Ecoturismul Un Model de Valorificare a Resurselor Turistice

CAPITOLUL I

ECOTURISMUL – UN MODEL DE VALORIFICARE

A RESURSELOR TURISTICE

1.1 Ecoturismul – componentă a tursimului durabil

Ca urmare a dezvoltării extraordinare pe care a care a cunoscut-o omenirea în ultimele decenii, pe diverse planuri precum social, tehnologic, educațional, începem să devenim din ce în ce mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre, expresia acestei conștiințe fiind, fără îndoială, tursimul.

Evoluția în domeniul tehnologiei și a transporturilor, cu precădere, au făcut posibilă interacțiunea omului cu spații naturale din cele mai diversificate și mai rare, determânind astfel dezvoltarea tursimului în aceste spații. Totuși, este evident că ascensiunea turismului în arii naturale rare, de o mare sensibilitatea, fără un management corespunzător, reprezintă o amenințare în ceea ce privește integritatea ecosistemlor și a comunităților locale. Soluția, în vederea diminuării acestei amenințări, este ecoturismul, al cărui principal scop este conservarea mediului înconjurător.

Interesul pentru ecoturism a apărut ca urmare a creșterii cererii pentru experiențe turistice din în ce mai autentice și, așa cum am arătat mai sus, ca urmare a creșterii importanței de protejare, de conservare a mediului natural.

Componenta cea mai valoroasă a tursimului durabil, ecotursimul presupune elaborarea anumitor strategii și politici, precum și crearea unor instrumente prin care aceste strategii și politici pot fi puse în practică.

În figură 1.1. am evidențiat faptul că ecoturismul este o componentă a turismului durabil.

Fig. 1.1. Ecoturismul – dimensiune a turismului durabil

Sursă: Adaptat după Megan Epler Wood, ,,Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability”, UNEP, 2002 în lucrarea ,, Ecoturism și turism rural”, NistoreanubP. ,Tigu G. ,Popescu D., Pădurean M. ,Talpeș A. ,Tala M. ,Condulesc C.

Conceptul de ecoturism a apărut în anii 1970 ca o alterantivă la turismul de masă și turismul de tip industrial, care aveau în vedere marile orașe aglomerate sau stațiunile tursitice și are la bază ecologia.

Turismul ecologic este o formă de turism ce se desfășoară pe baze ecologice, fără a deranja sau distruge mediul natural și construit, moștenirea istorică și culturală, ci, dimpotrivă, de a le proteja, conserva și dezvolta și a realiza o dezvoltare durabilă.

Această componentă importantă a turismului durabil denumită “turism ecologic” sau “ecoturism”, cunoaște și câteva denumiri alternative precum turism “verde”, turism “blând” sau turism “moale”, deoarece are ca sferă de activitate zonele rurale, cu precădere, și datorită faptului că principalul său scop este nepoluarea, nedegradarea spațiilor naturale, a biosferei, conservarea acestora pentru noi și generațiile viitoare.

Dezvoltarea durabilă își propune să realizeze trei tipuri de abordări pentru rezolvarea celor trei categorii de obiective – economice, sociale, ecologice –astfel:

Abordarea socio-culturală se bazează pe menținerea stabilității sistemelor sociale și culturale pentru determinarea unei echități intra și inter-generații prin păstrarea diversității culturale și încurajarea pluralismului de idei.

Abordarea economică pune accentul pe principiul generării unui venit maxim în condițiile menținerii capitalului (natural, uman, economic).

Abordarea ecologică se bazează pe susținerea stabilității sistemelor biologice naturale și antropice.

În figură 1.2. sunt prezentate cele trei tipuri de obiective ale dezvoltării durabile și anume : obiective sociale, economice și ecologice.

Fig. 1.2. Categoriile de obiective ale dezvoltării durabile

Sursă: Cosmescu I., ,,Diversitatea și calitatea serviciilor turistice-premisele dezvoltării economice durabile în Bazinul Mării Negre”, Ed. Constant, Sibiu, 2004,pag. 67

În esență, dezvoltarea durabilă are în vedere păstrarea resurselor și pentru generațiile viitoare, respectul pentru viitor.

Pe parcursul anilor, o serie de specialiști în tursim au elaborat diverse definiții ale ecoturismului. O primă astfel de definiție este cea dată de Rio Bravo Conservation & Management Area, în anul 1988 : „ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale".

În anul 1991, o definiție mult mai sintetică este oferită de Societatea Internațională de Ecoturism: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale."

Pe lângă această definiție, Societatea Internațională de Ecoturism conturează și un set de principii în ceea ce privește ecoturismul:

reducerea impactului

realizarea conștientizării și respectului pentru natură și cultură

asigurarea unor experiențe pozitive atât pentru vizitatori cât și pentru gazed

asigurarea unor avantaje directe pentru conservare

asigurarea unor avantaje financiare și pentru comunitățile locale

sensibilizarea la climatul politic, natural și social din țările gazdă”.

O definiție de o importanță majoră este, fără îndoială, cea oferită de Organizație Mondiala a Turismului : "ecoturismul este forma de turism în care principala motivație este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale", definiție care este condiționată de următoarele aspecte:

conservarea și protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale;

caracterul educativ și respect pentru natură;

conștientizarea protejării naturii în rândul turiștilor și comunității locale;

minimalizarea impactului negativ asupra mediului natural și socio-cultural.

Din multitudinea definițiilor date ecoturismului în literatura de specialitate, definiția adoptată oficial de România în legislație este cea care se referă la ecoturism ca fiind: „o formă de turism în care principalul obiectiv este observarea și conștientizarea valorii naturii și a tradițiilor locale și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să contribuie la conservarea și protecția naturii;

b) să utilizeze resursele umane locale;

c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;

d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural și socio-cultural”.

Ecoturismul presupune desfășurarea activităților turistice în medii naturale cât mai autentice, cât mai nealterate de poluare sau de activitatea umană și cât mai pitorești, precum și faptul că dezvoltarea acestor activități trebuie să se realizeze prin prisma protejării resurselor turistice, fără distrugerea mediului înconjurător și a valorilor cultural-istorice.

În vederea dezvoltării durabile, este crucial să existe o colaborare între industria turismului și guvern, astfel încât să se ușureze procesul dezvoltării și implementării strategiilor naționale de dezvoltare durabilă a ecoturismului, colaborare care trebuie să își exercite influența și în cadrul planurilor individuale de management a ariilor protejate.

