obiecte demobilier, surse de
iluminat cualimentare independentă pentru căutarea înlocurile cu
luminozitate redusă oriinexistentă (poduri, beciuri, magazii, garaje,
canale, etc.). Pentru determinarea naturii materialului din care sunt
obținute unele obiecte sau substanțe –de exemplu, bijuteriile,
drogurile, arme chimice, precursori aiacestora, etc. –sefolosesc
truse cu destinații speciale învederea stabilirii unor indicii cu
valoare orientativă înlegătură cu, deexemplu, metalul galben sau a
substanțele suspecte afidroguri. Fixarea obiectelor descoperite în
ascunzători special construite sau spații cudestinație schimbată se
face cu ajutorul înregistrărilor de sunet135 șiimagine, ceea ce
presupune existența personalului calificat, amaterialelor șia
aparaturii necesare.
Îndeplinirea formalităților legale pentru dispunerea
percheziției.
Evoluțiile legislative din ultimii ani sunt binecunoscute
tuturor celor implicați în practica dispunerii și efectuării
perchezițiilor. Ceea cesepoate recomanda, indiferent denatura
percheziției cesepregătește, este săseevalueze stadiul legislației și
132C.Suciu, op. cit., pag. 544.
133Codul deprocedură penală art. 107
134N.A. –înacelași sens asevedea șiC.Pletea, op. cit. pag. 331
135 N.A. –este utilă fixarea prin înregistrări de sunet declarațiile persoanelor
percheziționate înlegătură cudescoperirea, proveniența șimodul dedepozitare sau
ascundere alobiectelor respective.
106

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
săseparcurgă cumaximă rigoare procedura prescrisă. Important
este ca,defiecare dată, anchetatorii săaibă oabordare anticipativă,
săevalueze posibilitățile deacțiune peparcursul derulării procesului
penal136 ale avocaților apărării, cunoscut fiind că, de exemplu,
nulitatea absolută aunui act procedural poate avea efecte negative
asupra probațiunii.
Foarte important este ca, indiferent de modul încare va
evolua procedura dispunerii perchezițiilor, săseasigure:
–realizarea elementului surpriză șiacaracterul inopinat al
percheziției;
–eliminarea sau, cel puțin, reducerea riscului distrugerii,
înstrăinării ori dispariției bunurilor, înscrisurilor sau valorilor de
interes pentru anchetă înainte dedeclanșarea percheziției;
–evitarea provocării de suspiciuni, punerii „în gardă” a
persoanelor implicate în cauza respectivă și perspectiva ca
perchezițiile laaceste persoane, chiar declanșate simultan, săse
soldeze curezultate negative;
–dreptul anchetatorilor deapătrunde înmod forțat șiacăuta
înlocuința sau încăperile încare secrede căs-ar afla obiectele,
valorile sau înscrisurile deinteres pentru anchetă
Atunci când trebuie percheziționate șispațiile folosite în
comun cualte persoane orisistemele informatice, acest lucru trebuie
săfiesolicitat șiinclus înprocedura legală parcursă.
Nutrebuie uitat nici faptul căperchezițiile întimpul nopții, în
afară desituațiile când seconstată desfășurarea unor activități ilicite
înflagrant, sunt interzise; starea deflagrantă dădreptul organelor
judiciare săefectueze percheziția fără nici unfeldeîncuviințare.
Oultimă precizare, mai este necesară aici, înlegătură cu
membrii echipei: după parcurgerea etapelor pregătitoare este
necesară informarea tuturor participanților lapercheziție, încele mai
mici detalii, înașa felîncât aceștia săfiebine motivați, săînțeleagă
rațiunea ceafăcut necesară desfășurarea percheziției încondițiile
date, săacționeze încunoștință decauză șisăînlăture factorii
perturbatori cepot afecta nivelul deconcentrare.
3.4 Aspecte deordin psihologic cețin deefectuarea
percheziției și comportamentul persoanelor
implicate
Printre factorii importanți care au un rol important în
pregătirea, desfășurarea și,chiar, materializarea rezultatelor unei
136N.A. –fără aintra îndetalii deprocedură penală, trebuie subliniat căavocatul
apărării și, bineînțeles învinuitul sau suspectul –într-o posibilă evoluție alegii
procesual penale –oriinculpatul auposibilitatea săvalorifica drepturi specifice atât
înfaza urmăririi penale cât șiînfaza dejudecată oriîncăile deatac
107

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
percheziții se regăsesc șicei de natură psihică –cunoașterea
acestora de către organul judiciar fiind, absolut, necesară137.
Percheziția este, fără îndoială, oadevărată confruntare petărâm
psihologic, între cei care efectuează această activitate șipersoanele
percheziționate, între cei care efectuează percheziția șipropriile
limite șislăbiciuni.
Psihologia anchetatorilor. Primele aspecte deordin psihologic
trebuie avute în vedere în etapa desfășurării activităților
pregătitoare. Astfel, pot apare întrebări precum „Chiar trebuie făcută
opercheziție?”; „Dacă apar complicații?”; „Dacă nupot să-i conving
pecolegi deoportunitatea percheziției?”; „Dacă nu găsesc nimic?”;
„Oare este posibil să-l țin sub control pe …,cunoscut cu un
comportament violent ?;etc. Șirul întrebărilor poate deveni nesfârșit.
Percheziția, îngeneral, cea domiciliară, înspecial, este oactivitate
complexă cenecesită unvolum important deresurse șicare trebuie
organizată cu minuțiozitate astfel că, dacă s-ar putea obține
rezultate comparabile prin desfășurarea altor activități, mulți dintre
anchetatori arrenunța cubucurie lapregătirea șidesfășurarea ei.
Cum, din nefericire, descoperirea deprobe șimijloace materiale de
probă înlocuri precum domiciliul unei persoane nu sepoate face,
altfel, decât prin desfășurarea unei percheziții, nu lerămâne
anchetatorilor decât posibilitatea deaaccepta necesitatea șiacrea
oportunitatea138 desfășurării unei asemenea activități.
Psihologia anchetatorului care efectuează percheziția trebuie
săfiedefinită printr-un simț deobservație bine-dezvoltat, oputere
mare deconcentrare șidestabilitate aatenției, ointuiție rapidă,
capacitate de analiză șisinteză139. Totodată, eltrebuie să fie
perseverent, ordonat, sădea dovadă demult calm șichiar deo
anumită rezistență fizică, mai ales încazul perchezițiilor delungă
durată. Înesență, efectuarea unei percheziții reclamă, printre altele,
șioserie decalități psihofiziologice140. Acestea sunt caracterizate,
printre altele, deforță, mobilitatea șidinamismul sistemului nervos,
deechilibrul existent între procesul deexcitare șiinhibiție.
Față de importanța percheziției pentru aflarea adevărului,
este evidentă necesitatea urmăririi de către anchetatori aunei
conduite tactice, potrivit unor reguli generale141, precum:
– examinarea riguroasă și observarea permanentă, în
accepțiunea sapsihologică dedirijare aatenției spre opercepție
mai bună, mai completă, atât acomportamentului persoanei
137E.Stancu, op. cit. pag. 461
138N.A. –am folosit termenul deoportunitate pentru asublinia specificul situației în
care s-au parcurs curigoare toate activitățile pregătitoare.
139T.Bogdan –Curs depsihologie judiciară, Tipografia învățământului, București
1957, pag. 381-383
140E.Stancu, op. cit. pag. 461
141N.A. –asevedea A.Ciopraga, op. cit. pag. 117-122; E.Stancu, op. cit. pag. 461-
462;C. Aionițoaie, V.Bercheșan, I.Boțoc, op. cit. pag. 213
108

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
percheziționate cât șiaparticularităților întregului perimetru în
care sedesfășoară percheziția. Calitatea observării efectuate este
dependentă –într-o măsură apreciabilă –de capacitatea de
mobilizare aatenției asupra obiectului observării142. De exemplu,
urmărind privirea percheziționatului –foarte concentrată pe
mișcările, gesturile, atitudinea celui care caută –șeful echipei care
desfășoară percheziția poate dispune intensificarea căutărilor în
locul înlegătură cucare celpercheziționat manifestă indici destres
emoțional care arputea fispecifici minciunii.
– menținerea stabilității atenției, ceea cepresupune evitarea
monotoniei, rolul celui care caută putând fiasumat, perând, de
mai mulți membrii aiechipei depercheziție. Deasemenea, sepoate
dispune efectuarea unor pauze informale. Acceptând faptul că
desfășurarea percheziției este oactivitate laborioasă, cu o
desfășurare îndelungată în timp, atenția trebuie să fie egal
distribuită peparcursul întregii activități. Performanțele înnivelul
atenției sunt afectate de fluctuații generate de factori precum:
condițiile de luminozitate, prezența unor fenomene sonore
perturbatoare, temperatura; neacceptarea atribuțiilor individuale
distribuite încadrul echipei sau/și reprezentări vagi ale scopului
urmărit prin percheziției; instalarea oboselii, scăderea interesului
sau a motivației; emoțiile și surescitarea provocate de
caracteristicile mediului încare sedesfășoară percheziția sau/și de
către comportamentul celui percheziționat ori ale celorlalte
persoane aflate înlocul respectiv; iritarea provocată deposibilele
incidente ce pot apare înmomentul pătrunderii înlocul de
percheziționat sau imediat după acest moment.
– adaptarea rapidă la situațiile concrete ce apar pe
parcursul desfășurării percheziției, dublate demobilitatea gândirii
în interpretarea datelor obținute pe parcursul activității. În
practica judiciară, deși percheziția sedesfășoară înmod obiectiv,
activitatea de căutare trebuind să se desfășoare pe întreg
perimetrul spațiului depercheziționat, sepune unanumit accent
peobținerea unor informații, cu ocazia desfășurării activităților
pregătitoare, care săorienteze efortul decăutare către anumite
locuri. Înaceste condiții, chiar dacă există șiun plan ceîși
propune, inclusiv, orientarea căutărilor spre anumite locuri sau
obiecte, anchetatorii trebuie săfiepregătiți, înorice moment, să
renunțe laversiunile inițiale, acordând oatenție normală altor
spații care au devenit importante în contextul desfășurării
percheziției.
– percheziția necesită multă perseverență, calm și
răbdare, o asemenea activitate fiind incompatibilă cu
superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia față deanumite
142A.Ciopraga, op. cit. pag. 118
109

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
obiecte sau spații. Înpractică, adesea, ceicare audeascuns ceva
mizează peastfel deaspecte însperanța deanu fidescoperiți.
Recomandabil este caanchetatorii săaibă, permanent, inițiativa,
săconducă ostilitățile –eisunt profesioniștii. Bineînțeles căse
poate improviza, sepot introduce „incidente controlate”, provocări,
totul pentru aobține rezultate exploatabile încadrul anchetei.
Calmul șirăbdarea sunt atribute ale profesionalismului, însă,
totuși, nu este același lucru cu comportamentul artificial, cu
afișarea unei nepăsări absolute indiferent deceea ceseîntâmplă în
cadrul desfășurării activității. Comportamentul natural, controlat,
dar …,totuși, natural dărezultate pozitive. Așa cum am arătat,
percheziția seconstituie într-o luptă, înplan psihologic, între
anchetator șisuspect. Fiecare, dintre cei doi, își analizează
partenerul șiîncearcă săexploateze, înavantajul său, evoluția
celuilalt. Defiecare dată când sunt percepute note deartificial în
comportamentul celuilalt, situația este interpretată caunsemn de
atenționare, unmotiv deabloca comunicarea șiacontraataca cu
alte mijloace. Foarte important este caanchetatorii sărecepționeze
unvolum mai mare decomunicare din partea celui percheziționat
șipebaza sesizării unor reacții tipice tensiunii emoționale, în
funcție șideparticularitățile locului percheziționat înacel moment,
să aibă posibilitatea, pe baza unor raționamente inductive și
deductive, sădetermine încemăsură unanumit obiect sau spațiu
cercetat poate prezenta interes ori are legătură cu scopul
percheziției.
– evitarea oricăror conflicte cucel percheziționat este un
aspect deosebit deimportant care, tratat cuignoranță poate pune
înpericol desfășurarea percheziției șirezultatele anchetei. Întrucât
sunt pe terenul adversarului, anchetatorii își asumă riscuri
importante în condițiile dezvoltării unui conflict deschis cu
persoana percheziționată ori cualte persoane aflate înzonă. În
mod evident, orice conflict dezvoltat pe perioada desfășurării
percheziției pune laîndoială profesionalismul anchetatorilor –se
pune problema abuzului, a pierderii controlului asupra
comportamentului persoanelor prezente, problema imposibilității
deadescoperi obiecte deinteres pentru anchetă datorită blocării
căutării prin îmbrânceli, luări depiept sau …mai rău.
– abținerea deaface aprecieri legate deviața personală și
familială ale persoanei percheziționate este, înainte detoate, o
problemă derespect. Înaldoilea rând, astfel deaprecieri constituie
preludiul dezvoltării unui conflict –tocmai ceam afirmat căeste de
nedorit. Aprecierile de acest fel, eventual spuse șipe un ton
„adecvat” sunt de natură a provoca reacții, aprovoca
comportamente și asta interesează pe anchetatori, însă,
comportamentele nusunt înlegătură cudesfășurarea activităților
decăutare, cuceea ceeste important pentru anchetă ciînlegătură
110

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
cu niște provocări stupide care nu pot avea, în ele, nimic
constructiv.
Psihologia persoanei percheziționate oferă elemente cepot
deveni importante pentru desfășurarea percheziției și,într-un plan
mai larg, pentru dezvoltarea anchetei. Astfel, pentru realizarea
scopului percheziției, unrolimportant îlare observarea, capacitatea
anchetatorilor de ase orienta, de asesiza, selecta șiatribui
adevărata semnificație celor mai neînsemnate reacții ale celui
percheziționat143.
Percheziționatul urmărește cu interes șiemoție activitatea
celor ce efectuează percheziția, traversează ostare emoțională
specifică144, așa încât nu poate rămâne pasiv lamodul cum
evoluează căutările, laceea cesepetrece. Indiferent depregătirile pe
care le-ar fiputut face, înprealabil, percheziționatul nuvaputea să
nureacționeze față deacțiunile desfășurate deechipa deanchetatori.
Este foarte posibil casuspectul săsimuleze stăpânirea desine,
calmul, nedumerirea, unele stări deboală, leșin, atitudini deprotest
sau derevoltă, toate înscopul fiedeaimpresiona, fiedeaintimida
pe cei ce efectuează percheziția. Expresiile emoționale, care
constituie parte amanifestărilor comportamentale, permit perceperea
stărilor emotive ale percheziționatului145. De aceea, pe parcursul
efectuării percheziției, anchetatorii trebuie să-și orienteze atenția în
direcția surprinderii unor manifestări psiho-comportamentale,
precum: tremuratul corpului șialmâinilor, respirația agitată,
suspinul de ușurare, modificări ale vocii șivorbirii, expresia și
culoarea feței etc. –asemenea reacții, făcând parte din categoria
celor ce scapă controlului sau dirijării conștiente, pot orienta
activitățile decăutare.
Anchetatorii trebuie săobserve privirea percheziționatului șia
altor persoane din anturajul său. Cucertitudine vor apare modificări
dereacție șiabordare înfuncție decum seinstalează șisemanifestă
teama de nu fidescoperite probe compromițătoare. Există chiar
posibilitatea caprivirea suspectului săfiefocalizată, peperioade mai
mari ori mai mici detimp, înexclusivitate, pemâinile celui care
caută.
Foarte important deurmărit este șimodul încare vorbește
percheziționatul –tonul, volumul, frecvența, timpul delatență apărut
între întrebările puse deanchetatori șirăspunsuri –șiacesta putând
constitui unindiciu înorientarea căutărilor șidescoperirea locurilor
încare au fost ascunse obiectele căutate. Încontext, deosebit de
importantă mai este șisesizarea manifestărilor cetrădează pierderea
controlului din partea percheziționatului: servilism, sârguință, grijă
deosebită pentru anumite obiecte, dragoste subită pentru unele
143C.Pletea, op. cit. pag. 320
144E.Stancu op. cit. pag 462
145C.Aionițoaie, V.Bercheșan, I.Boțoc, op. cit. pag. 210
111

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
activități deordin gospodăresc (udatul florilor, mutarea mobilierului
oriaaltor obiecte, curățirea sau aranjarea acestora)146. Surprinzând
comportamentul celui percheziționat, modul cum este marcat deceea
ce se întâmplă în timpul percheziției, anchetatorii trebuie să
interpreteze corect astfel de manifestări, ținând cont de natura
activităților desfășurate până înacel moment, delocurile șiobiectele
examinate, demanifestările celui percheziționat lastimuli neutri.
Recomandabil este săfieobservat șireținut exact momentul apariției
unor astfel dereacții –încemoment alactivității șiînlegătură cu
examinarea căror obiecte sau zone deperimetru –și,mai ales, săse
stabilească dacă serepetă încazul reluării activităților care le-au
determinat.
Înfuncție decum afost evaluat suspectul percheziționat –ca
șimanifestări normale laacțiuni ale anchetatorilor care nu vizau
perimetre oriobiecte care arputea prezenta interes pentru anchetă –
există posibilitatea diferențierii manifestărilor care au legătură cu
acțiunile desfășurate de către anchetatori de cele datorate altor
cauze precum, poate, însuși evenimentul percheziției, grijii față de
unele obiecte devaloare ori care au ovaloare afectivă (tablouri,
sculpturi, lucrări demare valoare artistică, istorică sau științifică,
corespondență, jurnale, memorii, fotografii etc.) fără săfacă parte din
categoria celor care interesează cauza, găsirea unor obiecte sau
înscrisuri cenu fac obiectul percheziției dar care, din motive mai
mult sau mai puțin justificate, pot ficonsiderate demembrii familiei
compromițătoare ș.a.147. Manifestările făcând parte din categoria
stărilor reactive, cum arfi:mototolirea batistei, roaderea unghiilor,
gesticulările, spasmul glotic, atracția către anumite locuri sau
obiecte, sepot datora stărilor prin care trece percheziționatul, însă,
datorită faptului căpot fisupuse controlului, elepot fișidirijate. Nu
depuține ori, încercarea dedisimulare astărilor emoționale sepoate
ascunde înspatele unei comportări condescendente, concretizată
într-o amabilitate exagerată, însolicitudinea deafipeplacul celor
care efectuează percheziția, deapune ladispoziția acestora obiectele
căutate, deaadresa invitația controlării unor încăperi sau obiecte
ș.a. Alteori, dimpotrivă, comportamentul percheziționatului se
situează lapolul opus, elrecurgând laatitudini de protest, de
indignare, acreditând ideea căreputația șicinstea decare sebucură
îlpun laadăpost deorice bănuială și,prin urmare, percheziția este
lipsită desens.
Cele două tipuri comportamentale vizează, decele mai multe
ori, derutarea organului deurmărire penală, dirijarea luispre opistă
falsă și,înfinal, renunțarea lacăutarea obiectelor. Practica organelor
de urmărire penală cunoaște suficiente cazuri când cel
146C.Aionițoaie, V.Bercheșan, I.Boțoc, op. cit. pag. 210
147C.Aionițoaie, V.Bercheșan, I.Boțoc, op. cit. pag. 211
112

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
percheziționat încearcă săîmpiedice buna desfășurare aactivității.
Printre acestea, amintim: refuzul deadeschide încăperile, atitudinea
arogantă, comportarea provocatoare, jignitoare, insulta, ironia,
„îmbolnăvirea” subită etc.148
Din punct devedere tactic, pentru „dejucarea” manevrelor
întreprinse de cel percheziționat (proteste, invitație de averifica
anumite locuri, distragerea atenției), este indicat caorganul judiciar
săadopte oatitudine sobră, reținută, sănu reacționeze imediat,
demonstrând căeste sigur pesine șihotărât săducă percheziția la
bun sfârșit149. Un procedeu tactic util pentru sesizarea mai clară a
reacțiilor persoanei percheziționate este șiacela aladresării de
întrebări referitoare la destinația unor obiecte, la dispunerea
încăperilor locuinței ș.a., precum șiinvitarea acesteia sădeschidă
sau sămute anumite obiecte demobilier.
3.5 Efectuarea percheziției
3.5.1 Reguli tactice privind efectuarea percheziției
corporale
Potrivit legiuitorului150, percheziția poate fidomiciliară sau
corporală, modalități care, lanevoie, pot fifolosite cumulativ151.
Percheziția corporală, înfapt percheziția persoanei, constă în
căutarea probelor șimijloacelor materiale deprobă pecorpul unei
persoane. În doctrină152 se subliniază faptul că, datorită
particularităților sale, percheziția persoanei trebuie împărțită,
convențional, înpercheziția obiectelor deîmbrăcăminte șipercheziția
corpului persoanei. Mai mult, din rațiuni practice, activitățile de
căutare artrebui extinse șiasupra bagajelor purtate sau care
însoțesc persoana percheziționată precum șiasupra perimetrului din
jurul acesteia, pentru aseputea descoperi unele obiecte aruncate
înainte sau întimpul percheziției153.
De regulă, percheziția corporală se efectuează asupra
făptuitorului cuocazia constatării infracțiunii flagrante, persoanei
prinse după urmărirea saînvederea reținerii sau arestării, persoanei
căreia ise efectuează opercheziție domiciliară, persoanei care
urmează afiintrodusă înarest154.
148E.Stancu op. cit. pag 463
149R.Lechat –Latechnique del’enquette criminelle, vol. I,Bruxelles, 1960, pag.
245-246
150Codul deprocedură penală art. 100 alin. 2
151C.Pletea op. cit. pag. 333
152C.Drăghici, C.E.Ștefan, op. citpag. 114-115
153C.Aionițoaie, V.Bercheșan, I.Boțoc, op. cit. pag. 222;
154I.Mircea, op. cit. pag. 292.
113

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Inliteratura despecialitate155 s-a exprimat șiopinia potrivit
căreia când persoana percheziționată este cunoscută, organul
judiciar poate efectua unele activități pregătitoare. Opinia respectivă
este confirmată șidepractica judiciară șimai ales derezultatele
obținute încazul infracțiunilor flagrante sau încazul activităților
preventive, desfășurate în locuri aglomerate, când perchezițiile
efectuate nuaufost spontane sau lainspirație. Nusepoate realiza o
cuantificare aactivităților pregătitoare ca în cazul percheziției
domiciliare, unde sunt prevăzute șivariante derezervă ori soluții
pentru diferite situații, însă modul de efectuare, minuțiozitatea,
perseverența șiprofesionalismul pun înlumină caracterul organizat,
pecare-l presupune pregătirea percheziției șiîncazul când persoana
nueste cunoscută.
Analizând evoluțiile probabile ale legislației procesual penale
sepoate constata oanumită grijă alegiuitorului pentru definirea și
procedura efectuării percheziției corporale. Astfel156, percheziția
corporală presupune examinarea corporală externă aunei persoane,
cepoate include șiexaminarea cavității bucale, anasului, urechilor,
apărului, aîmbrăcămintei, aobiectelor pecare opersoană leare
asupra sasau sub controlul său, lamomentul efectuării percheziției.
Șiînacest caz sepoate distinge că, înfapt, avem: percheziția
exteriorului corpului unei persoane; percheziția unora dintre
cavitățile naturale și a părului; percheziția obiectelor de
îmbrăcăminte; percheziția altor obiecte pecare opersoană leare
asupra sasau sub controlul său, lamomentul efectuării percheziției.
Din punct devedere tactic criminalistic, apreciez cătrebuie
făcută distincție între:
-percheziția corporală sumară sau palparea șiobservarea de
siguranță;
-percheziția obiectelor deîmbrăcăminte, abagajelor șiaaltor
obiecte pecare persoana percheziționată leare asupra sa
sau sub controlul său înmomentul efectuării percheziției;
-examinarea corporală externă.
Percheziția corporală sumară sau palparea șiobservarea de
siguranță arputea fiuna dintre cele mai uzuale activități decăutare
efectuate decătre anchetatori, înprimul rând, din considerente de
securitate personală dar șipentru aputea descoperi probe și
mijloace materiale de probă. Din punct de vedere practic,
anchetatorii vor desfășura acțiuni decăutare launnivel superficial.
Decelanivel superficial ?
Pentru că, pedeoparte, anchetatorii nici nu pot, iarpede
altă parte, nici nueste normal săfacă mai mult. Persoana căutată se
supune activităților decăutare care acum, într-o primă fază, auca
155C.Pletea op. cit. pag. 334
156N.A. –Art. 163, alin. 1din proiectul Codului deProcedură Penală depus la
Parlamentul României încursul anului 2009
114

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
scop prioritar descoperirea deobiecte care arputea fiutilizate pentru
aataca anchetatorii oripentru auto-victimizare, deobiecte deinteres
pentru dezvoltarea anchetei sau/și evitarea aruncării sau distrugerii
acestora. Aceste activități sunt dominate deurgența cucare trebuie
desfășurate. Nu se manifestă ignoranță însă tot ce înseamnă
meticulozitate poate filăsat pentru etapele următoare când totul se
poate face mai facil.
Percheziția obiectelor deîmbrăcăminte, abagajelor șiaaltor
obiecte pecare persoana percheziționată leare asupra sasau sub
controlul său înmomentul efectuării percheziției este caracterizată
prin rigoare șimeticulozitate, fiecare obiect fiind luat șiexaminat
separat astfel încât săexiste toate condițiile pentru descoperirea de
probe157 care să permită lămurirea situației persoanei
percheziționate.
Examinarea corporală externă deși pare spectaculoasă se
rezumă launefort, preponderent, vizual alanchetatorilor, eventual,
completat prin contactul direct cu corpul celui percheziționat, în
cazul palpărilor sau apieptănării părului.
Înceea ceprivește percheziția unora dintre cavitățile naturale,
eventual ainteriorului corpului –așa-numita percheziție corporală
amănunțită –personal, am rezerve. S-ar putea observa că
examinarea cavității bucale, anasului, urechilor –așa cum seface
referire înproiectul Codului deProcedură Penală –nupresupune un
efort deosebit din partea celui care face percheziția șinici osuferință
sau suportarea unei situații înjositoare din partea celui
percheziționat. Consider că, dincolo deceea cetrebuie făcut urgent,
atunci când există informații sau, celpuțin, suspiciuni căopersoană
ascunde îninteriorul corpului său mijloace deprobă sau poartă
urme cepot ajuta ancheta, trebuie dispusă oconstatare medico-
legală. Oricât s-ar strădui unanchetator săcaute, chiar beneficiind
desprijinul unui cadru medical158, activitatea ardeveni jenantă șiar
putea pune persoana percheziționată într-o situație înjositoare.
Anchetatorul, asistat sau nu, sprijinit sau nudeuncadru medical va
trebui săexamineze atent orificiile șicavitățile naturale încare arfi
putut fiascunse anumite obiecte, regiuni șiorgane, tălpile, pielea din
anumite zone ale corpului, proteze, aparate ghipsate, auditive, etc.
Evident căanchetatorii sepot strădui, însă însegmente importante
157N.A.–încazul unor urme acăror existență sau/și caracteristici care pot fiutile
anchetei necesită cunoștințele unor specialiști sau experți sevor dispune constatări
tehnico-științifice sau expertize
158C.Pletea, op. cit. pag. 337 –Cât privește percheziția corpului persoanei, alcărei
obiect îlconstituie examinarea acelor regiuni sau organe care au servit ca
ascunzători, aceasta seefectuează decătre opersoană deacelași sex, condiție ce
trebuie realizată șiînprezența martorului asistent. Înraport deîmprejurări, cu
ocazia examinării corpului, sepoate apela șilaconcursul medicului care, înafara
unor constatări directe, poate efectua șiexaminări radiologice, pentru averifica dacă
obiectele căutate nuaufost înghițite.
115

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
aleactivității, trebuie săpună concluzii pebaza observațiilor șichiar
arezultatelor căutării sau, cel puțin, aunor manevre efectuate de
alte persoane. Cadrul procedural, profesional șiștiințific ideal pentru
astfel deactivități îlreprezintă realizarea unei constatări medico-
legale. Persoana depercheziționat poate „suporta” într-un mod mai
firesc atingerea, manevrele, solicitările, folosirea unor aparate sau
proceduri investigative atunci când toate acestea sunt desfășurate în
incinta unui cabinet medical decătre unspecialist îndomeniu. De
asemenea materializarea rezultatelor este cel adecvat, implicarea
anchetatorului fiind șiaici discutabilă. Una este caancheta și,
implicit, dosarul penal, săconțină unraport deconstatare întocmit
deun specialist care aavut toate condițiile pentru a-și desfășura
activitatea și,cutotul altceva, este un proces verbal cevaconține
constatările unui anchetator, atât prin propriile simțuri cât și,
indirect, prin constatările șiobservațiile altei persoane.
Percheziția corporală vafiefectuată decătre opersoană de
același sex cupersoana percheziționată. Înceea ceprivește prezența
martorilor asistenți, dincolo defaptul căprezența acestora poate fi
obligatorie sau nu–înfuncție decum vaevolua legislația îndomeniu
–participarea lor seimpune din punct de vedere tactic șidin
considerente cețindedorința deprobare acorectitudinii desfășurării
șicertitudinii rezultatelor obținute. Martorii asistenți trebuie săfie
deacelași sex cupersoana percheziționată. Prezența martorilor la
efectuarea percheziției corporale este de natură săprevină orice
contestație ulterioară apersoanei percheziționate, cu privire la
modul încare s-a desfășurat percheziția atât înraport cudispozițiile
legale, cât șicuprivire laprobele șimijloacele materiale deprobă ce
aufost descoperite asupra sa.
Înmod excepțional, percheziția corporală, dar numai cea
sumară, poate fiefectuată chiar înabsența martorilor asistenți în
situația încare locul șimomentul efectuării acestei activități nu
permite asigurarea martorilor asistenți. Așa este cazul percheziției
corporale sumare ceseefectuează cuocazia constatării infracțiunii
flagrante. Inacest caz, scopul urmărit este deadezarma pefăptuitor
din considerente ce privesc securitatea organului judiciar, a
persoanelor prezente șichiar afăptuitorului care, înacest moment,
îșipoate provoca unele vătămări, cu intenția deaimpresiona și
scăpa, fie chiar de a-și provoca moartea, sau de apreveni
abandonarea sau distrugerea obiectelor ceconstituie mijloace de
probă compromițătoare159.
Pentru apreîntâmpina posibilitatea unui atac, persoana
percheziționată vafisomată săadopte opoziție incomodă potrivit
unor reguli160 impuse denecesitatea asigurării unei protecții maxime
159I.Mircea, op. cit., pag. 293; E.Stancu, op. cit., pag. 461.
160N.A. –așezarea persoanei îngenunchi sau înpicioare cu mâinile însus ori
sprijinite pezidșipicioarele depărtate
116

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
aanchetatorilor care efectuează percheziția. Măsura este cuatât mai
necesară încazul făptuitorilor periculoși, cunoscuți caatare sau cei
care, lasomațiile anchetatorilor, reacționează violent.
Întoate cazurile, celceefectuează percheziția sevaplasa într-
opoziție laterală șilaoanumită distanță față decelpercheziționat,
iar în timpul activității de căutare aobiectelor va trebui să
supravegheze cuatenție orice mișcare aacestuia. Asemenea măsuri
deprevedere seimpun mai cuseamă atunci când celceefectuează
percheziția este singur, într-un loc izolat, iarcel supus percheziției
este cunoscut cainfractor periculos (autor alunor infracțiuni comise
cu violență: omor, viol, etc.)161. Atunci când larealizarea acestei
activități participă doi anchetatori, unul dintre aceștia vaefectua
activitatea propriu-zisă de căutare, învreme ce, celălalt, dintr-o
poziție mai convenabilă, va supraveghea comportarea celui
percheziționat, astfel încât săpoată interveni eficient, dacă este
cazul, laimobilizarea acestuia162. Când urmează afipercheziționate
două sau mai multe persoane, sevaproceda lapercheziționarea pe
rând afiecărei persoane, după ce, înprealabil, s-au luat toate
măsurile desiguranță menționate mai sus.
După ce s-a realizat imobilizarea celui ce urmează afi
percheziționat, se procedează la examinarea obiectelor de
îmbrăcăminte prin palpare, ocazie cucare sevor ridica armele sau
obiectele care arputea primi oasemenea destinație șiobiectele sau
înscrisurile ceprezintă interes încauza dată, precum șicele cenu
auolegătură aparentă cucauza, pentru aseevita, înfelul acesta,
riscul abandonării sau distrugerii lor. Un astfel deprocedeu este
pretabil încazul descoperirii unor făptuitori prinși înflagrant cu
ocazia desfășurării unor furturi din locuințe, magazine ori din
autoturisme, tâlhărie sau viol comise înspații deschise, alhoților din
buzunare ori chiar alcelor care comit înșelăciuni, cașiîncazul
prinderii unor persoane ceaudesfășurat activități ilicite prin care s-
aadus atingere laregimul armelor, munițiilor sau altor bunuri cu
destinația finală controlată.
De îndată ce s-a asigurat că persoana ce urmează afi
percheziționată nuare asupra saarme oridupă ceacestea aufost
ridicate, seprocedează laefectuarea percheziției propriu-zise, la
examinarea minuțioasă atuturor obiectelor de vestimentație, a
lenjeriei, precum șiaîncălțămintei.
Există situații încare efectuarea unei percheziții corporale
amănunțite nueste posibilă șinueste indicat aseefectua, dat fiind
locul încare afost prinsă persoana suspectă –situații cesepot
întâlni în cazul reținerii autorilor unor furturi din buzunare,
săvârșite înmijloacele detransport încomun sau aunor furturi din
161A.Ciopraga, op. cit., pag. 124; E.Stancu, op. cit., pag. 462. C.Aionițoaie, V.
Bercheșan. op. cit., pag. 222.
162C.Pletea op. cit. pag. 335
117

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
autoturisme, săvârșite întimpul nopții. Înaceste situații, deoarece
percheziția corporală necesită examinare minuțioasă afiecărei piese
devestimentație, acesta operație sevarealiza într-un locadecvat, ca
principiu, lasediul organului judiciar.
Pentru anurămâne nici oporțiune necontrolată, percheziția
corporală trebuie efectuată într-o anumită ordine, deregulă desus
înjos, examinarea începând cuobiectele ceacoperă capul (căciulă,
șapcă, basc, batic, etc.) șisecontinuă cuîmbrăcămintea, lacare se
vor controla, mai întâi buzunarele, deunde sevor scoate toate
obiectele, verificându-se dacă nuaucăptușeli duble.
Pentru examinarea amănunțită aîmbrăcămintei șiacorpului,
sepoate cere celui percheziționat săsedezbrace, ceea cevapermite,
totodată, descoperirea obiectelor înfășurate înjurul unor anumite
regiuni ale corpului163. Practica organelor judiciare oferă numeroase
exemple ale unor persoane cărora lis-au găsit arme, metale
prețioase, droguri, sume de bani etc. introduse în diverse
compartimente amenajate înacest scop peîmbrăcăminte sau prinse
decorp cubenzi adezive sau bandaje.
Laarticolele deîmbrăcăminte164 –paltoane, pardesie, sacouri,
pantaloni, rochii, fuste –se examinează gulerele, reverele,
căptușeala, mânecile, manșetele, peticele, centurile, nasturii,
insignele, broșele etc., iar acolo unde este cazul seprocedează la
desfacerea cusăturilor înporțiunile unde sunt indicii căau fost
ascunse obiectele căutate.
Cercetarea obiectelor de vestimentație începe din exterior
către interior, șivizează pieptul, spatele, căptușeala buzunarelor,
urmărindu-se depistarea buzunarelor sau compartimentelor duble în
anumite porțiuni ale hainelor. Intre căptușeală șistofă, înpernițele
delaumeri, înrevere etc. pot fiascunse înscrisuri, tablouri (evident
numai pânza) lanțuri deaur, pietre prețioase, diamante, doze de
droguri etc.165. Laîncălțăminte sevaexamina căptușeala, branțurile,
tocul, glengul șipingeaua care oferă posibilități reale deascundere a
celor mai variate obiecte –deladroguri până laexplozivi166.
Vor fisupuse examinării atente șioserie deobiecte accesorii
defolosință curentă, aflate asupra persoanei, cum arfi:portmonee,
agende, cutii dechibrituri, pachete dețigări, portțigarete, bastoane,
umbrele, aparate defotografiat șialte asemenea obiecte, încare pot
fiascunse sau disimulate diferite aparate sau arme oricare pot servi
calocdeascundere aunor obiecte dedimensiune redusă. Cuaceeași
atenție seimpune aseproceda șiîncazul bagajelor aflate asupra
persoanei (genți, serviete, poșete, geamantane), care prin eleînsele,
pot oferi posibilități de ascundere (funduri duble, spații dintre
163I.Mircea, op. cit. pag. 292
164C.Pletea, op. cit. pag. 336
165A.Ciopraga, op. cit. pag 125
166I.Mircea, op. cit. pag. 293
118

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
căptușeală șiînveliș etc.), după cum îninteriorul acestora pot fi
găsite obiecte dintre cele mai diferite care, de asemenea, oferă
nenumărate posibilități deascundere.
Deoarece anumite obiecte pot fiprodusul unor activități ilicite
(furturi, tâlhării etc.), persoana asupra căreia seaflă vafiîntrebată
cu privire laconținutul bagajelor, după care, procedându-se la
examinarea acestora, sevaverifica dacă între cele declarate șicele
descoperite există concordanță. Încaz contrar, constatarea unor
discordanțe flagrante între cele declarate șiconținutul bagajelor
poate constitui unindiciu asupra provenienței ilicite abunurilor167.
Uneori, înpractică, profunzimea unor examinări cu ocazia
percheziției corporale propriu-zise afost determinată deanumite
moduri de operare ingenioase, folosite de făptuitori pentru
ascunderea unor droguri, constând înintroducerea acestora în
anumite capsule din cauciuc, pe care le-au înghițit, pentru ca,
ulterior, după efectuarea controalelor, săleelimine. înacest sens, în
practică aufost depistate numeroase cazuri deheroină introduse în
corp, cuocapacitate depână la10grame, care erau înghițite de
curieri. Fiecare curier primea uncomision de1.000 dolari U.S.A. și
medicamente care săîntârzie digestia șitranzitul intestinal, pentru a
evita expulzarea prematură adrogului. Depistarea afost posibilă
numai după efectuarea unor radiografii168.
Având învedere cele menționate, considerăm căpercheziția
corporală este una din primele activități pe care trebuie să o
desfășoare anchetatorii atunci când vin încontact direct cupersoane
suspecte –deexemplu făptuitori surprinși întimpul constatării în
flagrant aunor activități ilicite, persoane descoperite înîmprejurări
denatură alebănui implicarea lor îndesfășurarea unei activități
ilicite, persoanelor urmărite în vederea reținerii, arestării sau
executării unei pedepse privative cuînchisoarea.
3.5.2 Reguli tactice privind efectuarea percheziției
domiciliare
Acceptând căactivitățile pregătitoare au fost desfășurate la
unnivel rezonabil, șiatât șeful cât șimembrii echipei sunt convinși
căriscurile pot ficontrolate șicăactivitatea poate fidesfășurată în
condiții bune, sepoate trece ladeplasarea către zona încare seaflă
domiciliul celui care vafipercheziționat.
Până lalocul unde urmează aseefectua percheziția, echipa
trebuie săsedeplaseze cumijloace din dotare. Sepot spune multe
locuri despre criză, despre veșnica problemă adotării, însă, consider
deneacceptat posibila deplasare –nici măcar caexcepție –cutaxiul,
cumijloace detransport încomun sau pejos.
167C.Pletea, op. cit. pag. 337
168C.Pletea op. cit. pag. 337
119

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Înceea ceprivește modul încare apare echipa înzonă trebuie
manifestată maximă preocupare.
Astfel, când domiciliul suspectului seaflă înmediul urban
avem două ipoteze:
-Într-o primă ipoteză domiciliul cetrebuie percheziționat se
află într-o clădire cumai multe nivele șimai multe apartamente –
echipa îșivaparca mijlocul detransport înparcarea unei clădiri
din apropiere asigurându-se căvenirea sanu este denatură a
„deranja mediul” și că nu va firemarcată de persoana
percheziționată ori deapropiați aisăi; foarte important este ca,
păstrându-se legătura cu personalul cerămâne lamijlocul de
transport, săsepoată dispune deplasarea acestuia operativă, în
funcție denecesități, șisăseevite orice incident înlegătură cu
buna funcționare aacestuia (anvelope dezumflate, geamuri sparte,
furt decombustibil, aunor ornamente, oglinzi, piese ori chiar a
întregii mașini). Membrii echipei vor continua deplasarea pejosîn
vederea realizării dispozitivului deblocare șipătrundere. Vor urca
pe scări sau cu liftul, înfuncție de etajul lacare se află
apartamentul ceurmează afipercheziționat. Dacă sevafolosi
liftul, este bine caacesta săfieoprit laaltetaj –unul mai sus sau
unul mai jos, pentru anuapare zgomote suplimentare –pentru a
nuatrage atenția șipentru afacilita implementarea dispozitivului
deblocare.
-Domiciliul cetrebuie percheziționat seaflă singur încurte,
într-o zonă încare locuințele sunt dispuse peorizontală înimobile
cumaxim 2nivele –echipa vaconcepe realizarea dispozitivului de
blocare șipătrundere înașa felîncât totul săsepetreacă cât mai
repede posibil. Persoana percheziționată nu trebuie săaibă timp
să reacționeze împotriva acțiunilor echipei. Autovehiculul sau
autovehiculele cucare s-a deplasat echipa vor fiparcate înfața
porții/intrării șiînzona cearputea fifolosită decătre persoana
percheziționată pentru afugi (ieșirea din spate) chiar dacă s-ar
pune problema trecerii prin una sau mai multe curți. Motoarele nu
vor fioprite șitotul vafigata pentru aputea fifolosit pentru a
interveni încaz defugă sau alte încercări disperate deadistruge
probe, dealua ostatici, aincendia, etc.
Când domiciliul suspectului seaflă înmediul rural sepoate
accepta că artrebui acționat asemănător cu modul încare se
acționează înmediul urban atunci domiciliul seaflă într-o casă.
Șeful echipei nu trebuie săomită faptul cădeplasarea vaavea o
durată mai mare, drumurile comunale nusunt, toate, asfaltate sau
pietruite șieste posibil caautovehiculele săseîmpotmolească în
noroi sau sărămână blocate îngropi sau șanțuri. Deasemenea, de
laieșirea depeșosea până lalocul percheziției trebuie parcursă o
anumită distanță iar știrea despre acțiunea anchetatorilor va fi
repede răspândită, astfel căexistă posibilitatea apariției unor reacții
emoționale spontane, ce pot pune în dificultate desfășurarea
120

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
percheziției sau/și membrii echipei. Am rezerve cu privire la
oportunitatea opririi mijlocului de transport lașcoală, primărie,
farmacie, magazin sătesc, poștă etc., membrii echipei urmând ase
deplasa pe jos, individual sau îngrupuri mici169. Mai ales în
condițiile unui mediu multietnic sau multireligios există posibilitatea
escaladării situației, generalizarea unei stări tensionate șideaici la
confruntare directă numai este decât unpas.
Dacă echipa aajuns cu bine și areușit realizarea
dispozitivului deblocare astfel încât săcontroleze tot ceea ceiese
sau pătrunde înspațiul imobilului ceurmează săfiepercheziționat
se poate trece la pătrunderea în domiciliul persoanei de
percheziționat.
Deși percheziția domiciliară este condiționată dehotărârea
magistraților170 nu arfirău dacă persoana, alcărei domiciliu
urmează să fie percheziționat, arfiinvitată lasediul organului
judiciar pebaza unei legende ingenioase. Înastfel decondiții, dacă i
se prezintă actul prin care s-a dispus efectuarea percheziției
domiciliare șihotărârea de adesfășura activitatea imediat, este
foarte posibil săfieevitate multe dintre dificultățile cearputea apare
înlegătură cupătrunderea. Totuși, lucrurile nusunt șinici nupot fi
simple. Astfel pot apare mai multe situații171:
– Imobilul este folosit demai multe familii (persoane) –este o
situație cefacilitează pătrunderea, raționamente deordin tactic fiind
în favoarea solicitării unor alte persoane pentru adeschide
ușa/poarta șiafacilita intrarea echipei înimobilul depercheziționat.
Desigur că se poate solicita șiajutorul administratorului, a
personalului depază sau delacentrala termică, apoștașului, aaltor
persoane care seaflă ocazional înincinta imobilului însă …totul
trebuie pregătit cuatenție –alăsa locpentru întâmplări „fericite” în
cadrul demersului profesional este ocale sigură spre insucces, spre
nereușită. Mai mult, sepoate planifica pătrunderea beneficiind de
ieșirea unui membru alfamiliei percheziționatului sau, chiar, a
persoanei încauză, utilă arputea fișiovizită din partea unei
persoane necunoscute172 care „agreșit adresa”.
– Imobilul este folosit inexclusivitate depersoana percheziționată –
este osituație caracterizată dealte particularități. Înprimul rând,
apariția anchetatorilor –dacă aceștia sunt cunoscuți persoanei
percheziționate sau își declină calitatea –pot crea așa-numitul
element surpriză, determinând, înacelași timp, aparent sau real, o
reacție de natură aîntârzia pătrunderea motivată de nevoia de
169C.Pletea, op. cit. pag. 338
170 N.A. –tendința este ca instanța de judecată să hotărască cu privire la
desfășurarea unei percheziții domiciliare pebaza unor argumente promovate decătre
anchetatori care susțin necesitatea șirolul rezultatelor îndezvoltarea anchetei
171V.Bercheșan –Îndrumar complet decercetare penală, Edit. Icar București, 2001,
pag. 280
172A.Ciopraga, op. cit. pag 129; V.Bercheșan, op. cit. pag. 281.
121

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
aranjare aținutei vestimentare, aspațiului, oanumită teamă sau/și
încredere înfaptul căanchetatorii nu au cum săgăsească probe
incriminatoare, etc. Sepot întâlni șisituații obiective care determină
oatitudine negativă din partea persoanei percheziționate cum arfi:
starea deboală, alterarea unor simțuri datorită vârstei înaintate,
furia sau dezgustul creat deapariția anchetatorilor, pefondul unor
„întâlniri” prealabile „agitate”. Există șiposibilitatea exprimării
refuzului explicit deadeschide ușa/poarta, deapermite intrarea
anchetatorilor înimobilul depercheziționat, condiții încare sepune
problema pătrunderii înforță –soluție cetrebuie acceptată doar ca
excepție șidoar când există temeiuri serioase cămijloacele materiale
deprobă există înacel locșipot fidistruse decelîncauză pentru a
zădărnici efectuarea percheziției. Înprezența martorilor asistenți
persoana aflată în locuința sau reședința ce urmează afi
percheziționată173, care refuză deschiderea ușii vafiatenționată că
anchetatorii trebuie sădesfășoare oactivitate judiciară înlegătură
cu care sunt respectate toate condițiile legale, cătrebuie săle
permită accesul, că, încaz contrar sevapătrunde înforță. Odată
atenționările făcute, înlipsa unei reacții adecvate –aici avem un
element ceeste interpretat subiectiv, persoana percheziționată poate
refuza accesul, încontinuare, înmod explicit, situație încare
lucrurile sunt clare; persoana percheziționată poate condiționa
accesul deîndeplinirea unor condiții care exced cadrului legal sau
care țin de realizarea unor drepturi personale, precum prezența
avocatului, situație încare sevatrece laacțiune, încă din cadrul
activităților pregătitoare, echipa având grijă să anticipeze șisă
satisfacă orice solicitare legitimă din partea celui percheziționat;
persoana percheziționată poate solicita un răgaz pentru aieși din
baie, aseîmbrăca, asearanja pentru aarăta respectabil, etc.,
situație încare s-ar putea manifesta oanumită înțelegere, însă,
foarte limitată întimp; persoana percheziționată poate sătacă, o
liniște totală, care invită, bineînțeles, la acțiune; persoana
percheziționată poate săsemanifest îndiverse alte moduri care vor
trebui evaluate decătre anchetatori care trebuie săaibă capacitatea
deaface diferența între normalitate șiîncercarea deapune în
dificultate percheziția ori membrii echipei –acelui/celor care se
opun pătrunderii anchetatorilor sevatrece direct laacțiunea de
anihilare asistemelor deînchidere. Foarte important este ca, toate
aceste aspecte trebuie cunoscute încă din perioada depregătire a
percheziției, echipa trebuind săaibă răspunsuri adecvate latotceea
poate apare.
– persoana percheziționată nuseaflă ladomiciliul său din motive
diferite, obiective sau subiective. Pentru astfel desituații organul
173 N.A. –trebuie avută învedere, inclusiv, posibilitatea existenței personalului
angajat cusupravegherea șipaza imobilului (bodyguarzii) cepoate primi instrucțiuni
speciale învederea blocării accesului oricui, inclusiv aanchetatorilor
122

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
anchetatorii pot proceda lasigilarea ușilor deacces șiaducerea
persoanei ladomiciliu învederea efectuării activității procedurale
respective sau poate pătrunde forțat înprezența unui reprezentant, a
unui membru de familie, aunui vecin, având capacitatea de
exercițiu. Pătrunderea înclădirea unde urmează asedesfășura
percheziția domiciliară poate fiacceptată șicamoment inițial al
percheziției174.
Pentru percheziția domiciliară încazul infracțiunii flagrante
când făptuitorul vine împreună cuechipa care afăcut constatarea,
apreciem cănusunt probleme înprivința pătrunderii. Problema este
diferită însituația încare acesta seaflă îninterior șirefuză să
deschidă din motive lesne deînțeles, considerăm căsoluția care se
impune este pătrunderea în forță întrucât interesul justiției
primează175.
Legitimarea șefului echipei, arătarea scopului sosirii în
locul respectiv șiprezentarea documentului înbaza căruia se
desfășoară percheziția domiciliară176, solicitarea documentelor ce
dovedesc identitatea persoanei șiaunor informații despre spațiul pe
care-l folosește în exclusivitate, în comun, precum șidespre
persoanele care seaflă îndomiciliul depercheziționat constituie
activități urgente care sedesfășoară imediat după pătrunderea în
domiciliul depercheziționat.
Este necesară șilegitimarea celorlalte persoane existente
în apartamentul sau clădirea de percheziționat iar după
identificare șipercheziția corporală sumară acestea vor fiintroduse,
pe cât posibil, într-o singură încăpere șivor fisupravegheate
corespunzător. Trebuie subliniat faptul cănu poate fivorba, aici,
despre osimplă supraveghere. Depreferat este caunanchetator să
încerce săpoarte un dialog cât mai consistent peteme deinteres
pentru desfășurarea percheziției șipentru dezvoltarea anchetei.
Există posibilitatea ca, sub presiunea momentului una sau alta
dintre persoanele prezente să nu realizeze importanța unor
amănunte șisăofere anchetatorilor informații care săsedovedească,
ulterior, demaximă utilitate –despre amenajări interioare recente,
despre hobby-uri ale suspectului care nu erau cunoscute
anchetatorilor, legături cualte persoane suspecte, întâlniri șidiscuții
desfășurate decurând, etc.
Consider necesar săsubliniez că,pentru siguranța echipei, în
mod obligatoriu, sevaefectua percheziția corporală apersoanei
percheziționate și a celorlalte persoane descoperite în
174V.Bercheșan, op. cit., pag. 281; C.Aionițoaie ș.a., op. cit., pag. 225.
175C.Pletea op. cit. pag. 339
176 N.A. –obligația legitimării șiprezentării documentului în baza căruia se
desfășoară percheziția domiciliară este, expres, prevăzută înlegea procesuală penală
șidovedește faptul căorganele judiciare sebucură deprotecția legii înexercitarea
atribuțiilor specifice (art. 104 alin.1 din Codul deprocedură Penală)
123

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
domiciliul său, deoarece înpractică unele bunuri, sau înscrisuri,
precum șiobiecte, instrumente sau arme au fost găsite asupra
acestora. Importanța juridică, asolicitării decătre șeful echipei dea
preda bunurile, înscrisurile sau valorile pe care ledeține și
tăgăduirea existenței sau deținerii lor de către percheziționat,
constituie momentul dovedirii bunei credințe șitemeiul desfășurării
percheziției177, precum șioposibilitate decunoaștere șievaluare a
persoanei încauză178.
În continuare se trece „în revistă”, se „survolează”, se
parcurge spațiul depercheziționat, sedistribuie sarcini punctuale
pentru fiecare membru alechipei, înfuncție decele descoperite la
fața locului șise stabilesc modalitățile de căutare; care se
diferențiază înraport denatura șiîntinderea spațiului decercetat,
numărul membrilor echipei, numărul persoanelor găsite îndomiciliul
sau reședința persoanei percheziționate șipericulozitatea acestora
etc.179. Potrivit unei opinii aceasta constituie prima fază a
percheziției care sedeosebește de cea de adoua ceconstituie
percheziția propriu -zisă180. Familiarizarea cu spațiul de
percheziționat presupune nunumai cunoașterea exactă atopografiei
șicaracteristicilor sale, cișiexplicațiile date depercheziționat pentru
destinațiile încăperilor, persoanele care lefolosesc, mobilierul și
aparatura existentă, iar până laverificarea efectivă, încăperile și
mobilierul, dacă este posibil, vor fiîncuiate deșeful echipei181.
Este bine caînainte deînceperea propriu-zisă apercheziției
domiciliare săseatragă atenția tuturor persoanelor existente –
inclusiv membrilor echipei –cănuauvoie săfolosească mijloace de
comunicație, chiar dacă sunt apelați, șinici săpărăsească spațiul
stabilit deșeful echipei182. Pentru realizarea acestei reguli telefoanele
mobile vor fiînchise șistrânse toate laun loc, petoată durata
percheziției183.
Efectuarea percheziției se raportează la natura și
particularitățile locului cercetat. Indiferent deaceste particularități,
atât doctrina cât și practica judiciară subliniază importanța
respectării unor reguli precum184:
– Activitățile de căutare trebuie să se desfășoare
sistematic –fiecare încăpere, piesă demobilier, obiect deartă, casnic
177V.Bercheșan, op. cit, pag. 282.
178N.A. –orice moment încare cele două entități –percheziționat șianchetator –sunt
înraporturi nemijlocite, contribuie lacunoașterea psihocomportamentală reciprocă.
179C.Pletea, op. cit. pag. 340
180I.Mircea, op. cit., pag. 295.
181E.Stancu, op. cit., pag. 466
182N.A. –îndoctrină seinsistă înmod deosebit peacest aspect; asevedea C.Suciu –
Criminalistica, Edit. Didactică șiPedagogică, București, 1972, pag 547-548; IMircea
–Criminalistica, Edit. Lumina Lex București, 2002, pag. 189
183C.Pletea, op. cit. pag. 341
184N.A. –regulile lacare seface referire seregăsesc, cudiferențe deformulare, în
toate lucrările despecialitate
124

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
sau cualtă destinație, ce pot servi caascunzătoare, vafianalizată
cu rigoare, după un plan dinainte stabilit, încadrul activităților
pregătitoare; potrivit planului activitățile decăutare sevor desfășura,
înfiecare încăpere, din dreapta sau din stânga ușii de acces.
Personal, am rezerve atât cuprivire ladesfășurarea „laîntâmplare”,
pornindu-se delaintrare, îndreapta șiînstânga, urmărindu-se
pereții șiapoi către centru încăperii, cât șicuprivire ladesfășurarea
„în paralel” aactivităților de căutare în mai multe încăperi
concomitent185. Consider, cafiind deosebit deimportant, faptul că
activitățile de căutare trebuie desfășurate de către osingură
persoană –numai astfel se poate ține sub un control eficient
activitatea de căutare, rezultatele căutării, comportamentul celui
care caută șicomportamentul persoanei percheziționate186. Înalte
condiții pot apare abuzuri șiprovocări –sepot descoperi mijloace
materiale deprobă sau probe care „nu există”, care aufost create
sau aduse decătre membri aiechipei, beneficiind delipsa deatenție
acelor din jur, concentrați pealte segmente deactivitate.
– Activitățile decăutare trebuie săsedesfășoare minuțios
Cercetarea minuțioasă are în vedere încăperile, dependințele,
obiectele care vor fiexaminate cumultă atenție înașa felîncât nici
unelement cearputea fiutil anchetei sănupoată scăpa. Întinderea
șiprofunzimea activităților decăutare sunt înfuncție denatura
obiectelor cetrebuie descoperite –într-un felsepoate proceda atunci
când secaută autoturisme furate șiîncutotul altfelsevor aborda
activitățile decăutare aunor înscrisuri, bijuterii sau, chiar, arme de
foc cepot fiascunse înincinte cuun volum mic, practic, aproape
oriunde. Util este șicaanchetatorii sănu uite cămulte dintre
obiectele ce pot constitui mijloace materiale de probă pot fi
dezmembrate șiascunse separat astfel căfiecare indiciu trebuie
valorificat lamaxim.
– Peparcursul desfășurării activităților decăutare trebuie
să seobserve, evalueze șiinterpreteze comportamentul persoanei
percheziționate șiacelorlalte persoane din anturajul său.
Este oregulă cetrebuie urmărită de către toți membrii
echipei, șeful echipei deanchetatori fiind celcare trebuie săexceleze
înaprovoca comportamente, aevalua șiexploata manifestările
comportamentale (atât cele verbale cât și,mai ales, non-verbale). Ca
principiu, manifestările comportamentale seintensifică pemăsură ce
căutările seapropie de locurile unde au fost ascunse mijloace
materiale deprobă și,din contră, se„calmează”, apare oanumită
relaxare, pemăsură ceanchetatorul care caută seîndepărtează, a
trecut ori sereorientează către altă direcție decât zona deinteres.
După oevaluare amanifestărilor normale, laînceputul percheziției,
înlegătură cuscotociri înzone neutre, fiecare manifestare trebuie
185C.Drăghici, C.E. Ștefan, op. cit, pag. 140
186N.A. –asevedea șiC.Pletea, op. cit. pag. 341
125

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
interpretată șiexploatată încontext. Atenție, nudefiecare dată când
anchetatorii constată „abateri” delanormalitate trebuie acceptat că
înzonă segăsește ceva deinteres pentru anchetă.
Pedeoparte trebuie acceptat cămanifestări comportamentale
relevante generează nunumai activitățile decăutare; fiecare gest sau
act alfiecărui membru alechipei de percheziție poate genera
manifestări intense. Astfel folosirea unor anumite elemente
tehnologice, unele aprecieri înlegătură cuobiecte, stări sau situații,
descoperirea unor obiecte care nusegăsesc lalocul lor, care sunt de
uzpersonal, care atrag atenția cuprivire laaspecte din viața privată
care trebuie sărămână laacest nivel, sunt denatură săgenereze
stres emoțional puternic care i-ar putea determina pe unii
anchetatori, lipsiți deexperiență, săconsidere căpersoana încauză
are ceva deascuns șisăinsiste asupra unor zone lipsite deinteres
și, mai grav, să atragă atenția asupra faptului ca „pândesc”
manifestările comportamentale șise ghidează după acestea în
demersul lor.
– Percheziția trebuie să se desfășoare în strictă
conformitate cuprevederile legii.
Înmod evident, totceseîntâmplă peparcursul desfășurării
percheziției domiciliare trebuie săseîncadreze înprevederile legale
pertinente atât desfășurării percheziției cât șirespectării drepturilor
fundamentale. Regulă devine, cuadevărat, importantă încondițiile în
care, peparcursul desfășurării activității, apar totfelul deincidente.
Astfel, începând cubanalele solicitări ale unor persoane deamerge
latoaletă, dea-și lua „tratamentul”, deaieși orideacomunica cu
cineva șiterminând cuagravarea unei stări deboală lapersoane care
primesc îngrijiri oriserefac ambulatoriu după totfelul deaccidente
cardio-vasculare sau neurologice, apariția unui incendiu,
comportamentul greu deînțeles alunui copil devârstă mică, totul
trebuie săprimească răspunsuri calificate și,înmod absolut, cu
respectarea drepturilor fundamentale șialtor drepturi procesuale
sau de altă natură. Se afirmă, îndoctrină187, că prin maniera
civilizată, dar fermă, nelipsită detact încare acționează anchetatorii,
pot fiprevenite discuțiile, protestele șicomportamentele necivilizate
din partea celui percheziționat, din partea familiei sale sau aaltor
persoane găsite lafața locului.
Respectarea regulilor precizate auînvedere, înprimul rând,
realizarea scopului percheziției și,înaldoilea rând, aspect deosebit
de important, protejarea persoanelor care au furnizat informații
despre locurile deascundere –persoana percheziționată trebuind să
fieconvinsă căgăsirea probelor șiamijloacelor materiale deprobă s-
adatorat perseverenței membrilor echipei, profesionalismului lor.
187E.Stancu, op. cit. pag. 467
126

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Încă din etapa desfășurării activităților pregătitoare,
anchetatorii trebuie săaccepte –raționament logic elementar –că
atunci când opersoană are ceva de ascuns, în funcție de
particularitățile obiectului de ascuns, folosește orice incintă,
recipient sau alt obiect pretabil afifolosit caascunzătoare ori
construiește, special, oascunzătoare pretabilă aascunde ori a
disimula prezența obiectului/obiectelor compromițătoare.
Ceartrebui săfacă membrii echipei depercheziție pentru a
putea descoperi cuușurință locurile încare aufost ascunse obiecte
deinteres pentru anchetă ?
Înainte de toate, anchetatorii trebuie să se raporteze la
particularitățile locului decercetat –fiecare loc, fiecare percheziție
având particularități importante – chiar și în condițiile
percheziționării succesive aunor imobile construite după același
proiect. De lacaz lacaz, în practică au fost identificate ca
ascunzători des folosite: recipiente (de orice natură); alimente
feliabile sau care au oconsistență adecvată pentru aascunde în
interiorul lor obiecte precum înscrisuri, telefoane mobile, memory-
stickuri, droguri; lenjeria depat sau cea decorp; obiecte deuzintim;
piese de mobilier; tablouri; statuete din ghips, ceară sau alte
materiale care permit intervenții facile; parchetul; gresia; faianța;
tapițeria; cămările; pivnițele; ș.a.
Înaltă ordine deidei, mai trebuie respectate reguli precum188:
-stabilirea prin măsurători aconcordanței dintre dimensiunile
exterioare șicele interioare adiferitelor obiecte susceptibile deafi
folosite caascunzători;
-determinarea greutății normale șiaconținutului unor recipiente –
oale, cratițe, ibrice, ceainice, borcane, rezervoare –încare sepot
introduce obiecte deinteres pentru anchetatori;
-identificarea unor „împrejurări negative”, devieri de lastarea
normală, delaceea cesepoate accepta cafiresc –diferențe de
nuanță care pot trăda revopsiri, lipsa statului depraf caracteristic
ori diferențe semnificative de grosime pe suprafețe învecinate,
modificarea sunetului emis lalovirea unui corp deperete sau dealte
obiecte cusuprafețe mari, poziționarea unor piese demobilier sau
alte obiecte înlocuri sau poziții nefirești;
-verificarea modului cum sunt construite șicum funcționează
diverse obiecte, piese demobilier, instalații, aparate, care arputea fi
folosite caascunzători.
Ca suport logistic se poate folosi trusa criminalistică,
tehnologii care folosesc radiații invizibile sau/și alte scule,
dispozitive, elemente detehnologie specifice aflate îndotarea altor
specialiști care îșidau concursul labuna desfășurare apercheziției.
188C.Drăghici, C.E. Ștefan, op.cit, pag. 143-144; C.Aionițoaie, V.Bercheșan. op.cit.,
pag. 226. E.Stancu, op.cit.pag. 468
127

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Examinarea fiecărei clădiri are învedere descoperirea
modificărilor cepot servi caascunzători șivaîncepe cusubsolul,
pivnițele, dependințele camerele de locuit sau altă destinație,
terminându-se cu podul, exteriorul acoperișului șianexele sale
(coșuri defum, elemente deaerisire, lucarnele, burlanele descurgere
etc.). Cercetarea zidurilor sau pereților are învedere grosimea,
înălțimea, nișele practicate, existența unor pereți falși, apoi
tencuiala, zugrăveala, tapetul șiseefectuează cuochiul liber sau
aparatură optică adecvată. Existența unor ascunzători sunt
evidențiate datorită acusticii diferențiate între zona respectivă (sunet
gol) șicelelalte care aualtă sonoritate. Examinarea tavanelor are
învedere, pelângă cele arătate anterior, elementele derezistență –
placa debeton –grinzile, șiadăugirile ulterioare, cum arfitavanele
false, lambriurile duble, elementele deumplutură (vata minerală,
spuma poliuretanică), instalația șicorpurile deiluminat.
Pereții vor fiexaminați avându-se învedere cele demai sus,
atenție sporită acordându-se diferențelor deculoare, denivelărilor,
dozelor decircuit electric, prizelor, întrerupătoarelor, elementelor de
încălzire, elementelor dearhitectură șidecorațiunilor interioare. Nu
trebuie neglijate galeriile, perdelele, draperiile care sunt ascunzători
ușor accesibile.
Elementele de tâmplărie vor fiexaminate sub aspectul
naturii lor (lemn, pvc, aluminiu) culorii, mărimii -raportate la
golurile rezultate din proiect, precum șipervazurile, ornamentele,
adăugirile ulterioare fiind evidențiate după culoare, mod de
asamblare etc. Sunt examinate nișele rulourilor, sistemele de
ridicare, coborâre, închidere, cremoanele, glafurile șimai ales
exteriorul geamurilor. Latocurile ușilor sevaexamina compoziția,
construcția, modul defixare, pervazurile șisistemul deînchidere.
Ușile celulare vor fiscoase din balamale pentru acerceta partea
inferioară șicea superioară. Pardoselile, indiferent denatura lor,
vor fiexaminate sub aspectul culorii, denivelărilor, prezenței prafului
în rosturile scândurilor sau parchetului achitului lagresie,
finisajelor efectuate șiconcordanța lor cu celelalte încăperi, a
plintelor sau pervazurilor ceconstituie terminații. Deasemenea, se
vor examina șilocurile desub piesele demobilier existent înfiecare
încăpere. La pardoselile din lut sunt prezentate ca metode de
depistare aunor ascunzători, testul apei care sevainfiltra înzonele
afânate, sondarea cuovergea metalică, folosirea detectoarelor de
metale șiacelor decadavre189.
Cercetarea scărilor are învedere materialul din care sunt
construite –metal, beton, lemn –urmărindu-se îmbinările atât la
trepte, câtșilabalustradă care pot oferi locuri ideale deascundere.
189C.Pletea, op. cit. pag. 342
128

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Examinarea obiectelor de mobilier sevaface, piesă cu
piesă, urmărindu-se detectarea pereților dubli, practicarea unor
găuri înpicioarele desprijin, dublarea hiaturilor extensibile sau
fixarea acestora șicrearea unor ascunzători190. Părțile tapisate,
saltele, plăpumile șipernele se examinează prin palpare sau
desfacerea unei porțiuni care să permită introducerea mâinii,
folosindu-se sonde metalice. Obiectele agățate depereți –tablouri,
gravuri, goblenuri, oglinzi, icoane –precum șistatuetele, bibelourile
constituie reale posibilități deascundere, motiv pentru care nuvor fi
omise delaexaminare. Albumele șicărțile vor fiexaminate bucată
cu bucată, prin scuturare șifoiletare în realizarea scopului
percheziției. Aparatele de uz casnic șicele electronice vor fi
examinate înmăsura posibilităților pecare leoferă atât înexterior,
cât șiîninterior, urmărindu-se starea defuncționare, abaterile dela
forma standardizată pentru adepista locurile unde pot fiascunse
corpurile delicte.
Vasele de bucătărie precum șirecipientele încare se
păstrează alimente conservate oferă posibilitatea ascunderii unor
obiecte devaloare cuvolum mic (bijuterii, pietre prețioase).
Sunt numeroase situațiile când percheziția seextinde șiîn
exteriorul spațiului delocuit, examinarea efectuându-se potrivit
acelorași criterii –construcțiile, amenajările existente, vegetația,
acordându-se atenție acelor aspecte cenu concordă cuambianța
generală. Diferențele de culoare, de afânare asolului, vegetație
deteriorată, etc., pot constitui indicii pentru ascunzători.
Anchetatorii trebuie să prezinte obiectele, înscrisurile sau
valorile descoperite percheziționatului (persoanei înprezența căreia
seefectuează percheziția) șimartorilor asistenți, solicitând acestuia
sau persoanelor care-l reprezintă săsepronunțe dacă lerecunoaște
șisăleînsemneze pentru neschimbare după care vor fietichetate și
sigilate191.
Obiectele, valorile, înscrisurile recunoscute, însemnate și
sigilate seridică învederea cercetărilor, iar cele care nu pot fi
ridicate sunt lăsate persoanei lacare seaflă sau încustodia altei
persoane. Acestora lise atrage atenția să nu lefolosească,
înstrăineze, distrugă ori săleschimbe destinația pentru căvor
suporta rigorile legii penale.
Încazul încare lapercheziție sunt descoperite obligațiuni
bancare, titluri devaloare, înscrisuri care aucaobiect desfășurarea
unor operațiuni bancare, carduri, anchetatorii vor încerca să
lămurească toate datele de interes –titularul de cont, banca,
identitatea contului, operațiuni recente, serii șinumere, etc. Încazul
bijuteriilor nu sevor reține date cuprivire lanatura materialului,
carataj sau greutate decât înconținutul declarațiilor făcute decătre
190E.Stancu, op. cit. pag 472; A.Ciopraga, op. cit. pag. 135
191C.Pletea, op. cit. pag. 343
129

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
persoana percheziționată. Nu trebuie uitat că pe tot parcursul
percheziției persoana percheziționată vafimenținută încontinuă
conversație pentru a sesiza și valorifica stimulii
psihocomportamentali. Activitățile sus menționate fac imposibilă o
contestație ulterioară apersoanei percheziționate cu privire la
proveniența șiidentitatea bunurilor găsite sau substituirea unora
dintre ele, cum arficazul bijuteriilor (de unanumit carataj cucele
care imită foarte bine aurul).
Obiectele, înscrisurile sau valorile recunoscute și
însemnate spre neschimbare sesigilează, luându-se măsuri pentru
conservarea lor astfel încât acestea să-și păstreze valoarea atât ca
mijloace deprobă, cât șipotrivit destinației lor. Cele cenu pot fi
însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete sau sigilii se
împachetează oriseînchid, pecât posibil împreună, după care sevor
aplica sigilii pecoletele respective.
Bunurile perisabile, metalele, sau pietrele prețioase și
semiprețioase naturale, mijloacele de plată străine, titlurile de
valoare internă, obiectele deartă șidemuzeu, colecțiile devaloare,
precum șisumele debani ceaulegătură cudesfășurarea activității
ilicite seridică înmod obligatoriu, urmând regimul stabilit delege.
Lafelseprocedează cuobiectele sau înscrisurile acăror circulație
sau deținere este interzisă192.
Trebuie observat că anchetatorii pot ridica în vederea
continuării cercetărilor numai obiectele șiînscrisurile care au
legătură cu desfășurarea activității ilicite cercetate. Oanumită
discuție poate apare –atât lanivel doctrinar cât șiînpractică –în
legătură cudreptul persoanei percheziționate deasolicita șiobligația
corelativă așefului echipei depercheziție deademonstra legătura
dintre ceea ceseridică șiactivitatea ilicită cercetată, respectiv,
necesitatea ridicării fiecărui obiect sau înscris, în parte. Cu
certitudine cădreptul persoanei cercetate laapărare nu poate fi
negociat, deasemenea, dreptul deafiinformată oridreptul dease
opune posibilelor abuzuri ale anchetatorilor, sunt drepturi cenu
trebuie neglijate. Casoluție, personal, văd –pentru apreveni discuții
șiconduite deopoziție care arputea escalada lanivel deconflict fizic
–oatitudine de„bun profesionist” aanchetatorilor care vor ridica
doar ceea ce, înmod evident, are legătură cu activitatea ilicită
cercetată șicare, înmod evident, sunt importante pentru ancheta în
desfășurare. Desigur că, persoana percheziționată își păstrează
dreptul deadepune cereri șiaseplânge împotriva atot ceea ce
consideră afiunabuz. Deexemplu, vaputea săsolicite restituirea
obiectelor care nu mai sunt importante pentru anchetă, obiectele
care, după ceaufost examinate, s-a dovedit căpoartă urme care nu
aulegătură cuactivitatea cercetată, etc.
192Codul deProcedură Penală art. 105, alin. 2
130

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Cetrebuie săfacă anchetatorii dacă persoana percheziționată
recunoaște căare șipune ladispoziția acestora obiecte șiînscrisuri
care aulegătură cucauza ?
Însensul strict allegii, anchetatorii artrebui sănu mai
efectueze percheziția deoarece scopul acesteia s-a realizat, iar
probațiunea, implicit administrarea justiției, nuaravea desuferit. O
asemenea conduită este dăunătoare scopului procesului penal,
aflarea adevărului arfistânjenită iar probele administrate nu ar
lămuri cauza sub toate aspectele, diminuând rolul activ alorganului
deurmărire penală șiimplicit activitatea instanței dejudecată193.
Aceasta este rațiunea pentru care legea procesuală penală a
prevăzut, înmod expres, ridicarea acelor probe deținute contrar legii,
opinie învederată de literatura de specialitate194 și practica
judiciară195.
Aici, este locul pentru asublinia unaspect foarte important
ce ține de conduita anchetatorilor, de deontologia, de
profesionalismul decare trebuie sădea dovadă –împrejurările din
viața personală acelui lacare seefectuează percheziția, acelor care
locuiesc cuacesta, care neavând legătură cucauza, nu trebuie să
devină publice. Orice informație deținută de organul judiciar
referitoare lapersoana percheziționată sau membrii săi defamilie,
aspectele ceprivesc modul deviață, condițiile delocuit, sinceritatea
relațiilor de cuplu etc. țin de viața intimă, familială șiprivată,
ocrotită prin normele legale oriunde înlume.
Atunci când rezultatele percheziției domiciliare fac necesară
reținerea sau arestarea persoanei percheziționate, procedura va
începe să fie derulată numai după conducerea sau aducerea
persoanei încauză lasediul organului judiciar.
3.5.3 Particularități ale desfășurării unor categorii de
percheziții
Percheziția efectuată lalocul unde îșidesfășoară activitatea o
persoană juridică –Este guvernată, caprincipiu, deaceleași reguli ce
privesc percheziția corporală șicea domiciliară, fiind, totuși, mai
dificilă. Oprimă șiimportantă dificultate ține de, nu neapărat de
delimitarea spațiului cepoate fisubsumat noțiunii deloc unde își
desfășoară activitatea opersoană juridică ci, mai degrabă de
stabilirea, cu oprecizie rezonabilă, alocurilor unde suspectul a
putut avea acces196. De exemplu, este ușor deidentificat biroul în
care îșidesfășoară activitatea opersoană suspectă, însă, mult mai
193C.Pletea, op. cit. pag 344
194I.Mircea, op. cit., pag. 294.
195V.Bercheșan –Îndrumar complet…, op. cit. pag. 281.
196N.A. –asevedea înacest sens șiE.Stancu, op. cit, pag. 473
131

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
greu vafidestabilit perimetrele încare persoana respectivă aavut
acces.
Înstrategia generală dedezvoltare aanchetei percheziția la
locul demuncă alpersoanei suspecte este ocontinuare firească a
percheziției domiciliare, de fiecare dată când anchetatorii au
suspiciuni înlegătură cu ascunderea unor mijloace materiale de
probă în spații de la locul unde își desfășoară activitatea
profesională. Pentru desfășurarea șiaacestui tipdepercheziție este
necesară parcurgerea procedurii impuse decătre legiuitor197. Ideal ar
fica anchetatorii să pregătească înașa fel activitatea încât să
beneficieze deoinvitație din partea conducerii executive, interesată,
dealtfel, înaași desfășura activitatea cu persoane care nu au
„probleme culegea”. Pentru afiexclus orice abuz, orice ingerință în
buna desfășurare afluxurilor tehnologice, înrespectarea secretului
deproducție sau/și aaltor date deuzintern care nu trebuie să
devină publice pentru căaraduce prejudicii –deexemplu, prin
favorizarea concurenței –este bine calapercheziție săparticipe o
persoană din sau un reprezentant alconducerii executive. Această
„prezență” sevaface simțită șiînconținutul procesului verbal de
percheziție
Potrivit unei opinii198 această percheziție este mai dificilă
decât cea domiciliară datorită faptului cănoțiunea „loc demunca" nu
este explicată delegea penală, iardeplasarea persoanei încauză în
incinta unde își desfășoară activitatea este practic nelimitată.
Limitele locului demuncă vor fideterminate înraport denatura
atribuțiilor deserviciu șideposibilitățile deacces înunele locuri
adiacente (vestiar, grup sanitar etc.), consultându-se, împreună cu
responsabilul resurselor umane, fișa postului deîncadrare, fără ase
neglija temperamentul persoanei, sfera relațiilor, mobilitatea,
preocupările extraprofesionale, etc. Dacă persoana îșicircumscrie
activitatea într-un spațiu limitat se va proceda întocmai ca la
percheziția domiciliară. Când posibilitățile de deplasare, potrivit
atribuțiilor deserviciu, implică prezența saînmai multe locuri,
activitatea decăutare sevaextinde șiasupra acestora dacă oferă
posibilități de ascundere aobiectelor, valorilor, înscrisurilor ce
constituie scopul percheziției. Din practica judiciară s-a desprins
regula potrivit căreia percheziția efectuată lalocul demuncă săse
desfășoare, pecât deposibil, înafara orelor deprogram, cuexcepția
constatării înflagrant aactivităților ilicite pentru anu stânjeni
fluxurile deproducție sau dealtă natură specifice persoanei juridice
unde este angajat celpercheziționat.
197 N.A. –de fiecare dată anchetatorii vor trebuisă evalueze stadiul legislației
procedurale înmaterie atunci când vor să desfășoare oasemenea percheziție
împotriva voinței conducerii executive apersoanei juridice
198C.Pletea op. cit. pag. 345, citându-l peE.Stancu, op. cit. pag. 473
132

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Percheziția efectuată înlocuri publice –fără aintra închestiuni
denatură procedurală199, apreciez, alături dealte puncte devedere
exprimate îndoctrină200, căacest gen depercheziție seefectuează
numai după oanaliză temeinică aoportunității șinecesității sale.
Având învedere particularitățile locului unde urmează aseefectua,
anchetatorii trebuie săexplice persoanelor prezente scopul activității
șisălesolicite concursul înrealizarea obiectivelor percheziției201. Nu
este exclus caînanumite situații activitatea anchetatorilor săfie
obstrucționată, motiv cepoate determina orestrângere temporară a
libertății individuale apersoanelor încauză sau dispunerea măsurii
închiderii localului respectiv.
Practica judiciară acristalizat regulile tactice care sevor
respecta ladesfășurarea percheziției înlocalurile publice după cum
urmează:
-componența echipei este mai complexă –avem caelement
specific existența unei grupe deintervenție șiaunei grupe de
rezervă, capabile săcontroleze comportamentul tuturor persoanelor
prezente, activitatea de percheziție propriu-zisă începând numai
după ceexistă uncontrol rezonabil asupra situației –trebuie săfie
mai numeroasă, înraport cuparticularitățile localului public, cu
numărul și„calitatea” persoanelor, cu scopul percheziției și
capabilă săriposteze înforță dacă este cazul, pentru realizarea
obiectivelor propuse;
-examinarea sistematică atuturor perimetrelor deinteres, a
locurilor șiobiectelor, în special acelor cu privire lacare
anchetatorii auinformații căascund orioferă posibilități reale de
ascundere aobiectelor compromițătoare;
-examinarea înprimă urgență aspațiilor delângă căile de
acces pretabile pentru afacilita „evaporarea” mijloacelor materiale
deprobă căutate decătre echipa deanchetatori;
-prezentarea obiectelor, valorilor, înscrisurilor găsite întimpul
percheziției, persoanei asupra cărora aufost găsite oripersoanelor
care seaflau înimediata vecinătate alocurilor unde au fost
descoperite;
-audierea persoanelor arătate înlegătură cucele descoperite și
înlegătură cudescoperirea lorînlocurile (ascunzătorile) respective;
-sevor face înregistrări desunet șiimagine care săsurprindă
atât activitatea anchetatorilor –activitățile decăutare, mijloacele de
probă descoperite, particularitățile acestora, locurile încare aufost
descoperite –cât șicomportamentul persoanelor prezente lafața
locului –încercări de ase îndepărta de „zonele fierbinți”,
199N.A. –consider căaspectele denatură procesual penală pot fidetaliate într-un
mod mai adecvat într-o lucrare deDrept Procesual Penal
200C.Aionițoaie, V.Bercheșan. op. cit., pag. 232
201C.Pletea op. cit. pag. 346
133

