Edentatia partiala [614927]

Edentatia partiala
Starea de edentat partial este definita de afectarea integritatii morfologice si functionale a arcadei dentare
datorita pierderii functiei unui sau mai multor organe dentare.
La nivelul arcadei dentare apare un spatiu liber: spatiu edentat saubresa dentara.
In functie de numarul dintilor care lipsesc la nivelul arcadei deosebim:
1. edentatii reduse – lipsesc 1 -3 dinti
2. edentatii intinse – lipsesc mai mult de 3 dinti
3. edentatii subtotale – sunt prezenti pe arcada 1 -4 dinti
4. edenttatii totale
In edentatii au loc o serie de tulburari ale functiilor ADM, in functie de localizarea si intinderea spatiilor
edentate.
Complicatiile locale, loco -regionale si generale
– tulburari fizionomice – in edentatiile frontale
– tulburari fonetice – in edentatiile frontale
– tulburari masticatorii – in edentatiile din zona laterala
Pierdere dimensiunii verticale de ocluzie – in edentatii din zona laterala
Migrari dentare
Abrazia patologica
Disfunctii ocluzo -parodontale
Disfunctii ale ATM -ului
Pierderea unuia sau a mai multor dinti de la nivelul arcadei dentare det aparitia unor modificari patologice la
nivelul tutu ror componentelor ADM. Aceste modificari intereseaza: dintii restanti, osul alveolar, mucoasa bucala,
muschii masticatori, ATM.
In acest context tratamentul edentatiilor partiale este un tratament complex al carui scop nu este numai
acela de a inlocui orga nele dentare pierdute pt refacerea functiei masticatorii, fizionomica sau fonatorie, ci are
obiective multiple:
– repozitionarea partilor moi paraprotetice intr -o pozitie cat mai armonioasa, fiziologica si functionala
– compensarea pierderii osoase si mucoase alveolare
– pastrarea si chiar ameliorarea parametrilor de functionare a ATM -ului
– restaurarea “ad integrum” a pozitiilor si miscarilor mandibulare.

– conservarea integritatii substratului osos maxilar si a tesuturilor sale de invelis.
1. dintii restanti
La nivelul arcadelor integre, asupra dintilor se exercita o serie de presiuni. Acestea sunt variabile ca
intensitate si au caracter intermitent, se datoreaza activitatii fiziologice a muschilor buccinatori, orbiculari ai buzelor,
ridicatori ai mandibulei si muschii limbii in timpul desfasurarii functiilor ADM. De mentionat sunt si fortele ce apar la
nivelul fetelor ocluzale in timpul masticatiei. Toate aceste presiuni determina la nivel ul parodontiului variatii ale
presiunii capilare
In mod normal, fortele ca apar la nivelul arcadei se neutralizeaza reciproc, rezultand un echilibru perfect.
Pierderea unui sau a mai multor dinti de la nivelul arcadei determina ruperea echilibrului fortelo r, cu aparitia
de modificari de pozitie asupra dintilor restanti: migrari dentare.
Dintii adiacenti bresei sufera o miscare de translatie, basculare (versiune) sau rotatie.
Dintii antagonisti bresei, sub efectul presiunii capilare din spatiul parodontal, s ufera o extruzie sau o
egresiune.
Egresia: deplasarea dintelui in sens vertical, insotit de tesutul alveolar (coroana clinica ramane constanta )
Extruzia: deplasarea dintelui in sens vertical, fara a fi urmat de tesutul osos alveolar
(coroana clinica dinte lui creste).
2. modificari osoase
Clinic, se paote observa frecvent o egresiune a osului alveolar care duce la disparitia sau reducerea
spatiului protetic util. in lipsa unui spatiu protetic util utilizabil, care face imposibila aplicarea oricarui tip de tratament
protetic, se face apel la tratamentul chirurgical.
3. modificari la nivelul mucoasei
Modificarile la nivelul mucoasei pot fi observate atat la nivel anatomic cat si histologic
Dpdv anatomic: in mod normal tesutul alveolar si mucoasa care il tapeteaza sufera simultan un proces de
atrofie. Ritmul de progresie al acestui fenomen depinde de o serie de factori generali care tin de metabolismul fosfo –
calcic si de diferiti factori locali. In situatia in care ritmul de progresie al atrofiei osoase este mult mai rapid decat cel al
tesutului mucos supraiacent, clinic se observa aparitia “crestelor balante”.
Dpdv histologic: se constata o proliferare a stratului cheratinizat al epiteliului superficial cu aparitia unei neo –
mucoase mult mai ferma, rezisten ta si putin depresibila (rezilienta redusa) in situatia in care pacientul a fost protezat
corect si la mom oportun.
4. modificari la nivelul rapoartelor de ocluzie
In cazul unei ocluzii fiziologice, ocluzia de intercuspidare maxima corespunde unei relatii centrice articulare
de referinta definita ca fiind RC.
Versiunea anterioara a unui dinte modifica radical rapoartele de ocluzie ale lui. In aceasta situatie, zona
distala a fetei ocluzale va depasi ul de orientare ocluzala, in timp ce zona anterioara a fetei ocluzale va fi in
infraocluzie. Acest fenomen va determina aparitia de contacte premature si interfer enta care, la randul lor, det
modificari ale cinematicii mandibulare, cu modificarea ocluziei de intercuspidare maxima si instalarea unei “ocluzii
habituale”.

