Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L. Copyright © 2010, S.C. Universul Juridic S.R.L. Toate drepturile asupra prezentei ediții aparțin S.C…. [608845]

PUȘCAȘU VOICU

PREZUM ȚIA
DE NEVINOV ĂȚIE

Universul Juridic
București
-2010-

Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2010, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei ediții aparțin
S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiatã fãrã acordul
scris al S.C. Universul Juridic S.R.L.  

NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOȚIT DE SEMNÃTURA ăI
ăTAMPILA EDITORULUI, AP LICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
PUȘCAȘ U, VOICU
Prezum ția de nevinovăț ie / Voicu Puș cașu. – Bucure ști :
Universul Juridic, 2010
Bibliogr. ISBN 978-973-127-230-6
343.211(498)

REDACȚIE: tel./fax: 021.314.93.13
tel.: 0732.320.665
e-mail: [anonimizat]

DEPARTAMENTUL telefon: 021.314.93.15; 0733.673.555
DISTRIBUȚIE: tel./fax: 021.314.93.16
e-mail: [anonimizat]

www.universuljuridic.ro

COMENZI ON-LINE,
CU REDUCERI DE PÂNÃ LA 15%

CUVÂNT ÎNAINTE   5 
CUVÂNT ÎNAINTE
Cartea de fa ță constituie teza de doctorat a tân ărului cerce-
tător Voicu Pu șcașu și reprezint ă o îndrăzneață cercetare critic ă a
modului în care legiuitorul român, jurisdic ția constitu țională și, nu
în ultimul rând, instan țele judec ătorești au transpus în practica lor
prezumția de nevinov ăție ca garan ție fundamental ă a dreptului la
libertatea persoanei.
Diferența de peste un deceniu dintre consacrarea constitu țio-
nală și cea procesual-penal ă a prezum ției de nevinov ăție arată că
proclamarea principiului prezum ției de nevinov ăție deși este, în
mod cert, un lucru dezirabil, totu și construirea unei politici penale
care să îi garanteze respectarea este adev ăratul țel al regle-
mentării, dar și mult mai greu de realizat. Protec ția efectiv ă și
adecvată a unui drept nu se realizeaz ă numai prin reglementarea
lui, ci și prin instituirea unui sistem coerent de remedii și sancțiuni
incidente în cazul înc ălcării lui; or, din aceast ă perspectiv ă, pasi-
vitatea legislatorului na țional în acest domeniu este pe deplin
criticabil ă în opinia autorului.
În aplicarea prezum ției de nevinov ăție, autorul face distinc ție
între persoanele care sunt titulare ale prezum ției de nevinov ăție
(subiecții activi) și persoanele care au îndatorirea respect ării
acestei prezum ții (subiec ții pasivi). Autorul consider ă că prezum ția
de nevinov ăție este incident ă tuturor procedurilor penale, indife-
rent dac ă acestea privesc o persoan ă fizică sau una juridic ă.
Beneficiarii prezum ției de nevinov ăție, nu sunt doar suspec ții sau
acuzații care corespund profilului acestor termeni în dreptul
intern, ci și aceia care au aceast ă calitate în proceduri penale cu
privire la care se solicit ă o form ă de cooperare penal ă inter-
națională.
În categoria destinatarilor obliga ției de respectare a pre-
zumției de nevinov ăție autorul analizeaz ă în mod critic, prin ra-
portare la standardele Cur ții Europene a Drepturilor Omului, reali-
zarea acestei obliga ții de către organele statului, respectiv de c ătre
legiuitor, de c ătre organele de urm ărire penal ă, instan țele de

6 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
judecată și organele de executare a pedepselor precum și insti-
tuțiile de mass-media.
Autorul distinge între dou ă situații radical diferite în care
mass-media poate avea repercusiuni asupra prezum ției de nevi-
novăție: una în care presa este folosit ă ca mijloc, de oricare dintre
părțile cu pozi ții contrare într-un proces penal, în scopul de a
influența opinia public ă și de a pune presiune pe judec ătorul
chemat a tran șa litigiul, sau chiar de c ătre instan ță însăși pentru a
efectua comunic ări referitoare la cauze în curs și alta în care
presa, fără o asemenea activitate a participan ților la proces, re-
curge la efectuarea unor veritabile procese paralele celui judiciar (trial by the media ).
Autorul critic ă situația în care campaniile de pres ă sunt
fondate pe documente și informa ții puse la dispozi ție, contrar obli-
gațiilor de respectare a prezum ției de nevinov ăție și a secretului
profesional, chiar de organe ale st atului, judiciare sau nejudiciare.
Problema controversat ă a raportului dintre dreptul la un proces
echitabil și libertatea de exprimare a mass-mediei este analizat ă
prin raportare atât la legisla ția intern ă, cât
și la practica C.E.D.O
precum și cea a instan țelor americane, autorul conchizând c ă
stabilirea cu claritate a limitelor în care î și poate g ăsi libertatea de
expresie, câmpul de ac țiune raportat la activitatea judiciar ă în
cauzele penale este un imperativ imediat.
Este de remarcat apoi analiza inedit ă în peisajul literaturii
juridice române a rela ției dintre prezum ția de nevinov ăție și drep-
tul la tăcere și la ne-autoacuzare. Caracterizat ca una dintre cele
mai complexe garan ții existente în procedura penal ă, controversat
în structura sa și eterogen în fundamentarea sa doctrinar ă în
raport de legisla țiile naționale, dreptul la t ăcere și la ne-auto-
acuzare este analizat de doctorand într-o ampl ă prezentare com-
parativă a opiniilor doctrinare și a practicii instan țelor de
common-law precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pe drept cuvânt, autorul subliniaz ă faptul c ă reglementarea
națională actuală se dovede ște incomplet ă și prin aceea c ă,
reglementând dreptul la t ăcere în textul care prive ște declara țiile
învinuitului sau inculpatului, exclude nepermis de la beneficiul