O definiție unanim acceptată a ecoturismului este cea care se regăsește în Declarația de , UNEP/OMT (2002), care consideră că ,,ecoturismul este o formă de turism alternativ și trebuie să includă spre definire următoarele elemente:

conservarea și protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale;

caracterul educativ și respect pentru natură;

conștientizarea protejării naturii în rândul turiștilor și comunității locale;

minimalizarea impactului negativ asupra mediului natural și socio-cultural.”

Prin această Declarație de , s-a recunoscut faptul că ecoturismul reflectă principiile turismului durabil în ceea ce privește impactul social, economic și de mediu, conturând și câteva principii specifice:

Ecoturismul contribuie la conservarea patrimoniului natural și cultural.

Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și contribuie la bunăstarea lor.

Ecoturismul are în vedere explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale și culturale.

Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali și grupurilor organizate de mici dimensiuni.

Principiile ecoturismului, în general, sunt:

Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea distruge destinația turistică.

Educarea turistului cu privire la importanța conservării.

Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității.

Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale protejate.

Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice.

Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului.

Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă, ale comunităților și firmelor locale și mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate.

Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a schimbării din punct de vedere social și al mediului, limită determinată de cercetători în colaborare cu rezidenții.

Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural, minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna locală.

Ecoturismul și aplicarea acestuia are un dublu scop și anume, pe de o parte, de a valorifica resursele naturale și culturale cu implicați asupra vieți și nomunitățile locale, iar pe de altă parte, satisfacerea cerințelor turistilor mai ales cu privire la conservarea mediului natural.

În Anexa I regăsim calendarul principalelor evenimente ecologice, iar în Anexa II codul de comportament al ecoturistului.

1.2 Tendinte ale pieții ecoturismului

Tursimul, în general, reprezintă o piață în continuă creștere, atât din punct de vedere al complexității sale, cât și din perspectiva dimensiunii tot mai mare pe care o cunoaște, motiv pentru care valorificarea cât mai adecvată a acestei industrii reprezintă o prioritate în dublu sens: economic și social.

Ecoturismul este o subpiață a tursimului, a cărei dimensiune este oarecum greu de determinat, mai ales datorită faptului ca el este studiat în ansamblu, ca turism în natură, neținându-se cont de principiile ecoturismului care se referă la conservare, educare, responsabilitate și implicarea comunităților locale. Totodată, activitățile ecoturistice presupun o serie de elemente cu puternic caracter economico-social precum utilizarea de forme de energie nepoluante (de exemplu, energia eoliană) ,modernizarea infrastructurii sau devoltarea rural-urbană durabilă. Această formă a tursimului durabil, s-a transformat într-o mică industrie, trecând de la nivelul de nișă de piață la cel de segment de piață.

În figura 1.1.3., am prezentat apartenența ecoturismului la piața turistică, precum și relația dintre ecoturism și celelalte forme de turism.

Fig 1.3. Sistemul apartenenței ecoturismului la piața turistică și relația dintre ecoturism și celelalte forme de turism

Sursă: Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, 2010, pag. 12 citare după Megan Epler Wood în lucrarea „Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability” (2002) și Eagles P. în lucrarea ”International Ecotourism Management” (1997)

Dezvoltarea extraordinară a acestui tip de turism a fost direct proporțională cu preferințele consumatorilor de activități ecoturistice astfel:

mai mult de 2/3 din călătorii din SUA și Australia și 90% din turiștii britanici consideră că o protejare activă a mediului și susținerea comunităților locale trebuie să fie incluse în responsabilitățile hotelurilor;

în Europa:

– 20-30% din călători sunt conștienți de nevoile și valorile turismului durabil;

– 10-20% dintre turiști sunt interesați de opțiuni „verzi”;

– 5-10% dintre turiști solicită vacanțe ecologice.

în Germania, 65% (39 milioane) dintre călători speră să găsească calitate din punctul de vedere al mediului; 42% (25 milioane) „consideră că este foarte important să găsească cazare prietenoasă cu mediul”;

aproape jumătate dintre cei intervievați în Anglia au afirmat că mai degrabă ar călători cu o agenție care „are un cod ce garantează condiții bune de muncă, protejarea mediului și susținerea unor opere de caritate în respectiva destinație turistică;

87% din turiștii englezi au afirmat că vacanța lor nu ar trebui să dăuneze mediului; 39% au spus ca erau pregătiți să plătească 5% suplimentar pentru garanții de tip etic;

53% dintre turiștii americani spun că experiența lor turistică este mai bogată când aceștia învață cât mai mult posibil despre obiceiurile și cultura locală;

95% din turiștii elvețieni consideră că respectul pentru cultura locală este foarte important atunci când aleg o locație de vacanță.

De asemenea, OMT, consideră că ecoturismul este una dintre formele de turism care va cunoaște cea mai spectaculoasă evoluție în secolul 21, identificând o serie de tendințe majore ale turismului precum:

creșterea numărului turiștilor preocupați de probleme de mediu;

creșterea cererii pentru destinații noi;

tendința de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă;

creșterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active și dornice de călătorii;

turiștii devin mai experimentați și sofisticați, așteaptă atracții de bună calitate, utilități și

servicii pe măsură și tarife adecvate calității în călătoriile lor.

Toate acestea indică o creștere din ce în ce mai accentuate a cererii turiștilor pentru ecoturism și activitățile pe care acesta le implică. Câțiva factori care stau la baza acestei cereri sunt creșterea nivelului de trai și creșterea nivelului educațional, însă implicațiile sunt și de natură tehnologică ( prin dezvoltarea tehnologiei) și psihologică (prin dorința oamenilor de a se reîntoarce la origini).

Aceste tendințe și evoluții ale ecoturismului, vor cunoaște tot mai multe forme și se vor amplifica în viitor, pe măsură ce lumea va fi “invadată” de tehnologie, de poluarea și agitația marilor orașe. Oamenii își vor dori să ducă un stil de viață sănătos, să protejeze și să se bucure de resursele naturale, să cunoască și să se idetifice într-o oarecare parte cu comunitățile tradiționale. Altfel spus, oamenii își vor dori să practice activități ecoturistice.