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
declarațiile, observațiile, protestele făcute, atenționările către alte
persoane, etc.
-un exemplar din procesul verbal se va lăsa și
administratorului locului public.
Percheziția efectuata înlocurile deschise –presupune căutarea
probelor șiamijloacelor materiale deprobă înperimetrul unor spații
îngrădite, determinate, ceaparțin unor persoane, sunt înfolosința
exclusivă aacestora sau aunui număr redus depersoane precum
curțile, grădinile, terenuri cultivate, porțiuni depădure, etc. Potrivit
unor opinii202 în asemenea situații echipa de anchetatori nu
efectuează opercheziție ci,mai degrabă, ocercetare alocului faptei.
Personal apreciez căeste discutabilă conversia percheziției înaltă
activitate cucare seaseamănă. Este adevărat cădeesența celor
două activități –cercetarea lafața locului șipercheziția –este
acțiunea deacăuta, inclusiv ceea cesecaută, este identic. Diferența
oface natura locului pecare sedesfășoară activitățile decăutare, un
loc care, încazul percheziției, sebucură deun regim deocrotire
special din partea legiuitorului.
În aceste condiții, apreciez că echipa de anchetatori va
desfășura opercheziție, defiecare dată, când vadesfășura activități
decăutare aprobelor șimijloacelor materiale deprobă înperimetre
ceseconstituie caanexă adomiciliului –curți șigrădini –îngrădite
șirecunoscute, caatare, decătre locuitorii din zonă. Atunci când,
datorită rezultatelor obținute încadrul percheziției domiciliare,
activitățile decăutare seextind înperimetre neîngrădite, înincinta
cărora poate pătrunde orice persoană datorită lipsei unui control
eficient alaccesului, înconsiderarea șiaunei distanțe lacare se
află, decele mai multe ori, aceste perimetre dedomiciliul persoanei
percheziționate, se poate accepta că, în fapt, percheziția se
transformă încercetare lafața locului.
Înraport denatura terenului, descopurile stabilite șide
componența –care trebuie săfie, iardacă nu, sădevină adecvată –
echipei de percheziție sestabilesc metodele de căutare care se
aseamănă cu cele folosite lacercetarea lafața locului203. Când
suprafața decăutare este întinsă sepoate proceda laîmpărțirea pe
sectoare sau sevaîncerca „greblarea” perimetrului respectiv, astfel
încât, nici oporțiune din locul cercetat nu trebuie omis de la
activitatea respectivă204. Înunele situații seimpune șifolosirea
câinilor antrenați pentru prelucrarea urmelor olfactive sau pentru
depistarea drogurilor, cadavrelor oripersoanelor dispărute precum și
unele mijloace tehnice, cum arfi:sondele metalice, detectoarele de
metale sau cadavre, magneți foarte puternici, cazmale, târnăcoape,
lopeți etc.
202E.Stancu, op. cit. pag. 473
203N.A. –metoda obiectivă, metoda subiectivă, metoda mixtă; asevedea cap. 1
204A.Ciopraga. op. cit., pag. 141.
134

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Percheziția repetată –se desfășoară atunci când prima
percheziție, sau percheziția anterioară, arămas fără rezultat, în
condițiile încare anchetatorii auconvingerea că, totuși, înlocul de
percheziționat sunt ascunse obiecte deinteres pentru cauză. Există
șiposibilitatea ca anchetatorii, laprima percheziție, din motive
diverse (obiective sau/și subiective), săfimanifestat olipsă de
atenție, oanumită ignoranță înlegătură cu zone, obiecte sau
comportamente ale persoanelor prezente. De asemenea, există și
posibilitatea caechipa sănu fifost suficient depregătită, sănufi
avut ladispoziție elemente tehnologice, sau acestea săsefistricat
inexplicabil, și,astfel, săfiputut examina adecvat anumite zone sau
obiecte.
Mai mult, nu întotdeauna repetarea unei percheziții este
consecința unei nereușite205, ea putând constitui un valoros
procedeu tactic. Există posibilitatea casuspectul, fiind convins că
anchetatorii negăsind nimic compromițător, „înprostia lor” l-au scos
din cercul de suspecți și, înconsecință poate scoate obiectele
compromițătoare din ascunzătoare săleadmire, să…încerce săle
valorifice, distrugă, etc. aproximativ lafel pot sta lucrurile în
condițiile încare ceea cecăutau anchetatorii nusegăsea înacel loc
–există posibilitatea ca suspectul să scoată din ascunzătoare
obiectele respective șisăîncerce sălefolosească înconformitate cu
scopul propus prin desfășurarea activității ilicite.
Defiecare dată trebuie acționat cumaximă precauție, pebaza
unui plan bine elaborat care săpermită controlul șiariscurilor
suplimentare.
Percheziția sistemelor informatice –Înainte de toate este
necesară securizarea locului faptei șiidentificarea probelor aflate în
pericol, înscopul evitării distrugerii acestora. Anchetatorii care
efectuează această activitate trebuie săcunoască foarte bine soft-ul
care vafiverificat –fiind recomandabilă participarea unor specialiști
deîncredere, care săpermită obținerea derezultate cât mai bune.
Totodată, probele trebuie căutate înraport cufuncția pecare
oîndeplinește calculatorul respectiv. Astfel, putem avea calculatoare
singure oriconectate înrețea (L.A.N., W.A.N.). Înfiecare caz trebuie
acționat cumaximă diligență. Ca aspect tehnic, trebuie căutate în
special fișierele cuextensia LOG („jurnal”), care conțin identitatea
utilizatorului. Acestea pot fiuneori programate săseșteargă peste
câteva zile, sau chiar ore. Foarte important este caidentificarea
datelor săsefacă după informațiile obținute prin desfășurarea altor
activități șinuprin cercetarea „înorb”.
Ori decâte oripentru descoperirea șistrângerea probelor este
necesară cercetarea unui sistem informatic sau aunui suport de
stocare adatelor informatice, anchetatorii vor proceda laridicarea
205E.Stancu, op. cit. pag. 478
135

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
obiectelor care conțin datele informatice deinteres pentru anchetă.
Înmăsura încare aceasta arafecta grav desfășurarea activității
persoanelor fizice sau juridice care dețin aceste obiecte, sepoate
accepta efectuarea decopii –cepot servi camijloc deprobă.
Încazul încare, cuocazia cercetării unui sistem informatic
sau aunui suport destocare adatelor informatice, seconstată că
datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem
informatic sau suport de stocare adatelor informatice șisunt
accesibile din sistemul sau suportul inițial, sepoate dispune, de
îndată, autorizarea efectuării percheziției în vederea cercetării
tuturor sistemelor informatice sau suporturilor destocare adatelor
informatice căutate. Dacă în cursul efectuării unei percheziții
domiciliare, organul judiciar găsește lalocul percheziției un sistem
informatic (calculator), impunându-se verificarea documentelor șia
informațiilor stocate în acesta, va finecesară obținerea unei
autorizații distincte delajudecător, alta decât autorizația care avea
caobiect percheziția domiciliară206. Autorizația depercheziție trebuie
săcuprindă, pelângă datele cunoscute șimențiunea deverificare
amijloacelor informatice, precum șimediile cevor ficercetate
(computere personale, rețele, medii portabile). Dispozițiile din Codul
deProcedură Penală referitoare laefectuarea percheziției domiciliare,
seaplică înmod corespunzător207 –înceea ceprivește intervalul
legal șiregulile tactice aplicabile.
Judecătorul trebuie să-și formeze convingerea cuprivire la
folosirea decătre oanumită persoană, ladesfășurarea deactivități
ilicite, aunui sistem informatic sau cu privire laexistența unor
informații importante pentru soluționarea cauzei penale, care pot
proba implicarea persoanei înactivitatea ilicită înmediile destocare
ale acelui sistem. Percheziția cașiridicarea computerelor nu se
referă numai launitatea centrală deprelucrare adatelor. Termenul
decomputer privește ansamblul decomponente hardware, software,
precum șidatele conținute înunitatea centrală.
O problemă importantă în managementul anchetei o
constituie determinarea rolului calculatorului în pregătirea,
desfășurarea sau valorificarea rezultatelor unei activități ilicite.
Astfel, înainte deefectuarea unei percheziții asupra unui sistem sau
aunei părți din acesta șiasupra informației pecare odeține este
foarte important să se determine rolul jucat de calculator în
activitatea ilicită –elpoate fiproba incontestabilă care dovedește
desfășurarea unei activități ilicite șiimplicarea unor anumite
persoane înpregătirea, desfășurarea șivalorificarea rezultatelor
acesteia sau poate fidoar undispozitiv dememorizare orișiuna și
alta, concomitent.
206Ioan Dascălu, Cristian-Eduard Ștefan, Marin-Claudiu Țupulan –Percheziția
judiciară, Editura Sitech, Craiova, 2008, pag. 104
207art. 56din Legea 161/2003
136

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Odată ajunși lalocul încare seaflă sistemele informatice ce
facobiectul percheziției, anchetatorii trebuie săseasigure deaccesul
laacestea. Recomandarea Consiliului Europei (95)13 menționează ca
necesară includerea înlegislațiile naționale penale aobligației dea
permite accesul lasistemele informatice, atât din partea celor care
răspund de, cât șiaoricăror persoane ceaucunoștință demodul de
funcționare aacestora. Pelângă accesul fizic, aceste persoane au
datoria deafurniza șiinformații referitoare lasecuritatea sistemului,
informații care săpermită anchetatorilor accesul ladatele stocate în
sistemele informatice respective.
Înainte de atrece laexaminarea sistemelor informatice,
anchetatorii trebuie să aibă învedere respectarea procedurilor
criminalistice tradiționale deanaliză aspațiului percheziționat, cum
arficăutarea, revelarea, fixarea, ridicarea, etc. urmelor șiaaltor
mijloace materiale deprobă –urme demâini, create dediferite părți
ale corpului uman, urme biologice, etc. Deasemenea, poate avea o
anumită relevanță imaginea aflată pe ecranul monitorului în
momentul pătrunderii echipei depercheziție; aceasta poate fifixată
prin înregistrări desunet șiimagine.
Sistemele informatice trebuie manipulate și ridicate de
membrii echipei decercetare astfel încât sănu seșteargă nici o
categorie de urme utilă pentru dezvoltarea anchetei –există
posibilitatea cainformațiile furnizate decalculatoare săreprezinte
un material probator important pentru cauză, dar, totuși, săfie
necesară șidispunerea unei expertize dactiloscopice pentru a
identifica persoanele care auutilizat sau, celpuțin, auavut contact
fizic cusistemul.
Desubliniat, aici, faptul cășeful echipei depercheziție trebuie
sămanifeste ogrijă deosebită pentru acontrola accesul înzona în
care segăsesc sistemele depercheziționat întrucât oparte dintre
persoanele „din zonă” arputea avea aptitudinea șichiar motivația
necesară distrugerii probelor informatice. Punctual, în timpul
efectuării percheziției, dacă suspectul este prezent, anchetatorii
trebuie săîmpiedice orice apropiere asadesistemul informatic, mai
ales dacă persoana respectivă are pregătire superioară îndomeniul
informatic, aceasta putând altera intenționat datele aflate pe
calculatorul său, fără caorganul judiciar săpoată sesiza acest
lucru208. Calculatorul poate fiprogramat calaunele comenzi să
șteargă date, cuconsecința pierderii totale aunor date, comenzi ce
pot fimascate sub numele unor comenzi uzuale ale sistemului de
208G.I. Olteanu șicolectivul –Metodologie criminalistică –cercetarea activităților
ilicite desfășurate de către structurile infracționale, Edit. A.I.T. Laboratories,
București, 2008, pag. 341
137

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
operare folosit209. Dacă suspectul insistă săajute organul judiciar în
procesul deînchidere acalculatorului sau aprocesului deridicare a
componentelor sistemului, acesta poate sădescrie anchetatorilor
operațiunile pecare dorește săleexecute, și,chiar, sălescrie pe
hârtie. Anchetatorii nu vor urma indicațiile suspectului, ci,levor
comunica experților ceefectuează analiza sistemelor informatice –
aceștia vor putea fiavertizați înacest mod deeventualele capcane
introduse desuspect. Echipa trebuie săidentifice probele aflate în
pericol imediat (de exemplu, procesul deformatare alunui disc,
situație încare sevaîntrerupe această operație chiar dacă este
necesară deconectarea sistemului). Având învedere cantitatea mare
deinformații șideprobe furnizată deaceste sisteme, s-ar putea ca
suspecții săîncerce săafirme căsistemele respective nuleaparțin
sau cănuaufost folosite deei.Foarte important este caanchetatorii
săpoată stabili oevidență, cât mai strictă, apersoanelor asupra
cărora afost găsit fiecare sistem sau mediu destocare, înparte, și
identitatea proprietarului.
Unde sepot afla datele deinteres pentru anchetă ?
Pot fiîntâlnite două situații: calculatoare personale izolate și
rețele decalculatoare210.
Calculatoarele personale izolate –Atunci când demersul
judiciar are caobiect calculatoare izolate, foarte important este sănu
seomită nici un dispozitiv deînmagazinare adatelor. Cele mai
uzitate sunt: discurile fixe, dischetele flexibile, benzile derezervă
(back-up), discurile compacte (CD, DVD) precum șiorice alt
dispozitiv care poate păstra date211. Înplus, înpofida caracterului
foarte specializat al activităților de căutare asupra sistemelor
informatice, nu trebuie uitate procedurile tehnice debază pentru
căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea șiexploatarea
îninteresul anchetei aurmelor lăsate de părți componente ale
corpului uman sau alte obiecte aflate înrelație directă cupersoana
făptuitorului șiactivitatea sailicită –dacă identificarea reprezintă o
problemă trebuie căutate fragmente deurme papilare, însemnări,
etichete etc. care arputea ajuta ladovedirea identității persoanei
suspecte.
Încazul încare datele sunt criptate, este foarte importantă
obținerea unei copii scrise acodului secret deacces. Nutrebuie uitat
că informații utile pentru anchetă pot firecuperate din multe
dispozitive hardware, chiar din acelea care nusunt asociate înmod
209 Ghidul introductiv pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la
criminalitatea informatică, Internews Network, RITI dot-GOV și Ministerul
Comunicațiilor șiTehnologiei Informațiilor, București, 2004, pag.78
210G.I. Olteanu șicolectivul –Metodologie criminalistică –cercetarea activităților
ilicite desfășurate de către structurile infracționale, Edit. A.I.T. Laboratories,
București, 2008, pag. 342 șiurmătoarele
211N.A. –dat fiind ritmul dezvoltării tehnologice șimultitudinea deproducători
interesați îndezvoltarea pieței dispozitivelor destocare adatelor informatice
138

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
normal funcției dememorizare. Îngeneral, dispozitivele deintrare-
ieșire –așa cum sunt tastaturile, monitoarele șiimprimantele –nu
stochează date înmod permanent, elesunt folosite spre atrimite șia
primi date între sistemele informatice. Odată cecalculatorul afost
deconectat, dispozitivele de intrare-ieșire nu înmagazinează
informație. Cu toate acestea, există excepții considerabile de la
această regulă generală. Unspecialist întehnică decalcul poate găsi,
utilizând tehnici speciale, date sau dovezi chiar șipedispozitivele de
intrare-ieșire –pecale deconsecință este necesară osubliniere cu
privire lanecesitatea prezenței, încadrul echipei de anchetatori
deplasate lafața locului, unui specialist familiarizat cuposibilitățile
de stocare și cu procedurile de operare. Astfel, în cazul
imprimantelor culaser, este posibilă căutarea imaginilor cuultima
pagină tipărită. Înplus, nu trebuie pierdut din vedere faptul căîn
imprimantă s-ar mai putea găsi alte coli dehârtie care săconțină
informații caurmare aunui gripaj anterior care nuafost depanat.
Mai mult, unele imprimante culaser sunt dotate cudispozitive ceau
capacitate de memorizare ce înmagazinează datele unei pagini
înainte deaotipări, iar informațiile vor rămâne acolo până când
memoria imprimantei seepuizează șisescrie peste ea. Încazul
monitoarelor, orice ardere afosforului din ecran poate dezvălui date
sau grafice rămase peacesta. Ca ochestiune deordin practic212,
trebuie menționat căcei mai mulți dintre cei care operează cuun
sistem informatic faccopii derezervă (back-up) alefișierelor pentru a
se asigura împotriva căderilor pe care lepot avea elementele
hardware –încazul încare are loc uneveniment deacest gen iar
datele originale sau programele sunt distruse, ele pot fiulterior
recuperate folosind copiile derezervă, cât dedes sunt create aceste
copii depinde doar decelcare folosește calculatorul.
Calculatoare legate înrețea –Din ceîncemai frecvent,
pentru creșterea capacității deoperare, calculatoarele sunt legate în
rețea. Înaceste condiții adevenit mai important caoricând săse
stabilească cucertitudine cetipanume desistem vafigăsit lafața
locului. Fără opregătire adecvată există posibilitatea ca echipa
deplasată lafața locului sădescopere doar dispozitive deintrare-
ieșire sau un simplu monitor (fără capacitate de memorizare)
conectat la un sistem care înmagazinează datele într-un loc
îndepărtat, ladistanțe de mulți kilometri, dacă nu chiar pe alt
continent.
Serverul –un calculator integrat într-o rețea care
înmagazinează programe șifișiere cuinformații folosite decei care
sunt membrii airețelei –acționează caun disc demare capacitate
situat ladistanță permițând înmagazinarea informațiilor pe un
212 C. Leu –Cercetarea lafața locului încazul infracțiunilor informatice, în
Investigarea Criminalistică aLocului Faptei, Asociația Criminaliștilor din România,
București, 2004, pag. 285
139

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
sistem decalculator diferit decelpropriu. Elpoate fi–șidecele mai
multe orieste –situat într-o altă jurisdicție decât aceea încare se
află sistemul suspect. Toate rețelele, indiferent dacă este vorba de
date sau voce, pot avea copii (arhive) derezervă derutină sau pentru
cazurile dedezastru. Aface copii derezervă este unfapt dedisciplină
obișnuită, obligatoriu încazul sistemelor cumai mulți abonați. Pe
sistemele mai mari copiile pot ficreate cuofrecvență mergând dela
două până latrei oripeschimb delucru. Deobicei copiile derezervă
sunt realizate odată pezipentru sistemele mai mari șiodată pe
săptămână încazul celor mai mici. Rezervele sunt, ca regulă,
depozitate într-un loc controlat pentru aleasigura integritatea
datelor. Administratorii desistem auproceduri scrise care stabilesc
frecvența cu care sunt create copiile desiguranță șiunde vor fi
păstrate. Încazul sistemelor mai mari, rezervele sunt păstrate în
locuri mai îndepărtate. Există șiposibilitatea creării unor rezervele
excepționale –copii suplimentare aledatelor importante care trebuie
să supraviețuiască în orice circumstanțe de urgență, precum
incendii, inundații, etc. Aceste date sunt conservate într-un altloc,
deobicei, într-o altă clădire.
Înceea ceprivește efectuarea operațiunilor de căutare a
sistemelor informatice, aceasta nu este, neapărat, ooperațiune
dificilă –obiectele căutate sunt concrete, tangibile șipot fideplasate
îndiferite locuri. Atunci când obiectul căutărilor este constituit din
date informatice orisoft-uri totul devine mai complex.
Consider utilă următoarea distincție:
1)activități decăutare dedate sau soft-uri care aucaobiect
sistemul informatic aflat lalocul unde sedesfășoară percheziția;
2)activități decăutare dedate sau soft-uri înmagazinate în
afara locului încare sedesfășoară activitatea decăutare, sistemul
informatic delafața locului fiind folosit pentru aaccede laaceastă
locație exterioară213. Obținerea informațiilor dintr-un calculator cu
mai mulți abonați ridică unele probleme cenu sunt întâlnite la
activitățile decăutare clasice. Caexemplu, atunci când sunt căutate
documente, pot filuate măsuri de securitate șide protejare a
acestora prin restrângerea accesului fizic șiîndepărtarea oricăror
surse depotențial pericol. Încazul documentelor electronice, trebuie
cunoscut căacestea sunt mult mai ușor demodificat sau distrus.
Modificările sau distrugerile pot avea loc chiar întimp ce se
examinează ocopie adocumentului pe monitorul unui sistem
informatic. În aceste condiții, devine foarte important să se
controleze posibilitățile deacces deladistanță ladocumentele de
interes pentru anchetă întimpul desfășurării activităților decăutare
–acest lucru poate fifăcut interzicând accesul lacalculator, fieprin
213N.A. –orice calculator poate ficonectat laorețea, caatare, înorice situație
trebuie săseiaînconsiderare șiposibilitatea caposesorul sistemului informatic săfi
înmagazinat informații prețioase într-un locîndepărtat.
140

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
comenzi software, fieprin deconectarea fizică, acest lucru trebuind
realizat doar decătre unspecialist, întrucât modificarea configurației
sistemului poate avea rezultate nedorite.
Există posibilitatea cadate deinteres pentru anchetă săse
afle peunsistem cumai mulți utilizatori. Dacă suspectul nudeține
controlul asupra sistemului informatic ciare doar date pe el,
administratorul sistemului arputea da dovadă dedisponibilitate
pentru acoopera cumembrii echipei care desfășoară activitățile de
căutare. Înmod normal, un administrator desistem poate foarte
ușor sărecupereze datele necesare. Un sistem informatic cumai
mulți utilizatori are conturi specifice desemnate fiecărui abonat sau
grup de abonați214. În timp de diferiții abonați nu pot avea
posibilitatea deapătrunde înfișierele altora, administratorul de
sistem (asemenea proprietarului deimobil care deține cheile dela
fiecare apartament) poate săexamineze șisăcopieze orice fișier din
calculator.
Odată determinat sistemul deoperare șiluate măsurile de
prevedere necesare pentru aasigura protecția datelor, sevastabili
modul dedesfășurare aactivităților decăutare. Recomandabilă este
folosirea unui program special decăutare care săpermită orientarea
investigației spre examinarea unor nume, date șifișiere specifice –
astfel sepoate trece înrevistă hard disk-ul pentru descoperirea
datelor recent șterse șirecuperarea înformate parțiale sau, uneori,
complete.
Înunele cazuri sepot găsi fișiere într-un format care nupoate
ficitit decât de programe utilitare, special concepute. Datorită
faptului cădatele informatice sunt foarte ușor deșters, activitatea
trebuie pregătită cumaximă atenție, totul trebuind înregistrat cu
minuțiozitate astfel încât întregul efort săpoată constitui material
probator. Întrucât este deașteptat cașifăptuitorii săaibă cunoștințe
șiabilități peste medie, anchetatorii trebuie săiaînconsiderare
posibilitatea casistemele informatice săfiedotate cuașa-numitele
„chei-fierbinți” sau alte programe autodistructive care pot șterge
dovezi vitale, încazul încare sistemul este examinat dealtcineva
decât un specialist –deexemplu un făptuitor arputea folosi un
program, foarte scurt, care determină sistemul informatic săsolicite
periodic uncod deacces iarîncazul încare codul deacces nueste
introdus corect întimp dezece secunde acesta urmează sădistrugă
automat toate datele sau arputea instala comenzi ascunse sub
simboluri uzuale, necesare pentru operarea sistemului, care odată
accesate șterg date importante pentru funcționarea sistemului ori
pentru accesarea documentelor deinteres pentru anchetă.
214I.Dascălu, E.Stan, L.Giurea –Infracțiunile informatice –onouă provocare
pentru autoritățile statului, Pro Patria Lex 1/2002, Academia dePoliție A.I. Cuza,
pag. 86
141

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Procedura ridicării sistemelor informatice de către organul
judiciar în vederea percheziționării lor în laborator urmează
următoarele etape215:
-Închiderea sistemului. Dacă sistemul afost găsit închis în
momentul pătrunderii echipei deanchetatori, acesta nu trebuie
pornit sub nici unmotiv. Sevaproceda încontinuare trecând la
celelalte etape. Dacă sistemul afost găsit deschis, eltrebuie închis
pentru aseputea proceda laridicarea lui. Pentru închiderea
sistemului sepot folosi următoarele procedee: deconectarea dela
alimentarea cu energie electrică216 sau închiderea conform
procedurii normale217. Organele judiciare sunt obligate să
procedeze laridicarea probelor fără alterarea datelor. Așa cum am
arătat, cei care folosesc sisteme informatice pentru adesfășura
sau, numai, afacilita desfășurarea de activități ilicite, își iau
măsuri deprecauție instalând programe deautodistrugere care ar
putea sășteargă urmele sau probele electronice, dacă sistemul este
cercetat decineva care nu este expert înmaterie218. Odeosebită
importanță oare șiidentificarea de către anchetatori aunor
modemuri sau dispozitive folosite decătre făptuitori pentru crearea
unei rețele sau acces laInternet.
-Etichetarea componentelor. În cazul în care se impune
dezasamblarea, fiecare componentă asistemului trebuie etichetată
înainte demodificarea configurației învederea ridicării probelor. În
cazul cablurilor, seetichetează atât cablul, cât șisuporturile de
unde afost debranșat. Încazul existenței unor suporturi care nu
au conectate cabluri, este recomandabil ca să fie etichetate
„neocupat”. Se poate realiza șioschiță acomponentelor, cu
precizarea simbolurilor folosite pentru etichetare.
-Protejarea lamodificare. Toate suporturile magnetice destocare
adatelor trebuie protejate împotriva modificării conținutului lor.
Unele tipuri dehard-discuri aucontacte speciale care realizează
protejarea lascriere. Încazul dischetelor, protejarea sevaface prin
mutarea martorului depermitere amodificărilor înpoziția „închis”.
215 Ghidul introductiv pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la
criminalitatea informatică, Internews Network, RITI dot-GOV și Ministerul
Comunicațiilor șiTehnologiei Informațiilor, București, 2004, pag. 77-78
216N.A. –această modalitate este depreferat încazul încare organul judiciar nuare
cunoștințe îndomeniul informaticii. Unele calculatoare dispun desurse dealimentare
neîntreruptibile (UPS). În acest caz, pe lângă deconectarea de lasistemul de
alimentare cuenergie electrică, trebuie oprit șiacest sistem. Deconectarea nu va
produce, încele mai multe cazuri, pierderea dedate, dar poate evita ștergerea unor
informații relevante, cum arfifișierele temporare, care sepot șterge încadrul
procesului normal deînchidere acalculatorului.
217N.A. –această modalitate poate fiutilizată atunci când calculatorul este conectat
înrețea, sau atunci când organul judiciar este asistat deopersoană ceare cunoștințe
asupra modului defuncționare asistemului respectiv, precum șiasupra procedurilor
cesunt folosite pentru închiderea lui.
218E.Stancu, op. cit, pag. 712
142

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-Ridicarea propriu-zisă. Ridicarea probelor trebuie făcută cu
multă grijă, evitându-se orice avariere acomponentelor. Este
recomandabilă împachetarea componentelor înambalajul original,
dacă acesta poate figăsit, sau înambalaj special ceasigură
protecția electrostatică aacestora. Deasemenea, toate suporturile
magnetice destocare adatelor, vor fiambalate șisigilate înașa fel
încât accesul laele să nu fie permis, până ladesfacerea in
laborator. Oatenție deosebită trebuie acordată modului încare se
transportă componentele sistemelor informatice delafața locului la
locul unde vor continua examinările. Sistemele decalcul devin din
ceîncemai complexe șimai diverse iar evitarea greșelilor este
imposibilă fără existența unei pregătiri adecvate amembrilor
echipei deplasată la fața locului. Bunăoară, trebuie evitată
expunerea componentelor informatice lacâmpuri magnetice sau
electrice puternice, trebuie avute învedere precauții speciale atunci
când dezasamblează sau asamblează componentele unui
calculator, atât pentru protecția elementelor hardware cât șipentru
păstrarea integrității șiaccesibilității datelor cesunt conținute.
Înainte deadeconecta orice cablu este indicată efectuarea de
înregistrări deimagini cu sistemul informatic înansamblu, cu
monitorul, culegăturile dintre elemente sistemului informatic, cu
conexiunile laINTERNET sau laalte servere de lucru –toate
acestea vor documenta condițiile încare seafla echipamentul
înainte deînceperea activităților decăutare.
Deconectarea tuturor căilor de acces de ladistanță ale
sistemului (firul delegătură altelefonului, cablurile delegătură cu
serverul) astfel încât nimeni sănu poată altera sau șterge din
memorie informații întimpul percheziției trebuie urmată imediat de
etichetarea minuțioasă afiecărui cablu, dispozitiv sau punct de
conexiune lacare cablul este cuplat. De asemenea, piesele de
echipament vor fidezansamblate, etichetate, inventariate șiambalate
adecvat, ferite depraf șitemperaturi extreme.
Revenind lapregătire, nu este lipsit de interes să se
stabilească cât mai multe elemente în legătură cu sistemul
informatic, abilitățile șicunoștințele făptuitorilor –deexemplu: tipul
decalculator folosit pentru desfășurarea activității ilicite, cefelde
sistem de operare este folosit, dacă informațiile căutate pot fi
accesibile sau controlate, etc. Aceste aspecte sunt deosebit de
importante deoarece nici unspecialist nupoate stăpâni foarte bine
toate sistemele existente. Pepiața dereferință există configurații
hardware/software, considerabil, diferite. Deși cele mai multe
sisteme sunt detipul IBM sau compatibile cuIBM, elepot funcționa
pebaza unei mari varietăți desisteme deoperare (Windows, OS/2,
UNIX, Linux, etc.). Calculatoarele Apple sunt, de asemenea,
populare, acestea având unsistem deoperare propriu.
Odată aduse înlaborator, componentele trebuie asamblate
pentru areconstitui sistemul original. Pentru aceasta sevor folosi
143

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
înregistrările desunet șiimagine efectuate întimpul desfășurării
percheziției în locul unde s-a descoperit sistemul informatic,
respectându-se conexiunile originale, precum șiinformațiile obținute
de lamartori înlegătură cu practicile de utilizare asistemului
informatic respectiv. Primul pas înanaliza probelor de natură
electronică este legat denecesitatea asigurării veridicității lor. Pentru
aputea dovedi veridicitatea probelor, este necesară ambalarea și
sigilarea acestora înmodul amintit mai sus.
Se recomandă ca analiza criminalistică aconținutului
discului săserealizeze peocopie fidelă adiscului original, realizată
înlaborator cu ajutorul unor programe șidispozitive speciale.
Procedeul nu presupune doar copierea tuturor fișierelor aflate pe
disc, ciaîntregului conținut aldiscului, sector cusector, inclusiv
fișierele temporare, fișierele de schimb, fișierele șterse, chiar
informația aflată peporțiunile avariate alediscului, etc. Oasemenea
copiere deaceastă natură serealizează cuajutorul unor programe
speciale. Serecomandă realizarea adouă copii, peuna dintre ele
realizându-se analiza propriu-zisă, cealaltă fiind ocopie de
rezervă219.
Este recomandată, deasemenea, consemnarea detaliată de
către organul judiciar aîntregului proces de copiere, indicând
echipamentele, programele șimediile destocare utilizate. Păstrarea
însiguranță aprobelor serealizează înprimul rând prin copierea
conținutului sistemelor informatice originale și desfășurarea
investigației criminalistice asupra unei copii delucru, având aceleași
caracteristici cuoriginalul.
Investigarea criminalistică asistemelor informatice necesită
utilizarea unor instrumente specifice. Ca echipamente, organul
judiciar trebuie sădispună demedii destocare adatelor, încantitate
suficientă, șide calitate superioară, pentru apermite copierea
acestora depesistemul informatic analizat. Înanaliza sistemelor
informatice este folosit un număr semnificativ de programe de
calculator. Cu titlu deexemplu sepot menționa programe pentru
copierea exactă aconținutului memoriei fizice, pentru analiza și
compararea fișierelor, pentru catalogarea conținutului discului,
pentru validarea șiautentificarea matematică adatelor, pentru
recuperarea fișierelor șterse, programe dedecriptare sau programe
antivirus. Este necesar ca programele de calculator folosite de
organul judiciar săfieînregistrate din punct devedere alprotecției
drepturilor deautor aparținând producătorilor acestor programe220.
Încazul încare, cuocazia cercetării unui sistem informatic sau a
219 Ghidul introductiv pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la
criminalitatea informatică, Internews Network, RITI dot-GOV și Ministerul
Comunicațiilor șiTehnologiei Informațiilor, București, 2004, pag.79
220Ioan Dascălu, Cristian-Eduard Ștefan, Marin-Claudiu Țupulan –Percheziția
judiciară, Editura Sitech, Craiova, 2008, pag. 111
144

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
unui suport destocare adatelor informatice, seconstată cădatele
informatice căutate sunt cuprinse într-un altsistem informatic sau
suport de stocare adatelor informatice șisunt accesibile din
sistemul sau suportul inițial, se poate dispune, de îndată,
autorizarea efectuării percheziției în vederea cercetării tuturor
sistemelor informatice sau suporturilor de stocare adatelor
informatice căutate.
Există însă șiîndomeniul percheziției sistemelor informatice
dispoziții specifice. Astfel, datorită interconexiunii care există între
sistemele informatice, datele stocate înaltsistem informatic decât cel
care face obiectul percheziției pot fiaccesate delaconsola sistemului
informatic percheziționat. Înaceastă situație, percheziția sepoate
extinde, cuautorizație șiasupra sistemului informatic aflat înrețea
cusistemul percheziționat. Încazul încare seconfirmă existența
unei corespondențe electronice între anumite persoane –încontextul
cercetării unor anumite activități ilicite –șiorganul judiciar dorește
acces laconținutul acesteia, vasolicita judecătorului autorizație
pentru percheziționarea calculatorului respectiv, operațiune în
cadrul căreia pot ficitite mailurile stocate. Această informație
primară (dacă există corespondență electronică între două sau mai
multe persoane) fundamentează solicitarea autorizației de la
judecător, căruia procurorul trebuie să-i dovedească, între altele, și
căexistă corespondență electronică între aceste persoane.
Înfinalul activității, documentarea percheziției sevarealiza
prin întocmirea unui proces-verbal care vatrebui săconțină, pe
lângă mențiunile prevăzute înart. 91 și108 Cod de Procedură
Penală șiinformații cuprivire laurmătoarele activități: programul
informatic utilizat lapercheziționarea calculatorului, desigilarea
componentelor înprezența suspectului șiamartorilor asistenți,
identificarea hard-discului (marca, seria) percheziționat, mențiune cu
privire la faptul că datele informatice stocate pe mediile
percheziționate nuaufost alterate, etc.
Concluzionând, activitățile decăutare specifice desfășurării
percheziției încondițiile desfășurării decercetări încadrul cercetării
activităților ilicite săvârșite contra datelor șisistemelor informatice
ori cercetării unor activități ilicite în cadrul cărora sistemele
informatice aufost folosite pentru apregăti, facilita desfășurarea sau
pentru avalorifica rezultatele, prezintă particularități legate de
necesitatea prezenței unui specialist informatician încadrul echipei
deplasate lafața locului șideoperațiunile șimăsurile deprecauție ce
trebuie luate pentru păstrarea intactă asistemelor șiadatelor
informatice învederea folosirii lor ulterioare încadrul demersului
judiciar.
Un alt capitol important îndesfășurarea activităților de
percheziție este ascultarea în condițiile specifice locului a
persoanelor. Este necesar catoate persoanele aflate lafața locului
145

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
săfie identificate șiascultate perând urmărindu-se lămurirea
unor probleme precum221:
–identitatea proprietarului șiapersoanelor ceaudreptul dea
opera cu sistemul informatic șicu datele ce interesează
ancheta;
–parolele șialte modalități detrecere peste barierele deacces;
–scopul sistemului;
–dispozitivele, programele, instrumentele folosite pentru
securizarea sistemului, pentru distrugerea ori ascunderea de
date sau autodistrugerea programată;
–extrasite-urile unde mai sunt stocate date informatice;
–utilizarea sistemului înalte scopuri decât cele autorizate prin
lege sau contract;
–măsurile luate pentru securizarea spațiului în care
funcționează sisteme informatice;
–persoanele care ausarcini îninterzicerea accesului șioperării
abuzive asistemelor informatice șimodul cum acestea și-au
îndeplinit sarcinile;
–principalele amenințări pentru securitatea sistemelor șidatelor
informatice care auconstituit obiectul activității ilicite;
–alte evenimente sau indici de suspiciune întâlniți în
funcționarea sistemului informatic.
3.6 Fixarea rezultatelor percheziției
Rezultatele desfășurării percheziției se consemnează în
procesul verbal de percheziție. Procesul verbal se întocmește
imediat după terminarea percheziției șipoate avea ca anexe
înregistrări de sunet șiimagine, schițe șidesene ale locului
percheziționat, ale ascunzătorilor, ale altor zone deinteres pentru
anchetă222.
Procesul verbal, principalul mijloc defixare arezultatelor unei
percheziții, trebuie săfieoglinda fidelă, completă șiexactă atuturor
activităților desfășurate, acomportamentului persoanelor prezente, a
tuturor constatărilor făcute.
Potrivit legii șiliteraturii despecialitate223 procesul verbal de
percheziție trebuie săconțină următoarele mențiuni:
–Data șilocul întocmirii;
–Componența echipei de anchetatori ce a desfășurat
percheziția;
221 C. Leu –Cercetarea lafața locului încazul infracțiunilor informatice, în
Investigarea Criminalistică aLocului Faptei, Asociația Criminaliștilor din România,
București, 2004, pag. 286;
222A.Ciopraga op. cit. pag. 140 șiurm.
223V.Bercheșan –Îndrumar complet…. op. cit. pag 283-284.
146

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
–Referiri cu privire latemeiul desfășurării percheziției șila
respectarea procedurii legale dedispunere;
–Datele deidentificare amartorilor asistenți;
–Precizarea faptului căechipa deanchetatori s-a legitimat, a
arătat scopul sosirii înincinta respectivă șiauprezentat actul prin
care seatestă respectarea procedurii legale dedispunere;
–Mențiune despre legitimarea, identificarea și rezultatul
percheziției corporale efectuate tuturor persoanelor găsite în
imobilul depercheziționat;
–Mențiune despre faptul căpersoanei percheziționate is-a
solicitat săpredea bunurile, valorile, înscrisurile ceinteresează
cauza șicele deținute contrar legii, precum șirăspunsul dat la
solicitarea anchetatorilor. Încazul predării debună voie aunora
dintre mijloacele materiale deprobă sevaconsemna locul încare s-
auaflat, descriindu-se fiecare obiect înparte și,dacă este cazul,
ascunzătorile folosite, precum șimotivele pentru care s-a hotărât
continuarea percheziției oris-a decis neefectuarea ei;
–Descrierea perimetrelor, aaltor spații pe/în care s-au
desfășurat activitățile decăutare șicelelalte activități desfășurate
decătre echipa depercheziție; mențiune cu privire lafolosirea
individuală oriîncomun aspațiilor respective;
–Descrierea modului încare aufost desfășurate activitățile de
căutare șiamijloacelor tehnice folosite;
–Rezultatul activităților de căutare –mijloacele materiale
descoperite; descrierea acestora; descrierea locurilor încare aufost
descoperite; dacă au fost descoperite înascunzători, descrierea
acestora;
–Mențiune despre faptul că obiectele, valorile, înscrisurile
considerate deinteres pentru anchetă aufost prezentate martorilor
șipersoanei percheziționate, căacestea aufost însemnate pentru
neschimbare, fiind apoi ambalate șisigilate; mențiune cuprivire la
obiectele ridicate învederea cercetărilor, faptul căaltele nuaumai
fost ridicate, cu privire laobiectele lăsate înpăstrare persoanei
percheziționate sau date încustodie unui terț numit custode;
–Mențiuni cuprivire ladistrugerile pricinuite dedesfășurarea
activităților de căutare, amploarea acestor distrugeri, cauzele
concrete care le-au determinat;
–Mențiuni cuprivire lacomportamentul persoanelor prezente
lafața locului petimpul desfășurării percheziției, cu privire la
declarațiile, observațiile sau obiecțiile pecare leauînlegătură cu
desfășurarea percheziției, cu ridicarea unor obiecte sau cu
conținutul procesului verbal;
–Mențiuni referitoare lamăsuri deosebite luate de către
anchetatori caurmare acomportamentului sau stării persoanelor
prezente oricaurmare adezvoltării altor stări depericol laadresa
activității oriapersonalului;
147

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–Mențiuni referitoare lamăsurile dispuse în legătură cu
persoanele șiobiectele deinteres pentru anchetă –conducerea sau
aducerea persoanelor la sediul organului judiciar, ridicarea
obiectelor învederea continuării cercetărilor;
–Mențiuni cuprivire laefectuarea deînregistrări desunet și
imagine;
–Ora începerii șiora terminării percheziției, numărul de
exemplare încare afost întocmit procesul verbal șipersoanele
cărora le-a fost distribuit.
–Înceea ceprivește înregistrările desunet șiimagine apreciez
cătrebuie urmărite regulile descrise lacercetarea lafața locului. În
principiu, instanța, cadealtfel șiorice persoană interesată, are
nevoie deînregistrări desunet șiimagine care săconfirme aspecte
precum:
–Identitatea locului percheziționat;
–Componența echipei de anchetatori deplasați pentru
efectuarea percheziției;
–Prezența martorilor asistenți, aaltor specialiști, și a
elementelor dedotare;
–Modul încare s-a desfășurat blocarea șipătrunderea în
spațiul depercheziționat;
–Primele reacții alepersoanei percheziționate șialepersoanelor
descoperite înspațiul depercheziționat;
–Prezentarea, legitimarea, anunțarea scopului percheziției de
către șeful echipei deanchetatori;
–Desfășurarea legitimării, identificării șipercheziției corporale
apersoanelor descoperite înincinta perimetrului depercheziționat;
–Desfășurarea activităților decăutare șirezultatele obținute;
–Bunurile, valorile ori înscrisurile descoperite –prezentarea
lor, însemnarea spre neschimbare, ambalare sigilare;
–Incidentele apărute, cu focalizare pe reacția persoanelor
prezente șimăsurile luate decătre anchetatori;
–Declarațiile persoanei percheziționate în legătură cu
descoperirea unor obiecte considerate deinteres pentru anchetă;
–Măsurile dispuse în legătură cu obiectele șipersoanele
prezente –în special pe comportamentul persoanelor aduse,
argumentele care au făcut necesară conducerea, reacția
profesională aanchetatorilor.
148

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Capitolul 4-TACTICA ASCULTĂRII
PERSOANELOR
4.1 Psihologia formării declarațiilor
Pentru aînțelege comportamentul persoanelor ascultate în
timpul ascultării, modul cum sedezvoltă expunerea elementelor de
interes pentru anchetă, dacă, cum șiîncecondiții pot anchetatorii
săobțină declarații care săexprime fidel cele percepute decătre
persoana ascultată este necesar săanalizăm procesul deformare al
declarațiilor224, structurat în patru faze importante: percepția
(recepția) informației, prelucrarea ei logică, memorarea și
reactivarea225.
Deși sepoate aprecia că, înlinii generale, sepoate vorbi
despre un singur proces de formare adeclarațiilor persoanelor
ascultate încadrul anchetelor judiciare am optat pentru aobserva
elemente ce conferă particularitate procesului de formare a
declarațiilor în cazul persoanelor vătămate, martorilor și
făptuitorilor.
4.1.1 Particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul persoanelor vătămate
Momentul inițial alformării declarațiilor persoanei vătămate,
ca act de cunoaștere, îlreprezintă momentul senzorial prin
intermediul căruia aceasta iacunoștință defaptul asupra căruia,
mai târziu, vaface relatări înfața organelor judiciare. Persoana
vătămată vine încontact custări, situații, obiecte șifenomene ale
lumii înconjurătoare prin intermediul organelor sale de simț iar
reflectarea lumii materiale, dănaștere unor procese psihice simple:
senzațiile șipercepțiile.
Senzațiile reprezintă cele mai simple procese psihice și
constau înreflectarea încreierul omului aînsușirilor obiectelor și
fenomenelor lumii reale, care acționează nemijlocit asupra
receptorilor.
Percepțiile reprezintă procesul psihic dereflectarea obiectelor
încomplexitatea însușirilor lor. Înfapt, percepțiile sunt prelucrări
ale senzațiilor, acordarea de semnificații în conformitate cu
224N.A. –procesul deformare aldeclarațiilor constituie premisele șiinfluențează
premisele ascultării persoanelor încadrul anchetei penale
225Adevedea E.Stancu –Tratat deCriminalistică, Universul Juridic, București,
2007, pag. 411; I.Butoi, I.T. Butoi –Psihologie judiciară, Tratat universitar, Editura
Fundației România demâine, București 2001pag 145.
149

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
experiența, interesele oristarea persoanei încauză sau cucondițiile
încare are locacțiunea stimulului extern. Datorită strânsei legături
existente între procese psihice, diferențierea sub raport practic a
senzațiilor depercepții comportă dificultăți. Deaceea, înliteratura de
specialitate, noțiunea depercepție este folosită într-un sens mai larg,
incluzând atât senzația câtșipercepția propriu-zisă226.
Înlimbajul juridic șivorbirea curentă, persoana vătămată,
victimă adesfășurării unei activități ilicite, seasociază cuideea de
suferință, de durere, de prejudiciu fizic sau moral, de unde
consecința –alături desenzațiile vizuale sau auditive care dețin rolul
cel mai însemnat, la formarea declarațiilor acesteia concură
senzațiile cutanate și,într-o anumită măsură, senzațiile olfactive227,
totul urmând afiprelucrat și,încele din urmă, finalizat cuobținerea
unor percepții înlegătură cu acțiuni sau, cel puțin elemente
acționale, ceaucaracterizat comportamentul făptuitorului petimpul
desfășurării activității ilicite.
Senzațiile auditive constituie rezultatul acțiunii undelor
sonore asupra receptorilor auditivi prin însușirile lorfundamentale:
înălțimea, intensitatea șitimbrul. Înălțimea sunetului este dată de
frecvența vibrațiilor sau, altfel spus, de numărul vibrațiilor pe
secundă. Intensitatea sau tăria sunetului este determinată de
amplitudinea vibrațiilor, de modificările de presiune, adică de
deplasarea maximă acorpului învibrație față depoziția înrepaus.
Timbrul determinat de forma vibrațiilor este acea însușire a
sunetului care face săsedeosebească două sunete egale caînălțime
sau intensitate, produse desurse sonore diferite. Cu alte cuvinte,
timbrul constituie însușirea ce atribuie caracter particular,
individual unui sunet. Organul auditiv alomului este apt să
perceapă într-o infinitate de nuanțe, omultitudine de fenomene
acustice ceînsoțesc fieînmod necesar, fieînmod întâmplător,
desfășurarea unei activități ilicite228. Față decondițiile diverse –de
loc, timp, condiții meteo, mod deoperare, etc. –încare sepoate
desfășura oactivitate ilicită, desunetele șizgomotele celepot însoți,
poate prezenta interes determinarea următoarelor împrejurări229:
– distanța dintre sursa șiorganul receptor, determinarea relativă
aacestei relații există numai atunci când fenomenele sonore sunt
familiare persoanei vătămate încaz contrar, oastfel dedeterminare
este exclusă;
– distanța depropagare afenomenelor sonore are uncaracter de
certitudine când este întemeiată nudoar pesenzații auditive ciși
vizuale;
226E.Stancu, op. cit., pag 412.
227A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale înprocesul penal, Editura Junimea,
Iași, 1979, pag 16.
228A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 29.
229E.Stancu, op. cit., pag. 412.
150

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
– natura fenomenelor acustice sau chiar identificarea lor,
fenomen atribuit înmare măsură timbrului sunetului.
Seapreciază căpercepția fenomenelor sonore care însoțesc
desfășurarea activităților ilicite, poate fiinfluențată în sens
defavorabil deașa-numitele iluzii acustice declanșate, înprincipal, de
stări conflictuale specifice condițiilor ce caracterizează sistemul
spațiio-temporal încare sedesfășoară acestea.
Un rol deosebit înprocesul deformare adeclarațiilor părții
vătămate îlausenzațiile vizuale230 acestea oferind oimagine exactă
șicompletă alumii înconjurătoare. După cum este cunoscut, lumina
care acționează asupra ochiului, prezintă odiversitate de unde
electromagnetice percepute între 390 și760 milimicroni. Lumina
percepută deochiul omenesc sesubdivide îndouă grupe: acromatică
șicromatică, culorile alb șinegru, precum șicele care fac trecerea
între elesenumesc acromatice, iarrestul cromatice.
Trebuie remarcat faptul că, sub influența sunetului, crește
sensibilitatea ochiului laculorile verde, albastru șiviolet, scăzând la
galben, roșu șiorange. Sensibilitatea ochiului depinde șidealte
condiții231, de exemplu, condițiile de iluminare încare are loc
recepția.
Încazul activităților ilicite percepute lalumină artificială,
intensitatea sursei delumină pedeoparte, natura acesteia pede
altă parte, pot influența sensibil posibilitatea percepției culorilor șia
celorlalte însușiri ale obiectelor, diminuând mult posibilitatea
identificării corecte aculorilor sau apigmentației pielii. Întimpul
nopții sau încondițiile specifice luminii crepusculare, culorile nupot
fipercepute, datorită dispariției luminozității și astrălucirii
obiectelor, deaceea culorile specifice virează spre nuanțe cenușii.
Sensibilitatea vizuală este serios afectată detrecerea dintr-un mediu
cuointensitate scăzută aluminii sau, șimai pregnant, dintr-un
mediu întunecos, lacondițiile specifice unui mediu puternic luminat;
situație întâlnită șiinvers –de laîntuneric lalumină. Ochiul
neacomodat condițiilor deiluminare sau întunericului este incapabil
săperceapă fenomenele din jur. Vederea, încondiții fundamental
schimbate deluminozitate, devine eficientă numai din momentul în
care intervine adaptarea, cepresupune oanumită perioadă detimp
ceeste diferită delapersoană lapersoană.
Este bine ca anchetatorul să stabilească dacă persoana
vătămată nu are unele dificultăți înprivința distingerii culorilor
sau/și alte probleme înachiziția fluxurilor deimagine care arputea
influența relatările acesteia. Înaceste condiții este deosebit de
important stabilirea momentului în care afost desfășurată
230C.Aionițoaie, V.Bercheșan, Ascultarea părții vătămate, părții civile șiapărții
responsabile civilmente, înTratat detactică criminalistică, Editura Carpați, Craiova,
1992, pag. 154.
231C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 155.
151

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
activitatea ilicită pentru aevalua corect adaptarea lacondițiile de
vizibilitate apersoanei vătămate.
Lanivelul pielii s-a demonstrat existența atrei categorii de
senzații: tactile, termice șidureroase232.
Senzațiile tactile, rezultat alstimulării receptorilor cutanați,
sunt determinate dedeformarea pielii caefect alpresiunii exercitate
asupra învelișului cutanat care, după oanumită perioadă, se
acomodează stimulului respectiv. Înstare denemișcare, zonele de
contact alecorpului cudiferite obiecte (îmbrăcăminte, ochelari, ceas)
seadaptează înasemenea măsură încât senzația deatingere cu
aceste obiecte devine imperceptibilă. Acest aspect este favorabil
pentru făptuitorii specializați înfurturi din buzunare, genți, poșete și
explică decepersoana vătămată nupoate indica, întotdeauna, nici
locul, nici momentul încare s-a sustras unanume bun aflat asupra
sa. Când vătămările s-au produs înîmprejurări încare persoana
vătămată nu aavut posibilitatea să perceapă vizual agentul
vulnerant, relatările acesteia cu privire la natura, formele,
dimensiunile obiectului cucare s-au aplicat violențele sunt cutotul
nesigure șipot filuate înconsiderare numai înmăsura încare se
coroborează cu concluziile constatării medico-legale, care sunt
informații certe.
Senzațiile termice, decald șirece, apar încondițiile acțiunii
unui stimul ceare otemperatură mai mare sau mai mică decât cea a
pielii persoanei care îlpercepe (așa-numitul „0” fiziologic, 32-33° C).
Stimularea poate avea loc șideladistanță, încondițiile schimbului
termic radiant233.
Senzațiile de durere, consecință avătămării țesuturilor
organismului, sunt determinate destimuli variați (mecanici, termici,
chimici), pot firesimțite înorice regiune aorganismului, fără oaltă
indicație, contribuind celmult lalocalizarea zonei lezate, lastabilirea
intensității durerii (vie, surdă, pulsatilă, zdrobitoare, străpungătoare)
sau aduratei acesteia (continuă, trecătoare)234. Pebună dreptate se
afirmă căceea cevictima percepe exact este senzația dedurere, dar
ceea cepercepe mai puțin exact este cauza care odetermină235.
Oaltă categorie de senzații236 care concură laformarea
declarațiilor persoanei vătămate oconstituie senzațiile gustative
produse deînsușirile chimice alesubstanțelor dizolvate însalivă sau
soluție apoasă care stimulează receptorii gustativi situați mai cu
seamă înpapilele linguale. Prin mijlocirea organului gustativ, omul
232Al.Roșca, Psihologie generală, ediția aII-a, Editura Didactică șiPedagogică, 1975,
pag. 230–231.
233E.Stancu, op. cit. pag. 413
234Gr. Davidescu, 5simțuri?… 5porți spre cunoaștere, Editura Albatros, 1972, pag.
268.
235A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 23.
236A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 305.
152

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
percepe patru însușiri fundamentale alesubstanțelor, patru senzații
degust: dulce, amar, acru, sărat –receptorii acestor senzații fiind
repartizați uniform pesuprafața linguală237.
Mecanismul deproducere asenzațiilor gustative interesează
înacele situații încare persoana vătămată afost victima unei
încercări deotrăvire sau aunei intoxicații alimentare din culpă –
când, datorită cantității insuficiente din toxicul utilizat, inadecvării
mijlocului folosit ori intervențiilor medicale oportune sau altor
asemenea împrejurări, demersul criminal arămas înfaza tentativei.
Chiar șiatunci când substanța otrăvitoare are ungust caracteristic,
nuîntotdeauna această senzație este încercată decel care oingeră
datorită cantității șimodului deadministrare (doza simplă sau în
amestec) cualimente lichide sau solide.
Oultimă categorie desenzații care pot contribui laformarea
declarațiilor persoanei vătămate, oconstituie cele olfactive prin aceea
căstimulează receptorii persoanei situați înpartea superioară a
cavității nazale, pentru acapta substanțele aflate înstare gazoasă
sau sub formă devapori. Senzațiile olfactive pot influența declarațiile
persoanelor vătămate încondițiile unor distrugeri cauzate prin
incendii sau explozii; inducerii unor stări derău sau, chiar, tentativa
uciderii unei persoane prin folosirea unor substanțe volatile.
Analizatorul osmic ar putea deosebi mirosul caracteristic al
incendiului propriu-zis șialsubstanței inflamabile folosite, mirosul
particular alunor substanțe toxice, medicamentoase, droguri ceau
servit ladesfășurarea unei activități ilicite (încadrabilă din punct de
vedere juridic catentativă deomor), mirosurile ceînsoțesc oexplozie,
mirosurile unor medii profesionale (în industria chimică și
farmaceutică mai ales)238. Sesusține căîncazul tentativelor deomor
săvârșit prin introducerea treptată înîncăperea unde seaflă victima
agazului toxic, din cauza acomodării, cel vătămat nu vapercepe
mirosul caracteristic alsubstanței239 șinu trebuie catalogată ca
rea-credință neputința relevării mirosului respectiv.
Declarațiile persoanei vătămate acăror sursă oconstituie
exclusiv senzațiile olfactive, oferă informații doar asupra sursei care
aprodus unanumit miros, iarlocalizarea înspațiu aacestor stimuli
seînscrie, deasemenea, înlimite relative, deoarece datele dobândite
deom prin mijlocirea organului olfactiv sunt informe, impalpabile și
inconstante240. Dacă persoana vătămată indică șidirecția din care
vin mirosurile, este bine ca anchetatorul să verifice condițiile
atmosferice, direcția curenților deaer care le-au purtat.
Deasemenea, nutrebuie uitat faptul căpefondul unor trăiri
afective intense –teamă, bucurie, ură, etc. –pot apare iluzii olfactive;
237A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 25.
238A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 307.
239E.Stancu, op. cit., pag. 98.
240Gr. Davidescu, op. cit., pag. 15–17.
153

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
persoana încauză este convinsă căaperceput un anumit miros,
existând șiriscul autosugestiei însensul căpersoana încauză a
perceput oîmprejurare ce, înmod obișnuit este însoțită deapariția
unui anumit miros, care, din diferite motive, nuaapărut, dar care,
totuși este perceput depersoana vătămată. Mai mult, este posibilă și
apariția unor percepții olfactive prin sugestie –este posibil cao
persoană săafirme căpercepe sau aperceput unanumit miros iar,
percepția este acceptată, caatare, șideoaltă sau alte persoane,
persoane care nunumai acceptă căs-ar putea sămiroase a„ceva”,
însă, chiar, afirmă căsimt mirosul respectiv, caorealitate cât se
poate deobiectivă.
Deși poate părea ceva intrinsec, ceva care manifestându-se în
viața cotidiană arputea deveni ceva implicit, înanchetă foarte
importante, delacaz lacaz, arputea deveni senzațiile interne sau
organice –cele desete, greață, foame –senzațiile chinestezice sau de
mișcare –cuajutorul cărora nedăm seama depoziția membrelor,
direcția șiviteza mișcării acestora –șisenzațiile deechilibru –care
reflectă modificările poziției corpului înraport decentrul lui de
greutate, poziția șidirecția mișcărilor capului, accelerare sau
încetinire amișcării peorizontală, verticală sau circulară241.
Percepția reflectă particularitățile psihofiziologice generale și
speciale ale individului, trăsăturile temperamentului, ale structurii
aptitudinilor șiorientării personalității sale. Percepția nuconstituie
aportul unui singur organ desimț oarecare sau alcreierului izolat, ci
ceea cepercepe omul personalitate242. Percepția persoanei vătămate
mai poate fiinfluențată șideanumite condiții concrete încare se
desfășoară activitatea ilicită de natură acrea distorsiuni –
denaturări, diferențe între ceea cesepercepe șiceea ceseîntâmplă
înplan obiectiv. Cauzele distorsiunilor pot fidenatură obiectivă sau
subiectivă.
Cauzele denatură obiectivă țindecondițiile demediu încare
sedesfășoară activitatea ilicită și,implicit, percepția –mai exact
condițiile detimp șiloc ceau caracterizat desfășurarea activității
ilicite, durata percepției, condițiile de vizibilitate existente în
momentul percepției, locul deunde afost perceput unanumit obiect,
distanța, perspectiva, unghiul devizibilitate, gradul decomplexitate
alfenomenului perceput, măsurile de disimulare luate de către
făptuitor, existența unor surse dezgomot sau lumină denatură a
bruia percepția, precum șicondițiile meteorologice (ceața, ploaia,
ninsoarea)243.
Cauzele denatură subiectivă sunt legate departicularitățile
psiho-fiziologice șidepersonalitate ale persoanei vătămate, fiecă
efectul loreste unul vremelnic, fiecăeste dedurată.
241E.Stancu, op. cit., pag. 98–99.
242A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 94.
243Ibidem, pag. 96.
154

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Principalele cauze denatură subiectivă cudurată limitată în
timp, ce pot fiasociate percepției, influențând-o într-un sens
favorabil sau defavorabil, sunt cauzele deordin psihologic șicauzele
deordin fiziologic. Înzona psihologicului acționează: stările afective,
sentimentele pozitive sau negative, cele deacomodare aorganelor de
simț șifactorul de care depinde direct calitatea șirealismul
percepției –atenția244. Printre cauzele fiziologice cuefect trecător, a
căror intervenție, înmomentul percepției, este de natură ao
perturba, amintim: starea deoboseală, consecințele provocate de
acțiunea unor agenți chimici, cum arfi:tutunul, drogurile, alcoolul.
Cauzele intrinseci, legate de persoana vătămată au un
caracter durabil șideaceea influențează percepția, indiferent de
condițiile încare aceasta are loc. Din categoria acestora dac parte
vârsta șisexul, experiența anterioară, gradul de mobilitate al
proceselor de gândire, temperamentul, tipul perceptiv căruia îi
aparține persoana vătămată245. Înaceste condiții seconsideră că
persoana vătămată detip analitic are capacitatea deareține mai
multe amănunte, spre deosebire de tipul sintetic, care reține
întregul, caracteristicile generale246.
Dată fiind strânsa legătură aacestui proces cufenomenul
receptiv, înmajoritatea lucrărilor depsihologie judiciară șitactică
criminalistică, aceste două etape sunt reunite, pornindu-se dela
identitatea factorilor care leinfluențează247. Prelucrarea informațiilor
este un proces psihic internalizat încare dobândește sens sau
semnificație întregul volum de senzații receptate, așezându-le în
contextul condițiilor de loc, timp șimediu unde s-a săvârșit
activitatea infracțională. Un rol important îlare înaceastă etapă
decodarea informațiilor, diferitele trăiri afective generate deobiectul
perceput care place, displace, interesează sau înspăimântă248 ori
creează alte stări afective.
Cercetările psihologice249 au pus înevidență tendința de
supraestimare adimensiunilor obiectelor mici șisubestimarea
dimensiunii obiectelor mari, producându-se oanumită nivelare a
dimensiunilor percepute. Din această perspectivă aprecierea mărimii
obiectelor sepoate situa mult peste dimensiunea lorreală dacă apar
instantaneu, întimpul nopții sau într-o atmosferă încărcată.
244C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 16
245A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 96–97.
246E.Stancu, op. cit., pag. 102.
247C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 18șiurm.
248T.Bogdan, Curs introductiv înpsihologia judiciară, Tipografia Învățământului,
București, 1957, pag. 95.
249M.Golu, Percepție șiactivitate, Editura Științifică, București, 1961, pag. 29.
155

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Factorii care conduc lapercepții false sunt de natură
subiectivă –în principiu, totul pornește de laimperfecțiunea
organelor desimț –sau denatură obiectivă –înaceastă categorie se
situează condițiile deiluminare, rolul umbrelor înformarea șimai
ales perceperea imaginii, distanța față deacțiunea percepută, etc. În
aceste condiții, arfiprea mult, săsepretindă persoanei vătămate să
facă aprecieri înzona obiectivului absolut, ce depășesc limita
normalului, asupra formei șicaracteristicilor obiectelor vulnerante și
aleziunilor provocate deacestea250.
Distorsiunile percepției persoanei vătămate semanifestă șiîn
zona aprecierii timpului, șiamișcării. La aprecierea timpului
concură elemente precum:
–durata efectivă aactivității ilicite care evidențiază otendință
generală deexagerare sau exacerbare aintervalelor scurte șio
subevaluare aintervalelor lungi, consacrate însintagmele
dilatarea timpului („făptuitorul nusemai oprea din acțiune …”)
sau comprimarea acestuia („totul s-a desfășurat foarte repede
…”, „…aapărut imediat !”);
–localizarea întimp aactivității ilicite („ziua–noaptea”, „pela
trei …”, „imediat după ceaînceput meciul …”);
–modul efectiv în care au fost derulate activitățile ilicite
(acostare, agresare etc.) șiritmul încare afost desfășurat
fiecare acțiune sau inacțiune, înparte;
–starea afectivă dedinainte dedesfășurarea activității ilicite care
determină influențe înapreciere, trăiri negative, ajungându-se
ladistorsiuni precum dilatarea timpului, zgomote sau mirosuri
diferite decele care aufost, înrealitate.
Înceea ceprivește mișcarea ce,îngeneral, caracterizează cea
mai mare parte din comportamentele infracționale, este percepută
prin cuantificarea ritmului încare sesucced evenimentele, vitezei de
reacție sau de ripostă, ș.a., putând avea un rol important în
deslușirea înînțelegerea modului cum afost desfășurată activitatea
ilicită. Modul cum este percepută mișcarea este influențat de
distanța dintre persoana vătămată șilocul unde semanifestă un
comportament acțional, de natura, culoarea, intensitatea șialte
condiții cețindeluminozitate, detemperatură, etc. –deexemplu, se
apreciază că ladistanțe mari mișcarea este percepută ca fiind
desfășurată într-un ritm lent251.
Stocarea faptelor percepute –este oetapă obligatorie care se
întinde, caprincipiu252, înintervalul detimp cuprins între momentul
250A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 309.
251A.Roșca, Psihologia generală…, pag. 379.
252N.A. –este oabordare simplistă pecare am folosit-o din considerente cețin de
ușurarea procesului deasimilare aprocesului, înfapt, stocarea continuă șidupă
reproducere, practic, prima reproducere, adoua, a…,până laalterarea informației,
într-o măsură importantă, prin uitare
156

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
perceperii șicelalreproducerii sub orice formă –verbală sau scrisă –
înfața organelor judiciare. Memorarea are un pronunțat caracter
dinamic caracterizat prin procese de reorganizare, regrupare,
restructurare, fiind determinată de stările intens emoționale din
timpul desfășurării activității ilicite care, de regulă, cresc în
intensitate, aspect ce poate antrena ajustări, corecturi, chiar
adăugiri lainformațiile percepute. Încondițiile date, trebuie făcută o
subliniere: anchetatorii sunt interesați, pentru aproba elementele de
interes cețindepregătirea, desfășurarea șiexploatarea rezultatelor
activității ilicite, deopotrivă, decantitatea deinformație achiziționată
șiconservată, precum șidefidelitatea, decalitatea acesteia.
În doctrină de face distincție între cele două forme de
memorare specifice persoanei –voluntară șiinvoluntară. Oasemenea
distincție are importanță în aprecierea declarației persoanei
vătămate253. Astfel, încazul memorării involuntare, datele percepute
seîntipăresc neintenționat, fără săfieprezent sau săaibă vreo
contribuție elementul volițional –persoana vătămată nu-și propune,
ca scop prealabil, șinu utilizează procedee speciale învederea
memorării. Dimpotrivă, ceea cecaracterizează memorarea voluntară,
este existența scopului lacare seadaugă folosirea unor mijloace și
procedee speciale învederea realizării scopurilor mnemice254.
Unele împrejurări legate dedesfășurarea activității ilicite sau
făptuitor devin familiare persoanei vătămate datorită percepției
repetate, situate fieînmomente anterioare, fieulterioare percepției,
aspect concretizat înprecizia declarației. Se poate întâmpla și
reversul însensul căobiectele ceaparțin universului cotidian, cu
care se păstrează contact neîntrerupt, să nu fie întotdeauna
memorate clar255.
În doctrină256 se face distincție între următoarele forme
speciale dememorare, astfel:
–memorarea logică șimecanică reprezintă tipuri speciale ale
memorării voluntare, iar criteriul dediferențiere aacestora îl
constituie prezența sau absența înțelegerii, aînsușirii
materialului sau informației;
–memorarea motrică este condiționată de preexistența unei
predispoziții asubiectului care face memorarea pentru
întipărirea șipăstrarea atotceea ceeste legat demișcare;
–memorarea plastic-intuitivă presupune capacitatea subiectului
deaîntipări șiconserva înmemorie reprezentările concrete ale
faptelor șiobiectelor percepute anterior;
–memorarea profesională este dată deexercitarea îndelungată a
unei profesii;
253E.Stancu, op. cit., pag. 418.
254A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 119.
255E.Stancu, p.cit., pag. 419.
256A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 191.
157

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–memorarea emoțională constă înreținerea șireproducerea
fidelă, deregulă, aacelor fapte, evenimente, întâmplări legate
înlegătură cu sentimente trăite anterior, care au avut un
anumit ecou în psihicul persoanei (teamă, frică, mânie,
bucurie).
Aspectele privind formele speciale de memorie sunt
evidențiate cuocazia ascultării persoanei vătămate acărei declarație
trebuie coroborată cualte probe existente îndosarul cauzei pentru
aflarea adevărului. Odată cutrecerea timpului, mai devreme sau mai
târziu, în informațiile păstrate se constată pierderi datorate
procesului uitării care constituie reversul păstrării, oformă de
„ruginire”, depierdere ainformației percepute șisemanifestă sub
forma neputinței reamintirii unor date memorate ori în
imposibilitatea recunoașterii unor evenimente trăite, laonouă
confruntare cuacestea, sau înreproducerea ori recunoașterea lor
eronată257. Nu trebuie neglijate procesele inhibitive de lanivelul
scoarței cerebrale, specifice uitării, determinate atât detimp, cât și
deunii factori denatură afectivă: timpul scurs din momentul fixării,
interesul pentru memorarea celor percepute sau impresia produsă de
agresiune cașidatele depersonalitate alepersoanei vătămate258.
Reproducerea sau reactivarea celor percepute –Reactivarea
memorială este întâlnită fiesub forma reproducerii, fiesub forma
recunoașterii –recunoașterea în înțelesul său psihologic, nu
juridic259.
Reproducerea reprezintă momentul de actualizare a
informațiilor achiziționate, în care se manifestă factorii ce au
influențat procesul deformare adeclarațiilor șialți factori care pot
influența declarațiile persoanei vătămate. Trebuie menționat că, în
mod constant, îndeclarațiile persoanei vătămate apar surse de
distorsiune care trebuie identificate decătre anchetatori, întrucât și
acest moment alprodusului finit –obținerea declarației –sesupune
legilor psihologice, potrivit cărora întotdeauna secunoaște ceintră în
cutia neagră (creierul uman) dar depuține oriseștie ceea ceiese
(evident prin decodificare șireproducere)260.
După cum prezentarea denaturată afaptelor îșiare cauza în
împrejurări mai presus de voința persoanei vătămate sau în
împrejurări dependente devoința acesteia, alterarea faptelor poate
avea un caracter conștient sau inconștient. Fie ele conștiente sau
inconștiente, denaturările constituie devieri delarealitate, nusunt
257 A. Roșca, Tratat de psihologie experimentală, Editura Academiei Române,
București, 1963, pag. 369.
258E.Stancu, op. cit., pag. 419.
259A.Ciopraga, op. cit., pag. 310.
260 C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 21
158

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
expresia adevărului. De aici, anevoioasa îndatorire ce revine
anchetatorilor deautiliza acele procedee tactice menite aanihila sau
anula consecințele lor.
Reproducerea faptelor înfața organelor judiciare poate fi
însoțită deprezentarea denaturată, adică defalsificarea faptelor ca
urmare aunei atitudini deliberate, dereaua credință apersoanei
vătămate. Prin prezentarea tendențioasă afaptelor, persoana
vătămată poate urmări atât înrăutățirea situației făptuitorului, cât și
crearea, pentru sine, aunor condiții procesuale mai bune, și,nuîn
ultimă instanță, obținerea unor avantaje materiale ori personale.
Dorința derăzbunare pentru răul pricinuit, precum șidorința dea
obține avantaje financiare superioare prejudiciului suferit sunt cele
mai frecvente cauze ceexplică denaturările conștiente din declarațiile
persoanei vătămate261.
Pentru explicarea cauzelor denaturărilor, atât voluntare, cât
șiinvoluntare, din declarațiile persoanei vătămate, trebuie săsețină
seama defenomenul psihosocial denumit „schimbare derol” deși, cel
puțin caprincipiu, atitudinea respectivă este specifică martorilor.
Desfășurarea activității ilicite, indiferent deconsecințele sale, poate
atrage după sine omodificare acomportamentului persoanei
vătămate care până atunci era decondiție comună, modestă. Dintr-o
dată aceasta devine „cineva”, opersoană importantă, decare se
ocupă autoritățile, către care seîndreaptă simpatia șicompasiunea
celor din jur, mai ales când este mediatizat cazul262.
Există situații când desfășurarea activității ilicite, este
favorizată, provocată, este consecința modului încare s-a comportat
celcevasuporta consecințele păgubitoare ale faptei. Este vorba de
așa numita „victimă activantă”, victimă care joacă un anumit rol
activ îndeclanșarea mecanismelor latente ale comportamentului
criminal, șivictima „precipitantă”, care fără săsefiaflat, anterior
momentului desfășurării activității ilicite, înanumite raporturi cu
făptuitorul, prin atitudinea sa, prea puțin precaută, incită la
săvârșirea faptei (de pildă, femeia care, prin ținută vestimentară și
comportament vadeveni victima unui viol)263.
Practica judiciară aevidențiat nenumărate situații încare
ascultarea părții vătămate s-a făcut după unanumit interval datorită
spitalizării ori neputinței deapurta un dialog cuanchetatorii. În
astfel desituații, factorul timp șistarea maladivă produc eroziuni
puternice înceea ceprivește stocarea înmemorie acelor percepute.
Sunt victime care datorită vătămărilor suferite nu pot fiascultate
decât încondiții speciale, care presupun avizul medicului curant și
schimbarea locului deascultare. Declarațiile persoanelor aflate în
stări agonice constituie oformă aparte areproducerii, lafel și
261A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 313–314.
262E.Stancu, op. cit., pag. 420.
263A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 314.
159

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
depozițiile muribunzilor făcute în prezența anchetatorilor care
trebuie săleînregistreze orisăleconsemneze. Există șiposibilitatea
caaceste declarații săfiefăcute înprezența personalului medical –
situație încare declarațiile vor avea caracter extrajudiciar trebuind
săfieapreciate înraport cufidelitatea șicorectitudinea relatărilor
respective. Nu trebuie neglijate nici unele adăugiri efectuate de
personalul medical care le-a preluat din diverse surse obiective sau
subiective. Este proverbială disperarea celui cese„agață” deultimele
clipe deviață, cuconștiința morții iminente fiedatorită stărilor de
confuzie, de întunecare afacultăților mintale, fie datorită
sentimentului derăzbunare decare este dominat, putând indica
drept autor al faptei opersoană nevinovată sau extinde
responsabilitatea șiasupra altor persoane din familia făptuitorului
ori asupra unor persoane cu care s-a aflat în raporturi de
dușmănie264.
Privită sub raport psihologic, recunoașterea reprezintă un
proces cu mult mai simplu și mai ușor de realizat decât
reproducerea, deoarece actualizarea impresiilor anterioare nu cere
memoriei subiectului eforturi deosebite265. Din perspectiva juridică,
recunoașterea reprezintă modalitatea de individualizare aunor
persoane șiobiecte aflate înanumite raporturi cu desfășurarea
activității ilicite sau făptuitorul acesteia (sensul propriu alacțiunii de
recunoaștere) șicaprocedeu tactic criminalistic dereamintire aunor
fapte uitate temporar266.
Înpractica judiciară s-a apreciat cărezultatele recunoașterii
de către partea vătămată apersoanelor sau obiectelor aflate în
anumite raporturi cuactivitatea ilicită desfășurată comportă grade
diferite de certitudine. Recunoașterea este precisă atunci când
impresiile actuale provenite delapersoanele sau obiectele cese
prezintă persoanei vătămate seidentifică, sesuprapun sau coincid în
mare măsură cuimpresiile anterioare. Imprecizia recunoașterii este
dată de coincidența unora dintre impresiile anterioare cu cele
actuale, existența unor elemente puține dedeosebire, precum și
impresiilor anterioare insuficient consolidate.
4.1.2 Particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul martorilor
Tratând particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul martorilor trebuie observat cămărturia este considerată
rezultatul unui proces deobservare șimemorare involuntară aunor
fapte sau împrejurări defapt, strâns legate dedesfășurarea unei
activități ilicite, urmat de reproducerea lor în fața organelor
264A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 315.
265Al.Roșca, Psihologie generală…, pag. 248.
266E.Stancu, op. cit., pag. 422.
160

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
judiciare. Înmod evident șimărturia, caproces de cunoaștere,
parcurge, lafelprecum încazul persoanelor vătămate, patru faze:
recepția (percepția), decodarea, memorarea șireproducerea.
Recepția senzorială constituie prima treaptă înformarea
mărturiei deoarece senzațiile sunt modalități dereflectare încortexul
uman aînsușirilor obiectelor șifenomenelor din mediul înconjurător,
acționând asupra organelor desimț267.
Senzația este cea mai simplă formă dereflectare aînsușirilor
izolate ale obiectelor sau persoanelor, întimp cepercepția este o
reflectare mai complexă, fiind determinată deintensitatea stimulilor
care acționează asupra analizatorilor.
Recepția senzorială este diferită și individuală fiecărei
persoane, înraport cuintensitatea maximă astimulului capabil săo
producă. Pragurile senzațiilor fixează limitele între care acestea pot fi
produse și,prin urmare, receptate. Din această perspectivă putem
aprecia eficiența percepției care secantonează între anumite limite
speciale, cromatice sau dealtă natură.
Deexemplu, recepția auditivă este determinată dezgomotele
ceînsoțesc desfășurarea activității ilicite, percepția lorfiind posibilă
datorită însușirilor undelor sonore (înălțimea, intensitatea, timbrul)
șiinfluențată denatura locului unde aufost produse (locul închis
produce reverberația, iar locul deschis ecoul), de condițiile
atmosferice, vârstă, profesie, etc. Eficiența percepției auditive se
situează între 19–20 cicli/secundă șipână la20.000 cicli, dar cele
mai accesibile sunete sunt cele situate între 1000 –3000
cicli/secundă, peste aceste limite zgomotele fiind recepționate totmai
greu, iardecodarea lornusemai poate efectua.
Recepția vizuală sau mărturia tip, are frecvența cea mai mare
înactivitatea organelor judiciare, fiind considerată superioară celei
auditive prin conferirea unei imagini exacte șicomplete alumii
înconjurătoare. Recepția vizuală funcționează pe principiul
aparatului fotografic, înregistrând imaginea răsturnată, însă redarea
acesteia nuseface înacelași fel, datorită modificărilor intervenite pe
relația retină –cortex care oînfățișează înmod real, fenomen
denumit constanța percepției cecontrazice legile opticii geometrice.
Percepția eficientă a undelor electromagnetice din
componența luminii sesituează între 400 –750 milimicroni, după
modul cum se asociază culorile, iar lumina este cromatică și
acromatică. Lumina acromatică are încomponență culorile alb și
negru, precum șinuanțe degri, care fac trecerea spre acestea, în
timp celumina cromatică include celelalte culori.
Intensitatea sunetului determină ocreștere asensibilității
vizuale laculorile reci –verde, albastru, violet –șiodiminuare la
267E.Stancu, op. cit., pag. 379; T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 146.
161

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
culorile calde –galben, roșu, orange268. Condițiile de iluminare
(naturală sau artificială), influențează receptarea culorilor, iar
vederea crepusculară sau nocturnă determină virarea nuanțelor
coloristice apropiate. Datorită acestui fenomen martorul solicitat să
sepronunțe cuprivire laculoarea vestimentației făptuitorului va
spune căpaltonul era deculoare neagră, înrealitate acesta era
bleumarin, dacă percepția s-a realizat încondiții deluminozitate
scăzută. Percepția vizuală comportă unele imperfecțiuni când se
trece din medii luminoase încele întunecoase șiinvers, organul
receptor având nevoie deoperioadă degrație –celpuțin 10minute –
necesară adaptării, după care intervine acomodarea sau
obișnuința269.
Oproblemă deosebit de importantă încadrul anchetei o
constituie perceperea relațiilor spațiale înraport desursa receptoare:
auditivă, vizuală, luate individual sau combinate –din această
perspectivă martorul fiind solicitat săaprecieze mărimea, forma,
orientarea înspațiu, localizarea unor fenomene ceinteresează cauza
încare este ascultat. Organul judiciar trebuie să cunoască că
perceperea eficientă aspațiului începe dela10cm față deorganul
receptor șiseîntinde până laaproximativ 450 m,iarprin exersare se
poate ajunge până la1200 m.Una este săpercepi eficient spațiul și
alta este săpercepi eficient caracteristici pebaza cărora săpoată fi
identificate persoane, obiecte, animale, etc., astfel că trebuie
acceptat faptul că, ladistanțele mari, martorul nu poate săindice
caracteristici identificatoare ale obiectelor, instrumentelor sau
persoanelor, mărginindu-se înarelata unele aspecte cepot conduce
la identificarea de gen. Experimentele270 efectuate în vederea
perceperii relațiilor spațiale au pus înevidență aserțiunea, cu
caracter de legitate, potrivit căreia dimensiunile mici sunt
supraestimate, iarcele mari subestimate, fără asepreciza limitele de
lacare acestea devin operabile, determinanți fiind factorii subiectivi
care țindepersonalitatea martorilor.
Percepția însușirilor spațiale este influențată șidecondițiile
atmosferice existente înmomentul recepției (atmosfera rarefiată
creează senzația micșorării distanțelor, obiectele îndepărtate par mai
apropiate), iar perspectiva liniară face caobiectele săseacopere
unele pealtele șisăapară mai mici, înspecial cele mai îndepărtate.
Percepția dimensiunilor este influențată decontextura cromatică, de
culoare, fenomen cunoscut sub denumirea deiradierea luminii –în
care obiectele albe sau deculori deschise par mai mari –șide
268V.Bercheșan, I. E. Sandu, Ascultarea martorilor, în Tratat de tactică
criminalistică (…), pag. 124.
269 C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 21
270T.Bogdan, Curs introductiv depsihologie judiciară…, pag. 408.
162