CUVÂNT ÎNAINTE   7 
acestui drept martorul care risc ă, prin declara țiile sale, la care este
obligat, s ă furnizeze elemente incrimin atoare la adresa sa, dup ă
cum și mai criticabil ă este inexisten ța unei norme care s ă consacre
dreptul la ne-autoacuzare.
Analizând leg ătura intim ă, mergând adesea pân ă la confuzie,
dar în realitate de tip cauz ă-efect, existent ă între principiul
prezumției de nevinov ăție și sarcina probei în procesul penal,
autorul face ample și interesante trimiteri, cu aprecieri critice,
demne de re ținut, la doctrina contemporan ă și la jurispruden ța
Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, a Cur ții Constitu ționale și a Curții
Europene a Drepturilor Omului.
Referindu-se la problema standardului în materia proba țiunii,
respectiv ce grad de certitudine trebuie s ă inspire probatoriul
administrat în cauz ă pentru a considera în mod legal r ăsturnată
prezumția de nevinov ăție, autorul define ște standardul de pro-
bațiune ca fiind nivelul sau gradul de convingere pe care judec ă-
torul trebuie s ă îl aibă pentru legalitatea și temeinicia concluziilor
asupra st ării de fapt într-un anumit tip de cauz ă, în procesul penal,
acest nivel de convingere fiind cel mai ridicat din întregul sistem
juridic, solicitând existen ța convingerii judec ătorului mai presus de
orice dubiu rezonabil.
Conexiunile prezum ției de nevinov ăți e c u a l t e g a r a n ții și
instituții procesual penale precum dreptul la un tribunal impar țial,
la un proces echitabil sau implica țiile pe care unele m ăsuri
procesuale privative de libertate sau cu caracter patrimonial le pot
avea asupra prezum ției de nevinov ăție sunt tratate de asemenea în
cuprinsul lucr ării.
Bazată pe o ampl ă și documentat ă cercetare comparativ ă a
modului în care este aplicat ă prezum ția de nevinov ăție în sistemul
de drept romano-germanic și în mod deosebit în practica
jurisdicțională a Curții Europene a Drepturilor Omului în raport cu
practica instan țelor americane, lucrarea de fa ță constituie cea mai
completă tratare a acestui subiect în literatura juridic ă română de
până în prezent.
Putem fi de acord sau nu cu unele opinii critice ale autorului,
dar nu putem s ă nu remarc ăm bogăția informa ției, caracterul

8 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
original, cursiv și logic al argumenta ției, fapt care face pl ăcută
lectura lucr ării chiar pentru cititorul care nu are o preg ătire
juridică.
Lucrarea se remarc ă prin expunerea clar ă și argumentat ă a
ideilor proprii relevând un cercet ător pe deplin familiarizat cu
fenomenul juridic, un fin observator și critic acerb al acestuia, a
cărui evolu ție profesional- științifică merită a fi urm ărită cu
interes.
Prof. dr. Viorel Pa șca

CUVÂNT ÎNAINTE   9 
INTRODUCERE
Prezumția de nevinov ăție trece, în perioada contemporan ă, ală-
turi de alte institu ții ale procedurii penale, printr-un vast proces de re-
gândire și reașezare, pe alte temelii, în contextul apari ției Noilor
Coduri penal și de procedur ă penală. Urmând modelul unor state
europene, multe institu ții noi, în strâns ă legătură cu prezum ția de ne-
vinovăție, își vor face apari ția și în câmpul procedurii noastre penale.
Dar fenomenul de transformare a contururilor prezum ției de
nevinovăție nu se opre ște doar aici. La nivel mondial, prezum ția de
nevinovăție suferă un proces de reconsiderare, mai mult sau mai
puțin profund ă, în contextul dezvolt ării fenomenelor specifice
terorismului și criminalit ății organizate, în genere. Confruntate cu
pericole de o gravitate nemaiîntâlnit ă, statele au mizat pe instru-
mente legislative adecvate pentru a r ăspunde acestor pericole,
regândind uneori linia sensibil ă de echilibru trasat ă între drepturile
procesuale fundamentale ale suspec ților și acuzaților, pe de o parte,
și dreptul statului la represiune penal ă, pe de alta. În acest context,
prezumția de nevinov ăție dobânde ște noi valen țe, noi contururi.
Prezenta lucrare încearc ă a pune laolalt ă clasicul și modernul
instituției prezum ției de nevinov ăție, evolu ția sa de la origini și până
în perioada contemporan ă, riscând și o privire spre viitor.
Fără îndoială, în momentul actual, o dezbatere public ă mai
vastă, îndeosebi cu privire la scopul dreptului penal și a procedurii
penale, ar fi mai mult decât necesar ă. Redactarea noilor Coduri s-a
făcut având printre obiective și pe acela al „stabilirii unui echilibru
corespunz ător între cerin țele pentru o procedur ă penală eficientă,
protejarea drepturilor procedurale elementare, dar și a celor
fundamentale ale omului pentru participan ții la procesul penal și
respectarea unitar ă a principiilor care privesc desf ășurarea echita-
bilă a procesului penal” (a se vedea fi șa tehnică a Codului de pro-
cedură penală, publicat ă pe site-ul Ministerului Justi ției și Liber-
tăților Cet ățenești). Cu toate acestea, graba în redactare ori
preluarea unor reglement ări nu ușor compatibile din sisteme de
drept diferite conduc, la acest moment, la ideea c ă asupra acestor
coduri dezbaterea public ă ar trebui, poate, s ă continue.
Din nefericire, nici în doctrina noastr ă juridică de după 1989, în
ciuda schimb ării radicale a sistemului politic prin trecerea la

10 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
democra ție și la regulile statului de drept, nu a existat o dezbatere
serioasă și profund ă cu privire la temeliile pe care trebuie a șezată
procedura penal ă și obiectivele care trebuie atinse prin reglemen-
tarea acestui domeniu. Respectarea exigen țelor documentelor
internaționale de protec ție a drepturilor omului la care România
este parte este departe de a repr ezenta un asemenea obiectiv, ea
fiind, în primul rând, o obliga ție imediat ă.
Prin urmare, în lipsa unei concep ții unitare și consolidate cu
privire la prima întrebare care se na ște în procesul de genez ă al unei
noi legisla ții procesual-penale, nu trebuie s ă mai mire pe nimeni
desele modific ări legislative din ultimii ani, care, nu de pu ține ori, au
riscat să arunce buna administrare a justi ției și respectul fa ță de
actul de justi ție la limita derizoriului.
Faptul c ă nouă nu ne este familiar ă o dezbatere a fondului
valorilor procedurii penale nu înseamn ă însă și că o asemenea
dezbatere nu a existat nic ăieri. Dimpotriv ă, teoria formelor f ără fond
nu este familiar ă altor spa ții juridice, a șa că lucrarea de fa ță vine să
complineasc ă vidul intern prin referiri la opiniile valoroase
exprimate, de-a lungul timpului, în statele cu tradi ție.
Acestea sunt, în principal, argument ele pentru care am optat, în
prezenta lucrare asupra unei abord ări oarecum diferite de cea
clasică, încercând a structura elementele garan ției prezum ției de
nevinovăție așa cum rezult ă ele din legisla ția și jurispruden ța
statelor care au cunoscut o tradi ție de durat ă în aplicarea efectiv ă a
prezumției de nevinov ăție. În paralel, reglementarea prezent ă și cea
viitoare de drept intern, practica instan țelor noastre și a Curții
Constituționale, opiniile exprimate în doctrin ă vin să ajute cititorul în
conturarea unei opinii proprii, al ături de cea a autorului, cu privire
la institu ția prezum ției de nevinov ăție.
* * *
Nu pot încheia f ără a mulțumi tuturor celor care și-au adus
contribu ția la apari ția acestei lucr ări, lista acestora fiind prea mare
pentru a putea fi redat ă aici. Fără niciun dubiu, lucrarea este,
deopotriv ă, rezultatul eforturilor, a r ăbdării și a încrederii lor.
Pentru toate acestea, le sunt pe deplin recunosc ător.