CAPITOLUL II

PRODUSELE ECOTURISMUL – UN MODEL DE VALORIFICARE

A RESURSELOR TURISTICE

2. 1.Potențialul ecoturistic al României

România este o țară caracterizată de un relief variat, care include munții, dealuri, câmpii, un sistem hidrografic complex și unul dintre cele mai frumoase sisteme de deltă și anume, Delta Dunării, țara pe al cărei teritoriu se găsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice europene: alpină, continentală, stepică, panonică și pontică. Nu trebuie neglijat nici aspectul biodiversității care este caracterizat de diversitate, atât la nivelul speciilor, cât și la nivelul ecosistemelor.

Pe teritoriul României se găsesc 783 de tipuri de habitate, după cum urmează: 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere, 13 habitate de coastă, 90 habitate specifice dunelor și zonelor stâncoase, 143 habitate specifice zonelor umede și 135 habitate specifice terenurilor agricole. Aceste habitate sunt caracterizate printr-o floră și faună complexă, ce prezintă diverse influențe precum influențe mediteraneene dinspre sud, influențe asiatice dinspre nord și continental – europene dinspre nord-vest.

În România flora se definește prin diversitate. Astfel există 1253 de specii rare, 171 vulnerabile, 39 periclitate, 23 declarate monumente ale naturii, în total fiind vorba de 3700 de specii de plante.

Analizând fauna, au fost identificate un număr de 33.792 specii de animale, din care 33.085 nevertebrate și 707 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 191 specii de pești (9 specii periclitate, 16 specii vulnerabile și 11 specii rare), 20 specii de amfibieni (3 specii periclitate, 9 specii vulnerabile), 30 specii de reptile (4 specii periclitate, o specie vulnerabilă), 364 specii de păsări, din care 312 specii migratoare (18 specii periclitate și 17 specii vulnerabile) și 102 specii de mamifere (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile și 13 specii rare). Se remarcă existența unor importante populații de carnivore mari: lupi (3.000 exemplare – 40% din populația europeană), urși bruni (5.600 exemplare – 60% din populația europeană) și râși (1.500 exemplare – 40% din populația europeană), aceste specii fiind un simbol al vieții sălbatice și al habitatelor naturale.

Pe de altă parte, din potențialul ecoturistic al României fac parte și monumente de artă și arhitectură, vestigii arheologice, muzee. Nu trebuie omis nici patrimoniul etnofolcloric pe care îl deține țara noastră, un patrimoniu deosebit de valoros, ce păstrează încă tradiții și sărbători populare, mesteșuguri și tehnici tradiționale, folclor. Acest patrimoniu este deosebit de valoros datorită autenticității și originalității sale, o zestre a strămoșiilor ce poate fi bine conservată respectând pe cât posibil principiile ecoturismului.

În anul 2002, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism a realizat un proiect de cercetare intitulat ,,Crearea unei oferte agroturistice românești competitive pe piața internă și internațională prin dezvoltarea serviciilor turistice și de agrement specifice condițiilor naturale ale spațiului rural (munte, deal, câmpie, litoral, deltă) și zonelor etnografice”. În urma acestui proiect, au fost identificate 20 de zone etnografice de importanță majoră pentru țara noastră. O parte din aceste zone etnografice dețin premisele pentru a deveni adevărate destinații de natura ecoturistică, deoarece se află în apropierea unor arii protejate. Astfel de zone etnografice sunt: Vâlcea, Bran, Tulcea, Maramureș, Țara Hațegului etc.Una dintre cele mai importante resurse ecoturistice ale României, o reprezintă ariile protejate. O arie naturală protejată este, conform O.U.G. nr. 57/2007 : „zona terestră, acvatică și/sau subterană în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale”. Există mai multe categorii de arii naturale protejate :

de interes național : rezervații științifice, rezervații naturale, monumente ale naturii, parcuri naturale, parcuri naționale;

de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanță internațională, rezervații ale biosferei;

de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică;

de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale, după caz.

Valorificarea prin turism a ariilor protejate, presupune următoarele acțiuni:

stabilirea judicioasă a punctelor de intrare și ieșire a turistului în spații și rezervații, a itinerariilor;

organizarea centrului de vizitare–informare turistică;

realizarea infrastructurii generale (rețea rutieră stradală, pietonală, parcări, alimentare cu apă, curent electric etc.);

organizarea circulației turistice, ceea ce presupune stabilirea fluxului turistic, a dimensiunilor acestuia, departajarea orară pe grupe de vizitare, frecvența acestora, durata vizitării etc.;

amenajarea turistică în conformitate cu condițiile concrete, specificul resurselor și cu principiile de amenajare a teritoriului turistic și cu indicatorii dezvoltării standard;

amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice;

refacerea peisajelor și a obiectivelor turistice degradate etc.

În figură regăsim o hartă pe care sunt redate Parcuri naționale, naturale și rezervații ale biosferei pe bioregiuni.

Fig. Parcuri naționale, naturale și rezervații ale biosferei pe bioregiuni

Sursa: Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România

Rezervații ale biosferei din România

Sursa : I.N.C.D.T – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, Faza I, pag. 48

Parcuri naționale

Sursa : I.N.C.D.T – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, Faza I, pag. 49

Conform acestor date, putem afirma că Parcul Național Buila-Vânturarița deține cea mai mică pondere din totalul suprafeței parcurilor naționale și anume 1,32%, cea mai mare pondere deținând-o Parcul Național Domogled – Valea Cernei – 19,02%.

Parcuri naturale

Sursa : I.N.C.D.T – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, Faza I, pag. 50

Fig. Structura funcțională a ariilor naturale protejate din România

Sursa : Institutul Național de Statistică

O bună parte din teritoriul național este acoperită de rețeaua comunitară de arii protejate Natura 2000:

– 108 situri SPA (Arii de Protecție Specială Avifaunistică), reprezentând aproximativ 11,89% din teritoriul României – instituite prin H.G. nr. 1284/2007;

– 273 situri SCI (Situri de Importanță Comunitară), reprezentând aproximativ 13,21% din teritoriul României – instituite prin Ordinul nr. 1964/2007 al Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile.

În România, suprafața totală a ariilor protejate acoperă , ceea ce reprezintă peste 7 % din suprafața terestră. Dacă la acestea adăugăm și siturile din Rețeaua Europeană Natura 2000, toate acestea acoperă 17,84 % din teritoriul național.