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
contrastul simultan –prezența laun loc aunor obiecte dediferite
dimensiuni în care raportarea se face lacel din vecinătatea
obiectului ceseapreciază, ignorându-se dimensiunile reale.
Deasemenea, trebuie săsețină cont deformele derelief, de
temperatură, vârsta, profesia martorului care pot constitui surse de
distorsiune ale perceperii dimensiunilor, fără aseneglija –aspect
deosebit de important –subiectivismul martorului. Unii autori271
recomandă efectuarea unor experimente cumartorul chiar întimpul
ascultării, punându-l săaprecieze distanța dintre diferite obiecte
aflate încabinetul deanchetă sau pestradă oridimensiunile unor
bunuri sau incinte încare s-a aflat.
Percepția vitezei este solicitată martorilor care auasistat la
accidentele de trafic rutier și, nu numai. Din experimentele
psihologice efectuate s-a stabilit272 căcucât distanța dintre martor și
autovehicul este mai mare, cuatât viteza vafipercepută cafiind mai
lentă –aspect explicat deunghiul vizual mic încare este receptată
mișcarea. Important este caladeterminarea vitezei săsețină seama
denatura accidentului, urmările acestuia șistarea derepaus ori
mișcare încare se afla martorul când areceptat evenimentul
judiciar. Dificultăți deapreciere seînregistrează șicând martorii
sunt ceicare aufost ocupanții autovehiculelor angajate înaccident.
Perceperea timpului constituie un proces complex ceconstă
înreflectarea duratei obiective aunui fenomen, avitezei șia
succesiunii sale273. Influențele care acționează asupra perceperii
timpului sunt date de preocupările martorului în perioada
desfășurării activității ilicite; starea derepaus lungește timpul în
raport cu cea ocupată care lasă impresia scurgerii mai rapide a
timpului. De multe orimartorul este solicitat sălocalizeze întimp
activitatea ilicită orialte aspecte aflate înraporturi directe cuacesta
sau făptuitorul. Reușita localizării este asigurată de calitățile
subiective pozitive cecaracterizează martorul șideintervalul detimp
dintre cele două momente –alpercepției șialreproducerii. Cu cât
timpul care separă momentele invocate este mai mare, cu atât
localizarea este mai relativă, iarlaperioade lungi devine imposibilă,
excepție făcând situațiile încare martorul anotat data calendaristică
oricând raportarea include unele date dereferință din viața sa(zide
naștere, căsătorie, onomastică etc.).
Neputința localizării temporale nu trebuie catalogată ca
rea-credință, mai ales că trăirea sa interioară poate releva
preocuparea, strădania deacurs celor solicitate, fiind mai corectă,
pentru anchetă, oasemenea atitudine decât canalizarea peopistă
falsă. Desigur căpoate fiapreciată pozitiv conduita anchetatorului,
care poate ajuta martorul să-și reamintească, fără să-l sugestioneze,
271E.Stancu, op. cit., pag. 382.
272Al.Roșca, Psihologia generală…, p.209.
273T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., p.152.
163

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
prin plasarea evenimentului judiciar între anumite date dereferință
personală (căsătorie, serviciul militar, sărbători religioase) sau de
altă natură (sărbători naționale, evenimente sportive derezonanță
etc.). Alteori, martorul este solicitat sărelateze despre durata întimp
aactivității ilicite sau aunor aspecte legate defaptă șifăptuitor.
Datorită oscilațiilor șiimpreciziilor martorilor s-au făcut experimente
înmaterie care au stabilit tendința generală desupraevaluare a
perioadelor scurte șidesubevaluare aperioadelor lungi, aspect cea
determinat regula tactică potrivit căreia martorul chiar dacă face
precizări cuprivire latimpul cât adurat efectiv activitatea ilicită,
acestea vor fiprivite curezerve. Fenomenul invocat deexperimentele
psihologice seexplică șiprin existența adouă noțiuni cucare se
operează: timpul obiectiv, care se poate cuantifica cu ajutorul
cronometrului șitimpul subiectiv, în care evaluarea comportă
deformările care îlsepară detimpul obiectiv. Sunt unele categorii de
martori care pot evalua timpul foarte corect: sportivii de
performanță, cadrele didactice, fotografii, elevii, studenții, etc.
Precizarea succesiunii întimp aunor împrejurări legate de
desfășurarea activității ilicite sau făptuitor apare înrelatarea liberă a
martorului care înfățișează principalele episoade, în ordine
cronologică, caracterizate deomare exactitate. Seapreciază căîn
stările afective puternice sepot produce inversări ale cronologiei
evenimentului judiciar care sunt restabilite după remisiunea stărilor
invocate274. Sursele generatoare dedistorsiuni alerecepției senzoriale
au determinat preocupări275 în descoperirea cauzelor care le
provoacă, ajungându-se laconcluzia căinadvertențele constatate
sunt generate, deopotrivă, atât defactori obiectivi cât șidefactori
subiectivi.
Factorii obiectivi includ însfera lorîmprejurările încare s-a
făcut percepția șiinfluența pecare oexercită asupra acesteia, astfel:
–percepția vizuală este redusă în situațiile când condițiile
meteorologice sunt neprielnice (ploaie, ninsoare, ceață, vijelie),
iluminarea este puternică sau neuniformă, distanța relativ
mare dintre stimul șireceptor, existența unor obstacole
naturale sau artificiale între cel care percepe șilocul unde se
desfășoară activitatea ilicită, temperatura foarte ridicată,
perspectiva liniară ș.a.;
–percepția auditivă este influențată dedistanța dintre martor și
sursa sonoră, de condițiile de propagare aundelor sonore,
determinate la rândul lor de forma reliefului, de
274 C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 23
275E.Stancu, op. cit., pag 382–383; A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…,
pag. 95–98; C.Suciu, op. cit., pag. 578–579; V.Bercheșan, I.E.Sandu, op. cit., pag.
124–128.
164

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
particularitățile locului (închis sau deschis), viteza vântului,
fenomenul reverberației, etc.;
–durata percepției are influență asupra martorului, fiind
secvențială, scurtă, determinată detimpul încare seproduce
evenimentul judiciar. Caregulă generală, fenomenele percepute
sesucced curepeziciune, derutând percepția senzorială care
este pusă înpostura dearecepta fapta sau împrejurarea de
fapt asemenea unui fulger, ceproduce impresie puternică
datorită spectaculosului;
–intensitatea iluminării este percepută direct șiimediat; mai
apoi sunt decantate informațiile referitoare laceea ces-a
întâmplat;
–măsurile de protecție luate de făptuitori care sereferă la
schimbarea înfățișării (ciorapi, cagule), folosirea unor
autovehicule furate pecare leabandonează după comiterea
faptei, acționarea laadăpostul întunericului, interceptarea
persoanelor care ar fiputut să observe fragmente din
desfășurarea activității ilicite pentru anuajunge lalocul unde
sedesfășoară aceasta.
Factorii subiectivi276 țin de personalitatea martorului și
particularitățile psiho-fiziologice care distorsionează percepția, cei
mai importanți fiind următorii:
–Calitatea receptorilor auditivi șivizuali, starea lordesănătate
(orbirea, surzenia) repercutându-se direct șinemijlocit asupra
calității șicantității recepției;
–Gradul de instruire șipersonalitatea martorului determină,
individual sau împreună, recepția facilă sau greoaie a
evenimentului judiciar;
–Vârsta, profesia, experiența de viață, calitățile, aptitudinile,
anumite hobbyuri, constituie factori deosebiți care produc
influențe majore atât asupra recepției senzoriale, cât șiasupra
decodării șimemorării celor receptate;
–Temperamentul, gradul demobilitate alproceselor degândire
determină diferențierile dintre indivizii care asistă laacelași
eveniment judiciar fiecare, relatând cantitativ șicalitativ, diferit
cele percepute;
–Stările deoboseală, medicamentația folosită, alcoolul, drogurile
îngustează câmpul perceptiv, determinând relatări lacunare,
imperfecte sau exagerate;
–Afectivitatea ridicată induce stări inhibitorii asupra percepției,
producând alterarea parțială sau dezorganizarea acesteia,
situații determinate de gravitatea șirapiditatea producerii
evenimentului judiciar (omoruri, accidente de circulație cu
276E.Stancu, op. cit., pag. pag 382–383; A.Ciopraga, op. cit., pag. 98–100.
165

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
victime), încare sunt implicate persoane apropiate rude,
prieteni, etc.
–Atenția joacă un rol deosebit înreceptarea senzorială, fiind
influențată de calitățile sale: stabilitatea, mobilitatea,
distribuția ei.S-a stabilit căcele mai durabile informații sunt
receptate deatenția involuntară care surprinde martorul șiîl
deconectează de la preocupările sale, datorită apariției
neașteptate astimulului care oproduce, dirijându-i interesul
către un anumit obiect, acțiune, persoană277. S-a admis278 că
trebuie evidențiată atenția deexpectanță anticipativă care, deși
are șiunele aspecte negative, pregătește martorul cuprivire la
aspectele esențiale ale unei fapte penale, deaici șidenumirea
„martor de expectanță”. Aspectul negativ alexpectanței se
relevă înfalse identificări când stimulul așteptat sesubstituie
percepției reale279.
Laevaluarea mărturiei trebuie săsețină seama dealte două
tipuri deatenție:
–tipul static caracterizat prin fidelitatea constantă pe tot
parcursul actului perceptiv;
–tipul dinamic încare mărturia conține informații mai exacte
asupra faptelor receptate lascurt interval de timp după
declanșarea evenimentului perceput.
În condițiile constatării celui de al doilea tip, devine
importantă invitarea tuturor persoanelor care au asistat la
producerea evenimentului judiciar pentru aseputea reproduce
întregul tablou aldesfășurării activității ilicite280.
Dat fiind particularitățile ce țin de calitatea de martor
considerăm oportun sădetaliem aici câteva aspecte legate deașa
numita decodare aevenimentului judiciar281, înfapt, despre
asocierea evenimentelor percepute custarea deilegalitate.
Recepția senzorială înregistrează lumini, sunete, mirosuri
care sunt integrate lanivelul scoarței cerebrale, înansamblurile
existente, urmând afidecodificate pentru acăpăta sens ori
semnificație curezonanță pentru cauza penală. Activismul psihic al
oricărei persoane determină apariția unor sensuri întregi
logic/semantic structurate, cutoate căelenusunt stocate memorial,
provenind din reconstituiri. La fel sunt decodate informațiile
receptate care dobândesc unanumit sens. Decodarea efectuată prin
identificarea expresiei potrivite care este purtătoare desens devine
accesibilă datorită limbajului șiînvățăturii unui număr mare de
277C.Rădulescu-Motru, Curs depsihologie, Editura Cultura Națională, București,
1923, pag. 129–134; Al.Roșca, op. cit., pag. 241; A.Ciopraga, op. cit., pag. 99–101.
278T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 154–155.
279Reproducerea seface numai după satisfacerea informațională aexpectanței. (N.A.).
280A.Ciopraga, op. cit., pag. 108.
281T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 156–157.
166

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
persoane; eanu desemnează numai obiecte, fapte, fenomene, ciși
conotațiile acestora, aspect deosebit deimportant îninstrumentarea
cauzelor penale. Deși individuală decodarea, suportă unele influențe
încontactele interpersonale, căpătând nuanțări pecare receptorul
inițial nulecunoaște sau leomisese.
Memorarea evenimentului judiciar –cuprinde trei etape:
achiziția evenimentului judiciar, reținerea sau păstrarea informațiilor
șiactivitatea dereactivare sau reactualizare, fiind caracterizată prin
selectivitate șiindividualitate282.
Memorarea involuntară este dominantă înraport cu cea
voluntară șiinfluențată de interesul manifestat de martor în
momentul apariției stimulului care determină perceperea vizuală sau
auditivă. Această modalitate implică prelucrarea intenționată a
informațiilor învederea unei ascultări eventuale încare martorul
vine cu„temele făcute”, rod alrepetării întreprinse înplan mental
sau verbal, înfața altor persoane, deunde rezultă șiușurința îna
face declarația, înadepune camartor. Lamemorarea involuntară
lipsește intenția dearepeta, aspect ceaimpus concluzia potrivit
căreia mărturia subordonată acesteia poate filacunară datorită
semnificației evenimentului șiafactorilor emoționali care stau la
baza ei283.
Tipul de memorie influențează achiziția și păstrarea
evenimentului judiciar, reflectat înmemorarea mai bine afaptelor și
împrejurărilor percepute vizual șiauditiv, deoarece reprezentările au
fost receptate prin intermediul acestor organe senzoriale. O
asemenea memorare adeterminat împărțirea martorilor în:auditivi și
vizuali (după organul receptor), reprezentările memorate având la
bază imagini, sunete, zgomote, etc.
Înraport deperioada cât durează stocarea, sepoate aprecia
cămemoria este descurtă, medie șidelungă durată, cuimplicații
directe asupra mărturiei, înceea ceprivește fidelitatea. Mărturia este
influențată deuitare, caracterizată prin neputința redării unor fapte
șiîmprejurări memorate anterior sau redarea cu dificultate ori
eronată.
Deși iserecunoaște timpului un rol purificator, eroziunea
produsă prin uitare serepercutează defavorabil asupra întinderii
mărturiei fără ainfluența fidelitatea acesteia. S-a constatat că
audierea unei persoane lacâteva zile după prima depoziție amarcat
ameliorări simțitoare –fără sugestionări din partea anchetatorului –
fenomen denumit reminiscență bazat peodecantare ainformațiilor
ceapermis oordonare mai atentă, acelor receptate. Martorul de
282N.A. –întipărirea șiconservarea acționează diferit delaopersoană laalta
283T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 159.
167

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
reminiscență este influențat de vârstă (mai frecventă lacopii),
atitudinea șiinteresul față deevenimentul perceput284.
Reactualizarea evenimentului judiciar –reproducerea
informațiilor stocate constituie un fenomen complex, desfășurat în
legătură directă cuprocesul gândirii, prin reprezentarea lumii care
ne înconjoară. Reprezentările sunt indisolubil legate de
particularitățile individuale ale fiecărei persoane șiinfluențate de
preocupările profesionale, disponibilitățile, aptitudinile, preocupările
din timpul liber, etc. Așa seexplică faptul călaaceeași persoană
reprezentările pot fidiferite –cele vizuale fiind exacte șistabile, iar
cele auditive inexacte șiinstabile285.
Reproducerea este puternic influențată de emotivitatea
martorului, ambianța încare are locevocarea faptelor, decontactul
psihologic dintre anchetator șiacesta. Înreproducere este prezentă
influența sugestiei încazul redării lacunare acelor percepute, aspect
cetrebuie avut învedere laformularea întrebărilor atât decătre
organul judiciar sau instanța dejudecată, cât șicele adresate de
părți încercetarea judecătorească.
Sugestibilitatea poate distorsiona reproducerea șipoate fide
scurtă durată datorită unor stări maladive, intoxicații
medicamentoase, cualcool sau droguri etc. ori delungă durată în
cazul persoanelor cu nivel socio-cultural scăzut286. De asemenea,
reproducerea este influențată demai mulți factori, din categoria
cărora enumerăm: imaginația, gândirea, limbajul, atenția șide
fenomenul repetiției, specific martorului ocular care, pelângă cele
percepute, achiziționează informații delaalte persoane prezente la
fața locului încât redarea datorată adăugirilor sau completărilor nu
conține percepția personală, ci suma percepțiilor individuale
corespunzătoare numărului persoanelor relaționate demartor.
Reproducerea sub forma interogatorului este apreciată cao
forțare, osolicitare amemoriei martorului către limita extremă a
amintirilor, constituind osursă dealterare adepoziției chiar dacă nu
se folosesc întrebări sugestive. La fel ca șicelelalte etape ale
mărturiei șireproducerea este supusă erorilor prin omisiune,
substituire sau transformare, întâlnite chiar șiîncazul martorilor de
bună-credință287.
284 C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 26
285A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 128.
286Sugestibilitatea destatut, T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 164.
287A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 149–156.
168

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
4.1.3 Particularitățile procesului deformare adeclarațiilor
încazul făptuitorilor
Analiza particularităților procesului deformare adeclarațiilor
în cazul făptuitorilor impune detalierea unor noțiuni precum
interogatoriul judiciar, anchetă, ascultare sau audiere288.
Așa cum am constatat, până aici, ascultarea este oactivitate
judiciară încadrul căreia anumite persoane, între acestea aflându-se
șifăptuitorii, care dețin date sau informații cuprivire lamodul în
care afost pregătită, desfășurată oactivitate ilicită, cuprivire la
modul încare aufost valorificate rezultatele acesteia, cuprivire la
persoanele implicate, sunt chemate înfața organului judiciar sau
instanței dejudecată, pentru afiaudiate.
Activitățile ilicite sedesfășoară sub semnul clandestinității,
iardescoperirea lorconstituie oproblemă, deloc ușoară, șioobligație
din partea organelor abilitate care desfășoară activități specifice,
între acestea situându-se șiascultarea persoanelor suspecte.
Transformările specifice desfășurării activităților ilicite –de
natură materială sau imaterială –oferă informații utile identificării
autorilor obținute prin mijlocirea unor activități deanchetă, ceea ce
pune înrelație interpersonală pepurtătorul informației șiorganul
judiciar. Înliteratura judiciară termenii utilizați pentru înfăptuirea
activității invocate sunt: ascultarea, audierea sau ancheta judiciară
șipresupune contactul nemijlocit dintre persoana suspectă (bănuită)
șiorganul judiciar, când acesta obține informații despre faptă și/sau
făptuitor prin modalitățile consacrate delege.
Sensul termenilor invocați289 este explicat astfel:
–ascultarea sau audierea au nuanță didactică, șicaracter
contemplativ-static și nu exprimă relația de opozabilitate,
interpersonală, specifică anchetei judiciare;
–ancheta, cainstrument delucru, este specifică sociologiei, iar
consacrarea sadin trecut oplasează într-o lumină nefavorabilă,
asociată relelor tratamente șiabuzurilor, proprii anchetatorului de
tiptorționar;
–interogatoriul sau interogarea judecătorească reprezintă
totalitatea întrebărilor adresate de organul judiciar persoanelor
ascultate înprocesul penal cuprivire lafaptele ceformează obiectul
procesului șialrăspunsurilor date deacestea.
Ultima accepție este considerată că arexprima mai bine
realitatea faptică, chiar dacă de cele mai multe ori câmpul de
aplicare alacesteia este îngustat șidirijat către etapa ascultării pe
baza întrebărilor.
Interogatoriul judiciar290 este contactul interpersonal
verbal, relativ tensionat emoțional, desfășurat sistematic șiorganizat
288T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 225.
289T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 225.
169

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
științific, pe care îlpoartă reprezentantul organului de stat cu
persoana bănuită, înscopul culegerii dedate șiinformații despre o
faptă infracțională, învederea prelucrării șilămuririi împrejurărilor
încare s-a comis fapta, identificării făptuitorilor șitragerii lor la
răspundere. Deși această concepție despre interogatoriul judiciar
acoperă mai judicios activitatea desfășurată deorganele deurmărire
penală șiinstanța de judecată învederea aflării adevărului, o
observație este necesară.
Interesul realizării justiției este un interes deoimportanță
maximă pentru societatea civilă, căreia nu-i poate rămâne indiferent
climatul deordine și,implicit, eficiența activităților dedescoperire și
pedepsire arăufăcătorilor. Evident, cănutrebuie inclusă îndefiniția
interogatoriului expresia referitoare laprelucrarea informațiilor care,
într-o interpretare speculativă, poate fiasociată ticluirii deprobe.
Caracteristicile interogatoriului291 sunt decantate din practica
judiciară șisurprind, ceea ceare acesta specific, însubstanța lui,
astfel:
–opozabilitatea intereselor celor două entități; anchetatorul
dorește să afle adevărul folosind mijloacele legale, făptuitorul,
animat demiza apărării cuorice preț alibertății, ascunde adevărul;
–inegalitatea de statut ceea ce conferă opoziție relativ
privilegiată anchetatorului înraport cufăptuitorul care trebuie să
suporte consecințele încălcării legii dacă este dovedită vinovăția sa;
–tensiunea comportamentului expresiv consacrată însintagma
potrivit căreia aceștia (anchetatorul șifăptuitorul) nucolaborează,
ciseconfruntă;
–demersul neuniform, contradictoriu, înzig-zag, relevat de
faptul căfăptuitorii nurecunosc decât atunci când sunt convinși
de robustețea șitemeinicia probelor. Ancheta desfășurându-se
anevoios prin recunoașteri totale sau parțiale și retractări
asemănătoare, aspectele respective constituie modalități tactice de
apreciere nunumai avinovăției, cișiapoziției sale înraport cu
anchetatorul. Dacă îlsocotește inferior lui, făptuitorul recunoaște
cât mai puțin, când superioritatea anchetatorului este clară,
făptuitorul varecunoaște fără rezerve fapta, însă, nulaînceputul
interogatoriului judiciar;
–deaici reiese importanța pregătirii ascultării înașa felîncât
acuzarea, înlimitele permise delege, sănuprezinte nici ofisură
care arputea fiexploatată de făptuitorul devenit inculpat ori
apărătorul său;
–intimitatea, stresul și riscul pe care-l presupune
interogatoriul sunt realități palpabile. Pentru arecunoaște
făptuitorul are nevoie deintimitate psihologică asigurată nunumai
decondițiile ergonomice ale locului unde sedesfășoară, cișide
290T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 226.
291T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 229.
170

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
persoana anchetatorului către care își deschide sufletul,
recunoaște, seîncredințează.
Stresul unui interogatoriu este înlăturat de recunoașterea
făptuitorului –devenit, din punct de vedere procesual, învinuit
(suspect) sau inculpat –întimp ceriscul nu poate fiînlocuit cu
nimic, rămânând asumat șisuportat decătre anchetator.
Planurile situaționale întâlnite care sedezvoltă întimpul
interogatoriului sunt următoarele:
–deschis, încare datele despre desfășurarea activității
ilicite sunt cunoscute de ambele părți (cazul constatării în
flagrant) aspecte cedetermină recunoașterea făptuitorului, fără
probleme; aici trebuie avut învedere căaceastă atitudine poate
ascunde uneori fapte mai grave;
–orb, încare multe probe șimijloacele materiale deprobă
sunt cunoscute numai de către anchetator (denunțurile,
înregistrările convorbirilor telefonice etc.), situații în care
anchetatorul trebuie să-l determine pe făptuitor să facă
mărturisiri, utilizând anumite procedee tactice (prezentarea
probelor devinovăție, întâlnirile surpriză etc.);
–ascuns, caracterizat desituația încare datele despre
desfășurarea activității ilicite sunt cunoscute numai decătre
persoana interogată care poate avea calitatea desuspect în
cauză. Înaceste împrejurări numai interogatoriul psihanalitic
sau tehnica poligraf poate darezultate292;
–necunoscut, caracterizat prin aceea că datele despre
desfășurarea activității ilicite nu sunt cunoscute nici
anchetatorului șinici persoanei bănuite, (cazul persoanelor
suspecte aduse lasediul organului judiciar cu ocazia unor
acțiuni, razii etc.) dialogul, răbdarea, intuiția șicapacitatea sau
știința deaasculta, constituie atuuri cu ajutorul cărora se
poate construi oacuzare, dacă situația impune.
Declarațiile făptuitorului referitoare la propriile fapte
antisociale nu sunt niciodată întâmplătoare, fiecare afirmație sau
negare aunui fapt este rezultatul unui proces psihologic destul de
amplu șicomplex. Redarea propriilor acțiuni sau inacțiuni decătre
însuși persoana care le-a desfășurat este un proces mai complex
decât celdeformare amărturiilor, cucare seaseamănă foarte mult.
Complexitatea mecanismelor psihologice alefăptuitorului rezultă din
specificitatea etapelor „infracționale” pecare acesta letraversează.
Procesul psihologic parcurge aceleași etape precum încazul
martorilor –percepția (recepția), prelucrarea logică, memorarea și
reproducerea sau recunoașterea. Admițând „de plano” căfăptuitorul
este în deplinătatea capacităților fizice șipsihice, trebuie să
292C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 29
171

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
considerăm căinformația parcurge etapele arătate, fiind influențată
defactori obiectivi șisubiectivi, iarredarea informației stocate este
puternic determinată de consecințele pe care acesta le-ar putea
suporta. Din această perspectivă considerăm procesele psihologice
specifice declarațiilor făptuitorului asemănătoare cu cele ale
martorului, excepție făcând ultima etapă, respectiv reproducerea
când făptuitorul cenzurează, extrem deatent, tot ceea ceevocă,
nelăsând nimic neacoperit, neprobat, sondând permanent bagajul de
probe deținut de anchetator. Înpractica judiciară s-a cristalizat
concepția potrivit căreia făptuitorul declară cevrea, putând să
retracteze total sau parțial ceadeclarat.
Comportamentul psihologic înainte, întimpul șidupă
desfășurarea activității ilicite –Ladesfășurarea activității ilicite
făptuitorul participă cuîntreaga saființă, mobilizându-și energiile
psihice șifizice învederea asigurării reușitei. Până latrecerea la
desfășurarea activității ilicite, făptuitorul parcurge oserie deprocese
deanaliză șisinteză, care au caobiect nevoile șimotivele care
determină luarea hotărârii, actele preparatorii, cele executorii și
comportamentul post-factum, toate având un conținut și o
încărcătură afectiv-emoțională specifică.
Înliteratura despecialitate293 stările afective corespondente
momentelor anterioare, din timpul șicele posterioare desfășurării
activității ilicite sunt menționate în dinamica secvențelor
comportamentale care sediferențiază înintensitate șisedelimitează
întimp.
Procesele psihologice care seproduc până laluarea hotărârii
deadesfășura activitatea ilicită sunt caracterizate prin perceperea și
prelucrarea informațiilor declanșatoare de trebuințe șimotivații
antisociale pecare seîntemeiază mobilul comportamentului ilicit.
Trebuințele determină ostare tensională care seamplifică dacă nu
sunt satisfăcute, evoluând spre mobilul acțional care poate fi
determinant în motivația individuală, respectiv în desfășurarea
activității ilicite. Reflectarea psihologică atrebuințelor lanivelul
conștiinței impune un comportament posibil, determinând luarea
deciziei de adesfășura activitatea ilicită. În acest stadiu se
conturează embrionul activității ilicite, producând odetensionare a
agentului care consideră căînacest mod oparte din trebuințe și
mobiluri vor firezolvate, acoperind aria scopurilor șiintereselor sale.
Înconsecință seproduce deliberarea294.
Procesele psihice din momentul luării hotărârii până la
săvârșirea faptei –Aceste procese parcurg două segmente: stadiul
mental șistadiul practic.
293T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 234.
294 C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 30
172

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Înstadiul mental auloc procese psihice deosebit deintense,
relativ istovitoare care determină luarea hotărârii deadesfășura o
activitate ilicită. Consumul lăuntric se centrează pe analiza
coeficientului derisc lacare seexpune, înraport cumiza jocului în
care îșipropune săintre. Este relevantă funcția deanticipare și
protecție care determină clarificări ale situațiilor ambivalente –
reușită-nereușită, satisfacție-anxietate –deliberând asupra intenției
ilicite primare care dobândește un contur precis, bine determinat,
ceea ceproduce oreechilibrare emoțională. Este vorba despre un
examen în care făptuitorul este, pe rând, șielev șiprofesor
examinator, deliberarea având rolul unei gratificări dătătoare de
încredere înforțele proprii, încapacitatea deadesfășura activitatea
ilicită. Din acest moment sunt puține șanse dearenunța, dea
abandona hotărârea luată, deaceea deliberarea presupune liniște,
izolare, făptuitorul îșidorește sădialogheze cusine sau cucomplicii
încazul încare mai sunt șialte persoane care vor săparticipe atât în
plan fizic cât șiînceea ceprivește asumarea riscurilor șiîmpărțirea
beneficiilor.
Procesele psihice sunt direcționate spre miza pusă înjoc, spre
satisfacția pe care făptuitorul se așteaptă să opoată obține
desfășurând activitatea ilicită, riscul trece înplan secund, fără afi
neglijat în totalitate. Din această perspectivă au loc analize
amănunțite ale locului faptei, structurate învariante delucru din
care sealege varianta optimă.
Apare ca necesitate vizualizarea locului faptei, ceea ce
marchează stadiul practic, înconținutul căruia sepoate distinge:
–Fundamentarea unui plan deacțiune; înprima fază, oschiță,
un „draft”, care sedezvoltă treptat, înfuncție de informațiile
obținute șidemijloacele pecare șilepoate pune ladispoziție
făptuitorul. Procesul nueste simplu, nueste osimplă evoluție dela
simplu lacomplex, adesea apar sincope, pefondul subiectivității
făptuitorului, determinate deoanaliză permanentizată areușitei –
nereușitei, asatisfacției –insatisfacției oriobținerea unei satisfacții
relative prin desfășurarea activității ilicite;
–Sunt desfășurate activități pregătitoare care trebuie săfacă
posibilă punerea înscenă aplanului –seculeg informații, seobțin
bani, scule, dispozitive, aparate, autovehicule, alte elemente de
logistică, severifică disponibilitatea, determinarea șicapacitatea
complicilor șicoautorilor, sepregătesc variante de rezervă, se
analizează riscurile, seidentifică persoanele decare „nu sepoate
scăpa” șiseanalizează slăbiciunile exploatabile aleacestora.
–Sestabilește intervalul detimp încare sevaacționa.
Stadiul practic poate fiamânat dacă nu sunt realizate
condițiile reușitei, dacă se constată apariția unor aspecte
neprevăzute oridacă făptuitorul nueste suficient deconvins căprin
desfășurarea activității ilicite poate obține satisfacția pecare și-o
dorește.
173

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Procesele psihice din timpul desfășurării activității ilicite –
Orice activitate umană presupune oîncărcătură emoțională
specifică, chiar șicele care audobândit oanumită rutină nu sunt
scutite demanifestările respective. Cu atât mai mare vafiemoția
făptuitorului care desfășurând activitatea ilicită descoperă căeste în
criză detimp, căauapărut elemente pecare nule-a cunoscut orinu
le-a luat înconsiderare încadrul pregătirii, cănupoate utiliza un
anumit obiect –sculă, dispozitiv, aparat –așa cum și-a propus, că
ceea ceși-a propus săobțină nu este încantitatea sau calitatea
dorită ori, pur șisimplu, nu obține satisfacția pecare spera săo
obțină, iseface frică, etc. Cel puțin, caprincipiu, atenția saseva
distribui înurmătoarele direcții:
–Desfășurarea activității ilicite într-un timp foarte scurt sau,
oricum, conform planului pecare șil-astabilit oriis-a stabilit ;
–Rezolvarea favorabilă asituațiilor neprevăzute;
–Efectuarea unor activități curate, care să-i satisfacă nevoia de
siguranță, care sănulase urme sau, dacă auapărut urme, acestea
săpoată fișterse orisăexiste explicații „rezonabile” care săpoată fi
date, lanevoie –au fost create de alte persoane ori înalte
împrejurări, nu există suficiente elemente pentru identificarea
individuală, etc.
Conectarea atenției ladesfășurarea activității ilicite, laceea ce
seîntâmplă înjurul acesteia, larezultatele așteptate ale acesteia,
poate afecta percepția– spațiul, timpul, obiectele înconjurătoare etc.,
pot fipercepute eronat –aspect reflectat înconținutul declarațiilor
ulterioare date înfața anchetatorilor. Teama de afidescoperit,
apariția situațiilor neprevăzute, trăirea reală ariscului, bulversează
făptuitorul, diminuându-i autocontrolul, generând scăpări, uneori
inexplicabile (crearea de urme, pierderea sau abandonarea unor
obiecte lalocul faptei, uită sășteargă urmele, etc.), care pot fi
exploatate deechipa decercetare lafața locului.
Cu cât acțiunea este mai dificilă cuatât apare mai necesară
gratificarea, aspect ceconstituie factor perturbator alconduitei
autocenzurate afăptuitorului. Este vorba despre ostare de
automulțumire, desatisfacție ceare caobiect faptul că„am fost în
stare săfacceva, cuadevărat, deosebit”, că„eu sunt celcare afăcut-
o”.Gratificarea lucrează înfavoarea anchetatorilor, prin modificările
produse lanivelul psihicului –scoaterea mănușilor șicrearea
urmelor, chiar mănușile pot constitui obiect al identificării
criminalistice.
Procesele psihice cesemanifestă după desfășurarea activității
ilicite –După desfășurarea activității ilicite, făptuitorul este dominat
detendința deaseapăra, deascăpa depovară, depunând eforturi
considerabile pentru asesustrage delaidentificare șiinculpare.
Procesele psihice sunt foarte intense, focalizate peîntreaga activitate
ilicită desfășurată, analizând aspectele pozitive sau negative din
conținutul acesteia. Nu de puține ori se produc autogratificări
174

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
psihice, concretizate înideea cănuvafidescoperit, întrucât este mai
deștept decât organul judiciar295.
Strategiile de contracarare ademersului judiciar sunt
numeroase, înpermanență active, asupra lor intervenindu-se prin
corectarea sau îmbunătățirea conținutului în vederea realizării
scopului propus. Lapuțin timp după desfășurarea activității ilicite
făptuitorii apar în locuri aglomerate, făcându-se remarcați –
scandaluri, acostări, discuții contradictorii, deplasarea ladomiciliul
persoanelor ceinspiră încredere, etc. Aspectele respective țin de
conceptul denumit, alibi, care poate fidefinit caunconstruct mintal,
ostrategie cognitiv-demonstrativă, parțial acoperită faptic, prin care
persoana bănuită caută întimp sărămână cât mai aproape de
perioada desfășurării activității ilicite, iar, înspațiu, săseplaseze cât
mai departe delocul faptei, unde să-și facă simțită prezența296. Fără
ainsista, alibiul este oapărare, des invocată deapărare, prin care se
susține, pefond, imposibilitatea participării ladesfășurarea unei
anumite activități ilicite afăptuitorului deoarece els-ar fiaflat, în
perioada detimp cât s-a desfășurat activitatea ilicită cercetată, înalt
loc și,pecale deconsecință, nu putea face ceea ceeste acuzat,
pentru cănuputea fizic săofacă.
Înalte situații făptuitorul, datorită unor imbolduri puternice
apare lalocul faptei, interesându-se de mersul anchetei, uneori
asistă laefectuarea cercetării lafața locului, oferindu-și serviciile fie
camartor ocular, fiecamartor asistent, acest din urmă aspect,
oferindu-i posibilitatea deaconstata nemijlocit modul delucru al
echipei, deamodifica, din „inocență”, locul faptei ori deatrimite
scrisori anonime cuprivire lapersoanele care aufost implicate în
activitatea ilicită, evident, altele decât persoana sa. Înpractică, s-a
mai constatat că, înunele situații, făptuitorul, după desfășurarea
activității ilicite, poate comite fapte penale cupericol social mai mic
decât activitatea ilicită debază, dedinainte pregătite, pentru afi
prins șiarestat, amânând înacest fel învinuirea/inculparea și
pentru fapta respectivă.
Psihologia făptuitorului înmomentul ascultării –făptuitorul
aflat față înfață cuanchetatorul, trece printr-o stare deputernică
tulburare emoțională. Contactul cu oautoritate, șiînspecial cu
„reprezentanții legii”, nueste denatură a-lpune pefăptuitor într-o
postură liniștitoare. Fie căeste sau nuvinovată, persoana adusă în
fața justiției este marcată deaceastă situație, totul având, ulterior,
repercusiuni asupra profesiei, asupra familiei șiasupra relațiilor sale
sociale. Cadrul în care se desfășoară interogatoriul judiciar,
caracterizat de oficialitate, atitudinea sobră și politicoasă a
295N.A. –înlimbajul interior pot apare expresii precum: „nu s-a născut celcare să-l
poată prinde pe…”; „i-am făcut peproștii ăștia”,; expresii denatură asublinia
superioritatea individului
296T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 253.
175

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
anchetatorului, atmosfera dejustiție creată deorganele decercetare
penală auunefect derutant asupra făptuitorului, elnecunoscând, în
concret, probele deținute împotriva sa.
Activitatea ilicită anterioară, desele contacte pe care,
eventual, le-a mai avut cujustiția îldetermină pefăptuitor săaibă în
fața organelor decercetare penală, dacă nu oatitudine activă, cel
puțin, una deexpectativă centrată peobținerea acât mai multe
informații înlegătură cu acuzația ceiseaduce șiprobele ceîl
inculpă. Laacest gen defăptuitori emoția este mai greu dedepistat,
dar experiența șiprofesionalismul anchetatorilor ar trebui să
evidențieze nervozitatea șitensiunea pe care chiar șiaceștia le
resimt. Dacă, din contră, celaflat încamera deascultare este pentru
prima oară înfața anchetatorilor, întreaga trăire emoțională vafi
exteriorizată, fără caacesta săaibă posibilitatea unui autocontrol
eficient. Cel mai puternic sentiment pecare unfăptuitor îlresimte,
încamera deascultare, este teama; astfel depersoane nu sunt
obișnuite cuactivitatea respectivă șiauoanumită imagine despre
modul încare sedesfășoară, asociind-o cuinterogatoriul judiciar
represiv ceare drept scop obținerea unei mărturisiri șiîncare nuse
ezită asefolosi relele tratamente șitortura297.
De laprimul contact anchetatorul trebuie să analizeze
comportamentul expresiv alpersoanei pecare oare înfață, gesturile
pe care aceasta leface, mimica sa, modul încare este privit,
atitudinea acesteia față de situația încare seaflă –ostilă sau
cooperantă298. Dificultatea pentru anchetator nu constă în
observarea elementelor comportamentale evidente ale făptuitorului,
ciînaprecierea, înmod critic, aacestora. Persoana anchetată poate
fiuna emotivă, pecare osimplă întrevedere cuorganele judiciare o
determină săaibă uncomportament cedenotă vinovăția. Pedealtă
parte, anchetatorul trebuie săsesizeze, încazul anumitor persoane,
latura voluntară acomportamentului. Aceștia deseori, semanifestă
ca persoane inocente, frustrate șijignite de învinuirea adusă,
vorbind tottimpul șiîncercând sădemonstreze (decele mai multe ori
prin scuze puerile) căacuzațiile sunt nefondate, fiind total nevinovați
și, înconsecință, reputația lor vaavea desuferit. Acest gen de
făptuitori reușesc, uneori, săseautosugestioneze, săîșiîntărească
ideea căliseface omare nedreptate și,caatare, trec laamenințări
sub aspectul încălcării drepturilor fundamentale, invocând, de
exemplu, anumite cunoștințe „sus puse”. Simulările pălesc înfața
unei atitudini ferme șidocumentată aanchetatorului, care punându-
lpefăptuitor înfața probelor evidente șiexploatând momentele
psihologice favorabile îlpoate determina să reflecteze asupra
atitudinii sale, deloc convingătoare, și, în cele din urmă, să
coopereze.
297N.A. –aspecte interzise atât dedreptul intern, cât șidedreptul internațional
298A.Ciopraga, op. cit., pag. 245.
176

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Alteori făptuitorii afișează calm șistăpânire de sine ori
nedumerirea căaputut fipus într-o asemenea situație stânjenitoare,
fac referiri laincompetența anchetatorilor care nu sunt capabili să
găsească adevăratul vinovat, etc. Acest comportament este specific
așa-zișilor „infractori cusânge rece” care nuregretă câtuși depuțin
fapta comisă, cioprivesc capeun simplu mijloc dea-și realiza
anumite scopuri.
Există șisituații când făptuitorul ajuns înfața anchetatorilor
„joacă” teatru, simulând anumite stări de boală, leșinuri,
dezechilibru psihic, lipsa auzului –decele mai multe ori nu aude
întrebările critice referitoare laactivitatea ilicită desfășurată, pecare
ilepune anchetatorul299. Deși aceste atitudini au ca scop
impresionarea prin intimidarea sau apelarea lamilă oriîncercarea de
a-l domina din punct de vedere psihologic, un bun anchetator
observă lipsa denaturalețe atuturor acestor gesturi, cunoștințele
sale de psihologie judiciară ajutându-l să conștientizeze că un
anumit comportament alcelui pecare îlascultă, într-un anumit
moment, este total deplasat șinejustificabil.
Spre deosebire de comportamentul voluntar, manifestările
involuntare reprezintă reacții interne ale anumitor sisteme
funcționale aflate sub dependența sistemului neurovegetativ. Cel mai
important este faptul căaceste reacții nupot ficontrolate; elenupot
fiascunse șinici provocate înmod voit. Oparte dintre aceste
manifestări există laoricare individ, ele devenind evidente atunci
când acesta face eforturi săseadapteze lacircumstanțele mediului
înconjurător.
Între periculozitatea pentru sine asituației încare seaflă
făptuitorul șieforturile depuse pentru aseadapta șiaînlătura
pericolul există unraport direct proporțional. Pelângă manifestările
strict fiziologice, mai există șialte manifestări care pot indica, cu
ușurință, adevărata stare despirit aacestuia. Aceste manifestări,
cunoscute mai ales sub numele de„ticuri”, sunt defapt gesturi
conștiente devenite reflexe necondiționate. Toate „vorbesc” despre
făptuitor, îiprezintă adevărata constituție psihologică, îșitrădează
stăpânul, numai înfața cui știe săleînțeleagă300. De fapt, toate
aceste manifestări fiziologice reprezintă efectul dezacordului dintre
adevăr șiminciună, dintre cele ceseafirmă decătre făptuitor șicele
întâmplate înrealitate, reprezentând rezultatul disconfortului psihic
pecare acesta îltrăiește înfața anchetatorului.
Trebuie reținut că acestor stări emoționale specifice
corespund anumite manifestări viscerale șisomatice301, cele mai
importante șievidente, înactivitatea deanchetă, fiind următoarele:
299E.Stancu, op. cit., pag. 433.
300E.Stancu, op. cit., pag. 434.
301Ibidem, pag 435.
177

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
– accelerarea șidereglarea respirației (senzația desufocare)
însoțită dedereglarea emisiei vocale (răgușire șitremurul vocii),
spasmul glotic, scăderea salivației (senzația deuscare abuzelor șia
gurii, nevoia permanentă deabea apă);
– creșterea volumului vaselor șiapresiunii sanguine însoțite
demodificarea bătăilor inimii (fenomene vasodilatatorii observabile
în special la tâmple și în zona carotidei sau fenomene
vasoconstrictorii caracterizate prin paloare excesivă);
– contractarea mușchilor scheletici, manifestată prin crispare
sau blocarea funcțiilor motorii (înlemnit defrică);
– schimbarea mimicii șipantomimicii, tensiunea psihică
modificând conduita normală și corespunzătoare caracterului
individului; acesta începe săculeagă scame imaginare, îșiaranjează
hainele într-un mod exagerat, strânge înmâini pălăria, poșeta etc.,
îitremură mâinile șilefrământă continuu, are impresia căscaunul
pecare stăeste prea strâmt șineconfortabil, etc.;
– modificarea timpului delatență sau dereacție caracterizat
prin întârzierea răspunsurilor laîntrebările critice (cu implicații
afectogene) adresate deanchetator. Spre deosebire deîntrebările
necritice, răspunsurile laîntrebările critice date după operioadă de
timp de4–5 secunde încare făptuitorul caută cu disperare un
răspuns convingător care sănu-i agraveze situația.
Timpul dereacție este intervalul detimp scurs din momentul
aplicării stimulului până la declanșarea răspunsului. Atenția
individului poate fiorientată spre stimulul așteptat (atitudine
„senzorială” specifică persoanelor nevinovate care încearcă să
demonstreze acest lucru) sau poate fiorientată spre reacția sade
răspuns (în acest caz sevorbește despre oatitudine „motorie”,
specifică persoanelor vinovate care și-au creat un alibi). Timpul de
reacție mai depinde șidealți factori legați atât destimul, cât șide
subiect, șianume: calitatea senzorilor subiectului, intensitatea
stimulului șiimplicațiile sale afectogene, practica subiectului, vârsta
sa,starea emotivă sau afectivă încare seaflă precum șidestarea de
sănătate aacestuia.
Anchetatorul care efectuează ascultarea trebuie săstabilească
dacă celdin fața saeste vinovat șiatunci declarațiile sale încare își
pledează nevinovăția sunt simulate, dacă este nevinovat, dar este
caracterizat de labilitate emoțională, dacă este nevinovat dar
recunoaște comiterea faptei pentru aapărea erou (este cazul tinerilor
care autrăit într-un mediu social dezorganizat), dacă este nevinovat
dar acreat oîntreagă poveste carod alimaginației sale, care mai
mult îlacuză decât să-l disculpe, dacă este vinovat dar are
comportamentul unui inocent etc. Acestea sunt câteva din cele mai
frecvente conduite adoptate defăptuitori înfața anchetatorilor. Cel
mai dificil pentru anchetator, atunci când nu este ajutat deprea
multe probe într-o cauză, este să stabilească nevinovăția unui
suspect când acesta se comportă ca un vinovat prin studierea
178

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
atitudinii acestuia pe parcursul amai multor ascultări și
evidențierea motivelor care provoacă oasemenea stare emoțională,
prin studierea comportamentelor sale psihologice.
Ca oprimă posibilitate, motivele generatoare deputernice
stări emoționale ar putea ficoroborate cu starea afectivă din
momentul ascultării, starea desănătate, habitatul conjunctural în
care atrăit, implicațiile înplan social aleacuzării sale desăvârșire a
unei infracțiuni, reputația de care s-a bucurat, echilibrul sau
dezechilibrul psihologic ce-l caracterizează.
Ca oadoua posibilitate, stare sa emotivă ar putea fi
determinată deimplicarea îndesfășurarea activității ilicite pentru
care este cercetat (fiind excluse persoanele bolnave psihic, afectate
decriptoamnezie, etc., care nusunt conștiente depropriile fapte).
Înpractică s-a constatat că sepoate coopera întimpul
anchetei cuopersoană labilă emoțional, recurgându-se, deobicei, la
discuții introductive, colaterale motivului anchetării, vizând profesia,
problemele deperspectivă, starea desănătate, antecedentele etc.
Acest dialog introductiv are rolul deaajuta persoana anchetată săse
deconecteze detensiunea nervoasă existentă înmod normal într-o
asemenea situație, săcreeze oanumită relație interpersonală între
cei doi, anchetator-anchetat, să se inspire un anumit grad de
încredere. Oasemenea atmosferă îlajută să-și pună ordine în
gânduri șisevasimți despovărat dedisconfortul psihic pecare îl
aduce situația sa. Trecerea direct lachestionare, într-un mod
oarecum „brutal” are carezultat inhibarea emoțională apersoanei
anchetate, însoțită de toate manifestările neurovegetative și
microgesticulare amintite, înspecial când făptuitorul este minor, o
persoană înstare deconvalescență, ofemeie sau unbătrân. Acesta
sevacomporta caopersoană vinovată sau pur șisimplu îivafi
teamă săvorbească. Oasemenea metodă denotă lipsă totală de
profesionalism aanchetatorului, șansele sale de aafla adevărul
crescând numai atunci când reușește să creeze un climat de
încredere reciprocă, ascultând problemele celui anchetat șilăsându-l
săînțeleagă căpoate avea încredere, larândul său, înanchetator.
Anchetarea dură din punct devedere psihologic produce derutarea
labilului emoțional, fiind specifică anchetatorilor care vor mai mult
săobțină omărturisire decât săafle adevărul.
Trebuie reținut căfăptuitorul emotiv dacă nueste ajutat302 va
fifoarte sensibil șiincoerent îndeclarații. De aceea este foarte
importantă crearea momentului psihologic încare anchetatorul poate
aborda problema activității ilicite cercetate fără riscul deanuobține
nici unrăspuns. Din momentul încare începe săvorbească trebuie
lăsat să-și termine declarația fără afiîntrerupt cu precizări cu
caracter acuzatorial sau prezentare deprobe incriminatorii, întrucât,
302N.A. –Ajutorul semanifestă numai înplan psihologic
179

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
dacă făptuitorul nu este vinovat, înpsihicul său seproduce o
degringoladă cepoate conduce larecunoașterea unor fapte pecare
nule-a comis.
Suspectul nevinovat, dacă is-a creat unclimat deîncredere
înanchetator șidacă afost încurajat săcoopereze pentru aflarea
adevărului, va începe să relateze declarația sa cu oanumită
naturalețe șidezinvoltură, însoțind afirmațiile cu argumente și
justificări –referiri laprobe șimijloace materiale deprobă –care să
îiîntărească declarațiile. El își exprimă într-un mod natural
curiozitatea șisurprinderea căeste suspectat, îșiexprimă părerea
despre cine arputea fiautorul faptei, răspunde prompt laîntrebările
ceiseadresează, etc. Aceste manifestări seregăsesc înconceptul
„mecanism psihologic extrem desubtil” potrivit căruia persoana, care
nu este implicată îndesfășurarea unei activități ilicite, dispune, în
subconștient, decapacitatea psihică deasedistanța cuușurință de
postura desuspect.
Nuacelași lucru seîntâmplă cususpectul care este șiautor al
faptei sau aavut vreo contribuție lasăvârșirea ei,elnupoate ignora
motivul pentru care seaflă acolo neavând capacitatea decomutare a
preocupărilor sale303. Ceea ceîlpreocupă înacel moment este
slăbiciunile modului în care adesfășurat activitatea ilicită,
implicațiile acesteia șisituația saînanchetă. Eleste conștient de
faptul cănuseaflă acolo pentru altfel dediscuții șiașteaptă caîn
orice moment săfieîntrebat despre desfășurarea activității ilicite în
curs decercetare. Nedorind săfieluat prin surprindere caută în
fiecare întrebare, chiar dacă este colaterală cu cauza, un aspect
menit să-l atace, care l-ar putea trăda. Pedealtă parte, dorind să-și
ascundă emoțiile, vacăuta săpară activ șiinteresat dediscuție, dar
pentru un anchetator experimentat este facil de dedus lipsa de
naturalețe, artificialitatea, teama șisuspiciunea continuă pecare nu
lepoate masca.
Experiența practică aînvederat căcele două atitudini –a
persoanei inocente șiacelei vinovate –sepot deosebi relativ ușor
prin observarea și interpretarea manifestărilor psiho-
comportamentale șiareactivității acestora laîntrebările directe în
raport cuaspectele critice.
Astfel, sunt luate ca model întrebările de genul: „Dacă
declarați cănuațisăvârșit fapta, atunci pecine bănuiți?”, „Ce părere
aveți, vafidescoperit autorul acestei fapte?”, „Ce credeți cămerită
unindivid care asăvârșit oastfel defaptă?”, etc.
S-a constatat căpersoana sinceră dărăspunsuri spontane, își
spune deschis părerea, oferă anumite variante care isepar posibile,
propune probe șimijloace materiale deprobă, propune verificarea
anumitor persoane pecare lebănuiește căarfiavut un anumit
303T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., p.244.
180

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
mobil, etc. Astfel, răspunsurile cele mai frecvente, obținute dela
persoanele inocente sunt: „Nu poate scăpa derigorile legii”, „Trebuie
sărăspunsă pentru ceafăcut”, „Pedepsele sunt prea mici pentru
astfel deindivizi”, etc. toate aceste răspunsuri fiind armonizate cuo
atitudine deschisă, cooperantă, sinceră, cuun comportament lipsit
detensiune, natural, degajat.
Pus înfața acelorași întrebări, vinovatul este ezitant, derutat,
confuz. Aceleași întrebări pentru elau un efect paralizant este
stupefiat cătrebuie să-și exprime părerea cuprivire laoactivitate
ilicită alcărei autor știe căeste. Elnu cunoaște cedate deține
anchetatorul cu privire la faptă și, astfel, nu știe dacă să
mărturisească, ușurându-și situația, sau sănege într-o speranță
disperată cănu isepoate proba vinovăția. Deregulă rămâne peo
poziție defensivă, dând răspunsuri neutre, degenul: „Nu știu”, „De ce
mă întrebați pemine”, „Nu pot davina penimeni”, „Poate vafi
prins”, „Ce-o vrea legea” etc. Răspunsurile lui parvin dintr-o stare
emotivă puternică, este fals, neplauzibil, stângaci, nu oferă soluții,
nuseimplică, etc.
Toate aceste conduite nusunt decât indicii destabilire aunei
stări de tulburare psihică șinu de stabilire avinovăției sau
nevinovăției. Tot ce se obține prin studierea comportamentului
psihologic alunei persoane înmomentul ascultării trebuie coroborat
cu celelalte dovezi. Așa cum fiecare caz este unic, având
particularități proprii, tot așa șipersonalitățile făptuitorilor sunt
unice; lafelvor fișireacțiile acestora înfața anchetatorilor. Deaceea
este imperios necesar caanchetatorul săaibă oanumită experiență
practică înactivitatea deinterogare șifiecare caz să-l trateze cu
seriozitate.
4.2 Pregătirea în vederea desfășurării ascultării
persoanelor încadrul anchetei judiciare
4.2.1 Particularități ale pregătirii învederea desfășurării
ascultării persoanei vătămate
Este de preferat ca, înainte de orice demers judiciar,
anchetatorul săacorde unspațiu detimp rezonabil pentru studierea
materialului din dosarul cauzei. Înliteratura despecialitate304 s-a
arătat, înmod constant, importanța pregătirii ascultării persoanelor
vătămate înprocesul penal, fiind considerată activitatea imperios
necesară aflării adevărului, aspect ceimpune efectuarea eiîntoate
împrejurările, indiferent degradul dedificultate alcauzei penale și
demodul cum afost constatată starea defapt cercetată.
304N.Volonciu, op. cit., vol. I,pag. 193.
181

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Studiul materialelor existente în dosarul cauzei permite
anchetatorului săstabilească persoanele ceurmează afiascultate,
valoarea materialului probator existent, problemele cevor fiavute în
vedere laefectuarea altor activități deanchetă, etc. Din materialele
cauzei sedetermină natura activității ilicite desfășurate, valorile
lezate, persoanele implicate, mecanismul de comitere afaptei,
persoanele care auobservat întotalitate orinumai anumite secvențe
ale activității ilicite, urmele existente, cele care arfiputut apare și
posibilitățile devalorificare înfolosul anchetei, vârsta persoanelor
vătămate precum șiîntinderea prejudiciului cauzat.
Referitor lanatura activității ilicite desfășurate trebuie stabilit
dacă aceasta s-a îndreptat împotriva patrimoniului, situație încare,
deurgență, sevastabili dacă bunurile segăseau înpatrimoniul
persoanei cesedeclară vătămată șivor fiidentificate caracteristicile
identificatoare ale bunurilor pentru afipuse înurmărire locală sau
generală. Când activitatea ilicită s-a îndreptat împotriva persoanei se
vadetermina înceaconstat, urmările acesteia, starea încare seaflă
persoana vătămată șidacă poate fiangajată într-un interogatoriu,
vizând aspectele care pot conduce laidentificarea făptuitorilor.
Cu privire laaceste aspecte este necesar săsestabilească
dacă agresorul este cunoscut decătre persoana vătămată –situație
care facilitează identificarea, încaz contrar aceasta trebuie sădescrie
semnalmentele, caracteristicile obiectelor deîmbrăcăminte, numărul
făptuitorului șiactivitățile desfășurate de fiecare dintre ei. De
asemenea, trebuie săreiasă din materialele existente locul șitimpul
săvârșirii, modul deacostare avictimei, direcția deunde auvenit și
încare au plecat agresorii, dacă au folosit arme ori substanțe
chimice paralizante sau mijloace de transport, caracteristicile de
identificare, toate acestea înfuncție de modul cum aperceput
activitatea ilicită, întotalitate sau numai secvențial, datorită punerii
înstare deneputință deareacționa sau înstare deinconștiență.
Studiul materialelor existente ladosar vaevidenția șistarea
desănătate avictimei după ceafost agresată fizic, dacă aprimit
îngrijiri medicale, afost internată într-o unitate medicală, natura
diagnosticului medico –legal, urmările activității ilicite, numărul de
zile deîngrijire înperspectiva soluției judiciare. Nu trebuie neglijată
vârsta victimei șimai ales modul cum afost acostată, știut fiind că
minorii șivârstnicii nuapreciază înmod corect pericolul lacare se
expun datorită credulități excesive oricomportamentului provocator
pecare îlafișează, înmod constant, minorii sub scutul inocenței
vârstei.
Un alt aspect esențial care trebuie sărezulte din studiul
materialelor aflate ladosarul cauzei îlreprezintă natura șiîntinderea
prejudiciului cauzat șiposibilitățile derecuperare aacestuia. În
cazul prejudiciului moral partea civilă are căderea să-i determine
limitele, înraport șideunele vătămări corporale ce-i pot altera
înfățișarea ori imaginea, întimp celaprejudiciul material există
182

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
undele criterii ceconduc ladelimitarea sa, bazate pe valoarea
bunului, uzura existentă șibeneficiul nerealizat, precum șiperioada
încare afost deposedată decătre infractor. Înceea ceprivește
partea responsabilă civilmente trebuie identificată șiintrodusă în
procesul penal pentru arăspunde potrivit legii civile pentru pagubele
provocate prin desfășurarea activității ilicite305.
Materialele care vor fistudiate de către anchetatori sunt:
procesele verbale decercetare lafața locului, procesele verbale de
constatare înflagrant ainfracțiunii, planșele fotografice, schițele,
rapoartele de constatare tehnico –științifică sau de expertiză,
rapoarte informative, notițe, însemnări ale organelor deconstatare,
plângerea prealabilă, declarații alemartorilor oculari, etc.
Problemele rezultate din studiul efectuat vor constitui temeiul
deîntocmire aplanului deascultare.
Pelângă cunoașterea materialelor cauzei, trebuie studiate și
alte materiale respectiv, literatura juridică despecialitate șidin alte
domenii de activitate, incidente sau conexe, precum șipractica
judiciară. Literatura juridică oferă posibilitatea dedocumentare cu
privire laaspectele teoretice, șilacele legate depractica organelor
judiciare înmaterie. Pealtă parte, având decercetat, spre exemplu, o
activitate ilicită desfășurată întru-un sector deactivitate productivă,
anchetatorii trebuie săsedocumenteze cuprivire laactele normative
șilareglementările interne referitoare laorganizarea șidesfășurarea
procesului deproducție, laatribuțiile deserviciu ale persoanelor în
cauză, larelațiile dintre furnizori șibeneficiari, lacircuitul actelor
financiar-contabile.
Cunoașterea temeinică aîntregului material alcauzei conferă
anchetatorilor opoziție superioară întimpul ascultării, contribuind
la elucidarea temeinică a tuturor problemelor cauzei306.
Materializarea înformă scrisă arezultatelor studierii datelor cauzei
este impusă pe de oparte de limitele firești ale capacității de
conservare înmemorie ainformațiilor, iarpedealtă parte, deînsăși
natura activității decercetare aactivităților ilicite. Astfel, chiar dacă
organul judiciar arfiînzestrat cuomemorie prodigioasă, nueste cu
putință să aibă, întotdeauna, reprezentarea întregului volum de
informații, dedetalii referitoare ladiverse aspecte ale cauzei pecare
ocercetează. Înlegătură cucel de-al doilea aspect: existența unor
elemente de asemănare între diversele cauze ce ajung înfața
organelor judiciare –existența, până launpunct, aunor similitudini
(activități ilicite deacelași gen, săvârșite prin aceleași mijloace sau
procedee asemănătoare) faccainformațiile actuale, înposesia cărora
aintrat anchetatorul, săsesuprapună celor anterioare. Cu alte
cuvinte, conservarea în memorie ainformațiilor prezente este
puternic influențată de experiența anterioară similară a
305N.Volonciu, p.cit., vol. I,pag. 193.
306E.Stancu, op. cit., pag. 418.
183

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
anchetatorilor; deaici posibilitatea confuziilor între activitățile ilicite
cercetate înactualitate șicele instrumentate anterior307. Șiaceastă
activitate, cadealtfel întreaga pregătire aascultării, seefectuează cu
maximă urgență șioperativitate, regulă tactică dominantă în
cercetarea șisoluționarea cauzelor penale308.
Acceptând cadesfășurată prima activitate pregătitoare, într-o
succesiune logică urmează caanchetatorul sădesfășoare uncomplex
deactivități care săaibă caobiect cunoașterea personalității șia
trăsăturilor psihice ale persoanelor care urmează să fie
ascultate.
Echipa deanchetatori, când pregătește ascultarea persoanelor
implicate, cunoaște deja natura activității ilicite, data, locul, modul
șicondițiile încare afost săvârșită, din sesizările persoanei vătămate
sau din alte surse deinformare. Înconsecință, cunoaște șidacă
persoana vătămată aperceput nemijlocit, întotsau înparte, modul
încare afost desfășurată activitatea ilicită, leziunile fizice suferite și
pagubele materiale cauzate. Înfuncție de aceste date pregătește
ascultare primară, procedând laculegerea de informații despre
personalitatea sa, precum șiladelimitarea problemelor pe care
consideră căle-ar putea clarifica prin declarația acesteia309.
Cunoașterea persoanelor ceurmează afiascultate constituie
oaltă direcție tactică apregătirii audierii, anchetatorii trebuind să
manifeste opreocupare deosebită pentru cunoașterea personalității
șiatrăsăturilor psihice alepărților ceurmează afiascultate310.
Din literatura psihologică311 s-au desprins date deinteres
pentru cunoașterea persoanelor vătămate, fiind apreciate cadeosebit
deutile pentru identificarea autorilor. Astfel, anchetatorii vor urmări:
–date care privesc natura juridică acazului, mobilul și
circumstanțe esențiale ale evenimentului (loc, timp, mod de
săvârșire, surprinderea victimei ori acceptarea pătrunderii
autorilor înlocuință);
–datele care definesc personalitatea persoanei vătămate, în
principal, cele cecaracterizează concepția deviață, nivelul de
cultură și educație, atitudini, calități temperamentale și
caracteriale, credințe șiobiceiuri, anumite tabieturi, dorințe
nesatisfăcute, starea deechilibru psihic orimanifestarea unor
tendințe spre agresivitate, izolare socială sau depresie, anumite
vicii ascunse (jocuri denoroc, consum excesiv dealcool sau
droguri, relații extraconjugale).
–cercul derelații alpersoanei vătămate –defamilie, rudenie,
vecinătate, deserviciu, dedistracție –mediile șilocuințele sau
307I.Mircea, op. cit., pag. 263.
308I.Mircea, p.cit., pag 263.
309T.Bogdan ș.a., p.cit., pag. 155–159.
310T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 134–135.
311E.Stancu, op. cit., pag. 420.
184

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
localurile publice frecventate, natura relațiilor (de amiciție,
dușmănie, indiferență), identificarea tuturor stărilor tensionale
oriconflictuale mai vechi sau mai recente, precum șiacelor ce
privesc legături cu persoane bănuite afiimplicate în
desfășurarea activității ilicite care pot sugera preocuparea
persoanei vătămate pentru obținerea devenituri pecăiilicite;
–informații privind mișcarea întimp șispațiu avictimei, cu
accent pe perioada imediată evenimentului, care pot avea
relevanță deosebită;
–datele privind bunurile deținute depersoana vătămată, mai
ales cele de valoare, șicele privind dispariția unora dintre
acestea oriaunor documente;
–informații privind antecedentele morale, medicale, penale și
contravenționale alepersoanei vătămate.
Încondițiile cercetării unor activități ilicite săvârșite prin
violență, fenomen studiat înresorturile luiintime, mai ales înceea ce
privește violența îndreptată împotriva persoanei sau marea violență,
deosebim următoarele categorii devictime312:
– dispărute deladomiciliu încondiții suspecte care numai în
mod excepțional pot coopera cuanchetatorii laîntoarcerea lor;
– care nu supraviețuiesc agresiunii dar oferă date prețioase
despre autorul faptei –de regulă declarațiile sunt scurte și
ilustrează locul, timpul șinumele agresorului313;
– care supraviețuiesc violențelor suportate șicare sepot afla în
următoarele situații: nu pot identifica făptuitorul din motive
obiective; cunosc făptuitorul șinu-l denunță din motive diverse
(răzbunare, dragoste); cunosc făptuitorul șiîncearcă săpună în
seama acestuia fapte pecare nu le-a comis –aspecte relevate în
conceptul schimbării deroladenaturărilor prin adăugare.
Din informațiile obținute, anchetatorii artrebui săidentifice
interesul pecare persoana vătămată l-ar avea însoluționarea cauzei
penale, concretizat în preocuparea pentru dovedirea vinovăției
făptuitorului pentru caacesta săfiecâtmai aspru pedepsit314.
Înaltă ordine deidei, anchetatorul care pregătește ascultarea,
analizând împrejurările cauzei, trebuie sărețină factorii denatură
endogenă, cum arfi:posibilitatea reală apersoanei vătămate dea
înțelege șiaaprecia înmod corect mecanismul activităților pecare
le-a perceput, capacitatea de recepționare ainformațiilor, starea
atenției înmomentul desfășurării activității ilicite, justețea ori
injustețea poziției critice șiautocritice față deevenimentul produs,
puterea deanaliză afaptei șiamodului încare areacționat pe
312T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 134–135.
313N.A. –Acestea sunt audiate imediat după săvârșirea faptei
314C.Nicola, Unele elemente depsihologie judiciară, Editura Ministerului deInterne,
București, 1979, pag. 70–72.
185

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
moment, stadiul dezvoltării psiho-intelectuale, relațiile cupersoanele
implicate într-un mod sau altul înprocesul penal315.
Aceeași atenție trebuie acordată factorilor denatură exogenă,
printre care seînscriu:
–distanța delacare afost observată fapta, bunul sau persoana;
–luminozitatea naturală –dimineață, amiază, seară –sau
artificială;
–poziția persoanei înteren înmomentul săvârșirii faptei;
–durata întimp aobservării faptei, obiectului ori apersoanei
făptuitorului;
–timpul scurs delaeveniment până lamomentul încare are loc
ascultarea.
Trăsăturile pozitive sau negative decaracter ale persoanei
care urmează afiascultate –sociabilitatea, corectitudinea, tactul,
orgoliul, individualismul, susceptibilitatea, aroganța, sentimentul
inferiorității –permit anchetatorului să-și formeze oimagine clară cu
privire lapersonalitatea persoanei vătămate și,înraport deaceasta,
săaleagă procedeul deascultare cel mai indicat pentru obținerea
unor declarații sincere șicomplete316.
Pentru culegerea de date despre personalitatea victimei,
anchetatorii pot face investigații lașcoala unde învață oriaînvățat
cupuțini ani înurmă, lalocul demuncă sau încadrul familiei.
Persoanele din aceste micro-medii sociale sunt în măsură să
furnizeze date variate care, împreună, conturează portretul spiritual
alpersoanei vătămate prin activitatea ilicită cercetată. Cadrele
didactice, colegii declasă orideandestudii cunosc nivelul său de
cultură generală, situația laînvățătură, înclinațiile pentru anumite
activități practice, preferințele față deunele manifestări artistice sau
sportive, spiritul decolegialitate precum șiviciile decare selasă
atrasă. Lalocul demuncă, încare îșipetrece obună parte din
activitatea cotidiană, mulți dinte colegi pot să relateze despre
preocupările sale profesionale, realizările mai însemnate din ultima
vreme, atitudinea față de muncă șifață de dezvoltarea firmei,
comportarea îngeneral șiînanumite împrejurări317. De asemenea,
colegii sunt înmăsură săarate decevicii este stăpânită, care îisunt
trăsăturile temperamentale șidecaracter, dacă asuferit sau nu
condamnări. Membrii familiei, pelângă date denatura celor demai
sus, pot săspecifice deceboli asuferit sau suferă victima, care îi
sunt preocupările extraprofesionale, pentru cebăuturi sau produse
alimentare are preferință, cum îșipetrece timpul liber.
Dacă seconstată căpersoana vătămată asuferit condamnări,
sestudiată dosarele cauzelor penale încare afost condamnată, iar
din unitățile de executare apedepselor se culeg date despre
315I.Mircea, op. cit., pag. 263.
316Idem.
317C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., p.154.
186

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
comportarea sa în locurile respective, activitățile pe care le-a
îndeplinit, condițiile încare afost eliberată318.
Cunoașterea personalității persoanei vătămate se poate
realiza șiprin diverse activități deanchetă (cercetarea lafața locului,
studierea unor înscrisuri ce emană de lapersoana încauză,
efectuarea confruntării ș.a.) sau prin consultarea unor evidențe,
bănci dedate aflate înfondul unităților medicale sau depoliție.
Latoate acestea nueste deneglijat desigur practica pozitivă a
celui care urmează să facă ascultarea, acumulată îndecursul
timpului. Din practica organelor judiciare rezultă faptul că, încazul
unor activități ilicite precum înșelăciunea, persoanele vătămate
prezintă anumite trăsături deordin psihic: credulitate excesivă, slab
simț de autoconservare, spirit critic șiautocritic slab dezvoltat,
tendința deaobține anumite profituri prin eludarea dispozițiilor
egale, predispoziția deaangaja discuții șicombinații cupersoane
necunoscute. Încazul furturilor șitâlhăriilor, victimele sunt, uneori
persoane neatente, ușor deantrenat îndiscuții, stăpânite devicii,
puse pecăpătuială ori mai puțin dotate din punct devedere fizic.
După cum, nudepuține ori, încazul violurilor, persoana vătămată
poate fiopersoană de moralitate îndoielnică, ce frecventează
anumite cercuri șimedii, nefiind exclusă posibilitatea înscenării, în
scopul obținerii unor avantaje.
Sepoate afirma căactivitatea decunoaștere apersoanelor ce
urmează afiascultate prezintă oimportanță cutotul aparte, de
realizarea eiîncondiții optime depinzând, înultimă instanță,
succesul sau insuccesul ascultării. Datele obținute în faza
pregătitoare ascultării urmează să fie completate cu ocazia
contactului nemijlocit dintre anchetator șipartea vătămată, ședința
deascultare constituindu-se într-un prilej destudiu alpersonalității
acestora, într-un mijloc deinvestigare psihologică319.
Admisă șicriticată, repudiată din lipsa timpului sau a
comodității, întocmirea planului sau chestionarului deascultare
reprezintă corolarul întregii activității depregătire. La întocmirea
acestuia, trebuie săseaibă învedere următoarele:
–problemele care urmează afilămurite prin ascultarea
persoanei vătămate;
–materialul probator –(forța probatorie aacestuia) –care vafi
folosit întimpul ascultării;
–ordinea încare vafifolosit materialul probator.
Planul deascultare seplasează lafinalizarea activității de
pregătire aaudierii șiseîntemeiază pe elementele rezultate din
studierea dosarului șicunoașterea persoanelor ceurmează afi
ascultate, asigurând acel cadru propice pentru obținerea unor
declarații complete șifidele.
318C.Nicola, op. cit., p.112.
319E.Stancu, op. cit., pag. 433.
187

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Lămurirea tuturor aspectelor cauzei nueste posibilă, având în
vedere particularitățile sale, determinate denatura activității ilicite
cercetate, metodele șimijloacele folosite lasăvârșirea ei,deurmările
acesteia, deîmprejurările care auprecedat-o sau însoțit-o, decât în
măsura în care sunt stabilite corect împrejurările ce trebuie
clarificate prin ascultare. Întocmirea planului deascultare seimpune
înfiecare cauză șicuatât mai mult încele complexe320.
Înelaborarea planului sevaține seamă deorice situație care
sepoate iviîntimpul ascultării, chiar neprevăzută, astfel încât,
organul judiciar sănu fieluat prin surprindere deatitudini, de
reacții neașteptate. Deaici rezultă șinecesitatea caplanul săaibă
uncaracter flexibil, săpoată fimodificat înfuncție dedesfășurarea
ascultării, de relatările celui ascultat. Aceasta vaconduce șila
posibilitatea adaptării sau formulării denoi întrebări referitoare la
fapta cercetată321. Obținerea unor declarații complete șiexacte
depinde înlargă măsură demodul încare sunt formulate întrebările,
desuccesiunea încare sunt adresate, demomentul psihologic în
care sunt plasate.
Din practica judiciară322 s-au desprins următoarele repere ce
trebuie săseregăsească înconstrucția planului deascultare:
–indicarea într-o anumită ordine aîmprejurărilor care vor fi
lămurite;
–formularea întrebărilor care vor clarifica împrejurările stabilite;
–punerea unui accent mai mare peîmprejurările necunoscute
oricunoscute fragmentar sau numai amintite;
–precizarea datelor existente îndosarul cauzei înlegătură cu
împrejurările stabilite afideinteres.
Formularea întrebărilor este impusă denecesitatea acoperirii
tuturor aspectelor rezultate din dosarul cauzei, denecesitatea dea
nu fiuitată lămurirea anumitor împrejurări. De asemenea,
formularea întrebărilor este necesar săfiefăcută cumultă atenție,
eletrebuind săfieclare, precise, laobiect. Întrebările trebuie săfie
ordonate logic oricronologic pemai multe variante, înraport cuceea
cecunoaște persoana respectivă șimodul cum aperceput cele pe
marginea căror urmează săfacă declarații.
Conținutul concret alplanului deascultare diferă, firește, de
lacaz lacaz. De exemplu, încazul activităților ilicite îndreptate
împotriva persoanelor, întrebările trebuie să se refere la:
împrejurările încare afost desfășurată activitatea ilicită, mijloacele
șimetodele folosite decătre făptuitor, semnalmentele sau datele de
identitate aleacestuia, urmările activității ilicite, persoanele care mai
cunosc fapta săvârșită șiîmprejurările luării lacunoștință despre ea,
320A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 209.
321E.Stancu, op. cit., pag. 112.
322C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 154.
188

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
precum șialte aspecte pecare numai persoana vătămată lepoate
cunoaște323.
Încazul violurilor324, întrebările trebuie săprivească:
–datele de identificare ale victimei, șiîn special, vârsta
acesteia;
–data șilocul violului, împrejurările încare victima aajuns în
acel loc, motivele găsirii eiacolo, descrierea amănunțită alocului, a
locuinței, aobiectelor;
–modul deacostare avictimei: unde, când, cum șistarea în
care s-a aflat aceasta;
–activitățile desfășurate decătre făptuitor pentru aînfrânge
rezistența victimei sau pentru aopune înimposibilitate dea-ți
exprima voința;
–rezistența opusă devictimă; dacă între făptuitor șivictimă a
avut locvreo luptă, ceurme arputea săexiste pecorpul șihainele
agresorului, dacă astrigat după ajutor, cine aauzit sau putea să
audă, dacă aprimit ajutor șidin partea cui, înceaconstat ajutorul
acordat;
–semnalmentele făptuitorului, precum și caracteristicile
vestimentației acestuia;
–numărul persoanelor participante lașicontribuția fiecăreia;
–relațiile anterioare dintre făptuitor șipersoana vătămată;
–starea sănătății persoanei vătămate înainte șidupă viol;
–existența certificatului medico-legal din care rezultă
consumarea actului sexual, starea sănătății după viol șialte urmări
apărute.
Planul pentru ascultarea părții vătămate în cazul
înșelăciunilor325 trebuie săasigure clarificarea următoarelor aspecte:
–împrejurările încare l-acunoscut pefăptuitor;
–identitatea făptuitorului sau după caz, semnalmentele ori
caracteristicile necesare identificării;
–problemele pentru acăror rezolvare aapelat lafăptuitor;
activitățile desfășurate deacesta pentru ainduce sau menține în
eroare persoana vătămată –numele șicalitățile ceșile-a atribuit,
înscrisurilor folosite pentru aoconvinge deposibilitățile pecare le
are înrezolvarea problemelor ce interesau victima, precum și
înscrisurile primite delainfractor, prin care garanta rezolvarea
problemelor;
–sumele debani, bunurile devaloare cele-a dat făptuitorului;
–persoanele care cunosc despre activitățile făptuitorului și
despre alte persoane ceaufost înșelate;
–posibilitatea recunoașterii autorului faptei, însituația încare
i-ar fiprezentat.
323Ibidem, pag.155.
324Idem, pag. 158.
325C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 156.
189

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Laîntocmirea planului deascultare trebuie săsețină seama
detoate aspectele cauzei, inclusiv cele care par, laprima vedere,
lipsite de importanță, pentru că tratarea cu superficialitate ori
omiterea unor amănunte, poate avea repercusiuni negative asupra
soluționării cazului326.
Din considerente ceținderigoarea demersului profesional se
recomandă desfășurarea șiaaltor activități pregătitoare
Înrândul acestora seînscriu:
–stabilirea locului unde urmează săsefacă ascultarea;
–stabilirea ordinii șiamodalităților deaducere apersoanelor la
locul șidata fixată pentru ascultare;
–asigurarea prezenței interpretului, tutorelui, părintelui ori
educatorului șiaapărătorului;
–asigurarea condițiilor materiale necesare ascultării.
Alegerea locului unde urmează săfie efectuată ascultarea
prezintă importanță șicontribuie lacrearea unei ambianțe propice
desfășurării înbune condiții aascultării. Legea nufixează anumite
limite înprivința locului audierii, lăsând lalatitudinea anchetatorilor
săaprecieze, delacaz lacaz, șisăacționeze înconsecință. Camera
deascultare trebuie săfiemobilată sobru, fiind interzis capepereți
să fie tablouri, fotomontaje, hărți. Înlocul unde seefectuează
ascultarea nutrebuie săaibă acces șialte persoane. Ascultarea se
face, deregulă, lasediul organului deurmărire penală; însituații
speciale, persoana vătămată vafiascultată lalocul unde seaflă
(imposibilitatea deaseprezenta spre afiascultată din cauza stării
desănătate). Când persoana vătămată nu cunoaște limba română
sau nusepoate exprima, trebuie săseasigure uninterpret. Când se
ascultă un minor, trebuie să se asigure prezența părintelui, a
tutorelui, curatorului ori apersoanei înîngrijirea căreia seaflă
pentru apreîntâmpina unele greutăți cepot apare peparcursul
ascultării: dificultăți datorate vârstei minorului oritrăsăturilor sale
bio-psihice. Dificultățile pot fieventual înlăturate, prin prezența unor
persoane apropiate care, cunoscând mai bine minorul, îlpot
determina săadopte opoziție desinceritate, cu rezultate directe
asupra conținutului declarației.
Asigurarea condițiilor materiale în care urmează ase
desfășura ascultarea sereferă laambianța cetrebuie creată șila
asigurarea mijloacelor de probă ce vor fifolosite pe parcursul
ascultării, precum șimijloacele tehnice cevor fiutilizate, reportofon,
aparatura video. Este indicat cape biroul celui care efectuează
ascultarea, săseafle planul deascultare, coala dehârtie pecare
urmează aficonsemnată declarația șiinstrumentul descris. De
asemenea, dosarul cauzei șimijloacele materiale deprobă nuvor fi
prezente pemasa delucru.
326E.Stancu, op. cit., pag. 422.
190

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Organizarea ascultării are în vedere, printre altele, și
următoarele aspecte:
–stabilirea problemelor ceurmează aficlarificate cu ocazia
ascultării, precum șiadatelor cetrebuie verificate cuacest
prilej;
–pregătirea materialului probator ceurmează afifolosit;
–determinarea ordinii încare seface ascultarea;
–stabilirea modalității decitare, locul șidata, ora lacare partea
vătămată urmează săfieprezentă învederea ascultării.
Ordinea șimodalitățile de citare trebuie astfel concepute,
încât săseevite contactul între diversele persoane interesate în
cauză.
4.2.2 Particularități ale pregătirii învederea desfășurării
ascultării martorilor
Reușita ascultării martorilor este asigurată de opregătire
minuțioasă alcărei scop îlconstituie asigurarea condițiilor de
realizare aascultării. Întrucât pregătirea ascultării martorilor se
desfășoară peanumite coordonate, nu secunosc situații încare
unele dintre acestea ardobândi oanumită prioritate, prin urmare
fiecare secvență apregătirii are importanța sa, iar toate secvențele
alcătuiesc unsistem, unîntreg ceasigură succesul îndesfășurarea
ascultării martorului.
Justificat, seafirmă327 căobținerea unor declarații veridice și
complete, menite săducă laaflarea adevărului este influențată șide
modul încare seface pregătirea ascultării. Nudepuține ori, lipsa de
pregătire sau superficialitatea înefectuarea acestei activității au
drept consecință obținerea unor declarații de slabă calitate,
repetarea ascultării, cheltuieli inutile detimp șiforțe, precum și
tergiversarea cercetărilor, cu urmări deosebite asupra finalității
judiciare.
Studierea materialelor existente în dosarul cauzei
constituie prima treaptă pecare oparcurge organul judiciar șiare un
roldeterminant înasigurarea cadrului propice desfășurării înbune
condiții aacestei activități. Examinarea atentă, competentă,
calificată aîntregului material existent îndosarul cauzei asigură
evitarea apariției unor consecințe negative înprocesul ascultării.
Încă din această fază organul de urmărire penală prefigurează
întregul traseu alprobațiunii judiciare, încadrul căreia ascultarea
martorilor constituie oetapă esențială.328
Examinarea minuțioasă amaterialelor cauzei are drept scop:
–stabilirea naturii activității ilicite șiaîmprejurărilor încare
aceasta afost desfășurată;
327V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 131.
328V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 132.
191

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–persoanele implicate (persoana vătămată, suspectul sau
făptuitorul, înmăsura încare există certitudine cuprivire la
identitatea acestuia) șiactivitatea desfășurată defiecare;
–locul șitimpul desfășurării, modul cum aufost puse învaloare
prin mijloace științifice urmele șimijloacele materiale deprobă,
precum șicunoștințele persoanelor care auperceput activitatea
ilicită;
–persoanele care pot relata fapte șiîmprejurări denatură să
servească laaflarea adevărului șicondițiile încare au fost
percepute acestea –înmod nemijlocit, mediată sau din zvon
public;
–condițiile care sunt necesare realizării ascultării –înraport cu
vârsta șistarea desănătate, corelate cuprofilul psihologic al
fiecărei persoane cepoate fiascultată încadrul anchetei;
–existența unor impedimente înascultarea unor categorii de
persoane șimodalitățile legale ceurmează afifolosite.
Înaceastă etapă are locunexamen altuturor probelor, luate
individual, cântărindu-se cumult discernământ valoarea fiecăreia,
seriozitatea șisinceritatea sursei din care provine, pentru a
determina cefapte sau împrejurări sunt dovedite decătre materialul
probator existent, cefapte șiîmprejurări urmează aficlarificate și
care din acestea vor filămurite prin ascultarea martorilor329.
Dintre persoanele implicate înactivitatea ilicită oatenție
deosebită trebuie acordată celor care urmează afiascultate în
calitate de martori, însensul cătrebuie determinată oanumită
ordine deaudiere. Natura faptei săvârșite direcționează investigațiile
anchetatorilor pentru identificarea martorilor. Osursă deosebit de
importantă înidentificarea martorilor oconstituie plângerea sau
denunțul persoanei vătămate, înconținutul cărora sunt nominalizați
martorii care auperceput activitatea ilicită întotalitate sau numai
secvențe ale acesteia. Se impune oanumită rezervă asupra
persoanelor indicate de către persoana vătămată sub aspectul
sincerității, deoarece acestea pot exagera îndepozițiile lor fiedin
solidaritatea manifestată față de persoana vătămată, ascunzând
comportamentul provocator alacesteia, fiedatorită schimbării de
rol330 sau înțelegerilor survenite. Nu trebuie neglijat nici locul faptei
care poate constitui osursă importantă înidentificarea martorilor –
din categoria celor care efectuau serviciul înapropierea acestuia ori
celor care sedeplasau laserviciu sau către domiciliu.
Înliteratura despecialitate331 seafirmă cămodul deoperare
șiperioada detimp încare afost desfășurată activitatea ilicită pot
oferi indicii cuprivire lacategoriile depersoane din rândul cărora pot
329A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 198.
330N.A. –Așa numita exacerbare aimportanței persoanei cevafiascultată, fenomen
specific persoanelor cupoziții sociale scăzute
331A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 200.
192