Timișoara, iulie 2009
Autorul

PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE   11 
CAPITOLUL I
Prezumția de nevinov ăție – noțiuni
introductive
1.1. Scurt istoric și reglementare
Istoric, de și s-a încercat, f ără succes, identificarea prezum ției
de nevinov ăție în perioada antic ă a dreptului roman1 sau în pe-
rioada medieval ă2, ori chiar a fost dedus ă din actele engleze de
protejare a unor drepturi fundamentale3, prima consacrare juri-
dică4 modern ă a prezum ției de nevinov ăție poate fi identificat ă în
                                                  
1 E. Bauzon, La présomption d'innocence et la charge de la preuve en droit
romain, în La présomption d'innocence , Revue de l'Institut de Criminologie Paris, vol.
4, 2003-2004, p. 25 și urm. Autoarea concluzioneaz ă în sensul lipsei acestei garan ții
din peisajul juridic al drep tului roman, dar identific ă o garan ție fundamental ă a
prezumției de nevinov ăție – aceea a sarcinii probei ce revine acuzatorului – garan ție ce
reieșea din caracterul acuzatorial al procedurii. Acest fapt o îndrept ățește pe autoare
să afirme c ă, deși neenun țată ca un concept autonom și indispensabil, prezum ția de
nevinovăție exista implicit într-un sistem acuzatorial fondat pe regulile egalit ății
părților, a contradictorialit ății și a libertății probelor – idem, p. 32.
2 G. Bernard, Les critères de la présomption d'innocence au XVIIIe siècle: de
l'objectivité des preuves à la subjectivité du juge, în La présomption d'innocence,
Revue de l'Institut de Criminologie Paris, vol. 4, 2003-2004, p. 36 și urm. Autorul
consider ă că, deși izvoarele prezum ției de nevinov ăție sunt identificabile în epoca
romană sau medieval ă, ea a fost cunoscut ă și aplicată de vechiul drept francez, care,
spre deosebire de dreptul modern, nu o consacra expres. În sus ținerea acestei
afirmații, autorul arat ă faptul c ă, în vechiul drept francez, se recuno ștea, în anumite
condiții, beneficiul dubiului și erau instituite reguli care impuneau existen ța unor
probe clare pentru o solu ție de condamnare.
3 Magna Charta , din 1215 ori Habeas Corpus din 1679 aveau ambele ca efect
protejarea persoanei împotriva deten ției arbitrare, ceea ce a condus doctrinarii la a
aprecia c ă, în substan ța sa, principiul prezum ției de nevinov ăție era, în acest mod, pe
deplin respectat – J. Décamps, La présomption d'innocence: entre verité et culpabilité,
Confrontation des systèmes de procédu re pénale français et anglais avec la
Convention européene de sauvgarde de s droits de l'homme et des libertés
fondamentales , A.N.R.T., Paris, 1999, p. 9.
4 Pe alt plan, prezum ția de nevinov ăție făcuse obiectul unor lu ări ferme de pozi ție
ale autorilor ilumini ști (Voltaire, Montesquieu ș.a.), care vedeau în ea un remediu în

12 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
Declarația drepturilor omului și ale cet ățeanului din 1789, ca o
reacție împotriva folosirii excesive și abuzive a m ăsurii arest ării
preventive, care facilita folosirea torturii1; nu în ultimul rând,
textul Declara ției era menit a preveni erorile judiciare, multe
dintre acestea f ăcând mare vâlv ă în epoc ă și provocând indignare
națională2.
Ulterior acestui moment, îns ă, prezum ția de nevinov ăție nu a
cunoscut o perioad ă de largă recunoa ștere, afirmarea sa fiind criti-
cată pe larg de curentele școlilor antropologice și pozitiviste, prima
propunând adoptarea pentru a șa-numiții infractori înn ăscuți și din
obișnuință, a prezum ției de vinov ăție3, iar secunda militând pentru
eliminarea prezum ției de nevinov ăție, ca institu ție desuet ă, față de
sistemul juridic al vremii, care garanta toate drepturile acuza-
tului4. Perioada tulbure a contest ării prezum ției de nevinov ăție s-a
                                                                                                           
fața unui sistem judiciar ira țional, guvernat de pasiuni individuale și sociale tenebroase
și de forme barbare de violen ță. Este o perioad ă în care se afirm ă ideea prevalen ței
drepturilor individuale și colective în defavoarea absolutismului statal – G. Batia, A.
Pizzo, La tutella dell'imputato, Saggio storico-concetualle , p. 9, la adresa
www.diritto.it/archivio/1/20757.pdf.
1 Idem, p. 45; C. Cârstea, Prezumția de nevinov ăție. Importan ța și locul acestui
principiu în perspectiva moderniz ării legisla ției procesuale penale , Revista juridic ă a
Parchetului de pe lâng ă Curtea de Apel Timi șoara, nr. 7/1996, p. 16. Folosirea pe scar ă
largă a torturii a fost denun țată d e C . B e c c a r i a , î n c e l e b r a s a Despre infrac țiuni și
pedepse . Revoluția Francez ă nu a făcut decât s ă recunoasc ă ideile acestui autor, ca
ideal tangibil și dezirabil al noii ordini, fa ță de care prezum ția de nevinov ăție era
prezentat ă ca un instrument perfect. Astfel, când, la 22 august 1789 A. Duport (celebru
magistrat francez al epocii) afirma c ă „există în Franța o practic ă barbară de a pedepsi
vinovații, chiar atunci când nu au fost înc ă declarați astfel”, solu ția ce se întrevedea era
evidentă: consacrarea prezum ției de nevinov ăție ca veritabil scut protector în fa ța
abuzurilor epocii – J. Décamps, op. cit. , p. 5.
2 S. Rials, Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului , Polirom, Ia și, 2002, p.
176. Art. 9 din acest act dispunea: „Ori ce om este presupus inocent, pân ă în momentul
în care a fost declarat vinovat; dac ă se consider ă indispensabil a-l aresta, orice act de
constrângere în afara celor necesare pentru re ținerea lui trebuie s ă fie aspru pedepsit
de lege.” Textul a fost analizat în primul rând ca o regul ă de status quo a beneficiarului
prezumției, persoana cu statut prezumat de nevinovat neputând face obiectul unor
acte restrictive sau privative de drepturi – G. Batia, A. Pizzo, op. cit. , p. 12.
3 T. Mrejeru, B. Mrejeru, Principii fundamentale ale dreptului procesual penal,
Garantarea libert ății persoanelor, Prezum ția de nevinov ăție, Egalitatea persoanelor în
procesul penal, Doctrin ă și jurispruden ță, Editura Universitar ă, Bucure ști, 2008, p. 99.
4 Reprezentan ții acestei școli, care recuno ștea ca obiectiv al procesului penal
apărarea societ ății, prevalent ă față de drepturile individuale, negau importan ța

PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE   13 
prelungit și în secolul XX, instaurarea regimurilor totalitare adu-
când, în plan normativ, desconsiderarea cras ă a acestei norme1.
Revirimentul prezum ției de nevinov ăție a început odat ă cu
sfârșitul celui de al doilea r ăzboi mondial, când au fost adoptate
instrumente juridice interna ționale și regionale de protejare a
acesteia. Respectul demnit ății umane2 și a drepturilor fundamen-
tale materiale sau procesuale – inclusiv al prezum ției de nevino-
văție – revenea astfel în prim plan, ca reac ție la abuzurile groso-
lane și la crasa nesocotire la care fusese supus3. Rațiunea din
spatele acestui reviriment și a instrumentelor interna ționale adop-
tate în perioada consecutiv ă finelui celui de al doilea r ăzboi mon-
                                                                                                           
garanției, contestând chiar ra ționalitatea acesteia. Astfel, Rafaelle Garofalo afirma:
„acelora care repet ă aceeași frază absurdă a prezum ției de nevinov ăție până la
condamnarea definitiv ă le răspund c ă, de multe ori, judecata e anticipat ă și
condamnarea pronun țată de tribunalul opiniei publice”. Pentru acela și autor, deten ția
preventiv ă trebuia s ă devină regulă, fiind cel mai adecvat r ăspuns fa ță de actul de
acuzare. Enrico Ferri, în schimb, admitea validitatea prezum ției de nevinov ăție, de o
manieră limitată, pentru persoanele nerecidiviste (infractorii primari), dar numai pân ă
la momentul condamn ării lor în prim ă instanță, deja de la trimiterea în judecat ă ea
pierzând mult din credibilitate și devenind absurd ă chiar în caz de flagran ță sau
recunoaștere a vinov ăției – pe larg, G. Batia, A. Pizzo, op. cit. , pp. 14, 19.
1 Fascismul critica prezum ția de nevinov ăție ca „exces exagerat și incoerent al
garanțiilor individuale” – F. Giunchedi, La tutela dei diritti umani nel processo penale ,
Cedam, Padova, 2007, p. 63. În autoritarismul juridic fascist, actul de acuzare era în
sine suficient pentru privarea și restrângerea drepturilor și libertăților, suprema ția
magistratului inchizitor – care devenea depozitarul, tenden țios, al tuturor intereselor,
altminteri divergente, ale procesului penal – nel ăsând niciun loc prezum ției de
nevinovăție, descris ă de un doctrinar al vremii ca „Magna Charta delincventului” – G.
Batia, A. Pizzo, op. cit. , pp. 22-23.
2 Revirimentul drepturilor fundamentale din secolul XX a fost posibil prin
reiterarea importan ței cruciale a respectului demnit ății ființei umane, ca atribut
inerent al acesteia, din aceast ă valoare suprem ă decurgând toate drepturile și
libertățile astăzi în continu ă expansiune – C.-L. Popescu, Demnitatea omului și
drepturile omului , Revista român ă de drepturile omului, nr. 14/1997, p. 8.
3 Acesta nu este o simpl ă coinciden ță: la fel cum tortura impusese consacrarea
prezumției de nevinov ăție, abuzurile ulterioare au generat reafirmarea ei, de aceast ă
dată coroborat ă cu necesitatea garant ării efectivit ății acesteia, prin mijloace concrete,
în special de drept procesual-penal – J. Décamps, op.cit ., p. 6. Mai mult, acest scurt
istoric al prezum ției de nevinov ăție are o moral ă ce nu poate fi neglijat ă: năzuința spre
consacrarea și garantarea drepturilor inalienabile fiin ței umane este perpetu ă,
neputând fi anihilat ă sau denaturat ă. Prezum ția de nevinov ăție nu poate fi
desconsiderat ă perpetuu f ără consecin țe, revirimentul ei constant fiind o m ărturie a
importan ței fundamentale pe care o posed ă în sistemele de drept contemporane.

14 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
dial este esen țialmente aceea potrivit c ăreia protejarea drepturilor
omului este nu doar un deziderat, ci un imperativ, o condi ție indis-
pensabil ă a păcii și securității interna ționale1.
Prezumția de nevinov ăție, în forma sa ren ăscută, se justifica
nu atât prin necesitatea combaterii arest ărilor abuzive și a abo-
minabilei torturi, cât prin considerente ce țin de echilibrarea
raporturilor între stat și individ, a protej ării echității procesuale și
a salvgard ării valorilor fundamentale lezate prin condamn ări
nelegale2.
La nivel interna țional, Declara ția Universal ă a Drepturilor Omu-
lui3 reglementeaz ă prezum ția de nevinov ăție în art. 11 al. 1, care
dispune: „Orice persoan ă acuzată de comiterea unui act cu caracter
penal are dreptul s ă fie presupus ă nevinovat ă până când vinov ăția
sa va fi stabilit ă în mod legal în cursul unui proces public în care
i-au fost asigurate toate garan țiile necesare ap ărării sale.”4
                                                  