Valorificarea acestor arii protejate este încă la început în țara noastră mai ales datorită inexistenței unei infrastructuri care să asigure accesul în aceste zone. O altă cauză o constituie și nerespectarea condițiilor de cazare din mediul rural. De asemenea, putem menționa aici și dezinteresul oamenilor pentru conservarea spațiilor naturale, precum și slaba percepție față de practicarea ecoturismului. Efectul principal al acestor cauze o constiuie caracterul sezonier pe care îl are ecoturismul în România, fiind preferate îndeosebi drumețiile, excursiile organizate, sejururile. Este de remarcat, totuși faptul că în ultimii ani, întreprinzătorii care acționează în sfera turismului au descoperit această parte a turismului, motiv pentru care observăm o creștere a numărului de pensiuni rurale și agroturistice.

2.2. Programe Ecoturistice

Pentru România, ecoturismul și, în general tot ce este legat de acest tip de turism, reprezintă un concept relativ nou. Potențialul ecoturistic de care dispune țara noastră a dus la conștientizarea importanței dezvoltării ecoturismului, ceea ce a determinat necesitatea existenței unei infrastructuri turistice, unor tehnici de dezvoltare și unor programe ecoturistice. Programele ecoturistice au făcut cunoștiință cu țara noastră la începutul aniilor 2000, odată cu derularea unor proiecte care înglobau componente ecoturistice, de către parcurile naționale și naturale.

Pe de altă parte, apariția diverselor programe ecoturistice, s-a realizat și datorită faptului că România face parte din organizații și convenții mondiale, și mai ales din Uniunea Europeană, organizații și convenții care prevăd protejarea habitatelor naturale, care au la bază principii ecologice, pe care trebuie să le respecte și să le aplice.

Comercializarea programelor ecoturistice în România se realizează cu ajutorul tur-operatorilor locali, prin colaborarea acestora cu tur-operatorii străini. Din rândul acestora, se remarcă 5 tur-operatori care oferă spre vânzare programe ecoturistice acreditate de către Asociația de Ecoturism din România și anume: Carpathian Tours, InterPares, Equus Silvania, DiscoveRomania și Tioc Nature & Travel Study.

În ultimi ani, se remarcă tendința tot mai multor agenții de turism de a dezvolta programe de turism în natură sau pe principii ecologice. Dintre aceste agenții de turism amintim: Paralela 45, Perfect Tours, Transilvania Torus etc.

Principalele zone în care se concentrează programele de ecoturism din România sunt:

– Rezervația Biosferei Delta Dunării și Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu barca);

– Parcul Național Piatra Craiului și împrejurimile acestuia (programe bazate în special pe observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar și a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, cicloturism, drumeții montane etc.);

– Parcul Natural Munții Apuseni (speoturism, drumeții tematice, programe culturale, schi de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.);

– alte arii naturale protejate, unele cu statut de parc național sau natural: Parcul Național Retezat – Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Parcul Național Munții Măcinului, Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Călimani, Parcul Natural Lunca Mureșului, Parcul Natural Vânători Neamț, cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeție tematică, schi de tură, observarea florei și faunei, programe culturale, expediții cu canoe etc.;

– Transilvania – zona Târnava Mare (descoperirea culturii săsești și secuiești, călărie, drumeții tematice etc.)

– Maramureș (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism, descoperirea ocupațiilor și a arhitecturii tradiționale etc.);

– Bucovina (programele de observare a naturii sau drumețiile tematice sunt combinate cu turismul cultural și cu turismul monahal).

Se observă, de asemenea, interesul tot mai mare al parcurilor pentru dezvoltarea și comercializarea de programe ecoturistice:

Parcul Național Călimani deține o serie de programe ecoturistice care se pot întinde între 1 și 6 zile, și care presupun vizitarea călare a principalelor obiective ale parcului, cazarea făcându-se la cort. Astfel de programe sunt:

– „Călare prin munți spre 12 Apostoli”

– „Călare spre Pietrele Roșii”

– „Călare pe creasta vulcanică din Munții Călimani”

– „Haihui, călare prin Călimani”

– „Călare pe drumurile Mariei Tereza”.

Tot aici, este dezvoltat un program ecoturistic care poartă denumirea de ,, Junior Ranger” și care este o tabără ecologică ce se adresează copiilor cu vârstă cuprinsă între 10 și 18 ani.

Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș dispune de programe ecoturistice de 1 și 2 zile care constau în excursii cu ghid turistic:

– Plimbare în ținutul “Ghilcoș – Muntele Ucigașul“

– Plimbare în ținutul “Morile Dracului“

– Plimbare în ținutul “Grădina Zânelor“

– Plimbare prin “Cheile Bicazului – Ținutul Iadului“

Administrația Parcului Național Cozia a întocmit programe ecoturistice de 4 zile, realizate sub forma unor excursii însoțite de ghid turistic pentru prezentarea principalelor obiective turistice ale parcului, cazarea făcându-se la pensiuniile din zonă. Exemple de astfel de programe ecoturistice dezvoltate de Parcul Național Cozia:

– „Călătorii în lumea legendelor Coziei”

– „Drumeții pe tărâmul comorilor dacice”

– „Drumeții pe cărările împădurite ale Narățului”.

Parcul Natural Lunca Mureșului propune o paletă relativ largă de programe ecoturistice pentru România. Numărul acestora se ridică la 8 și ele includ plimbări cu bicicleta, canoe, vizitarea punctelor arheologice, a mânăstirilor, observarea mamiferelor și cazare în centrul de vizitare Ceala. Aceste programe ecoturistice sunt următoarele:

– „Excursie în canoe și retur pe biciclete în Parcul Natural Lunca Mureșului”

– „Admirarea peisajului de luncă și a insulelor de pe Mureș din canoe sau caiac”

– „Urmărirea păsărilor din observator în zona Bezdin”

– „Urmărirea mamiferelor mari în libertate din observator”

– „Admirarea pădurii de luncă și vizitarea unor puncte arheologice și/sau religioase cu bicicleta”

– „Admirarea pădurii de luncă și vizitarea unor puncte arheologice și minunății ale naturii pe jos”

– „Vizitarea zonei Rezervației Naturale Prundul Mare – ecosisteme palustre,acvatice, forestiere, Balta cu Nuferi”.

Administrația Parcului Național Semenic- Cheile Carasului a dezvoltat 4 programe ecoturistice, fiecare desfășurându-se pe o perioadă de 2 zile, și care presupun vizitarea principalelor obiective turistice ale parcului, cazarea făcându-se la cabane. Temele programelor ecoturistice practicate aici, sunt următoarele :

– Istorie și tradiție în Semenic

– Silvoturism în Semenic

– Carst

– Lacuri antropice

Administrația Parcului Natural Vânători-Neamț pune la dispozitie programe turistice de 1 până la 4 zile:

– „Turul mănăstirilor din raza Parcului Natural Vânători-Neamț”

– „Natură și sacralitate”.