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
fiidentificați martorii (de exemplu,în cazul omorului săvârșit cu
arme defoc, zgomotul împușcării putea fiauzit depersoanele aflate
înapropierea locului faptei).
După ce au fost stabilite persoanele care urmează afi
ascultate încalitate demartori, sedetermină faptele șiîmprejurările
ceurmează aficlarificate prin ascultarea acestora, insistându-se pe
stabilirea unei anumite ordini închemarea lainterogatoriu, însensul
că, mai întâi vor fiaudiate persoanele care au perceput înmod
nemijlocit faptele șiîmprejurările defapt care pot contribui laaflarea
adevărului.
Sursa sau izvorul mărturiei constituie criteriul fundamental
pecare sebazează ordinea chemării lainterogatoriu amartorilor. De
aceea, în studierea materialelor din dosarul cauzei, aceasta
dobândește ovalență superioară șitrebuie stabilită înainte de
ascultare, întrucât practica judiciară astabilit cămărturia are un
grad mai ridicat deveridicitate cucât verigile care seinterpun între
sursa informației șimartor sunt mai puține. Organul judiciar este
interesat de modul cum s-a făcut percepția faptelor sau
împrejurărilor ceurmează afirelatate, deoarece percepția vizuală
are, înraport cucelelalte modalități depercepere (auditivă, tactilă
gustativă etc.), oimportanță mai mare, constituind sursa principală
de achiziție ainformației. De asemenea, prezintă importanță
condițiile încare s-a realizat perceperea, încategoria acestora
incluzându-se cele atmosferice, devizibilitate, luminozitate, existența
unor surse debruiaj, aunor obstacole etc., lacare seasociază vârsta
martorului, experiența deviață, arhitectura saemoțională, existența
unor interese încauză ș.a.
Revenind lamodul deoperare folosit decătre făptuitor trebuie
arătat căsunt activități ilicite lacare pot laasista unnumăr mare de
persoane care pot compare în calitate de martori în fața
anchetatorilor fiind ușurată, astfel, sarcina deaselecta persoanele
ale căror depoziții sunt pot exprima adevărul. Trebuie observat că
selectarea martorilor nu se produce niciodată înainte de
interogatoriu, întrucât poate fiarbitrară șidetermină refuzul
cooperării viitoare, motivându-se că s-a renunțat laascultare
datorită faptului că depoziția martorului neascultat nu prezintă
importanță încauza respectivă. Alteori, dimpotrivă, prin modul de
operare autorul limitează publicitatea activității ilicite, desfășurând
activitatea ilicită înmod conspirat, individual, urmare amăsurilor de
precauție pecare leia,lacare într-o formă sau alta participă și
victima prin comportamentul său lipsit denorme deautoprotecție.
Înastfel desituații trebuie stabilite condițiile concrete încare
afost desfășurată activitatea ilicită, particularitățile modului de
operare (atragerea victimei înlocuri izolate, anihilarea rezistenței
acesteia prin folosirea unor narcotice, substanțe medicamentoase
sau prin amenințate etc.), ale locului faptei șinu înultimul rând
ascultarea persoanei vătămate care poate furniza informații de
193

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
natură săconducă laidentificarea făptuitorului șiaeventualilor
martori deoarece, așa cum este cunoscut, nuexistă mod deoperare
perfect, iar imperfecțiunile acestuia constituie fundamentul
descoperirii.
Prin studiul efectuat asupra materialelor cauzei trebuie săse
stabilească șipersoanele care nu pot fiascultate camartori fie
datorită excepțiilor prevăzute de lege, fie datorită deficiențelor
analizatorilor perceptivi șidrept urmare săsecanalizeze activitatea
investigării îndirecția identificării altor persoane cepot depune
mărturie. Datele rezultate din studierea materialelor cauzei
constituie fundamentul pecare sevadezvolta planul ascultării, de
aceea vor dobândi forma scrisă.
Înceea privește cunoașterea persoanei ceurmează afi
ascultată, serecunoaște înmod unanim dificultatea cunoașterii
martorului, aspect ceadeterminat strategii diferite, fundamentate pe
cunoașterea anterioară ascultării sau pe cunoașterea întimpul
ascultării, înraport de natura faptei săvârșite. Ceea cetrebuie
subliniat este faptul cănusepoate dezvolta interogarea unui martor
înorb, fără acunoaște nimic despre persoana sa, deoarece o
asemenea conduită se reflectă în conținutul declarației șise
repercutează asupra finalității judiciare.
Alegerea momentului când urmează aserealiza cunoașterea
martorului diferă, înraport denatura activității ilicite, condițiile
desfășurării ei,numărul persoanelor care auperceput faptele sau
împrejurările, precum șiaspectele cepot filămurite cu fiecare
martor ori categorie de martori. Astfel, cunoașterea martorilor
chemați pentru verificarea mențiunilor din înscrisurile întocmite de
către făptuitor cuocazia săvârșirii unei delapidări sau înșelăciuni
poate firealizată înbune condiții șipeparcursul ascultării332. În
asemenea cazuri efectuarea unor activități prealabile decunoaștere,
având învedere numărul mare depersoane cetrebuie ascultate, ar
duce lacheltuieli nejustificate de timp șiforțe, iar declarațiile
nesincere pot fiînlăturate dedepozițiile altor persoane ascultate în
cauză. Diferit sepune problema cunoașterii unor martori oculari în
cazul tâlhăriilor, omorurilor, etc., când, datorită condițiilor încare a
fost săvârșită fapta, împrejurările acesteia aufost percepute deun
număr foarte restrâns depersoane.
În practica judiciară s-a statuat regula potrivit căreia
cunoașterea martorilor trebuie realizată înaintea chemării laaudiere,
aceasta constituind temeiul pecare sefundamentează strategiile
tactice de ascultare, specifice fiecărui martor. Cunoașterea
martorilor presupune obținerea șianalizarea unor date despre
persoanele ceurmează afiascultate. Înafara datelor deidentificare
trebuie obținute cât mai multe informații legate detrăsăturile psihice
332V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 134.
194

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
ale persoanelor ceurmează sădepună camartori. Calea pentru
obținerea informațiilor care să-l caracterizeze pecel care apare în
calitate de martor, oconstituie culegerea de date asupra
personalității martorului. Astfel de informații trebuie săpună la
îndemâna anchetatorului unele elemente deapreciere amartorului
din punct devedere alcreditului moral decare sebucură acesta în
mediul social căruia îiaparține, elementele din care săsedesprindă
considerația decare sebucură înrândul celor din jur, conduita
acestuia lalocul demuncă, însocietate, ladomiciliu etc. Valoarea
acestor informații deordin general, menite acontura trăsăturile
caracteristice alemartorului, secompletează, cuacele elemente care
indică poziția reală amartorului față de părți șicauza încare
urmează afiascultat.
Martorul trebuie privit șiprin prisma relațiilor șiintereselor
pe care leare încauză, coroborate cu dispozițiile sale afective
datorate împrejurărilor percepute care pot determina parțialitate sau
oanumită nesinceritate. Nu trebuie ignorată poziția subiectivă față
de părțile implicate în cauză, datorată incompatibilității între
calitatea demartor șicalitatea departe înproces, arudeniei cu
vreuna dintre părți pentru care există prezumția denesinceritate,
simpatiei sau antipatiei, sentimentelor negative deteamă sau frică,
determinate deamenințarea făcută defăptuitori sau apropiați ai
acestora, aspecte care pot constitui surse de distorsiune ale
mărturiei șicare trebuie cunoscute înainte deascultare.
Credibilitatea șiatitudinea martorului sunt subordonate
personalității acestuia333 care poate ficonturată înmajoritatea
cazurilor. Apreciem căobiectivitatea cunoașterii martorului poate fi
realizată șiprin administrarea unor teste depersonalitate, care pot
orienta anchetatorii asupra trăsăturilor psihice dominante șiasupra
alegerii strategiilor deascultare adecvate. Chiar dacă operațiunea în
sine este costisitoare șipresupune eforturi umane, financiare și
timp, după efectuarea eianchetatorii vor avea ladispoziție informații
exacte despre ceea cetrebuie săsolicite martorului șimai ales ceea
cenutrebuie săabordeze îninterogatoriu, nemaivorbind deimpactul
psihologic asupra martorului derea-credință cepoate fideterminat
sărenunțe laconduita sa.
Înlipsa administrării testelor invocate, organele judiciare
trebuie să stabilească trăsăturile psihice șitemperamentale334
referitoare la:
–gradul dedezvoltare agândirii, mai ales încazul martorilor
minori;
–interesele dominante, de natura cărora depinde, înmare
măsură, calitatea percepției;
333T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 175.
334V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 135.
195

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–mediul încare trăiesc, cu efect direct asupra experienței,
intereselor etc.;
–starea sănătății înmomentul perceperii;
–profesia șiocupația, iarîncazul martorilor minori, profesia și
ocupația părinților;
–trăsăturile decaracter –hotărât, nehotărât, liniștit, agitat,
sensibil, trist, curajos, deschis, închis, vulnerabil, atent, nervos,
impresionabil etc.;
–concepția despre lume șiviață, vârsta, antecedentele penale
ș.a.
Minorii, chiar dacă nuauîmplinit vârsta de14ani, pot avea
calitatea de martor. Psihologia martorilor minori, având ca
dominante aspecte specifice vârstei –fietimiditate, înclinare spre
exagerare, fiedeficiențe depercepere sau sugestionări subsecvente –
determină cadeclarațiile lorsăfieevaluate cuoatenție deosebită.
Unele nuanțări referitoare lapsihologia minorilor335 seimpun afi
arătate, fiind utile înanchetarea acestei categorii demartori.
Capacitatea depercepere șideredare afaptelor este mai
redusă, datorită dirijării atenției spre lucruri lipsite deimportanță,
nereușind să distingă ceea ce este important sau esențial de
aspectele fără valoare înaflarea adevărului. Înclinația spre fantezie și
sugestibilitate este determinată de dezvoltarea incompletă a
psihicului încare realitatea șificțiunea fie că nu au dobândit
însușiri individualizatoare, fiecăseîmpletesc ori seconfundă, de
aceea unele fapte sau împrejurări sunt redate înmod confuz ori
ajustate după unscenariu propriu.
Lipsa de experiență șicultura redusă fac dificilă, uneori
imposibilă, perceperea evenimentului judiciar, iaremoțiile nunumai
cădenaturează percepția, dar influențează șistocarea memorială.
Teama deautorități șideconsecințele pecare lepoate produce
mărturia, vârsta, gradul dedezvoltare psihică, inteligența etc. sunt
aspecte decare trebuie săsețină seama laaprecierea declarațiilor
martorilor minori pentru care redarea exactă, corectă a
evenimentelor judiciare constituie excepția șinuregula336.
Legea procesual penală nu aprevăzut incapacitatea juridică
deadepune camartor pentru persoanele cuantecedente penale, în
genere, sau pentru cele condamnate pentru mărturie mincinoasă, cu
excepția persoanelor care ausăvârșit omărturie mincinoasă încauza
ceface obiectul revizuirii, aspect care asigură accesul laaflarea
adevărului șipersoanelor cu antecedente penale, minorilor care
întâmplător pot fidefață ladesfășurarea unei activități ilicite. S-a
considerat337 căarficontrar intereselor justiției caascultarea lorsă
fieinterzisă chiar dacă sunt dominate dedeprinderea deadenatura
335T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 178.
336T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 179.
337V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., p.135.
196

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
adevărul, declarațiile obținute fiind apreciate numai dacă se
coroborează cuprobele existente îndosarul cauzei.
Se apreciază338 că întocmirea planului de ascultare a
martorului este oactivitate rezervată cazurilor importante, mai
dificile, aspecte cecontravin organizării ascultării șiprincipiilor
planificării activității de cercetare penală. Nu trebuie restrânsă
planificarea ascultării martorului numai lacauzele dificile –când
declarațiile lui privesc împrejurări legate defapte comise într-un
domeniu destrică specialitate, mai puțin cunoscut organului judiciar
sau când activitatea destrângere aprobelor determină precizarea
sau verificarea unui însemnat număr deaspecte. Această necesitate
mai apare șiatunci când, datorită raporturilor încare seaflă
martorul cupărțile șicauza, există temeiuri săsepresupună că
aceasta sevasitua peopoziție derea-credință.
Încauzele mai puțin complicate, atunci când declarațiile
martorilor au un obiect restrâns, când poartă asupra unui fapt
determinat, seelaborează fișa decercetare care cuprinde, pelângă
datele privitoare lacauză, persoanele care urmează afiascultate și
problemele care sevor lămuri prin ascultare, nefiind excluse alte
activități de urmărire penală: percheziții, confruntări, ridicări de
obiecte șiînscrisuri.
Elaborarea planului deascultare seplasează înmomentul
final alactivității depregătire învederea audierii șiseîntemeiază pe
elementele rezultate din studierea materialelor cauzei, stabilirea
cercului de persoane, amodalității șiordinii de chemare a
martorilor, culegerea deinformații cuprivire lamartorii importanți.
Pebună dreptate s-a stabilit căplanul deascultare atribuie acestei
activități un caracter organizat, evită posibilitatea rămânerii
nelămurite aunor aspecte esențiale, evită posibilitatea rechemării
martorilor pentru afireaudiați șiasigură uncadru propriu pentru
obținerea unor declarații veridice încauză.
Obținerea unor declarații complete depinde înmare măsură
demodul încare sunt formulate întrebările, deordinea încare sunt
adresate șimomentul psihologic încare sunt plasate. Ordinea
întrebărilor trebuie săurmeze olinie firească, logică, astfel încât o
întrebare săopregătească pealta, sădecurgă înmod firesc una
după alta. Când sepresupune cămartorul sevasitua peopoziție de
rea-credință, trebuie să se realizeze elementul surprinderii prin
adresarea unor întrebări neașteptate, ceea ce presupune ca
întrebările săfieprevăzute pemai multe variante șisăfieformulate
șipregătite întrebări derezervă.
Ținându-se seama depoziția martorului debună-credință sau
de rea-credință –organul judiciar trebuie să-și reprezinte
338A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 208.
197

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
răspunsurile probabile pecare levaobține, iaracestea vor constitui
punctul deplecare pentru formularea altor întrebări.
Conținutul planului sereferă numai launsingur martor șiva
avea următoarea structură:
–problemele care trebuie lămurite în totalitate sau numai
parțial;
–mijloacele deprobă care vor fifolosite;
–modalitatea prezentării acestora șimomentul când se va
realiza;
–întrebările care vor fifolosite, succesiunea șicondițiile pecare
trebuie săleîndeplinească;
–existența unor variante de întrebări pentru martorii de
rea-credință.
Planul deascultare amartorilor este orientativ, peparcursul
ascultării poate fimodificat ori completat înfuncție deatitudinea
adoptată demartor. Aspectele relevante cuocazia expunerii libere
pot face inutilă adresarea unor întrebări, după cum sepoate impune
formularea șireconsiderarea altora, cum arficazul încare martorul
relevă împrejurări necunoscute, în raport cu care se impune
precizarea altor aspecte și,implicit, necesitatea formulării unor noi
întrebări sau adaptării celor inițiale. Adaptarea planului lasituații
neprevăzute solicită organului judiciar odeosebită gândire tactică,
spirit deobservație, capacitatea deaseorienta șirezolva aspectele
noi apărute339.
Caalte activități pregătitoare anchetatorul vatrebui săse
concentreze șipeasigurarea prezenței martorilor șireprezentanților
legali aiacestora ladata șiora fixate pentru ascultare. Încadrul
activității destrângere, verificare șiapreciere aprobelor, organul
judiciar este obligat să dispună chemarea martorilor și
reprezentanților legali și să asigure prezența la activitatea
procedurală aacestora340. Invitarea martorilor într-o anumită
succesiune este determinată pedeoparte derealizarea încondiții
optime aascultării, evitându-se graba care poate genera omisiuni în
lămurirea unor probleme, iar pe de altă parte de aeficientiza
interogarea martorilor. Înlegătură cu primul aspect mai trebuie
arătat căorganul judiciar nu trebuie săinvite mai mulți martori
decât poate asculta, numărul acestora fiind determinat deconduita
înanchetă, vârsta șiinstrucția școlară, existența unor infirmități
care influențează durata ascultării (surzenia) etc. Înceea ceprivește
aldoilea aspect, trebuie avut învedere imposibilitatea luării de
contact între martorii ascultați în aceeași cauză, ceea ce ar
determina punerea de acord adeclarațiilor prin influențarea
persoanelor care nuși-au cristalizat depoziția orisunt sugestionate
destatus-ul superior alunora dintre martori, declarând lafelcaei–
339A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 209.
340V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 136.
198

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
după cum nueste lipsit derelevanță crearea unei stări tensionate, de
iritare sau nemulțumire oglindite înconținutul declarațiilor.
Reprezentantul legal este acea persoană desemnată delege să
participe laproces înlocul părții interesate care nuare dreptul dea
sta încauză, înmod nemijlocit, cinumai interpus, prin intermediul
altei persoane. Astfel încazul persoanei lipsite de capacitate de
exercițiu care participă înproces încalitate demartor, cum este
minorul sub 14 ani, reprezentantul acestuia este părintele sau
tutorele.
Pentru aflarea adevărului organul deurmărire penală sau
instanța dejudecată sunt obligate săciteze persoanele arătate în
conținutul denunțului sau plângerii, precum șialte persoane
propuse depărți341. Dreptul deadispune citarea unor persoane ca
martori aparține înexclusivitate organelor judiciare șiseexercită în
virtutea rolului loractiv, chemarea din oficiu aoricăror persoane ca
martori încauza penală, fiind determinat deinformațiile pecare le
dețin despre fapte sau împrejurări de natură aservi laaflarea
adevărului. La stabilirea datei pentru ascultare trebuie avut în
vedere căîntre momentul luării lacunoștință șicelalascultării să
treacă cât mai puțin timp, înfelul acesta martorii putând fiprotejați
de „influențe străine”. Martorii trebuie ascultați separat,
înlăturându-se astfel posibilitatea deacomunica cualte persoane –
aspect cepoate deforma informațiile deținute deaceștia.
Există totuși situații când martorii nu seaflă înlocalitatea
unde îșiare sediul organul judiciar sau instanța dejudecată, nu
sunt transportabili oriseaflă înstrăinătate, ascultarea lorfăcându-
seprin comisie rogatorie căreia isevor trimite întrebările necesare
interogatoriului. Înceea ceprivește stabilirea locului ascultării, locul
ascultării este deregulă sediul organului judiciar. Când persoanele
care urmează afiascultate camartori sunt înimposibilitatea dease
prezenta –infirmitate, maladie, starea dearest –organul judiciar
procedează laascultare lalocul unde seaflă acestea. De laregula
enunțată, înanumite momente sepot face excepții, determinate de
influența sau impactul pe care-l poate crea locul desfășurării
activității ilicite asupra martorului șideprogramul deprotecție în
care martorul seaflă inclus. Înasemenea situații ascultarea seva
efectua lalocul faptei șiladomiciliul martorului. Pentru unele
categorii de martori, dacă se apreciază astfel, ascultarea se
efectuează lalocul demuncă.
Biroul încare urmează aseface ascultarea trebuie săfie
sobru mobilat, fără obiecte înplus, care arputea distrage atenția
martorilor. Pregătind ascultarea, organul judiciar trebuie să
stabilească modalitatea încare îivaaborda pemartori, condițiile ce
trebuie asigurate pentru realizarea contactului psihologic cuaceștia.
341V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 137.
199

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Învederea realizării scopului urmărit prin ascultarea martorului șiîn
raport cu natura cauzei încare seefectuează, problematica ce
trebuie lămurită șisituația fiecărui martor înparte, trebuie săfie
luate șialte măsuri pregătitoare cum arfi:invitarea unui interpret –
însituația încare martorii nu cunosc limba încare sedesfășoară
ascultarea; selectarea șipregătirea materialelor cevor fiutilizate pe
parcursul ascultării șideterminarea modului, amomentului șia
ordinii încare vor fifolosite; asigurarea decontării cheltuielilor de
transport șicazare impuse dedeplasarea martorilor342.
Anchetatorul trebuie sămanifeste oatitudine plină deinteres
față demartori șidepozițiile lor. Înaceste condiții, anchetatorul
trebuie să explice faptul că adepune mărturie reprezintă o
îndatorire, să sublinieze importanța declarațiilor sincere pentru
aflarea adevărului șipentru înfăptuirea justiției. Interesul față de
depozițiile martorului trebuie sărezulte nu numai din explicațiile
date, din sublinierile făcute, cisăsedegaje din întreaga atitudine a
anchetatorului. Contactul psihologic dintre anchetator șimartor se
realizează prin întrebări sau discuții exterioare obiectului cauzei și
întotdeauna pe coordonatele unor activități plăcute, determinând
martorul să dialogheze, să-și expună experiențele șirezultatele
obținute. Atitudinea calmă, serioasă, plină deînțelegere față decei
care datorită emoțiilor, bagajului intelectual redus sau faptului căse
află pentru prima oară înfața autorității șicomit erori îndeclarațiile
lor, constituie premisa unei atmosfere favorabile dialogului. Primirea
martorului seface într-o atmosferă civilizată, chiar dacă acesta este
considerat derea-credință. Acordarea respectului cuvenit nunumai
înprivința salutului, cipetotparcursul interogatorului conduce la
instalarea încrederii, laobținerea unor declarații complete șiveridice.
4.2.3 Particularități ale pregătirii învederea desfășurării
ascultării făptuitorilor
Pentru asegaranta obținerea unor declarații care săreflecte
adevărul, activitatea deascultare afăptuitorilor trebuie pregătită, în
prealabil, cudeosebită atenție, decătre anchetator. Această pregătire
nueste doar complexă, cișiobligatorie. Obligativitatea selimitează
însă laanumite activități tipice stabilite prin normele legale sau cele
detactică criminalistică, dar gândirea activă aanchetatorului trebuie
să adapteze aceste etape lafiecare caz înparte șinu invers.
Particularitățile ceapar încercetarea fiecărei activități ilicite necesită
adaptabilitate din partea anchetatorilor, fiind imposibilă obținerea
unor declarații sincere prin aplicarea anumitor reguli ca niște
șabloane, fără aaprofunda toate informațiile obținute încauză și
apoi alecorobora între ele.
342V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 137.
200

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Pregătirea ascultării făptuitorilor presupune stabilirea
problemelor cetrebuie soluționate cuocazia ascultării, aordinii în
care urmează săfiefolosit materialul probator deținut până înacel
moment, stabilirea procedeelor tactice deascultare, înfuncție de
datele deținute despre psihologia șipersonalitatea făptuitorului,
precum șiînfuncție deîmprejurările încare afost desfășurată
activitatea ilicită343.
Studierea materialelor existente în dosarul cauzei –
această etapă este deosebit deimportantă pentru caanchetatorul să
poată stabili problemele cetrebuie lămurite întimpul ascultării
făptuitorului. Obligația anchetatorului nu constă doar încitirea
întregului material, cișiîninterpretarea acestuia, într-un mod
adecvat, ceea ce necesită ooarecare experiență practică și
profesionalism.
Deși necesită multă atenție și abilitate din partea
anchetatorului, studierea materialelor probatorii trebuie săfieșiea
supusă principiului operativității cadealtfel întregul proces penal.
Această fază are caefect cunoașterea decătre organul judiciar a
tuturor aspectelor referitoare la activitatea ilicită pe care o
cercetează.
Înpractica judiciară s-a cristalizat teza potrivit căreia din
studiul materialelor existente îndosarul cauzei trebuie sărezulte:
persoanele care urmează afiascultate, vârsta șicalitatea procesuală
aacestora, faptele care serețin însarcina unora dintre eleșidovezile
care lesusțin vinovăția sau nevinovăția; necesitatea documentării cu
privire launele aspecte din domeniile deactivitate încare afost
desfășurată activitatea ilicită (procesul de producție, actele
normative, ordinele șiinstrucțiunile etc.). Este de neconceput
derularea interogatoriului judiciar fără caanchetatorul sădețină un
minim de informații referitoare laactivitatea ilicită pe care o
cercetează344. Într-o asemenea situație este firesc sănu sepoată
întocmi un plan deascultare șinici măcar săsepoată stabili ce
probleme trebuie clarificate.
Înaceste condiții studierea materialelor cauzei urmează afi
efectuată după alte activități premergătoare, cum sunt cercetarea la
fața locului, examinarea șiinterpretarea mijloacelor materiale de
probă existente, luarea declarațiilor eventualilor martori oculari sau
persoanelor vătămate dacă acestea au supraviețuit, dispunerea
efectuării unor constatări tehnico-științifice sau expertize, etc.
Din procesul verbal decercetare lafața locului sedesprind
împrejurările șimodalitatea încare afost desfășurată activitatea
ilicită, urmele descoperite încâmpul faptei (urme demâini, urme de
sânge, etc.), mijloacele materiale de probă (obiecte care aparțin
343C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 91.
344N.A.–Seadmite, pecale deexcepție, ascultarea unei persoane suspecte adusă la
sediul organelor depoliție cuocazia unor activități specifice
201

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
făptuitorului, înscrisuri, arma crimei –încazul unui omor –etc.). De
asemenea, concluziile expertizei medico-legale și constatările
tehnico-științifice sau expertizele criminalistice dispuse înancheta în
desfășurare, constituie surse utile dedocumentare.
Anchetatorul trebuie să cunoască materialul probator în
detaliu înainte deprimul contact cupersoana suspectă, întrucât
acesta poate fifolosit cueficiență înascultarea persoanelor suspecte
sau amartorilor propuși depărți. Înmomentul trecerii lainterogare
trebuie săaibă configurat mintal modul încare aacționat autorul
sau cel puțin oparte din acesta, ceea ceîilipsește urmând săfie
întregit cuocazia ascultării făptuitorului.
Cunoașterea personalității făptuitorului este oaltă cerință
atacticii criminalistice indisolubil legată de aflarea adevărului,
necesară anchetatorului înaintea începerii ascultării făptuitorului.
Acesta nupoate elabora sau alege procedeele tactice fără acunoaște
încemăsură sunt eficiente înraport cupersonalitatea345 celui/celei
pecare oascultă.
Așa cum am menționat, componentele de bază ale
personalității unui individ sunt temperamentul, caracterul și
aptitudinile sale șise regăsesc fie în comportamentul, fie în
psihologia făptuitorului, pecare anchetatorul trebuie sălecunoască.
Există multe surse pentru aseputea realiza acest lucru (cum sunt
informațiile obținute delapărinți, prieteni, vecini, colegi deșcoală
sau deserviciu, recomandări delalocurile demuncă pecare le-a
ocupat, etc.), iaranchetatorii trebuie sălefolosească petoate pentru
aobține odescriere câtmai obiectivă.
Caracterul este determinat deansamblul trăsăturilor esențiale
șicalitativ specifice ale personalității care seexprimă înactivitatea
omului, înmod stabil șipermanent, prin aptitudini față de alți
semeni, față demuncă șiactivitate îngeneral, precum șifață desine
însuși. Structura caracterului unei persoane este formată prin
educație dar înacelași timp este influențată demodul deasimilare a
educației primite, decapacitatea depreluare, funcționare șiadaptare
specifice fiecărui individ.
Educabilitatea face caopersoană săaccepte șisăînsușească,
într-o manieră proprie, influențele sociale pozitive sau negative.
Aceste influențe provin înprimul rând din mediul familial șiapoi din
celelalte relații sociale lacare persoana respectivă iaparte. Există
indivizi nereceptivi lainfluențele negative, iaranchetatorul trebuie să
știe, prin efectuarea unor cercetări adecvate, dacă suspectul pecare
urmează să-l asculte face parte dintr-o asemenea categorie. Din acest
345N.A. –Personalitatea poate fidefinită caansamblul caracteristicilor denatură
fizică, fiziologică, șisocial-morală care au, înconduita individului, orelativă
stabilitate. Aceste aspecte conferă unei persoane individualitate, făcând-o săfieunică
înraport cucelelalte șisemanifestă prin comportamentul acțional, verbal sau afectiv
alpersoanei respective.
202

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
punct de vedere psihologii consideră că există două tipuri de
personalitate, unele conforme cunormele unei societăți date șialtele
neconforme denumite, pebună dreptate, personalități deviante.
Comportamentul deviant șitendințele criminale nu constituie
regula, ciexcepția. Concluzia deosebit de sintetică ne arată că
acestea pot figenerate fie de individ, fie de comunitatea de
apartenență cucare individul este îninteracțiune permanentă. Acest
tipdecomportament semanifestă înrelațiile sociale ale individului
prin conduite cu semnificație morală negativă cum ar fi:
nesinceritatea, egoismul, susceptibilitatea, îngâmfarea etc.
Persoanele care adoptă oatitudine deconformare lanormele morale
șilegale alesocietății sunt caracterizate desinceritate, corectitudine,
tenacitate, demnitate, sociabilitate etc.
Oaltă trăsătură psihică apersonalității este temperamentul,
noțiune ce desemnează „latura dinamico-energetică aacestuia,
vizând caracterele generale ale conduitei, înfuncție de care se
constituie unstil specific fiecărui individ, demanifestare laincitațiile
exterioare”346. Temperamentul este condiționat cu precădere de
particularități fiziologice ale sistemului nervos central, forța,
mobilitatea și echilibrul proceselor fundamentale: excitația și
inhibiția.
În literatura de specialitate347 se disting patru tipuri
temperamentale fundamentale:
– tipul sanguin caracterizat atât deaspecte pozitive (optimism,
sensibilitate, echilibru, adaptabilitate, mobilitate etc.), cât șide
aspecte negative (instabilitatea sentimentelor, influențabil lipsit de
putere deconcentrare șiaprofundare etc.);
– tipul coleric caracterizat deintensitatea proceselor afective,
reactivitate accentuată (aspecte pozitive), excitabilitate, agresivitate,
încăpățânare (aspecte negative);
– tipul flegmatic caracterizat deechilibru, calm, toleranță, bună
dispoziție dar șireactivitate redusă, comoditate, pedanterie, tendință
destereotipizare, etc.;
– tipul melancolic perseverent, serios, sensibil, responsabil
(aspecte pozitive), neîncredere, pesimism, nesiguranță (aspecte
negative).
În consecință, ascultarea persoanelor suspecte trebuie
organizată înașa felîncât săseintegreze înacest plan general de
cercetare. Cum șicând va fiefectuată ascultarea, unde, înce
condiții, care sunt problemele cetrebuie lămurite cuacest prilej,
sunt întrebări lacare organul judiciar trebuie sădea unrăspuns în
această etapă tactic criminalistică, de organizare amodului de
346T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 238.
347Ibidem, pag. 239.
203

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
desfășurare aascultării asuspectului acelui care sepresupune afi
făptuitorul.
Stabilirea prealabilă aproblemelor ce urmează să fie
clarificate cuocazia ascultării sesubordonează conduitei pecare o
vaadopta înanchetă făptuitorul. S-a admis călaprima interogare
nu este recomandabil caanchetatorul săabordeze toate aspectele
necunoscute ale cauzei, deoarece i-ar daposibilitatea făptuitorului
săcunoască datele deținute deacesta. Există făptuitori recidiviști
care cunosc majoritatea procedeelor tactice deascultare, etapele pe
care letraversează anchetatorul, iar din modul în care sunt
formulate șifolosite întrebările pot deduce care este nivelul de
informații deținut deanchetator șicât deincriminatorii sunt pentru
ei,precum șicât dedificil levafisăascundă adevărul.
Problemele ceurmează afilămurite întimpul ascultării
trebuie ordonate cronologic –lăsând loc pentru modificarea acestei
strategii, înfuncție deelementele noi, necunoscute anchetatorului,
care apar, inevitabil, întimpul fiecărei ascultări (declarații noi ale
făptuitorului, încontradictorii cu declarațiile anterioare sau care
conțin acte nedescoperite decătre anchetatori, mărturisiri, relatări
despre existența unor complici etc.).
Aptitudinile sunt componente ale personalității șitrebuie
cunoscute, ca atare, de către anchetator. Acestea sunt însușiri
psihice individuale, relativ stabile șiprezintă obază structurală
exprimată deanumite particularități anatomo-fiziologice. Aptitudinile
seclasifică îngenerale (inteligență, spirit deobservație, memorie
vizuală etc.) șispeciale (ureche muzicală, talent etc.). Pentru ca
ancheta să-și atingă scopul propus, cunoașterea trebuie săaibă în
vedere atât aptitudinile generale, cât șicele speciale alefăptuitorului
deoarece desfășurarea fiecărei activități ilicite poartă amprenta
personalității făptuitorului.
Printre alte elemente denatură săconducă laconturarea
personalității făptuitorului semenționează înliteratura348 detactică
criminalistică șimediul familial ineluctabil încare atrăit acesta,
școlile pecare le-a urmat, profesiile, cercul de prieteni, etc. De
asemenea, nuvor fineglijate nici locul unde aactivat camilitar349 și
comportamentul său în toată această perioadă precum și
antecedentele penale. Se impune, deci, cunoașterea inteligenței,
slăbiciunilor, pasiunilor, comportamentul înfamilie șiînsocietate,
activitatea desfășurată lalocul de muncă.350 Toate acestea sunt
necesare pentru obună șieficientă desfășurare aascultării precum
șiînvederea unei viitoare corecte individualizări apedepsei.
348E.Stancu, op. cit., pag. 437.
349 N.A. –este recunoscut faptul că structurile militarea acordă oimportanță
deosebită cunoașterii persoanei și, înaceste condiții, anchetatorii pot descoperi
elemente deinteres care să-i ajute lapregătirea ascultării persoanei respective
350E.Stancu, op. cit., pag. 437.
204

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Organizarea ascultării –înprocesul penal, activitatea de
ascultare afăptuitorului reprezintă doar oetapă înîndeplinirea
scopului acestuia șianume aflarea adevărului cu privire la
activitatea ilicită cercetată. Înraport deinformațiile inițiale obținute,
anchetatorul stabilește strategia de anchetă, elaborând versiunile
referitoare lamodul care vadecurge ascultarea.
De asemenea, dacă făptuitorul face referiri laanumite
probleme care nuseaflă înplanul deascultare, înmod natural, el
nutrebuie oprit cilăsat –chiar încurajat –săvorbească, planul de
ascultare fiind celcare vasuferi modificări. Anchetatorul vaapela la
calitățile sale profesionale, pentru aintegra în mod eficient
declarațiile astfel obținute înansamblul problemelor pecare dorea să
leclarifice. De aceea, este necesar caanchetatorul săcunoască,
înainte deaseîntâlni cufăptuitorul, toate datele șiinformațiile de
care are nevoie pentru aflarea adevărului.
Întimpul ascultării, făptuitorul trebuie convins căîndosar
există suficiente dovezi care susțin vinovăția sa. Aceste mijloace de
probă, trebuie selecționate, din ansamblul probator, cumare atenție,
astfel încât sănu fiecompromisă ancheta. Înfiecare cauză penală
există probe care nu trebuie cunoscute depersoana anchetată în
prima fază aanchetei. Anchetatorul trebuie să-și rezerve posibilitatea
deaprezenta lamomentul oportun oprobă, cualte cuvinte săse
folosească deceea ceînpractică este denumită „arma surprizei”.
Înainte de afiaduse lacunoștința persoanei anchetate,
probele trebuie minuțios verificate pentru anu seprezenta probe
false, incerte, neconcludente, rezultat alignoranței anchetatorilor,
erori apărute cuprilejul efectuării cercetării lafața locului sau a
anumitor împrejurări de fapt independente. Pe lângă alegerea
materialului probator ceurmează afiutilizat sestabilește șimodul
încare acesta vafiprezentat, înfuncție depersonalitatea persoanei
ascultate șidenatura probelor. Îngeneral, folosirea materialului
probator este determinată de poziția necooperantă înanchetă a
făptuitorului, întemeiată pecredința cănusunt probe suficiente, că
nerecunoașterea sa nu va antrena răspunderea penală sau
recunoașterea, din contră, atrage oprobriul public ori
desconsiderarea.
Prezentarea materialului probator seface gradual, începând
cuacele probe care auoimportanță mai mică dar care susțin înmod
indubitabil vinovăția. Esențial rămâne momentul încare seface
prezentarea probelor de vinovăție, care trebuie ales cu mult
discernământ decătre anchetator, celmai propice fiind acela încare
făptuitorul străbate ostare psihică adecvată, apreciată înmod
obiectiv, delacaz lacaz.351
351A.Ciopraga, op. cit., pag. 260.
205

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Stabilirea ordinii în care se va face ascultarea
influențează înmod nemijlocit modalitatea deaducere afăptuitorilor
încamera deascultare, fiind specifică cauzelor penale complexe în
care există mai mulți făptuitori sau/și suspecți.
De regulă, ascultarea vaîncepe cucei despre care sedețin
mai multe informații sau cei care fac declarații conforme cu
materialul probator obținut până înacel moment352. Această regulă
poate fiînsă influențată demodul cum afost pregătită șidesfășurată
activitatea ilicită, de sarcinile asumate defiecare participant, de
personalitatea celor care vor fiascultați, defaptul căunii sunt la
primul contact cuancheta iar alții au oanumită experiență, ș.a.
Ordinea șimodalitatea decitare trebuie săconducă laevitarea, cel
puțin încadrul anchetei, contractului între persoanele interesate în
cauză. De asemenea, trebuie evitat contactul între persoanele care
au fost deja audiate șicele ceurmează săfieascultate, deoarece
primele pot furniza informații despre declarațiile pecare le-au dat,
informațiile șiprobele deținute decătre anchetatori (în cazul unei
atitudini permisive șitransparente aacestora).
Înmod evident, comunicarea dintre făptuitori –care sunt
interesați săsepună deacord între eiînlegătură cucevor declara –
precum șidintre aceștia șimartori sau persoana vătămată, trebuie
evitată. Eipot interveni curugăminți sau chiar amenințări pelângă
aceștia, compromițând astfel ancheta353. Posibilitatea decomunicare
crește atunci când făptuitorul este cercetat înstare delibertate. De
aceea, este indicat caacesta săfiecitat îndimineața zilei încare va
avea loc ascultarea șichiar laprima oră, iar încazul încare au
acționat mai mulți făptuitori, aceștia săfie interogați încamere
separate șilaore diferite însediul organului judiciar. Înanumite
împrejurări anchetatorul sepoate deplasa lalocul încare seaflă
făptuitorul (spital, penitenciar, locdemuncă șichiar domiciliu).
Oultimă posibilitate, care sub raport psihologic poate asigura
eficiența ascultării, este caaceasta săsedesfășoare lalocul încare a
fost desfășurată activitatea ilicită (în special încazul persoanelor
labile emoțional, precum șiîncazul activităților săvârșite cuviolență
–omor, viol, tâlhărie), mizându-se pecaracterul evocator allocului
faptei.
Asigurarea prezenței apărătorului –dreptul laapărare este
undrept fundamentat, reglementat distinct delegiuitorul constituant
șidealte documente dedrept internațional, întrucât prezintă unreal
interes pentru activitatea judiciară. Într-o accepțiune cuprinzătoare
dreptul la apărare include totalitatea drepturilor și regulilor
procedurale care oferă persoanei posibilitatea de ase apăra
împotriva acuzațiilor ceiseaduc, săconteste învinuirile, săscoată la
iveală nevinovăția sa. Accepțiunea restrânsă adreptului deapărare
352E.Stancu, op. cit., pag. 436, C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 94.
353E.Stancu, op. cit., pag 437, C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 94.
206

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
secircumscrie doar posibilității folosirii unui avocat, încursul
procesului decătre persoana care dorește săexercite acest drept pe
riscul său, alegându-și singură apărătorul.
Sunt situații încare asistența juridică este obligatorie pentru
unele categorii de persoane354. Într-un asemenea caz subzistă
obligația organului judiciar de ase desemna șiîncunoștința
apărătorul asupra datei șiorei când sevor efectua activitățile de
anchetă cenecesită prezența sa.Prezența apărătorului este necesară
șiîntrucât aducerea lacunoștință aînvinuirii seface încelmai scurt
timp șinumai înasistența avocatului ales sau numit din oficiu, care
devine practic ungarant alrespectării drepturilor persoanei.
Asigurarea prezenței interpretului, părintelui, tutorelui
sau educatorului –legea prevede prezența interpretului când
persoana ceurmează săfieascultată nucunoaște limba română sau
chiar dacă ocunoaște nu sepoate exprima. Curtea Europeană a
Drepturilor Omului adeterminat domeniul deaplicare355 adreptului
laasistența gratuită aunui interpret, însensul călimitele acestuia
seîntind delainstrucția preparatorie șiînscrisurile aflate ladosarul
cauzei, ședința dejudecată șihotărârea pronunțată, fără traducerea
scrisă atuturor documentelor sau pieselor oficiale aflate ladosar.
Ascultarea minorului care nuaîmplinit vârsta de16ani se
face înprezența părinților, areprezentantului autorității tutelare, a
tutorelui, curatorului ori apersoanei sub îngrijirea căreia seaflă.
Rațiunea unei asemenea măsuri sebazează pe asigurarea unui
climat desiguranță șiîncredere pentru minorul ceurmează afi
ascultat, ceea ce facilitează realizarea contactului psihologic,
asigurând condiții optime desfășurării ascultării. Având învedere
calitatea procesuală încare este ascultat minorul, considerente de
ordin tactic au impus invitarea persoanelor enumerate, însă
participarea lor nu este obligatorie, fiind recomandat caînunele
situații acestea săfieînlocuite cualte persoane care, deși nu au
calitățile celor de mai sus, se bucură de stima șiîncrederea
minorului, condiții ceasigură obținerea unei declarații sincere.
Și această activitatea se efectuează în faza preliminară
ascultării, aspect cedetermină cunoașterea relațiilor existente între
făptuitorul minor șipersoanele cărora afost încredințat spre creștere
șieducare pedeoparte șipersoanele încare minorul are încredere,
pedealtă parte.
Întocmirea planului deascultare –Întreaga activitate de
pregătire aascultării făptuitorului are cafinalitate elaborarea unui
plan deascultare care vaconține problemele declarificat, ordinea în
354N.A. –prevederile legale fac referire laminori, militari întermen sau cutermen
redus, rezerviști, concentrați, elevi (studenți) aiunor instituții militare deînvățământ,
internați într-o școală specială dereeducare șimuncă oricând este arestat, chiar în
altă cauză, cât șiîncazul celorlalți învinuiți sau inculpați
355C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 95.
207

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
care vor fiabordate șimaterialul probator care vafiprezentat. La
întocmirea planului se va ține cont de natura activității ilicite
desfășurate, depoziția pecare s-a situat făptuitorul până înacel
moment, precum șideprocedeele tactice deascultare alese.
Pentru toate cauzele penale există anumite probleme cu
caracter general care trebuie lămurite prin ascultarea făptuitorului.
Astfel, anchetatorii vor urmări:
–obținerea dedate complete asupra faptelor ceiserețin în
sarcină;
–cunoașterea șiverificarea probelor, argumentelor pecare le
prezintă înapărarea sa;
–dovedirea poziției sale nesincere, atunci când declarațiile date
secontrazic cufaptele stabilite șidovedite;
–descoperirea cât mai multor activități ilicite încare afost
implicat cel încauză, acelorlalți participanți, acondițiilor în
care aufost desfășurate, arezultatelor obținute, etc.
Pelângă aceste aspecte comune tuturor ascultărilor, fiecare
cauză prezintă particularitățile sale, determinate denatura activității
ilicite ceconstituie obiectul său, deîmprejurările încare aceasta a
fost desfășurată, denumărul departicipanți, denatura contribuției
fiecăruia, etc. Aflarea adevărului este condiționată de lămurirea
tuturor problemelor concrete, strict referitoare laacea activitate
ilicită șinu doar acelor cu caracter general, comune tuturor
activităților ilicite.
Întocmirea planului deascultare seimpune pentru fiecare
ascultare, indiferent dacă într-o cauză pare mai simplu iar înalta
mai complicat. De asemenea, în cazul implicării mai multor
făptuitori, planul deascultare vafielaborat individual, înfuncție de
psihologia fiecăruia, deimplicarea îndesfășurarea activității ilicite,
deantecedentele penale șidepoziția adoptată înanchetă până în
acel moment. Din punct devedere tactic, laformularea întrebărilor
trebuie acordată multă atenție, anchetatorul trebuie săștie cum să
întrebe, cesă întrebe, pe cine șicând să adreseze oanumită
întrebare.
Din practica judiciară rezultă că întrebările care
fundamentează planul de ascultare seclasifică întrei categorii
fundamentale: întrebări temă, întrebări problemă și întrebări
detaliu356.
Întrebările temă au caracter de generalitate, oferind
posibilitatea făptuitorului sădeclare totceare dearătat înlegătură
cufapta sau faptele pentru care este cercetat.
Întrebările problemă sereferă lalămurirea unor aspecte din
activitatea ilicită, asigurând caracterul sistematic alascultării.
356C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 95
208

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Întrebările detaliu sedisting prin concretețe, făptuitorul fiind
obligat sănuanțeze, săexplice; din categoria acestora fac parte cele
decompletare, decontrol, dereferință șicele deverificare care
asigură, nunumai consistența declarației, cișiverificarea acesteia.
Înliteratura despecialitate357 s-au cristalizat condițiile pe
care trebuie săleîndeplinească întrebările, astfel, acestea trebuie: să
fieformulate lanivelul deînțelegere alpersoanei ascultate, săfie
clare, săfiescurte, precise, săoblige laoferirea deexplicații, să-l
determine pefăptuitor săpovestească, sănu scurteze răspunsul
așteptat, săsurprindă persoana ascultată dar sănuoîncurce. Dacă
ascultarea făptuitorului sedesfășoară înmai multe etape, aspect
determinat deaflarea unor probe noi, deconduita înanchetă, defaza
încare seaflau cercetările ladata ascultării anterioare, sevaîntocmi
plan de ascultare pentru fiecare etapă –eliminându-se, astfel,
omisiunile și,implicit, tergiversarea cercetătorilor.
Întrebările din planul deascultare trebuie, ordonate într-o
succesiune cronologică sau psihologică înfuncție detemperamentul
șipoziția din timpul anchetei apersoanei ascultate. Laelaborarea
planului sevaține seama deorice situație care sepoate iviîntimpul
ascultării care nutrebuie săconducă lasurprinderea anchetatorului.
Înconcluzie, nudoar anchetatorul trebuie săaibă ogândire
divergentă șioatenție distributivă, cișiplanul deascultare trebuie
să aibă un caracter flexibil, putând fimodificat înfuncție de
desfășurarea ascultării șide declarațiile celui audiat. Această
flexibilitate vaconduce laposibilitatea demodificare șiadaptare a
planului lafiecare situație dar nu laschimbarea sau înlocuirea
acestuia deoarece pentru orice anchetator este foarte dificil să
improvizeze unnou plan întimpul ascultării, unplan care săfiemai
eficient.
Crearea unui cadru adecvat desfășurării ascultării –în
acest sens încăperea încare sevadesfășura ascultarea, trebuie
amenajată astfel încât persoana ascultată sănuconsidere audierea
capeunjocsau capeopovară. Nu sunt deneglijat rolul factorilor
ergonomici înobținerea unor declarații veridice, încategoria cărora
includem: existența unor condiții minime deconfort (scaun, birou,
lumină naturală șiartificială), iar căldura358 asigură nu numai
premisa dialogului, cișiconsemnarea corectă adeclarației.
Primul contact cu camera de anchetă trebuie să-i inspire
făptuitorului seriozitatea situației încare seaflă șioficialitatea
activității lacare vaparticipa. De aceea, încăperea trebuie săfie
curată șicutoate așezate înordinea firească. Biroul anchetatorului
plin dedosare sau hârtii aruncate înmod haotic, îlface pecel
chemat înfața justiției săcreadă căvafifoarte ușor deascuns
357T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 240–247.
358N.A. –însens fizic, otemperatură adecvată purtării unui dialog
209

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
adevărul unui organ judiciar care dacă este dezordonat cupropriile
lucruri poate fidezordonat șicupropriile gânduri.
Practica ademonstrat că sunt necesare șiunele măsuri
suplimentare cum arfiașezarea făptuitorilor cât mai departe deușă
sau fereastră (nu puține aufost cazurile când aceștia auîncercat să
fugă sau săsesinucidă) sau interpunerea între aceștia șifereastră a
unui obstacol care să-i împiedice să-și concretizeze eventualele
intenții defugă sau deautomutilare (un birou, omasă, etc.). Oaltă
măsură constă înluarea tuturor obiectelor tăioase, înțepătoare, dure
(cuțite, lame, pixuri, ace debirou, agrafe pentru hârtie etc.) din
preajma locului unde vafiașezat făptuitorul, obiecte pecare acesta
lepoate folosi pentru aseautomutila sau pentru a-l ataca pe
anchetator ori acrea odiversiune ce poate zădărnici ancheta
(înghițirea acelor, agrafelor etc.).
Realizarea contactului psihologic dintre anchetator și
persoana ascultată presupune relația nemijlocită dintre aceștia și
modalitatea principală deaseexamina reciproc, fiecare fiind, rând
pe rând, subiect și obiect al cunoașterii. Se consideră că
anchetatorul are opoziție privilegiată în raport cu persoana
interogată, determinată decunoașterea multor împrejurări încare a
fost desfășurată activitatea ilicită, de aprecierea profesională a
poziției (sincere sau nesincere) pecare sevasitua făptuitorul, a
capacității de rezistență psihică a interlocutorului, a
temperamentului șide posibilitatea alegerii strategiei sau liniei
tactice adoptată îndesfășurarea ascultării.
Făptuitorul audiat adoptă fie opoziție rezervată, fie una
refractară, bazate petipul depersonalitate, experiența îndomeniul
desfășurării de activități ilicite șicontactul repetat cu organele
judiciare, precum și gravitatea consecințelor faptei săvârșite.
Dificultățile înrealizarea contactului psihologic sedatorează poziției
procesuale deimplicare încauza pecare asăvârșit-o, dar și,uneori,
abordării frontale, lipsită detact, petema antecedentelor penale sau
aspectelor legate defapta comisă oriaroganței anchetatorului.
Premisele pozitive ale realizării contactului psihologic se
întemeiază peaspecte precum:
–poziția flexibilă, destinsă adoptată deanchetator laprimirea
persoanei ceurmează afiascultate încamera deascultare;
–atenuarea opoziției de interese între cei doi parteneri și
aptitudinea de a-l determina pe făptuitor să colaboreze,
folosind flatarea ca element psihologic sau minimalizarea
pericolului oriconsecințelor previzibile înplan fizic oripsihic;
–crearea atmosferei propice comunicării deschise, sincere;
–câștigarea încrederii prin arătarea calităților șidefectelor pe
care leare făptuitorul, insistându-se asupra primelor deoarece
defectele, celpuțin caprincipiu, supără;
210

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
–limbajul folosit de anchetator trebuie să evite expresiile
apăsătoare –furt, vătămare, omor –cualtele care sunt mai
„suportabile”, mai adecvate situației;
–manifestarea interesului față decele declarate defăptuitor,
chiar dacă cele relatate sunt, deja, cunoscute din alte surse;
–invitarea unor persoane apropiate celor ascultați.
Aspectul exterior neglijent, oboseala, iritarea, nervozitatea,
gesturile deintoleranță aanumitor accesorii cefac parte din ținută
(cravată, ceas, etc.) vor avea consecințe negative asupra desfășurării
ascultării. Făptuitorul nu-l vaconsidera pe anchetator cu nimic
superior lui, bauneori, datorită aspectelor enunțate îialimentează
impresia căîieste chiar superior, ceea ce,înplan psihic, reprezintă o
importantă bătălie pierdută decătre anchetator care cugreu vareuși
sărecapete controlul asupra celui pecare îlascultă șisă-l determine
peacesta „să meargă” către recunoașterea implicării înactivitatea
ilicită cercetată.
Stabilirea locului unde se va efectua ascultarea –
problema examinată are osoluție legislativă implicită cerezultă din
reglementarea expresă, asituațiilor când făptuitorul segăsește în
imposibilitate deaseprezenta pentru afiascultat, aspect ceobligă
organul judiciar sau instanța dejudecată săsedeplaseze șisă-l
asculte lalocul unde seaflă. Se înțelege călocul respectiv nu
comportă nici oamenajare, fiind acceptat, fără condiții, din motive
umanitare (boală, imposibilitatea deplasării, vârsta înaintată),
impuse desituația încare seaflă celcetrebuie ascultat. Pecale de
consecință, rezultă căfăptuitorii care nuseaflă însituațiile arătate
pot fiascultați lasediul organului judiciar sau alinstanței de
judecată. Această situație este favorabilă anchetatorului care este
familiarizat culocul ascultării, permițându-i organizarea încondiții
corespunzătoare aascultării, mai ales însituațiile când folosește
probele devinovăție, nefiind obligat săletransporte înalte locuri.
Înlocul ascultării nu trebuie săexiste telefoane, fixe sau
mobile, iar dacă există înperioada interogatoriului vor fiînchise.
Accesul altor anchetatori trebuie săfieinterzis orilimitat pentru ase
crea momentul psihologic favorabil recunoașterii.
4.3 Desfășurarea ascultării persoanelor în cadrul
anchetei judiciare
4.3.1 Desfășurarea ascultării persoanei vătămate
Organul deurmărire penală are obligația deachema pentru a
fiascultate, persoanele care ausuferit ovătămare fizică, morală sau
materială prin desfășurarea unei activități ilicite șipe cele care
trebuie sărăspundă pentru crearea prejudiciului. Îndesfășurarea
acestei activități complexe este necesară parcurgerea unei succesiuni
deetape. Prin parcurgerea acestor etape s-a creat pentru ceicare au
211

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
sarcina administrării mijloacelor de probă necesare, posibilitatea
obținerii unor declarații veridice. Aceste momente sunt: înfățișarea
persoanei vătămate, verificarea identității sale, ascultarea cuprivire
ladatele personale, aducerea lacunoștință aposibilității de a
participa caparte vătămată înprocesul penal oricaparte civilă sau
dearenunța laaceste calități șideadepune mărturie, precum și
dreptul deafiasistată deun apărător, încondițiile prevăzute de
lege. Numai după aducerea laîndeplinire aacestor obligații legale, se
trece laascultarea persoanei vătămate359.
Ascultarea persoanei vătămate parcurge, deregulă, trei etape:
–verificarea identității șiascultarea răspunsurilor cuprivire la
datele personale;
–relatarea liberă sau spontană;
–relatarea dirijată sau ascultarea prin adresarea deîntrebări.
Verificarea identității persoanei vătămate –Verificarea
identității reprezintă primul moment alaudierii propriu-zise. După
ceorganul judiciar s-a edificat cuprivire laidentitatea persoanei
vătămate, îiaduce lacunoștință acesteia faptele șiîmprejurările în
legătură cucare vafiascultată360. Sfera întrebărilor prevăzute de
lege poate filărgită prin formularea altor întrebări cu caracter
neutru361. Asemenea întrebări, pe de oparte, deschid organului
judiciar posibilitatea cunoașterii unor date referitoare laanumite
momente din viața sa, ocupațiile anterioare, diverse pasiuni, modul
deorganizare atimpului liber, raporturile cuvecinii, cucolegii de
muncă, etc. Aceste discuții, dezvăluind personalitatea persoanei
vătămate, ușurează mult munca anchetatorului înlegătură cu
alegerea șiaplicarea celor mai adecvate reguli tactice peparcursul
audierii, precum șiînaprecierea declarațiilor sale. De asemenea,
anchetatorul are șansa câștigării încrederii persoanei vătămate și,
drept urmare, aceasta devine mai puțin emotivă șimai sigură pecele
relatate. În acest fel, se realizează contactul psihologic între
interlocutori, declarațiile pe care le face persoana ascultată,
apropiindu-se derealitatea celor întâmplate lafața locului.
Aceste întrebări au avantajul de afamiliariza persoana
vătămată cu atmosfera încare se va desfășura ascultarea și
convingerea acesteia căanchetatorul este bine informat, ceea ceo
poate determina sărenunțe laorice încercare dea-linduce îneroare,
mai ales în cazul celor de rea-credință. Ținând seama de
personalitatea victimei, nivelul eidecultură, vârsta șipasiunile sale,
anchetatorul poate săorienteze discuțiile prealabile, prin întrebări
discrete, spre probleme care, din datele cunoscute opasionează mai
mult, încare sesimte mai competentă șiîiface plăcere sădiscute
359A.Ciopraga, op. cit., pag. 214.
360I.Mircea, op. cit., pag. 264.
361E.Stancu, op. cit., pag. 424.
212

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
despre ele. Literatura despecialitate362 exemplifică înacest sens
persoanele învârstă, care vorbesc cu pasiune despre întâmplări,
prieteni vechi, despre copii șinepoți, despre literatură sau muzică. În
ceea ce-i privește pe tineri, aceștia fiind pasionați de călătorii,
excursii, sport, muzică ușoară, aparatură electronică, îndiscuțiile pe
asemenea teme sunt atrași, înmod deosebit, șiîșiangajează întreaga
lorființă pentru ademonstra valabilitatea celor afirmate, avantajele
anumitor mașini sau aparate încomparație cualtele.
Încă din această primă etapă, anchetatorii sunt obligați să
respecte câteva reguli tactice –primirea persoanei într-o manieră
corectă, crearea unui cadru deascultare sobru, lipsit defactori
stresanți, care pot distrage atenția persoanei vătămate, precum și
comportamentul anchetatorului care trebuie să fie calm, să
încurajeze dialogul, fiind contraindicată atitudinea de răceală,
sfidare sau aroganță363.
Relatarea liberă sau spontană –începe, caprincipiu, prin
adresarea unei întrebări de ordin general menită să ofere
posibilitatea persoanei vătămate, părții civile, deadeclara totceștie
cuprivire lafaptele șiîmprejurările pentru acăror lămurire este
ascultată. Oasemenea întrebare temă, degenul: „Ce cunoașteți în
legătură cufapta de… din data de… acărei victimă ațifost?” permite
persoanei vătămate sau părții civile sărelateze faptele, împrejurările,
însuccesiunea lorfirească, logică, fără cadeclarația săfielimitată în
vreun felprin intervențiile celui ceefectuează ascultarea364.
Atât literatura de specialitate cât șipractica judiciară au
consacrat regulile tactice decare trebuie sățină cont anchetatorul
care efectuează ascultarea, pentru arealiza scopul acestei activități.
Dintre acestea enumerăm:
–Ascultarea persoanei vătămate curăbdare șicalm, fără afi
întreruptă, chiar dacă aceasta relatează faptele culux deamănunte,
unele fără semnificație înlămurirea cauzei. Limitarea expunerii la
aspectele importante comportă neajunsul deanu sesiza aspectele
care prezintă importanță atât pentru persoana vătămată cât și
pentru organele judiciare. Expunerea, laadăpost deintervențiile
inoportune ale organului judiciar, oferă persoanei vătămate
posibilitatea concentrării eforturilor, adirijării atenției asupra
faptelor, astfel cum acestea au fost percepute șimemorate;
întreruperea persoanei vătămate are adeseori un efect defavorabil
asupra declarațiilor deoarece, astfel deintervenții, mai cuseamă în
cazul persoanei vătămate cu un nivel cultural redus, au drept
urmare dezorientarea, pierderea firului expunerii. Însituațiile încare
prin expunerea liberă persoana vătămată seîndepărtează deobiectul
362C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 160.
363I.Mircea, op. cit., pag. 265.
364A.Ciopraga, op. cit., pag. 216.
213

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
cauzei ori expunerea este confuză organul judiciar poate interveni
pentru caacestea sărevină lasubiect.
–Evitarea oricărui gest, reacție sau expresie, mai ales ironică, prin
care seaprobă sau seresping declarațiile persoanei vătămate sau ale
părții civile, evitarea apostrofării sau oricăror aprecieri cuprivire la
posibilitățile de apercepe, memora sau reproduce faptele sau
împrejurările cuprivire lacare este ascultată aceasta;
–Ajutarea persoanei vătămate cumult tact, fără aosugestiona
sub nici oformă, dacă nivelul intelectual, cultural, oîmpiedică să
facă orelatare liberă câtdecâtcoerentă;
–Notarea aspectele semnificative, cașieventualele contraziceri
sau neclarități înexpunere –întimpul relatării libere, organul
judiciar îșivanota „problemele”, pecare levalămuri, înetapa
următoare, prin întrebările pecare levaadresa.
Înprocesul ascultării persoana vătămată retrăiește ostare
emoțională specială, determinată defaptul căasuportat, nemijlocit,
urmările desfășurării activității ilicite. Înaceste condiții, relatarea va
fiîntreruptă din locînlocdetrăiri lăuntrice, exteriorizate prin pauze
înexpunere, reluare deidei sau repetări defraze, precum șiprin
mimică șigesticulații specifice. Analizând aceste exteriorizări se
poate observa efortul persoanei vătămate deaprezenta acele aspecte
ale cauzei care îisunt favorabile sau care evidențiază mai bine
adevărul. Anchetatorii trebuie să supravegheze neîntrerupt
comportamentul persoanei pecare oascultă, întimpul expunerii,
spre aobserva pauzele înexpunere sau graba dearelata anumite
aspecte, mimica precum șiridicarea oricoborârea tonului vorbirii365.
Expunerea liberă afaptelor, mai cuseamă când privește un
volum mare deinformații sau date care comportă unanumit grad de
complexitate, nuînseamnă osimplă înșiruire afenomenelor înforma
încare au fost percepute, ciun proces activ degândire, încare
informațiile memorate sunt supuse unor modificări șirestructurări.
Această particularitate areproducerii sepoate repercuta atât într-o
direcție favorabilă, cât șiîntr-una defavorabilă relatării spontane.
Astfel, influențează adeseori într-un sens defavorabil asupra
declarațiilor, expunerea faptelor într-o formă schematică,
comprimată. Dimpotrivă expunerea înordinea încare au fost
percepute, evocarea ordonată, detaliată afaptelor are oinfluență
pozitivă asupra declarațiilor părții vătămate366.
Din punct devedere tactic367 relatarea liberă ori spontană
prezintă mai multe avantaje, importante fiind următoarele:
–povestind ceea ceconsideră căarinteresa cauza, persoanele
ascultate pot prezenta fapte, date, împrejurări, detalii, necunoscute
decătre anchetatori până înmomentul ascultării;
365C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 161.
366E.Stancu, op. cit., pag. 425.
367A.Ciopraga, op. cit., pag. 217–218.
214

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
–părțile pot prezenta elemente din care sărezulte implicarea și
înalte activități ilicite afăptuitorului;
–peparcursul relatării libere sau spontane, anchetatorul are
posibilitatea săstudieze persoana ascultată, săobserve modul cum
îșiformulează expunerea, siguranța cu care prezintă faptele ori
împrejurările sau, dimpotrivă, ezitările șiomisiunile ce apar,
încercările deacompleta anumite lacune din succesiunea faptelor,
interesul pentru arelata într-un anumit mod, săexplice cauzele
afirmațiilor neconforme curealitatea, săaprecieze buna orireaua –
credință aacesteia. Dealtfel, studierea persoanei vătămate trebuie
săconstituie pentru celcare conduce ascultarea, temeiul adoptării
tacticii cevafifolosite înetapa ascultării dirijate, respectiv, în
etapa adresării întrebărilor.
Relatarea dirijată sau ascultarea prin adresarea de
întrebări –Ultima etapă aaudierii nu are, teoretic368, caracter
obligatoriu. În practică însă, sunt numeroase cazuri în care
anchetatorii sunt nevoiți săformuleze întrebări –întrucât relatarea
liberă este lacunară orinuarezolvat problemele stabilite încadrul
activităților pregătitoare.
Formularea deîntrebări este necesară pentru lămurirea unor
aspecte neclare, confuze, datorate unor multiple cauze. Astfel,
uneori, omisiunea cuocazia relatării libere aunor aspecte, poate
avea caracter deliberat când, persoana vătămată, curea-credință,
trece sub tăcere fapte sau împrejurări care îisunt binecunoscute369.
Omisiunea unor aspecte poate avea șicaracter nedeliberat deoarece
persoana vătămată nu intuiește utilitatea acestora pentru aflarea
adevărului șideaceea nuleamintește –dar ceea ceaconsiderat ca
fiind lipsit deimportanță din punctul său devedere, sepoate dovedi
afiimportant pentru anchetă. Alteori, astfel de omisiuni se
datorează scăpării din vedere, situație ceseverifică mai cuseamă în
cazul persoanelor vătămate emotive sau care întâmpină dificultăți în
exprimarea ordonată aideilor.
Înfine, încursul expunerii libere apersoanei vătămate,
aceasta sereferă laîmprejurări pecare șileamintește cuușurință,
care stăruie înmemoria sa,aceasta nuînseamnă căaspectele omise
au dispărut din memorie370, cănu pot firestabilite cu ajutorul
întrebărilor adresate decătre anchetator, respectând regulile tactice
amintite. Obținerea răspunsurilor dorite este condiționată de
inteligibilitatea limbajului, demodul deformulare, determenii prin
care seexprimă întrebarea, mai cuseamă încazul întrebărilor ce
368N.A. –există posibilitatea caanchetatorul săafle totceea ceși-a propus încă din
etapa ascultării libere; într-o asemenea situație ipotetică, totuși, artrebui observat că
cele constatate trebuie verificate iaraceasta poate începe, chiar, cuetapa ascultării
dirijate
369E.Stancu, op. cit., pag. 425.
370Ibidem, pag. 426.
215

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
comportă un anumit grad de complexitate. Asemenea întrebări
trebuie formulate într-un limbaj peînțelesul celui ascultat, astfel
încât, să fie accesibile șipersoanelor vătămate cu un grad de
instrucție mai redus. Atât conținutul de idei pe care îlimplică
întrebarea, cât șiformularea însăși, trebuie adaptate nivelului de
cultură, posibilităților deînțelegere alecelui ascultat, altfel audierea
riscă sănu-și realizeze obiectivele propuse. Întrebările vor viza strict
faptele percepute depersoana vătămată, nuvor conține elemente de
intimidare, depunere îndificultate aacesteia, iar ritmul, accentul
sau tonul pecare sunt adresate nutrebuie săsugereze răspunsul371.
Întrebările trebuie săfieconcise șisăserefere laaspecte
determinate. Când seurmărește precizarea unui număr mare de
împrejurări, nu este indicat catoate acestea săfiecuprinse într-o
singură întrebare, ciserecomandă disjungerea lor întot atâtea
întrebări câte aspecte comportă răspunsul. Întrebările trebuie
adresate într-o anumită ordine, într-o succesiune impusă desfera și
natura împrejurărilor ceurmează aficompletate șiprecizate. Fiecare
întrebare trebuie sădecurgă, înmod firesc, din cea anterioară astfel
încât adresarea unei întrebări săfiepregătită decea care aprecedat- o, să permită precizarea succesivă aîmprejurărilor rămase
nelămurite înurma expunerii libere.
Adresarea de întrebări devine obligatorie în ipoteza
persoanelor vătămate asupra cărora există suspiciuni cuprivire la
sinceritatea lor; înconsecință, întrebările trebuie formulate astfel
încât sădetermine persoana ascultată săfacă declarații conforme cu
realitatea. Sub aspectul tacticii criminalistice, ascultarea acestor
persoane se aseamănă cu ascultarea unor martori mincinoși,
situându-se încadrul specific ascultării făptuitorilor.
Potrivit literaturii despecialitate întrebările pot fi:întrebări
temă, întrebări problemă, întrebări dedetaliu. Înaceastă etapă vor fi
folosite întrebările dedetaliu, care sesubdivid înraport cuscopul și
aspectele cetrebuie lămurite, astfel:
– decompletare încazurile încare persoana vătămată
relatează mai puțin decât ceea ceaperceput înmod real. Caracterul
incomplet aldeclarațiilor obținute pecalea relatării libere rezultă din
cauze obiective sau subiective diverse: recepție distorsionată,
memorare incompletă, redare intenționată cuomiterea unor aspecte
semnificative, atitudini derea-credință372. Prin intermediul primei
grupe de întrebări anchetatorul poate să clarifice raporturile
anterioare dintre persoana care sedeclară vătămată șifăptuitor,
dacă s-au cunoscut sau nu, decând, cuceocazie, prin cine, după
aprecierea sa motivele faptei, pe cine cunoaște din anturajul
371I.Mircea, op. cit., pag. 265.
372E.Stancu, op. cit., pag. 425.
216

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
acestuia, conduita făptuitorului anterioară desfășurării activității
ilicite373;
– de precizare vizând acele aspecte lacare persoana
vătămată s-a referit dar lipsa declaritate impune unele detalieri374.
Ceea ceapropie întrebările deprecizare decele decompletare este
împrejurarea căatât unele, cât șicelelalte, îșiaupunctul deplecare
înomisiunile făcute depersoana vătămată cuocazia relatării libere a
faptelor. Ceea celeatribuie uncaracter desine stătător este faptul
căîntrebările decompletare privesc acele aspecte lacare persoana
vătămată, dintr-un motiv sau altul, nu afăcut referire încursul
expunerii, nu afăcut vorbire deele, învreme ceîntrebările de
precizare vizează acele aspecte lacare persoana vătămată s-a referit,
dar lipsa de precizări necesită unele clarificări375. Acest gen de
întrebări se referă la aspecte, aparent, secundare, destinate
circumstanțierii demod, timp șilocprivind producerea agresiunii376.
Astfel, înprimul rând trebuie clarificată starea persoanei vătămate
pe timpul desfășurării activității ilicite –dacă afost sănătoasă,
bolnavă, odihnită, obosită, emoționată sau nu; dacă locul faptei era
iluminat natural sau artificial, modul general de prezentare, în
perimetrul său vizual seaflau mai multe persoane șidacă da, cuce
seocupau ele. După aceea urmează săseclarifice cum aperceput
desfășurarea activității ilicite, care afost momentul declanșator, cine
amai observat, cum s-a desfășurat, cefel deinstrumente s-au
utilizat, aintervenit cineva sau nuînprocesul respectiv, câte lovituri
au fost aplicate, cuce șicare afost succesiunea lor, ceefecte
imediate s-au produs377.
– ajutătoare, destinate reactivării memoriei șiînlăturării
denaturărilor sau transformărilor. Procedeul tactic presupune
reamintirea prin asociație deidei, asociație prin contiguitate, aunor
legături dintre obiecte și fenomene, determinantă fiind
simultaneitatea producerii lor întimp șispațiu. Dacă persoana
ascultată nurecurge singură laacest procedeu, anchetatorul îipoate
sugera ideea asocierii faptului temporar uitat unor alte fapte aflate în
contiguitatea spațială șitemporară378.
– de control, destinate verificării unor afirmații sub
raportul exactității șiveridicității. Acest gen deîntrebări este util
întrucât permite verificarea poziției defidelitate sau denesinceritate
pe care oadoptă persoana vătămată379. Principalul neajuns al
folosirii acestei categorii deîntrebări îlconstituie posibilitatea de
sugestionare apersoanei ascultate. Sugestia conduce laacceptarea,
373A.Ciopraga, op. cit., pag. 220.
374E.Stancu, op. cit., pag. 425.
375I.Mircea, op. cit., p.266.
376E.Stancu, op. cit., pag. 426.
377C.Suciu, op. cit., pag. 585.
378A.Roșca, Psihologie generală…, pag. 239.
379A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 222–223.
217

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
fără un examen critic, firesc șinecesar, aideilor altor persoane380.
Întrebările ce pot sugera un anumit răspuns sunt denumite,
îndeobște, tendențios sugestive. Astfel, sunt întrebările care fie
acuză, fieprovoacă un anumit răspuns scontat șidorit decel ce
efectuează ascultarea, fie, însfârșit, îngrădesc libertatea părții
vătămate launa dintre alternativele pecare leindică întrebarea.
Întrebările tendențios sugestive au un caracter deliberat, prin
adresarea acestora seurmărește obținerea unui anumit răspuns ce
nu corespunde realității. În funcție de oseamă de factori de
sugestibilitate întrebările seînscriu înparametri largi, delaîntrebări
vădit sugestive laîntrebări ușor sugestive381. Ele pot însemna un
anumit răspuns scontat șitrebuie avute învedere aceleași grade de
susceptibile tipice determinative, disjunctive sau implicative382.
Frecvent, tendința firească acelui ascultat este dearăspunde mai
degrabă cu„da” decât cu „nu”, din pornirea deanu contraveni
voinței anchetatorului. Este vorba deașa numita „sugestibilitate de
statut”, întâlnită mai cuseamă încazul celor refuzați din mediile
socio-culturale, care primesc fără rezerve totceea cevine din partea
autorității383.
Ascultarea răspunsurilor laîntrebări presupune, obligatoriu,
respectarea unei conduite tactice384 specifice, aunor reguli tactice
cum arfi:
–ascultarea persoanei vătămate cu atenție și seriozitate,
evitându-se gesturile cedenotă enervare, expresiile origesturile
deaprobare sau dezaprobare;
–evitarea reacțiilor bruște generate afirmații contradictorii,
mișcări agitate, incoerențe; ideal este caanchetatorul sănuîși
exteriorizeze surprinderea orinemulțumirea;
–observarea cuatenție, dar fără ostentație, amodului încare
reacționează persoana vătămată laîntrebări sau dacă au
apărut indicii deposibilă nesinceritate.
Rolul activ alanchetatorului înetapa finală este cuatât mai
pronunțat cucât devine necesară completarea sau verificarea unor
afirmații –dacă sunt contradictorii și, uneori, nesincere. La
ascultarea părții responsabile civilmente separcurg aceleași etape ca
șiîncazul ascultării celorlalte părți385.
Procedee tactice de ascultare persoanei vătămate –
Formulările abordate înliteratura despecialitate lasă cale liberă
folosirii unor procedee tactice șiînascultarea persoanei vătămate,
deși acestea sunt specifice ascultării făptuitorului care, deregulă, se
380E.Stancu, op. cit., pag. 116.
381C.Suciu, op. cit., pag. 579.
382E.Stancu, op. cit., pag. 117.
383C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 159–162.
384A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 153–156.
385A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 317.
218

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
străduiește săascundă adevărul, săinducă îneroare, săaibă o
atitudine perfidă sau imorală, la adăpostul prezumției de
nevinovăție. Din practica anchetatorilor rezultă că folosirea
procedeelor tactice de ascultare nu este specifică, întotdeauna,
făptuitorilor, ci,acestea trebuie folosite încazul tuturor celor care
fac declarații contradictorii, oferă informații ireale sau retractează
cele anterior declarate, aspecte care-i situează în categoria
persoanelor derea-credință.
Dar nu numai reaua-credință constituie motivul folosirii
procedeelor tactice înascultarea persoanelor încadrul anchetei
judiciare; șiunele erori de percepere, memorare șiredare pot
conduce la declarații necorespunzătoare adevărului. Pe bună
dreptate, seafirmă căatunci când anchetatorul este confruntat cu
reaua-credință sau cu buna-credință acelor ascultați, finalitatea
urmărită prin aplicarea procedeelor tactice este invariabil aceeași:
obținerea unor declarații sincere, fidele șicomplete386. Procedeele
tactice constau înfolosirea unor strategii adaptate personalității
celui ascultat pentru aînfrânge rezistența opusă șiadistruge
apărările promovate până atunci, determinându-l să relateze
adevărul.
Revenind latema îndiscuție persoanele vătămate pot exagera
datele privitoare laprejudiciul cauzat, îngreunând poziția celor
responsabili de desfășurarea activității ilicite. Dar șiaceștia din
urmă sepot situa peopoziție negativă afirmând, deexemplu, că
bunurile pretinse cafurate nuauexistat încantitatea reclamată ori
aufost împrumutate făptuitorului. Înasemenea situații anchetatorul
are sarcina efectuării, încondiții obiective șidebună calitate, a
examinării criminalistice alocului faptei șiaaltor activități de
anchetă învederea determinării împrejurărilor negative șipentru
stabilirea naturii relațiilor anterioare dintre făptuitor șipersoana
vătămată.
Dintre procedeele tactice folosite înascultarea persoanelor
vătămate, cu titlu exemplificativ enumerăm: ascultarea repetată,
ascultarea sistematică, folosirea complexului devinovăție, ascultarea
privind justificarea timpului, prezentarea probelor devinovăție, etc.
Uneori considerente deordin tactic, impun necesitatea ascultării
repetate acelui vătămat încondiții diferite față deascultarea inițială
prin plasarea acestuia lalocul faptei, cu ocazia efectuării altor
activități deanchetă. Ascultarea înasemenea condiții oferă prilej de
reactivare aunor amănunte, date sau probleme ce înlătură
caracterul vag aldeclarației, generat de uitarea vremelnică sau
incoerența expunerii înabsența percepției nemijlocite alocului
faptei387. Pentru persoanele de bună-credință care, deși bine
intenționate înrelatarea adevărului, dar mai presus devoința lor,
386C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 163.
387E.Stancu, op. cit., pag. 386.
219

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
comit erori, inexactități, procedeele tactice constituie un ajutor
concret șieficient înobținerea unor declarații complete șifidele.
Din practica anchetatorilor s-a desprins teza potrivit căreia o
persoană întrebată încadrul unei ascultări, imediat sau lao
perioadă scurtă detimp, redă mai corect împrejurările încare s-a
desfășurat activitatea ilicită decât dacă ascultarea seface după o
perioadă mai mare detimp, deladata săvârșirii faptei. Problema se
pune înaceeași termeni șipentru persoanele vârstnice. Nu puține
sunt situațiile încare după folosirea unor procedee tactice de
ascultare persoana vătămată săfieconfruntată cu făptuitorul la
solicitarea expresă aacestuia.
4.3.2 Desfășurarea ascultării martorilor
Reproducerea evenimentului judiciar constituie un fenomen
complex care nu sedesfășoară înmod mecanic, ciînstrânsă
legătură cu procesele gândirii, nefiind posibilă decât prin
reprezentări388. Trebuie subliniat căreprezentările sunt strâns legate
departicularitățile individuale ale fiecărei persoane, mai mult chiar,
laaceeași persoană reprezentările pot fidiferite, cele vizuale sunt
exacte șistabile față de cele auditive care sunt instabile și
inexacte389.
Din practica judiciară s-a desprins regula potrivit căreia
ascultarea martorilor parcurge, deasemenea, trei etape:
-verificarea identității și ascultarea cu privire la datele
personale;
-relatarea liberă sau spontană ori ascultarea narării, redării
faptelor sau împrejurărilor percepute;
-adresarea de întrebări de către anchetator șiascultarea
răspunsurilor.
Verificarea identității șiascultarea cuprivire ladatele
personale –presupune adresarea unor întrebări referitoare ladatele
personale șiascultarea răspunsurilor primite înlegătură cu cele
solicitate. Verificarea identității martorului trebuie efectuată șiîn
situațiile când acesta este cunoscut, constituind oluare decontact
însens psihologic, iarpentru situațiile când există îndoială asupra
identității martorului, aceasta poate fistabilită prin orice mijloc de
probă, înprimul rând pebaza actelor ceservesc ladovedirea stării
civile înscopul evitării substituirilor depersoane. S-a admis că390,
din considerente de ordin tactic, sfera întrebărilor referitoare la
identitate poate fiextinsă înbeneficiul său orialanchetatorului.
Întrebările adresate conduc ladiminuarea sau înlăturarea
emoțiilor firești și,înacelași timp, specifice momentului. Dialogul
388T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 162.
389A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale…, pag. 128.
390A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 214.
220