Ca si o complicatie, din aproape in aproape, se produc alte deplasari denatare parazite care agra veaza
patologia deja instalata.
In situatia clinica in care lipsesc un numar important de dinti din zona laterala a arcadei, se va produce in
timp o suprasolicitare a dintilor anteriori. Ca si rezultat in timp se observa vestibularizarea grupui dentar fron tal
precum si retropulsia mandibulei urmata de scaderea consecutiva a DVO.
5. modificari la nivelul muscular si al ATM -ului
Modificarile patologice survenite la nivelul ului de orientare ocluzala datorita migrarii dentar implica si
modificarea cinematicii mandibulare cu evitarea contactelor premature si a interferentelor. Activitatea musculara
masticatorie anormala datorita scaderii eficientei masticatorii determina suprasolicitarea mm masticatori si in final
aparitia spasmului muscular insotit de senzatia de durere de intensitate variabila.
Contactele dentare anormale det aparitia unor puncte de sprijin (contacte premature) anormale si respectiv
a unor sisteme de parghii care exercita tractiuni asupra ATM -ului. ATM -ul este adaptata sa lucreze sub presiune,
motiv pt care solicitarea sa repetata si intensa prin tractiune det aparitia fenomenelor degenerative la nivelul
meniscu lui articular.
Factorii incriminati in etiopatogenia edentatiei:
1. extractii de urgenta: dureri pulpitice sau in parodontita apicala acuta
2. extractii terapeutice a dintilor nerecuperabili: distructii coronare masive, imtare deficitara, dinti din focare
de fractura sau tumori, extractii in scop ortodontic
3. avulsie traumatica: jocuri, accidente sportice, rutiere, agresiuni
4. suprasolicitarea ocluzala prin tratamente necorespunzatoare: iatrogenii
Formele clinice ale edentatiei partiale:
-locul pe care il ocupa pe arcada
– numarul dintilor lipsa
Dupa localizare se situeaza lamaxilar si la mandibula, pe o hemiarcada sau pe ambele, in zona frontala,
laterala sau terminala.
Spatiile edentate pot fi marginite la:
– ambele capete de dinti restanti – edentatii intercalate
– numai la o extremitate – edentatii terminale.
Dupa unii autori, arcadele cu edentatie partiala sunt considerate arcade intrerupte, pe cele cu edentatii
tertminale le numesc “scurtate”; iar cele intrerupte si scurtate sunt o combinatie a celor 2 forme.
Clasificare edentatiei partiale
In decursul timpului s -a cautat o sistematizare a formelor c linice de edentatie. In functie de principiul
care sta la baza elaborarii clasificarii, avem:
1. clasificari dinamice: regrupeaza edentatiile care provoaca protezei partiale amovabile acelasi tip de
deplasari parazite

2. clasificari biologice: tine cont de intinderea breselor si de valoarea protetica a dintilor restanti.
3. clasificari topografice: tin cont de localizarea bresei la nivelul arcadei
1.Clasificari dinamice
Clasificarea lui Cummer
Aceasta introduce notiunea de linia (axa) lui Prothe o sau fulcrum line pt axa de rotatie a protezei
partiale mobile. Aceasta linie uneste dintii stalp definind astfel posibile axe de rotatie ale protezei partiale mobile.
Clasa I: linia lui Protheo intersecteaza oblic axa de simetrie a maxilarului sau mandib ulei
Clasa a Iia: linia intersecteaza perpendicular axa de simetrie a arcadei
Clasa a IIIa: linia are dispozitie unilaterala
Clasa a Iva: linia formeaza un poligon
2 clasificari biologice .
Clasif lui Beckett: tine cont de o serie de factori fiziologici: actiunea muschilor, valoarea protetica a dintilor
restanti, evaluarea breselor (dim, forma crestelor, aspectul fibromucoasei)
Clasa I: bresa redusa, delimitata mezial si distal de dinti cu valoare protetica ridicata (exista posibilitatea
aplicarii unei pro teze fixe)
Clasa aIIa: edentatie terminala de toate tipurile (situatie clinica ce impune aplicarea unei proteze mobile cu
sprijin mixt dento -parodontal si muco -osos si exclude posibilitatea de tratament protetic fix)
Clasa a IIIa: edentatie intercalata, de mare intindere, marginita cu dinti cu valoare protetica medie (sprijin
muco -osos obligatoriu)
3. clasificari topografice
Clasificarea Kennedy
Clasa I: edentatii biterminale, maxilare sau mandibulare
Clasa a Iia: edentatii unilaterale
Clasa a IIIa: edentatii intercalate laterale
Clasa a Iva: edentatii frontale
Clasele I -III prezinta subclase sau modificari ( bratu sau alte surse pt imagini ), cate 4 tipuri de modificari
fiecare. Clasa a Iva, in schimb, nu prezinta nici una.
Bresa cu localizarea cea mai posterioara va determina numarul clasei, iar lipsa molarului 3 nu este
considerata edentatie daca nu necesita proteza obligatorie.
Clasificarea lui Costa
Sistematizarea edentatiilor folosind terminologia topografica, utila ului de eleborare a protezei.