Parcul Național Munții Rodnei oferă spre comercializare o serie de programe ecoturistice care se pot desfășura călare sau sub formă de drumeție cu ghid, cu durate de 1, 2, 3 sau 5 zile:

– Călare cu narcise de pe Masivul Saca (1 sau 3 zile);

– Călare în Munții Rodnei (5 zile)

– Drumeție și Lacul Lala (o zi)

– Drumeție (o zi)

– Drumeție – Lacul Știol (o zi)

– Drumeție – Lacul Știol – Pasul Prislop (o zi)

– Drumeție pe traseul Borșa Pietroasă – Lacul Iezer – Vârful Pietrosu-Creasta principală – Borșa Complex (2 zile)

– Drumeție pe traseul Moisei – Iza Izvor – Șaua Bătrânei – Tarnița – Vârful Pietrosu – Lacul Iezer – Borșa (2 zile)

– Drumeție pe traseul Izvorul Negru (Mănăstire) – Iza Izvor –Vârful Pietrosu – Borșa (3 zile)

– Borșa – Vârful Pietrosu –Vârful Ineu – Pasul Rotunda (3 zile).

Realizarea unor parteneriate cu tur-operatorii de nișă ar contribui în mare măsură la succesul acestor programe tematice.

2.3 Parcuri și rezervații naționale

Rezervația Biosferei Delta Dunării

Reprezintă aria protejată cu cea mai mare suprafață din România, având o suprafață – 2,5 % din suprafața României (Locul 22 între deltele lumii și locul 3 în Europa, după Volga și ). Această rezervație este caracterizată de biodiversitate, regăsind aici nu mai puțin de 30 de tipuri de ecosisteme. Aici găsim peste 950 de specii de plante și cca. 3.500 de specii faunistice, fiind identificate peste 325 de specii de păsări, ceea ce reprezintă aproximativ 81% din avifauna României.

Pentru a evidenția importanța acestei rezervații, trebuie menționat că în această zonă întâlnim cele mai mari populații europene de pelican comun și pelican creț, peste 60% din populația mondială de cormoran mic și peste jumătate din populația mondială de gâscă cu gât roșu. Totodată, această zonă reprezintă cea mai întinsă zonă compactă de stufărișuri de pe planetă.

Frumusețea și valoarea acestei arii protejate derivă și din tipurile de peisaje deltaice specifice zonei temperat-continentale:

– peisajul deltei fluviatile compus din lacuri, ghioluri, canale, sahale însoțite de vegetație de salcie, plop, arin, stufăriș;

– peisajul principalelor brațe cu areale de uscat în alternanță cu cele inundabile, cu meandre, zăvoaie, despletiri, mlaștini;

– peisajul lacurilor, lagunelor care sunt mărginite de maluri joase sau faleze cu vegetație specifică (stufăriș, papură, rogoz);

– peisajul deltei marine cu areale mai joase sau înalte, prin grinduri, care include păduri de silvostepă, zăvoaie de luncă, lacuri, canale secundare, ghioluri etc.;

– peisajul antropic al satelor componente, caracterizat prin elemente specifice de arhitectură, ornamentare interioară, tehnică populară și ocupații tradiționale.

Prin includerea Rezervației Biosferei Delta Dunării în rețeaua internațională a rezervațiilor biosferei în anul 1990, s-a recunoscut la nivel mondial, valoarea și importanța acestei zone. În același an, această rezervație a fost inclusă și în Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, iar în anul următor, a fost recunoscută ca Zonă Umedă de importanță internațională (sit Ramsar), mai ales ca habitat al păsărilor de apa. Astfel, ea deține în prezent, un triplu statut internațional.

Parcul Național Retezat

Este caracterizat de circuri și văi glaciare, pe teritoriul sau găsindu-se 100 de lacuri alpine. Aici se află peste o treime din speciile de plante din România, numărul lor ridicându-se la 1190 specii de plante și 90 de specii de plante endemice (brădișor, garofița pitică, sângele-voinicului, anghelina, bunghișorul), ce nu mai pot fi văzute nicăieri. Parcul adăpostește și 185 de specii de păsări.

De asemenea, parcul este caracterizat de complexitate în ceea ce privește speciile de mamifere. Întâlnim urși, lupi și râși dar și capre negre, cerbi, căprioare, mistreți, iepuri și multe alte viețuitoare.

Parcul Național Munții Rodnei

Parcul Național Munții Rodnei este cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali, având o suprafață de . Importanța acestei arii protejate se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.

Flora care se găsește pe teritoriul acestui parc se remarcă prin diversitate, întâlnind aici peste 1.100 specii de plante superioare. Se găsesc specii rare, specii relicte glaciare în locurile mlăștinoase, dar și specii ocrotite de lege precum floarea de colț, ghintura galbenă, sângele-voinicului, tisa etc.

În ceea ce privește fauna acestui parc, există o mare varietate de vertebrate caracteristice pentru Carpații Orientali. Din categoria mamiferelor, se remarcă capra neagră, marmota, ursul, lupul, jderul de copac, râsul, mistrețul, cerbul carpatin etc. Cu privire la păsări, acest parc este foarte important și datorită faptului că aici găsim cocoșul de mesteacăn, fiind una dintre ultimele zone din România unde mai găsim această specie. Acest parc este pretabil a deveni o adevărată destinație ecoturistică și datorită faptului că în zonele limitrofe cum ar fi Maramureșului și Ținutul Năsăudului, se găsesc importante areale etnografice.

Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

Are o suprafață de , aici fiind incluse opt rezervații naturale, în care se interzice orice formă de exploatare a resurselor naturale sau folosire a terenurilor, fără a se afla în concordanță cu scopul de protecție sau conservare.

Pe teritoriul acestui parc se găsește singura pădure de făgete cvasivirgine din Europa, cu o vârstă de circa 300 de ani și o suprafață de circa , intalnind aici si cel mai mare numar de specii faunistice ce areal restrans si anume 29 specii endemice si 45 specii rare.

Parcul Național Munții Călimani

Este caracterizat de diversitatea ecosistemelor: păduri de molid în bazinul Neagra, păduri de amestec de molid și fag în defileul Mureșului, și la peste găsim pajiștile alpine. Biologii au identificat aici 1004 specii de plante.