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
devine fluent, martorul realizează caracteristicile rolului său șifaptul
căanchetatorul este unbun profesionist ce,pelângă altele, posedă
informații importante despre persoana sa, existând premisele unei
conduite corectă șidegajată peparcursul ascultării. Înceea cel
privește peanchetator, acesta sondează, evaluează șisepronunță cu
privire lapoziția pecare opromovează martorul ceurmează săfie
ascultat, totul, curoldirect îndefinitivarea strategiei deascultare.
După ces-a edificat cuprivire laidentitatea martorului legea
instituie obligația organului judiciar de acunoaște raporturile
martorului cu părțile șidacă asuferit vreo pagubă depeurma
desfășurării activității ilicite. Unele din aceste raporturi –calitatea de
soț sau rudă apropiată cu făptuitorul, cu persoana vătămată,
raporturile dedușmănie, amiciție etc. dintre martor șipărți sunt
cunoscute decătre anchetatori învirtutea activității cotidiene sau
din relatările altor persoane. Importanța cunoașterii aspectelor
invocate este utilă anchetatorilor, atât întimpul ascultării, prin
utilizarea nunumai aîntrebărilor cișiaprocedeelor tactice adecvate
situației, cât șiînevaluarea, aprecierea forței probante adeclarațiilor
martorilor.
Înainte deafiascultat martorul depune jurământul potrivit
convingerilor sale religioase, invocând divinitatea pentru ceicecred
înea, martorii dealtă credință depun jurământul fără invocarea
divinității, iarceicare din motive deconștiință sau deconfesiune nu
depun jurământul seobligă săspună adevărul șisănu ascundă
nimic din ceea ceștie. După depunerea jurământului sau, după caz,
rostirea formulei specifice pentru martorii care din motivele arătate
nudepun jurământul, lisepune învedere cădacă nuspun adevărul
săvârșesc infracțiunea demărturie mincinoasă, faptă prevăzută și
pedepsită delegea penală.
Solemnitatea jurământului rostit înfața anchetatorului sau a
completului de judecată șiacelor care asistă lacercetarea
judecătorească, invocarea divinității șipunerea mâinii pebiblie sau
crucifix, asociată cu rostirea calmă, sobră șifermă aformulei
prevăzute delege creează oîncărcătură psihologică deosebită. S-a
învederat391 că momentul depunerii jurământului îndeplinește
următoarele funcții:
–informațional–cognitivă, martorului isetransmite să spună
adevărul șisănu ascundă nimic ceea ceștie, creionându-se,
astfel, limitele declarației sale;
–deavertizare–prevenire, însensul căneîndeplinirea obligațiilor
asumate prin jurământ este pedepsită delege;
–axiologică, prin jurământ martorul este solicitat săserefere la
împrejurările cuvaloare deadevăr pentru cauza încare este
ascultat;
391
108.N.Mitrofan ș.a., Psihologie Judiciară, Editura Șansa, București, 1994, pag. 107–
221

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–juridică, însensul cămartorul este ținut sărăspundă penal
pentru relatările sale, cuprivire specială spre mărturia derea-
credință care poate inculpa persoane nevinovate, disculpând pe
cele care ausăvârșit infracțiunea.
Relatarea liberă sau spontană –debutează prin adresarea
unei întrebări generale392 sau solicitări cucaracter general care oferă
posibilitatea martorilor sădeclare tot ceea ceștiu înlegătură cu
faptele sau împrejurările pentru acăror lămurire aufost solicitați să
depună. De exemplu: „Ce cunoașteți înlegătură cuaccidentul de
circulație produs ladata de…înlocul…?” sau „Declarați tot ce
cunoaște-ți înlegătură cuîmprejurările încare afost violată P.I. !”
Evocarea liberă, mai ales când privește unvolum mare deinformații
sau date care comportă un anumit grad de complexitate, nu
înseamnă osimplă reproducere afenomenelor înforma încare au
fost percepute șimemorate. Reproducerea este un proces activ de
gândire, încare informațiile memorate sunt supuse unor modificări,
restructurări.
Ascultarea sub forma relatării libere se poate repercuta
favorabil asupra declarației martorului atunci când expunerea este
făcută înordinea încare aufost percepute faptele șiîmprejurările
cauzei, arătând siguranță șiclaritate înevocarea lorsau, dimpotrivă,
decredibilizează declarația martorului, când povestirea martorului
este schematică, comprimată după oaltă versiune decât cea încare
s-a realizat perceperea evenimentului judiciar.
Sunt numeroase situațiile încare martorii înrelatarea lor
liberă scot înevidență aspecte necunoscute până atunci organului
anchetatorului, cuimportanță pentru cauză, orielemente denatură
aarăta alte fapte săvârșite decătre cei inculpați încauza încare
sunt ascultați. În timpul relatării libere, anchetatorul are
posibilitatea cunoașterii martorului din modul încare face expunerea
celor percepute, siguranța cucare prezintă faptele șiîmprejurările,
ezitările, erorile, revenirile asupra unor aspecte din declarațiile
făcute, precum șidin robustețea argumentelor înfățișate. Cele
constatate întimpul relatării libere constituie premisa folosirii
planului inițial de ascultare, în unele situații impunându-se
adaptarea acestuia la„oferta” martorului pentru etapa adresării
întrebărilor.
S-a subliniat înmod constant rolul pecare îlare atmosfera
propice relatării, creată deanchetator care adoptă oconduită tactică
adecvată393 fiecărui martor, ale cărei coordonate importante sunt
următoarele:
–răbdare șicalm înascultare chiar șiînsituațiile când cele
relatate nu ausemnificație pentru cauză, fiind cunoscute de
anchetator din alte surse;
392N.A. –întrebare temă
393E.Stancu, op. cit., pag. 390; V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 140.
222

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
–evitarea oricăror gesturi sau reacții deaprobare sau respingere
acelor afirmate sau infirmate de martor, inclusiv a
apostrofărilor;
–evitarea oricăror aprecieri cu privire la posibilitățile de
percepere, memorare șireproducere ale martorilor înlegătură
cufaptele sau împrejurările defapt pentru care sunt ascultați.
Sepune, totuși, problema, dacă martorul întimpul relatării
libere poate fiîntrerupt șicare pot fimotivele unei asemenea
conduite. Întreruperea relatării libere constituie oexcepție394 șise
produce însituațiile încare martorul seîndepărtează delasubiect,
anchetatorul trebuind să-i recomande săserefere laobiectul cauzei
încare este ascultat. De asemenea, martorul nu trebuie săfie
solicitat săcomprime relatarea, întrucât declarația sanuvaacoperi
toate aspectele, fiind incompletă șinesancționabilă juridic pentru
motivul căacesta nuacunoscut intențiile anchetatorului, rezumatul
fiind cunoscut înaintea întregului obstrucționat prin solicitarea
făcută.
Întimpul relatării libere martorul poate săfiesugestionat în
raport devârstă șiexperiența deviață. Reproducerea evenimentului
judiciar decătre martor sub forma relatării libere poate fiinfluențată
de mai mulți factori, printre cei mai frecvenți fiind: imaginația,
gândirea, limbajul, atenția, vârsta, uitarea ș.a. Martorul trebuie
prevenit că relatarea sa va ficircumscrisă unei anumite fapte,
atrăgându-i-se atenția sănuconfunde împrejurările faptice lacare a
asistat cuelemente ceaparțin altor fapte penale.
Denaturările apărute înrelatarea liberă vor constitui temeiul
ascultării pebază deîntrebări. Aceste denaturări pot avea casursă
principală erorile, iluziile sau cele bazate pefenomenul repetiției,
specific martorului ocular care așteaptă să fie chemat înfața
autorităților pentru afiaudiat, motiv pentru care îșiînvață bine
lecția „rotunjind” informația inițială.
Înliteratura despecialitate395 sunt prezentate avantajele și
dezavantajele ascultării sub forma relatării libere. Între avantaje pot
fienumerate:
-reducerea considerabilă ainfluenței pe care anchetatorul o
poate exercita asupra martorilor șicrearea cadrului propice
ascultării, martorul dobândind încredere însine șiîncelcare îl
ascultă;
-evidențierea limitelor cunoștințelor martorilor cu privire la
împrejurările cauzei șipersoanele implicate îndesfășurarea
activității ilicite, în sensul că din noianul de informații,
martorul nupoate reda decât ocantitate mai mică, aspect pus
394 C. Pletea –Psihologia formării declarațiilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –
Ascultarea persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008,
pag. 72
395V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 140.
223

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
peseama rolului factorilor obiectivi șisubiectivi înrealizarea
percepției șicelalatenției înformarea declarației;
-posibilitatea oferită anchetatorilor de arealiza cunoașterea
persoanei ascultate, vizând nivelul de dezvoltare,
temperamentul, instrucția, emotivitatea etc.
Anchetatorii trebuie să-și noteze înmod discret atât faptele,
împrejurările, datele destinate aficonsemnate în declarațiile
martorilor, cât șiproblemele sau aspectele neclare cuprivire lacare
constată ezitări sau contraziceri, urmând capemarginea lorsăfie
formulate întrebări pentru etapa ascultării dirijate. Înaceeași ordine
deidei, este necesară urmărirea șievaluarea comportamentului non-
verbal –multe dintre gesturile șimișcările persoanei ascultate
putând fiinterpretate îninteresul dezvoltării anchetei.
Înmod firesc după parcurgerea relatării libere, ascultarea
trebuie să iasfârșit, urmând ase consemna cele declarate.
Asemenea situații seîntâlnesc încazul martorilor debună credință
care aureușit sămemoreze șisăredea corect cele percepute. Totuși,
relatarea liberă nuepuizează toate aspectele referitoare laactivitatea
ilicită sau lapersoanele implicate –trebuie acceptat căaceasta este
regula, martorul oricât de bună-credință arfinu poate acorda
suficientă atenție detaliului astfel încât să lămurească toate
elementele importante pentru anchetă –iar declarațiile martorului
nuacoperă sfera tuturor împrejurărilor pecare lecunoaște, aspect
datorat mai multor cauze dintre care enumerăm396:
-omisiunea deliberată specifică martorului derea-credință care
trece sub tăcere fapte sau împrejurări bine cunoscute;
-omisiunea nedeliberată, involuntară seproduce însituația
când martorul nu intuiește utilitatea unor aspecte, fapte sau
împrejurări, etc. pentru aflarea adevărului și, de aceea, nu le
amintește, dar ceea ceaconsiderat lipsit deimportanță din punctul
său devedere, sepoate dovedi afiimportant pentru anchetă;
-omisiunile sedatorează scăpării din vedere, situație ceapare
mai ales încazul martorilor emotivi sau acelor care întâmpină
dificultăți înexprimarea ordonată aideilor.
În cazul expunerii libere martorul se referă la acele
împrejurări pe care șileamintește cu ușurință, care stăruie în
memoria sa.Este normal camartorul săprezinte ceea cepoate reda
fără aface eforturi deosebite397, anticipează cădefiecare dată când
vaface referire laîmprejurări înlegătură cucare nupoate prezenta
suficiente elemente de detaliu va trebui să suporte asaltul
anchetatorului care vaveni cuîntrebări care îlvor solicita din ceîn
cemai mult. Totuși, aceasta nu înseamnă căaspectele omise au
dispărut din memorie, cănupot firestabilite cuajutorul întrebărilor
396A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 217.
397N.A. –omul fiind oființă hedonistă, dedicată plăcerii, este firesc săevite efortul și
incertitudinea
224

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
adresate deorganul judiciar. Seafirmă398 cămartorul poate fiajutat
dar nu influențat îndepoziția sa. Pentru martorii care nu au
perceput șimemorat corect ori nu reușesc să redea întimpul
ascultării faptele cunoscute, precum șipentru cei derea-credință
apare necesitatea adresării unor întrebări prin care seurmărește
obținerea unor declarații fidele șicomplete.
Adresarea deîntrebări decătre anchetator șiascultarea
răspunsurilor –Sepoate spune despre această etapă căare caracter
facultativ spre deosebire deprimele două care sunt obligatorii399.
Strategia ascultării înaceastă etapă sestabilește avându-se în
vedere, înprincipal, poziția martorilor ascultați.
Încazul martorilor debună credință care, încadrul relatării
libere, auavut omisiuni sau probleme insuficient clarificate, confuzii
oriafirmații contradictorii, liseadresează întrebări deprecizare și
verificare pemarginea acestor aspecte. Scopul acestora este dea
ajuta martorii să-și amintească detaliile necesare lămuririi complete
aîmprejurărilor cuprivire lacare sunt ascultați400. Întrebările pot fi
cele prevăzute în planul întocmit inițial sau cele care l-au
îmbunătățit caurmare aascultării relatării libere. Obținerea unor
răspunsuri care săcompleteze relatarea liberă este condiționată de
modul decomunicare dintre martor șiorganul judiciar, demesajul
pecare-l conține întrebarea, felul încare este înțeleasă, limbajul
folosit care nu trebuie sădepășească nivelul deinstrucție sau de
cultură lamartorului.
Întrebările trebuie săfieconcise șisăserefere laaspecte
determinate, iarcând seurmărește precizarea unui număr mare de
împrejurări, nu este indicat catoate acestea săfiecuprinse într-o
singură întrebare, ciserecomandă adresarea deîntrebări separate
pentru fiecare aspect ce trebuie lămurit401. Întrebările trebuie
adresate într-o anumită succesiune, impusă de sfera șinatura
împrejurărilor ceurmează săfie completate șiprecizate. Fiecare
întrebare artrebui sădecurgă înmod firesc din cea anterioară, astfel
încât adresarea unei întrebări să fie pregătită de cea care i-a
precedat, săpermită precizarea succesivă aîmprejurărilor rămase
nelămurite în urma expunerii libere. De asemenea, întrebările
trebuie săfieclare, scurte, precise sănu încurce martorul orisă-l
sugestioneze, iar încazul martorilor de rea-credință întrebările
trebuie să fie prevăzute înmai multe variante, anticipându-se
răspunsurile acestora.
Principalele avantaje402 aleascultării dirijate sunt:
398E.Stancu, op. cit., pag. 391.
399C.Pletea –Ascultarea martorilor, înG.I. Olteanu șicolectivul –Ascultarea
persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008, pag. 74
400V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 141.
401A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 219.
402V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 141.
225

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–elimină confuziile șicontrazicerile pecare martorii le-au făcut
înrelatarea liberă, putând fistabilite șicauzele acestora;
–oferă posibilitatea anchetatorului care acondus ascultarea să
ajute martorii să-și amintească unele împrejurări uitate;
–elimină posibilitatea martorilor de ase abate de la
împrejurările care interesează cauza sau deaseopri laprobleme
nesemnificative, ignorându-le pecele esențiale;
–constituie un mijloc important pentru obținerea de date
necesare cunoașterii personalității martorilor, precum și a
sentimentelor pecare leaufață defaptă șifăptuitor;
–constituie metoda debază îndemascarea martorilor derea-
credință care vor săascundă, înmod deliberat, anumite împrejurări
cunoscute.
Principalele dezavantaje403 aleascultării dirijate sunt:
–nu permite evidențierea limitelor cunoștințelor martorilor,
aceștia străduindu-se sărăspundă cât mai exact laîntrebările cele
sunt adresate;
–martorii pot crede căanchetatorului îisunt cunoscute, deja,
toate împrejurările cauzei, iar de laeinu sunt necesare decât
anumite precizări, ceea ce îidetermină să nu-și extindă
răspunsurile șiasupra altor date pecare ledețin. Oasemenea
situație apare atunci când etapa relatării libere fiecăafost tratată
cusuperficialitate, fiecăafost înlăturată, trecându-se direct la
ascultarea pebază deîntrebări;
–prin adresarea deîntrebări martorul poate fisupus unui mare
grad desugestibilitate din partea anchetatorilor.
Anumite întrebări pot determina declarații mincinoase în
situațiile încare martorii, deteamă deanu ficonsiderați derea-
credință, improvizează sau completează lacunele din memorie cu
deducții logice.
Laascultarea martorilor sestabilesc întrebări separate pentru
fiecare martor înparte –fiind determinate departicularitățile cauzei,
poziția martorilor, conținutul relatării libere șiaspectele care trebuie
clarificate prin ascultarea dirijată. Întrebările care sefolosesc la
ascultarea martorilor se clasifică în întrebări temă, întrebări
problemă șiîntrebări detaliu. Într-o altă opinie404 seconsideră căîn
cazul ascultării dirijate sepot folosi întrebări de completare, de
precizare dereamintire șidecontrol, fiecare întrebare conținând
elemente aparținând tipurilor enumerate, însensul căoîntrebare de
reactivare (reamintire) aunor date uitate poate conține șielemente
decontrol.
Întrebările temă405 sunt specifice etapei relatării libere sau
spontane, sunt foarte generale șioferă posibilitatea martorilor să
403Idem.
404A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 219.
405V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 142.
226

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
declare tot ceea cecunosc sau consideră căinteresează organul
judiciar, înlegătură cu obiectul cauzei cu privire lacare sunt
ascultați. Prin adresarea unor asemenea întrebări, martorilor nu le
este limitată posibilitatea deadeclara totceea ceștiu, deexemplu:
„Ce cunoașteți în legătură cu activitatea desfășurată de
numitul……?”
Întrebările problemă406 au osferă mai mică decuprindere,
fiind menite săcontribuie lalămurirea unui aspect din multitudinea
faptelor șiîmprejurărilor cunoscute demartori. Asemenea întrebări
ar putea fiformulate, de exemplu, astfel „Care sunt semnele
particulare ale persoanei pe care ați văzut-o?” ori „Cu ce era
îmbrăcată victima înziua desfășurării activității ilicite?”
Întrebările detaliu407 îngustează mult aria răspunsului, fiind
folosite pentru obținerea unor amănunte de natură să asigure
verificarea afirmațiilor martorilor. Din categoria întrebărilor detaliu
fac parte întrebările decompletare, dereferință, deprecizare, de
reamintire șiverificare.
Întrebările decompletare408 așa cum learată șidenumirea se
folosesc cuscopul deastabili faptele șiîmprejurările lacare martorii
nuaufăcut referire, încazul relatării libere. Caracterul incomplet al
mărturiei poate rezulta din relatarea martorului, care referindu-se la
unele aspecte care au însoțit un anumit eveniment judiciar,
neglijează altele datorită tipului dememorie (descurtă durată sau de
lungă durată). Caracterul incomplet almărturiei mai poate rezulta și
din probele administrate până înacel moment care atestă existența
sau inexistența unui anumit fapt, iarprin adresarea întrebărilor de
completare seurmărește verificarea exactității, faptului stabilit prin
unele mijloace deprobă.
Întrebările deprecizare409 auscopul deadetalia, deaatribui
exactitate acelor părți ale depoziției care, aufost obținute pecalea
relatării libere șisuferă deunele imprecizii.
Atât întrebările deprecizare, cât șicele decompletare auca
punct deplecare omisiunile făcute demartor cu ocazia relatării
libere afaptelor, însă întrebările decompletare privesc acele aspecte
lacare martorul nu s-a referit întimpul expunerii, întimp ce
întrebările deprecizare vizează acele aspecte lacare martorul s-a
referit, dar imprecizia relatării necesită unele clarificări.
Întrebările de precizare sereferă laaspectele secundare,
accesorii, temporar uitate sau considerate lipsite deimportanță care
însoțesc înmod necesar unanumit fapt, fiind contextuale producerii
sale. Dacă martorul s-a referit laîntâlnirea sacufăptuitorul, fără
406Idem.
407V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 142.
408A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 219.
409Idem, pag. 220.
227

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
însă amenționa locul șimomentul realizării acesteia, întrebările cu
privire lalocul șiora întâlnirii vor constitui întrebări deprecizare.
Întrebările dereamintire410 sau dereactivare, sunt denumite
astfel pentru asublinia ajutorul oferit martorului pentru arestabili
înmemorie fapte șiîmprejurări temporar uitate. Deregulă, asemenea
întrebări sebazează pelegea asociațiilor. Martorii sunt întrebați când
s-a produs fapta în raport cu unul din momentele cele mai
importante din viața lor: căsătoria, aniversarea zilei denaștere, etc.
îngeneral, activitățile legate deuninteres oarecare serețin mult mai
bine șiînurma unei asemenea întrebări martorii vor putea fixa, cu
aproximație, întimp fapta pecare arelatat-o. Asemenea întrebări
sunt considerate dereferință pentru căfixează temporar fapte sau
împrejurări defapt înraport deunanumit eveniment.
Întrebările de control (de verificare) sunt folosite pentru
stabilirea siguranței martorilor îndeclarații șidau anchetatorilor
posibilitatea verificării martorilor sub raportul realității șiexactității
celor declarate.
Se apreciază căfolosirea întrebărilor de control411 rezolvă
următoarele aspecte:
–poziția de sinceritate sau nesinceritate pe care sesituează
martorul șimotivele care odetermină pecea din urmă;
–sursele din care provin informațiile deținute de martor
(rezultatul percepției nemijlocite, mijlocite sau din auzite)
necesare șiutile înaprecierea valorii probante acelor declarate;
–înlăturarea unor contradicții existente îndeclarațiile martorilor
fieprin ascultarea altor persoane care auperceput evenimentul
judiciar, fieprin confruntare.
Din practica judiciară rezultă căexistă ocategorie demartori
care sunt determinați sădeclare într-un anumit felprin modul în
care sunt formulate întrebările, întrucât lesugestionează răspunsul.
Literatura de specialitate412 subliniază faptul că răspunsul și
întrebarea formează un cuplu indivizibil ale cărui elemente se
intercondiționează reciproc. Aspectele respective seîntâlnesc încazul
martorilor cu statut social scăzut, care acceptă, fără rezerve,
răspunsul derivat din întrebare, acelor care nu aumemorat sigur
evenimentul judiciar, „conformându-se dorinței” anchetatorului.
Întrebările sunt sugestive nunumai prin conținut, cișiprin
locul pecare-l ocupă înraport cucelelalte întrebări cealcătuiesc
strategia deascultare, intonația folosită sau mimica anchetatorului
(încuviințare, mulțumire, aprobare, dezaprobare) care scapă înmod
involuntar autocenzurării orinueste cenzurată înmod deliberat. De
aceea întrebările care conțin elemente de sugestibilitate sunt
410V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 143.
411A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 221–222.
412E.Locard, L’énquéte criminelle etles métodes scientifique, Editura Flamarion,
Paris, 1925, pag. 84.
228

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
interzise înascultarea martorilor, întrucât conținutul declarațiilor nu
includ faptele șiîmprejurările percepute, cipecele care au fost
sugestionate șicare, înmod firesc, nu reflectă realitatea. Pentru
evitarea consecințelor nedorite ale sugestiei, întrebările trebuie
formulate înașa felîncât sănuconțină nici oindicație denatură a
orienta martorului asupra unui anumit răspuns.
După ascultarea și evaluarea conținutului declarației
martorului, anchetatorul poate constata buna sau reaua credință a
acestuia, criteriu important înadoptarea unor noi strategii de
anchetă, mai cuseamă încazul ultimei categorii demartori. Reușita
strategiilor este asigurată înbună măsură dedecelarea motivelor
care audeterminat reaua-credință, iarpoziția martorului, aflat într-o
asemenea situație, îlapropie din punct de vedere psihologic de
făptuitor. Înliteratura de specialitate s-au făcut ierarhizări ale
motivelor care determină reaua-credință, propunându-se soluțiile de
anihilare aunor asemenea comportamente menite sădetermine buna
credință șisăadopte opoziție sinceră prin care sădeclare adevărul.
Principalele motive care dau naștere lamărturia mincinoasă
șila soluțiile de înlăturare acomportamentul nesincer sunt
înfățișate, astfel:413
–Martorul trece sub tăcere împrejurările esențiale pentru a
convinge anchetatorul deinutilitatea chemării sale, iar declarațiile
sale vor deveni irelevante, înscopul deaseelibera deobligația dea
depune camartor. Unui asemenea martor iseînfățișează importanța
declarațiilor pentru aflarea adevărului, implicit pentru înfăptuirea
justiției, iarteama căvafidin nou chemat poate fiînlăturată prin
precizarea cădacă declară totceștie nuvamai fisolicitat, ulterior,
sădepună camartor;
–Martorul nu relatează împrejurări esențiale ori împrejurări
favorabile făptuitorului datorită resentimentelor față deacesta, (ură,
invidie, răzbunare); acestuia iseprezintă obligațiile cedecurg din
lege pentru aspune adevărul șiconsecințele grave, denatură penală
pecare lepoate suporta dacă persistă înminciună;
–Martorul nu declară tot ce știe sau prezintă denaturat
deoarece depozițiile sincere l-ar implica încauză, schimbându-i
calitatea procesuală în cea de învinuit pentru fapte anterior
săvârșite.
–Tendința deaface declarații mincinoase este determinată de
anumite resentimente ale martorului față deanchetatori (antipatie,
cauzată deraporturile anterioare dintre aceștia). Înastfel desituații
este recomandabil caaudierea săfieefectuată dealtanchetator;
413A.Ciopraga, Notații deordin psihologic șicriminalistic pemarginea mărturiei
mincinoase, înProbleme decriminalistică șicriminologie, supliment albuletinului
intern, editat de Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,
nr.4/1984, pag. 29.
229

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
–Mărturia mincinoasă poate fideterminată deteama imprimată
martorului datorită presiunilor, amenințărilor exercitate împotriva sa
ori afamiliei sale. Înastfel desituații anchetatorul trebuie sădea
toate asigurările că,atâta timp cât seaflă sub protecție, amenințarea
nu-și vaproduce efectele, iar programul deprotecție încare este
inclus exclude orice posibilitate derealizare aefectelor amenințării;
–Martorul este interesat material sau moral încauza încare
este ascultat fiedatorită raporturilor încare seaflă cufăptuitorul, fie
cu una din părți: soț sau rude apropiate, relații deamiciție, de
dependență profesională, debună vecinătate. Laascultarea acestor
martori anchetatorul trebuie să prezinte faptul că sunt bine
cunoscute raporturile încare seaflă cufăptuitorul oricucelelalte
părți, atenționându-i asupra consecințelor lacare seexpun dacă vor
depune mincinos.
Ascultarea diferitelor categorii demartori –presupune, cași
demers, presupune acceptarea existenței unor particularități înceea
ceprivește demersul profesional înfuncție demodul depercepere a
celor deinteres pentru anchetă, devârstă, decum șidacă cunosc
limba română, etc.
Ascultarea martorilor oculari –Mărturia bazată pesenzațiile
vizuale este cea mai frecventă deoarece ochiul uman receptează cea
mai mare cantitate de informație. De lamartorii prezenți la
desfășurarea evenimentelor, faptelor, împrejurărilor despre care sunt
chemați sădepună, sepot obține, sub rezerva influenței factorilor de
natură psihologică, cele mai complete șiveridice declarații414. Sursa
mărturiei nemijlocite oconstituie percepția imediată, originară a
faptelor șiîmprejurărilor defapt legate dedesfășurarea activității
ilicite sau defăptuitor, adică acele date, informații șicunoștințe
dobândite demartor prin propriile organe desimț.
Încazul martorilor oculari anchetatorul trebuie sățină cont
decondițiile percepției, deconstanta acesteia șifenomenul iluziei,
vârsta șiprofesia martorului, precum șidealți factori obiectivi sau
subiectivi care pot constitui surse de distorsiune amărturiei.
Multitudinea factorilor obiectivi șisubiectivi care pot influența
declarațiile martorilor trebuie să determine anchetatorul să
manifeste circumspecție încazul acestei categorii demartori. Pe
parcursul ascultării serecomandă să seinsiste pe evidențierea
tuturor declarațiilor legate decondițiile încare auavut locfaptele și
împrejurările de fapt pentru care sunt solicitați să depună ca
martori, aspecte care pun înevidență rolul atenției, fenomen psihic
legat indisolubil de percepție, fără de care mărturia este de
neconceput.
Înmărturie trebuie săseregăsească atenția voluntară șicea
involuntară, precum șidistribuția lorasupra evenimentului judiciar
414V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 147.
230

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
și preocupărilor martorului în momentul producerii acestuia.
Mărturia oculară presupune, pedeoparte, prezența încontextul
producerii faptelor, astimulilor adecvați (vizuali, auditivi), iarpede
altă parte, posibilitatea reală de percepție nemijlocită aacestor
stimuli; de aceea percepția nemijlocită astimulilor ce însoțesc
desfășurarea activităților ilicite implică, de obicei, prezența
martorului întimpul șilalocul producerii faptelor, adică înacele
limite temporale șispațiale care săasigure percepția adecvată a
stimulilor vizuali, auditivi, etc.
Prin ascultarea martorilor oculari sereconstituie episoadele
principale sau cele adiacente desfășurării faptelor, evenimentelor sau
împrejurărilor defapt pecare aceștia le-au perceput, înmod deosebit
arelațiilor spațiale sau temporale. De exemplu, încazul unui
accident decirculație, martorii sesizează acest fapt caurmare a
zgomotului produs sau caurmare astrigătului persoanei vătămate.
Într-o atare situație anchetatorii vor avea destabilit dacă martorii
oculari auperceput împrejurările încare s-a produs accidentul de
circulație sau numai urmările acestuia, adică acțiunile
conducătorului auto șiale persoanelor vătămate după producerea
evenimentului rutier. Înrelatările lor, martorii au tendința dea
completa declarațiile cupăreri, presupuneri sau concluzii personale
referitoare laceea ces-a întâmplat până înmomentul încare s-au
sesizat deproducerea accidentului. Înanumite cazuri însăși atenția
poate constitui obiectul probațiunii judiciare, specifică infracțiunilor
săvârșite din culpă încare făptuitorul nu adepus diligențele
necesare prevenirii evenimentului judiciar. Anchetatorul trebuie să
verifice, înactivitatea deascultare amartorului ocular, stabilitatea
atenției, perceperea culorilor în raport cu timpul astronomic,
condițiile atmosferice, starea fizică șipsihică amartorului, trăirile
emotive ceau însoțit percepția, precum șialte aspecte care pot
influența relatările martorului ocular.
Apreciem că, înascultarea martorilor oculari, locul unde s-a
făcut perceperea faptelor șiîmprejurărilor pentru care este solicitat
sărelateze produce un efect evocator deosebit șirecomandăm ca
audierea să se desfășoare lafața locului. Martorii oculari au
posibilitatea să perceapă semnalmentele, particularitățile sau
caracteristicile făptuitorilor și,pebaza celor păstrate înmemorie, pot
contribui la identificarea acestora. În cazul ascultării acestei
categorii demartori trebuie săfiesolicitate cât mai multe detalii cu
privire lacondițiile încare aavut loc percepția –timp, loc,
luminozitate, durata perceperii, semnalmentele ori caracteristicile
reținute.
Ascultarea martorilor care auluat cunoștință indirect despre
faptele sau împrejurările deinteres pentru anchetă –Desfășurarea
activităților ilicite seproduce încondiții foarte variate șidatorită
măsurilor deprevedere luate defăptuitori, numărul persoanelor care
percep nemijlocit împrejurările faptei este uneori destul deredus.
231

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Acest aspect acondus laconstatarea potrivit căreia obună parte
dintre martori fac parte din rândul persoanelor ceiau cunoștință
indirect despre faptele șiîmprejurările înlegătură cucare urmează
să depună mărturie. Martorul indirect furnizează informații nu
asupra unor fapte sau împrejurări percepute din sursă originară, ci
dintr-o sursă derivată, mediată. Încazul mărturiei mediate legătura
dintre martor șifapta cercetată este mijlocită, între sursa primară și
cea prin intermediul căreia faptele sunt aduse lacunoștința
organelor judiciare seinterpun verigi intermediare. Din această
cauză trebuie acordată oatenție deosebită stabilirii persoanelor ce
urmează afiascultate încalitate de martor, îndeterminarea
problemelor cepot filămurite prin ascultare, verificării șiaprecierii
declarațiilor obținute.
Deși încazul mărturiei mijlocite legătura dintre martor și
fapta cercetată este mediată, proveniența, punctul de plecare al
acesteia este întotdeauna determinat, precis individualizat șipoate fi,
deregulă, confruntat, verificat cusursa, cu elementul primar de
informare. Deaceea lamărturia mediată serecurge fieatunci când
există imposibilitatea absolută deaseobține informații din sursa
primară, fieatunci când există oimposibilitate temporară, pasageră
de aasculta martorul care aperceput nemijlocit faptele sau
împrejurările cauzei. Pentru verificarea declarațiilor indirecte se
impune ascultarea persoanelor de lacare martorii au aflat cele
relatate. Aprecierea acestor declarații trebuie săedifice echipa de
anchetatori cu privire ladistorsiunile sau adăugirile făcute de
martorul mediat lainformația inițială șiînraport deacestea să
conchidă asupra bunei sau relei credințe aacestuia, dispunând
reținerea sau înlăturarea mărturiei cafiind fără valoare. Mărturia
indirectă trebuie apreciată înmod critic șisub aspectul raporturilor
existente între cel care transmite informația șimartorul mediat. De
obicei astfel de informații secomunică între persoane aflate în
raporturi apropiate (rudenie, prietenie, cunoștințe) care vor purta
amprenta subiectivității și,deaceea, sepot repercuta defavorabil
asupra caracterului veridic almărturiei.
Ascultarea martorilor propuși depărți –Din practica judiciară
rezultă căsunt numeroase situațiile încare persoanele ceauinterese
îndesfășurarea anchetei penale propun spre ascultare persoane care
cunosc diferite aspecte din activitatea lor, înscopul confirmării sau
infirmării unora dintre declarațiile făcute de acestea. Ascultarea
tuturor martorilor propuși de către făptuitori, înapărare, este
obligatorie, același caracter având șiascultarea martorilor propuși de
către celelalte părți. Nuare relevanță dacă martorii propuși confirmă
sau nucele invocate decătre persoanele care ausolicitat ascultarea
lor415. Este deașteptat cadupă ceaufăcut propunerile deascultare,
415V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 148.
232

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
persoanele interesate săfacă referire, săindividualizeze aspectele în
legătură cucare trebuie audiați martorii respectivi, întrucât acestea
vor focaliza interesul anchetatorilor, celelalte aspecte, putând fi
reținute numai după stabilirea incidenței lorcucauza cercetată.
Anchetatorii trebuie sămanifeste unele rezerve față deacești
martori șisăefectueze otemeinică cunoaștere alor –demaximă
importanță fiind relațiile încare seaflă cupărțile, interesul pecare îl
auîncauză, dacă s-a încercat sau nu coruperea lor, date privind
personalitatea lor. Înpractica judiciară s-au identificat situații în
care martorii propuși nucunoșteau faptele sau împrejurările pentru
care au fost chemați sădepună mărturie, reieșite din întrebările
adresate pemarginea fiecărui aspect sau detaliu, înlegătură cucare
s-a solicitat ascultarea lor, inclusiv arelațiilor încare seaflă cu
părțile care i-au propus spre ascultare. Asemenea situații au
determinat apariția regulii potrivit căreia îndeclarația scrisă sunt
consemnate atât întrebările formulate, cât șirăspunsurile date de
către martori lafiecare întrebare. Procedând astfel, anchetatorul face
dovada îndeplinirii obligației legale deaadministra probe înfavoarea
părților implicate încauză șiînlătură posibilitatea caunii dintre
aceștia săfiedeterminați ulterior săfacă declarații mincinoase.
Astfel, când apare necesitatea verificării realității sau falsității
alibiului decătre făptuitor, potrivit căruia, înperioada încare afost
desfășurată activitatea ilicită s-ar fiaflat într-o companie numeroasă,
sărbătorind uneveniment defamilie, martorilor propuși defăptuitor
lisepot adresa întrebări învederea demonstrării unei eventuale
înțelegeri intervenite: ora lacare auvenit; care din invitați ausosit
înainte șicare ausosit mai târziu; care aufost vecinii din stânga și
din dreapta lor, laceoră s-a terminat masa; ora lacare aluat sfârșit
petrecerea; înceordine auplecat invitații; dacă auplecat singuri sau
însoțiți, cine i-aînsoțit; ceaudiscutat cuacea persoană; unde s-au
despărțit etc. Utilizarea unui asemenea procedeu tactic vaduce la
relevarea caracterului vădit contradictoriu aldeclarațiilor celor care
s-au pus înacord pentru aface declarații mincinoase.
Ascultarea minorilor –Este cunoscut faptul că încadrul
activității de strângere aprobatoriilor acționează principiul
necesității de arecurge laorice izvor de probă pentru aflarea
adevărului încauza penală, legiuitorul neexcluzându-i peminori de
laascultare, aspecte ceconfirmă teza potrivit căreia ladesfășurarea
unei activități ilicite pot asista șipersoane minore sau numai
acestea. Distincția după criteriul vârstei416 stabilește șimodalitatea
deascultare aminorului care poate fiefectuată înprezența unuia
dintre părți ori atutorelui sau persoanei căreia îieste încredințat
spre creștere șieducare417. Dispoziții derogatorii atestă faptul că
416N.A. –Ascultarea martorului minor care nuaîmplinit vârsta de14ani.
417N.A. –Ascultarea martorului minor care adepășit vârsta de14ani.
233

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
minorul sub 14ani nudepune jurământul prevăzute delege, însă i
seatrage atenția săspună adevărul.
Regulile tactice deascultare aminorilor nu au caracter de
generalitate, ele diferențiindu-se înfuncție devârsta lacare sunt
ascultați șide stadiul dezvoltării psihosomatice. După intrarea
copilului la școală, raționarea capătă alt context de
responsabilitate418, minciuna devenind oproblemă aeducației,
clasificată înraport demotivație: minciuna cegravitează înjurul
simbolului fructului oprit, minciuna deimitație șicea deconsens.
Aceasta din urmă este alimentară decomportamentul parental care
solicită minorului săspună cănu este acasă când este chemat la
telefon. Perioada pubertății șiadolescența secantonează între 10–14
și14–18 ani, aceasta din urmă, putându-se extinde până la20–25 de
ani. Pubertatea antrenează modificări substanțiale în planul
sensibilității vizuale care devine mai fină, crește câmpul vizual, în
special, în profunzime, sensibilitatea laculori șicea auditivă
marchează salturi considerabile, dezvoltându-se simțul osmic și
îndemânarea. De fapt, sfârșitul pubertății marchează debutul vieții
individuale încare martorul minor care aîmplinit 14ani poate fi
ascultat fără amai fiînsoțit devreo persoană încamera deascultare.
Cu prilejul ascultării șiaprecierii declarațiilor martorilor minori,
anchetatorii trebuie sățină cont devârsta șidegradul dedezvoltare
psiho-intelectuală, deele depinzând posibilitățile șicapacitatea de
percepere șiînțelegere afaptelor șifenomenelor lacare auasistat.
Nu trebuie omisă înclinația acestora spre fantezie, concretizată în
tendința deaexagera anumite aspecte pemarginea celor percepute
șimemorate419. Fantezia, inventivitatea, susceptibilitatea acestora,
teama depărinți șieducatori, sentimentul valorii, influențează în
mod deosebit procesele de percepție, memorare șiredare ale
minorilor.
Încadrul pregătirii trebuie stabilite procedeele tactice de
ascultare înraport cu particularitățile fiecărei cauze încare se
ascultă minorii. Cunoscând martorul minor, anchetatorul trebuie să
stabilească motivele care ar putea determina un anumit
comportament alacestuia înanchetă șisăprevadă modalitățile de
înlăturare acauzelor care arîmpiedica obținerea unor declarații
sincere. Oproblemă deosebit deimportantă, care seridică cuocazia
ascultării minorilor oconstituie modul încare trebuie săsepoarte
discuțiile, însensul căvocabularul folosit trebuie săsesitueze la
nivelul deînțelegere alacestora. Pericolul sugestionării minorilor în
cursul ascultării este înlăturat prin modul încare sunt formulate și
adresate întrebările420. Pentru „apropierea” minorului sunt necesare
discuții prealabile, câteodată destul delungi, peteme care îisunt
418T.Butoi, I.T. Butoi, op. cit., pag. 176.
419V.Bercheșan, I.E. Sandu, op. cit., pag. 149.
420Idem, pag. 149.
234

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
familiare, potrivit vârstei sale. Astfel se creează posibilitatea
cunoașterii mai exacte anivelului intelectual șidecunoștințe, a
modului deexprimare șiatemperamentului acestuia. Pot fidepistate
unele deficiențe psihice sau dedezvoltare intelectuală, situație în
care sepoate solicita ajutorul unui specialist înpsihologie infantilă.
Odată stabilit contactul psihologic începe ascultarea propriu-
zisă cuidentificarea minorului, care vaavea uncaracter mai puțin
oficial. Din rațiuni întemeiate, înainte deînceperea ascultării atât
minorul, cât șipersoana care îlînsoțește, vor filegitimate pentru a
preveni substituirea depersoane șiastabili dacă persoana care-l
asistă, folosindu-se de această posibilitate oferită de lege, l-a
determinat anterior ascultării să nu spună adevărul. Celelalte
aspecte de ordin tactic privind ascultarea martorilor se aplică
întocmai, diferențele fiind impuse de excepțiile arătate privind
formularea întrebărilor șilimbajul folosit, înconcordanță cuvârsta
martorului minor. Pentru acâștiga încrederea sa anchetatorul
trebuie săfieblând, încrezător, prietenos, aspect cenuvafineglijat
peîntreaga perioadă aascultării421.
Ascultarea persoanelor în vârstă –Se apreciază422 că
ascultarea persoanelor învârstă necesită adaptarea strategiilor de
ascultare laparticularitățile psihologice ale martorului intrat sub
influența procesului deîmbătrânire care devine evident, după vârsta
de65ani, regresia fiind mai accentuată după 70–75 ani.
Înaintarea în vârstă determină scăderea evidentă a
posibilităților derecepție senzorială, îndeosebi vizuală șiauditivă.
Percepția vizuală este înregres datorită modificărilor care apar la
nivelul ochilor, urmare asolicitării acestora înactivitățile cotidiene
sau apariției unor boli. Secunosc șireechilibrări vizuale launele
persoane care audepășit vârsta de70deani. Percepția auditivă se
modifică șiea, urmare ascăderii sensibilității aparatului receptor
sau apariției surdității, determinate de scleroza urechii interne.
Fenomenul surdității psihice apare lapersoanele care au afectați
centri corticali ai analizatorului auditiv șise manifestă prin
nedeslușirea zgomotelor auzite. Funcția mnezică se reduce,
tulburările dememorie asociindu-se cucele alegândirii șilimbajului.
La vârsta înaintată unele persoane sunt cuprinse de sindromul
depersonalizării însoțit, câteodată, de dezordine psihică (isterie,
ipohondrie). Atrofierea organelor senzoriale conduc laoîngustare a
manifestării personalității, reducând relațiile cu alte persoane,
aspecte ce determină comportamente egoiste, ranchiunoase,
nervoase, irascibile, sentimente frustrante. Martorii care provin din
categoria vârstnicilor sunt apatici, necomunicativi, anxioși,
comportament cetrebuie avut învedere deanchetator, care trebuie
sărealizeze contactul psihologic favorabil ascultării.
421E.Stancu, op. cit., pag. 398.
422Ibidem, pag. 398.
235

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Exigența anchetatorilor trebuie săfiemoderată șicentrată pe
identificarea punților de dialog, rezultate din cunoașterea
martorului. Amneziile, erorile sau distorsiunile, încercările de
acoperire alacunelor din memorie prin fabulații nu trebuie să
provoace iritarea anchetatorului, care trebuie săaibă răbdare și
variante deîntrebări adecvate personalității martorului, chiar dacă
dialogul este anevoios. Din punct de vedere tactic, ascultarea
bătrânilor seapropie decea aminorilor, având însă uncaracter mai
complex. Declarațiile vor fiverificate șiinterpretate înmod critic, mai
ales înipoteza existenței unor interese încauză, cepot fimarcate de
dorința de răzbunare, de ranchiună sau chiar de răutate
nejustificată. Deși legea nuprevede, considerăm cămartorii vârstnici
pot fiasistați înascultare dealte persoane care pot ajuta martorul
fără a-lsugestiona oricare arputea dobândi calitatea deinterpret
pentru cazurile încare verbalizarea este greoaie sau deficitară.
Ascultarea persoanelor cuhandicap șiacelor care nucunosc
limba română –Înprincipiu orice persoană fizică poate fiascultată ca
martor înprocesul penal. Poate fiascultată camartor șipersoana
care din cauza stării sale fizice (orb, surd, mut) sau psihice
(debilitate mintală), nu este capabilă săperceapă fenomenele decât
prin anumite simțuri, apreciindu-se, delacaz lacaz dacă ascultarea
unei asemenea persoane servește aflării adevărului. Astfel, un orb
poate fiascultat asupra unor fapte auzite sau un surd asupra
faptelor văzute. Legea prevede căînsituația încare una din părți sau
oaltă persoană care urmează săfieascultată nu cunoaște limba
română orinusepoate exprima, iarorganul deurmărire penală sau
instanța dejudecată nuare posibilitatea deaseînțelege cuaceasta,
îiasigură folosirea unui interpret.
Ascultarea surdo-muților seraportează lanivelul dezvoltării
psihice șialpregătirii intelectuale, oparte dintre acești handicapați,
cu toate dificultățile de percepție auditivă șide exprimare, pot
comunica fără ajutorul unor interpreți datorită pregătirii efectuate în
școlile de specialitate. Ascultarea propriu-zisă parcurge etapele
consacrate șisecaracterizează prin lentoarea expunerii libere ce
trebuie interpretată șiadusă lacunoștința anchetatorului care este
atent supravegheat demartor săvadă dacă-l mulțumește răspunsul
său. Înadresarea întrebărilor trebuie să seaibă învedere, în
principal, acele aspecte percepute vizual care sepot extinde și
asupra verbalizării, întrucât surdo-muți pot înțelege conținutul
discuțiilor după mișcarea buzelor.
Ascultarea surdo-muților presupune calm șirăbdare, mai ales
căaceștia sunt deseori susceptibili șiirascibili. Anchetatorul trebuie
săfieatent dacă starea denervozitate este firească sau dacă nu
236

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
reprezintă oîncercare desimulare asurdo-mutului orioreacție la
uncomportament inadecvat stării dehandicap423.
Ascultarea martorilor nevăzători prezintă interes deoarece
simțul tactil, foarte dezvoltat șiacuitatea auditivă foarte mare le
permite săperceapă mult mai bine sunetele decât alte persoane care
nuauacest handicap, reușind sărecunoască persoanele după voce,
să-și dea seama deceea ceseîntâmplă înjurul lordupă zgomotele
produse. Fidelitatea mărturiei nevăzătorului este foarte bună, ceea ce
îndreptățește afirmația căunele aspecte sau episoade dintr-o faptă le
poate recepționa chiar mai bine decât un văzător. Sunt situații în
care nutrebuie exclusă posibilitatea întrebării nevăzătorului, despre
ceea ceavăzut, înipoteza încare deficiența senzorială vizuală a
intervenit după producerea evenimentelor înlegătură cucare sunt
ascultați424.
Ascultarea handicapaților psihic –Ascultarea persoanelor
care prezintă afecțiuni psiho-patologice, dacă este considerată
absolut necesară, vafipregătită șiexecutată cumultă precauție,
solicitându-se ajutorul unui medic specialist. Ascultarea seface într-
un cadru lipsit de factori stresanți, indicată fiind deplasarea
organului judiciar ladomiciliul martorului sau lalocul unde seaflă.
Ascultarea persoanelor care nucunosc limba română. –Legea
ainstituit posibilitatea pentru persoanele care nu cunosc limba
română, operabilă șiînsituațiile când cele care deși cunosc limba
respectivă nusepot exprima, înmod individual, înlimbajul acesteia,
deafiasistate deun interpret autorizat ales deele. Interpretul
trebuie săcunoască limba încare sedesfășoară ancheta, sătraducă
înmod corect conversația purtată cupersoana care nu cunoaște
limba română șisăpăstreze secretul pentru cele consemnate în
declarație, precum șipentru alte aspecte decare iacunoștință în
timpul anchetei. Având învedere calitatea procesuală apersoanei
ascultate legiuitorul a prevăzut obligativitatea depunerii
jurământului șipentru interpret. Dacă interpretul nutraduce corect
întrebările sau răspunsurile săvârșește infracțiunea de mărturie
mincinoasă. Se admite425 că, înascultarea celor care nu cunosc
limba română, trebuie săsețină seama dezona deproveniență de
tipul deeducație primit, departicularitățile sistemului judiciar din
țara lor, chiar dacă este fără incidență cucazul dat, respectându-se
normele sau principiile noastre de judecată care vor fiexplicate
persoanelor ascultate.
423E.Stancu, op. cit., pag. 399.
424Idem.
425E.Stancu, op. cit., pag. 399.
237

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
4.3.3 Desfășurarea ascultării făptuitorilor
Întrucât persoanele care desfășoară activități ilicite
incriminate din punct devedere penal, capătă din punct devedere
procesual, odată cuînceperea procesului penal, calitatea deînvinuit
(suspect) și,ulterior, deinculpat, odată cupunerea înmișcare a
acțiunii penale, sepoate folosi șinoțiunea de„învinuit sau inculpat”,
noțiune care seregăsește încea mai mare parte alucrărilor de
specialitate. Personal, am optat pentru folosirea noțiunii de
„făptuitor” datorită faptului că anchetatorii trebuie să aibă la
dispoziție reguli șielemente metodologice pecare sălefolosească
indiferent destadiul desfășurării procesului penal.
Verificarea identității făptuitorului –Nusepoate începe o
ascultare judiciară fără aști dacă persoana ceurmează să fie
audiată este celcuprivire lacare sepresupune, înmod întemeiat, că
este celcare adesfășurat activitatea ilicită supusă cercetării. Potrivit
dispozițiilor legii procesuale penale426 identificarea învinuitului sau
inculpatului serealizează prin adresarea deîntrebări cuprivire la
nume, prenume, poreclă, data șilocul nașterii, numele șiprenumele
părinților, cetățenia, studiile, situația militară, loc de muncă,
ocupația, adresa, antecedente penale șialte date necesare stabilirii
situației sale personale. Dacă din documentele doveditoare ale
identității ori din declarațiile persoanei ascultate nu rezultă, clar,
identitatea sau există suspiciuni cuprivire laaceasta, sepoate apela
labăncile dedate existente lanivelul serviciilor depoliție judiciară.
Seapreciază cabenefică etapei analizate folosirea unor date
biografice, activități anterioare implicării înpregătirea, desfășurarea
șivalorificarea rezultatelor activității ilicite, preocupări marcante în
viața socială care au menirea deconectării făptuitorului și
atenționarea că persoana saeste bine cunoscută anchetatorilor.
Asemenea aspecte auroldezarmant asupra făptuitorului, făcându-l
săcreadă căanchetatorul dispune desuficiente date pentru a-i
demonstra vinovăția, dacă cunoaște șiaspectele care nuaulegătură
cufapta încare este cercetat427.
Inteligența decontact aanchetatorului îipermite dezvoltarea
dialogului cu făptuitorul încamera de ascultare, reușind să-l
deconecteze delatensiunea emoțională specifică întâlnirilor oficiale
cu autoritățile judiciare. Înainte de atrece laurmătoarea etapă
anchetatorul trebuie săaducă lacunoștința făptuitorului dreptul său
deafiasistat deunapărător ales sau numit din oficiu, aspect ceva
fimenționat înconținutul declarației. Dacă acesta are un avocat
care-i reprezintă interesele vaapela laserviciile acestuia, încaz
contrar vafiasistat deunavocat numit din oficiu, iar dacă refuză
asistența juridică sevaface mențiune expresă îndeclarație.
426I.Mircea, op. cit., pag. 270.
427C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 103.
238

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
După îndeplinirea obligației amintite, înprezența apărătorului
este adusă lacunoștință învinuirea prin mijlocirea unei întrebări
temă, fiind solicitat sădea explicații cu privire lavinovăția sau
nevinovăția sa.428 Din punct devedere tactic este foarte important
cum serealizează contactul interpersonal încamera deascultare.
Anchetatorul nu trebuie săsecomporte cufăptuitorul cașicuo
persoană stigmatizată, deja condamnată.
Întrebarea cu caracter de generalitate poate fiformulată
astfel: Sunteți învinuit desăvârșirea infracțiunii detâlhărie înpaguba
avutului privat, faptă prevăzută șipedepsită deart. 211 din legea
penală, constând înaceea căînseara zilei de… prin violență ați
deposedat peA.V. decojocul deblană, geanta diplomat încare se
aflau 5.000 euro, verigheta, inelul, ceasul șilănțișorul –învaloare
totală de8.000 euro, ceaveți dedeclarat referitor laînvinuire ?
Făptuitorul sepoate situa pe opoziție cooperantă șiva
recunoaște fapta datorită remușcărilor, regretului sau mustrărilor de
conștiință ori din nevoia deaseelibera, deaseconfesa, sau din
orgoliu oridin rațiuni logice, aspecte care converg spre odeclarație
sinceră, generată demotive etice: căința, dorința deasuporta răul
pentru răul provocat etc. Cel aflat într-o astfel desituație, prezintă
faptele în succesiunea lor firească, începând cu momentul
pregătirilor, momentul desfășurării șicelalvalorificării rezultatelor.
Ascultarea relatării libere –Relatarea liberă este guvernată
deunele reguli tactice429 acăror sorginte oaflăm îndispozițiile legii
procesuale penale, astfel:
–relatările învinuitului sau inculpatului nupot începe cucitirea
sau reamintirea declarațiilor date anterior430;
–învinuitul sau inculpatul nupoate prezenta oriciti odeclarație
scrisă mai înainte, însă sepoate servi deunele însemnări
pentru amănuntele greu dereținut;
–fiecare învinuit sau inculpat este ascultat separat;
–învinuitul sau inculpatul este mai întâi lăsat sădeclare totce
știe încauza încare este interogat.
În literatura de specialitate431 s-a cristalizat conduita
anchetatorului specifică acestei faze, concretizate în:
–lăsarea celui ascultat săpovestească tot cecrede elcăare
legătură cu învinuirea care ise aduce, chiar dacă cele
prezentate nu sunt sincere. Întreruperea relatării constituie o
excepție cedevine operabilă numai când seîndepărtează dela
428Considerată depractica deanchetă, întrebare temă (N.A.)
429N.A. –Nu este criticabilă atitudinea anchetatorului care laonouă ascultare
întreabă învinuitul sau inculpatul dacă îșimenține declarația anterioară, sub rezerva
neapariției unor elemente noi
430E.Stancu, op. cit., pag. 441, C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 104, I.Mircea,
op. cit., pag. 271.
431T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 249.
239

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
subiectul expunerii, fiind solicitat să revină la fondul
problemei;
–notarea aspectelor omise, ezitărilor, contrazicerilor care vor
constitui temeiuri pentru folosirea întrebărilor;
–studierea făptuitorului oferă oșansă înplus pentru realizarea
cunoașterii;
–sădovedească stăpânire desine, răbdare, calm, îngeneral o
atitudine care sănutrădeze înnici unfel, resentimentele față
decelascultat.
Relatarea liberă, chiar în condițiile unor declarații
mincinoase, oferă unele avantaje, dintre care por fimenționate:
–succesiunea reală adesfășurării activității ilicite, prin
prezentarea secvențială aactivității ilicite;
–obținerea unor date noi despre împrejurările cauzei și
făptuitori, necunoscute anchetatorului din activitățile de
efectuate până lamomentul ascultării;
–cunoașterea poziția persoanei ascultate, cureferire expresă la
poziția eifață deactivitatea ilicită desfășurată.
Din practica judiciară arezultat tendința firească a
făptuitorului deasesustrage delasancțiunea care îlamenință,
folosind cele mai abile mijloace pentru inducerea îneroare a
anchetatorilor: poate refuza săfacă declarații sau poate retracta
declarațiile inițiale fără ca vreuna din aceste atitudini să fie
sancționată de lege. Motivația comportamentului invocat se
întemeiază pe supoziția netragerii la răspundere întrucât
recunoașterea sanu există, penedezvăluirea identității celorlalți
făptuitori atunci când activitatea ilicită afost desfășurată în
participație și,mai rar, datorită unor motive patologice precum bolile
psihice.
Alegerea procedeelor tactice adecvate situației este
determinată depersonalitatea făptuitorului, relevată întrăsăturile
caracteriale, predispozițiile, înclinațiile, etc. Descifrarea lor este
posibilă prin activitățile directe, precum este investigarea
criminalistică alocului faptei, percheziția, ascultarea persoanei
vătămate, amartorilor ș.a. Caracterului dârz, tenace, rezistent la
eforturi prelungite isevarăspunde printr-o linie tactică energică,
dar înlimitele legii, menită sădistrugă sistemul defensiv. Nutrebuie
neglijate trăsăturile temperamentale ale făptuitorului, tipul
emoțional este dominat deregrete, remușcări adoptând oatitudine
conciliantă, deînțelegere asituației șidecooperare cuanchetatorul,
întimp cetipul neemoțional este opus și, înconsecință, nu va
coopera înanchetă.
Ascultarea prin adresarea întrebărilor –Seapreciază căla
reușita ascultării prin adresarea întrebărilor concură mai mulți
factori, dintre care enumerăm: modul cum sunt formulate
întrebările, momentul folosirii acestora, materialul probator și,nuîn
ultimul rând, conduita anchetatorului șiapersoanei ascultate.
240

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Din practica judiciară s-au concretizat patru tipuri de
atitudini adoptate înanchetă decătre făptuitori, astfel:
-recunoaște implicarea, pentru care este învinuit, înactivitatea
ilicită cercetată;
-respinge învinuirea șicontestă temeinicia probelor;
-ascunde adevărul prin recunoașterea altor fapte penale cu
pericol social scăzut;
-refuză săfacă declarații.
Aici, este necesară oprecizare –făptuitorul poate recurge la
una sau latoate atitudinile invocate, iar sancțiunea penală nuare
incidență asupra sadeoarece, până lapronunțarea unei hotărâri
definitive, sebucură deprezumția denevinovăție. Încazul celor
sinceri, ale căror declarații conțin erori, scăpări sau neconcordanțe,
întrebările folosite deanchetator sunt preponderent decompletare,
verificare sau referință, al căror scop îlconstituie întregirea
declarației obținute înfaza relatării libere.
Așa cum am arătat întrebările trebuie săîndeplinească unele
condiții menite săasigure răspunsurile necesare stabilirii adevărului.
Înmod firesc întrebările care vor iniția dialogul sunt cele prevăzute
înplanul deascultare, dar pot fișialte întrebări deduse, devenite
necesare, din relatarea liberă, înfuncție depoziția făptuitorului față
defaptă șideaspectele apărute peparcursul ascultării. Selectarea
întrebărilor depinde depoziția făptuitorului față deînvinuirea care i
seaduce; recunoaște fapta, nurecunoaște, recunoaște parțial, refuză
săfacă declarații.
Când făptuitorul nu recunoaște învinuirea sau orecunoaște
după care retractează cele declarate, pelângă întrebările problemă se
vor folosi întrebările detaliu șiunele procedee tactice432 deascultare
care și-au demonstrat eficacitatea de-a lungul timpului.
Procedee tactice folosite înascultare –Rolul determinant
înalegerea procedeelor tactice este reprezentat defăptuitorului față
deînvinuirea ceiseaduce, precum șidestructura sapsihică. În
practică, semai poate întâlni șisituația când, deși făptuitorul
ascultat este de bună credință are olacună de memorie sau
întrebarea îidetermină osugestie directă433. Este osituație care se
poate înlătura cuîntrebări dedetaliu, decompletare sau dereferință
alcăror scop îlconstituie reactivarea conținutului memorial sau prin
întrebări deverificare care săstabilească exactitatea celor declarate.
Dificultăți deosebite pot apare în situația declarațiilor
mincinoase, incomplete, contradictorii, arespingeri învinuirii, a
persistării înrefuzul deaface declarații sau arevenirii cuelemente
noi asupra declarațiilor anterioare. Înaceste cazuri, majoritare în
practică, tactica deascultare dobândește un caracter deosebit de
complex. Pentru aceste situații, de-a lungul timpului, teoria
432E.Stancu, op. cit., pag. 443.
433C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 106–109, E.Stancu, op. cit., pag. 444.
241

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
criminalistică aelaborat anumite procedee tactice deascultare434, a
căror eficiență afost demonstrată depractica pozitivă aorganelor de
urmărire penală. Otactică adecvată presupune adaptarea regulilor
generale lafiecare cauză înparte, lapersonalitatea celui ascultat și
lapoziția făptuitorului față de învinuirea care iseaduce435. În
literatura de specialitate sunt cunoscute următoarele procedee
tactice:
Tactica ascultării repetate lacare anchetatorii recurg ori de
câte ori au deaface cu declarații incomplete, contradictorii sau
mincinoase. Acest procedeu constă în ascultarea, la anumite
intervale de timp, afăptuitorului cu privire laaceleași fapte și
împrejurări, punându-se un accent deosebit peamănunte. Această
tactică sebazează exclusiv peîntrebări dedetaliu –deși înliteratura
depsihologie judiciară există autori care tratează înmod distinct
„tactica folosirii întrebărilor dedetaliu”436. Din practica judiciară se
poate concluziona asupra eficienței procedeului mai cu seamă în
cazul făptuitorilor cuexperiență îndesfășurarea deactivități ilicite
care seprezintă înfața anchetatorilor cu„temele făcute”, însensul
cărepetă până lastereotipizare declarațiile pecare ledau întimpul
ascultării, indiferent decâte orieste repetată aceasta. Deși strategia
celui ascultat pare solidă, însubstanța sa, apar unele inadvertențe,
erori, inconsecvențe, care nu au suport logic, datorită lipsei
argumentelor care sălesusțină. Din experiența deanchetă rezultă
că devin insuportabile întrebările detaliu pentru unii dintre
făptuitori, ceea cedetermină renunțarea lor lapoziția nesinceră și
abordarea activității deascultare cubună-credință.
Între declarațiile făptuitorului vor apare, înmod inevitabil,
contraziceri sau neconcordanțe, cutoate încercările acestuia dea
reproduce cât mai exact cele declarate anterior. Tocmai aceste
inadvertențe constituie sursa netemeiniciei declarației șicauza
determinării recunoașterii.
Tactica ascultării încrucișate constă în ascultarea
făptuitorului decătre doi sau mai mulți anchetatori înacelași timp,
procedeu ceare cascop destrămarea sistemului deapărare alcelui
anchetat, care sesituează pepoziția negării totale aimplicării în
activitatea ilicită cercetată. Ca avantaj apare faptul căpersoanei
ascultate nu ise dă posibilitatea să pregătească răspunsuri
mincinoase, întrebările fiind adresate de fiecare anchetator
alternativ, într-un ritm susținut, alert.
Încadrul acestui procedeu tactic deinterogare este foarte
importantă poziția ocupată deanchetatori. Încondițiile desfășurării
ascultării decătre doianchetatori, aceștia trebuie săseașeze frontal,
434T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 250.
435C.Pletea –Desfășurarea ascultării, înG.I. Olteanu șicolectivul –Ascultarea
persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008, pag. 87
436C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 107, T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 252.
242

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
lateral stânga șidreapta, laodistanță suficientă pentru cacel
ascultat să nu poată avea contact vizual concomitent cu ambii
ascultători. Făptuitorul varecepționa întrebările, caregulă, doar în
plan auditiv, situație ceîlvadetermina săseîntoarcă, să-și schimbe
poziția sau, celpuțin, să-și modifice centrul degreutate –înultimă
instanță, să-și modifice echilibrul –aproape, lafiecare întrebare.
Desfășurarea ascultării în astfel de condiții poate conduce la
dezorganizarea apărării437.
Există șiposibilitatea abordării acestui procedeu deascultare
într-o altă formă. Înfuncție dedisponibilitățile anchetatorilor sepot
asuma roluri de„anchetator bun” –„anchetator rău”. Astfel, delacaz
lacaz sepoate hotărî ordinea intrării „înscenă”; poate intra celbun
primul sau, din contră, primul poate intra celrău. Cel bun vaavea o
atitudine permisivă, vaînțelege, vaaccepta, vaîncerca săofere un
ajutor legal, varuga, sevaarăta preocupat deceea ceseîntâmplă și
deceeste posibil săseîntâmple înviitor cufăptuitorul. Cel rău va
avea oprezență opusă, vafiintransigent, vafipreocupat dedetalii
acuzatoare, de recuperarea prejudiciului, de pedepsirea cât mai
aspră acelor vinovați, etc. Efectul, înceea ceprivește dezorganizarea
apărării, arputea fiacelași sau mai bun orimai puțin bun pentru
realizarea scopului ascultării.
Ascultarea încrucișată, indiferent de forma în care se
realizează este privită, însă, cuanumite rezerve, deoarece poate avea
ca rezultat derutarea persoanelor cu ostructură psihică slabă,
încurcarea celui ascultat șiinhibarea sa.Sepoate întâmpla caînsăși
anchetatorii săseîncurce reciproc, atunci când nu auaprofundat
datele din dosar șinu s-au pregătit minuțios pentru ascultarea
încrucișată.
Tactica întâlnirilor surpriză este folosită încazul pluralității
defăptuitori șidevine eficientă dacă serecurge laeaînmomentele
psihice care au oanumită tensiune, creată înmod special de
anchetator pentru aseobține declarații sincere. Procedeul constă în
adresarea anumitor întrebări făptuitorului (ex. „Cine v-a ajutat să
procurați arma crimei?”) după ceacesta avăzut „din întâmplare” că
unul dintre complici afost introdus într-o încăpere alăturată (acest
procedeu mai este cunoscut sub denumirea de„tactica întâlnirilor
neașteptate”).
Tactica „complexului de vinovăție”. Acest procedeu poate
conduce laaflarea adevărului cu ușurință încazul persoanelor
sensibile, melancolice. Conținutul procedeului constă înadresarea
alternativă aunor întrebări neutre (care nu aunici olegătură cu
cauza), înalternanță cuîntrebări ceau înconținutul lor cuvinte
afectogene (critice) referitoare lafapta cercetată, precum șila
rezultatele ei(numele persoanei vătămate șialcelorlalte persoane
437C.Pletea –Desfășurarea ascultării, înG.I. Olteanu șicolectivul –Ascultarea
persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008, pag. 87
243

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
afectate de activitatea ilicită desfășurată –copii, soț, părinți –
denumirea bunurilor furate, etc.).
Pentru realizarea scopului –obținerea unor declarații sincere
–este necesară observarea atentă areacțiilor făptuitorului la
întrebările adresate (cu trimitere specială spre cele afectogene),
întrucât reușita procedeului sebazează pe stimul (întrebare) și
reacția laacesta, care poate determina folosirea altor procedee
tactice.
Ascultarea sistematică se folosește încazul făptuitorului
sincer, pentru lămurirea întregii problematicii acauzei, cudeosebire
încele complexe.
Procedeul sepoate folosi șiîncazul persoanelor nesincere
deoarece esența acestuia oconstituie relatarea sistematică a
secvențelor pregătitoare, apoi desfășurarea și, încele din urmă,
activitatea de valorificare arezultatelor activității ilicite șide
pregătire aapărării încazul „contactului” cuanchetatorii (crearea
alibiurilor, împărțirea bunurilor sau/și valorificarea acestora etc.).
Din practica judiciară arezultat căprocedeul îșiatinge scopul în
cazul pluralității defăptuitori șiadesfășurării mai multor activități
ilicite, anchetatorului revenindu-i sarcina stabilirii ordini încare va
aborda elementele importante pentru anchetă (vaîncepe cuactivități
ilicite cu pericol social mai mic sau cu cele cu pericol social
deosebit), înfuncție de personalitatea șipsihologia făptuitorului
ascultat șiacelorlalți participanți.
Folosirea probelor de vinovăție –este un procedeu de
ascultare cesefolosește, aproape exclusiv, încadrul ascultării
făptuitorului nesincer. Oarecum firesc, acesta încearcă săfolosească
toate posibilitățile sale ori cele oferite involuntar deanchetator în
vederea denaturării adevărului șiîngreunării cercetărilor pentru a
scăpa derăspunderea penală. Despre această categorie defăptuitori
seafirmă, cujustificat temei, cărecunosc numai atunci când sunt
convinși despre temeinica probelor care îiacuză.
În literatura de specialitate438 se învederează că reușita
procedeului este asigurată derespectarea unor cerințe, precum:
–cunoașterea aprofundată decătre anchetator atuturor probelor
existente în dosarul cauzei, alegăturii dintre acestea și
activitatea ilicită;
–stabilirea valorii fiecărei probe ceurmează afifolosite, a
momentului psihologic propice utilizării șiaordinii încare se
vaface prezentarea;
–determinarea judicioasă aîntrebărilor care vor însoți probele
prezentate.
Procedeul este privit cu prudență deoarece orice eroare a
anchetatorului poate compromite toate eforturile întreprinse pentru
438N.A.–Vezi înacest sens dreptul anglo-saxon
244

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
determinarea făptuitorului săfacă declarații veridice șicomplete. De
aceea chibzuința șiexperiența anchetatorului sunt primordiale în
realizarea scopului propus, raportate în permanență la
personalitatea șipsihologia celui ascultat.
Folosirea probelor devinovăție sepoate face îndouă variante:
prezentarea frontală șiprezentarea progresivă. Prima variantă constă
înînfățișarea neașteptată, bruscă, chiar delaînceputul ascultării a
probelor care dovedesc vinovăția făptuitorului și adresarea
întrebărilor directe cuprivire lafapta săvârșită. Această modalitate
este criticabilă sub aspectul finalității, mai cuseamă însituațiile în
care probele devinovăție sunt puține cantitativ, iarcalitativ, nusunt
convingătoare. Este deașteptat cafăptuitorul sărecunoască numai
ceeste probat, realizând impasul încare seaflă anchetatorul.
Alegerea momentului oportun este condiționată deevoluția
ascultării, urmărindu-se încărcătura psihică șipoziția pecare se
situează făptuitorul înascultare, aspecte care secorelează cuforța
demascatoare aprobei cevafiprezentată. Caregulă fundamentală,
prezentarea frontală aprobelor are locnumai după ces-a discutat cu
făptuitorul pentru astabili poziția saînlegătură cuaspectele ce
urmează afiprobate prin acest procedeu.
Cea deadoua variantă –prezentarea progresivă aprobelor de
vinovăție –este mai des folosită înanchetă șiconstă înascultarea
preliminară afăptuitorului, urmată de prezentarea gradată a
probelor care susțin vinovăția.
Din practica judiciară s-a desprind caracterul elaborat al
acestui procedeu, ilustrat prin prezentarea probelor care dovedesc
într-o măsură mai mică vinovăția, continuându-se cu cele mai
convingătoare, realizându-se în acest fel olinie demascatoare
ascendentă ceculminează cuprezentarea probelor. Fără aconstitui
unmodel deurmat, prezentarea progresivă poate începe culăsarea
lavedere încabinetul deanchetă aunor obiecte care auaparținut
victimei, inițial însușite de făptuitor, dar recuperate de către
anchetatori, urmărindu-se reacția făptuitorului.
Ascultarea unui făptuitor despre activitatea celorlalți
participanți la desfășurarea activității ilicite –cunoașterea
participanților la pregătirea, desfășurarea sau valorificarea
rezultatelor activității ilicite permite anchetatorului să identifice
veriga slabă cucare vaîncepe ascultarea, solicitându-i sărelateze
despre activitatea celorlalți, acreditându-i impresia căpersoana sa
interesează mai puțin. Centrat peoasemenea direcție cel ascultat
poate daînvileag activitatea desfășurată decătre fiecare participant
sau, dimpotrivă, vamanifesta circumspecție, interesându-se ceau
declarat aceștia, conduită specifică înțelegerilor intervenite asupra
comportamentului înanchetă însituația identificării șiascultării.
Esența procedeului constă înascultarea individuală, încare
celascultat varelata înprincipal despre alții șiînsubsidiar despre
sine, acest din urmă aspect nefiind obligatoriu. Strategia invocată
245

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
este consacrată înpractica judiciară desintagma legarea declarațiilor
în sensul complinirii informațiilor ce armonizează probațiunea
judiciară din perspectiva testimonialității. Apreciem439 căprocedeul
analizat îșivagăsi ofinalitate superioară într-o posibilă negociere a
răspunderii penale, instituție existentă înalte sisteme dedrept și
utilă sistemului nostru judiciar.
Ascultarea cuprivire lajustificarea timpului critic –Timpul
critic desemnează perioada care precede activitatea ilicită, durata
acesteia șicea imediată finalizării rezoluției infracționale. Cu alte
cuvinte activitatea ilicită circumscrisă unui interval de timp,
constituie segmentul principal alsintagmei timp critic, lacare se
anexează perioada anterioară șicea ulterioară, acăror întindere
poate fiegală sau mai mică decât acesta.
Utilizarea acestui procedeu este specifică făptuitorilor care
refuză dialogul cuanchetatorul, fără însă a-și absolutiza opțiunea,
deoarece practica judiciară relevă incidența sașiîncazul celor
refractari sau oscilanți îndeclarații. Esența procedeului constă în
explicațiile pecare făptuitorul ascultat leînfățișează anchetatorului
despre modul în care și-a petrecut timpul în perioada
corespunzătoare desfășurării activității ilicite, aspectele respective
fiind verificate peore, zile, minute, locuri șipersoane cucare s-a
relaționat. Inadvertențele reieșite din verificări constituie temeiurile
unei ascultări viitoare încadrul căreia făptuitorul vafisolicitat săle
explice, determinându-l să recunoască faptele comise. Practic,
inadvertențele devin probe devinovăție șivor fifolosite caatare440.
Interogatoriul psihanalitic441 –arputea constitui soluția
care săînlocuiască într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat
clasicul interogatoriu judiciar. Seafirmă căeste inofensiv, curat,
bazat pe respectarea demnității umane și pe prezumția de
nevinovăție, fiind un joc alinteligenței practicat cu mijloace
psihologice, prilejuit de odiscuție pe marginea evenimentului
judiciar încadrul căreia persoana suspectă sepoate apăra cutoate
mijloacele, inclusiv cele nelegale. Interogatoriul psihanalitic se
fundamentează pesintagma „omul sepoate ascunde demai multe,
numai desine nu“.
Din practica judiciară rezultă căîntimpul interogatoriului
persoana bănuită suportă un dezechilibru psihic provocat de
acumularea excesivă de energie, determinată de conflictele
interpsihice, concretizat în manifestări ce scapă cenzurii
conștientului, provocând acte sau gesturi greșite442. În cadrul
439C.Pletea –Desfășurarea ascultării, înG.I. Olteanu șicolectivul –Ascultarea
persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008, pag. 89
440N.A. –asevedea procedeul tactic deascultare: „folosirea probelor devinovăție”
441T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 253–255.
442C.Pletea –Desfășurarea ascultării, înG.I. Olteanu șicolectivul –Ascultarea
persoanelor încadrul anchetei judiciare, Edit. A.I.T. Laboratories, 2008, pag. 93
246

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
ascultării ceare casubiect făptuitorul acesta sevaautodemasca sub
influența eului sedimentat însubconștient, alături deeul primitiv și
brutal, identificând lapsusuri, erori caracteristice, acte simptomatice,
uitarea sau deformarea unor nume familiare etc. Condiția esențială a
interogatoriului psihanalitic oconstituie realizarea atmosferei de
intimitate din care sepoate obține starea deconfianță, permițând
eului social, matricei morale săsearmonizeze cutensiunile refulate
prin acceptarea comiterii faptei șiapedepsei443.
Particularitățile ascultării făptuitorului minor –
Ascultarea făptuitorului minor sediferențiază față de ascultarea
majorului aflat înaceeași situație, datorită următoarelor aspecte:
–psihologia minorilor este puternic influențată de modelele
parentale și,uneori, demodele adulte, cucare aluat contact în
timp, care nudepuține oriintră înconflict culegea, situația încare
seaflă (implicat într-o activitate ilicită), datorându-se învățării prin
imitație;
–experiența redusă deviață face dificilă aprofundarea faptelor
șievenimentelor pecare lepercepe lanivel implicativ, iar uneori
imposibilă obținerea și, mai ales, redarea aspectelor esențiale
pentru cauză;
–fantezia, sugestibilitatea, teama de autorități, curajul rău
înțeles influențează, într-o măsură considerabilă, procesele psihice
specifice percepției, memorării șiredării celor achiziționate vizual și
auditiv;
–consecințele ce constituie, adesea, un sistem complex
formează un„ceva” care scapă minorului –acesta blocându-se, de
fiecare dată, când trebuie săfacă oevaluare aacestora;
–procesul educativ deficitar sau centrat pe violență și
criminalitate fac din minor un partener redutabil îninterogatoriul
judiciar, blocat penerecunoaștere, chiar dacă probele devinovăție
sunt evidente.
Pregătirea ascultării făptuitorului minor parcurge aceleași
etape, deaceea vor fiprezentate nuanțări numai acolo unde situația
oimpune.
Din studierea dosarului cauzei anchetatorul trebuie să
desprindă natura activității ilicite încare minorul este implicat,
existența participației, acircumstanțelor legale, rolul minorului în
cadrul ansamblului format din pregătirea, desfășurarea și
valorificarea rezultatelor activității ilicite –aparticipat nemijlocit, a
asigurat paza celor care operau sau abeneficiat de produsul
activității ilicite. Cunoașterea minorului constituie problema centrală
aanchetatorului, de felul încare orealizează depinde succesul
interogatoriului. Trăsăturile depersonalitate șipsihologia minorului
sestabilesc fie prin activități directe (ascultarea altor făptuitori,
443T.Butoi, I.T.Butoi, op. cit., pag. 255.
247

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
efectuarea de percheziții etc.), fie de altă natură (investigații
efectuate la domiciliul șiunitatea de învățământ unde este
înmatriculat minorul). Ocontribuție însemnată lacunoașterea
minorului opoate aduce ancheta socială. Din activitățile destinate
cunoașterii trebuie sărezulte starea psihică, motivația activității
ilicite, persoanele care sebucură de încrederea minorului, cele
cărora este încredințat spre creștere șieducare, domiciliul sau
reședința minorului, programul de învățământ, înclinațiile,
abilitățile, hobby-urile etc. La întocmirea planului de ascultare,
trebuie săsețină seama degradul dedezvoltare psiho-intelectuală a
făptuitorului minor, acărei incidență trebuie săsereflecte înmodul
de formulare aîntrebărilor astfel încât săfie înțelese șisănu
determine oatitudine refractară. Locul ascultării făptuitorului minor îl
constituie sediul organului judiciar, loccepoate exercita oinfluență
pozitivă asupra conduitei lui înanchetă. Asistarea minorului la
interogatoriu este obligatorie, apărătorul putând fiales orinumit din
oficiu șiîncunoștințat asupra datei când sevadesfășura activitatea
respectivă. Seapreciază444 căapărătorul trebuie săreprezinte înmod
eficient interesele minorului, ajutând anchetatorii săclarifice oserie
deîmprejurări favorabile făptuitorului. Dispozițiile legale referitoare
laprezența interpretului seaplică potrivit cadrului general.
Anchetatorul trebuie săinvite lainterogatoriu persoana căreia
minorul este încredințat spre creștere șieducare, unul dintre părinți,
tutorele sau reprezentantul autorității tutelare. Cuprivire laaceastă
regulă de ordin tactic, anchetatorul va invita persoana încare
minorul implicat înactivitatea ilicită are încredere, înprezența căreia
sepoate realiza contactul psihologic fără dificultate. Se impune
cunoașterea sub aspect temperamental șipsihologic apersoanei
invitate pentru evitarea aducerii unor persoane derea credință care
săîncerce săinfluențeze minorii pentru arecunoaște implicarea în
desfășurarea unor activități ilicite cuscopul deascăpa alți făptuitori
majori cu oimplicare mai consistentă în activitatea ilicită
desfășurată. Aducerea minorului încamera deascultare este bine să
sefacă direct decătre anchetator, chiar înziua ascultării, evitându-
seastfel posibilitatea discuțiilor dintre părinți șiminori sau unor
persoane interesate care arputea să-l influențeze.
Ascultarea făptuitorului minor parcurge aceleași etape cașiîn
cazul celui adult, diferențierea făcându-se după vârsta persoanei în
raport de care devine operantă răspunderea penală. Conduita
minorului este determinată departicularitățile socio-psihologice ale
acestuia, devârstă, mediul încare trăiește, antecedentele penale sau
decomportament, influențele exercitate asupra sa, existența unor
amenințări cufapte foarte grave pentru ceicare vor trăda, încazul
pluralității defăptuitori sau aunor legături custructuri decrimă
444C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 117.
248

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
organizată. Dacă situația impune încazul făptuitorului minor sepot
folosi diverse procedee tactice încadrul ascultării, alegerea lor
făcându-se înraport de atitudinea din anchetă, de influențele
exercitate de părinți sau persoane interesate să declare într-un
anumit mod, defelul cum serealizează contactul psihologic ș.a.
Încadrul etapei privind, verificarea datelor deidentitate seva
insista nu numai pe relevarea acestora cișipe unele aspecte
biografice sau dealtă natură din care sărezulte căanchetatorul îl
cunoaște foarte bine pefăptuitorul minor. Discuțiile purtate trebuie
să sefacă într-un limbaj accesibil minorului, iar tendințele de
fabulare, exagerare, deîndată vor fiînlăturate prin comportarea
calmă, atentă, relativ apropiată aanchetatorului. Întrebările detaliu
vor fifolosite înascultare înscopul determinării minorului să
explice, să argumenteze activitățile desfășurate. Se vor evita
întrebările capcană sau cele sugestive, cunoscându-se gradul de
sugestibilitate deosebit al minorilor în raport cu adulții. La
consemnarea declarațiilor, faptele șiîmprejurările vor fifixate în
ordinea relatării, cu lexicul minorului, fără afiomise detaliile
necesare verificării șipersoanele care pot confirma cele declarate445.
După consemnare declarația este citită minorului de către
anchetator, persoana care aasistat laascultare, apărător sau
minorul ascultat, semnată pefiecare pagină șilasfârșit detoate
persoanele care auparticipat încadrul ascultării.
4.4 Consemnarea, verificarea șiaprecierea declarațiilor
persoanelor ascultate
Consemnarea declarațiilor –Declarațiile persoanelor ascultate
încursul procesului penal, seconsemnează înscris, potrivit regulilor
prevăzute delegea procesuală penală.
Din conținutul declarației trebuie să rezulte datele de
identificare ale persoanei ascultate, mențiuni cu privire la
îndeplinirea formalităților procedurale și date în legătură cu
condițiile pregătirii, desfășurării șivalorificării rezultatelor activității
ilicite, identitatea persoanelor implicate, natura și valoarea
prejudiciului produs. Consemnarea declarațiilor sevaface într-o
formă cât mai fidelă șiprecisă, cât mai apropiată demodul de
exprimare alpersoanei ascultate, cuexcepția expresiilor vulgare sau
triviale. În practică, se manifestă tendința de reformulare a
expresiilor, în situațiile când exprimarea este greoaie, conține
neologisme ori regionalisme de natură să altereze obiectivitatea
declarației sau sădea altînțeles afirmațiilor făcute. Considerăm că
pot fireformulate numai acele expresii vulgare, triviale care nupot fi
445C.Aionițoaie, T.Butoi, op. cit., pag. 119.
249