Ed. Frontala: lipsa incisivilor si a caninilor
Ed. Laterala: zona premolarilor, molarilor, marginita la ambele extremitati de dinti
Ed. Terminala
Ed. Mixta
Ed. Extinsa: caracterizata prin absenta dintilor din 2 regiuni (frontal si lateral)
Ed. Subtotala: cand pe arcada raman 1-4 dinti
Aceasta clasificare ofera posibilitatea de a localiza bresa in timpul punerii diagnosticului .
Se folosesc 3 termeni de baza: frontal, lateral, terminal. Se incepe intotdeauna din aprtea DREAPTA. Linia
mediana se marcheaza pri n “-” sau litera “M” (median). Daca bresa este unica se specifica sediul ei.
La stabilirea diagnosticului se foloseste prefixul pt fiecare bresa existenta.
Tratamentul edentatului partial
Proteza reprezinta un corp colid, realizat in laborator, in scopul refacerii morfologiei si functiilor ADM.
Dpdv al gradului de mobilitate fata de campul protetic distingem proteze partiale fixe (puntea), mobile (PP
acrilice sau scheletate) si mobilizabile (demontabile). Proteza partiala mobila este indicata in situatia e dentatiilor
terminale sau intercalate ce nu pot fi tratate prin punti dentare.
Dpdv constructiv identificam:
– PP acrilica
– PP scheletata
Tratamentul pacientilor cu edentatii are la baza un principiu clasic: faceti simplu.
Proteza partiala amovabila (adjuncta)
Dpdv al tehnologiei de fabricatie: PP acrilica sau scheletata.
Protezele mobilizabile sunt indicate in edentatii partiale de intindere mare, in edentatii terminale si in toate
situatiile clinice care contraindica tratamentul prin proteze partiale fixe. Ele sunt ancorate pe dintii restanti prin
intermediul elem de sprijin, mentinere si stabilizare (crosetele dentare).
Campul protetic
Reprez totalitatea elem morfologice ale maxilarelor cu care protezele partial mobilizabile prezinta raportur i
functionale statice si dinamice.
Aceste se grupeaza in:
1. suport dento -parodontal
2. suport muco -osos

1. suportul dento -parodontal – preia prin intermediul complexului dinte -parodontiu presiunile exercitate de
proteza si arcada antagonista si le transmi te in mod fiziologic bazei osoase.
Prezinta o importanta clinica deosebita deoarece protezele partiale mobilizabile sunt ancorate prin
intermediul sistemelor de mentinere, sprijin si stabilizare pe acest suport.
Mentinerea, sprijinul si stabilizarea sunt d ependente de:
a. nr dintilor restanti
b. rapartizarea topografica a acestora
c. pozitia de imtare si valaorea parodontala
d. morfologia coronara
e. relatiile ocluzale
a,b . Nr dintilor restanti si dispozitia lor pe arcada – numarul influenteaza mentinerea si stabilitatea si este in
stransa legatura cu repartizarea lor topografica. Teoretic, un numar mai mare de dinti restanti ar trebui sa fie mai
favorabil pt stabilizarea protezelor.
Dintii situati in uri diferite, chiar dak sunt in nr mai redus, ofera conditii mai bune de stabilizare, ativ
cu un numar mare de dinti grupati intr -o singura zona.
c. Pozitia de imtare si valoarea parodontala – in mod normal, dintii NU sunt imtati perpendicular pe baza
maxilelor; fiecare are o imtare specifica. Orient area axelor de imtare si orientarea fortelor masticatorii pe directiile
axelor lungi ale dintilor au deasemenea importanta clinica. In urma migrarilor dentare se modifica si axa de imtare
fiziologica.
In edentatii, dintii vecini spatiului liber isi modifi ca pozitia si apar migrarile orizontale (basculare/versiune,
translatie sau rotatie) sau verticale (ale dintilor antagonisti, pot fi egresii sau extruzii).
d. Morfologia coronara – este apreciata direct, prin ex clinic, este apreciata indirect pe modelul d e
studiu. Morfologia coronara ne intereseaza in vederea plasarii corecte si eficiete elem de mentinere si stabilizare a
protezelor.
Ecuatorul anatomic: linia care uneste punctele de convexitate maxima a coroanei dentare al carei ax
longitudinal este plasa t vertical
Ecuatorul de imtare: linia care uneste punctele de convexitate maxima a coroanei unui dinte aflat in pozitie
anatomica pe arcada
Ecuator de malpozitie: linia care uneste pct de convexitate maxima a coroanei unui dinte aflat in malpozitie
Ecuator ul protetic: linia care uneste pct de convexitate maxima a coroanei unui dinte stalp, pt o anumita axa
de insertie a protezei.
Pozitia ecuatorului protetic paote fi modificata prin slefuire selectiva
Paralelogrful
Este un aparat cu ajutorul caruia se apreciaza paralelismul dintilor restanti, se determina aaxul de insertie si
dezinsertie a protezei, se prelucreaza modelul functional (de lucru), si se fixeaza in pozitie corecta elem de mentinere
(crosetele).