Acest parc se remarcă și prin abundența zambrului și a jneapanului, întâlnind aici și cocoșul de mesteacăn.

Parcul Național Ceahlău

Are o suprafață de și se remarcă printr-o faună diversificată și o floră bogată.

Din punct de vedere faunistic, parcul se remarcă prin peste 90 specii de păsări și numeroase mamifere precum lup, urs, jder de copac, capra neagră etc., iar din perspectiva florei, aici întâlnim peste 1.100 specii, cuprinzând plante ocrotite (floarea de colț, gentiana, sângele voinicului) și endemisme (vulturica).

G. Parcul Național Buila-Vânturarița

Are o suprafata de , fiind cel mai mic parc național din noastră. Valoarea sa este invers proporțională cu dimensiunea la nivel național prin faptul că aici întâlnim habitate naturale, păduri virgine, peșteri și situri mineralogice și paleontologice.

Diversitatea faunistică se evidențiază prin carnivore (jder de piatră, bursuc, pisica salbatică etc.), ierbivore (cerb, mistreț etc.), reptile, păsări (fluturaș de stancă, corb etc.) și 10 specii de lilieci, numeroase specii dintre acestea fiind rare.

Un element de atracție și valoare suplimentar al parcului îl constituie existența în perimetrul acestuia sau în imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice: mănăstirile Arnota, Bistrița, Horezu, Frăsinei, schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi, bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Păpușa, Peri, bisericile rupestre din Peștera Liliecilor, bisericile din localitățile din zonă, precum și tradițiile, obiceiurile și arhitectura tradițională din satele de la poalele muntelui.

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița

Suprafața sa este de și cunoaște o floră și fauna complexă cu specii balcanice, mediteraneene și submediteraneene. Fauna terestră se remarcă printr-un număr de 29 endemisme, 313 taxoni, 45 specii rare și 119 specii protejate la nivel național și internațional. Dintre speciile rare amintim scorpionul, gusterul, vipera cu corn etc.

Flora se prezintă printr-un număr de 1.086 specii de cormofite, reprezentând 30% din flora României, cuprinzând și specii rare: alunul turcesc, arboreal mamut, cornisorul etc.

I. Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș

Are o suprafață de și se intinde pe județele Harghita și Neamț, fiind împărțit în două zone:

zona de conservare specială (78%)

zona de protecție (22%)

Aici întâlnim Lacul Roșu care s-a format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz. Fauna este una deosebit de bogată, regăsind aici atât specii rare, cât și specii care sunt caracteristice zonei montane, precum salamandra, broasca roșie de munte, broasca cu burtă galbenă, cocoșul de munte etc.

Flora se remarcă și ea prin bogăție și diversitate, iar din rândul plantelor rare amintim cetina de negi și tămâiță. Acest parc național este unul foarte important, deoarece pe teritoriul său se regăsesc și specii de plante declarate monumente ale naturii precum tisa, papucul doamnei, floare de colț sau sângele voinicului.

J. Parcul Național Cozia

Se individualizează printr-o distribuție deosebită a pădurilor, deținând un ansamblu de ecosisteme puțin sau deloc alterate de om. Prezența râului Olt pe lângă acest masiv, a dus la creare unui coridor de migrație a păsărilor dinspre Europa Centrală spre Marea Egee. Dintre cele 68 de specii de păsări amintim: ciuful de pădure, cinteza, gaița etc.

În ceea ce privește flora, se întâlnesc aici specii ocrotite de lege: iedera albă, floarea de colt, iar în ceea ce privește fauna, pe teritoriul acestu parc național domină pisica salbatică, râsul, lupul, cerbul carpatin, capra neagră și altele.

Parcul Național Domogled – Valea Cernei

Se remarcă prin diversitatea tipurilor de peisaje, termale unice în România, izvoare termominerale. Flora dispune de peste 1.051 de specii. Ca rarități floristice, întâlnim alunul turcesc, angelica, pinul negru de Banat etc.

Fauna este caracterizată de diversitate: scorpionul carpactic, colonii de lilieci, vulpea, jderul de copac, vidra, bursucul, capriorul, ursul, râsul, vipera cu corn etc.

Parcul Național Munții Măcinului

Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din țara noastră, fiind singura zonă din Europa în care ecosistemele caracteristice stepei pontic-balcanice și pădurile sudmediteraneene, sunt protejate.

O mare varietate peisagistică – relief de tip alpin, reprezentat prin creste stâncoase ascuțite, la o altitudine de , numeroși martori de eroziune cu aspect ruiniform (Sfinxul Dobrogean).

Marea bogăție de floră și vegetație a Munților Măcin este reprezentată de peste 1.770 specii de plante reprezentând aproximativ 50% din Flora României ce vegetează pe 1% din suprafața țării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile și 27 specii sunt endemice pentru regiune. Întâlnim și specii faunistice rare precum țestoasa de uscat, șopârla de stepă, șoimul dunărean, pietrarul negru etc.

Parcul Național Piatra Craiului

Se remarcă prin existența peșterilor, avene, chei precum peștera Dambovicioarei, Cheile Brusturetului etc. Sibolul floristic al masivului este garofița Pietrei Craiului, alături de care mai întâlnim floarea de colț, iedera albă, bulbucii etc. Din perspectiva faunistică, parcul este renumit pentru existența unor carnivore mari precum lupul, ursul sau râsul.

Parcul Național Defileul Jiului

Se remarcă prin existența unor păduri virgine care nu mai există în restul Europei, păduri ce sunt alcătuite din amestec de fag și gorun cu specii mediteraneene (frasin, carpen) și specii dacice (Sesleria rigida).

Fauna este una deosebit de bogată: urs carpatin, lup, ras, caprior, capra neagră, specii de lilieci (liliacul mare cu nas potcoavă, liliacul cu aripi lungi, liliacul mic, liliacul cu bot ascuțit etc.), vipera, șarpele de alun, șarpele de apă.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ: PARCUL NAȚIONAL BUILA – VÂNTURARIȚA

3.1 Descrierea parcului național Buila – Vânturarița

În România, există 13 Parcuri Naționale și 14 Parcuri Naturale, ambele categorii aparținând ariilor naturale protejate, dar care se diferențiază prin faptul că Parcurile Naționale reprezintă, în esență zone în care natura și-a păstrat caracterul sălbatic și în care activitățiile umane se desfășoară doar temporar, iar în ceea ce privește Parcurile Naturale, acestea cuprind pe lângă zonele naturale și localități.