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
utilizate încercetarea judecătorească șinumai pecale deexcepție
unele regionalisme când nupot fiexplicate decelascultat.
După terminarea consemnării declarației, persoana ascultată
semnează pefiecare pagină. Declarațiile trebuie săconțină elemente
pecare săsestabilească data șiidentitatea anchetatorului cea
desfășurat ascultarea precum șisemnătura apărătorului, dacă
acesta afost prezent ladesfășurarea activității respective. Declarația
consemnată decătre anchetator secitește persoanei ascultate, iar
dacă îșimanifestă dorința deaociti personal iseasigură această
posibilitate446.
Respectarea întocmai a dispozițiilor legale privind
desfășurarea acestei activității constituie oimportantă garanție
procesuală, oferind părților posibilitatea verificării exactității celor
consemnate înraport cudeclarațiile făcute. Înfelul acesta, părțile nu
vor putea pretinde ulterior căvreuna din declarațiile lor au fost
alterate înconținut sau substituite. De asemenea, atunci când
situația impune, declarația trebuie săfiesemnată deinterpret ori,
după caz, de reprezentantul autorității tutelare, părinte, tutore,
curator, educator, care auasistat laascultare.
Îndeclarația persoanei debună-credință seredă conținutul
celor expuse fără asemai menționa întrebările șirăspunsurile. În
cazul persoanelor derea-credință, trebuie săseconsemneze, pe
lângă răspunsurile date, șiîntrebările adresate decătre anchetatori.
Declarația nutrebuie săconțină ștersături orimodificări; dacă apar,
trebuie confirmate înscris, sub semnătură, decătre celcare afăcut
declarația șidecătre anchetator fieîncuprinsul său, fielasfârșit.
Dacă ulterior, persoana ascultată revine asupra declarațiilor se
procedează laonouă ascultare, făcându-se mențiune despre aceasta
șidespre motivele care audeterminat retractarea primei declarații.
Pentru eliminarea oricăror dubii, spațiile libere sebarează.
Înpractica anchetatorilor apar șicazuri încare, persoana
ascultată, refuză săsemneze sau nupoate semna propria declarație.
Înasemenea cazuri447 legea prevede săsefacă mențiune îndeclarația
scrisă. Seimpun însă anumite precizări. Nusepune îndiscuție cazul
încare persoana nupoate săsemneze. Refuzul părților deasemna
conduce laconcluzia căacestea nu sunt deacord cuconținutul
declarației. Din punct devedere tactic, serecomandă caasemenea
situație sănu apară înactivitatea anchetatorilor. Caatare, trebuie
stabilite motivele refuzului și,înconformitate culegea, declarația să
fiecompletată după solicitarea părții, pentru caaceasta săfiede
acord cueașisăosemneze.
Încercarea deapune laîndemâna organelor judiciare mijloace
prin care declarațiile orale ale celor ascultați săsepăstreze într-o
formă nealterată, adevenit realitate înprocesul penal modern, grație
446C.Suciu, op. cit., pag. 597.
447A.Ciopraga, Criminalistica…, pag. 382.
250

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
realizărilor îndomeniul înregistrării desunet șiimagine amesajului
informațional transmis deceicare, îndiverse calități, auasistat sau
participat ladesfășurarea activității ilicite.
Mijloacele pentru înregistrarea sunetului șiimaginii au
menirea deaspori eficiența probatorie adeclarațiilor persoanelor
ascultate șiprezintă oserie deavantaje:
–asigură sub toate aspectele, deplină obiectivitate șifidelitate în
înregistrarea declarațiilor, aîntrebărilor șirăspunsurilor;
–au devenit indispensabile în ascultarea impusă de unele
împrejurări limită, înspecial apersoanelor vătămate aflate în
stare gravă, amuribunzilor precum șiacopiilor, apersoanelor
handicapate șiacelor care necesită prezența unui interpret;
–dau posibilitatea anchetatorului să studieze cu atenție
afirmațiile celui ascultat, săsurprindă cuexactitate expresiile,
ezitările, multe cusemnificație pentru aprecierea sincerității
persoanelor ascultate;
–asigură corectitudinea șicontinuitatea ascultării, anchetatorii
nefiind obligați să noteze, să-l întrerupă pe cel audiat, să
transcrie întrebările șirăspunsurile.
Verificarea șiaprecierea declarațiilor –Verificarea declarațiilor
persoanelor ascultate este absolut necesară pentru stabilirea
adevărului într-o anchetă penală. Verificarea se va face prin
compararea declarațiilor persoanei vătămate cucelelalte mijloace de
probă șiprin efectuarea altor activități de anchetă, precum:
ascultarea altor persoane, desfășurarea deconfruntări, dispunerea
de constatări tehnico-științifice ori expertize, desfășurarea de
reconstituiri, reluarea cercetării lafața locului ș.a. Înmod frecvent,
prin efectuarea reconstituirii, anchetatorii pot stabili dacă activitatea
ilicită aputut fidesfășurată așa cum reiese din declarațiile uneia sau
alteia dintre persoanele ascultate. Rezultatele cercetării lafața
locului oferă posibilitatea verificării declarațiilor, înspecial cuprivire
la împrejurările desfășurării activității ilicite, întinderea
prejudiciului, numărul participanților, etc. Prin dispunerea
constatării medico-legale, anchetatorii pot administra unele probe –
argumentate științific –cu privire lanatura leziunilor produse,
caracteristicile obiectului cu care au fost create, dacă aceste
vătămări aupus înpericol viața persoanei vătămate, numărul dezile
de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, apreciind dacă
pretențiile acesteia sunt corecte sau exagerate448. Verificarea
declarațiilor sepoate efectua șiprin realizarea altor activități înafara
celor deurmărire penală, precum studierea unor înscrisuri ceemană
delapersoana ascultată ori verificarea activităților desfășurate în
perioada încare susține căs-a aflat lalocul săvârșirii faptei.
448E.Stancu, op. cit., pag. 178.
251

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Evaluarea declarațiilor reprezintă unmoment semnificativ în
activitatea de cunoaștere șiapreciere aadevărului. Operația de
analiză aunei declarații se realizează încadrul examinării și
cântăririi întregului probatoriu, aceasta presupunând un studiu
comparativ alfaptelor stabilite cuajutorul persoanei ascultate, cât și
unstudiu alcalității surselor directe sau indirecte din care provin449.
Aprecierea declarațiilor părților seface ținând cont demăsura încare
acestea secoroborează cuîntreg materialul administrat încauză.
Numai atunci când declarațiile sunt conforme cucelelalte materiale
ale cauzei, se poate concluziona că ele sunt concordante cu
realitatea, că persoana ascultată este de bună-credință. La
aprecierea declarațiilor nuvor filuate înconsiderație decât ceea ce
persoanele ascultate auperceput, nușipărerile, presupunerile sau
concluziile lor cu privire lafaptele șiîmprejurările cauzei ori
vinovăția sau nevinovăția unora dintre persoanele implicate.
Evaluarea declarației impune, înprimul rând, oanaliză de
conținut, pebaza căreia organele judiciare interpretează înmod
științific materialul probator adunat, pentru astabili încemăsură
acesta servește laaflarea adevărului. Anchetatorii auobligația legală
șimorală deadovedi maximă obiectivitate, einutrebuie săplece de
laidei preconcepute orisăselase influențat învreun felsau altul, în
aprecierea probatoriilor administrate.
4.5 Influența prestației investigatorului asupra
comportamentului persoanei ascultate
Trebuie recunoscut faptul că, începând cuprestația generală
șiterminând cugesturile, ticurile nervoase, greșelile înexprimare,
ritmul respirației sau mirosul anchetatorului, tot ceea ceține de
anchetator presupune un potențial important de influențare a
comportamentului persoanei ascultate. De exemplu, un anchetator
ceîncepe peunton sever, acuzator, într-un mod autoritar vaprovoca
persoanei ascultate ostare dedisconfort caracterizată deanxietate,
nesiguranță, lipsă de încredere înprestația anchetatorului șiîn
desfășurarea ulterioară aanchetei. Cei mai mulți dintre anchetatorii,
cuexperiență, preferă săaibă uncomportament echilibrat, amabil,
chiar, înțelegător –este vorba despre oprofesie, derezultate cât, mai
bune, cetrebuie obținute, dedezvoltarea anchetei pentru lămurirea
cât mai multor aspecte legate de pregătirea, desfășurarea și
exploatarea rezultatelor activității ilicite și, nu, despre un război
personal, despre posibilitatea unui discurs moralizator sau despre o
încercare deaschimba lumea.
449C.Aionițoaie, V.Bercheșan, op. cit., pag. 165.
252

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Din punct devedere funcțional, dacă, odată cudesfășurarea
ascultării, anchetatorul își pierde cumpătul, acuză persoana
ascultată căminte, oprește comunicarea șiîicere săreformuleze,
posibilitatea de a identifica minciunile prin analiza
comportamentului verbal și non-verbal se reduce simțitor;
anchetatorului nu-i rămâne decât sădecât săevalueze cele declarate
sub aspectul neconcordanțelor din relatarea celui ascultat sau a
scăpărilor accidentale. Mai mult, dat fiind starea emoțională prin
care trece persoana ascultată, vadeveni foarte greu destabilit dacă
neconcordanțele din relatarea acesteia sunt specifice unui subiect
mincinos șiconfuz sau aleunuia debună-credință care este frustrat
șisperiat.
Înfapt, nimeni nu poate săștie, cu exactitate, care sunt
reacțiile persoanelor ascultate când mint ori spun adevărul în
legătură cuacuzațiile care liseaduc. Dincolo defaptul căaprovoca
reacții inducând osituație specială –cum, dealtfel, este cazul în
care unanchetator aracuza doar pentru aevalua reacții –constituie
unabuz, apromova puncte devedere care săaibă caobiect indici ce,
înmod aprioric, săfieacceptați cafiind intrinseci adevărului sau
minciunii este periculos. Omul nu este un mecanism care, în
aceleași condiții, săsemanifeste identic. Arfilipsit deprofesionalism
ca, odată identificați niște indici, opersoană să fie catalogată
vinovată/nevinovată, mincinoasă/de bună credință.
Înopinia mea, esențial pentru anchetatori, este săpromoveze
oconduită prin care sărespecte șisăimpună respect fără săse
pună problema unor accidente încadrul cărora săîșifacă apariția
excese450. Comportamentul unui persoanei ascultate peparcursul
ascultării este influențat –pelângă factori precum mediul încare se
450Kassin, S.&Fong, C.“I'm Innocent!”: Effects ofTraining onJudgments ofTruth
and Deception inthe Interrogation Room," Law and Human Behavior, Vol. 23, No. 5,
1999. –Un studiu recent efectuat decătre autori confirmă rolul constructiv alunui
comportament neconflictual din partea anchetatorului înacest domeniu. Niște
observatori auanalizat interviurile filmate ale unor studenți ceinterpretau rolurile
unor persoane vinovate sau nevinovate ceaucomis oinfracțiune fictivă. Înaceste
interviuri studentul dădea odeclarație inițială, după care însă anchetatorul devenea
furios șispunea: „La naiba, numă mai minți! Te-am prins înflagrant. Acum spune-
mi adevărul”. Subiectului isespunea apoi săîșireformuleze alibiul. Interviurile
durau înmedie cinci minute. Jumătate dintre observatori erau „neantrenați” șise
bazau pe propria judecată (urmărind neconcordanțe înrelatări, scăpări verbale,
nervozitate generală) pentru aformula opinii referitoare laonestitatea subiecților.
Cealaltă jumătate afost „antrenată” îndomeniul analizei comportamentului prin
vizionarea unui material de 30 de minute care descria unele dintre simptomele
comportamentale folosite pentru aevalua un subiect peparcursul unui interviu
neincriminator. Studiul ascos laiveala două rezultate anticipabile: înprimul rând,
niciunul dintre observatori, fieeiantrenați sau neantrenați, nu afost capabil să
diferențieze subiecții onești deceimincinoși decât pur întâmplător. Înaldoilea rând,
studenții antrenați care s-au bazat pesimptome comportamentale evidențiate pe
parcursul unui interviu neincriminator s-au descurcat lafel de bine ca cei
neantrenați.
253

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
desfășoară ascultarea, inteligența, vârsta, starea emoțională, etc. –în
mod fundamental de modul încare semanifestă anchetatorul.
Fiecare dintre acești factori are importanța sașitrebuie evaluat ca
atare când nehotărâm sădăm oanumită semnificație manifestărilor
comportamentale pecare leobservăm lapersoana ascultată. Pentru
areduce lamaxim posibilitatea influențării persoanei, de mare
importanță este ca audierea să sedesfășoare într-o cameră de
ascultare care săexcludă orice tulburare iar prima preocupare a
anchetatorului săfieaducerea persoanei ascultate laostare, cât mai
apropiată decea ideală, care săfaciliteze comunicarea –deexemplu,
opersoană nervoasă, întâi trebuie calmată șiapoi ascultată. Înceea
ceîlprivește peanchetator, elnutrebuie săuite căorice influență
venită din partea luieste denatură ainfluența modul demanifestare
alpersoanei ascultate și, înanumite condiții, devine posibil ca
manifestările ce apar în timpul ascultării să fie generate de
comportamentul anchetatorului și nu de emoțiile specifice
reproducerii unor evenimente, stări, activități, etc.
Pregătirea unei ascultări neconflictuale –Consider necesar aici
săsubliniez necesitatea promovării, decătre toți anchetatorii, unei
strategii caracterizată deoabordare deschisă, neconflictuală –este,
dedeparte, mai eficientă șimai puțin solicitantă pentru anchetator
decât oricare alta. Bunăoară, pentru aconvinge opersoană vinovată
săseprezinte voluntar lalocul dedesfășurare alascultării șisă
recunoască implicarea sa, și condițiile în care adesfășurat
activitatea ilicită este nevoie caaceastă ascultare săfieprezentată
într-un anumit mod, …înmodul încare secuvine; oabordare
greșită din partea anchetatorului conducând, decele mai multe ori,
laeșec.
Deexemplu, unanchetator, cercetând un furt debani dela
punctul delucru alunei firme, după ceaverificat faptul cădoar
șapte persoane auavut acces lazona încare erau colectați banii ce
proveneau din încasări înnumerar, ainvitat pecele șapte persoane
șile-a comunicat căpână luni nuînregistrează plângerea patronului
șiașteaptă cacelvinovat saseprezinte, săaducă banii șinuseva
mai întâmpla nimic, mai departe. Dacă, până luni, lucrurile nu se
vor rezolva, vaancheta fiecare persoană înparte, nefiind exclus să
recurgă șilatestări cupoligraful. Eibine, nunumai că,nimeni nua
recunoscut fapta dar, luni, trei persoane nus-au prezentat iardin
cele patru care s-au prezentat lasediul organului judiciar, două,
după ceseconsultaseră cuavocații, erau pregătite sărefuze testarea
poligraf, învirtutea dreptului pecare eiîlaveau. Toate persoanele
care s-au prezentat au manifestat răceală, reținere înrelația cu
anchetatorul dând doar răspunsuri cenuconțineau elemente certe.
Analizând practica relevantă din țară șistrăinătate, îmi
permit săpromovez câteva recomandări pentru anchetatorii care își
propun să încurajeze persoanele pe care leinvită pentru afi
254

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
ascultate astfel încât acestea săaibă oatitudine cât mai deschisă
care săpermită ocâtmai bună comunicare:
1. Înainte detoate persoana ceurmează afiascultată nu
trebuie amenințată cuposibile consecințe ale neprezentării sale la
sediul organului judiciar. Este greșit, din punct devedere psihologic,
săisereamintească cădacă nuvacoopera arputea, foarte bine, să
fiecondamnat laopedeapsă cuînchisoarea cevaavea limitele duse
către maxim. Majoritatea celor care seimplică înactivități ilicite își
asumă riscuri. Îngeneral, riscul unei posibile condamnări este
acceptat –ceea cenuseacceptă este, deobicei, lipsa derespect și
totceea ceafectează personalitatea, casănumai vorbim deceea ce
poate fiasimilat noțiunii denedreptate.
Înaceste condiții dialogul cuanchetatorul este condiționat de
lipsa amenințărilor, „apropo-urilor subtile”, etc.; dacă apar
amenințările, deorice fel, situația începe săsedegenereze …„sunt
vinovat pentru căam făcut …ceea ceam făcut, dar decetrebuie să-l
suport pedeșteptul ăsta șiamenințările lui?”.Oricum, dacă stăm să
raționăm logic, este greu deacceptat căcineva care vine încamera
de ascultare doar pentru aevita oposibilă pedeapsă sau alte
consecințe neplăcute vaavea oprestație prea puțin voluntară, vafi
greu pentru anchetator să diferențieze manifestările
comportamentale datorate stresului specific minciunii de cele
datorate disprețului ori stării proaste instaurate ca urmare a
contactului cuanchetatorul „arogant”.
2. Ascultarea trebuie prezentată într-o lumină pozitivă.
Casădepășească nivelul delozincă este bine caanchetatorul să-și
pună oîntrebare precum: „De cearaccepta /care arfimotivul
pentru care opersoană ceafost implicată într-o activitate ilicită ar
veni înfața anchetatorului să„spună adevărul”, eventual, săse
supună unei testări lapoligraf șitot…cearurma ?”Previzibile arfi
două motive.
Pedeoparte, există posibilitatea carefuzul deaveni însediul
organului judiciar pentru afiascultat săpoată fiinterpretat caun
refuz deacoopera, poate, orecunoaștere avinovăției. Pedealtă
parte, separe căpersoana ascultată seaflă înfața unei provocări –
are nevoie săsimtă căare situația sub control, căpoate –șipentru
asta trebuie săajungă înfața anchetatorului, trebuie să-l învingă,
trebuie sătreacă de poligraf, sămintă, săfacă orice pentru a
convinge cuprivire lapoziția sa.
Ceartrebui săfacă, concret, anchetatorul ?Cea mai bună
soluție este, înopinia mea prezentarea activității deascultare ca
fiind principalul mijloc –șinimic nueste eronat înaceastă susținere
–prin care persoana ascultată poate să-și expună șisă-și promoveze
poziția, interesele, apărările, săpropună probe învederea susținerii
nevinovăției sale, etc. Mulți dintre practicieni au„textele” lor, pecare
lefolosesc înastfel desituații –comunică faptul căaapărut o
situație care trebuie lămurită șipentru aceasta este nevoie de
255

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
concursul său; roagă persoana pecare vrea săoasculte să-l ajute să
lămurească câteva aspecte legate de anchetă; spune că trebuie
desfășurată oactivitate derutină pentru respectarea procedurii, o
simplă formalitate.
3. Armai trebui amintit căancheta îndesfășurare are
caracter complex –bineînțeles căvor fiaudiate mai multe persoane,
căsunt încurs dedesfășurare șialte activități, etc. –călucrurile
merg bine șiîntimp scurt ancheta vafiterminată. Înpractică, de
cele mai multe ori, nu este bine capersoana ceurmează săfie
ascultată sărealizeze căeste principalul suspect, căeste martorul
principal, că…fără „contribuția” sa, ancheta este posibil săeșueze.
De asemenea, nu este bine săseofere, caimagine, ceva derizoriu
pentru căoinvitație precum: „Te rog, dacă vrei, sătreci pelamine,
labirou, casărăspunzi unor întrebări derutină?” arputea genera
raționamente cuconcluzii nefavorabile pentru anchetă: „Ăsta vrea
să-mi mănânce timpul, nueste nimic important dar …este nevoie să
mă prezint înfața lui; cum adică rutină ?Foarte bine …nuam timp,
chiar înperioada pentru care m-a chemat trebuie săfiuladoctor,
pentru unconsult.”
Important, înopinia mea, este ca, pebaza cunoașterii unor
date elementare despre persoana care urmează afiascultată,
anchetatorul săasigure condiții minime care săfaciliteze „prestația”
celui care va fiascultat –dacă persoana ascultată este de tip
conformist (tot cefac șialții poate fifăcut, fără prea multe griji)
probabil, vafibine dacă isevaaduce lacunoștință faptul căvor fi
audiate șialte persoane, opersoană lipsită deexperiență poate fi
capacitată prin trimiteri vagi ladiferite probe care,deja, sunt deținute
decătre anchetatori, etc. Contra productiv arficaanchetatorul să
comunice probele care există ladosarul cauzei sau, mai clar, acele
elemente cuprivire lacare există certitudine șipecare anchetatorul
sevabaza îndemersul său. Înmod evident, într-o asemenea situație,
persoana ceurmează săfieascultată orisevapregăti și,înmăsura
încare va aprecia că este înstare de oprestație care să o
mulțumească, sevaprezenta șivaservi povestea special concepută
orivaamâna prezentarea înfața organului judiciar până când seva
simți suficient depregătită; asta îneventualitatea încare nuapare
uneveniment sau nueste inventat uneveniment prin care lucrurile
săseschimbe.
4. Deși părea ciudat sau, poate, pueril anchetatorul va
trebui sățină seama șide„avantajul terenului propriu”. Înmod
firesc, ascultarea trebuie să se desfășoare lasediul organului
judiciar, dar …multe persoane arprefera altloc–acasă, lalocul de
muncă sau poate într-un bar, restaurant oriclub. Deasemenea –o
altă problemă –este posibil caatunci când anchetatorul, prin telefon
oripersonal, îicomunică persoanei cetrebuie ascultate necesitatea,
locul șitimpul ascultării sale, aceasta, dorind săîntârzie ascultarea,
256

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
săpropună șisăarate „avantajele” desfășurării ascultării într-un alt
locsau, decenu?,–hai sădiscutăm acum, aici.
Un anchetator cuexperiență, pelângă faptul căare pregătite
motive –precum cănuare dosarul ladispoziție, căaapărut unordin
înconformitate cu care ascultările trebuie desfășurate numai în
sediul organului judiciar –știe săaibă șioeleganță profesională care
să-i permită săobțină informații utile anchetei și,înacelași timp, să
respecte procedura impusă.
Deexemplu:
Anchetatorul– Domnule, căutăm pecineva care nepoate ajuta
sălămurim câteva probleme înlegătură cuviolul unei tinere înholul
blocului încare locuiți. Am desfășurat câteva investigații șiam aflat
cădumneavoastră cunoașteți câte ceva șineputeți ajuta.
Persoana ascultată –Nu sunt convins căvăpot ajuta dar va
stau ladispoziție.
Anchetatorul– Toate persoanele care pot săneofere informații
utile sunt invitate lasediul nostru șicuajutorul fiecăruia, înparte,
vom reuși să reducem cercul de suspecți și să identificăm
făptuitorul. Înaceste condiții, vărugăm sătreceți pelasediul nostru
din Strada …pentru oscurtă discuție. Vom lămuri câteva aspecte
după care văputeți continua programul. Promit săterminăm cât mai
repede, astfel căvărog sămă căutați lainteriorul …imediat ce
ajungeți lasediul nostru.
Persoana ascultată –Nu știu cesăspun, am foarte multă
treabă înperioada aceasta și…pedealtă parte nusunt convins că
vapot ajuta săidentificați pefăptuitor.
Anchetatorul –Vă înțeleg, înastfel desituații, mă deplasez
personal pentru asta devorbă cuoamenii însă întrucât procedura o
cere, pentru dumneavoastră, insist săveniți lasediu pentru cădacă
vin eu, totvatrebui sănemai vedem odată lasediu casăsemnați și
săînregistrăm ladosar declarația, și,astfel am pierde mai mult timp.
Credeți cămâine dimineață laora 10arfibine; până la10, 30am și
termina.
Persoana ascultată –Dimineața …
Anchetatorul –Da !Defapt cred că…,dedimineață osafie
mai multe persoane, câte ooră fiecare … a… se întârzie;
Dumneavoastră, știu căterminați programul delucru la17, hai să
nevedem la18, mă voi strădui sărămân pentru dumneavoastră
peste program și,cuocazia asta, osătermin șicuaudierile din
prima fază aanchetei.
Persoana ascultată –Bine am săvin, dar, săștiți cănupot
sta decât foarte puțin pentru căam oprogramare lastomatolog
pentru ora 19. Deasemenea nueste lipsit deimportanță caatunci
când poate fiutil anchetatorul să„aranjeze” transportul persoanei ce
urmează afiaudiate lasediul organului judiciar –dacă sepoate, va
avea loc șiodiscuție preliminară, de creare aunei punți de
257

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
comunicare, anchetatorul neuitând săsublinieze căpersoana se
poate manifesta liber, poate săplece, poate să-și iaopastilă, etc.
4.6 Corelațiile psihofiziologice ale comportamentului
simulat
Procesele afective sunt fenomene psihice complexe,
caracterizate prin modificări fiziologice mai mult sau mai puțin
extinse, printr-o conduită marcată deexpresii emoționale (gesturi,
mimică etc.) șiprintr-o trăire subiectivă. Emoția nusereduce numai
laaspectul detrăire subiectivă, internă, ciformează oconfigurație
complexă derelații, unrăspuns psihofiziologic multidimensional vis-
a-vis de evenimente. Printre dimensiunile procesului afectiv
distingem:
•modificări cognitive (procesarea informației stimul venită din
mediu, care înfuncție desemnificație are rolactivator sau nu);
•modificări organice, vegetative (creșterea aroussal-lui fiziologic,
activarea cardiacă șiasistemului circulator, modificări la
nivelul motilității gastrointestinale, tensiunii musculare,
conductanței electrice apielii etc.).
•modificări comportamentale (gesturi, reacții, mimică, expresii
vocale etc.).
Cele trei dimensiuni ale procesului afectiv nu pot filuate
separat, între ele existând opermanentă interacțiune sincronă,
emoția fiind rezultatul conlucrării atrei tipuri defactori: cognitivi,
organici șicomportamentali. Rezultanta interacțiunii acestor factori
se răsfrânge asupra trăirii subiective apersoanei, respectiv a
modului cum aceasta resimte situația șiseadaptează față deea.
Emoțiile sunt configurații cognitiv-motivațional-relațional organizate
acăror stare seschimbă înfuncție demodificările din cadrul relației
individ-mediu, defelul încare aceasta este percepută șievaluată.
Îndomeniul psihologiei judiciare, emoția este considerată ca
fenomen tipic sferei afective, deoarece aceasta, prin modificările
psihofiziologice pe care leimplică, poate fisupusă unei analize
științifice sistematice. Evidențierea unei emoții poate fifăcută
pornindu-se atât delaaspectul comportamental, cât șidelacel al
corelațiilor psihofiziologice pe care aceasta le implică.
Comportamentul emoțional global reprezintă obiectivarea trăirii
emoționale, întâlnită atât înaspectul inaparent, dar celmai evident
șimai ușor observabil, încelaparent. Aspectul aparent, denumit ca
expresie emoțională, subsumează întreg ansamblul de reacții
somatice șimusculare (faciale, scheletice, viscerale, umorale etc.) pe
care subiectul ledezvoltă înmomentul experimentării unei emoții451.
451 Ekman Paul –Emotions revealed: understanding faces and feelings. London:
Weidenfeld &Nicolson, 2003, pag. 24
258

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Patternul aparent al modificărilor emoționale include:
motilitatea corporală, tremurul muscular, expresivitatea facială
(mișcările oculare, coloritul epidermic, tonalitatea vocală,
intensificarea activității glandelor sudoripare etc.). Dintre toate
categoriile derăspuns emoțional aparent, cea mai elocventă pentru
observator oconstituie expresia facială, fiind caracterizată caun
barometru alemoției. Astfel bucuria, tristețea, mânia, teama etc. pot
fifoarte ușor citite pefața unei persoane. Expresia „alb cavarul”,
referitoare lastarea emoțională dezvoltată decătre subiect încazul
unei situații, ceimplică trăirea unei stări emoționale intense, este
asociată cu starea de vasoconstricție periferică (determinată de
teamă). Lasubiectul supus unei anchete judiciare, încazul săvârșirii
unei infracțiuni, expresia emoțională descrisă anterior este deseori
prezentă, însă într-o nuanță mai difuză datorită tendinței subiectului
deasimula oaltă stare decât cea pecare otrăiește într-o astfel de
situație452.
Expresia vocală înemoție reprezintă unindice care nepoate
spune multe despre trăirea subiectivă pecare oîncearcă persoana.
Easepoate traduce prin modificări întimbru, tonalitate, intensitate,
inflexiuni, accent etc. Aceste modificări sunt determinate denivelul
ridicat altensiunii musculaturii scheletice generale, inclusiv a
mușchilor laringelui care influențează tensiunea corzilor vocale,
ducând la noi efecte de intensitate și tonalitate. Activitatea
musculară alaringelui șiacorzilor vocale are oinfluență directă
asupra debitului sonor și, înspecial, afrecvenței sunetelor. În
ancheta judiciară elementul cel mai evident încazul trăirii unor
emoții, pefond stresant, este tremurul fiziologic existent lanivelul
tuturor mușchilor care acționează aparatul fonorespirator. Tremurul
fiziologic este oondulație sau ooscilație minusculă determinată de
stresul psihologic, cecorespunde frecventei de8-14 Hz. sipoate fi
atribuit undelor alfa453.
În cazul unei persoane care nu este stresată, tremurul
fiziologic are ointensitate maximă iarmomentul instalării stresului,
acesta scade înintensitate sau este eliminat. Creșterile sau scăderile
intensității, frecvenței timbrului vocii, ca urmare areducerii
tremurului fiziologic, reprezintă un indice algradului destres pe
care-l încearcă persoana, des utilizat înpracticile criminalistice în
vederea detectării comportamentului simulat. Operând asupra
pattern-ului vegetativ șisomatic nu trebuie separate aspectele
externe, explicite, de cele implicite, abordându-se atât problema
expresiei externe aemoției câtșiacorelațiilor psihofiziologice decare
este legată.
452Ciofu I.–Comportamentul simulat, București: Editura Științifică șiTehnică,
1978, pag. 42
453Ciopraga A.–Tratat detactică criminalistică, op. cit. pag. 202
259

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Pebaza indicatorilor fiziologici utilizați atunci când studiem
emoția, putem obține oinformație obiectivă asupra gradului de
intensitate pe care acesta-l implică. Indicatorii fiziologici utilizați
pentru aevidenția gradul detrăire subiectivă aunei emoții, sunt:
electroencefalograma (EEG), activitatea cardiacă șiasistemului
circulator (ECG), rata respiratorie, tensiunea musculară, modificările
conductanței electrice apielii (GSR) etc. Electroencefalograma
reprezintă omăsura aemoției lanivel fiziologic central. Modalitatea
demanifestare este aunei activări (aroussal) cuaspectul unui ritm
devoltaj redus șifrecvență ridicată, având caefect blocarea ritmului
alfa sincronizat454. Elapare înstările deemoție, depresie, anxietate,
agitație etc., oferind indicii cu privire laintensitatea acestora.
Măsurile pecare leoferă sunt nespecifice, referindu-se lastarea,
respectiv nivelul deactivare determinat deoemoție, însă foarte puțin
latipul emoției.
Activarea cardiacă șiasistemului circulator, prin ritmul
cardiac, tensiunea sanguină șivasomotricitate, reprezintă una dintre
prezențele cele mai frecvente și mai elocvente ale tabloului
indicatorilor psihofiziologici aiemoției. Ritmul cardiac oferă o
dinamică marcată atât decaracterul stimulării emoției, cât șide
faptul căacea stimulare este prezentă sau doar expectată. Astfel,
emoția legată deprezența concretă aunor stimuli puternic stresanți
determină omodificare însensul accelerării ritmului cardiac, întimp
cedoar anticiparea prezenței unor astfel destimuli are caefect
decelerarea ritmului cardiac.
Foarte uzitată înevidențierea emoției, tensiunea sanguină
reflectă atât ritmul bătăilor inimii (volumul desânge circulant), cât și
tonusul vasomotor local peunitatea detimp. Gradientele depresiune
sanguină pot interesa faza sistolică sau cea diastolică, precum și
diferențele dintre acestea, launciclu sistolă-diastolă. Carăspuns la
stimulii cucaracter negativ pentru persoană, care provoacă emoția
(în condiții deanxietate, stres etc.) are loc ocreștere temporară a
tensiunii relaționată cu modificări ale ritmicității cardiace șia
vasomotricității. Efectul modificărilor vasomotorii reflectă creșteri
sau scăderi devolum sanguin lanivelul diferitelor parți din corp
(deget, mana, braț etc.), rezultat alvasoconstricției sau vasodilatației
din regiunea respectivă. Nu sepoate vorbi despre omodificare
pletismografică unică înemoție, vasodilatația sau vasoconstricția
putând apărea înfuncție de calitatea diferită aemoției (frică –
vasoconstricție periferică, rușine –vasodilatație).
Uneori ambele reacții pot fisurprinse concomitent prin
înregistrări înpuncte multiple, deoarece dislocarea unei cantități de
sânge dintr-o regiune aorganismului poate determina afluxul
454 Bryan I–Interrogation and Confeession, Edit. Ashgate Publishing Limited,
Aldershot, Anglia, 1997, pag. 136
260

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
crescut desânge într-o alta regiune455. Modificările cardiovasculare
sunt indicatori aiactivității fizice existente înemoții, aispecificului
calitativ alacestora. Unul dintre cei mai vechi indicatori aiemoției
este rata respiratorie. Aceasta poate fiînregistrată pneumatic (la
nivelul toracelui șiabdomenului pentru poligraf) sau termoelectric (la
nivel nazal). Reglarea respirației este complexă, fiind supusă atât
controlului involuntar reflex (excitarea centrului respirator bulbar),
câtșicontrolului voluntar.
Respirația este sensibilă laovarietate devariabile psihologice
șimodificări organice care însoțesc emoția. Astfel, ritmul și
amplitudinea undelor respiratorii, durata lor, raportul inspirație –
expirație, blocarea loretc. sunt afectate detipul emoției (agresivitate,
frica, neliniște, groaza etc.), precum șidestarea conflictuală care le
însoțește. Cutoate cănuexistă stricte valori parametrice sau modele
respiratorii care săpoată fiatribuite unor tipuri specifice deemoții,
indicatorul defață face obiectul unor sofisticate investigații asupra
comportamentului simulat în domeniul judiciar. Tensiunea
musculară poate fiînregistrată local sau generalizat prin intermediul
înregistratorilor mecanici, fie mai modern, prin culegerea
potențialelor musculare electrice (EMG). Acest tonus este considerat
afistrâns legat destarea emotivă. Astfel, există ocorelație pozitivă
între EMG din regiunea frontală șiprezența anxietății, între
înregistrările poligraf prin micromișcările musculare și
comportamentul simulat, etc. Balanța mușchilor scheletici456 este în
general echilibrată șiscăzută înrelaxare. Înactul motor șiînstările
emoționale crescute, balanța nivelului tensiunii devine, nu numai
ridicată, cișidiscontinuă, cauzând tremurul.
Emoțiile deintensitate crescută sepot exterioriza întremur,
acesta putând chiar dezorganiza răspunsul motor din momentul
respectiv. Modificările conductanței electrice apielii reprezintă unul
dintre cei mai sensibili indicatori aiactivității fiziologice vegetative
din emoție. Când activitatea corticală este redusă, iar componenta
simpatică predomină, conductanța electrică apielii este mică, curba
reacției crescând. Încazul confruntării repetate custimuli nocivi,
anxiogeni, conductanța electrică apielii scade condiționat înaintea
impactului custimulul, creste întimpul primei faze deacțiune a
acestuia după care scade treptat. Folosindu-se ometoda de tip
poligraf au fost obținute schimbări de potențial în raport cu
încărcătura emoțională acuvântului stimul457. Paralel cu reacția
electrodermică are loc ointensificare aactivității glandelor
sudoripare, indicatori aistresului emoțional. Toate aceste corelații
455Ciofu l.–Comportamentul simulat, Editura Academiei, București, 1974, pag 94-
95
456Inbau T.E;Reid, J.E–Criminal Interrogation and confessions. Second edition,
Baltimore, 1967, pag. 74-75
457Butoi T.op. cit., pag. 41
261

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
psihofiziologice șicomportamentale ale emoției pot fiîntâlnite în
cadrul practicii judiciare, mai specific în domeniul detectării
comportamentului simulat, având rolul deindici indirecți ailaturii
afective care acompaniază persoana întotceea ceface.
4.7 Tehnici și mijloace de investigare a
comportamentului simulat
Încă din cele mai vechi timpuri ale existenței, s-a constatat
faptul că atunci când opersoana minte, au loc modificări
psihofiziologice lanivelul organismului acesteia fiind descoperite și
perfecționate diferite tehnici de detectare psihofiziologică a
comportamentului simulat. La persoanele normale din punct de
vedere psihofiziologic, comportamentul simulat este adeseori asociat
cu trăirea unor stări emotive intense care se accentuează în
momentul investigației criminalistice. Cele mai frecvente reacții
psihofiziologice care au fost puse înevidență lasubiecții supuși
anchetei judiciare, caurmare aunor comportamente infracționale
săvârșite și care erau motivați pentru dezvoltarea unui
comportament simulat, au fost: accelerarea ritmului cardiac,
creșterea presiunii sanguine, apariția fenomenelor vasodilatatorii și
vasoconstrictorii (hiperemie sau paloare), accelerarea șisacadarea
respirației, dereglarea fonației șiemisiunii desunete, hiposalivația și
contractarea subită amușchilor scheletici.
Toate aceste reacții neurovegetative, declanșate intern, sunt
slab supuse unui control voluntar, fiind determinate degradul de
percepere ariscului deafidetectat, rod alunei evaluări cognitive a
situației. Aceste reacții sunt asociate cuuncomportament manifest,
cuvaloare deidentificare, pentru specialiștii din domeniul judiciar, a
unei disonanțe între declarațiile subiectului șigradul de acord
asupra lor. Din comportamentele externe relaționate cumodificările
neurofiziologice rezultă schimbări ale mimicii șipantomimicii,
blocarea bruscă afuncțiilor motorii, tremurul din voce, modificarea
timpului de latență între perceperea întrebării și furnizarea
răspunsului. Manifestările prezentate anterior sunt elemente ale
vieții psihice și comportamentale pe care orice persoană le
experimentează de-a lungul vieții, fiecăafost sau nuobiect alunei
investigații criminalistice. Ele aufost puse înevidență prin diverse
încercări practice șiexperimentale de-a lungul timpului, însă ceea ce
s-a obținut sunt doar patternuri de posibile manifestări
(comportamentale șifiziologice), care diferă delaopersoană laalta
datorită frecvenței, intensității, duratei etc. Înfuncție demodul în
care sunt trăite șiexteriorizate aceste „comportamente” s-au creat
diferite tehnici decontrol asincerității.
Cele mai cunoscute tehnici deinvestigare înacest domeniu
sunt:
262

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
•Metoda asociației libere;
•Metoda experienței motrice;
•Tehnici pentru suprimarea cenzurii conștiente;
•Metoda detectării stresului emoțional înscris;
•Metoda detectării stresului din voce;
•Tehnica poligraf;
•Potențialele evocate alecreierului.
Metoda asociației libere –Ca tehnică dediagnosticare a
comportamentului simulat, pornește delapremisa căoanumită
semnificație acuvintelor-stimul, care se prezintă subiectului
investigat, determină oactivare lanivelul rețelelor semantice,
exercitând oinfluență specifică asupra stării emoționale a
subiectului, respectiv asupra asociațiilor pecare acesta lestabilește
ulterior. Există oserie de criterii care-și fac simțită prezența în
orientarea stabilirii asocierilor deidei legate deun cuvânt stimul.
Astfel, dacă lacuvântul-stimul „mic” serăspunde prin cuvântul
„mare”, iar la„alb” cu„negru”, sepoate concluziona căasocierile
făcute aulabaza principiul contrastului458.
Una dintre modalitățile acestei tehnici strâns legate de
detectarea comportamentului simulat oreprezintă înregistrarea
timpului delatență. Dacă viteza dereacție verbală este diferită la
cuvintele critice față decele nesemnificative, dacă subiectul refuză
răspunsul launele cuvinte critice sau repetă, înlipsa altui cuvânt,
răspunsuri verbale anterioare, atunci vinovăția subiectului poate fi
socotită dovedită459. Prin timpul delatență seînțelege perioada care
sescurge delaemiterea unui stimul până laproducerea reacției. În
cadrul acestor tehnici intră șiproba Abrahamsen-Rassanof-Yung460,
care utilizează tehnica asocierii decuvinte însoțită deînregistrarea
timpilor de răspuns, ca indicatori aistărilor afective legate de
evenimente pe care persoana, obiect alinvestigației, vrea să le
ascundă. Procedura constă înadministrarea unei liste decuvinte la
care subiectul trebuie săgăsească cuvinte asociate, într-un timp cât
mai scurt. Lista este elaborată după ostudiere detaliată acazului și
cuprinde cuvinte „neutre”, respectiv „afectogene”, a căror
semnificație este legată direct sau indirect de ceea cesubiectul
încearcă săascundă.
Comparația între reacțiile lacele două tipuri de cuvinte
(neutre sau afectogene) permite decelarea influenței emotivității,
determinată deperceperea riscului deafidetectat, asupra tipului de
răspuns oferit șiatimpului dereacție, cunoscându-se călastimulii
neutri timpul delatență este constant, iar lacuvintele afectogene
458Ciofu l.op. cit. pag. 112
459Ekman Paul, Friesen Wallace V.–Unmasking the face. Aguide torecognizing
emotions from clues. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall, 1975, pag.28-30
460Bogdan T.–Probleme depsihologie judiciară, Editura $tiințifică, Bucuresti, 1973,
pag. 64-65
263

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
crescut461. Indicii care seurmăresc pentru aseputea pune în
evidență tendința desimulare asubiectului sunt:
•Repetarea cuvântului-stimul –necesară pentru aavea timp să
elaboreze unalttipderăspuns.
•Latența răspunsului –variabilă în funcție de subiect și
condiționată de natura stimulilor. Este mai mare pentru
cuvintele abstracte decât pentru cele concrete. Timpii dereacție
mai mari depatru secunde indică oîncercare desimulare.
•Asociația superficială –asociația intrinsecă, presupusă aficea
cerută de către cuvântul stimul, este derogată uneia
superficiale. Se presupune că subiectul, considerând că
asociația arfiprea expresivă, încearcă săosubstituie uneia
mai puțin incriminante.
•Repetarea cuvintelor oferite carăspuns –uncuvânt repetat de
mai multe ori indică existența unei semnificații care trebuie
verificată.
•Modificarea sensului cuvântului inițial –constă înoferirea unui
răspuns pecare apoi încearcă să-l explice privit dintr-o altă
perspectivă. Înmajoritatea cazurilor indicii prezentați anterior,
apar strict legați de anumite cuvinte stimul, chiar șila
repetarea probei. Pentru acrește eficiența acestei tehnici se
folosește încombinație cu alte tehnici (metoda experienței
motrice, hipnoza, poligraf etc.).
Metoda experienței motrice –Primele încercări legate de
această metodă presupuneau înregistrarea reacțiilor fiziologice ale
unui subiect care era investigat, folosindu-se tehnica asocierilor
libere. S-a constatat că, cucât încărcătura emoțională acuvântului
prezentat era mai mare, cu atât pe inscriptor apăreau reacții
vegetative (respirația, EEG) mai ample, iar fonograma răspunsului
verbal prezenta olatență mărită462. Observându-se legătura, creată
întimp, între unfenomen central, nemăsurabil direct șiunfenomen
motor-periferic (presiuni digitale ritmate pe o membrană
pneumatică), afost elaborată metoda „experienței motrice”.
Aceasta tehnica afost modificată șiîmbunătățită –subiectul
trebuia să-și dubleze răspunsul verbal, lacuvântul stimul conținut
înlistă, cuoreacție motorie (apăsarea peoclapă). Înaceste condiții
subiectul îșiconcentrează atenția asupra mâinii cucare trebuie să
îndeplinească sarcina, modificările care au loc lanivelul celeilalte
mâini scăpând controlului conștient, fiind înregistrate. Înregistrarea
unui tremur asociat cu olatență ridicată arăspunsului verbal
reprezintă indiciul unei eventuale tentative desimulare.
Tehnici pentru suprimarea cenzurii conștiente –Scopul
acestor tehnici constă în suprimarea controlului conștient al
declarațiilor, astfel încât răspunsurile săfieautomate, lipsite de
461Butoi T.op. cit., pag. 68
462Ciofu I.op. cit. pag. 83
264

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
influența controlului rațional voluntar. Tehnicile deacest gen îșiau
originea înantichitate unde, cunoscându-se efectul alcoolului asupra
stării decunoștință șiacontrolului voluntar, prizonierilor derăzboi
liseadministra alcool pentru aseputea obține de laaceștia
informații care înstare normală nuarfifost furnizate.
După studierea efectelor pecare leare hipnoza asupra stării
de cunoștință, sa recurs la folosirea ei pentru detectarea
comportamentului simulat. În 1905 Sanchez Herrera autilizat
pentru prima data hipnoza înpractica judiciară. Înurma experienței
acumulate acesta concluzionează cămetoda nupoate figeneralizată,
deoarece pelângă unbun hipnotizator este nevoie șidecomplezența
celui care urmează să fie hipnotizat. Afirmațiile lui Herrera se
bazează numai peexperiența sașipeunsuport teoretic superficial,
laacea vreme. Cercetările ulterioare audemonstrat existența adoua
tipuri de tehnici de hipnotizare care pot fiutilizate înpractica
judiciară463:
•una permisivă (maternă) –care presupune un mod „cald” de
abordare apersoanei ceurmează afihipnotizată, complezența
din partea acesteia, aderență laprocedură etc.;
•una agresivă (paternă) –care presupune casubiectul sănu
coopereze șisă nu dorească, implicit, să fie hipnotizat,
bazându-se peabilitățile hipnotizatorului șiavând omodalitate
specifică deabordare apersoanei.
Opersoană vinovată vafimotivată pentru aseîmpotrivi sau
simula starea detransă învederea eludării informațiilor pecare
acesta nuvrea sălemărturisească. Hipnoza catehnică dedetectare
acomportamentului simulat se aplică în prezent îndomeniul
criminalistic alături deinvestigațiile cuajutorul poligrafului. Oalta
metodă subsumată acestei categorii presupunea utilizarea unor
substanțe psiho-farmaceutice ca eterul, morfina, preparate
barbiturice etc. care aduc subiectul, căruia iseadministrează, într-o
stare de semi-conștiență numita „automatism oniric”. Înaceastă
stare cenzura conștientă este obnubilată, fără asesuprima complet
capacitatea deexprimare sau dereacție automată464. Oastfel de
tehnica este interzisă, considerându-se căarreprezenta ogravă
încălcare adreptului deapărare aindividului.
Metoda detectării stresului emoțional înscris –Este o
metodă prin care seînregistrează sub formă grafică modificările
intervenite înscrisul unei persoane aflată într-o stare detensiune
psihică. Seînregistrează trei caracteristici alescrisului:
•timpul delatență;
•durata scrierii răspunsului;
•presiunea scrierii.
463Udolf F.op. cit. pag. 186
464Radu Nicolae –Dirijarea comportamentului uman, Edit. Albatros, Bucuresti,
1981, pag. 38
265

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Încăperea încare sedesfășoară examinarea trebuie săfie
izolată fonic, săasigure confortul necesar acestui gen deexaminare,
deoarece orice zgomot, orice intervenție din afară influențează
negativ desfășurarea, respectiv rezultatele testării465. Serecomandă
utilizarea acestei tehnici în paralel cu testarea la poligraf,
realizându-se ocompletare reciprocă arezultatelor obținute prin cele
două metode.
Metoda detectării stresului din voce –Datele oferite de
literatura despecialitate demonstrează căprintre indicatorii ceimai
sensibili aiemoției seînscriu șicaracteristicile conturului, vitezei,
amplitudinii frecvenței tonului fundamental alvocii de-a lungul unei
rostiri, caurmare amodificărilor deordin fiziologic înaducția și
abducția corzilor vocale466. Schimbările lanivelul frecvenței tonului
fundamental seinstalează, deregulă, înspectrul neauzibil alvocii,
domeniu care nueste înîntregime controlat deconștiință. Detectorul
destres psihologic (Psychological Stress Evaluator -PSE), este un
dispozitiv care permite evidențierea stresului emoțional din voce, mai
exact modulațiile, inauzibile șiinvoluntare, defrecvență medie (FM)
înregistrul 8-12 Hz(8-14 Hz, după alți autori).
Aceste modulații defrecvență, acăror intensitate șipattern
sunt invers proporționale cu gradul de stres alvorbitorului, se
presupun afirezultatul tremurului fiziologic care acompaniază
contracția voluntară amușchilor striați implicați învorbire. În
timpul perioadei lipsite de stres, modulațiile sunt sub controlul
Sistemului Nervos Central (SNC). La apariția stresului Sistemul
Nervos Autonomic (SNA) devine dominant, având caefect inhibiția
mușchilor fonatori curepercusiuni lanivelul registrului FM. Aceasta
inhibiție, indicator alstresului emoțional, este evidențiată decătre
detectorul destres din voce, caocaracteristică blocantă sau cao
formă deunda rectangulară.
Tehnica poligraf –este una dintre cele mai performante
tehnici folosite îndomeniul detectării comportamentului simulat.
Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de„detector deminciuni”
este unînregistrator cepreia modificările detensiune arterială, puls,
respirație, suplimentat cuunsistem pentru înregistrarea rezistentei
electrodermice și amicromișcărilor musculare. Poligraful nu
înregistrează înmod direct minciuna, cimodificările fiziologice
determinate deemoțiile care însoțesc comportamentul simulat.
Înregistrarea potențialelor evocate –Înultima perioadă se
faccercetări pentru detectarea comportamentului simulat șiprin alte
tehnici. Astfel, tehnica de evidențiere apotențialelor evocate ale
creierului, care necesită oaparatură foarte sofisticată, sebazează pe
înregistrarea adouă tipuri depotențiale: P300 șiN400.
465Stancu E.op. cit. pag. 385
466Ciopraga A.op. cit. pag. 343
266

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Potențialul evocat P300 apare automat lasubiecții simulanți,
ca urmare acatalogării stimulilor în relevanți (incriminanți) și
irelevanți (neincriminanți), catalogare raportată lacazul aflat în
cercetare. Încazul subiecților sinceri potențialul P300 nu apare
deoarece aceștia nu realizează procesul decatalogare, toți stimulii
având aceeași valoare raportată lacazul aflat în investigație.
Potențialul N400 apare înmomentul încare subiectul procesează
informația falsă, incriminantă, pecare înmod explicit șivoluntar
însă nu orecunoaște cafiind falsă sau incriminantă (simulează).
Inițial, s-a considerat caaceastă metoda poate avea ofidelitate mare
deoarece potențialele evocate ale creierului sunt greu demanipulat
de către subiect, estimându-se că acestea vor deveni indicatori
extrem depreciși aisimulării. Cercetările recente îndomeniu au
demonstrat căaceastă metodă prezintă unele imperfecțiuni. Astfel,
un subiect neimplicat îninfracțiune, dar care deține informații
despre locul faptei (de exemplu, locuința victimei), în urma
înregistrării potențialelor evocate, acesta vaprezenta indici similari
cu cei aiautorului faptei. Rămâne ca cercetările în curs de
desfășurare să confirme validitatea șiimpactul pragmatic ale
potențialelor evocate, prefigurându-se ocoroborare cu parametrii
tehnicii poligraf.
267

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Capitolul 5-RECONSTITUIREA
5.1 Reconstituirea – concept, trăsături, valoare
probatorie
Concept –Reconstituirea este oactivitate procesual-penală
care are caobiectiv principal, verificarea șiprecizarea unor date
obținute prin desfășurarea altor activități deurmărire penală, în
scopul aflării adevărului înprocesul penal. Prin reconstituire se
verifică dacă infracțiunea putea ficomisă în condițiile și
circumstanțele stabilite cuocazia cercetării lafața locului, audierii
învinuitului, inculpatului, părții vătămate, martorilor oculari etc.
Reconstituirea presupune reproducerea experimentală,
integrală sau inparte aunor fapte șiîmprejurări din timpul
săvârșirii infracțiunii, pentru aconstata dacă rezultatele acestora se
coroborează cucelelalte probe administrate ladosarul cauzei. De
exemplu, prin reconstituire se verifică dacă făptuitorul, potrivit
declarațiilor sale, avea deprinderile și aptitudinile necesare
escaladării unui balcon, falsificării unor documente ori dacă avea
forța șiresursele fizice necesare pentru atransporta deunul singur
obiecte deosebit devoluminoase sau grele, pentru aimobiliza victima
fără altajutor etc.
În același timp, reconstituirea contribuie la explicarea
mecanismului deformare aunor categorii deurme precum șila
demonstrarea faptelor simulate, cum arfideexemplu, ascunderea
delapidării înfurturi. Înacest ultim caz, sedemonstrează, depildă,
imposibilitatea trecerii unor bunuri prin spărturi orideschizături de
mici dimensiuni, absența nejustificată aunor urme care înmod
firesc arfitrebuit săapară înlocuri situate pedirecția din care a
acționat instrumentul cucare s-a spart geamul prin care s-a pătruns
înîncăpere etc.
Potrivit prevederilor legale, organele deurmărire penală sau
instanța de judecată, dacă găsesc necesar pentru verificarea și
precizarea unor date, pot să procedeze lareconstituirea lafața
locului, înîntregime sau înparte, amodului șiacondițiilor încare a
fost săvârșită fapta467.
Din felul încare este reglementată reconstituirea înlegislația
noastră procesual penală, sedesprinde concluzia că ea are un
caracter facultativ atunci când faptele șiîmprejurările cauzei sunt
demonstrate înmod temeinic șiconcret prin administrarea probelor
obținute încadrul celorlalte activități deurmărire penală. Atunci
467Cod Procedură Penală art. 130
268

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
când ele au forță probatorie insuficientă ori când nu au fost
descoperite toate probele materiale legate de infracțiune,
reconstituirea are, înopinia mea, un caracter obligatoriu. Astfel,
reconstituirea care are caobiect refacerea drumului parcurs de
făptuitor pentru asedepărta delocul săvârșirii infracțiunii, este
obligatorie dacă din declarațiile sale, ale părții vătămate sau
martorilor oculari rezultă că pe acest traseu au fost ascunse,
pierdute sau abandonate bunurile, valorile –produs alactivității
ilicite, instrumentele folosite lacomiterea faptei șiorice alte obiecte
care conțin sau poartă urmele infracțiunii. Înastfel desituații, odată
cudescoperirea noilor probe materiale, reconstituirea vafiurmată de
cercetarea la fața locului, rezultatele acesteia urmând afi
consemnate încuprinsul aceluiași proces-verbal.
Trebuie observat cădin redactarea textului delege s-ar putea
trage concluzia căreconstituirea seefectuează numai lafața locului.
Oastfel deinterpretare este restrictivă șinesatisfăcătoare, deoarece
laanumite infracțiuni există fapte șiîmprejurări pentru acăror
reconstituire nueste necesară prezența făptuitorului lafața locului,
fiind suficient caacestuia săiseasigure instrumentele șimijloacele
de care s-a folosit înrealizarea acțiunilor sale. Astfel, încazul
contrafacerii unor acte destudii, mijloace deplată, reconstituirea se
poate face șiînaltloc decât cel alsăvârșirii infracțiunii, deoarece
locul comiterii nu are absolut nici orelevanță în privința
aptitudinilor făptuitorului deacontraface respectivele documente.
Înceea ceprivește terminologia utilizată pentru adesemna
activitățile care se desfășoară în scopul verificării modului și
condițiilor încare afost săvârșită fapta, literatura despecialitate
recomandă folosirea unitară atermenului de reconstituire și
renunțarea launele sintagme, exprimate în afara prevederilor
Codului deprocedură penală, cum sunt experimentul judiciar sau
conducerea înteren. Înanumite genuri deinfracțiuni, termenul de
experiment judiciar reprezintă procedeul prin care se realizează
reconstituirea, modalitatea prin care se reproduc acțiunile
întreprinse defăptuitor468. De exemplu, serecurge laexperiment
judiciar, caprocedeu deefectuare areconstituirii, atunci când se
verifică posibilitățile spargerii unei case debani cuajutorul unor
clești, dălți, ciocane pecare învinuitul sau inculpatul pretinde căle-a
folosit înmomentul comiterii faptei.
Reconstituirea poate fidefinită ca oactivitate procesual-
penală desfășurată înconformitate curegulile elaborate detactica
criminalistică, ce constă în reproducerea experimentală a
împrejurărilor încare afost săvârșită infracțiunea sau orice fapt care
468N.A. –Experimentul reprezintă înacelași timp ometodă decercetare aplicată șiîn
cazul expertizelor balistico-judiciare când se impune efectuarea de trageri
experimentale.
269

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
prezintă importanță încauză, pentru astabili dacă fapta aavut ori
putea săaibă locîncondițiile date
Trăsături caracteristice
a. Reconstituirea presupune reproducerea artificială aunor
fapte, împrejurări, fenomene care s-au manifestat întimpul săvârșirii
infracțiunii. Pot fireproduse numai acele fapte, acțiuni sau fenomene
care nu aduc atingere vieții, integrității fizice, sănătății sau
demnității persoanei ori care nu cauzează pagube avutului public
sau privat.
Este interzisă reproducerea unor acțiuni cu urmări
socialmente periculoase s-au care arconduce lasăvârșirea denoi
infracțiuni. Înfuncție denatura infracțiunii săvârșite șiurmările
acesteia precum șiînraport cudatele care urmează afiverificate
sau precizate din dosar, pot fireproduse toate împrejurările
infracțiunii, numai oparte din acestea sau chiar fapte izolate dacă
sunt denatură săcontribuie laclarificarea unor aspecte importante
pentru aflarea adevărului.
b. Reconstituirea are caracter probatoriu, pentru căprin
reproducerea artificială astărilor defapt șiîmprejurărilor specifice
infracțiunii, severifică posibilitatea dacă aceasta putea săaibă sau
nulocîncondițiile pecare le-a relevat ancheta până launmoment
dat. Prin reconstituire, sunt confirmate sau infirmate probele
îndoielnice, precum șiorice alte date sau indicii de natură să
contribuie la dovedirea existenței infracțiunii și avinovăției
făptuitorului. Pe de altă parte, reconstituirea sepoate solda cu
descoperirea unor noi mijloace deprobă ‚(decele mai multe ori) care,
coroborate cucelelalte probe șimijloace deprobă existente ladosar,
contribuie laîntărirea convingerii intime aorganului judiciar cu
privire lamodalitățile șiîmprejurările încare infracțiunea afost
săvârșită.
c. Reconstituirea asigură percepția nemijlocită de către
organul judiciar aîmprejurărilor încare martorii auluat cunoștință
despre acțiunile întreprinse defăptuitor, victimă ori alte persoane
prezente lalocul săvârșirii infracțiunii. Așa este, de exemplu,
reconstituirea care are caobiect verificarea posibilităților deavedea
sau deaauzi, situație încare organul deurmărire penală sau
instanța de judecată constată înmod, nemijlocit existența unor
factori obiectivi de natura să influențeze procesul de percepție
senzorială amartorilor (distanța de lacare se face percepția,
prezența unor obstacole care împiedică vederea, aunor surse de
poluare fonică etc.).
Fiind prezent lalocul reconstituirii, organul judiciar are
totodată posibilitatea săverifice dacă acțiunile făptuitorului sau
victimei puteau sau nusăconducă laapariția unor urme materiale,
să-și explice mecanismul deformare, natura șinumărul lor, modul
deamplasare pesuprafața obiectelor sau înlocurile încare aufost
descoperite etc. Datele desprinse cu această ocazie servesc la
270

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
verificarea probelor obținute prin desfășurarea cercetării lafața
locului, audierea depersoane, etc.
d. Rezultatele acțiunilor care se reconstituie sunt
asemănătoare, dar nu identice cu cele ale acțiunilor din timpul
comiterii infracțiunilor. Acest lucru trebuie avut învedere laexplicare
pebaze științifice adeosebirilor care vor apărea atunci când se
confruntă probele obținute prin reconstituire cu celelalte probe
administrate ladosarul cauzei
Valoarea probatorie areconstituirii –Ca șiîncazul
celorlalte mijloace deprobă, legea nu atribuie reconstituirii oforță
juridică superioară, fiind necesar cadatele obținute săfieapreciate
șiadministrate înconcordanță cu celelalte probe aflate ladosar.
Frecvența cu care seapelează lareconstituire îninstrumentarea
cauzelor penale seexplică prin faptul căpedeoparte eaconstituie
un important mijloc de verificare aprobelor care conturează
elementele constitutive ale infracțiunii, iar pedealtă parte este o
modalitate deobținere aunor noi probe. Încondițiile încare fapte a
fost comisă deun singur autor șiînabsența martorilor oculari,
reconstituirea reprezintă deseori singurul șicelmai important mijloc
de verificare amaterialului probator existent ladosarul cauzei.
Alteori, reconstituirea demonstrează temeinicia declarațiilor
învinuitului sau inculpatului, care încearcă săascundă activitatea
altor participanți lasăvârșirea infracțiunii scoțând înevidență faptul
căacțiunile ilicite nuputeau ficomise decât cuajutorul adoua sau
mai multe persoane.
Se poate concluziona că reconstituirea îndeplinește
următoarele funcții:
– verificarea șiprecizarea probelor privind existența
infracțiunii, modalitățile de comitere aacesteia și ilustrarea
rezultatelor la care se ajunge prin reproducerea artificială a
împrejurărilor șiacțiunilor respective șise verifică nu numai
declarațiile persoanelor audiate încauză cișiprobele obținute cu
ocazia cercetării lafața locului, confruntării, prezentării pentru
recunoaștere, efectuării constatărilor tehnico-științifice și
expertizelor criminalistice.
– confirmarea sau infirmarea versiunilor elaborate în
cauză cuprivire laactivitatea ilicită afăptuitorului, circumstanțele
în care aacționat, existența altor participanți la săvârșirea
infracțiunii etc.
– obținerea denoi probe, înspecial prin reconstituirea
drumului parcurs defăptuitor pentru aajunge înlocul faptei oriase
depărta de acesta. Astfel, într-un omor, întimpul reconstituirii,
învinuitului is-a cerut săindice șisăsedeplaseze pepartea de
munte pecare s-a deplasat după celovise victima cu un obiect
contondent. Scotocindu-se terenul depeambele margini ale potecii,
afost descoperită obâtă delemn pecare seaflau mai multe urme de
sânge aparținând victimei, precum șiurme papilare provenind dela
271

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
învinuit. Totodată bâte prezenta patru zone încare coaja era
exfoliată. Comparându-se aceste zone cufragmentele decoajă de
lemn găsite înapropierea cadavrului, s-a constatat căeleauformat
corp comun, ceea ceaprobat înmod indubitabil vinovăția persoanei
suspectate.
5.2 Felurile reconstituirii
Înfuncție departicularitățile fiecărei cauze, forța probatorie a
datelor administrate șiobiectul reconstituirii, practica judiciară
consacră următoarele categorii dereconstituiri:
a. Reconstituirea efectuată pentru verificarea declarațiilor
învinuitului sau inculpatului
Acest gen dereconstituire vizează verificarea posibilităților de
săvârșire ainfracțiunilor în contextul stărilor de fapt și
împrejurărilor existente lalocul încare s-a desfășurat activitatea
ilicită. De regulă, sereproduc înmod artificial, încondiții similare
celor din momentul săvârșirii infracțiunii, acțiunile întreprinse de
învinuit sau inculpat pentru apătrunde sau ieși dintr-un anumit loc,
pentru transportarea bunurilor –produs alactivității ilicite. Astfel de
reconstituiri au, deexemplu, carezultat verificarea modului încare
învinuitul aescaladat ungard, unzid, balcon etc.; amodului încare
aufost scoase anumite obiecte prin deschizături, spărturi sau orificii
dediferite forme șidimensiuni.
Tot înaceastă categorie sunt incluse reconstituirile prin care
severifică dacă anumite acțiuni creează urme de natura celor
descoperite înlocul săvârșirii infracțiunii. Acest gen dereconstituire
este eficient îndemonstrarea faptelor simulate, încare seîncearcă
ascunderea altor infracțiuni cu ajutorul unor aparențe create
artificial pentru acanaliza cercetările peodirecție greșită.
În momentul înscenării, făptuitorul nu acordă atenția
cuvenită detaliilor referitoare latoate categoriile deurme care înmod
inevitabil trebuiau săînsoțească acțiunile sale oricele referitoare la
modul dedispunere aurmelor. Deexemplu, atunci când seîncearcă
înscenarea unui furt prin spargerea șiescaladarea geamului, pentru
aascunde oinfracțiune dedelapidare, majoritatea cioburilor degeam
sunt descoperite înexterior șinuîninterior, așa cum arfifost firesc.
Pentru averifica dacă furtul putea săfiecomis încondițiile stabilite
cuocazia cercetării lafața locului, lareconstituire sevaproceda la
spargerea geamului atât din exterior cât șidin interior, urmărindu-se
modul dedispunere acioburilor degeam. Cuacest prilej seconstată
cănumai atunci când geamul este spart din interior spre exterior,
cioburile degeam vor fidispuse înfelul încare aufost găsite lalocul
fapte. Această stare defapt vademonstra învinuitului căfurtul nu
putea ficomis înîmprejurările pecare le-a evidențiat investigarea
criminalistică alocului săvârșirii infracțiunii. Înplus, întimpul
acțiunilor care sereconstituie sepoate demonstra căacestea, contrar
272

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
celor constatate cu ocazia cercetării lafața locului, trebuiau să
conducă șilaapariția altor urme, cum arfideexemplu, urmele de
încălțăminte pesolul moale sau acoperit cuzăpadă din apropierea
geamului spart, ștergerea prafului depeblatul interior alferestrei
etc.
Totodată, așa cum s-a mai precizat, prin reconstituire se
verifică dacă învinuitul sau inculpatul prezintă deprinderile,
aptitudinile șicunoștințele necesare efectuării unui anumit gen de
acțiuni.
b. Reconstituirea efectuată în vederea verificării
declarațiilor martorilor șipersoanei vătămate
Prin reconstituire severifică fidelitatea martorilor, faptele și
împrejurările cauzei încondițiile deloc, vizibilitate, meteorologice
existente înmomentul săvârșirii infracțiunii.
Pentru că în procesul de percepție senzorială rolul
determinant revine văzului șiauzului, înpractica judiciară se
efectuează deregulă reconstituiri pentru verificarea condițiilor în
care s-a făcut percepția vizuală sau auditivă. Asemenea reconstituiri
sunt concludente încazul mărturiilor mincinoase sau plângerilor
tendențioase, când prin reproducerile care se realizează se
demonstrează imposibilitatea perceperii orifixării fidele înmemorie a
faptelor șifenomenelor încondițiile date sau dimpotrivă, posibilitatea
deavedea acțiunile ilicite afăptuitorului orideaauzi zgomotele din
timpul săvârșirii infracțiunii.
Când se verifică posibilitățile de percepție vizuală, la
efectuarea reconstituirii seauînvedere:
-calitatea șistarea desănătate aochilor;
-condițiile devizibilitate din locul încare s-a săvârșit fapta și
cele din locul încare s-a făcut percepția (lumină naturală sau
artificială, intensitatea, componență spectrală și distribuția
luminii, factorii meteorologici care s-au manifestat înmomentul
percepției, atmosferă impurificată etc.);
-durata percepției –aceasta este influențată deviteza încare
s-a derulat faptul ilicit ori cucare s-a deplasat făptuitorul sau
martorul;
-configurația terenului din care s-a făcut percepția și
elementele devegetație existent înacesta;
-formele, dimensiunile șiculoarea obiectelor percepute;
-distanța delacare s-a făcut percepția –cucât acesta este
mai mare, cuatât exactitatea percepției este mai redusă șiinvers.
Reconstituirea care are caobiect stabilirea posibilităților de
observare seimpune atât pentru verificarea mărturiilor nesincere,
cât șiacelor sincere, atunci când petimpul percepției auacționat
unul sau mai mulți factori din categoria celor amintiți.
Când se verifică posibilitățile de percepție auditivă, la
efectuarea reconstituirii seauînvedere:
273

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
– posibilitatea ca acțiunile ilicite ale făptuitorului ori că
acțiunile deapărare alevictimei aufost însoțite deproducerea unor
zgomote (zgomotul produs deinstrumentele folosite defăptuitor,
strigătele deajutor alevictimei, dialogul dintre victimă șifăptuitor);
– acuitatea auzului șistarea desănătate aorganelor desimț;
– distanța delacare s-afăcut percepția;
– sursa, intensitatea șidirecția depropagare azgomotelor care
auînsoțit săvârșirea infracțiunii;
– prezența sau absența unor surse depoluare fonică cearfi
putut diminua sau favoriza fidelitatea percepției;
– direcția șiintensitatea vântului;
– preocupările persoanei în momentul percepției (acuitatea
percepției este diminuată dacă, de exemplu, martorul ascultă
muzică, vorbește latelefon).
Întimpul reconstituirii serecomandă cazgomotele săfie
reproduse chiar deobiectele folosite lacomiterea faptei sau când
acest lucru nueste posibil, deobiecte similare.
Reconstituirea prin care severifică declarațiile martorului
prezintă avantajul reactivării procesului memorial șialstabilirii
ordinii cronologice dederulare întimp aunor acte469.
c. Reconstituirea efectuată pentru verificarea aptitudinilor
șideprinderilor învinuitului sau inculpatului deaîntreprinde anumit
acțiuni, asemănătoare cucele afaptelor pentru care este cercetat.
Acest gen dereconstituire seimpune oridecâte ori, pentru
obținerea produsului activității ilicite, sunt necesare cunoștințe de
specialitate precum șiînsușiri, priceperi șiîndemânări practice care
condiționează reușita acțiunilor întreprinse defăptuitor. Așa este, de
exemplu, reconstituirea prin care se verifică deprinderile și
priceperile necesare falsificării unor opere deartă, titluri devaloare,
înscrisuri oficiale, bancnote etc. Încursul reconstituirii, învinuitului
isecere săexecute, experimental, întotalitate sau înparte, acțiunile
pecare afirmă căle-a întreprins cuocazia săvârșirii infracțiunii. O
astfel dereconstituire permite, nu numai verificarea declarațiilor
învinuitului, cișiaversiunilor cuprivire lafăptuitori, atunci când se
constată căînvinuitul nupoate obține unprodus asemănător celui
obținut prin săvârșirea infracțiunii. Înastfel desituații, organul
judiciar va proceda la audierea învinuitului în legătură cu
participanții lainfracțiune, efectuarea depercheziții, confruntării și
chiar aunor noi reconstituiri, atunci când cercetările sevor extinde
asupra altor persoane.
469E.Stancu, op. cit., pag.504.
274

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
5.3 Pregătirea reconstituirii
Reconstituirea poate fiefectuată atât înfaza de urmărire
penală cât șiîn faza de judecată, după începerea cercetării
judecătorești, atunci când verificarea sau precizarea unor date
relevante pentru aflarea adevărului, nu este posibilă prin
administrarea altor mijloace deprobă.
Momentul dispunerii reconstituirii depinde departicularitățile
fiecărei cauze șiscopul urmărit prin această activitate. Astfel, dacă
reconstituirea vizează obținerea denoi probe, aceasta vafiefectuată
laînceputul urmăririi penale, imediat după ascultarea învinuitului,
dacă din declarațiile acestuia rezultă căpot fidescoperite alte urme
sau probe materiale acăror ridicare trebuie săsefacă înregim de
urgență pentru aevita degradarea sau distrugerea lor. Alteori, când,
deexemplu, contrazicerile dintre declarațiile martorilor nuauputut
fiînlăturate prin intermediul confruntărilor, iardatele cuprivire la
care există contraziceri sunt esențiale pentru soluționarea cauzei,
reconstituirea sevaefectua lasfârșitul urmăririi penale.
Organul de urmărire penală dispune reconstituirea prin
rezoluție motivată iarinstanța dejudecată prin încheiere.
Pentru aasigura eficiența activităților care sereconstituie și
atingerea scopului urmărit, organul judiciar desfășoară următoarele
activități pregătitoare:
a)Stabilirea oportunității reconstituirii;
b)Determinarea scopului reconstituirii;
c)Stabilirea participanților lareconstituire șiasarcinilor cele
revin;
d)Asigurarea tehnico-materială;
e)Reamenajarea locului săvârșirii infracțiunii, atunci când
verificarea sau precizarea datelor din dosarul cauzei nu este
posibilă decât prin refacerea ambianței din locul încare s-a derulat
activitatea ilicită;
f)Întocmirea planului dereconstituire.
a. Stabilirea oportunității reconstituirii
În cadrul acestei activități pregătitoare se vor studia
materialele din dosarul cauzei pentru astabili dacă probatoriul
administrat până înacel moment conține date importante pentru
aflarea adevărului dar care sunt insuficient clarificate șidacă pentru
verificarea ori precizarea lor au fost întreprinse toate celelalte
activități deurmărire penală care auun grad decomplexitate mai
redus.
Totodată, prin examinarea declarațiilor învinuitului sau
inculpatului, părții vătămate șimartorilor oculari, sevastabili dacă,
prin efectuarea reconstituirii, este posibilă descoperirea unor noi
275

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
probe. Înacest fel, seevită dispunerea unui act inutil470, fără
relevanță pentru cauză.
b. Determinarea scopului reconstituirii
Pregătirea reconstituirii implică înmod necesar reprezentarea
exactă a scopului urmărit, adică stabilirea activităților,
împrejurărilor care urmează afireproduse.
Înunele cauze penale, înainte deefectuarea reconstituirii care
are caobiect verificarea declarațiilor învinuitului/inculpatului ori
martorului de rea-credință se recomandă reaudierea acestora,
întrucât este posibil sărevină asupra declarațiilor făcute șisăse
obțină date care facă reconstituirea inutilă. Așa este, spre exemplu,
situația încare învinuitul revine asupra declarațiilor anterioare,
recunoscând că astimulat furtul pentru aascunde olipsă în
gestiune471.
Lastabilirea scopului reconstituirii seare învedere căeste
interzisă reproducerea acelor acțiuni, stări defapt sau împrejurări
care arpune înpericol viața, integritatea fizică, demnitatea sau
onoarea persoanei. Este, deexemplu, deneconceput reproducerea
experimentală aunor explozii, incendii, aactelor sexuale din timpul
violului, aluptei dintre agresor șivictimă etc. Cu toate acestea nu
trebuie omisă necesitatea efectuării unor reconstituiri care au ca
obiect verificarea posibilităților martorilor oculari deaauzi zgomote
sau deavede scene din timpul săvârșirii infracțiunii.
Deasemenea, nupot fireconstituite acțiunile care arpricinui
pagube avutului public sau privat, cele care araduce atingere
siguranței statului precum șicultului datorat morților.
c. Stabilirea numărului participanților lareconstituire șia
sarcinilor celerevin
Numărul participanților lareconstituire diferă delacauză la
alta înraport cunatura activităților care severifică experimental,
condițiile concrete șiparticularitățile locului încare seefectuează.
Lareconstituire participă înmod obligatoriu organul judiciar,
persoana ale cărei declarații se verifică, apărătorul ales sau
desemnat din oficiu când învinuitul/ inculpatul solicită asistență
juridică sau este minor, interpretul, dacă este cazul, șimartorii
asistenți472.
Pelângă aceste persoane, lareconstituire pot participa și
specialiști din diverse domenii deactivitate, ori celelalte părți din
proces, organul judiciar având latitudinea să hotărască dacă
prezența acestora este sau nunecesară. Deexemplu, seapelează la
470E.Stancu, op.cit., pag.505.
471Idem.
472N.A. –Participarea martorilor asistenți este obligatorie, afară decazul când nu
este posibil, întrucât prezența lorgarantează obiectivitatea șiexactitatea rezultatelor
reconstituirii, eliminând totodată posibilitatea formării ulterioare aunor obiecții cu
privire lamodul dedesfășurare aacesteia.
276

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
serviciul unor specialiști sau experți numai încazul încare se
produc activități cu conținut științific, tehnic, artistic etc.,
cunoștințele lor fiind necesare atât pentru pregătirea șiefectuarea
reconstituirii, cât șipentru fixarea rezultatelor acestei activități. În
mod asemănător, atunci când sereconstituie acțiunile ilicite ale
învinuitului, prezența părții vătămate este necesară numai în
măsura încare acesta, prin explicațiile pecare ledacuprivire la
situația existentă înlocul faptei înainte de săvârșirea infracțiunii
poate contribui lareamenajarea locului în care se desfășoară
reconstituirea. Dacă învinuitul/ inculpatul nurecunoaște faptele și
învinuirea care ise aduc, nu poate fiobligat să participe la
reconstituire.
Organul judiciar este cel care stabilește numărul, întinderea
șisuccesiunea activităților ori împrejurărilor care urmează afi
produse experimental, precum șiatribuțiile care revin fiecărui
participant lareconstituire. Elare obligația săaducă lacunoștința
participanților sarcinile pecare leaudeîndeplinit șisăleatragă
totodată atenția cu privire la necesitatea păstrării secretului
activităților întreprinse șiarezultatelor obținute, dacă încursul
reconstituirii auluat lacunoștință despre unele date care constituie
secret destat.
d. Asigurarea tehnico-materială
Oetapă obligatorie care precede efectuarea propriu-zisă a
reconstituirii oreprezintă pregătirea mijloacelor materiale deprobă
ori aobiectelor care sevor folosi peparcursul acestei activități, a
materialelor necesare prevenirii unor accidente473, aaparaturii
destinate fixării rezultatelor obținute șiamijloacelor tehnice pentru
asigurarea schimbului deinformații între membrii echipei.
Înceea ceprivește mijloacele materiale deprobă care sevor
folosi pentru reproducerea faptelor șiîmprejurărilor care severifică,
practica judiciară recomandă calareconstituire săfieîntrebuințate
obiectele, instrumentele folosite lasăvârșirea infracțiunii, precum și
cele care sunt produsul activității ilicite. Această regulă trebuie
respectată mai ales dacă prin reconstituire severifică deprinderile
învinuitului înmânuirea instrumentelor care aufolosit lacomiterea
faptei, oriposibilitatea deatransporta, fără ajutorul unor complici,
bunuri sau valori cuvolum sau greutate considerabil. Înlipsa lorse
vor folosi obiecte de același tip sau imitații ale acestora, dacă
înlocuirea lor nu influențează rezultatele activităților care se
reconstituie.
Nu sevor folosi încursul reconstituirii acele obiecte sau
instrumente (cuțite, topoare, bâte sau alte obiecte contondente, arme
de foc șimuniție aferentă etc.) care arputea pune înpericol
473N.A. –Înfuncție deconținutul activităților pecare levaexecuta învinuitul și
riscurile lacare poate fiexpus, vor fiprocurate centuri desiguranță, frânghii, căști de
protecție etc.
277

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
siguranța participanților laaceastă activitate. Acestea vor fiînlocuite
cu obiecte confecționate din materiale inofensive: carton, plastic,
asemănătoare cuforma, mărimea șiculoarea celor originale.
e. Reamenajarea locului reconstituirii și alegerea
momentului deefectuare aacesteia
În marea majoritate ainfracțiunilor, reconstituirea se
efectuează lalocul încare s-a derulat activitatea ilicită oriîncelîn
care afost descoperite urmările acesteia. După cum s-a mai precizat,
fac excepție cauzele încare prin reconstituire severifică aptitudinile
învinuitului/ inculpatului de aexecuta anumite activități cu
conținut tehnic, științific sau artistic, când schimbarea locului nu
influențează rezultatele lacare seajunge.
Una din activitățile pregătitoare de care depind, înmare
măsură, exactitatea șiobiectivitatea rezultatelor reconstituirii o
reprezintă reamenajarea locului încare urmează săfiereproduse
experimental faptele șiîmprejurările cetrebuie verificate.
Locul reconstituirii trebuie amenajat potrivit declarațiilor
învinuitului-inculpatului, părții vătămate șimartorilor oculari, astfel
încât săsecreeze aceleași condiții sau condiții cât mai apropiate de
cele existente înmomentul săvârșirii infracțiunii, fără caprin acesta
săseproducă noi pagube materiale.
Reconstituirea se efectuează înmod obligatoriu lalocul
săvârșirii infracțiunii atunci când severifică împrejurări cum sunt
posibilitatea deavedea, alerga, urca, deaîntoarce omașina ș.a.m.d.
încondițiile unui teren îngust cudiferențe mari denivel, desfundat,
acoperit cu elemente de vegetație etc. În schimb se interzice
reconstituirea chiar lalocul încare s-a desfășurat activitatea ilicită,
dacă prin acțiunile care urmează săfiereproduse s-ar crea ostare de
pericol pentru persoanele care înmod inevitabil segăsesc înacel loc.
Deexemplu, nupot fiefectuate experimente cuarme defoc într-un
loc public, pentru averifica împrejurările încare s-a efectuat
tragerea sau efectele distructive aleproiectilului asupra obiectului în
care s-a tras. Dacă efectuarea experimentului este totuși necesară, el
poate avea locînpoligoane sau laboratoare special amenajate.
Înfuncție defaptele șiîmprejurările care severifică seva
alege șimomentul deîncepere areconstituirii, avându-se învedere
căanotimpul, condițiile atmosferice, intervalul detimp înăuntrul
căruia s-a săvârșit infracțiunea șichiar zona geografică influențează
percepția vizuală sau auditivă.
Atunci când condițiile deanotimp sau atmosferice nu pot fi
îndeplinite, intervalul detimp încare seefectuează reconstituirea
trebuie ales înașa felîncât săasigure condiții deluminozitate cât
mai apropiate demomentul săvârșirii infracțiunii. Înacest sens seva
avea învedere călumina diurnă activează peoperioada detimp mult
mai scurtă petimpul iernii, comparativ cu vara, șiprin urmare
regula potrivit căreia reconstituirea seefectuează între orele încare
278