1 În acest sens, nu trebuie uitat Preambulul Declara ției Universale a Drepturilor
Omului, în care se specific ă următoarele: „Considerând ca recunoa șterea demnit ății
inerente tuturor membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale și inalienabile
constituie fundamentul libert ății, dreptății și păcii în lume,
Considerând că ignorarea și disprețuirea drepturilor omului au dus la acte de
barbarie care revolt ă conștiința omenirii și că făurirea unei lumi în care fiin țele umane
se vor bucura de libertatea cuvântului și a convingerilor și vor fi eliberate de team ă și
mizerie a fost proclamat ă drept cea mai înalt ă aspirație a oamenilor,
Considerând c ă este esen țial ca drepturile omului s ă fie ocrotite de autoritatea
legii pentru ca omul s ă nu fie silit s ă recurgă, ca solu ție extrem ă, la revolta împotriva
tiraniei și asupririi…”
Recunoa șterea leg ăturii directe dintre drepturile fundamentale și pacea și
securitatea este evident ă și în alte institu ții interna ționale, precum Consiliul Europei
sau Uniunea European ă – R. Weber, Drepturile omului: un im perativ al momentului ,
Revista român ă de drepturile omului, nr. 9/1995, p. 4.
2 A. Ashworth, Four Threats to the Presumption of Innocence , The International
Journal of Evidence and Proof, 2006, p. 251.
3 Adoptat ă și proclamat ă de Adunarea general ă a O.N.U. prin Rezolu ția 217 A(III)
din 10 decembrie 1948. Foarte important de precizat, D.U.D.O. nu beneficia de for ță
juridică de constrângere, deoarece, potrivit art. 13 pct. 1 din Carta O.N.U., fiind un act
al Adunării Generale a O.N.U., are un caracter de recomandare – R. Miga-Be șteliu,
Drept interna țional. Introducere în dreptul interna țional public , Ed. All, Bucure ști,
1998, p. 174.
4 Așa cum s-a observat, aceast ă formulare este criticabil ă prin aceea c ă include
elemente ce constituie garan ții distincte – publicitatea ședinței de judecat ă și dreptul la
apărare, limitând sfera beneficiarilor prezum ției doar la persoanele acuzate – A. Ș.
Tulbure, Prezumția de nevinov ăție în Constitu ția României și în perspectiva

PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE   15 
Ulterior, o reglementare mai ampl ă o cunoa ște principiul prin
Pactul interna țional cu privire la drepturile civile și politice1, prin
textul art. 14:
“…
2. Orice persoan ă acuzată de comiterea unei infrac țiuni este
prezumat ă a fi nevinovat ă cât timp culpabilitatea sa nu a fost
stabilită în mod legal ;
Orice persoan ă acuzat ă de comiterea unei infrac țiuni are
dreptul, în condi ții de deplin ă egalitate, la cel pu țin următoarele
garanții:
… g) să nu fie silit ă să mărturiseasc ă împotriva sa îns ăși sau să
se recunoasc ă vinovată.
…
6. Când o condamnare penal ă definitiv ă este ulterior anulat ă
sau se acord ă grațierea deoarece un fapt nou sau nou-descoperit
                                                                                                           
moderniz ării legisla ției procesuale penale , Dreptul, nr. 3/1993, p. 48 (de acum citat ă
ca Prezumția de nevinov ăție în Constitu ția…).
1 Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea General ă a O.N.U., în sesiunea a
XXI-a, prin Rezolu ția 220A/XXI, la 16 decembrie 1966 și intrat în vigoare la 23 martie
1976. România a ratificat Pactul la 9 decembrie 1974, fiind publicat în B. Of. nr. 146
din 20.11.1974. Spre deosebire de D.U. D.O., Pactul, având natura juridic ă a unui tratat
internațional, și nu a unui act al A.G. O.N.U., transform ă prevederile Declara ției
universale în obliga ții juridice pentru statele p ărți la el (a se vedea în acest sens art. 2
pct. 1, 2 și 3 din P.I.D.C.P.). De și dispozi țiile sale se bucurau de for ță juridică
obligatorie, totu și, chestiunea garant ării efectivit ății lor de c ătre un organism
specializat l ăsa de dorit; de și se instituia un Comitet al drepturilor omului, acesta,
potrivit art. 41 din Pact nu putea s ă primeasc ă și să examineze comunic ări în care un
stat parte pretindea c ă un alt stat parte nu- și îndepline ște obliga ția fără ca ambele
state să fi declarat în orice moment c ă recunosc aceast ă competen ță Comitetului. Iar în
privința plângerilor persoanelor particulare, chestiunea era la fel de problematic ă,
câtă v r e m e p r i m u l P r o t o c o l f a c u l t a t i v l a P . I . D . C . P . ( a d o p t a t d e A . G . O . N . U . o d a t ă cu
Pactul la 16 dec. 1966) prevedea imposib ilitatea Comitetului de a primi comunic ări cu
privire la state p ărți la Pact, dar care nu au ratificat și Protocolul facultativ – pentru
unele din aceste idei, pe larg M. I. Niciu, Drept interna țional public , ediția a III-a, Ed.
Servosat, Arad, 2001, pp. 200-208. România a aderat la acest protocol facultativ prin
Legea nr. 39 din 28.06.1993 publicat ă în M. Of., Partea I nr. 143 din 30.06.1993,
protocolul fiindu-i oblig atoriu pe plan interna țional de la data de 20 iulie 1993 – date și
statistici în acest sens se g ăsesc pe site-ul institu ției Înaltului Comisariat al Drepturilor
Omului www.unhchr.ch, iar prezentarea detaliat ă a sistemului onusian de protec ție a
drepturilor omului se reg ăsește pe site-ul oficial al organiza ției, www.un.org.

16 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
dovedește că s-a produs o eroare judiciar ă, persoana care a suferit
o pedeaps ă în urma acestei condamn ări va primi o indemniza ție în
conformitate cu legea, afar ă de cazul când s-a dovedit c ă
nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabil ă
ei în întregime sau în parte .
7. Nimeni nu poate fi urm ărit sau pedepsit din pricina unei
infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o
hotărâre definitiv ă în conformitate cu legea și cu procedura penal ă
a fiecărei țări.”
Pe plan interna țional, prezum ția de nevinov ăție mai este
reglementat ă expres și în art. 661 al Statutului Cur ții Penale
Internaționale de la Roma2.
La nivel regional, pot fi men ționate reglement ările Conven ției
interamericane a drepturilor omului3, care în articolul 8, intitulat
„Garanții judiciare” dispune:
„2. Orice persoan ă acuzată de o infrac țiune este prezumat ă
nevinovat ă până când vinov ăția sa va fi legal stabilit ă. În timpul
                                                  
1 Potrivit art. 66 al. 1 din acest act, „orice persoan ă va fi considerat ă nevinovat ă
până ce vinov ăția sa va fi stabilit ă în fața Curții, în concordan ță cu legea aplicabil ă.”
2 Ratificat de România prin Lege a nr. 111 din 13.03.2002, publicat ă în M. Of., nr.
211 din 28.03.2002.
3 Convenția interamerican ă a drepturilor omului, documentul de baz ă în materia
protecției drepturilor omului la nivel regional american, mai precis în cadrul
Organiza ției Statelor Americane (O.S.A.), a fost adoptat ă în Costa Rica, la San Jose, la
22 noiembrie 1969 (întrând în vigoare la 18 iulie 1978), cu ocazia Conferin ței
specializate interamericane asupra drepturilor omului. Conven ția instituie dou ă
organe cu competen țe în materia protec ției drepturilor omului: Comisia Inter-
american ă a Drepturilor Omului și Curtea Interamerican ă a Drepturilor Omului (a se
vedea Capitolele VI, VII și VIII – articolele 33-69 din Conven ție). Comisia inter-
american ă este competent ă să examineze plângerile privitoare la drepturile prev ăzute
în protocoalele adi ționale la Conven ția interamerican ă; competen ța Comisiei privitoare
la examinarea plângerilor individual e decurge direct din textul Conven ției, pe când cea
privitoare la examinarea sesiz ărilor statale este condi ționată de o declara ție expres ă
de recunoa ștere a competen ței acesteia. Curtea, în schimb, nu poate fi sesizat ă decât
de Comisie și de către un stat parte la Conven ție, având o competen ță facultativ ă,
condiționată de recunoa șterea acesteia. Dup ă cum se poate observa, acest sistem este
foarte asem ănător celui european dinaintea modific ărilor intervenite prin protocoalele
adiționale. Textul Conven ției, ca și informa ții detaliate despre sistemul interamerican
de protec ție a drepturilor omului, se pot ob ține la adresa de internet
www.cidh.oas.org.

PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE   17 
judecății are dreptul, în deplin ă egalitate, la cel pu țin garan țiile
următoare:
…
g. dreptul acuzatului de a nu fi obligat s ă mărturiseasc ă
împotriva lui însu și sau să își recunoasc ă vinovăția;
…
3. Mărturisirea f ăcută de acuzat nu va fi valabil ă decât dac ă
este făcută fără nici un fel de coerci ție.
Acuzatul achitat în virtutea unei hot ărâri definitive nu va
putea fi urm ărit din nou pentru acelea și fapte” .
De asemenea, pot fi amintite dispozi țiile Cartei africane a
drepturilor omului și popoarelor1, care în articolul 7 dispune:
„Orice persoan ă are dreptul la judecarea cauzei sale. Acest drept
cuprinde:
…
b. dreptul la prezum ția de nevinov ăție până când vinov ăția sa
va fi stabilit ă de o jurisdic ție competent ă”.

Din perspectiva sistemului de drept român, un interes mai
mare prezint ă, fără niciun dubiu, reglement ările regionale
europene.
La nivelul Uniunii Europene, textul de avut în vedere este cel al
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene2, care face
                                                  
1 Carta african ă a drepturilor omului și popoarelor, adoptat ă la 27 iunie 1981 la
Nairobi, Kenya, cu ocazia celei de a 18-a Conferin țe a Organiza ției Unității Africane
(O.U.A.), a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986, dup ă ratificarea ei de c ătre 25 de
state. În prezent, 49 din cele 52 de state membre ale O.U.A. au ratificat-o. Carta a instituit o Comisie african ă a drepturilor omului și a popoarelor care, de și poate primi
comunic ări cu privire la înc ălcări ale drepturilor omului provenite de la statele p ărți la
Cartă sau de la persoane particulare sau grupuri de persoane, totu și nu beneficiaz ă de
putere jurisdic țională. Textul Cartei, ca și alte informa ții utile privitoare la
instrumentele și mecanismele africane de salvgardare a drepturilor omului, pot fi
găsite pe site-ul www.aidh.org/Biblio/Txt_Afr/instr_81.htm.
2 Cartea drepturilor fundamentale a U. E., proclamat ă la Nisa, la 7 decembrie
2000, reprezint ă sinteza valorilor comune ale statelor membre ale Uniunii. Carta, de și
cu o valoare politic ă semnificativ ă, este privat ă de forță juridică de constrângere, cât ă
vreme șefii de state și de guverne reuni ți la Nisa au decis s ă nu introduc ă în tratate
nicio referire la Cart ă. De asemenea, de avut în vedere este art. 51 punctul 1 din Cart ă,
potrivit c ăruia dispozi țiile acesteia „se adreseaz ă instituțiilor și organelor Uniunii în
respectarea principiului subsidiarit ății, precum și statelor membre, numai atunci când

18 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
referire la prezum ția de nevinov ăți e î n a r t . 4 8 ( „ P r e z u m ția de
nevinovăție și drepturile ap ărării), apar ținând cap. VI „Justi ție”;
acest articol prevede: „ 1. Orice acuzat este prezumat nevinovat
până când vinov ăția sa va fi legal stabilit ă.
2. Respectul drepturilor ap ărării este garantat oric ărui
acuzat ”.
În sistemul Conven ției europene a drepturilor omului1,
prezumția de nevinov ăție are o reglementare identic ă celei din
Carta european ă, fiind inclus în articolul șase, care reglementeaz ă
dreptul la un proces echitabil2; potrivit art. 6 al. 2 din Conven ția
                                                                                                           
acestea aplic ă dreptul Uniunii” , iar potrivit punctului 2, Carta „nu creeaz ă nicio
competen ță și nicio sarcin ă nouă pentru Comunitate și pentru Uniune și nu modific ă
competen țele și sarcinile definite prin tratate”. Textul Cartei, ca și multe alte informa ții
referitoare la protec ția drepturilor omului la acest nive l regional pot fi procurate direct
de pe site-ul Uniunii http://europa.eu.int/pol /rights/index_fr.htm. Ar fi îns ă de subliniat
că întreg textul Cartei este preluat de Constitu ția European ă, astfel c ă, dacă acest
tratat va intra în vigoare, drepturile consacrate de Cart ă vor deveni astfel obligatorii.
Tot în Constitu ția European ă se prevede c ă „Uniunea va adera la Conven ția
european ă de apărare a drepturilor omului si a libert ăților fundamentale” – art. I-9 al.
2 – vezi textul integral pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe www.mae.ro.
1 În denumirea ei complet ă, Conven ția pentru ap ărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale a fost semnat ă la 4 nov. 1950, la Roma. Acest act reprezint ă
instrumentul de referin ță pentru ap ărarea drepturilor omului în cadrul Consiliului
Europei, instituind o Curte European ă a Drepturilor Omului, ca organism jurisdic țional
obligatoriu. A fost ratificat ă de România prin Legea nr. 30/1994, publicat ă în M. Of. nr.
135 din 31.05.1994.
2 Acest articol prevede, în alineatele 1 și 3: „1. Orice persoan ă are dreptul la
judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de
către o instan ță independent ă și imparțială, instituit ă de lege, care va hot ărî fie asupra
încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oric ărei
acuzații în materie penal ă îndreptate împotriva sa. Hot ărârea trebuie s ă fie pronun țată
în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe
întreaga durat ă a procesului sau a unei p ărți a acestuia, în interesul moralit ății, al
ordinii publice ori al securit ății naționale într-o societate democratic ă, atunci când
interesele minorilor sau protec ția vieții private a p ărților la proces o impun, sau în
măsura considerat ă absolut necesar ă de către instan ță atunci când, în împrejur ări
speciale, publicitatea ar fi de natur ă să aducă atingere intereselor justi ției.
… 3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limb ă pe care o în țelege și în
mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuza ției aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare preg ătirii apărării sale;

PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE   19 
E.D.O.: „Orice persoan ă acuzată de o infrac țiune este prezumat ă
nevinovat ă până ce vinov ăția sa va fi legal stabilit ă.”
Dacă între textul Conven ției E.D.O. și cel al Pactului adoptat
sub egida O.N.U. exist ă o diferen ță calitativ ă în favoarea celui din
urmă, care enun ță garanții mai bine circumscrise, fapt explicabil
prin distan ța în timp între cele dou ă acte, de pu țin peste 16 ani,
totuși, deși întemeiat pe un text perf ectibil, sistemul de protec ție al
drepturilor omului din cadrul Consiliului Europei este cel mai avansat, lucru datorat în mod esen țial activit ății Curții E.D.O
1.
Într-adev ăr, putem afirma c ă sistemul european are în centru
ideea de salvgardare, de protec ție, și nu doar pe aceea de pro-
clamare a drepturilor, instituind mijloace practice pentru a le
asigura respectarea2.
                                                                                                           
c) să se apere el însu și sau să fie asistat de un ap ărător ales de el și, dacă nu
dispune de mijloacele necesare pentru a pl ăti un apărător, să poată fi asistat în mod
gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justi ției o cer;
d) să întrebe sau s ă solicite audierea martorilor acuz ării și să obțină citarea și
audierea martorilor ap ărării în acelea și condiții ca și martorii acuz ării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dac ă nu înțelege sau nu vorbe ște
limba folosit ă la audiere.”
Cele mai multe ac țiuni introduse în fa ța Curții vizează stabilirea înc ălcării acestui
articol; prin urmare, art. 6 din Conven ție este articolul cu cea mai bogat ă jurispruden ță
– C. Bârsan, Convenția european ă a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I,
Drepturi și libertăți, Ed. All. Beck, Bucure ști, 2005, p. 397 (lucrare citat ă de acum sub
forma Convenția…, I).
1 Curtea European ă a Drepturilor Omului este organul judiciar instituit de c ătre
Convenția E.D.O. (a se vedea reglem entarea Titlului II al Conven ției, articolul 19, și cea
a Titlului IV, articolele 38-56, precum și textul Protocolului nr. 11 privind reformarea
mecanismului de control instituit de Conven ție – intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998,
în virtutea c ăruia a luat na ștere Curtea European ă unică a Drepturilor Omului,
renunțându-se la Comisia European ă a Drepturilor Omului). Are sediul la Strasbourg,
la Palatul Drepturilor Omului, func ționează permanent, fiind organul judiciar
european ce are sarcina s ă protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale
individului – M. Voican, Gh. Mocu ța, R. Burdescu, Curți interna ționale de justi ție, Ed.
All Beck, Bucure ști, 2000, p.17
2 L.-E. Pettiti (coord.), E. Decaux, P. H. Imbert, La Convention européene des
droits de l’homme , 2e edition, Economica, Paris, 1999, p. 244. Astfel, s-a trecut de la
ideea de „promovare” la cea de „protejare” a drepturilor omului, de la discursul
incantatoriu la imperativul juridic – E. Decaux, Justice et droits de l’homme, în Revue
des droits fundamentaux , nr. 2, janvier-decembre 2002, la adresa de internet
www.droits-fondamentaux.org.

20 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
Acest organ jurisdic țional, prin calitatea și cantitatea1
deciziilor sale, a men ținut textul Conven ției în contemporaneitate,
impunând o continu ă evoluție și dezvoltare a efectivit ății protec ției
drepturilor și libertăților prescrise de aceasta. A șa cum chiar
Curtea afirma2, „textul Conven ției europene este un instrument viu,
care trebuie interpretat în lumina concep țiilor de via ță actuale și a
concepțiilor prevalând ast ăzi în statele democratice” .
În dreptul comparat, prezum ția de nevinov ăție este consacrat ă
explicit în legisla țiile unor state precum Fran ța3, Italia4, Rusia5 etc.
Într-un mod aparent straniu, prezum ția de nevinov ăție nu cunoa ște
o consacrare juridic ă similară și în sistemele de common law care
                                                  
1 În 2005, Curtea E.D.O. a pronun țat 28648 de hot ărâri (față de 1959 în 1991,
curba de atunci fiind mereu ascendent ă) de admisibilitate (10 36) sau inadmisibilitate
(27612), pronun țând 1105 hot ărâri pe fond – v. site cit .
2 Kress c/ Fran ța, hotărâre a Cur ții E.D.O. din 7 iunie 2001.
3 În Fran ța, pe lâng ă reglementarea Declara ției franceze din 1789, sus-men-
ționată, care este înc ă în vigoare, trebuie men ționată și cea a punctului III din
Articolul preliminar al Codului de procedur ă penală, care dispune: „Orice
persoan ă suspectat ă sau urm ărită este prezumat ă inocent ă atât timp cât
vinovăția sa nu a fost stabilit ă.” Articolul preliminar este de dat ă relativ recent ă,
fiind introdus de Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000, publicat ă în Journal
Officiel din 16 iunie 2000.
4 În Italia, reglementarea specific ă este cea a Constitu ției din 1947, care, în art.
27 al. 2 prevede: „Acuzatul nu este considerat vinovat pân ă la condamnarea
definitivă.” Acest articol plaseaz ă prezum ția de nevinov ăție într-un context oarecum
neobișnuit, într-o mixtur ă de drepturi specifice materiei penale, în alineatul 1 fiind
reglementat caracterul strict personal al r ăspunderii penale, prin alineatul 3
instituindu-se interdic ția unor pedepse ce ar constitui tratamente inumane sau
degradante, iar alineatul 4 interzicând pedeapsa cu moartea.
În Italia, consacrarea prezum ției de nevinov ăție, deși privită inițial ca unul dintre
marile succese ale noii Republici, s-a dovedit curând a fi insuficient ă, pe de o parte,
pentru c ă nu existau norme de valoare inferioare care s ă îi dea eficacitatea dorit ă, iar,
pe de alta, deoa rece doctrina î și dovedise limitele în în țelegerea valen țelor prezum ției
de nevinov ăție, ceea ce generase o piedic ă serioasă pentru încerc ările ulterioare de
conturare a profilului real al acestei institu ții – G. Batia, A. Pizzo, op.cit ., p. 1. Aceste
aspecte pot fi invocate pentru a descrie perfect situa ția prezum ției de nevinov ăție și în
planul dreptului intern.
5 Potrivit art. 49 al. 1 din Constitu ția Rusiei: „Orice persoan ă acuzată de
săvârșirea unei infrac țiuni va fi considerat ă nevinovat ă până când vinov ăția sa va fi
probată în conformitate cu procedurile stipulate de dreptul federal și stabilit ă prin
verdictul unei instan țe legale.”

PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE   21 
nu o instituie explicit, dar îi recunosc valoarea și semnifica ția în
cadrul sistemului procesual-penal1.
Explicația acestei situa ții nu este deloc complicat ă: sistemele
de tradi ție inchizitorial ă, care permit un rol mai important
organelor de acuzare, instituind o complex ă fază prealabil ă jude-
cății, desfășurată sub autoritatea extins ă a unor organe a c ăror
independen ță și imparțialitate este pus ă sub semnul îndoielii, faz ă
reflectat ă în dosarul de urm ărire, care ocup ă un rol deosebit de
important, au v ăzut în prezum ția de nevinov ăție un remediu și o
protecție indispensabil ă pentru persoanele suspectate sau acuzate,
care se g ăseau într-un evident dezechilibru de putere.
Sistemele de common law, particularizate prin echilibrarea
rolului acuz ării și al apărării, s-au concentrat pe instituirea unor
garanții eficiente (îndeosebi cea a dreptului la ap ărare2) pentru ca
acest echilibru s ă fie real, astfel încât suspectul sau acuzatul
dobânde ște ipso facto un statut mai favorabil decât l-ar fi avut
într-un sistem tradi țional inchizitorial3. Prin urmare, în aceste
sisteme, consacrarea textual ă a prezum ției de nevinov ăție ar putea
apărea superflu ă4.
                                                  
1 În Anglia, spre exemplu, întrucât Conven ția european ă a drepturilor
omului nu este considerat ă un tratat european care s ă aibă un efect direct în
dreptul intern, trimiterea se face la precedentul Woolmington v. Director of
Public Prosecution , din 1935, în care s-a afirmat c ă în sistemul dreptului penal
există un fir director care poate fi oricând observat, anume acela ca acuzarea s ă
aibă sarcina de a dovedi vinov ăția acuzatului – B. E. Bergman, N. Hollander,
Wharton's Criminal Evidence , 15th edition, vol. I, West Grop, Eagan, Minnesota,
1997, p. 23.
2 În sistemele acuzatoriale, exercitarea deplin ă a dreptului la ap ărare era și este
considerat ă cea mai bun ă cale de protejare a nevinov ăției persoanei injust acuzate,
prin dezbatere contradictorie – idem, p. 18.
3 Nu este aici locul de a intra într-o analiz ă de substan ță a mecanismelor
f u n d a m e n t a l d i f e r i t e p e c a r e l e p r o p u n c e l e d o u ă sisteme în privin ța procesului
penal. Este îns ă poate oportun a ar ăta că, în perioada contemporan ă, tot mai
multe sisteme tradi țional inchizitoriale (d.e. Italia, Spania, Rusia etc.) se
orienteaz ă spre modelul common law-ului american, preluând de la acesta
instituții întregi, asupra unora dintre acestea, relevante pentru subiectul
examinat, oprindu-ne la momentul potrivit.
4 G. Batia, A. Pizzo, op.cit., p. 10.

22 PREZUM ȚIA DE NEVINOV ĂȚIE
În concluzie, nu ar fi eronat a afirma c ă, dacă în sistemele
juridice romano-germanice prezum ția de nevinov ăție este afirmat ă
cu tărie, în cele de common law, este respectat ă cu stricte țe1.
Deși prezum ția de nevinov ăție este o realitate juridic ă în multe
state europene și în Statele Unite de sute de ani, totu și, în țara
noastră ea este o realitate relativ recent ă, Constitu ția din 19912
prevăzând în articolul 23 al. 8 (actualul art. 23 al. 113) că „Până la
rămânerea definitiv ă a hotărârii judec ătorești de condamnare,
persoana este considerat ă nevinovat ă.”
Textul fundamental care reglementeaz ă prezum ția de nevi-
novăție în sistemul de drept intern, face parte din articolul 23
(„Libertatea individual ă”), text care consacr ă dreptul la libertate și
siguranță fizică a persoanei, astfel c ă, sub acest aspect, se poate
afirma c ă legislatorul român a dat dovad ă de conservatorism,
preluând valen ța originar ă a prezum ției de nevinov ăție4.
                                                  
1 În acela și sens, A. de Raulin, La présomption d'innocence en droit interne et
international: sur quelques evolutions récentes, în La présomption d'innocence ,
Revue de l'Institut de Criminologie Pa ris, vol. 4, 2003-2004, p. 112. În al ți termeni,
dar în sus ținerea aceleia și idei, s-a afirmat c ă proclamarea principiului prezum ției
de nevinov ăție este, în mod cert, un lucru dezirabil, dar construirea unei politici
penale care s ă îi garanteze respectarea este adev ăratul țel, mult mai greu de realizat
– J. Décamps, op.cit ., p. 5. Nu trebuie s ă surprind ă faptul c ă ambele critici provin de
la autori francezi. Fran ța, ca și România, trece printr-o veritabil ă criză în ceea ce
privește asigurarea efectivit ății acestui principiu. Diferen ța constă în aceea c ă, dacă
în Franța opinia public ă și doctrina juridic ă au făcut presiuni pentru reconsiderarea
sistemului procesual penal, urmând îndeaproape modelul sistemelor acuzatoriale de
common law, în România, cu unele excep ții, lucrurile sunt destul de lini știte. Tocmai
de aceea, pe parcursul acestei lucr ări, vom încerca a analiza prezum ția de
nevinovăție prin compara ția celor dou ă mari sisteme: de common law și
romano-germanic, între care exist ă tot mai multe puncte comune, pentru a contura
o evoluție de viitor a acestei institu ții.
2 Constitu ția României din 21.11.1991 a fost publicat ă în M. Of., nr. 233 din
21.11.1991.
3 Ca urmare a modific ării Constitu ției prin Legea nr. 429 din 23.10.2003,
publicată în M. Of., nr. 758 din 29.10.2003.
4 Dacă prezum ția de nevinov ăție a apărut pe scena sistemelor juridice mo-
derne ca un instrument de protejare a libert ății persoanelor suspectate sau
acuzate de s ăvârșirea unor fapte penale, ulterior acestui moment ea și-a modificat
substanțial sfera de protec ție, devenind tot mai mult un element de echitate
procesual ă, cu implica ții mult mai vaste, ce vor fi analizate pe parcursul lucr ării.
Din aceste motive, modul de reglementare ales de legislatorul constituant este
criticabil – în acela și sens, A. Ș. Tulbure, Prezumția de nevinov ăție în
Constitu ția…, p. 47; C. Cârstea, op.cit ., p. 17.