Parti componente:
– baza – soclul/postamentul: asigura mentinerea stabila a aparatului pe masa de lucru, ofera un suport rigid
celorlalte componente
– masuta de lucru – rotunda, prinsa de postament printr -o articulatie sferica ce ii da mobilitate in toate
directiile; dotata cu un sistem eficient de fi xare a modelului de lucru
– brat vertical – de aprox 25 -30 cm, amplasat excentric pa soclu, sustine bratul orizontal ce poate culisa pe
toata lungimea bratului vertical.
– brat orizontal – format din 2 -3 segmente articulate intre ele printr -un sistem de ba lamale; ofera posibilitatea
rotirii in jurul bratului vertical deasupra intregii zone de lucru
– axul culisant vertical – se afla la extremitatea libera a bratului orizontal, este prevazut cu un sistem de
fixare pt accesoriile paralelgrafului, acest ax par alel cu axul vertical al aparatului este mai subtire si are posibilitatea
de a se deplasa pe vertical in mod constant.
– piesele accesorii – pot fi fixate in menghina axului vertical cculisant. Aici se numara tijele detectoare – au
forma cilindrica, eviden tiaza inclinarea axului longitudinal al axului lung al dintilor restanti fata de un vertical.
“analiza de ansamblu” a modelului de lucru efectuata cu tija detectoare pune in evidenta distributia uniforma si
eficienta a zonelor retentivede la nivelul coroa nei dintilor stalp, in vederea aplicarii bratelor elastice ale crosetelor.
– tijele retentivometrice – au extremitatea libera in forma de disc, cu diametre diferite: 0,25, 0,5 si
0,75 mm. sunt utilizate pt determinarea numerica a gradului de re tentivitate de la nivelul coroanei dintelui stalp
– tijele resuza (prismatica) – are forma triunghiulare in sectiune, este utilizata in etapa de are a
modelului de lucru si la indepartarea surplusului de ceara de are.
Operatiile care se executa cu ajutorul apralelografului
– analiza de ansamblu: stabilirea pozitiei modeluluipe masuta mobila in care dintii ce marginesc bresa (dintii
stalp) prezinta retentivitate favorabilasi uniform disrtribuite [t plasarea bratelor elastice ale crosetelor
– stabilirea axului de insertie si dezinsertie a protezei
– trasarea ecuatorului protetic (se evidentiaza diferenta dintre ecuatorul de imtare si cel protetic)
– stabilirea pozitiei bratelor elastice ale crosetelor: cu ajutorul tijelor retentivometrice plasate i n contact cu
dintele stalp, se stabileste pozitia bratului elastic al crosetului.
Deretentivizarea (area) – prin depunerea de ceara speciala in zonele retentive subecuatoriale si elim
surplusului de ceara cu ajutorul tijei rezuse, dintii devin neretentivi, paraleli intre ei si paraleli cu axul de insertie al
protezei, materializand astfel calea de insertie
Ecuatorul imparte coroana in 2 zone distincte: zona subecuatoriala si cupraecuatoriala.
e. relatiile ocluzale
Modificarea rapoartelor intermaxilare devin e reala dupa aparitia migrarii dentare. Apar abateri de la criteriile
ocluziei functionale, cu aparitia unor obstacole dificile in restaurarile protetice fixe sau mobile ale arcadelor dentare.