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
s-a săvârșit infracțiunea nupoate firespectată întotdeauna, întrucât
nupot fiasigurate aceleași condiții delumină.
Necesitatea îndeplinirii condițiilor detimp este dictată șide
faptul cănoaptea posibilitățile deaudiție sunt mult mai bune, iar
vizibilitatea mai redusă, aceasta din urmă variind după cum cerul
este sau nu acoperit șidupă faza încare seaflă luna (lună noua,
luna plină)474.
Condițiile devizibilitate reprezintă unul din factorii demediu
care influențează fidelitatea percepției vizuale șideaceea atunci
când prin reconstituire severifică dacă aceasta afost sau nu
posibilă, trebuie asigurată aceeași iluminare cacea care aexistat în
momentul săvârșirii infracțiunii. În funcție de particularitățile
fiecărei cauze înparte, reconstituirea sevaefectua petimp denoapte
–înprezența unor surse delumină artificială –oriladiferite ore din
zi,încondiții decer senin, noros sau atmosferă impurificata (praf,
ceață, fum etc.).
Când reconstituirea seefectuează petimp denoapte sevor
folosi pecât posibil surse delumină artificială deacelași tip (în
absența celor originale), ținându-se cont denumărul lor, calitatea și
intensitatea luminii pecare oradiază, întrucât acestea influențează
atât distanța până lacare seface percepția, cât șiculoarea obiectelor
percepute oriaunor semnalmente alefăptuitorului (culoarea ochilor,
părului, pigmentația pielii etc.). Percepția culorilor este decele mai
multe ori eronată atunci când locul săvârșirii infracțiunii este
iluminat cuneon sau diverse reclame multicolore ori fluorescente,
care funcționează înmod continuu oriintermitent etc. Toate aceste
împrejurări prezintă importanță încazul încare prin reconstituire se
verifică dacă semnalmentele făptuitorului oricaracteristicile pieselor
devestimentație șialeobiectelor folosite deacesta aufost percepute
înmod exact departea vătămata sau martorul ocular șiprin urmare
dacă pot fifolosite laoeventuală prezentare pentru recunoaștere.
Înpregătirea reconstituirii trebuie avute de asemenea în
vedere condițiile atmosferice din timpul săvârșirii infracțiunii,
acestea putând constitui un factor favorizator sau perturbator
pentru procesul depercepție vizuală sau auditivă. Comparativ cu
percepția care aavut loc încondițiile unui cer senin șiaunei
atmosfere purificate, cea care seface încondiții deploaie torențiala,
ninsoare abundentă, furtună de zăpadă, ceață etc. este mult
diminuată, uneori redusă lazero. Cutoate acestea, nutrebuie omisă
posibilitatea perceperii unor stări defapt sau împrejurări lalumina
produsă defulgere.475 Vântul favorizează uneori audibilitatea sau
alteori oîngreunează, înfuncție dedirecția din care bate, întimp ce
zgomotele furtunii șialetunetelor acoperă orice altsunet.
474E.Stancu, op.cit., pag.506.
475Idem, pag.506.
279

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
De regulă condițiile atmosferice din momentul efectuării
reconstituirii diferă decele care s-au manifestat întimpul săvârșirii
infracțiunii, însă atunci când este posibil, pe baza informațiilor
obținute delaANM, reconstituirea vafiplanificată într-una din zilele
în care se prognozează apariția unor fenomene meteorologice
asemănătoare.
Atunci când percepția auditivă s-a făcut încondițiile unor
zgomote defond care auînsoțit acțiunile ilicite ale făptuitorului, iar
acestea puteau influența calitatea șicantitatea informațiilor acustice
receptate demartor sau partea vătămată, lareconstituire sevor lua
măsurile care seimpun pentru reproducerea lor (zgomot destradă
circulată, hale industriale, cariere depiatră, șantiere etc.).
Condițiile de vizibilitate sau audibilitate nu prezintă
importanță atunci când prin reconstituire severifică posibilitatea
trecerii unor obiecte prin deschizături, spărturi, orificii etc.
f. Întocmirea planului dereconstituire
Activitățile de pregătire se consemnează într-un plan de
reconstituire care trebuie săcuprindă476:
-data șilocul reconstituirii;
-scopul reconstituirii;
-modul dedesfășurare -activitățile desfășurate, ordinea lorși
persoanele care levor desfășura;
-participanții lareconstituire: organul judiciar șisarcinile ce
revin fiecărui lucrător cooptat, învinuitul/inculpatul, martorii
oculari șiceiasistenți, partea vătămată, specialiștii etc.
-mijloacele deprobă sau obiectele care vor fifolosite pentru
reproducerea împrejurărilor ceseverifică;
-aparatura tehnică pentru fixarea rezultatelor reconstituirii,
mijloacele decomunicare între membrii echipei șimijloacele de
transport;
-măsurile depază luate lalocul reconstituirii;
-materialele pentru asigurarea învinuitului/inculpatului,
atunci când reconstituirea seefectuează încondiții derisc;
-locul șidata lacare sevaface instructajul participanților la
reconstituire.
Locul principal înefectuarea reconstituirii îlocupă organul
judiciar care instrumentează cauza. Tot acesta stabilește
necesitatea,scopul efectuării reconstituirii șiconduce activitățile ce
vor fiexecutate cu acest prilej. De asemenea materializează
,apreciază șifolosește peparcursul cercetărilor, rezultatele obținute
pe parcursul efectuării reconstituirii. Este facultativă prezența
părților lareconstituire ceea ceconduce laideea căneprezentarea
acestora nuimpietează asupra rezultatelor reconstituirii. Apărătorul
poate de asemenea săasiste laefectuarea acestei activități, iar
476C.Aionițoaie,V. Bercheșan…, op. cit., pag.264.
280

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
absența acestuia nu impietează asupra rezultatelor reconstituirii
dacă seface dovada căacesta afost încunoștințat,cu privire ladata
șiora fixate pentru desfășurarea acestei activități. Lareconstituire
participă persoanele care auluat parte laproducerea evenimentului
dar șiautorii unor declarații care severifică. Martorilor asistenți lise
asigură posibilitatea de aconstata modul încare seefectuează
activitățile șirezultatul acestora. Martorii trebuie săaibă unrolactiv
înderularea acestei activități șideaceea trebuie alese din rândul
persoanelor cuunanumit grad depregătire,tocmai pentru aputea să
facă anumite observații dacă ecazul orisăvină cuanumite precizări
ori completări cu privire la modul în care s-a desfășurat
reconstituirea s-au modul încare aufost consemnate înprocesul-
verbal datele obținute. Participarea învinuitului sau inculpatului la
reconstituire nueste obligatorie doar dacă urmează săfieverificate
afirmațiile din propriile lui declarații șinu poate fiobligat să
participe laaceastă activitate atunci când susține nevinovăția sa.De
asemenea precizăm faptul călareconstituire pot participa martorii
oculari laproducerea evenimentului precum șipersoana oripartea
vătămată care aurolul deasprijini organul judiciar înreamenajarea
locului faptei șiaacorda sprijin prin anumite explicații pecare le-au
reținut din timpul desfășurării activităților ilicite. Însituația încare
prin efectuarea reconstituirii, seurmărește verificarea declarațiilor
martorilor oriale persoanelor vătămate, aceștia pot participa efectiv
la desfășurarea reproducerilor, tocmai pentru ademonstra o
anumită acțiune. Participarea seimpune tocmai pentru aasigura
verificarea relatărilor acestora, știut fiind faptul căposibilitățile de
percepere și reținere în memorie diferă de la persoană la
persoană,chiar șiatunci când sunt respectate întocmai condițiile de
vizibilitate audibilitate, atmosferice, etc.
Însituația încare partea vătămată nu poate fiprezentă la
efectuarea reconstituirii din motive obiective, cum arfiinternarea în
spital decesul acesteia etc., se poate recurge lasprijinul altei
persoane care să acționeze în locul său ținându-se cont de
asemănarea acesteia, sex, vârstă, starea sănătății,constituția
fizică,tocmai pentru aseputea ajunge launrezultat favorabil.
Trebuie de asemenea precizat șifaptul că participarea
specialiștilor lareconstituire este denatură sădea acesteia unnivel
științific cât mai ridicat, pentru eliminarea eventualelor erori cear
putea săapară înmodul deefectuare aacestei activități șiînspecial
înaprecierea rezultatelor obținute înurma acestei activități. Din
cadrul specialiștilor pot face parte criminaliști, medici-legiști,
ingineri auto, fizicieni, chimiști, experți înbalistică judiciară, etc.
Rolul acestora este șideacontribui laaprecierea rezultatelor
reconstituirii însituațiile încare, nu au mai putut fireproduse
condițiile dedesfășurare aevenimentelor ale căror împrejurări sunt
verificate, însensul deaseputea pronunța asupra modului încare a
putut influența lipsa lor, rezultatele obținute.
281

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Sarcina organelor judiciare este deastabili participanții la
reconstituire astfel încât numărul acestora sănuîldepășească pe
celnecesar activităților ceurmează săseefectueze pentru atingerea
scopului propus.
5.4 Desfășurarea reconstituirii
Imediat după ajungerea lalocul în care se efectuează
reconstituirea, seiau măsuri depază șisupraveghere aacestui loc,
deîndepărtare acurioșilor, mai ales dacă învinuitul/inculpatul este
arestat, ori dacă activitățile care sereproduc șirezultatele lor au
caracter secret.
Reconstituirea demarează imediat după finalizarea
activităților dereamenajare alocului încare sevor efectua, dar nu
înainte capersoanele ale căror declarații severifică săfieîntrebate
dacă audefăcut observații sau obiecții cuprivire lamodul încare s-
afăcut reamenajarea. Înacest sens, înprezența martorilor asistenți,
sevaparcurge locul dedesfășurare areconstituirii șidacă este cazul
sevor face ultimele modificări, astfel încât acesta săofere condiții cât
mai apropiate decele existente înmomentul săvârșirii infracțiunii.
Încursul reconstituirii sevor respecta următoarele reguli
tactice:
a. participanților la reconstituire li se reamintesc
activitățile pecare levor desfășura șiordinea dedesfășurare alor.
b. martorii asistenți sunt invitați săocupe locurile care
asigură observarea tuturor acțiunilor care se reconstituie șia
rezultatelor lacare seajunge;
c. întimpul reconstituirii vor fireproduse doar faptele și
împrejurările care prezintă importanță pentru aflarea adevărului, nu
șiaspecte colaterale, irelevante;
d. fiecare faptă sau împrejurare care urmează să fie
reprodusă, vafiprecedată dedeclarațiile executanților, cuprivire la
modul încare s-a desfășurat ori încare afost percepută în
momentul săvârșirii infracțiunii;
e. faptele și împrejurările care se verifică trebuie
reproduse cât mai exact, într-un ritm asemănător celui declarat de
persoana care leexecută. Delaaceastă regulă fac excepție situațiile
încare ritmul dedesfășurare arputea pune înpericol siguranța
participanților lareconstituire. De exemplu, nu pot fireproduse
împrejurări cum sunt circulația cuviteze mari încondiții dedrum
sau meteorologice improprii (carosabil umed, cupolei, ceață, ninsori
etc.), derapaje, frânări bruște, tamponări ș.a.m.d.
f. activitățile care seexecută sevor repeta demai multe
ori, pentru averifica dacă lafiecare repetare seobțin aceleași
rezultate. Repetarea exclude posibilitatea producerii întâmplătoare a
rezultatelor faptelor șiîmprejurărilor care severifică șicreează
convingerea organului judiciar că învinuitul/inculpatul posedă
282

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
aptitudinile, deprinderile șipriceperile necesare unor astfel de
acțiuni, oricămartorii oculari sau partea vătămată puteau percepe
încondițiile date faptele șiîmprejurările pecare le-au relatat. Pentru
aurmări exactitatea șiconstanța rezultatelor este recomandabil ca
experimentele săfierepetate atât încondiții mai grele cât șiîn
condiții mai favorabile, daca acestea arfiputut exista înmomentul
săvârșirii infracțiunii.
g. activitățile cugrad decomplexitate sporit șiritm de
desfășurare rapid vor fireproduse peetape, dar numai înmăsura în
care aceasta nudenaturează realitatea orinuinfluențează rezultatele
lacare seajunge;
h. lareconstituirea prin care severifică condițiile de
vizibilitate sau audibilitate, acțiunile mai importante vor firepetate
încondiții deliberat modificate (de ladistanțe diferite oricuritmuri
deexecuție diferite), pentru aconstata posibilitatea producerii unei
erori depercepție;
i. petimpul reconstituirii este interzis aseindica oriase
face sugestii cu privire lamodul de executare aactivităților,
persoanele care le execută fiind lăsate să acționeze potrivit
declarațiilor pecare le-au făcut;
j. vor finotate învederea consemnării înprocesul verbal
șiînacelași timp fixate prin fotografiere/videofilmare fiecare acțiune
care sereconstituie șirezultatul ei;
k. reconstituirea care are carezultat descoperirea unor
mijloace materiale de probă noi va ficontinuată cu cercetarea
criminalistică alocului încare aufost găsite;
l. reconstituirea seamână/se întrerupe când condițiile
meteorologice, devizibilitate sau audibilitate sedepărtează decele
din momentul săvârșirii infracțiunii, dacă acestea sunt denatură să
influențeze exactitatea reproducerii șirezultatelor lor.
Reconstituirea sepoate solda cuun rezultat pozitiv atunci
când prin repetarea acțiunilor șiîmprejurărilor verificate seobține
același rezultat, care confirmă ca un anumit fapt putea să se
producă încondițiile date, sau cuunrezultat negativ, însensul căîn
acele condiții faptul nuputea săseproducă477.
Rezultatele reconstituirii, indiferent dacă sunt certe sau
pozitive, atestă osimplă stare defapt, respectiv dacă fapta seputea
săvârși sau nuoridacă împrejurările comiterii eiputeau sau nusa
fiepercepute. Oasemenea stare defapt este insuficientă pentru a
demonstra existența sau inexistența infracțiunii, precum și
vinovăția/nevinovăția învinuitului/inculpatului. Prin urmare,
rezultatele reconstituirii nu pot constitui temei pentru tragerea la
răspundere penală decât înmăsura încare secoroborează cu
477A.Ciopraga, I.Iacobuță, op. cit., pag. 270.
283

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
celelalte probe administrate încauză, sau, altfel spus, decât daca ele
confirmă probele existente ladosar.
5.5 Fixarea rezultatelor reconstituirii
Activitățile întreprinse cuocazia reconstituirii, împrejurările
verificate șirezultatele lorseconsemnează într-un proces verbal, la
care seanexează fotografiile, filmele judiciare șischițele/desenele
executate cuacest prilej.
Modul dedesfășurare șirezultatele obținute trebuie fixate de
oasemenea manieră încât,procesul verbal întocmit să-și poată ocupa
locul cuvenit încontextul celorlalte mijloace deprobă.
În cuprinsul procesului verbal oatenție sporită trebuie
acordată consemnării următoarelor aspecte:
-locul încare s-a desfășurat;
-scopul reconstituirii;
-numărul activităților realizate șirezultatele acestora;
-obiectele care aufost folosite lareconstituire;
-condițiile meteorologice existente;
-obiectele care aufost folosite laefectuarea reconstituirii;
-condițiile acustice șidevizibilitate,etc.
Procesul verbal seîntocmește potrivit art. 91și131 C.proc.
pen. șicuprinde următoarele date:
-titlul;
-anul, ziua șilocalitatea;
-datele deidentificare alemembrilor echipei care auparticipat la
reconstituire, calitatea șiorganul judiciar din care facparte;
-locul încare seface reconstituirea;
-temeiul legal șicauza încare seefectuează, cu indicarea
scopului urmărit;
-datele deidentificare ale celorlalți participanți lareconstituire
(învinuit/inculpat, apărător, interpret, parte vătămata, martori
oculari, specialiști ș.a.);
-mențiune despre faptul călocul reconstituirii afost reamenajat
conform declarațiilor șiobservațiilor persoanelor participante;
-descrierea amănunțită afiecărei fapte sau împrejurări
reprodusă experimental, ordinea de executare, mijloacele
materiale deprobă oriobiectele folosite, cuprecizarea duratei
întimp (dacă prezintă importanță pentru cauză), anumărului
derepetări șirezultatelor obținute;
-împrejurările care nu au putut fireproduse în condiții
asemănătoare celor din timpul săvârșirii infracțiunii, cauzele
care le-au generat șirezultatele obținute;
-descrierea detaliată aurmelor șimijloacelor materiale deprobă
descoperite, metodele șiprocedeele folosite pentru fixarea,
ridicarea, conservarea șiambalarea lor;
284

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-mențiune despre fotografiile/filmele, înregistrările audio,
schițele oridesenele executate cuaceastă ocazie;
-ora începerii șiterminării reconstituirii;
-condițiile atmosferice, devizibilitate sau audibilitate încare ‚s-a
efectuat reconstituirea, dacă prin această activitate severifică
posibilitățile depercepție senzorială;
-mențiune despre observațiile participanților șimodul de
soluționare aleacestora;
-mențiune, când este cazul, despre obligația participanților dea
păstra secretul asupra rezultatelor reconstituirii;
-numărul deexemplare șidestinația acestora;
-semnăturile organului judiciar șiparticipanților lainfracțiune.
Trebuie menționate deasemenea rezultatele obținute înurma
fiecărei experiențe efectuate, modul de efectuare aacestora
observațiile făcute de participanți șimodul în care au fost
soluționate precum șiexplicațiile date.
Este indicat cadesfășurarea reconstituirii săfiecât mai fidel
fixată incontextul documentului.
Deasemenea, precizăm faptul căeste recomandat caîntreaga
desfășurare areconstituirii săfiecât mai fidel fixată înprocesul
verbal iar, tehnica criminalistică oferă oserie demijloace acăror
utilizare poate fideunreal folos pentru cauză (fotografia judiciară,
filmarea, videofilmarea etc.) .În cadrul efectuării reconstituirii este
folosită cupreponderență fotografia judiciară operativă defixare,care
are rolul deailustra mențiunile din procesul verbal care seîncheie
cuaceastă ocazie,dar cașilacelelalte mijloace deprobă,fotografia
ilustrează fidel condițiile în care a fost efectuată
reconstituirea,activitățile desfășurate cu această ocazie,dar și
rezultatele obținute.
Precizăm faptul căexistă situații (cum arficea averificării
condițiilor devizibilitate șiaudibilitate) când nici-un alt mijloc de
fixare nudăașa debune rezultate,cum dăvideo-filmarea.
Vido-filmarea are deasemenea valoare șipentru evidențierea
șiilustrarea condițiilor șiîmprejurărilor care aufavorizat săvârșirea
infracțiunii mai ales atunci când reconstituirea seefectuează lascurt
timp după acest moment șicând aspectul locului faptei nuasuferit
multe modificări.
Față decele expuse mai sus precizăm cănuserecomandă o
supraapreciere afotografiei judiciare față decelelalte modalități de
fixare șitotodată trebuie ținut cont delimitele pecare leare aceasta
camijloc defixare. Exemplificăm această afirmație prin faptul că
fotografia nu vaputea ilustra oanumită mențiune din procesul
verbal atunci când prin reconstituire s-a urmărit verificarea
audibilității ori aposibilităților de memorare aunor fapte ori
fenomene ceprezintă interes pentru ocauză. Înschimb, nulafelse
întâmplă însituația încare trebuie săfieapreciată fotografia încazul
încare prin reconstituire seurmărește itinerariul parcurs deautor
285

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
înainte ,întimpul șidupă săvârșirea unei infracțiuni s-au însituația
încare trebuie puse înevidență posibilitățile autorului deaparcurge
untraseu anume într-un timp dat.
Fotografia judiciară are un rol important înilustrarea
rezultatelor obținute în cursul reconstituirii. Ea înregistrează
momentele cele mai importante ale faptei șiîmprejurările încare se
reproduc, contribuind prin caracterul sau demonstrativ lastabilirea
faptului dacă infracțiunea putea sau nu să se săvârșească în
condițiile pecare le-a relevat ancheta până înacel moment478.
Reprezentând un mijloc sugestiv de fixare arezultatelor
reconstituirii, fotografia judiciară vailustra înmod obligatoriu:
-locul încare seefectuează reconstituirea înansamblul său sau
înparte, atât înainte cât șidupă reamenajarea lui potrivit
declarațiilor învinuitului/inculpatului, martorului ocular sau
părții vătămate;
-locurile depătrundere înlocul faptei șidepărăsire aacestui
loc. Se fotografiază de exemplu momentele esențiale ale
escaladării unui zid sau balcon, momentul trecerii printr-o
deschizătură aunor bunuri etc.
-mijloacele șimetodele folosite laforțarea căilor deacces în
încăperi șimodul deacționare aacestora;
-modalitățile de transportare a unor bunuri cu
volum/dimensiuni mari (deexemplu transportarea unei case de
bani cuopătură);
-particularitățile topografice ale locului din care martorul
declară căavăzut făptuitorul șiacțiunile acestuia. Înacest caz
fotografia seexecută delaînălțimea ochilor martorului șicu
axul optic orientat pedirecția încare acesta declară caaprivit;
-condițiile și împrejurările care au favorizat săvârșirea
infracțiunii atunci când reconstituirea seefectuează lapuțin
timp după aceasta iar locul faptei nu asuferit nici un felde
modificări.
Deși activitățile care sereproduc serepetă demai multe ori,
este suficient cafiecare activitate șirezultatul eisafiefotografiate o
singură dată. Pentru anu influența modul de desfășurare a
activității ce se reconstituie șirezultatul ei, se recomandă ca
fotografierea săseexecute numai după ceînvinuitul/inculpatul a
executat odată acea activitate.
Înraport cu momentele șispecificul activităților care se
reproduc, seexecută fotografii deorientare, schiță, ale obiectelor
principale, dedetaliu, măsurători fotografice etc. Vor fifotografiate
deexemplu lascară atât spărtura din zid cât șitelevizorul care se
pretinde caafost scos prin aceasta, inclusiv momentul trecerii prin
spărtura respectivă.
478F.Ionescu, Criminalistica, vol. 1,Edit.Universul Juridic, Bucuresti, 2007, pag.61.
286

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Planșa fotografică sesemnează de organul judiciar șide
celelalte persoane participante lareconstituire șiseanexează la
procesul verbal întocmit cuaceastă ocazie.
Între imaginile fotografice șimențiunile înscrise încuprinsul
procesului verbal, trebuie săexiste oconcordanță deplină. Planșa
fotografică nu trebuie sainsereze comentarii înlegătură cufiecare
imagine fotografică, deoarece acestea constituie un surplus detext
exprimat înafara prevederilor codului deprocedură penală479.
În condițiile actuale, în care fotografia digitală permite
preluarea șiobținerea imediată aimaginilor înregistrate încursul
reconstituirii, se recomandă ca fotografiile sa fie integrate în
cuprinsul procesului verbal înașa fel încât să ilustreze șisă
întregească anumite pasaje detext.
Faptele șiîmprejurările reproduse întimpul reconstituirii și
rezultatele acestora pot fifixate șiprin videofilmare, aceasta
prezentând avantajul surprinderii lor înmișcare șialînregistrării
explicațiilor pecare ledau participanții laaceastă activitate.
Înprivința celorlalte mijloace de fixare, respectiv schițele,
desenele șiînregistrările audio, vor firespectate regulile prezentate
încapitolul referitor lacercetarea lafața locului.
Pentru cafotografia folosită lareconstituire săaibă valoare
probantă pentru cauză, larealizarea eitrebuie respectate anumite
condiții,după cum urmează:
-una din condiții se referă la locul în care se execută
reconstituirea (locul reconstituirii înansamblul său nutrebuie
fixat prin fotografie numai înmăsura încare este strict necesar
pentru afacilita înțelegerea unor detalii;
-stabilirea judicioasă aceea cetrebuie săreprezinte.
Printre acțiunile ceseîntreprind pentru realizarea scopului
reconstituirii, trebuie alese numai acele experiențe sau acele
momente din timpul executării lor, pentru omai bună înțelegere a
procesului verbal.
Este recomandat caîncadre sănu apară alte persoane în
afara celor care execută anumite activități pentru afireproduse.
-alegerea unghiului de fotografiere;acesta este determinat de
necesitatea de areda ape fotografie înmod clar cine este
persoana care execută demonstrațiile.
-obiectivul aparatului de fotografiat prezintă importanța
deosebită încazul încare fotografia urmărește săilustreze
mențiunile din procesul verbal.
479C.Suciu, op. cit.pag. 536
287

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Capitolul 6-CONFRUNTAREA
6.1 Noțiunea confruntării
Practica judiciară evidențiază faptul căpeparcursul ascultării
diferitelor categorii depersoane, între declarațiile acestora pot apărea
contraziceri cuprivire ladiverse fapte, stări defapt sau împrejurări
alecauzei.
Cele mai frecvente contraziceri survin între declarațiile
martorilor șideclarațiile învinuiților sau/și inculpaților. Cu toate
acestea, sunt numeroase situațiile încare astfel decontraziceri apar
șiîntre declarațiile martorilor, între declarațiile învinuiților și/sau
inculpaților implicați înaceeași cauză, precum șiîntre declarațiile
altor categorii depersoane.
Cauzele acestor contraziceri pot fidintre cele mai variate.
Astfel, încazul martorilor, contrazicerile pot apărea datorită faptului
cănu au perceput fidel faptele (spre exemplu, au vizualizat un
eveniment din unghiuri diferite), dar șiatunci când nuîșiamintesc
întotalitate cele percepute sau când aceștia nu reușesc să
reproducă înmod exact evenimentele lacare auasistat.
Atunci când între declarațiile martorilor șiale celorlalte
persoane implicate înanchetă există contraziceri, acestea pot surveni
șicaurmare acoruperii martorilor, asentimentelor deafecțiune sau
dușmănie pecare lenutresc față deînvinuit/inculpat ori față de
victimă, sau caurmare aneîncrederii șichiar dușmăniei pecare o
manifestă față deorganul deurmărire penală.
Înceea ce-l privește peînvinui/inculpat, contrazicerile sepot
datora refuzului acestuia de acolabora cu organul de anchetă,
încercării deascăpa derăspundere penală orideaoatenua, dea
induce în eroare organele de anchetă prin “strecurarea” de
contraziceri între situația reală șicea relatată, ori deaascunde
participarea altor persoane lasăvârșirea infracțiunii.
Atâta timp cât astfel de contraziceri există, împrejurările
cauzei nupot ficlarificate corespunzător, iaraflarea adevărului nu
este pedeplin posibilă. Pentru înlăturarea contrazicerilor trebuie
folosite toate posibilitățile pecare legea procesual -penală română le
oferă, printre acestea numărându-se șiconfruntarea.
Confruntarea reprezintă oactivitate deurmărire penală șide
tactică criminalistică ceconstă înascultarea adouă persoane, una în
prezența celeilalte, persoane care aufost audiate anterior separat,
între declarațiile lor existând contraziceri esențiale cu privire la
aceeași problemă480.
480C.Aionițoaie,V.Bercheșan…, op.cit., pag. 167.
288

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Deși confruntarea prezintă numeroase similitudini cu
ascultarea persoanelor îndiversele lorcalități procesual -penale, ea
prezintă însă șiunele particularități. Astfel laconfruntare, pentru a
clarifica aspectele înlegătură cu care au apărut contrazicerile,
ascultarea persoanelor seface împreună șinu individual, ceea ce
constituie oderogare delaregulile tactice deascultare apersoanelor.
Confruntarea constituie un important procedeu tactic de
verificare adeclarațiilor, de precizare apoziției învinuitului/
inculpatului față defapta șiînvinuirea care iseaduce, deverificare a
probelor deja existente, șide administrare aunor noi probe la
dosar481. Totodată, confruntarea îndeplinește oimportantă funcție
psihologică, întrucât poate crea unmoment favorabil obținerii unor
declarații veridice șicomplete delapersoanele care aupersistat în
declarații nesincere sau delapersoanele susceptibile aascunde
adevărul.
Din punct de vedere tactic, confruntarea seefectuează la
sfârșitul urmăririi penale, aceasta urmând afiutilizată doar în
măsura încare înlăturarea contrazicerilor nu afost posibilă prin
desfășurarea altor activități deurmărire penală, cum sunt deex.
reconstituirea, percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri,
dispunerea expertizelor șiconstatărilor tehnico-științifice etc.
6.2 Scopul șiimportanța confruntării
Pentru caaceastă activitate să-și atingă scopul șipentru a
elimina riscul apariției unor consecințe negative înbuna desfășurare
aurmăririi penale și în aflarea adevărului, confruntarea se
recomandă săserealizeze între două persoane șinu mai multe.
Atunci când seconfruntă mai mult dedouă persoane deodată, scade
considerabil posibilitatea clarificării problemelor avute înatenția
organelor de urmărire penală, datorită riscului de sugestionare
reciprocă aacestora.
Scopul principal alconfruntării este acela de aînlătura
contrazicerile care survin între declarațiile diferitelor persoane cu
privire laaceeași problemă.
În subsidiar, confruntarea are drept scop verificarea și
precizarea unor declarații ale învinuiților sau inculpaților
participanți laaceeași infracțiune, prin care aceștia și-au recunoscut
faptele482. Înastfel decazuri, confruntarea este importantă, întrucât
oferă unplus decertitudine declarațiilor făcute deaceștia.
Totodată, cuocazia desfășurării confruntării sepoate ajunge la
obținerea deprobe, date șiindicii noi, însituația încare persoanele
481Înacelași sens, C.Suciu, op.cit., pag. 594.
482C.Pletea, op.cit., pag. 254.
289

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
confruntate își amintesc detalii omise cu ocazia ascultării
individuale.
Confruntarea aduce un plus de informații înlegătură cu
persoanele audiate, mai ales când acestea încearcă să ascundă
adevărul. Totodată, eapoate stimula memoria persoanelor debună-
credință, care nu îșipot aminti anumite amănunte înlegătură cu
cauza.
Sub aspectul probațiunii judiciare, confruntarea are oforță
juridică egală cuacelorlalte mijloace deprobă, legea neacordându-i
ounstatut superior din acest punct devedre. Prin urmare, pentru a
contribui la aflarea adevărului, este necesar ca rezultatele
confruntării săsecoroboreze cucelelalte probe șimijloace deprobă
aflate ladosarul cauzei.
6.3 Pregătirea învederea efectuării confruntării
Pentru efectuarea confruntării se efectuează oserie de
activități specifice, printre care cele mai importante sunt:
– Studierea dosarului cauzei în scopul stabilirii
problemelor cuprivire lacare auapărut contraziceri, afaptului dacă
acestea prezintă relevanță pentru aflarea adevărului șidacă puteau fi
înlăturate prin desfășurarea altor activități deurmărire penală. Tot
cu acest prilej se vor stabili persoanele care urmează să fie
confruntate, calitatea lorprocesual –penală, întrebările șiordinea în
care levor fiadresate, materialul probator care sevautiliza încursul
confruntării. Înacest sens seimpune studierea atentă adeclarațiilor
persoanelor care urmează săfieconfruntate, ocazie cucare sevor
stabili șipersoanele care s-au situat pe poziții sincere, acestea
urmând săaibă unrolhotărâtor înrealizarea scopului confruntării.
– Cunoașterea persoanelor ce urmează a fi
confruntate. Cunoașterea persoanelor ceurmează aficonfruntate
are omare importanță pentru desfășurarea acestei activități.483
Cunoscând psihologia, temperamentul șipersonalitatea celor care
urmează săfie confruntați, organul de urmărire penală vaavea
posibilitatea să prevadă reacțiile șicomportamentul acestora în
timpul confruntării, săaprecieze care dintre persoanele cevor fi
ascultate concomitent arputea influența însens pozitiv sau negativ
rezultatele confruntării șiînfuncție deaceasta săstabilească cele
mai adecvate tactici deurmat încursul desfășurării acestei activități.
Dacă seconstată căprin confruntare contrazicerile care privesc fapte
sau împrejurări esențiale pentru aflarea adevărului nu pot fi
înlăturate, serenunță laorganizarea ei.
Date despre persoanele care vor ficonfruntate pot fiobținute
pedeoparte prin investigații, verificări încazierul judiciar sau în
483Idem, pag. 123.
290

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
evidențele ori cartotecile tehnico-criminalistice, prin studierea
celorlalte acte deurmărire penală existente ladosar etc. iar pede
altă parte cuprilejul audierii individuale aacestora.
Un aspect care trebuie valorificat încursul confruntării este
faptul căfiecare din persoanele implicate vaavea ostare emoțională
diferită peparcursul desfășurării acestei activități. Astfel, dacă cel
nesincer consideră căseaflă peopoziție defavorabilă întrucât se
așteaptă laoatitudine ostilă față depersoana sa, atât din partea
organului deurmărire penală cât șidin partea celui cucare vafi
confruntat (martor, persoană vătămată șiuneori chiar complice), cea
deadoua persoană segăsește într-o postură care oavantajează,
deoarece înplan psihic, aceasta este convinsă căsebucură de
încrederea organului deurmărire penală, căvaavea parte deun
tratament corect, iar declarațiile sale vor contribui laaflarea
adevărului. Această stare de fapt nu trebuie însă absolutizată,
deoarece uneori climatul tensional specific confruntării poate
influența înmod negativ chiar șideclarațiile persoanelor debună
credință, cu un nivel decultură șipregătire generală ridicat. De
exemplu, datorită tensiunii inevitabile din timpul confruntării,
emotivii sepot inhiba, pot deveni nesiguri sau confuzi îndeclarații,
înspecial atunci când ceicucare sunt confruntați sunt cunoscuți ca
infractori înrăiți, periculoși, cunumeroase antecedente penale, cu
putere financiară net superioară, sau căpot exercita presiuni prin
prisma statutului social, politic etc. decare sebucură. Înastfel de
situații, atitudinea îndrăzneață, ofensivă aînvinuitului/inculpatului,
poate vicia chiar șideclarațiile martorilor debună credință. Delacaz
lacaz, înfuncție dedatele pecare organul deurmărire penală le
deține cu privire lapsihologia, personalitatea șitemperamentul
fiecăreia dintre persoanele între ale căror declarații există
contraziceri esențiale cu privire laprobleme de care depinde
soluționarea corectă acauzei, sevahotărî dacă sevaorganiza sau
nuaceastă activitate.
Din punctul devedere alorganului deurmărire penală, în
timpul confruntării acesta trebuie sămanifeste oatitudine decalm,
sobrietate, imparțialitate șiechilibru. Nu este favorabilă bunei
desfășurări areconstituirii, oatitudine plină decompasiune față de
victimă, comparativ cu una plină de indignare pentru
învinuit/inculpat. Sevaurmări deci, cafiecare din participanții la
confruntare sănuaibă sentimentul căeste defavorizat484.
– Reaudierea persoanelor ce urmează a fi
confruntate. Scopul principal alreaudierii îlconstituie verificarea
declarațiilor făcute cuprilejul ascultărilor anterioare, pentru astabili
dacă persoanele care urmează aficonfruntate îșimențin afirmațiile
referitoare laproblemele cuprivire lacare auapărut contrazicerile,
484E.Stancu, op.cit., pag. 484.
291

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
ori dacă șileschimbă. Așadar, reaudierea nu sevadesfășura în
legătură cutoate stările defapt șiîmprejurările cauzei cunoscute de
persoanele care urmează aficonfruntate, mai ales dacă acestea au
fost deja stabilite cuocazia primelor audieri, sau prin intermediul
altor probe administrate încauză. Îneventualitatea încare la
reaudiere seobțin date noi denatură săînlăture contrazicerile, sau
noi elemente înbaza cărora pot fidesfășurate alte activități de
urmărire penală cearconduce laclarificarea lor, sevarenunța la
efectuarea confruntării. Atunci când asemenea modificări apar în
depozițiile persoanelor ascultate, este obligatoriu caaceste modificări
săfieconsemnate într-o nouă declarație scrisă.
Totodată, reascultarea persoanei care anterior adeclarat
adevărul, reprezintă un moment important înpregătirea acesteia
pentru confruntarea propriu-zisă485. Repetarea decătre persoana de
bună credință aunor detalii importante, care confirmă cele afirmate
anterior, are rolul de aîntări convingerea organului judiciar că
aceasta spune adevărul. Din acest motiv, cu ocazia reaudierii,
organul judiciar nusevalimita laaîntreba persoana respectivă dacă
îșimenține declarațiile anterioare, civainsista peelementele de
detaliu care pot confirma aceste declarații.
Un moment important alreaudierii persoanei considerate
sincere, îlreprezintă cel încare iseaduce lacunoștință căvafi
confruntată cuuna, sau dacă este cazul cumai multe persoane (în
mod individual) care neagă cele afirmate deea.Cuacest prilej, vor fi
urmărite reacțiile șirăspunsurile pecare ledășisevahotărî dela
caz lacaz dacă activitatea deconfruntare urmează săfiesau nu
desfășurată.
Înceea ceprivește persoana considerată nesinceră, reaudierea
urmărește –cașiîncazul persoanei sincere -săstabilească dacă își
menține declarațiile anterioare referitoare la problemele
controversate. Dacă revine asupra declarațiilor șispune adevărul, se
varenunța laconfruntare. Încazul încare-și menține declarațiile, nu
isevaaduce lacunoștință căurmează săfieconfruntată, șiseva
miza peelementul surpriză care-i poate zdruncina hotărârea dea
ascunde adevărul.
– Constituirea echipei care vaefectua confruntarea,
asigurarea prezenței persoanelor confruntate șiaapărătorului
atunci când este cazul, ladata șiora fixate pentru această
activitate. Pentru aasigura buna desfășurare aconfruntării, în
funcție detrăsăturile detemperament șipersonalitate ale celor care
urmează săfieconfruntați șicomplexitatea problemelor cetrebuie
lămurite, laaceastă activitate participă doi sau mai mulți lucrători,
dintre care unul vaadresa întrebările șivaconsemna răspunsurile
primite, iar ceilalți vor asigura supravegherea persoanelor abordate
485N.Văduva, op.cit., pag. 124.
292

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
pentru aleîmpiedica săcomunice între ele, să-și facă semne, să-și
adreseze reciproc injurii orisăselovească, precum șipentru ale
studia reacțiile, siguranța răspunsurilor, ezitările, stările delatență
dinaintea răspunsurilor, etc.
Lucrătorul care instrumentează cauza trebuie să asigure
prezența tuturor participanților ladata, ora șilocul fixate pentru
confruntare. Invitarea celor în cauză se face potrivit regulilor
prezentate laascultarea martorului, învinuitului/inculpatului ori
părții vătămate, înfuncție decalitatea procesual-penală afiecăreia
dintre ei.Totodată laconfruntare vor fiînștiințați săparticipe după
caz, apărătorul, interpretul, părintele, tutorele sau educatorul.
– Întocmirea planului de confruntare. Planul de
confruntare este instrumentul care asigură acestei activități un
caracter organizat șilămurirea sistematică atuturor aspectelor cu
privire lacare există contraziceri. Elseimpune afiîntocmit întoate
situațiile, îndeosebi încauzele complexe, sau încare există unmare
număr depersoane care urmează aficonfruntate. Atunci când se
impune efectuarea mai multor confruntări înaceeași cauză, pentru
fiecare dintre acestea seîntocmește câte unplan, cuobiective precis
stabilite, înfuncție denatura problemelor ceseimpun aficlarificate.
Planul deconfruntare vacuprinde următoarele date:
-scopul confruntării;
-data șilocul efectuării;
-lucrătorii cevor participa laconfruntare;
-persoanele confruntate șimodalitățile deinvitare aacestora;
-problemele care urmează aficlarificate, întrebările care sevor
adresa înacest sens șiordinea de adresare (întotdeauna
întrebările seadresează mai întâi persoanei sincere șiapoi
celeilalte persoane);
-mijloacele materiale deprobă ceurmează afifolosite încursul
confruntării.
Indiferent denatura faptei cercetate șicalitatea procesual-
penală apersoanelor confruntate, înmod obligatoriu înplanul
întocmit deorganul deurmărire penală trebuie săseregăsească
următoarele categorii deîntrebări486:
-întrebări denatură astabili dacă persoanele confruntate se
cunosc șirelațiile existente între ele;
-întrebări care oferă posibilitatea persoanelor confruntate să
facă șialte precizări, completări, înafara răspunsurilor care le-
audat.
Prima categorie deîntrebări sefolosește înpartea deînceput a
confruntării, iarcea deadoua lafinalul acestei activități.
În afara acestora, înplanul de confruntare se stabilesc
întrebări specifice, prin care se urmărește lămurirea tuturor
486C.Aionițoaie șicolectiv, op. cit. pag.172
293

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
aspectelor înlegătură cucare semanifestă contrazicerile. Încazul
învinuitului/inculpatului care stăruie înatitudinea de negare a
stărilor de fapt șiîmprejurărilor care fac necesară confruntarea,
precum șiamartorului derea credință, sevor stabili mai multe
variante deîntrebări, șisevor prevedea mijloacele deprobă care se
vor folosi înmomentul adresării.
Întimpul confruntării, pelângă întrebările prevăzute înplan,
pot fiadresate șialte întrebări, înfuncție deevoluția discuțiilor și
răspunsurilor primite.
6.4 Efectuarea confruntării propriu-zise
Cuocazia confruntării propriu-zise, trebuie respectate oserie
de reguli tactice șioanumită ordine aactivităților care se
desfășoară.
Înceea ceprivește invitarea persoanelor înîncăperea
stabilită agăzdui această activitate, atât practica judiciară cât și
literatura despecialitate487 recomandă caprima persoană invitată să
fie cea care este considerată sinceră, sau după caz, cea care a
solicitat sa aibă loc confruntarea. Acest aspect este motivat de
rațiuni psihologice, întrucât persoana invitată vaavea posibilitatea
săseobișnuiască cuatmosfera din încăpere, sădevină fermă în
convingerile sale, săelimine emoțiile oristările deneliniște. Pentru
persoana considerată nesinceră, invitarea înîncăperea încare deja
se găsește cealaltă persoană poate constitui un dezavantaj, iar
anchetatorul poate miza peelementul surpriză care, așa cum s-a mai
precizat, poate clătina hotărârea deaascunde adevărul.
Înceea ceprivește poziționarea persoanelor atât față de
organul judiciar care conduce confruntarea, cât șiuna față de
cealaltă, este recomandat capersoanele confruntate săstea cufața
către organul judiciar, sau cufața una lacealaltă, șisăseevite cu
orice preț așezarea acestora spate înspate. Poziționarea persoanelor
confruntate încâmpul vizual alanchetatorului permite acestuia
observarea reacțiilor pecare leauîntimpul desfășurării confruntării
(gestica, mimica etc.).
Înainte de începerea activității, organul judiciar care
conduce confruntarea este obligat săatragă atenția celor în
cauză, cănuauvoie săîșifacă semne, săvorbească, sau să-și
adreseze întrebări. Persoanele confruntate îșipot adresa reciproc
întrebări, dar numai înfinal șidoar prin intermediul celui care
conduce activitatea. Atât întrebările cât șirăspunsurile nutrebuie să
depășească sfera problemelor care urmează săfieclarificate prin
confruntare.
487Înacelași sens, C.Aionițoaie,V.Bercheșan…, op.cit., pag. 170, șiC.Pletea, op.cit.,
pag. 263.
294

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Atunci când una din persoanele confruntate are calitatea
demartor, mai înainte deafiîntrebată, vadepune jurământul
prevăzut delege șiisevaatrage atenția căîncazul încare nu
spune adevărul, va săvârși infracțiunea de mărturie
mincinoasă.
Întimpul confruntării, înafara celui care conduce activitatea,
seinterzice oricărei alte persoane să intervină cu întrebări. De
asemenea, nu este recomandat săseadreseze mai multe întrebări
deodată, înainte deaseclarifica întotalitate unaspect sau altul.
Primele întrebări se adresează de regulă persoanei
considerate sincere șiapoi celei deadoua persoane. Ele trebuie
săstabilească dacă acestea secunosc, împrejurările încare s-au
cunoscut, șirelațiile existente între ele.
Serecomandă caînsituația încare persoana nesinceră afirmă
că nu recunoaște persoana din fața sa, să se insiste asupra
elementelor dedetaliu furnizate cuprilejul audierii prealabile, pentru
a-idemonstra faptul căcele două persoane chiar secunosc.
Încontinuare sevatrece laformularea deîntrebări înraport
cu scopul urmărit prin confruntare. Acestea vor viza înspecial
clarificarea neconcordanțelor și contrazicerilor existente între
declarațiile anterioare alecelor confruntați.
Dacă întimpul confruntării persoana nesinceră îșimenține
declarațiile anterioare, acesteia îivor fiadresate întrebări dedetaliu
asupra unor aspecte furnizate decealaltă persoană, pentru aise
demonstra lipsa de temeinicie aafirmațiilor sale șipentru a-l
determina să-și schimbe atitudinea sau sădevină cooperant.
Înformularea întrebărilor se interzice ase pronunța
numele persoanelor confruntate, să se reamintească
declarațiile anterioare ale acestora, ori să se sugereze
răspunsurile pecare leașteaptă organul deurmărire penală. În
caz contrar, s-ar limita sfera afirmațiilor pecare ceiconfruntați le-ar
putea face șis-ar diminua șansele deînlăturare acontrazicerilor
care interesează aficlarificate. Cel care conduce confruntarea
trebuie săsesitueze peopoziție neutră, deimparțialitate față de
persoanele care seconfruntă, fiind necesar sămanifeste peîntreaga
durată aconfruntării, oatitudine sobră șiimpersonală.
În mod constant, organul judiciar va urmări cu atenție
reacțiile persoanei considerate nesincere laîntrebările care i-au fost
adresate, lacefeldeîntrebări devine neliniștită, ezitantă, care sunt
probleme pecare leevită, dacă sunt probleme care îicreează teamă
etc. Acestea pot oferi indicii cuprivire lapoziția față deaspectele de
clarificat, inclusiv înlegătură cusinceritatea lor488. Trebuie amintit
cășiîncazul încare laconfruntare participă învinuiți/inculpați
versați, calmi, prompți înrăspunsuri, aceștia pot avea astfel de
488E.Stancu, op. cit., pag.478
295

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
momente deslăbiciune care trădează nesiguranță, aspect care poate
fiexploatat deanchetator încontinuarea confruntării.
Întimpul confruntării organul deurmărire penală trebuie să
creeze un climat psihologic adecvat, oatmosferă de calm și
imparțialitate, menite sădiminueze stările tensionale sau emoționale
inerente unei asemenea activități. Atunci când seconstată căoricare
dintre persoanele confruntate încearcă să-și intimideze adversarul
ori să-i câștige compasiunea, trebuie să se intervină imediat,
atrăgându-li-se atenția sămanifeste un comportament civilizat, ori
săserefere doar laproblemele cuprivire lacare aufost întrebați.
Întimpul confruntării trebuie avut învedere căpersoana
nesinceră vaîncerca săîmpiedice prin diverse mijloace realizarea
scopului acestei activități. Astfel demanifestări pot ficontracarate
printr-o atitudine fermă dar înacelași timp calmă din partea
organului judiciar, fără adasenzația căfavorizează vreuna din părți.
Dintre procedeele folosite înacest sens depersoana nesinceră, cele
mai răspândite sunt: 489
-refuzul dearăspunde laîntrebări;
-negarea faptului că ar cunoaște persoana cu care este
confruntată;
-încercarea decalomniere șiintimidare apersoanei cucare este
confruntată;
-încercarea desugestionare apersoanei sincere;
-încercarea deainfluența persoana sinceră prin intermediul
propriilor răspunsuri;
-încercarea de aimpresiona, prin simularea unor stări de
suferință sau stări bolnăvicioase.
După epuizarea întrebărilor formulate pentru înlăturarea
contrazicerilor, persoanelor confruntate lisevadaposibilitatea să-și
adreseze întrebări reciproc, prin intermediul organului judiciar.
Înîncheiere, cei confruntați sunt întrebați dacă mai au de
făcut declarații înlegătură cucele întrebate, oferindu-li-se pedeo
parte posibilitatea de aface șialte precizări ori completări la
răspunsurile pe care le-au dat, iar pe de altă parte de aface
observații cuprivire lamodul încare s-a desfășurat confruntarea.
Toate aceste aspecte vor ficonsemnate înmod concis înprocesul
verbal, iar dacă este cazul, ulterior sevaproceda laascultarea
detaliată apersoanelor, cu privire ladatele noi obținute prin
confruntare.
6.5 Fixarea rezultatelor confruntării
Rezultatele confruntării seconsemnează într-un procesul-
verbal, lacare sepot anexa înregistrările audio-video realizate cu
489C.Aionițoaie,V.Bercheșan…, op.cit., pag. 175.
296

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
ajutorul unor mijloace tehnice digitale sau dealtă natură. Procesul-
verbal deconfruntare trebuie sacuprindă următoarele date:
-data, locul unde este încheiat;
-numele, prenumele, calitatea șiorganul judiciar din care fac
parte ceicare auprocedat laefectuarea reconstituirii;
-numele, prenumele șidomiciliul persoanelor confruntate;
-numele, prenumele apărătorului șibiroul deasistență juridică
din care face parte;
-scopul confruntării;
-temeiul legal;
-precizarea cămartorilor confruntați lis-a pus învedere să
spună adevărul;
-întrebările adresate fiecăreia dintre persoanele confruntate și
răspunsurile primite;
-semnăturile persoanelor confruntate după fiecare răspuns
dat490;
-precizarea călafinal persoanele aufost întrebate dacă mai au
ceva deadăugat șirăspunsurile date;
-semnăturile organului judiciar care a participat la
desfășurarea confruntării, ale apărătorului șiale persoanelor
confruntate pefiecare pagină șilasfârșitul procesului verbal;
-mențiuni despre persoanele care aurefuzat săsemneze;
-mențiuni cuprivire laparticiparea unor translatori, interpreți
sau alți specialiști;
-mențiune despre existența sau inexistența obiecțiunilor cu
privire lamodul încare s-a desfășurat confruntarea șimodul în
care afost întocmit procesul verbal.
Mediile destocare video șiaudio sevor introduce înplicuri și
sevor sigila, anexându-se procesului-verbal.
Rezultatele confruntării pot fiverificate, caorice alte mijloace
de probă, prin diverse activități de urmărire penală, cum arfi:
ridicarea de obiecte șiînscrisuri, efectuarea unor percheziții,
dispunerea unor constatări tehnico-științifice sau expertize etc., în
funcție deelementele nou-apărute înurma confruntării.
490N.A. –Răspunsurile date decei confruntați seconsemnează lapersoana întâi
singular, fiind necesar caaceștia săsemneze după fiecare răspuns. Consemnarea se
face lapersoana întâi singular, pentru anudaposibilitatea persoanelor confruntate
săridice obiecțiuni potrivit cărora răspunsurile arfifost prelucrate deorganul de
urmărire penală șinuarreflecta cele afirmate întimpul confruntării .
297

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Capitolul 7-PREZENTAREA PENTRU
RECUNOAȘTERE APERSOANELOR ȘI
CADAVRELOR
7.1 Noțiunea, scopul șiimportanța prezentării pentru
recunoaștere apersoanelor șicadavrelor
Prezentarea pentru recunoaștere este oactivitate de tactică
criminalistică desfășurată în scopul identificării persoanelor,
cadavrelor, obiectelor șianimalelor care aulegătură cucauza, prin
intermediul anumitor persoane care le-au perceput înîmprejurări
determinate desăvârșirea unei infracțiuni sau unui altfapt juridic,
reținând înmemorie semnalmentele șicaracteristicile obiectelor de
îmbrăcăminte aleacestora.491.
Altfel spus, eaconstă înaceea căseprezintă unei persoane o
altă persoană sau cadavrul unei persoane, pe care le-a văzut
anterior, pentru asestabili dacă lerecunoaște492.
Prezentarea pentru recunoaștere prezintă numeroase
similitudini în special cu ascultarea martorilor șiapersoanei
vătămate. Ea se efectuează conform prevederilor procedurale
privitoare laaceste activități șicurespectarea regulilor elaborate de
tactica criminalistică.
Deși recunoașterea este un proces psihologic relativ ușor,
datorită influenței unui număr însemnat de factori obiectivi și
subiectivi care se manifestă întimpul percepției, memorării și
reproducerii, precum șiaparticularităților de ordin cognitiv ale
persoanei care urmează să facă identificarea, rezultatele acestei
activități nusunt întotdeauna exacte. Există înpermanență pericolul
unor false identificări, pericol generat de cele mai multe ori de
imposibilitatea localizării înspațiu șitimp aunor fapte, împrejurări
oripersoane care prezintă unele trăsături asemănătoare șiapar ca
familiare persoanei chemate săfacă recunoașterea493.
Sublinierea posibilităților deapariție aunor erori sau aunor
identificări aparente, seimpune cuatât mai mult cucât încadrul
prezentării pentru recunoaștere, elementele de sugestie pot să
influențeze ușor declarațiile persoanelor chemate să facă
identificarea pe baza semnalmentelor statice șidinamice, ori a
caracteristicilor pieselor de vestimentație ale persoanelor și
cadavrelor acăror identitate trebuie stabilită. Tocmai deaceea, în
491C.Pletea, op.cit., pag. 268.
492C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag.178
493T.Bogdan, op.cit., pag.168-169.
298

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
desfășurarea prezentării pentru recunoaștere trebuie să se țină
seama detotalitatea factorilor care arfiputut vicia declarațiile celor
chemați să participe laaceastă activitate.494 Din acest motiv,
prezentarea pentru recunoaștere nupoate constitui deuna singură,
temei pentru tragerea larăspundere penală apersoanei învinuite de
săvârșirea unei infracțiuni.
Acest gen de recunoaștere are drept scop individualizarea
persoanelor ori cadavrelor cu identitate necunoscută, constituind
totodată ometodă deverificare aprobelor administrate încauză șia
versiunilor elaborate cu privire laidentitatea stabilită pe baza
examinării științifice aurmelor șiaaltor mijloace materiale deprobă
descoperite încâmpul infracțional495.
Cu toate că prezentarea pentru recunoaștere nu este
nominalizată înmod expres deprevederile legii procesual-penale în
categoria mijloacelor deprobă, eareprezintă un procedeu probator
desine stătător, frecvent utilizat înpractica organelor deurmărire
penală, rezultatele sale fiind acceptate camijloace deprobă inclusiv
deinstanțele judecătorești. Baza legală aactivității seregăsește în
reglementările procesual-penale referitoare laascultarea persoanelor
care cunosc fapte sau împrejurări denatură săcontribuie laaflarea
adevărului, laidentificarea participanților lasăvârșirea infracțiunii și
avictimelor acesteia, amijloacelor, instrumentelor folosite, ori a
bunurilor, valorilor produs alactivității ilicite etc.496 Datorită faptului
că prezentarea pentru recunoaștere reprezintă omodalitate
particulară deascultare apersoanelor, legiuitorul nu aconsiderat
necesară includerea eiîncategoria mijloacelor deprobă. De altfel,
rezultatele prezentării pentru recunoaștere sematerializează sub
forma unor declarații, pentru acăror obținere este necesar săse
respecte regulile procesuale cunoscute.
Ca activitate de sine stătătoare, prezentarea pentru
recunoaștere se particularizează prin aceea că ascultarea (deși
amănunțită), are un obiect mult mai restrâns, însensul că se
desfășoară doar în legătură cu semnalmentele persoanelor și
cadavrelor, ori caracteristicile obiectelor sau animalelor acăror
identitate trebuie stabilită, și nu asupra tuturor faptelor și
împrejurărilor percepute de persoana ascultată. Prin urmare,
prezentarea pentru recunoaștere are un scop șiofinalitate bine
conturate: identificarea depersoane, cadavre, obiecte sau animale a
căror identitate prezintă importanță pentru aflarea adevărului și
corecta soluționare acauzelor penale497.
494C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 146.
495 În acest sens, ase vedea A. Ciopraga, op.cit., pag. 156, C.Aionițoaie,
V.Bercheșan…, op.cit., pag. 178
496Asevedea șiS.A.Golunski, op.cit., pag. 266.
497C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 146.
299

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Pentru desfășurarea acestei activități, criminalistica a
elaborat oserie dereguli tactice proprii, care sesprijină înprimul
rând pe dispozițiile legale privitoare laaudierea persoanelor în
procesul penal, șiînaldoilea rând pepractica pozitivă aorganelor
judiciare.
Înceea ceprivește importanța ei,trebuie subliniat căsub
aspectul probațiunii judiciare, prezentarea pentru recunoaștere are o
forță probantă egală cuacelorlalte mijloace deprobă (echivalentă cu
cea adeclarațiilor obținute încadrul procesului penal), practica
judiciară neacordându-i un statut superior din acest punct de
vedere. Prin urmare, pentru acontribui lasoluționarea cauzei sub
toate aspectele, este necesar carezultatele eisăseintegreze în
ansamblul materialului probator administrat înrespectiva cauză.
Simpla recunoaștere decătre martorul ocular sau partea vătămată a
persoanei suspectate de săvârșirea infracțiunii, nu are nici o
relevanță juridică dacă nueste susținută șideprobele obținute prin
desfășurarea celorlalte activități deurmărire penală: cercetări lafața
locului, percheziții, reconstituiri, confruntări etc.
7.2 Aspecte psihologice ale prezentării pentru
recunoaștere apersoanelor șicadavrelor
Pentru aputea aprecia obiectivitatea declarațiilor martorilor,
organul judiciar vatrebui săcunoască pelângă regulile tactice de
ascultare șilegile psihice care stau labaza proceselor decunoaștere
arealității subiective, ca:
-legile procesului perceptiv;
-legile memoriei;
-modalitatea de relatare acelor cunoscute de către diferite
persoane, după personalitatea șiposibilitățile lor intelectuale
(etapa cunoscută sub numele dereactivare -întâlnită fiesub
forma recunoașterii, fiesub forma reproducerii)498.
Înipoteza recunoașterii, procesul memorial deidentificare se
bazează pe compararea trăsăturilor caracteristice ale unei
persoane/sau alunui cadavru, prezentate spre recunoaștere, cu
trăsăturile caracteristice percepute într-un moment anterior,
comparare din care se pot desprinde concluzii referitoare la
identitatea, asemănarea sau deosebirea acestora.
Spre deosebire dereproducere, întâlnită încazul mărturiilor
obișnuite (sub forma scrisă sau verbală), recunoașterea este un
proces psihologic mai ușor pentru căreactualizarea informațiilor
percepute anterior nu solicită memoriei un efort deosebit. O
498A.Roșca, op.cit., pag. 248.
300

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
asemenea afirmație este adevărată numai din punctul de vedere
strict psihologic499.
Interpretată însă că omodalitate tactică de identificare,
destinată săcontribuie direct lastabilirea adevărului, recunoașterea,
înaccepția defață, seapropie mult deoreactivare, atât sub forma
reproducerii câtșisub forma recunoașterii.
Orice persoană dezvoltată normal din punct devedere psiho-
fiziologic poate percepe, reține șireda, prin recunoaștere sau
descriere, înmod suficient deexact întâmplările lacare afost de
față, dacă nu au intervenit înacest proces decunoaștere unele
condiții obiective sau subiective care pot stânjeni, înparte sau total,
întregul proces decunoaștere.
Organul judiciar care conduce ascultarea martorului vatrebui
sățină seama, înaprecierea obiectivității celor declarate deacesta,
detoate condițiile obiective șisubiective prin care atrecut procesul
său decunoaștere500.
În opinia noastră, informațiile necesare procesului de
recunoaștere trec prin următoarele etape majore din momentul
perceperii șipână încelalredării lor:
-procesul depercepție;
-procesul deprelucrare-stocare alinformațiilor;
-procesul deaccesare-redare.
Percepția –Valoarea recunoașterii vadepinde înprimul rând,
decalitatea percepției, decondițiile încare eaaavut loc. Percepțiile
sunt formate din complexul desenzații determinate dereflectarea
realității obiective, într-un mod activ, înconștiința oamenilor.
Ca factori obiectivi ce pot stânjeni procesul perceptiv
menționăm501:
a) vizibilitatea -poate firedusă dedistanța delacare seface
percepția, decondițiile improprii deluminozitate (întuneric, umbră,
soarele care bate înfață, etc.), decondițiile meteorologice (ceață,
ninsoare, ploaie), dediverse obstacole între celcare percepe șilocul
încare sedesfășoară evenimentul;
b) audibilitatea -este influențată deasemenea dedistanță, de
condițiile depropagare asunetelor specifice fiecărui locînparte, de
grosimea obiectelor interpuse între martor șioanumită întâmplare
(pereți, zid, gard), deobiecte care pot da naștere laecouri, de
existența unor surse sonore care pot perturba audiția, defactori
meteorologici (vânt, ploaie, furtună), de reverberația sunetelor
întâlnite înlocurile închise etc.
c) durata percepției -reprezintă unaltfactor obiectiv important
decare depinde calitatea percepției, intervalul detimp încare este
posibilă percepția poate fiînfuncție deperioada mai mare sau mai
499Idem.
500C.Suciu, op.cit., pag. 172.
501Înacelași sens, A.Ciopraga, op.cit., pag. 36-37.
301

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
mică încare sedesfășoară oacțiune, deviteza dedeplasare, fiea
persoanei, fieacelui care percepe, iar câte odată detimpul de
iluminare (ex: faptele percepute lalumina fulgerului sau afarurilor
unui autoturism înmers).
d) disimularea înfățișării, unaltfactor denatură obiectivă, este
determinat deînsăși persoana autorului infracțiunii, care încearcă
sa sefacă percepută cât mai greu, înacest sens apelând la
deghizări, acționând cu rapiditate, căutând sădistragă atenția,
inclusiv cuajutorul unor complici, folosindu-se deîntuneric, sau de
diverse obstacole pentru anufivăzut.
e) prezența unor elemente deasemănare -altfactor obiectiv care
face dificilă recunoașterea (ex: persoanele cereprezintă trăsături
comune sau sunt îmbrăcate înuniformă).
Factorii subiectivi ceimai importanți sunt502:
a) calitatea organelor desimț -reprezintă un factor psihologic
esențial pentru obună percepție, orice defecțiune aacestora, fiepe
latură perceptivă, fiepelatură corticală (orbire, miopie, surzenie
etc.) reducând până laanulare oparte din posibilitățile receptive ale
persoanei.
b) personalitatea șigradul deinstruire alindividului joacă unrol
semnificativ înprocesul perceptiv, mai ales atunci când acestea
sunt mai ridicate sau mai apropiate despecificul faptei lacare se
asistă (ex: medicul care poate percepe exact oanumită stare
patologică sau conducătorul auto care apreciază mai corect viteza
unui autovehicul).
c) vârsta șiinteligența persoanei reprezintă alți factori subiectivi
majori înpercepție, atât experiența de viață, cât șicalitățile
intelectuale având un aport deosebit înreceptarea faptelor, a
împrejurărilor încare aavut locunanumit eveniment.
d) temperamentul șigradul de mobilitate alproceselor de
gândire sunt factori după care trebuie făcută diferențierea între un
individ șialtul cuprivire lacapacitatea șimodul dearaționa șia
distinge fapte sau date
e) stările deoboseală precum șireducerea capacității perceptive
ca urmare ainfluenței alcoolului, drogurilor, medicamentelor,
conduc, deasemenea laoscădere aacuității senzoriale.
f) stările afective, îndeosebi cele cu un anumit grad de
intensitate, auoinfluență inhibitoare asupra procesului perceptiv,
determinând alterarea sau dezorganizarea acestuia, situație
întâlnită destul defrecvent lapersoanele care asistă lafapte cuun
caracter șocant (accidente grave, scandaluri, omoruri etc.) mai ales
atunci când însăvârșirea faptelor respective sunt antrenate rude,
prieteni sau cunoștințe apropiate503. în cadrul acestui factor
subiectiv, important de menționat sunt șistările accentuate de
502C.Suciu, op.cit., pag. 578.
503E.Stancu, op.cit., pag. 49.
302

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
tensiune emoțională întâlnite lapersoanele vătămate datorită unor
fapte cupronunțat caracter afectogen (accidente, loviri,etc.).
g) atenția se numără printre factorii de care depind direct
calitatea șirealismul informațional alpercepției. Trebuie avute în
vedere calitățile atenției (stabilitatea șimobilitatea acesteia, gradul
deconcentrare șidistribuția ei). De asemenea, trebuie săsețină
seama de tipurile de atenție, voluntară sau involuntară (des
întâlnită încazul martorilor) datorită apariției neașteptate unui
stimul puternic, șocant (țipăt, împușcătură) sau ainteresului pe
care îlpoate atrage opersoană, discuție, acțiune504.
Acestor factori subiectivi trebuie săliseadauge șifactorii de
distorsiune tipici legilor generale ale senzorialității, eialcătuind
împreună grupul lordeelemente cepot bruia recepția informațiilor.
Factori dedistorsiune pot fi:
-modul deorganizare ainformațiilor lanivelul cortexului, acesta
permițând martorului săperceapă întregul înaintea părților sale
componente. Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele sale
componente aleîntregului variază delaindivid laindivid.
-constanța percepției, este un fenomen care determină o
anumită „corectare a imaginii” percepute (în acest caz,
distorsionările sunt specifice percepției depersoane sau împrejurări
familiare martorului).
-fenomenul deiluzie, care conduce lapercepții eronate, prin
deformarea subiectivă arealității. Deexemplu, opersoană poate fi
apreciată mai scundă sau mai înaltă, după cum afost percepută
într-un grup deindivizi mai scunzi sau mai înalți decât ea.
-fenomenul deexpectanță, prin care opersoană este pregătită
sărecepționeze mai mulți stimuli, filtrându-i pealții. Exemplul
clasic este celalmamei care setrezește imediat laplânsul copilului,
dar poate dormi liniștită înprezența altor zgomote, uneori mai
puternice.
-efectul "halo", este un fenomen cedetermină persoanele să
extindă, necritic, undetaliu asupra întregului (ex: cazul escrocilor
care, datorită înfățișării distinse și exprimării corecte, sunt
crezuți cuușurință, spre deosebire deopersoană onestă, dar cuo
prezență mai puțin agreabilă).
Dacă detoți factorii precizați mai sus depinde corectitudinea
percepției, trebuie avut învedere șifaptul cărecepția senzorială mai
poate fișiînfuncție detipul perceptiv căruia îiaparține martorul.
Astfel martorii curecepție detipanalitic (specifică, îngeneral,
femeilor) aucapacitatea deareține mai multe amănunte, mai multe
detalii, iar cei detipul sintetic, care rețin întregul, caracteristicile
generale.
504C.Rădulescu Motru, Curs depsihologie, Ed.Cultura Națională, București, 1923,
pag. 129.
303

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Prelucrarea-stocarea informațiilor –Față de momentul
recepției, încel alprelucrării informațiilor, cutoată existența unor
surse dedistorsiune, intervine ocompletare logică șisemnificativă a
posibilelor goluri înpercepție. Ca urmare, datorită activismului
nostru psihic informațiile recepționate fieșiparțial sunt decodate, în
conștiința noastră elecăpătând unanumit sens.
Dintre factorii meniți să influențeze direct calitatea
prelucrării, ceimai importanți sunt experiența deviață amartorilor,
gradul de cultură, profesia, semnificația celor percepute,
capacitatea deapreciere aspațiului, timpului sau vitezei.
Pentru aputea aprecia gradul de exactitate înaprecierea
distanțelor spațiale launmartor, organul judiciar îlvaputea supune
unei verificări, cerându-i să aprecieze dimensiunile spațiale din
cabinetul deanchetă sau dimensiunile străzii înporțiunea cesevede
pefereastră oridistanță dintre diverse persoane.
Percepția timpului sau aduratei de desfășurare aunui
eveniment este relativă, laaceasta concurând, alături deexperiența
sau dedeprinderile formate prin exercitarea unor activități încadrate
strict într-un anumit interval detimp, omultitudine defactori. De
exemplu:
a) localizarea întimp aunui eveniment (lună, zi,dimineață,
seară, oră), este, pemoment, destul deușoară dar devine dificilă pe
măsură cecrește perioada dintre momentul percepției șicel al
redării. Laintervalul deunan, martorul, care nuafost interesat de
un anumit fapt, sau pecare nu îlpoate asocia cu un anumit
eveniment din viață să, încazul prezentării pentru recunoaștere va
recunoaște opersoană curelativă dificultate.
b) aprecierea duratei unei acțiuni depinde mult de timpul
subiectiv, diferit decel real, obiectiv, tendințele decomprimare a
timpului întâlnindu-se înstările afective pozitive, spre deosebire de
stările negative, determinate de fenomene afectologice puternice
(asistarea la acte de cruzime), în care "timpul se dilată".
Diferențierile înapreciere pot avea drept cauză șitendințele de
supraevoluare acelorlalte, unproces complex implicând înegală
măsură recepții temporale cedepășesc 15minute505.
Organul judiciar vatrebui săinsiste asupra fixării întimp a
diferitelor evenimente cunoscute demartor șiînfuncție defixarea
acestora săsetreacă laaprecierea intervalelor detimp ces-au
intercalat.
Aprecierea vitezei și,îngeneral, amișcării, este larândul ei,
unproces complex, implicând înegala măsură, percepții temporale și
spațiale, legate dedrumul parcurs într-un anumit timp cașidela
care seface recepția.
505A.Roșca, op.cit., pag. 368.
304

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Înlegătura cu aprecierea timpului, spațiului șivitezei se
impune sublinierea căacest proces apare carezultat alcolaborării
dintre organele desimț șigândire, memorie, ceea ceexplica influența
proceselor asociative asupra recepției șiprelucrării informațiilor.
Persoanele sediferențiază între eleatât după interesul ces-a
acordat ulterior acestor lucruri.
Fixarea imaginilor înmemorie este mult ajutată delegăturile
asociative care asigură atât păstrarea cât șireproducerea înmemorie
aimaginilor fixe. încaz cămartorul nu-și aduce aminte deoparte
din lucrurile pecare le-a cunoscut, trebuie ajutat cu oserie de
întrebări înlegătură cufapte asemănătoare, sau cuosituație cât
mai aproape întimp deîntâmplările ceinteresează ascultarea sa.
Organul judiciar ceconduce ascultarea martorilor vatrebui săse
folosească cât mai abil delegăturile asociative ale memoriei, pentru
camartorul să-și poată reaminti faptele pe care lecunoaște și
persoanele implicate însăvârșirea acestor fapte.
Una din regulile tactice de bază după care se conduce
prezentarea pentru recunoaștere apersoanelor șicadavrelor prevede
cărecunoașterea propriu-zisă vafiprecedată deorelatare liberă a
persoanei care trebuie săfacă recunoașterea cuprivire laînfățișarea
persoanei pe care aobservat-o inițial după care vafiefectuată
recunoașterea propriu-zisă506.
Accesarea șiredarea informațiilor din memorie –Procesul
reamintirii anumitor lucruri întimpul ascultării martorului încazul
prezentării pentru recunoaștere apersoanelor șicadavrelor vafilegat
destarea deemoție încare seaflă martorul, destarea deoboseală,
devârstă șideunele stări deamnezie decare arputea suferi.
Timpul, înfuncție de atitudinea noastră afectivă sau de
interesul față deunele lucruri cunoscute, vadetermina coroziunea
lentă sau rapidă adetaliilor, slăbind tot mai mult fixarea imaginii
persoanelor percepute anterior, care apoi numai revine înconștiința
noastră decât stimulată cumultă pricepere507.
Oaltă condiționare afuncționării normale amemoriei este
dată destările afective care dacă semanifestă prea intens inhibă
legăturile nervoase temporare, leblochează dând naștere laașa-
numitele „lapsusuri”, sau inhibări aproape totale pentru unanumit
moment.
Procesul deaccesare șiredare aldatelor din memorie se
realizează prin două procese: alrecunoașterii șialreproducerii.
Procesul de recunoaștere aunor lucruri cunoscute se
realizează mai ușor decât reproducerea lor cu toate detaliile.
Martorul vafipus sărecunoască persoana dintr-un grup asemănător
pentru aseevita efectul sugestiei.
506A.Ciopraga, op.cit., pag. 159.
507C.Suciu, o.cit., pag. 582.
305

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Adoua formă aprocesului memorial constă înreproducerea
celor cunoscute demartor înforma scrisă sau verbală. Relatarea
faptelor cunoscută poate determina unele deformări, dacă martorului
nu iseasigură condiții prielnice, pentru aînlătura starea de
emotivitate inerentă ambianței înancheta penală șidacă nu este
ajutat prin unele întrebări cuefecte asociative.
Înpractica deascultare amartorului sevaapela laambele
forme dereactivare amemoriei, căci înainte derecunoașterea unor
persoane sau cadavre, martorului isevacere sărelateze tot ce-și
amintește despre ele, astfel încât cele două forme alememoriei sevor
completa ușor.
Organul judiciar vatrebui sățină seama de posibilitățile
fiecărui martor de a-și formula ideile, de vocabularul de care
dispune, destarea luiemotivă, detemperamentul său.
Martorii prezentând stări psihopatologice vor fiascultați
numai înprezența unui medic psihiatru, care vasemna alături de
martor508.
7.3 Particularități ale prezentării pentru recunoaștere
apersoanelor șicadavrelor încazul martorului
(părții vătămate) minor
Potrivit prevederilor articolului 81C.pr. pen., persoana care
nu aîmplinit vârsta de18 ani poate fiascultată camartor. Din
interpretarea acestui text, rezultă că legea nu prevede olimită
minimă devârstă delacare unminor săpoată fiascultat încalitate
de martor. Cum încadrul activității de probațiune acționează
principiul necesitații deaserecurge laorice mijloc deprobă pentru
aflarea adevărului încauza penală, legiuitorul aînțeles să nu
excludă peminori delaposibilitatea deafiascultați camartori.
Înlegătură cumartorul minor, înacelași articol seprecizează
căpână lavârsta de14ani, ascultarea seface înprezența unuia
dintre părinți, ori atutorelui, sau apersoanei căreia îieste
încredințat spre creștere șieducare. Deasemenea, minorul care nua
împlinit 14ani nu depune jurământ, organul judiciar având, însă
datoria să-i atragă atenția săspună adevărul509.
Recunoașterile făcute deminori trebuie evaluate cuatenție
deosebită, psihologia martorului minor având aspecte specifice
vârstei (fie timiditate, fieînclinare spre exagerări, fiesugestionări
subsecvente, s.a..m.d).
În cazul activității prezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor, sub raport tactic criminalistic, ascultarea
508C.Suciu, op.cit., pag. 577.
509V.Dongoroz, op.cit., pag. 222.
306

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
minorului se particularizează înfuncție de vârsta acestuia, ea
distanțându-se totmai mult deascultarea majorului, pemăsură ce
vârsta este mai mică. Ascultarea unui minor decirca 6ani trebuie să
sefacă deunspecialist înpsihologie infantilă, într-un loccare îieste
familiar, pentru că numai înacest mod este posibilă stabilirea
contactului psihologic cuacesta.
Încazul prezentării pentru recunoaștere apersoanelor și
cadavrelor, ascultarea minorului, cașiîncazul majorului parcurge
aceleași etape principale: pregătirea ascultării prealabile, ascultarea
prealabilă șirecunoașterea propriu-zisă apersoanei sau cadavrului.
Alt factor denatură săinfluențeze declarația minorului, pe
lângă factorii amintiți anterior este mediul din care provine, lacare
seadaugă condițiile de audiere șitactică adoptată de organul
judiciar.
Cel care face audierea trebuie săaibă învedere căprocesul de
formare adeclarațiilor, deși este asemănător adulților (recepția,
decodarea, memorarea, reactivarea) vafimarcată defactori cum
sunt: emotivitatea ridicată, lipsa experienței deviață, nivelul scăzut
decunoștințe, subiectivitatea (reflectată mai ales întendințele de
exagerare).
7.3.1 Pregătirea ascultării minorului
Cașiîncazul martorilor majori, pregătirea ascultării impune
cunoașterea cât mai completă aminorului, prin obținerea dedate de
lafamilie, rude, vecini, pedagogi, cu privire lacomportament,
dezvoltare intelectuală, situația laînvățătură, pasiuni, cerc de
prieteni, raporturile cucolegii, eventualele legături sau interese în
cauza cercetată ș.a.m.d.
Acest lucru este necesar șiînalegerea persoanei care urmează
să-l asiste peminor laaudiere (dacă are sub 14ani), persoana care
să-i inspire încredere șisiguranță, înmajoritatea cazurilor aceștia
fiind părinții, bunicii sau alte rude apropiate.
Locul deascultare poate fisediul organului judiciar sau un
loc apropiat caatmosferă delocul încare trăiește minorul (școală,
cămin), mai ales dacă are ovârstă sub 10-12 ani.
7.3.2 Ascultarea prealabilă a minorilor înainte de
recunoașterea propriu-zisă
Ascultarea prealabilă începe cuidentificarea minorului, care
vaavea uncaracter cât mai puțin oficial. Pentru acâștiga încrederea
sa, organul judiciar trebuie săfieblând, încrezător, prietenos, să
adopte omină deschisă, aspect cenuvafineglijat peîntreaga durată
aascultării.
Pentru apropierea minorului sunt necesare discuții prealabile,
câteodată destul delungi peteme care îisunt familiare potrivit
vârstei sale. Astfel secreează posibilitatea cunoașterii mai exacte a
307

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
nivelului intelectual șidecunoștințe, amodului deexprimare, a
temperamentului, etc. Pot fi,deasemenea, depistate unele deficiențe
psihice sau dedezvoltare intelectuală, situație încare sesolicită
ajutorul unui specialist. Odată stabilit contactul psihologic, va
începe ascultarea prealabilă. Modul deascultare sevaraporta însă la
câteva particularități, șianume510:
-înfaza relatării libere, minorul vafiascultat cumulta răbdare,
fără afibruscat, speriat sau întrerupt, cucondiția sănuseabată
cutotul delasubiect. Dintr-o relatare liberă aminorului nutrebuie
săseaștepte laprea multe date decalitate, datorită influenței
jucate de factori subiectivi, specifici vârstei, asupra percepției,
memorării șiredării. Laacestea sepot aduna teama, neîncrederea,
influența persoanelor din mediul din care provine;
-înfaza adresării de întrebări, cea mai importantă încazul
ascultării minorilor, întrebările adresate deorganul judiciar trebuie
săfiecât mai clare, formulate într-un limbaj accesibil copilului,
concise, lipsite de elemente de sugestie, minorul trebuind să
înțeleagă exact ceea ceisecere. Sevor evita gesturile deaprobare,
dezaprobare sau iritare511.
7.3.3 Recunoașterea propriu-zisă
Încazul minorului care urmează săfacă recunoașterea se
aplică aceleași procedee tactice deidentificare amajorului.
Înprivința particularităților tactice deascultare aminorilor,
trebuie precizat căele nu auun caracter degeneralitate, întrucât
diferă în funcție de vârsta lacare sunt ascultați, de stadiul
dezvoltării acestora.
Principalele cicluri dedezvoltare ale copilului șiminorului, la
care seraportează ascultarea512 sunt:
-perioada dela1la3ani, care, încadrul prezentării pentru
recunoaștere apersoanelor șicadavrelor, îngeneral încadrul
anchetei judiciare, nuprezintă interes;
-perioada preșcolară, dela3la6ani;
-perioada școlară, dela6la10-11 ani;
-perioada școlară, mijlocie, sau apubertății, dela10la14ani;
-perioada adolescenței, dela14la18ani.
Fiecăreia dintre aceste perioade îicorespunde unanumit nivel
aldezvoltării psihice, căreia isevor circumscrie șiconduita tactică a
organului judiciar.
510I.Mircea, Despre tactica audierii primare aminorilor, Revista Studia Universitatis
Babeș-Bolyai Jurisprudentia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 61.
511E.Stancu, op.cit., pag. 64-65.
512T.Bogdan, I.Stănculescu, Psihologia copilului și psihologia pedagogică,
Ed.Didactică șipedagogică, București, 1971, pag. 48.
308