Județul Vâlcea se face remarcat prin faptul că teritoriul său găzduiește două parcuri naționale de o importanță deosebită și de mare interes la nivel național.

În tabelul 3.5. este redată situația parcurilor naționale din județul Vâlcea, în anul 2009.

Parcurilor naționale din județul Vâlcea

Tabel 3.5.

Sursa : Anuarul statistic al României, Serii de date statistice, la nivel de județ, județul Vâlcea, 2011

Parcul National Buila –Vânturarița a fost declarat Parc Național în anul 2004 prin HG 2151, iar din anul 2006, el se află sub administrația RNP Romsilva în parteneriat cu Asociația Kogayon, devenind astfel singurul Parc Național din țară care este co-adiministrat de o organizație non-guvernamentală (Asociația Kogayon). Buila-Vânturarița corespunde categoriei II IUCN "Parc național: arie protejată administrată în special pentru protecția ecosistemelor și pentru recreere".

Parcul Național Buila-Vânturarița este cel mai mic parc național din România, având o suprafață de , și se întinde pe teritoriul localităților Costești, Bărbătești și Băile Olănești.

Parcul Național Buila-Vânturarița dispune de șase puncte de intrare, accesul putându-se face atât de pe drumul național 67 Rm. Vâlcea-Târgu Jiu, cât și de pe drumul județean Rm.Vâlcea-Băile Olănești :

în Comuna Costești, unul pe Valea Bistrița și două pe Valea Costești: Bistrița, Pietreni-Prislop și Pietreni-Valea Morii;

unul în Comuna Bărbătești pe Valea Otăsăului;

unul în Satul Cheia pe Valea Cheia;

unul în Orașul Băile Olănești pe Valea Olănești.

Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase chei, abrupturi calcaroase și peste 250 de peșteri și avene. Datorită accesibilității dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, păduri virgine, specii ocrotite ale florei și faunei, situri și paleontologice, peșteri.

Există numeroase motive care au stat la baza declarării acestei zona, drept arie protejată, motive care vor fi evidențiate în cele ce urmează. Deși este cel mai mic parc național din România, Buila-Vânturarița este de o importanță deosebită, fiind o zonă specială din Carpații Meridionali, o zonă în care se mai găsesc păduri întinse de fagi semeți, flori rare, iar din loc în loc, întâlnim pâlcuri de pădure de tisă, unul dintre cele mai rare conifere.

Afluenții Oltului și-au jucat foarte bine rolurile de arhitecți, formând sectoare de chei abrupte și spectaculoase cu peșteri și grote (unele suspendate). Peisajele care nu fac altceva decât să încânte ochiul drumețului, sunt alcătuite din păduri de mesteacăn, fag și molid, creste de calcar, pajiști înflorite și stâne de oi.

Diversitatea floristica a Parcului Național Buila–Vânturarița este completată de o faună bogată, teritoriul său fiind strabatut de cerb, capra neagră sau bursuc. În plus, parcul reprezintă o dovadă vie a existenței unor animale contemporane cu dinozaurii și aici ne referim la prezența fosilelor de crustacee.

De asemenea, atât în interiorul Parcului, cât și în apropierea acestuia, se găsesc o mulțime de schituri și mânăstiri precum mânăstirile Arnota, Bistrița, Horezu, schiturile Pahomie, Iezer, Jgheaburi, iar aspectul tradițional pe care și l-au păstrat satele vâlcene de la poalele muntelui (precum Pietreni, Costești, Bărbătești) nu fac altceva decât să completeze imaginea acestui parc ca zonă ecoturistică. Prezența în perimetrul acestui Parc Național a unor ecosisteme ce nu prea au făcut cunoștiință cu omul și influența sa, dar și faptul că aici sunt admise doar activități tradiționale ale comunităților din jur, reprezintă premisele declarării acestei zone, drept arie protejată și drept zona pretabilă dezvoltării ecoturismului, ca formă de turism durbil și, nu în ultimul rând, în vederea dezvoltării comunităților locale.

3.2 Potențialul ecoturistic al zonei Parcului Național Buila-Vânturarița

Deși este cel mai mic parc național din România, valoarea și importanța resurselor ecoturistice ce se găsesc aici sunt invers proporționale cu mărimea.

Buila-Vânturarița constituie o zonă cu un caracter distinct din Carpații Merdionali, aflându-se situat pe teritoriul Munțiilor Căpățânii. Aici, munții sunt alcătuiți din roci dure numite șisturi critaline, care au fost modelate de-a lungul timpului de către apele din zonă.

Masivul iese în evidență față de lanțul principal al acestora, atât prin dispunere cât și prin constituție și relief. Creasta principală a Munților Capățânii, constituită preponderent din șisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare înspre nord si sud. Excepție fac două masive calcaroase, ale căror creste principale sunt dispuse pe direcția SV-NE: Masivul Târnovu în nord-vest și Masivul Buila-Vânturărița în sud-est.

În anexa este prezentată harta parcului național Buila-Vânturarița.

Obiective turistice naturale

Bariera de calcar a Builei a fost împărțită de cinci râuri mici (Vâlcii, Bistrița, Otăsău, Costești, Olănești și Cheia) în patru masive: Masivul Arnota (), Masivul Sotgu (), culmile Munțiilor Cacova () și Piatra () și creasta Buila-Vânturarița ().

Principala culme are o lungime de , fiind caracterizată de un aspect accidentat, excepție făcând zonele din Cacova și Albu, unde găsim platouri netezite.

Numele parcului se datorează celui mai înalt și accidentat sector, și anume creasta Buila-Vânturarița. Aici, peisajul este unul foarte pitoresc, pe creastă aflându-se porțiuni de calcare, pe care apa le-a modelat în cele mai bizare forme, și care poarte denumirea de ,,câmpuri de lapiezuri’’.

Principalele unități peisagistice din Parcul Național Buila-Vânturarița sunt:

creasta calcaroasă cu o lungime de aproximativ care se întinde între Cheile Bistriței și Cheile Olănești, creastă dominată de cele două vârfuri care dau și numele masivului (Buila – , Vânturarița – 1885m) ;

pajiștile alpine, cu specii de plante calcifile, cu insule de jneapăn;

forme exo și endocarstice (abrupturi calcaroase, pereți verticali, chei, sohodoluri, izbucuri, lapiezuri, doline, ace, hornuri, arcade naturale, peșteri, avene) grohotișurile calcaroase;

pădurile, de fag, de amestec și de conifere, care urcă de multe ori până în stâncărie;

obiectivele cultural-istorice din teritoriul parcului sau din imediata vecinătate care constituie un element suplimentar de atracție al parcului.