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
7.4 Pregătirea prezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor
Prezentarea pentru recunoaștere apersoanelor șicadavrelor
trebuie temeinic pregătită, deoarece numai înacest mod sepoate
asigura realizarea scopului urmărit.
7.4.1 Studierea materialului cauzei
Cuocazia studierii dosarului cauzei, trebuie săsestabilească:
-obiectul identificării (persoanele, cadavrele care urmează să
fie recunoscute). Se vor avea învedere semnalmentele și
caracteristicile persoanelor care urmează afiprezentate pentru
recunoaștere, activitate obligatorie pentru buna desfășurare a
activității513.
-subiectul identificării (persoanele care pot face identificarea,
care pot fi,după caz, martori, învinuiți, părți sau persoane
vătămate). Nu vor fiomise posibilitățile pecare leaupentru a
percepe, reține șireda elementele debază cărora urmează săse
facă identificarea514;
-condițiile încare săsefacă prezentarea pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor.
7.4.2 Ascultarea prealabilă apersoanelor care urmează să
facă recunoașterea
Ascultarea prealabilă apersoanei ce urmează să facă
recunoașterea este denatură săasigure buna desfășurare aacestei
activități șirealizarea scopului pe care și-l propune șiare un
caracter desine stătător, eafiind efectuată independent defaptul că
persoana amai fost ascultată șiasupra unor aspecte privind cauza,
altele decât cele referitoare laobiectul recunoașterii515.
Ascultarea persoanei care urmează să facă recunoașterea
vizează realizarea mai multor obiective516:
a)cunoașterea posibilităților reale de percepție, memorare și
redare apersoanelor respective, atrăsăturilor sale psihice;
b)stabilirea condițiilor detimp, locșimod depercepție, precum și
afactorilor obiectivi șisubiectivi care arfiputut săinfluențeze
persoana care urmează săfacă recunoașterea;
c)determinarea datelor referitoare la caracteristicile de
identificare percepute șimemorate depersoană, pebaza cărora
vaputea săfacă identificarea517.
513C.Aionițoaie,V.Bercheșan…, op.cit., pag. 180.
514C.Pletea, op.cit., pag. 274.
515Idem, pag. 275.
516Ibidem.
309

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Înipoteza încare prezentarea pentru recunoaștere are drept
obiect opersoană, cel care urmează săfacă recunoașterea vafi
invitat săfacă odescriere cât mai amănunțită acaracteristicilor de
identificare, acondițiilor încare le-a perceput, aspect denatură să
confere obază solidă recunoașterii șisăofacă cât mai credibilă. Nu
întotdeauna, însă, persoana va reuși odescriere satisfăcătoare,
având învedere existența unor factori subiectivi sau obiectivi, așa
cum am arătat anterior. Înaceastă situație, organul judiciar trebuie
săiaînconsiderare faptul căacest aspect nuvafiîntotdeauna de
natură aîmpiedica orecunoaștere sigura. Imposibilitatea persoanei
de aprezenta elementele pe baza cărora urmează ase face
identificarea nu înseamnă șiincapacitatea acesteia de aface
recunoașterea518.
Cu ocazia ascultării, trebuie săsedea persoanei posibilitatea
deareconstitui înmod independent șideareda liber înfățișarea
infractorului, în mod special aelementelor ce particularizează
persoana șiface posibilă identificarea ei.
Totodată, sevor avea învedere:
-dacă perceperea s-a făcut cuocazia șiîncondițiile săvârșirii
infracțiunii oriînalte împrejurări;
-dacă cel care urmează să facă recunoașterea arevăzut
persoana pecare este chemat săodescrie, știut fiind faptul că
înaceste condiții posibilitățile de percepere șimemorare a
semnalmentelor sunt cumult mai mari519;
-dacă subiectul arrecunoaște persoana despre care afăcut
declarația, încondițiile încare i-ar fiprezentată. Adresând o
asemenea întrebare, organul judiciar trebuie săobserve cu
atenție modul încare reacționează persoana, răspunsul pecare
îldă, înraport cucare vaputea aprecia siguranța eișiîn
consecință, dacă prezentarea pentru recunoaștere îșivaatinge
scopul.
Continuarea activității sau renunțarea laefectuarea eise
hotărăsc de lacaz lacaz, înfuncție de particularitățile cauzei,
ținându-se seama înprimul rând, decondițiile ceauputut influența
percepția, memorarea șireproducerea520.
7.4.3 Organizarea prezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor
Prezentarea pentru recunoaștere trebuie săsefacă încondiții
asemănătoare celor care au existat înmomentul perceperii521
517E.Stancu, op.cit., pag. 135.
518T.Bogdan, op.cit., pag. 170.
519C.Pletea, op.cit., pag. 276.
520C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 149.
521S.A.Golunski, op.cit., pag. 531-534.
310

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
semnalmentelor persoanelor acăror identitate urmează afistabilită,
ținându-se seama de:
a)Persoana care urmează afirecunoscută
Prezentarea persoanelor pentru recunoaștere, deobicei, se
face concomitent, îngrup compact522. Dar nueste contraindicată nici
prezentarea persoanelor înmod succesiv, urmând cacel care face
identificarea săprecizeze acâta înordine este persoana văzută
anterior.
Acest din urmă procedeu seaplică mai des însituațiile încare
identificarea sepoate face numai dacă persoana seaflă înmișcare523.
Prezentarea pentru recunoaștere apersoanelor nu seface
decât înprezența martorilor asistenți, care vor atesta
obiectivitatea întregii acțiuni, semnând procesul-verbal.
Nueste îngăduit calaoprezentare pentru recunoaștere săfie
invitați mai mulți martori care urmează să recunoască aceeași
persoană, căci înmod inevitabil s-ar influența reciproc șis-ar pierde
obiectivitatea rezultatului.
Întimp cepersoana care face recunoașterea cercetează pe
fiecare dintre ceiprezenți, organul judiciar care conduce acțiunea nu
mai are voie săpună întrebări, săseadreseze penume nici unuia
dintre cei care alcătuiesc grupul deprezentare, pentru anu crea
indicații orientative pentru celcare face recunoașterea.
Persoană care urmează afirecunoscută trebuie prezentată
într-un grup de4-5 persoane, care prezintă unele asemănări de
ansamblu cupersoana încauză, cavârstă, sex, statură, corpolență
asemănătoare, culoare apielii, aparului, coafură, îmbrăcăminte,
pentru aseasigura obiectivitatea rezultatului.
Îneventualitatea încare autorul afost deghizat înmomentul
săvârșirii infracțiunii, vor fifolosite aceleași elemente dedeghizare
(ochelari, peruci, mustăți, obiecte deîmbrăcăminte, etc.) încadrul
prezentării pentru recunoaștere.
Înalegerea persoanelor din grup trebuie avute învedere
câteva reguli, printre care:
-persoanele care formează grupul nutrebuie săfierecunoscute
decătre celchemat săfacă recunoașterea;
-săfiestrăine decauză;
-să fie cât mai asemănătoare cu persoana care trebuie
identificată, evitându-se orice element decontrast;
-învinuiții sau inculpații arestați, care urmează săfieprezentați
pentru recunoaștere vor avea oînfățișare îngrijită.
În vederea realizării recunoașterii după semnalmentele
dinamice, sevaavea învedere:
-încazul recunoașterii numai după vocea auzită:
522N.A. –atunci când sevor avea învedere înprincipal semnalmentele statice.
523I.Mircea, op.cit., pag. 299.
311

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
∗persoanele participante vor avea caracteristici vocale
similare;
∗persoanele prezente pentru recunoaștere nutrebuie văzute
decelcare face recunoașterea, pentru anucrea condiții de
influențare;
∗vorbirea vafiprovocată fără cacel care urmează săfie
recunoscut să-și dea seama căeste ascultat, pentru a
preîntâmpina încercarea demodificare atimbrului vocii;
∗încadrul pregătirii trebuie selecționate șiredactate textele
care vor fi folosite în cursul prezentării pentru
recunoaștere.
-dacă recunoașterea urmează aseface după particularitățile
mersului vor fialese persoane cu caracteristici dinamice
asemănătoare;
∗însituația încare persoana încauză afost observată de
către martor înprocesul îndeplinirii anumitor activități și
în cazul prezentării pentru recunoaștere, persoanele
folosite înacest scop vor fipuse săexecute, pe rând,
activitățile corespunzătoare, dacă acest lucru este posibil.
∗atunci când procedeul de recunoaștere cuprinde și
elemente dinamice care uneori, încondiții de proastă
iluminare, sunt mai ușor sesizabile decât trăsăturile feței,
întregul grup al persoanelor prezentate pentru
recunoaștere vafirugat, perând, săexercite mișcările
respective.
În cazul încare laprezentarea pentru recunoaștere se
folosesc fotografiile persoanelor acăror identitate trebuie stabilită (cu
toate că rezultatul recunoașterii după fotografie este mai puțin
concludent), trebuie reținut faptul căcele mai bune rezultate se
obțin atunci când la prezentare sunt folosite fotografii de
semnalmente. Desigur, sevor avea învedere asemănările existente
între persoanele din fotografii laselectarea lor524.
Dacă persoana care face recunoașterea aindicat pevreunul
din grupul prezent, sevaexecuta obligatoriu ofotografie aîntregului
grup șiuna separat pentru persoana recunoscută, caladosarul
cauzei săsepoată controla oricând, obiectivitatea condițiilor încare
acest proces derecunoaștere aavut loc.
b)Prezentarea cadavrelor pentru recunoaștere
Prezentarea pentru recunoaștere acadavrelor sepoate face
atât lalocul faptei cât șilaserviciul medico-legal. Această activitate
seface cu unele dificultăți deidentificare, datorate modificărilor
naturale consecutive morții șiprezentării cadavrului înpoziție
orizontală (încât aspectul său diferă decelalpersoanei înviață) sau
prezenței unor mutilări sau alterări ca urmare aagresiunii,
524C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 151.
312

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
accidente, sinuciderii oridatorate proceselor deputrefacție, aspecte
care îngreunează mult recunoașterea sa.
În aceste cazuri, în cadrul activităților de pregătire a
recunoașterii sevainclude șiaducerea cadavrului laoînfățișare cât
mai apropiată decea avută înviață. Aceasta sevarealiza fieprin
toaletare, fie prin restaurare. Ambele activități seconstituie în
activități premergătoare pentru efectuarea fotografiei de
semnalmente ori pentru efectuarea prezentării pentru
recunoaștere525.
Toaletarea cadavrului sepoate realiza șilafața locului și
presupune efectuarea unor operațiuni simple, ca de exemplu
spălarea feței desânge sau noroi, înroșirea buzelor, bărbieritul feței,
pieptănarea părului, pudrarea feței, etc.526
Spre deosebire detoaletare, restaurarea presupune operații
mai complexe ceauînvedere “refacerea” unor organe sau țesuturi
deformate, distruse sau lipsă. Aceasta sevaface numai decătre
medical legist antropolog527 șinumai înunitățile medico-legale.
Cadavrele seprezintă pentru recunoaștere numai individual.
Refacerea înfățișării cadavrului are și osemnificație
psihologică, însensul căeacontribuie lareducerea emoției celui care
îieste înfățișat cadavrul spre recunoaștere.
Persoanele care urmează săidentifice cadavrul vor fiascultate
înprealabil, cucare ocazie vor fidescrise caracteristicile generale și
mai ales cele individuale după care arputea să-l recunoască, similar
prezentării pentru recunoaștere apersoanelor. Înacest scop, lise
solicită săarate pecepărți ale corpului seaflă particularitățile care
arputea ajuta laidentificare șidecenatură sunt ele.
Sevor avea învedere:
-înălțimea;
-corpolența;
-vârsta;
-culoarea părului șicea aochilor;
-negii;
-cicatricele rezultate din accidente sau din intervenții
chirurgicale;
-tatuajele cusimbolul lorșipărțile din corp pecare seaflă;
-orice alte semne particulare, malformații congenitale ori
dobândite etc.
Încazul recunoașterii cadavrului, persoana care urmează să
facă recunoașterea trebuie să precizeze după care anume
semnalmente l-arecunoscut.
525V.Bercheșan, Metodologia investigării criminalistice aomorului, Ed.Paralela 45,
Pitești, 2000, pag. 279.
526V.Bercheșan, M.Ruiu, Tratat detehnică criminalistică, Ed.Little Star, București,
2004, pag. 670.
527V.Bercheșan, M.Ruiu, op.cit., pag. 670.
313

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Deasemenea secompară semnalmentele descoperite cucele
pecare persoana le-a prezentat anterior, înainte deaiseprezenta
cadavrul528.
Pentru recunoașterea cadavrelor se folosesc frecvent
fotografiile, care trebuie săfieexecutate înainte deautopsie, după
regulile fotografiei desemnalmente.
Recunoașterea unui cadavru se va putea face șidupă
fotografiile bust aleacesteia.
Prezentarea pentru recunoaștere aunui cadavru trebuie să
decurgă înfața adoi martori asistenți care vor semna procesul-
verbal.
Un cadavru poate firecunoscut șiînafara unei acțiuni de
prezentare pentru recunoaștere decătre persoanele care vin debună
voie lamorgă.
Încaz căuna dintre aceste persoane îlrecunoaște, vafi
anunțat organul judiciar care seocupă cucercetarea cauzei șicare
varedacta unproces-verbal, semnat deorganul judiciar, depersoana
care arecunoscut șidedoimartori asistenți.
Înprocesul-verbal sevor indica criteriile care au servit la
recunoașterea cadavrului.
c)Locul unde se va desfășura prezentarea pentru
recunoaștere
Prezentarea pentru recunoaștere apersoanelor șicadavrelor
sepoate desfășura, după caz:
-lasediul serviciului medico-legal;
-lasediul poliției;
-lasediul parchetului529;
-înlocul încare martorul aperceput persoana,
-înlocuri cu caracteristici asemănătoare celui încare s-a
realizat percepția, păstrându-se anumite limite.
Nu trebuie săsepiardă din vedere căprezentarea pentru
recunoaștere trebuie săsedesfășoare într-un cadru liniștit pentru a
nusedistrage atenția persoanei care face recunoașterea530.
d)Condiții de iluminare alocului unde sedesfășoară
prezentarea pentru recunoaștere
Condițiile deiluminare încare martorul aperceput persoana
trebuie deasemenea, săfieavute învedere lapregătirea pentru
recunoaștere. Astfel:
-sevafolosi același tipdeiluminare caaceea sub care persoana
care urmează afirecunoscută afost văzută demartor (lumina
dezisau artificială);
-lumina pentru recunoașterea persoanelor va fiîntotdeauna
puternică, pentru adaposibilitatea persoanelor săobserve în
528I.Mircea, op.cit., pag. 299.
529C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 184.
530C.Pletea, op.cit., pag. 283
314

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
condiții optime semnalmentele oricaracteristicile după care se
face identificarea.
e)Stabilirea persoanelor care vor participa la
prezentarea pentru recunoaștere
Laprezentarea pentru recunoaștere trebuie săparticipe cel
puțin două organe judiciare, dintre care unul are sarcina săconducă
această activitate, iarcelălalt săsupravegheze persoanele întimpul
desfășurării ei.
Tot încadrul pregătirii trebuie săfiestabiliți cel puțin doi
martori asistenți care vor asista ladesfășurarea acestei activități.
De asemenea, trebuie să fie luate măsuri pentru paza
învinuiților sau inculpaților arestați preventiv.
Pregătirea mai presupune asigurarea șiverificarea mijloacelor
tehnice care vor fifolosite pentru fixarea rezultatelor pentru
recunoaștere.
Trebuie săseasigure prezența înziua șilaora stabilite, a
persoanelor care urmează săfacă recunoașterea, acelei acărei
identitate trebuie stabilită, precum șiamartorilor asistenți.
Odată încheiate toate pregătirile pentru recunoaștere, setrece
laefectuarea propriu-zisă aacestei acțiuni, înfuncție denatura
obiectivului recunoașterii, urmând săseaplice, alături deregulile
procedurale incidente șioserie dereguli tactice criminalistice.
7.5 Particularități tactice privind efectuarea
prezentării pentru recunoaștere apersoanelor și
cadavrelor
a)Recunoașterea persoanelor după semnalmentele
statice
Înaceastă situație, înîncăperea încare sevadesfășura
activitatea vor fiinvitate (de către organul judiciar care vaconduce
activitatea):
-persoana acărei identitate urmează afistabilită;
-persoanele din grup (3-5 persoane) din rândul cărora sevaface
recunoașterea531;
-martorii asistenți.
Organul judiciar curol încoordonarea întregii activități va
proceda laurmătoarele activități:
-vaexplica persoanelor prezente precum șimartorilor asistenți
activitatea ceurmează afidesfășurată, precum șiscopul acesteia,
fără însă apronunța numele persoanei acărei identitate urmează
săfiestabilită532;
531M.Basarab, Criminalistica, Cluj-Napoca, pag. 292.
532C.Pletea, op.cit., pag. 286.
315

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
-vaatrage atenția persoanelor săfie liniștite, sănu-și facă
semne, sănuvorbească între ele, săfacă numai celisesolicită, iar
dacă auceva despus, săofacă înfinal;
-vaadresa persoanei prezentate pentru recunoaștere invitația
de aocupa locul pecare îldorește între persoanele din grup.
Alegerea locului între persoanele din grup decătre cel prezentat
pentru recunoaștere seimpune pentru aînlătura orice suspiciune
cu privire laobiectivitatea rezultatului obținut înurma acestei
activități533.
-vainvita persoana care urmează săfacă recunoașterea șicare,
până înacest moment, aașteptat într-o încăpere alăturată, astfel
încât sănuaibă posibilitatea săvadă dinainte pecei ceformează
grupul534.
-va cere persoanei care urmează să facă recunoașterea să
declare dacă, din grupa ceiseprezintă, recunoaște vreo persoană
șisă oindice535. Însituația încare martorul solicită, pentru
înlăturarea unor dubii, capersoanele din grup săexecute anumite
mișcări care îipot facilita recunoașterea, organul judiciar care
conduce activitatea de recunoaștere va indica persoanelor
respective să facă aceste mișcări (schițarea unor gesturi,
întoarcerea capului, efectuarea unor pași etc.)
-vaveghea laevitarea oricăror gesturi sau discuții care arputea
sugestiona persoana ceurmează aface recunoașterea;
-vasupraveghea înmod constant atât persoana care efectuează
recunoașterea, câtșipecea care urmează afirecunoscută.
Este posibil capersoana cuajutorul căreia urmează săse
stabilească identitatea sădeclare cănurecunoaște vreo persoană din
grupul prezent. înaceastă situație, modul dedesfășurare aactivității
șirezultatul lacare s-a ajuns seconsemnează înprocesul-verbal de
prezentare pentru recunoaștere.
Încazul încare persoana căreia is-a adresat întrebarea
declară cărecunoaște vreo persoană din grupul ceiseprezintă, se
realizează următoarele activități:
-se fotografiază întregul grup prezentat, apoi separat, cel
recunoscut. Fotografiile vor fianexate laprocesul-verbal, pentru a
sefixa, șiprin acest mijloc, asemănarea dintre persoanele din grup
șicea prezentată pentru recunoaștere. Fotografia grupului de
persoane seexecută înmomentul când persoana chemată săfacă
recunoașterea pune mâna pecelrecunoscut536.
533C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 185.
534N.A. –însituația încare persoana care vaefectua recunoașterea seaflă într-un
program de protecție al martorilor ori altă situație care impune pastrarea
anonimatului față decelceurmează afirecunoscut, recunoașterea sevaface dintr-o
cameră special prevazută cuooglinda cudublu sens.
535C.Pletea, op.cit., pag. 287.
536N.A. –înactivitatea practică seuzitează totmai des purtearea decătre persoanele
din grup plăcuțe cunumere deidentificare.
316

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-persoana care afăcut recunoașterea este întrebată ceanume a
recunoscut. Declarația acesteia privind semnalmentele ce la-a
reținut șicare auajutat-o săfacă recunoașterea seconsemnează în
procesul-verbal lapersoana întâi singular.
-persoana recunoscută este legitimată, pentru aisestabili
identitatea, după care vafiîntrebată, totlapersoana întâi singular
despre datele sale personale care vor fiînregistrate înprocesul-
verbal deprezentare pentru recunoaștere.
Dacă, din diverse motive, subiectul nu indică vreuna din
persoanele-obiect alrecunoașterii, dar declară după aceasta căa
recunoscut-o șis-a abținut aoarăta, sevaproceda larepetarea
recunoașterii537. Înasemenea cazuri repetarea prezentării pentru
recunoaștere se va face cu același grup de persoane, întrucât
schimbarea grupului arpune laîndoială obiectivitatea rezultatului
obținut538; sesizându-se care dintre persoane nu afost schimbată,
implicit, sesugerează cine trebuie recunoscut.
Persoana acărei identitate urmează afistabilită nupoate fi
prezentată pentru recunoaștere, în același timp, mai multor
persoane. Prezentarea trebuie săsefacă înmod separat pentru
fiecare persoană înparte, curespectarea acelorași condiții șiluându-
semăsura ca, până laterminarea acestei activități, persoanele care
urmează aface recunoașterea sănucomunice între ele, iarordinea
așezării persoanelor din grup săfieschimbată defiecare dată.
Dacă uneia șiaceleiași persoane urmează săiseprezinte
pentru recunoaștere mai multe persoane, pentru ase asigura
obiectivitatea rezultatului obținut, este necesar cagrupul săfie
schimbat defiecare dată, adică fiecare persoană săfieprezentată
pentru recunoaștere înaltgrup.
b) Recunoașterea persoanei după fotografie
Această metodă este folosită frecvent înpractica organelor de
urmărire penală.
Pentru carecunoașterea persoanelor după fotografii săducă
larezultatul scontat, seprocedează după cum urmează:
-se procură 3-5 fotografii care să reprezinte persoane cu
fizionomii asemănătoare539;
-între aceste fotografii seașează fotografia celui acărei identitate
trebuie stabilită;
-pespatele fiecărei fotografii sescrie numele celui din fotografie;
-fotografiile selipesc pe un carton alb, seștampilează șise
numerotează540;
537C.Pletea, op.cit., pag. 288.
538C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 188.
539E.Stancu, op.cit., pag. 459.
540A.Ciopraga, op.cit., pag. 366+368.
317

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
-persoanei iseprezintă planșa cufotografii, solicitându-i-se să
arate dacă recunoaște vreo persoană șisă indice numărul
fotografiei încare este reprezentată persoana recunoscută.
Modul dedesfășurare aacestei activități șirezultatul obținut
seconsemnează într-un proces-verbal, laelatașându-se planșa cu
fotografii, pentru asearăta cât deasemănătoare aufost persoanele
ale căror fotografii au fost folosite împreună cu cea apersoanei
prezentată pentru recunoaștere.
Întreaga activitate sedesfășoară numai înprezența martorilor
asistenți șiaapărătorului, daca situația impune acest lucru.
c) Recunoașterea persoanelor după voce șivorbire
Acest tip de recunoaștere, mai redusă înactivitatea de
urmărire penală541, separticularizează prin:
– vor ficreate condiții deaudibilitate similare celor încare s-a
făcut percepția inițială;
– persoanele chemate săfacă recunoașterea vor fiseparate de
grupul alcătuit pentru această activitate;
– sevaavea învedere capersoanele din grup sănuîncerce a-și
modifica tonalitatea vocii542 (în acest sens, sevainsista asupra
discuției cuacestea, încercându-se aseorienta convorbirea spre
utilizarea acelor expresii pe baza cărora s-ar putea realiza
identificarea);
– sevaevita capersoanele din grup săîșidea seama defaptul
căsunt audiate spre realizarea identificării;
– persoanelor din grup lisevasolicita săpronunțe cuaceeași
intensitate cuvintele ori expresiile pebaza cărora sepoate face
recunoașterea543;
– martorilor asistenți lisevaexplica procedura deascultare la
începutul activității544.
d) Recunoașterea persoanelor după mers
Această activitate seefectuează, încondițiile prezentate, de
către persoana chemată să facă recunoașterea, în prezența
martorilor asistenți șiaapărătorului Astfel, trebuie avute învedere:
-distanța delacare afost percepută mișcarea;
-lungimea aproximativă adrumului parcurs decătre persoana
observată;
-direcția dedeplasare (seapropia sau sedepărta).
541C.Pletea, op.cit., pag. 291.
542Idem.
543E.Stancu, op.cit., pag. 172
544Idem, pag. 155.
318

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
7.6 Recunoașterea cadavrelor
Recunoașterea cadavrelor secaracterizează prin următoarele
trăsături:
a. prezentarea cadavrelor sepoate face nunumai încazul
cercetării unor infracțiuni, cișiîn alte situații, cum ar fi
accidentele de muncă, catastrofe aeriene, feroviare șinavale,
inundații, cutremure, incendii ș.a.;
b. cadavrele seprezintă pentru recunoaștere îmbrăcate;
c. anterior prezentării, cadavrele vor fi
toaletate/restaurate, după caz545;
d. prezentarea pentru recunoaștere acadavrului nu se
face îngrup, caîncazul persoanelor înviață;
e. cadavrul nu vafiprezentat pentru recunoaștere mai
multor persoane concomitent, persoanele fiind invitate separat
spre aface recunoașterea (pentru ase evita sugestionările
colective546);
f. cadavrul va fiprezentat în diferite poziții (față,
profil),547 pentru aiseușura identificarea.
Organul judiciar însărcinat cucoordonarea acestei activități
vaavea învedere următoarele aspecte:
-identificarea poate fiîngreunată defactori multipli, precum
aspectul cadavrului, starea șipoziția acestuia, alterările ori
mutilările grave548, alături de tensiunea psihică acelui chemat să
facă identificarea, înspecial încazurile încare este vorba deun
membru alfamiliei;
-organul judiciar vaapela, învederea identificării cadavrului,
înprimul rând lapersoane care aureclamat dispariția unor membri
defamilie, rude, prieteni, vecini etc.;
-însituația încare numărul deelemente identificatoare este
unul mic/ identificarea sebazează peelemente cuofrecvență mare,
rezultatele recunoașterii trebuie interpretate cumulta rezervă549,
spre aseevita falsele identificări. Aceeași regulă serecomandă afi
respectată șiîncazul încare identificarea sevaface după obiecte
devestimentație oriobiecte găsite asupra cadavrului;
-dacă starea cadavrului nupermite prezentarea directă (afost
găsit înstare deputrefacție avansată oriafost înhumat anterior),
pentru identificare sevor folosi fotografiile șiobiectele găsite asupra
acestuia;
-serecomandă ca, încazul încare identificarea este realizată
decătre unmembru defamilie oripersoane asupra cărora imaginea
545Asevedea șiV.Bercheșan, M.Ruiu, op.cit., pag. 670.
546A.Ciopraga, op.cit., pag. 370.
547C.Aionițoaie, V.Bercheșan…, op.cit., pag. 190.
548C.Pletea, op.cit., pag. 295.
549E.Stancu, op.cit., pag. 173.
319

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
cadavrului arputea avea un puternic impact psihologic, săse
prezinte mai întâi fotografii ale cadavrului șiabia apoi săaibă loc
prezentarea directă550.
7.7 Fixarea rezultatelor prezentării pentru
recunoaștere
Modul de desfășurare și rezultatul prezentării pentru
recunoaștere apersoanelor șicadavrelor seconsemnează într-un
proces-verbal, care constituie mijloc deprobă. Încuprinsul acestuia
trebuie săseregăsească următoarele date:
-titlul;
-anul, luna, ziua șilocul unde afost încheiat;
-numele, prenumele șicalitatea celor care au participat la
această acțiune;
-motivele ceaudeterminat prezentarea pentru recunoaștere;
-datele deidentificare aleapărătorului;
-persoana prezentată pentru recunoaștere;
-persoana chemată săfacă recunoașterea;
-numele, prenumele, vârsta, ocupația, domiciliul șiactul de
identitate almartorilor asistenți;
-condițiile deloc, timp șiiluminare încare s-a făcut prezentarea
pentru recunoaștere;
-mențiunea căpersoana prezentată pentru recunoaștere afost
invitată să-și aleagă locul pecare îldorește între persoanele din
grup;
-numele, prenumele, domiciliul și actul de identitate a
persoanelor din care s-a alcătuit grupul folosit laprezentarea
pentru recunoaștere;
-numele, prenumele șidomiciliul persoanei cuajutorul căreia s-
afăcut recunoașterea, cuindicarea actului deidentitate șia
organului emitent;
-mențiunea cămartorului care afăcut recunoașterea is-a pus
învedere obligația deadeclara adevărul șicăafost prevenit
despre faptul căîncaz contrar vafitras larăspundere pentru
infracțiunea demărturie mincinoasă;
-modul încare adecurs recunoașterea -imediat, cuezitări etc.;
-faptul căpersoana recunoscută afost legitimată înprezența
celorlalți participanți laprezentarea pentru recunoaștere;
-declarația persoanei care afăcut recunoașterea, cuprivire la
semnalmentele sau caracteristicile după care arecunoscut,
consemnată lapersoana întâi singular;
550Idem.
320

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-menționarea în același mod, a declarației persoanei
recunoscute, cuprivire larecunoașterea sa;
-mențiune despre fotografii (fixarea prin fotografie este absolut
necesară încazul recunoașterii depersoane;
-mențiune cu privire la existența sau lipsa observațiilor
personale din grup, martorilor asistenți, persoanei care afăcut
recunoașterea șiaobiecțiilor celei recunoscute;
-formula deîncheiere;
-semnătura organelor judiciare șiacelorlalte persoane care au
participat laprezentarea pentru recunoaștere apersoanelor și
cadavrelor.
La procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere se
atașează planșa cufotografiile executate cuaceasta ocazie.
Declarația persoanei cuajutorul căreia s-a făcut identificarea,
se referă după cum s-a mai precizat, lasemnalmentele sau
caracteristicile ceauconstituit baza recunoașterii. Încazul încare
activitatea sesoldează cuun rezultat negativ, declarația cuprinde
precizarea potrivit căreia nureușește săindice pecineva din grupul
care iseprezintă.
Declarația persoanei recunoscute care seconsemnează în
procesul-verbal deprezentare pentru recunoaștere, poate privi pe
lângă obiecțiunile pecare eventual leare defăcut, inclusiv faptele pe
care le-a săvârșit, ori pe cele care au impus efectuarea acestei
activități. Înastfel desituații, relatările sale vor firedate pescurt,
urmând caulterior săfiaudiat amănunțit cuprivire laacestea.
Pe baza rezultatelor prezentării pentru recunoaștere a
persoanelor șicadavrelor se impune efectuarea altor acte de
urmărire penală, înfuncție denecesitățile cauzei. Astfel, rezultatul
prezentării pentru recunoaștere poate constitui temeiul ascultării
învinuitului sau inculpatului, efectuării unor percheziții, ridicării de
obiecte șiînscrisuri etc.551.
551C.Aionițoaie,V.Bercheșan, op.cit., pag. 159.
321

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Capitolul 8-REGULI TACTICE PRIVIND
CONSTATAREA ÎNFLAGRANT AUNOR
INFRACȚIUNI
8.1 Noțiuni generale referitoare la constatarea în
flagrant aunor infracțiuni
Este cunoscut faptul calucrătorii din cadrul Poliției Judiciare
acționează înmod frecvent pentru prevenirea unor activități ilicite,
care aduc atingere proprietății private acetățenilor, ordinii șiliniștii
publice, avieții orisănătății persoanelor, etc.
Desfășurarea acestei activități serealizează tocmai pentru
cunoașterea din timp acondițiilor oriîmprejurărilor care generează,
înlesnesc sau favorizează săvârșirea unor asemenea fapte,
gestionarea înbune condiții aactivităților de această natură și
aplicarea unor metode eficiente deprevenire șicombatere.
Pentru asigurarea climatului delegalitate, organele abilitate
situează încadrul activităților lorprevenirea încălcării legii.
Constatarea înflagrant reprezintă practic omodalitate sigură
deprobare șisancționare aunor activități ilicite, iaraceasta prezintă
importanță sub dublu aspect.
Pe de oparte, duce laîmpiedicarea consumării activității
ilicite, iar, pe de altă parte, prin descoperirea operativă a
infracțiunilor comise, se realizează tragerea la răspundere a
făptuitorilor laun moment cât mai apropiat de cel alcomiterii
faptei552.
Apropierea celor două momente (comiterea faptelor ilicite și
sancționarea) poate produce efecte atât asupra făptuitorilor, cât șia
altor persoane predispuse lasăvârșirea defapte ilicite, înacest mod
sporindu-se șirolul educativ alsancțiunilor aplicate precum și
eficiența măsurilor deinfluențare.
În conformitate cu prevederile legale553 este flagrantă
infracțiunea descoperită înmomentul săvârșirii sau imediat după
săvârșire.
De asemenea, este considerată flagrantă șiinfracțiunea al
cărei făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit depersoana
vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public, ori este
surprins aproape delocul comiterii infracțiunii cuarme, instrumente
552C.Aionițoaie, V.Bercheșan, I.E.Sandu –Constatarea infracțiunii flagrante în
„Tratat detactică criminalistică”, Edit. Carpați, 1992, pag.292.
553Codul deProcedură Penală alRomâniei, art. 465
322

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la
infracțiune554.
Însituațiile mai sus menționate, orice persoană are dreptul să
prindă făptuitorul șisă-l conducă înaintea autorităților.
Având învedere diversitatea cazurilor care pot săapară în
practica judiciară, apropierea detimp, decare am amintit mai sus,
nueste determinată delege, ciaceasta urmează săfieapreciată de
organul judiciar, delacaz lacaz, înraport cudatele concrete ale
cauzei555.
Din contextul prevederilor legale rezultă faptul că pentru
existența stării deflagranță nueste suficientă descoperirea faptei în
timpul săvârșirii ori imediat după săvârșire, cieste necesară și
prinderea făptuitorului ori făptuitorilor înacel moment sau în
momentul imediat următor.
De asemenea este considerată flagrantă șiinfracțiunea al
cărui făptuitor, imediat după săvârșirea faptei, este urmărit de
persoana vătămată, demartorii oculari ori destrigătul public, în
sensul căacesta este urmărit din momentul încare apărăsit locul în
care s-a consumat fapta ilicită.
Infracțiunea este de asemenea considerată flagrantă șiîn
condițiile încare făptuitorul este surprins înapropierea locului
comiterii faptei cuarme, instrumente sau orice alte obiecte denatură
a-lpresupune participant lainfracțiune.
De menționat este faptul căexistă infracțiuni care sepot
consuma aproape instantaneu, ceea ceface caacestea sănupoată fi
constatate ușor (ex.: traficul deinfluență, dare șiluarea demită,
primirea defoloase necuvenite etc. )556.
Starea deflagranță poate atrage șiaplicarea unor dispoziții
speciale cuuncaracter deexcepție delaprevederile legale șianume:
-Sarcina organelor depoliție, încazul infracțiunilor pentru care
legea prevede plângerea prealabilă apersoanei vătămate, dea
constata săvârșirea infracțiunii chiar înlipsa acestei plângeri;
-Dreptul oricărei persoane dea-lprinde pefăptuitor șidea-l
conduce laautoritățile prevăzute delege;
-Aplicarea unei proceduri speciale deurmărire șidejudecare557.
Putem spune că flagrantul este oactivitate de urmărire
penală, ce se desfășoară pe baza anumitor reguli tactice clar
precizate, ceauosemnificație particulară pentru probarea anumitor
fapte denatură penală.
554Codul deProcedură Penală alRomâniei art.465 al.2
555 Înacelași sens asevedea șiC. Aioanițoaie șicolaboratorii în„Tratat de
criminalistică”, Edit. Carpați, 1992, pag.292
556Înacelași sens, Emilian Stancu în„Tratat decriminalistică”, Ediția aIV-a, Ed.
Universul Juridic, 2007, pag.685.
557Art. 466, al.1, C.p.p., modificat prin art.I pct.213 din Legea nr.281/2003.
323

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
8.2 Pregătirea în vederea constatării infracțiunii
flagrante
Aspecte preliminare constatării infracțiunii flagrante –
Lucrătorii din cadrul Poliției Judiciare, fiind sesizați cuprivire la
pregătirea ori săvârșirea unor fapte ilicite, trebuie sărecurgă la
constatarea înflagrant aunor asemenea fapte, numai însituația în
care nu există oaltă modalitate pentru întreruperea acesteia. Se
interzice caacestea sădetermine opersoană săsăvârșească sau să
continue comiterea unei activități ilicite cu scopul obținerii unor
probe devinovăție.
Atunci când există posibilitatea prevenirii comiterii unor fapte
ilicite, organele judiciare auobligația dealua toate măsurile pentru
aîmpiedica săvârșirea lor, desfășurând activități deprevenire.
Însituația comiterii unor activități ilicite care seconsumă
instantaneu, constatarea înflagrant este obligatorie (ex.: furturi din
buzunare șibagaje, infracțiuni laregimul circulației pedrumurile
publice, laregimul substanțelor toxice șistupefiante etc.).
Realizarea constatării înflagrant aunor fapte ilicite, atunci
când nuexistă altă posibilitate deîntrerupere aacestora, trebuie să
serealizeze obună activitate pregătitoare.
Organele judiciare sepot sesiza din oficiu sau pot fisesizate
prin denunț, cuprivire lasăvârșirea unor activități ilicite.
Organizarea constatării înflagrant aunor asemenea fapte,
presupune efectuarea atentă aactivităților pregătitoare luându-se în
calcul atât natura faptelor câtșimodul desesizare558.
Printre activitățile pregătitoare enumerăm:
-Aprecierea necesității șioportunității constatării înflagrant a
activității (activităților) ilicite respective;
-Cunoașterea unor date despre făptuitor ori făptuitori și
activitățile ilicite pecare ledesfășoară;
-Asigurarea mijloacelor tehnico-materiale necesare;
-Stabilirea concretă aparticipanților laactivitatea deconstatare,
adotării acestora șidetalierea atribuțiilor pecare leare de
realizat fiecare participant.
Aprecierea necesității și oportunității constatării în
flagrant aactivității (activităților) ilicite –Firește căînlegătură
cuacest aspect precizăm cătrebuie avută învedere natura activității
ilicite ceurmează săsedesfășoare, precum șifrecvența desfășurării
unor astfel defapte înanumite locuri:
Deasemenea sunt analizate șiaspecte cum arfi:
-Perioadele detimp încare secomit;
-Împrejurările încare sedesfășoară;
558Înacelași sens, E.Stancu în„Tratat decrimialistică”, Ed. Universul Juridic,
pag.685
324

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-Modurile deoperare folosite defăptuitori;
-Numărul participanților;
-Activitățile desfășurate departicipanți atât înainte cât șidupă
săvârșirea activităților ilicite.
Tot încadrul aprecierii necesității șioportunității constatării
unor activități ilicite, organele judiciare trebuie săprocedeze lao
analiză temeinică afiecărui caz înparte, întrucât fiecărui caz îisunt
caracteristice anumite particularități deindividualizare, iarînfuncție
deacestea seprocedează launanumit mod deacțiune.
Cunoașterea unor date despre făptuitor ori făptuitori și
activitățile ilicite pe care ledesfășoară –Încadrul acestei
activități pregătitoare trebuie avute învedere următoarele aspecte:
-Atitudinea făptuitorului ori făptuitorilor pecare auavut-o cu
ocazia cercetărilor anterioare;
-Dacă persoanele respective aumai fost cercetate oridacă sunt
cunoscute cuantecedente penale;
-Temperamentul participanților;
-Comportamentul pecare îlau persoanele vizate înainte, în
timpul dar șidupă comiterea activităților ilicite;
-Legăturile infracționale;
-Locurile șimediile pecare lefrecventează;
-Viciile șimodul deviață etc.
Asigurarea mijloacelor tehnico-materiale necesare –
Cunoscând anumite date despre făptuitori șiactivitatea pecare o
desfășoară, organele judiciare au posibilitatea să stabilească
modalitățile încare pot săintervină șimijloacele tehnice pecare le
vor folosi încadrul acestei activități.
Însituația încare lucrătorii depoliție sunt sesizați cuprivire
lasăvârșirea unor activități ilicite pentru care seimpune cercetarea
lafața locului, trebuie săiamăsuri învederea asigurării echipei
operative cu aparatura necesară (trusă criminalistică, aparatură
pentru filmare etc.), înfuncție denatura activității ilicite.
Stabilirea concretă aparticipanților laactivitatea de
constatare, adotării acestora șidetalierea atribuțiilor pecare
leare de realizat fiecare participant –Cunoașterea unor date
privind natura faptelor ilicite ce urmează să se desfășoare,
împrejurările care favorizează comiterea unor fapte precum și
consultarea unor rezultate din verificările întreprinse anterior, dau
posibilitatea stabilirii necesarului deforțe care vor acționa.
Există însă situații încare pe lângă efectivele poliției, se
impune șiparticiparea unor specialiști din alte domenii (biologi,
experți tehnici, fizicieni, chimiști etc.), care trebuiesc stabiliți de
asemenea întimp util (înperioada pregătitoare).
Se impune de asemenea uneori asigurarea prezenței
apărătorului laorele șidatele fixate pentru desfășurarea acestei
activități, avându-se învedere căpersoanei sau persoanelor prinse în
325

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
flagrant trebuie săliseaducă lacunoștință atât motivele reținerii cât
șiînvinuirea înprezența unui avocat din oficiu sau ales559.
Organele judiciare vor verifica datele existente cuprivire la
fapte șifăptuitori, șiînraport cu natura faptei, participanții la
săvârșirea activității ilicite se va stabili modul de acțiune și
atribuțiile fiecăruia.
8.3 Activitățile ceseîntreprind peparcursul comiterii
infracțiunii flagrante
Activitățile concrete care se întreprind pe parcursul
constatării activităților ilicite, diferă delaocauză laalta, dar esențial
este faptul căprin modul încare sedesfășoară activitatea săse
poată stabili vinovăția participanților laacțiunea ilicită.
Este recomandat caindiferent denatura cauzei, săfieavute
învedere următoarele aspecte:
-Stabilirea martorilor asistenți;
-Identificarea martorilor oculari șistabilirea activității ilicite
desfășurate defăptuitori înmomentul constatării;
-Prezentarea calității, luarea măsurilor pentru întreruperea
activității ilicite șiacordarea primului ajutor victimelor;
-Identificarea persoanei (persoanelor) suspecte șiefectuarea
controlului corporal;
-Stabilirea măsurilor ceseimpun cuprivire laobiectele, valorile
sau înscrisurile descoperite asupra presupușilor autori;
-Efectuarea cercetării lafața locului, ascultarea martorilor
oculari, apersoanei vătămate șiafăptuitorilor.
Stabilirea martorilor asistenți –Atunci când constatarea se
realizează decătre organele judiciare alepoliției, prezența martorilor
asistenți lafața locului este obligatorie.
Este recomandat caaceștia săfiealeși înainte deaserealiza
surprinderea făptuitorului (făptuitorilor), tocmai pentru alise
asigura posibilitatea deaobserva, atât modalitățile deacțiune și
constatările efectuate decătre organele judiciare, cât șiacțiunile
făptuitorilor.
Referitor laalegerea martorilor asistenți, facem precizarea că
organele judiciare, trebuie sățină seama decondițiile pecare trebuie
săleîndeplinească aceștia, șianume:
A. Recepția senzorială aevenimentului
Senzația –oformă dereflectare senzorială aobiectelor sau
persoanelor prin intermediul unuia dintre organele de simț.
Intensitatea minimă sau maximă (pragurile senzației) este diferită de
lapersoană lapersoană, organele judiciare trebuind săaprecieze
559Constituția României art.24 al.1 și2
326

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
posibilitățile depercepție ale martorilor asistenți înfiecare caz în
parte, întrucât stimulii variază delapersoană lapersoană.
B. Percepția –poate fidefinită caunproces deorganizare
asenzațiilor șiimplicit ainformațiilor pe care un martor le-a
receptat560.
Factorii denatură obiectivă, printre care amintim:
Vizibilitatea –este condiționată dedistanța delacare seface
percepția, de condițiile de iluminare (soare puternic, întuneric,
umbră, ceață, ploaie, ninsoare etc.) sau existența anumitor obstacole
interpuse între celcare percepe șilocul încare are locevenimentul.
Audibilitatea –care de asemenea poate fiinfluențată de
distanță șidecondițiile depropagare asunetelor, care larândul lor
sunt influențate decondițiile topografice (pădure, apă, cvartale de
blocuri etc.), dar șifactorii meteorologici (vânt, ploaie, tunete etc.).
Durata percepției –care poate fimai mică sau mai mare.
Legat deacest aspect, menționăm viteza dedeplasare apersoanei
sau aacțiunii percepute cât șiviteza celui care percepe. Uneori
trebuie luat încalcul șitimpul deiluminare încare s-a realizat
percepția (ex.: lumina unui fulger).
Disimularea înfățișării –factor obiectiv ceeste determinat de
însăși persoana autorului, care încearcă săsefacă percepută cât mai
greu.
Factorii de natură subiectivă 561 (particularitățile psiho-
fiziologice șidepersonalitate ale individului) –Printre acești factori
amintim :
-Personalitatea;
-Gradul depregătire;
-Calitatea organelor desimț (orbire, miopie, surzenie etc.);
-Vârsta șiinteligența;
-Temperamentul șigradul de mobilitate al procesului de
gândire;
-Atenția –stabilitatea și mobilitatea acesteia, gradul de
comunicare etc.;
-Starea de oboseală –stare cepoate finaturală, datorată
consumului dealcool, droguri sau medicamente etc.
C. Reproducerea acțiunilor desfășurate de organele
judiciare șialefăptuitorului orifăptuitorilor
Identificarea martorilor oculari șistabilirea activității
ilicite desfășurate defăptuitori înmomentul constatării –Prin
identificarea șiascultarea martorilor oculari, organele judiciare au
560Al. Roșca –Psihologie generală, Ed. Didactică șiPedagogică, București, 1975,
pag.236-237
561C.Suciu –Criminalistica, Ed. Didactică șiPedagogică, București, 1972, pag. 578 –
579 T.Bogdan –Probleme depsihologie judiciară, Ed. Științifică, București, 1973,
pag.164-166; A.Ciopraga șiI.Iacobuță –Criminalistică, Ed. Junimea, Iași, 2001,
pag.302
327

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
posibilitatea săobțină șialte probe (în afara celor ceseconstată
nemijlocit), cureferire laactivitățile desfășurate decătre făptuitor
înaintea sosirii celor ceefectuează constatarea.
Trebuie ținută seama deîmprejurările concrete dedesfășurare
aactivităților lafața locului șisăseiatoate măsurile pentru ase
înlătura apariția unor incidente care săpericliteze acțiunea, cum ar
fi–Prinderea autorului înflagrant serealizează decătre cetățeni
aflați lalocul săvârșirii faptei, iarlegat deacest aspect pot ficreate
următoarele situații:
-Agresarea autorului decătre cetățeni;
-„Anchetarea” acestuia;
-Atitudini deîngăduință față deautor;
-Încercarea dea-lface scăpat;
-Manifestarea unei atitudini de indiferență față de fapta
săvârșită;
-Martorii oculari pot părăsi locul faptei;
-Apariția înzonă aunor persoane străine deeveniment care
culeg informații cuprivire laeveniment;
-Pot fiprezenți lafața locului chiar autori care pozează în
nevinovați, etc.
Prezentarea calității, luarea măsurilor pentru întreruperea
activității ilicite șiacordarea primului ajutor victimelor –
Prezentarea calității trebuie efectuată înasemenea manieră încât să
fieauzită atât defăptuitori cât șidepersoanele din jur (martori
asistenți șialte persoane), iar concomitent seiau toate măsurile
pentru încetarea activității ilicite.
Înfuncție denatura activității ilicite șideurmările acesteia,
organele judiciare trebuie săasigure șiacordarea primului ajutor
victimelor, solicitând, după caz, concursul unor persoane de
specialitate sau dispunând transportarea eilacea mai apropiată
unitate sanitară.
Oricum, înfuncție demăsurile luate lafața locului, victimele
trebuiesc identificate șisevor face mențiuni cuprivire laacestea și
lamăsurile luate, încuprinsul procesului-verbal deconstatare a
infracțiunii respective.
Identificarea persoanei (persoanelor) suspecte și
efectuarea controlului corporal –Autorul poate fiidentificat pe
baza documentelor pecare leare asupra sa, fiind reținute toate
datele acestuia șidomiciliul, iarînsituația încare nuare asupra sa
astfel dedocumente (B.I., C.I., pașaport, C.N. etc.) sevor menționa
datele declarate deacesta, urmând săfieverificate deurgență D.I.P.
(Direcția deInformatizare aPersoanelor).
Controlul corporal prezintă importanță, se efectuează cu
prioritate întoate cazurile șieste obligatoriu.
Asupra făptuitorului pot figăsite:
-Arme, muniții orisubstanțe explozive;
328

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Obiecte, înscrisuri sau valori cepot proba activitatea ilicită a
acestuia;
-Anumite substanțe toxice care arputea fifolosite împotriva
organelor judiciare oripentru asesinucide;
-Anumite obiecte contondente sau tăietoare –înțepătoare, cu
care arputea săserănească oriarputea răni pealții;
-Instrumente care aufost folosite lasăvârșirea activității ilicite
respective;
-Bunuri provenite din infracțiuni etc.
Este recomandat săseevite locurile aglomerate atunci când
se procedează lacontrolul corporal. Această activitate poate fi
extinsă șiasupra bagajelor șiautoturismului ori asupra altor
participanți laactivitatea ilicită.
Stabilirea măsurilor ceseimpun cuprivire laobiectele,
valorile sau înscrisurile descoperite asupra presupușilor autori –
Seimpune afiluate măsuri deprotecție afăptuitorului pentru anu
fiagresat deanumite persoane indignate sau care auvreun interes
încauză.
De asemenea, trebuie săiseaducă lacunoștință decătre
organele judiciare făptuitorului orifăptuitorilor căaudreptul deafi
asistați deunapărător, făcându-se referire cuprivire laacest aspect
șiînconținutul procesului-verbal.
Bunurile sau valorile provenite din infracțiune seridică de
organele deurmărire penală învederea efectuării cercetărilor pebază
deproces-verbal, urmând aserestitui persoanelor vătămate, dacă se
demonstrează căacestea leaparțin.
Cu privire laobiectele purtătoare deurme (de orice natură),
precizăm că acestea rămân asupra organelor judiciare pentru a
dispune efectuarea constatărilor tehnico-științifice sau expertize
criminalistice.
Obiectele purtătoare deurme, lacare am făcut referire mai
sus, trebuie săfieindividualizate, prin descrierea caracteristicilor
acestora, starea încare aufost găsite, indiferent dedestinația lor
ulterioară.
Trebuie săseevite aprecierile cuprivire lanatura, conținutul
acestora sau calitatea lor.
Efectuarea cercetării lafața locului, ascultarea martorilor
oculari, apersoanei vătămate șiafăptuitorilor –Însituația în
care seconstată înflagrant ofaptă ilicită, iarautorul îșirecunoaște
vinovăția, cutoate acestea cercetarea lafața locului este obligatorie.
Este posibil ca prin neefectuarea acestei activități să sepiardă
anumite probe care arfirelevante pentru elucidarea cauzei și
clarificarea tuturor problemelor.
Locul deexaminat îlpoate reprezenta:
-Locul încare făptuitorul afost surprins decătre victimă;
-Zona încare făptuitorul și-a desfășurat întotalitate sau în
parte activitatea ilicită;-
329

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
-Traseul pecare făptuitorul afost urmărit demartorii oculari
sau depersoana vătămată;
-Zona imediat apropiată delocul faptei, încare făptuitorul afost
surprins cu arme ori obiecte de natură a-l presupune
participant lainfracțiune;
-Locul încare făptuitorul aascuns bunurile rezultate din
activitatea ilicită etc.
Precizăm cămodalitățile deexaminare alocului faptei, diferă
delacaz lacaz, înraport cunatura activității ilicite.
Prin ascultarea martorilor oculari, apersoanei vătămate șia
făptuitorilor sepot obține:
-Date cu privire la împrejurările în care s-a săvârșit
infracțiunea;
-Activitățile desfășurate atât devictimă câtșidefăptuitor;
-Stabilirea cuexactitate arelațiilor anterioare existente între
victimă șifăptuitor;
-Pot fiobservate înmod concret urmările activității ilicite
desfășurate;
-Prin ascultarea făptuitorului, lalocul faptei, pot fiverificate
argumentările acestuia șialibiurile;
-Activitățile desfășurate decătre făptuitor, înaintea, întimpul
săvârșirii faptei șidupă săvârșirea acesteia.
8.4 Fixarea rezultatelor constatării înflagrant aunor
infracțiuni
-Titulatura procesului-verbal;
-Data șilocul întocmirii;
-Numele, prenumele, calitatea șiunitatea din care fac parte
organele judiciare care auefectuat constatarea;
-Modalitatea desesizare (denunț, plângeri, din oficiu etc.) și
motivarea intervenției;
-Toate date deidentificare amartorilor asistenți;
-Înceaconstat activitatea ilicită;
-Datele deidentificare afăptuitorului;
-Rezultatul percheziției corporale, datele deindividualizare a
bunurilor, înscrisurilor ori avalorilor identificate șimăsurile
care aufost luate cuprivire laacestea;
-Mențiunea că înaflarea bunurilor, obiectelor sau valorile
specificate înprocesul-verbal nuamai fost ridicat altceva;
-Rezultatele cercetării locului faptei, dacă s-a efectuat;
-Explicațiile pecare le-a dat făptuitorul, victima sau martorii
oculari;
-Obiecțiile pecare leare defăcut făptuitorul oriobservațiile pe
care lefaccelelalte persoane;
-Formulă deîncheiere.
330

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
Rezultatele obținute mai pot fifixate șiprin fotografii
judiciare, precum șifilmări video care însoțesc procesul-verbal.
Videofilmarea are ovaloare deosebită înasemenea situații,
deoarece procesul-verbal nu poate reda cu oasemenea fidelitate
oricât s-ar încerca.
Deasemenea, prin videofilmare, ulterior sepoate proceda la
identificarea unor martori oculari care între timp au părăsit locul
faptei, alți participanți lacomiterea activităților ilicite, obiectele
folosite decătre aceștia sau pot fiidentificate persoane cărora le-au
fost transmise bunurile provenite din infracțiune.
331

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
BIBLIOGRAFIE
●Constituția României
●Codul penal alRomâniei
●Codul deprocedură penală alRomâniei
-Aionițoaie C. și colaboratorii -Tratat de tactică
criminalistică, Ed. Carpați, București, 1992.
-Alder K. -The Lie Detectors: The History ofan American
Obession, New York: The Free Press, 2007.
-Alexandrescu I.-Persoanã, personalitate, personaj, Iași,
Junimea, 1998.
-Allport G. –Structura șidezvoltarea personalității, Ed.
Didactică șiPedagogică, București, 1981;
-Arbuthnot J., Gordon D.A., &Jurkovic G.J., (1987).
Personality. InH.C.Quay (Ed.), Handbook ofjuvenile delinquency.
Ed.John Wiley, New York.
-Arnauld du Moulin de Labarthte, Manipularea înrelațiile
publice, Antet, București., 1998
-Baddeley A.,Memoria umană, Ed. Teora, București, 1998,
-Baias F.–Simulația: studiu dedoctrina sijurisprudența, Ed.
Rosetti, Bucuresti, 2003
-Barus M.J. -Crize: abordare psihosocialã clinicã, Edit.
Polirom, Iași, 1998.
-Baudosin J., -Introducere în sociologia politicã, Edit.
Academiei, Timișoara, 1999.
-Baylon Ch., Mignot X., -La communication, Paris, Ed.
Nathan, 1991.
-Beauvois J.L.; Ghiglione R.-L`homme etson langage, Paris,
PUF, 1981.
-Beauvois J.L.; Roulin J.L; Tiberghien G.-Manuel d`etudes
pratiques depsychologie, Paris, PUF, 1990.
-Bentham J.-Traite des preuves judicieres, Editura Bassage
freres, Paris, 1923.
-Bercheșan V. –Cercetarea lafața locului, Ed.Little Star,
București, 2004.
-Bercheșan V.-Cercetarea penală -Îndrumar complet de
cercetare penală, Editura Icar, București 2001.
-Bercheșan V., Ruiu M. -Tratat de tehnică criminalistică,
Ed.Little Star, București, 2004.
-Bergson H.–Materie șimemorie, Ed. Polirom, Iași, 1996;
-Blinkhorn S.-Lie Detection asapsychometric procedure.The
Polygraph Test, Gale Ed. 1988.
332

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-Bogdan T. -Probleme de psihologie judiciară, Editura
Științifică, 1973.
-Bogdan T., Sântea I., Drăgan-Cornianu R. (1983).
Comportamentul uman înprocesul judiciar. Ed. Ministerului de
Interne, București.
-Bogdan T., Stănculescu I.-Psihologia copilului șipsihologia
pedagogică, Editura Didactică șiPedagogică, București, 1971.
-Bogdan, T.Butoi T.–Constatarea stresului psihologic cu
ajutorul poligrafului, Tratat practic de criminalistica, vol. II,
Serviciul Editorial, 1978.
-Bourhis R.-Stereotipuri, discriminare șirelații intergrupuri,
Ed. Polirom, Iași, 1997.
-Buffinton Sered J.-Oral Communication, Glencoe Publishing
Co, California, 1978.
-Buș I.(1997). Psihologie judiciară. Ed. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
-Buș I.,(2000). Psihodetecția comportamentului simulat. Ed.
Ingram, Cluj-Napoca.
-Butoi T.–Crima sub detectorul deminciuni: Investigarea
conduitelor simulate, Editura Press Mihaela, București, 1997
-Butoi T., Butoi I.–Psihologia interogatoriului judiciar,
Ed.Enmar, București, 2002.
-Butoi T., Butoi I.– Psihologie judiciară, Ed. Fundației
“România deMâine”, București, 2001.
-Cassagne J.M, Marchand P. -Les theories de la
communication, L`approche delapsychologie sociale, Cinem Action,
63, 1992.
-Chelcea S.-Memorie socialã șiidentitate naționalã, Ed. INI,
București, 1998.
-Cialdini Robert B., Influence: The Psychology ofPersuasion,
Quill, William Morrow, New York, 1993
-Cioclei Valerian: Mobilul înconduita criminală, Editura All
Beck, București, 1999
-Cioclei, V. (1996). Criminologie etiologică. Ed.Actami,
București.
-Ciofu I.(1974). Comportamentul simulat. Edit. Academiei,
București.
-Ciopraga A.-Criminalistica, Iași, 1986.
-Ciopraga A.-Evaluarea probei testimoniale înprocesul penal,
Ed. Junimea, Iași, 1979.
-Ciopraga A., Iacobuță I.-Criminalistica, Editura Chemarea,
Iași 1997.
-Ciopraga A., Tratat detactică criminalistică, Edit. Gama, Iasi
1996
-Cohen, D. -Psychologists on Psychology Ask Paperbaks,
London, Cox &Wyman Ltd, Reading, 1985.
333

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
-Coman L.,Constantinescu M. -Efectuarea cercetării lafața
locului, în Tratat practic de criminalistică, vol. I,Editura
Ministerului deInterne, București 1976.
-Corraze, J.-Les communications non-verbales, Paris, PUF,
1980.
-Cosmovici A.,Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1996;
-Dafinoiu I.–Personalitatea, Ed. Polirom, Iasi, 2002
-David D. –Psihologie Judiciară- poligraf și hipnoză,
Ed.Tritonic, București, 2003.
-Davies J.-Biological Perspectives onHuman Conflict, T.R.
Gurr, N.Y., 1980.
-De Vito, J.A. -Human Communication, "The Basic Course",
N.Y., Harper &Row Publishers, 1988.
-Eysenck, M.W.; Keane, M.T. -Cognitive Psychology, London,
Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, 1990.
-Ficeac B.–Tehnici demanipulare, Editura Nemira, București,
1996.
-Flores, C.,Lamemoire, P.U.F.,Paris, 1992;
-Freud, S.(1980). Introducere înpsihanaliză. Prelegeri de
psihanaliză. Psihopatologia vieții cotidiene. Ed. Didactică și
Pedagogică, București.
-Freud, S.(1994). Psihanaliză șisexualitate. Ed. Științifică,
București.
-Ghighlione, R.; Bromberg M.-Discours politique ettelevision:
laverite al`heure, Paris, 1998.
-Goleman, D.-"Working with Emotional Intelligence", Great
Britain byClays Ltd, St.Ives plc, 1999.
-Golu M.–Fundamentele psihologiei, Ed. Fundatiei “Romania
deMaine”, Bucuresti, 2000.
-Golu, M., Fundamentele psihologiei, Ed. Fundației România de
mâine, București, 2002;
-Golunski S.A. -Criminalistica, Editura Științifică, București,
1961.
-Hamel G., Prahalad C.K. -Competing forthe Future, Harvard
Business School Press, 1995.
-Holdevici, I. -Auto-sugestia și relaxarea, Ed. Ceres,
București, Caleidoscop, 1995.
-Holdevici, I.,Psihoterapia tulburărilor anxioase, Ed. Ceres,
București, 1998;
-Ilut P.–Sinele șicunoașterea lui–Iasi (2001).
-Javeau, C.-L`enquete par questionaire, Bruxelles, Edition de
l`Universite deBruxelles, 1985.
-Johns G. -Comportament organizațional, Ed. Economicã,
București, 1998.
-Kaplan, H.B. (1980). Deviant behavior indefense ofself.
Academic Press, New York.
334

GABRIEL ION OLTEANU MARIN RUIU
-Larson Charles U., Persuasiunea: receptare și
responsabilitate, Polirom, Iași, 2003
-Lechat R. -La tehnique de l'enquette -vol. II,Editura
Moderne, Bruxelles, 1960.
-Lieury, A., Manual de psihologie generală, Ed. Antet,
București, 1996;
-Link F., Foster G. -The Kinesic Interview Technique,
Interrotec Assoc., Riverdale, CA, 1989.
-Mânzat, I.(coord.), Psihologia Sinelui. Un pelerinaj spre
centrul ființei, Ed. Eminescu, București, 2000;
-Medeanu Tiberiu C.:Crima șicriminalul, Editura Lumina Lex,
București, 2006
-Miclea, M. -Psihologia cognitivă șiinteligența artificială, în
Radu, I.(coord.) -Introducere înpsihologia contemporană, Cluj-
Napoca, Sincron, 1991.
-Miclea, M., Psihologie cognitivă, Casa deeditură Gloria S.R.L.,
Cluj –Napoca, 1994;
-Mihuleac E. -Expertiza judiciară, Editura Științifică,
București,1971.
-Mira Emilio yLopez: Manual depsihologie juridică, Editura
Oscar Print, București, 2007
-Mircea I.-Criminalistica, ediția a-II-a Editura "Chemarea",
Iași, 1994.
-Mitrofan N.ș.a., Psihologie judiciară, Ed. Șansa, București,
1994.
-Mitrofan, N.&colab.(1992). Psihologie judiciară. Ed. Șansa,
București.
-Moscovici S.-Psihologia sociala arelațiilor cucelalalt –Iasi,
1998
-Mucchielli Alex, Arta deainfluența, Analiza tehnicilor de
manipulare, Polirom, Iași, 2002
-Nazare-Aga Isabelle, Manipulatorii sunt printre noi, Niculescu,
Buc., 1999
-Neculau A.-Dinamica grupurilor –Iasi, 2001
-Neculau, A.(coord.) -Psihologia câmpului social: reprezentări
sociale, Soc. Științã șiTehnicã, București, 1995.
-Nuttin, R.J. -Theorie delamotivation humaine. Un besoin
d`un projet d`action, Paris, PUF, 1980.
-Pășescu Ghe. –Interpretarea criminalistică aurmelor lalocul
faptei, Edit. Național, București, 2000
-Păunescu, C.(1994). Agresivitatea șicondiția umană. Ed.
Tehnică, București.
-Pirozyński, T., Scripcaru, G. Berlescu, E.M. (1996).
Psihopatologie relațională. Ed. Junimea, Iași.
-Pletea C. -Criminalistică. Elemente de anchetă penală,
Ed.Little Star, București, 2003.
335

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
-Popa V., Dragan I.,Lapadat I.–Psihosociologie juridica, Ed.
Lumina Lex, București, 1999
-Prună, T. (1994). Psihologie judiciară. Ed. Fundației
Chemarea, Iași.
-Rãșcanu Ruxandra -Introducere înpsihologie aplicatã, Ed.
Ars Docendi, București, 2000.
-Rădulescu-Motru C. -Curs de psihologie, Ed.Cultura
Națională, București, 1923.
-Reid, E.J. &Inbau, E.F. (1977). Truth and Deception. The
polygraph (“Lie Detector”) Technique. Second Edition, The Williams
&Wilkins Company, Baltimore.
-Ribot, Th., Memoria șipatologia ei,Ed. IRI, București, 1998;
-Roșca Al. -Psihologie generală -ediția a-II-a, Editura
Didactică șiPedagogică, București, 1975.
-Stancu E.-Criminalistica -vol.II, ,Universitatea București,
1993.
-Stancu E.–Criminalistica, Ed.Actami, București, 1997.
-Stancu E.-Investigarea științifică ainfracțiunilor, Curs de
criminalistică, Partea I,București, 1986.
-Stancu E.-Tratat decriminalistică, ediția aII-a revăzută și
adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2002.
-Stancu E.Tratat de criminalistică, Edit. Universul juridic,
București, 2008
-Suciu C. –Criminalistica, Ed.Didactică și Pedagogică,
București, 1972.
-Thio, A.(1988). Deviant behavior. Harper Collins Publishers
Inc.
-Turchet Philippe, Sinergologia, Edit. Polirom Iași, 2005
-Vaduva N.,Criminalistica, Ed. Universitaria, Craiova, 2004.
-Văduva N.-Expertiza judiciară, Editura Universitaria, 2001.
-Vessel D. -Conducting successuful interrogations, Law
Enforcement Bulletin Oct. 1998.
-Voinea M., Dumitrescu F.-Psihosociologie judiciară, Ed.
Sitech, Craiova, 2005.
-Wilhelm I.G. -Introducere înpractica criminalistică, Stuttgart
1974.
-Wren, Timothy –Seducția, Editura Știință șiTehnică,
București, 1997
-Zdrenghea V., Butoi T.(1992). Biodetecția judiciară. Ed.
Ministerului deInterne, București.
-Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iași,
1999.
-Zlate, M., Secretele memoriei, Ed. Științifică șienciclopedică,
București, 1979
336

Cărți șiarticole disponibile înformat digital lawww.itCode.ro.
Titlu Autor Pagini Tip ISBN Editura Anul
Tactică Criminalistică Gabriel Ion
Olteanu, Marin
Ruiu342 Carte PDF 978-973-
88201-4-2AIT
Laboratories2009
Expertiza Lect.univ.dr.
Giurea Laurențiu155 Articol 01
PDF978-973-
88201-6-6AIT 2009
criminalistică grafică a
subscrieriiLaboratories
-Colecția de
articole 2009
Dimensiunea globală
atraficului dedroguriLect.univ.dr.
Giurea Laurențiu155 Articol 02
PDF978-973-
88201-6-6AIT 2009
Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Conexiunea dintre
traficul dedroguri și
noile tehnologiiLect.univ.dr.
Giurea Laurențiu155 Articol 03
PDF978-973-
88201-6-6AIT 2009
Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Instrumentele juridice
internaționale în
domeniul cooperării
polițienești înlupta
antidrogLect.univ.dr.
Giurea Laurențiu155 Articol 04 PDF 978-973-
88201-6-6AIT
Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Probleme teoretice și
practice încercetarea
lafațalocului în
echipă complexă, în
cazul infracțiunilor de
omorTablan Costel
Paul155 Articol 09 PDF 978-973-
88201-6-6AIT
Laboratories
-Colecția de
articole 20092009
Criminalitatea Lector.Univ. Dr. 155 Articol 05 978-973- AIT 2009
economico-financiară NicolaeGhinea, PDF 88201-6-6 Laboratories
organizată Academia de
Poliție "Alexandru
IoanCuza"-Colecția de
articole 2009
Formele de Lector.Univ. Dr. 155 Articol 06 978-973- AIT 2009
manifestare alecrimei NicolaeGhinea, PDF 88201-6-6 Laboratories
organizate Academia de
Poliție "Alexandru
IoanCuza"-Colecția de
articole 2009
Managementul Lector.Univ. Dr. 155 Articol 07 978-973- AIT 2009
strategic alinvestigării NicolaeGhinea, PDF 88201-6-6 Laboratories
fraudei care Academia de -Colecția de
prejudiciază interesele Poliție "Alexandru articole 2009
financiare aleUniunii IoanCuza"
Europene
Personalitatea Lector.Univ. Dr. 155 Articol 08 978-973- AIT 2009
infractorului NicolaeGhinea, PDF 88201-6-6 Laboratories
specializat în Academia de -Colecția de
operațiuni despălare Poliție "Alexandru articole 2009
abanilor IoanCuza"
2009
Particularitățile Tablan Costel 155 Articol 10 978-973- AIT 2009
cercetării lafața Paul PDF 88201-6-6 Laboratories
locului încazul -Colecția de
infracțiunilor deomor articole 2009
Clasificarea generală Comisar Beșu 155 Articol 11 978-973- AIT 2009
aurmelor Benoni PDF 88201-6-6 Laboratories
-Colecția de
articole 2009
337

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Titlu Autor Pagini Tip ISBN Editura Anul
Identificarea
criminalisticăComisar Beșu Benoni 155 Articol 12 PDF 978-973-
88201-6-6AIT 2009
Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Uniunea Europeană și
antiterorismul. Riposta
împotriva terorii și
respectarea
drepturilor omului în
EuropaZecheru Nicolae AIT
Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Prevenirea
criminalității -o
modalitate de
reducere a
criminalității impusă
deetapa actualăLector.univ.dr.
PopȘtefanAIT
Laboratories
-Colecția de
articole 20092009
Actuala criză Zecheru Nicolae 155 Articol 14 978-973- AIT 2009
financiară -implicații PDF 88201-6-6 Laboratories
pentru securitatea -Colecția de
națională articole 2009
Noua cultură a Zecheru Nicolae 155 Articol 15 978-973- AIT 2009
terorismului PDF 88201-6-6 Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Relația poliție – Lector.univ.dr. 155 Articol 16 978-973- AIT 2009
comunitate încadrul PopȘtefan PDF 88201-6-6 Laboratories
sistemului deordine -Colecția de
publică articole 2009
Psihologia conflictului Lector.univ.dr. 155 Articol 17 978-973- AIT 2009
PopȘtefan PDF 88201-6-6 Laboratories
-Colecția de
articole 2009
Negocierea și Lector.univ.dr. 155 Articol 18 978-973- AIT 2009
diferențe culturale PopȘtefan PDF 88201-6-6 Laboratories
-Colecția de
articole 2009
2009
Zona desiguranță Lector.univ.dr.
PopȘtefanAIT
Laboratories
-Colecția de
articole 20092009
DREPTUL DE
POLIȚIE AL
STATULUI –
Supremația
principiului deordine
înstatLect.univ.dr.
Iacob Adrian
Poliția comunitară
Organizarea,
funcționarea și
atribuțiile Poliției
Comunitare
Personalul șifuncțiile
Poliției ComunitareLect.univ.dr.
Iacob AdrianAIT
Laboratories
-Colecția de
articole 2008155 Articol 13 PDF 978-973-
88201-6-6
155 Articol 19 PDF 978-973-
88201-6-6
155 Articol 20 PDF 978-973-
88201-6-6
158 Articol 03 PDF 978-973-
88201-8-0
158 Articol 02 PDF 978-973-
88201-8-0AIT
Laboratories
-Colecția de
articole 20082008
Răspunderea juridică Lect.univ.dr. 158 Articol 01 978-973- AIT 2008
apolițiștilor Iacob Adrian PDF 88201-8-0 Laboratories
-Colecția de
articole 2008
2008
338

Titlu Autor Pagini Tip ISBN Editura Anul
Originile șisensurile Lect.univ.dr. 158 Articol 04 978-973- AIT 2008
noțiunii depoliție Iacob Adrian PDF 88201-8-0 Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Unele ambiguități Lect.univ.dr. 158 Articol 05 978-973- AIT 2008
privind conceptul de Iacob Adrian PDF 88201-8-0 Laboratories
criminalitate -Colecția de
organizată îndreptul articole 2008
penal român
Conceptul, Lect.univ.dr. 158 Articol 06 978-973- AIT 2008
necesitatea și Iacob Adrian PDF 88201-8-0 Laboratories
importanța socială a -Colecția de
activității deprevenire articole 2008
acriminalității
Direcțiile activității de Lect.univ.dr. 158 Articol 07 978-973- AIT 2008
prevenire asăvârșirii Iacob Adrian PDF 88201-8-0 Laboratories
deinfracțiuni și -Colecția de
contravenții în articole 2008
activitatea organelor
depoliție comunitară
Aspecte dedrept Asist.univ. 158 Articol 08 978-973- AIT 2008
comparat privind Cristian-Eduard PDF 88201-8-0 Laboratories
procedura percheziției Ștefan, Asist.univ. -Colecția de
înunele țărieuropene Gabriel Oloeriu articole 2008
Reglementarea Lector univ.drd. 158 Articol 09 978-973- AIT 2008
juridică aoperațiunilor Laurențiu Giurea, PDF 88201-8-0 Laboratories
cuprecursorii de Asist.univ. -Colecția de
droguri Cristian-Eduard
Ștefanarticole 2008
Considerații generale Dr.Barascu 158 Articol 10 978-973- AIT 2008
privind măsurile Adrian-Augustin PDF 88201-8-0 Laboratories
extraprocedurale de -Colecția de
protecție amartorilor articole 2008
șicolaboratorilor
justiției aflați în
programul de
protecție amartorilor
Cooperarea Dr.Barascu 158 Articol 11 978-973- AIT 2008
internațională privind Adrian-Augustin PDF 88201-8-0 Laboratories
martorii aflați în -Colecția de
programe deprotecție articole 2008
întrestatele din
Uniunea Europeană
Dotarea persoanelor Dr.Barascu 158 Articol 12 978-973- AIT 2008
aflate inProgramul de Adrian-Augustin PDF 88201-8-0 Laboratories
protecție amartorilor -Colecția de
cuarme letale de articole 2008
pază șiapărare
Martorii beneficiari ai Dr.Barascu 158 Articol 13 978-973- AIT 2008
programului de Adrian-Augustin PDF 88201-8-0 Laboratories
protec7ie -Colecția de
articole 2008
Spania: poarta Conf.univ.dr. 158 Articol 14 978-973- AIT 2008
drogurilor către George-Marius PDF 88201-8-0 Laboratories
Europa Țical -Colecția de
articole 2008
339

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Titlu Autor Pagini Tip ISBN Editura Anul
Traficul deființe
umane =Forma
modernă asclaviei =Conf.univ.dr.
Barbu Nicu-
Damian158 Articol 15
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Aspecte aletraficului
deminoriConf.univ.dr. 158 Articol 16
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
George-Marius Laboratories
-Colecția de
articole 2008Țical
Condiții, cauze și
împrejurări care
favorizează comiterea
violurilorConf.univ.dr.
Barbu Nicu-
Damian158 Articol 17
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Analiza juridică a
traficului decopii în
legislația românăAsist. univ.
Gheorghe
Dorobanțu158 Articol 18
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Caracterizarea
pornografiei infantile
lanivel intern și
internaționalAsist. univ.
Gheorghe
Dorobanțu158 Articol 19
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Dimensiunea
psihologică aactului
decizional managerialConf. univ. dr.
Prună Ștefan158 Articol 20
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Procesul gestionării Conf. univ. dr.
Prună Ștefan158 Articol 22
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
managementului Laboratories
-Colecția de
articole 2008informațiilor
Particularitățile
controlului managerial
înorganizațiile
moderneConf. univ. dr.
Prună Ștefan158 Articol 21
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Odilemă
organizațională –
grupuri demuncă sau
echipe delucruConf. univ. dr.
Prună Ștefan158 Articol 23
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Modalități de
falsificare a
înscrisurilorsubinspector de
poliție Privantu
Nicoleta158 Articol 24
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
Laboratories
-Colecția de
articole 2008
Expertiza subinspector de
poliție Privantu
Nicoleta158 Articol 25
PDF978-973-
88201-8-0AIT 2008
criminalistică grafică a
subscrieriiLaboratories
-Colecția de
articole 2008
Ascultarea
persoanelor încadrul
anchetei judiciareGabriel Ion
Olteanu, Costică
Voicu, Păun
Costica.
Constatin Pletea,
Elena LazărAIT
Laboratories2008
Metodologie
Criminalistică –
Structurile
infracționale și
activitățile ilicite
desfășurate decătre
acesteaGabriel Ion
Olteanu, Adrian
Iacob, Mirela
Gorunescu. sa244 Carte PDF 978-973-
88201-7-3
367 Carte PDF 978-973-
88201-2-8AIT
Laboratories2008
340

Titlu Autor Editura Anul
Metodologie Lector univ. dr. 423 Carte PDF 978-973- AIT
Criminalistică – Gabriel Ion 88201-0-4 Laboratories
Cercetarea structurilor Olteanu
infracționale șia
unora dintre
activitățile ilicite
desfășurate de
acestea
Unele aspecte Lector univ.drd.
juridico-penale Bianca
referitoare la DRAGOMIRESC
infrac&#355iunea de U
trafic depersoane
prevăzut&#259 în
art.12 dinLegea
nr.678/2001AIT
Laboratories
-Colecția de
articole 2007
Simpozion 2005 – Academia de Carte PDF 978-973- AIT
Învățământul Poliție 87085-4-9 Laboratories
Românesc de «Alexandru s.r.l.
Criminalistică și IoanCuza»
Medicină Legală la -Facultatea de
Început deMileniu Drept -Catedra
deCriminalistică,
Asociația
Criminali&#351tilo
rdinRomânia2007
Criminalistică – Lector univ. dr. 150 Carte PDF 978-973- AIT 2007
Referate, articole, Gabriel Ion 88201-1-1 Laboratories
comunicări științifice Olteanu
2007
Propuneri delege
ferenda privind traficul
depersoaneLector univ.drd.
Bianca14 Articol 02
PDF978-973-
88201-9-7AIT 2007
DRAGOMIRESC
ULaboratories
-Colecția de
articole 2007
Cauze șiîmprejurări
caredetermină sau
favorizează pedofiliaLector Univrsitar
Doctor Barbu
NicuDamian14 Carte PDF 978-973-
87085-7-0AIT 2006
Laboratories
s.r.l.
Trăsături psihico-
comportamentale ale
pedofiluluiLector Univrsitar
Doctor Barbu
NicuDamian10 Carte PDF 978-973-
87085-8-7AIT 2006
Laboratories
s.r.l.
Aspecte teoretice
privind fenomenul
pedofilieiLector Univrsitar
Doctor Barbu
NicuDamian13 Carte PDF 978-973-
87085-9-4AIT 2006
Laboratories
s.r.l.
Diplomația secolului
XXConstantin Vlad 790 Carte PDF 978-973-
87148-2-3Fundația 2006
Europeana
Titulescu
Instituții Financiare
Europene -implicații
înrestructurarea
economică europeanăEnciu Adrian 205 Carte PDF 978-973-
87085-2-5AIT 2005
Laboratories
s.r.l.
Diplomația -Rolul
diplomației înbuna
convețuire astatelorStan P.Darius
George60 Carte PDF 978-973-
87085-3-2AIT 2005
Laboratories
s.r.l.
2005
Noțiuni dedrept
administrativ -Note
decursLector univ. dr.
Gabriel Ion
OlteanuAITPagini Tip ISBN
14 Articol 01
PDF978-973-
88201-9-7
91 Carte PDF 978-973-
87085-5-6 Laboratories
s.r.l.2005
341

TACTICĂ CRIMINALISTICĂ
Autor Editura
Lector univ. dr.
Gabriel Ion
OlteanuAIT
Laboratories
Gabriel Ion
OlteanuAIT
Considerații cuprivire
latactica efectuării
cercetării lafața
loculuiGabriel Ion
Olteanu206 Carte PDF 978-973-
96225-9-2AIT 2004
Laboratories
s.r.l.
Considerații privind
fundamentarea
deciziilor în
transportul maritimGheorghe
Batrînca264 Carte PDF 978-973-
87085-0-1AIT 2004
Laboratories
s.r.l.
Îndrumar Gabriel Ion
Olteanu, Adrian
Iacob82 Carte PDF 978-973-
87085-1-8AIT 2004
Terminologic pentru
Funcționarii Serviciilor
dePoliție EuropeneLaboratories
s.r.l.
Aplicații cu Conf.univ.dr.ing.V
ladimir Melnic;
Dr.ing. Ștefan
Suceveanu289 Carte PDF 978-973-
96225-4-7AIT 2003
microcontrolere deuz
generalLaboratories
s.r.l.
Informatică Conf.univ.dr.ing.
Vladimir Melnic374 Carte PDF 978-973-
96225-6-1AIT 2003
Laboratories
s.r.l.
Sisteme electronice
desupraveghere și
controlConf.univ.dr.ing.
Vladimir Melnic326 Carte PDF 978-973-
96225-5-4AIT 2003
Laboratories
s.r.l.
Drepturile omului și
pedeapsa capitalăMihai Udrea 139 Carte PDF 978-973-
96225-7-8AIT 2003
Laboratories
s.r.l.
Laurențiu
Scopelitis
Ștefan
SuceveanuTitlu Pagini Tip ISBN Anul
Metodologie
Criminalistică –
Metodologia
Cercetării Unor
Infracțiuni ce
Presupun Traficul
Ilegal deBunuri și
Persoane318 Carte PDF 978-973-
87085-6-32005
Cercetarea
contrabandei șiaaltor
infracțiuni ceimplică
trecerea frontierei de
stat397 Carte PDF 978-973-
96225-8-5 Laboratories
s.r.l.2004
Calitatea produselor
înevoluția
ecosistemelor
antropizate pe
exemplul produselor
electronice404 Teză dedoctorat 2003
Acționări electrice
Fuzzy -Teză de
doctorat125 Teză dedoctorat 1998
342