Dintre obiectivele turistice naturale ale parcului cele mai des vizitate, amintim:

Cheile Bistriței sunt cele mai vizitate. Se remarcă aici existența mai multor peșteri, două fiind amenajate pentru vizitare. Pe versanți domină păduri seculare, aici viețuind peste 450 specii floristice și faunistice, multe fiind protejate: floare de colț, liliac sălbatic, crucea voinicului, tisă, crin de pădure.

Cheile Costești oferă o perspectivă deosebită asupra cheilor, versanților abrupți de peste înălțime, accesul fiind asigurat printr-un drum forestier care urcă prin serpentine pe versantul estic al cheilor.

Cheile Cheii sunt destul de cunoscute în țară ca fiind printre cele mai sălbatice chei, având numeroase praguri și cascade. Traseul este recomandat doar turiștilor experimentați, el fiind unul destul de dificil. Cu peste 100 trasee de cățărare amenajate, aceasta este una dintre cele mai cunoscute zone de cățărare din țară. De asemenea, aici se găsesc aproape toate speciile protejate din parc, precum și singura pădure de tisă din Carpații Meridionali.

Cheile Olănești sunt accesibile prin drumul forestier de care sunt străbătute. În ultima perioadă, această zonă a crescut ca și popularitate în rândul turiștilor , datorită traseelor de cățărare amenajate relativ recent, dar mai ales datorită versantiilor abrupți prezenți aici.

Curmătura Builei se află în zona centrală a crestei și reprezintă o ruptură tectonică . Aspectul este unul tipic alpin, cunoscând forme de eroziune în calcare.

Dolinele din Muntele Arnota sunt peste 20, cu dimensiuni de la câțiva metri până la câțiva zeci de metri, unele prezentând fenomene de prăbușire.

Ponoarele din dolinele din Muntele Piatra și Muntele Cacova reprezintă lacuri naturale, fiind singurele prezente în masiv.

Izbucul Izvorul Frumos de , un izvor cu debit mare ieșind dintr-o stâncă și căzând în cascade, precum și cele de dimensiuni mai reduse de , Poiana Scărișoara, Valea Morii.

Sohodolurile sau ,,văile seci’’ se găsesc în Muntele Piatra, Muntele Albu, Muntele Vioreanu și Muntele Buila.

Peștera Liliecilor de aici găsim o colonie de lilieci și două biserici rupestre care au fost declarate monumente istorice, motive suficiente ca această peșteră să fie amenajată și electrificată pentru vizitare.

Peștera Urșilor din Cheile Bistriței este amenajată pentru vizitare.

Peșterile din Cheile Cheii, foarte spectaculoase, cu faună cavernicolă, neamenajate și cu acces destul de dificil.

Muntele Stogu este un masiv izolat, bine individualizat, greu accesibil, dar care se bucură de un peisaj sălbatic.

Muntele Arnota este mai accesibil comparativ cu Muntele Stogu și totuși spectaculos datorită reliefului, florei și faune.

În vecinătatea parcului întâlnim și următoarele obiective turistice naturale:

– Rezervația Naturală Muzeul Trovanților Costești

– Nucul secular (450 ani) din Bistrița-Costești

– Castanii comestibili seculari din Bistrița-Costești

– Rezervația Naturală Slătioara

– Rezervația Naturală Mlaștina Mosoroasa din Băile Olănești

Dintre cele enumerate anterior, un interes aparte atât din partea turiștilor, cât și din partea autorităților se remarca pentru Rezervația Naturală Muzeul Trovanților Costești (muzeu în aer liber- intrarea gratuită).

Se remarcă aici manifestarea unui fenomen geologic destul de rar întâlnit. Rezervația Naturală Geologică Muzeul Trovanților are o suprafață de și a fost înființată prin HG nr. 1581/2005, fiind administrată de Asociația Kogayon, organizație nonguvernamentală de protecție a mediului care are sediul în localitate.

Termenul "trovant" este specific literaturii geologice române și a fost introdus de Gh. Murgoci în lucrarea "Terțiarul din Oltenia, 1907". Acum 6,5 milioane de ani, în zona în care sunt astăzi trovanții era un bazin de sedimentare – o deltă. Depozitul de nisip din care apar trovanții se pare că a luat naștere prin depunerea succesivă a materialului transportat de râuri de pe continent. Odată cu aceste sedimente s-au depus și produși chimici (carbonați), în exces.

Astfel că peste primele nisipuri s-au așezat alte sedimente, care le-au presat, apa eliminându-se prin golurile rămase între particule, iar granulele s-au tasat. Când între nisipuri se acumulează o cantitate suficientă de carbonați, prin cimentare ia naștere o gresie, în forme diferite, unele cât se poate de bizare- trovanții. Apariții spectaculoase și inedite, trovanții au în majoritate forma sferică și elipsoidală, iar cei care sunt uniți au aspectul cifrei opt.

"Costeștiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un parc pentru aceste formațiuni geologice. Trovanții de aici sunt impresionanți prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri până la aproximativ cinci metri, dar și prin forma lor", a spus președintele Asociației Kogayon.

Obiective turistice antropice

Ceea ce constituie un alt argument pentru declararea acestei zone drept o destinație ecoturistică autentică, se referă la faptul că în vecinătatea parcului regăsim o serie de obiective turistice cultural-istorice, care reprezintă obiectivele antropice ale acestuia.

Mânăstirea Bistrița – Costești

Ctitorie a boierilor Craiovești, mânăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490. Biserica actuală este construită în stil neogotic, cu aspect de catedrală.

Biserica Bolnița – Bistrița

Astăzi, întâlnim aici doar o construcție modestă din piatră și cărămidă,ce constituie bisericuța Bolniței.

Biserica Ovidenia – Peștera Liliecilor (Sfântul Grigore Decapolitul) – Bistrița

Cel mai vechi monument istoric aflat în Peștera Liliecilor este bisericuța Ovidenia. Se presupune că prima biserică din peșteră a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea.

Schitul Păpușă – Bistrița

Biserica a fost ridicată în 1712, fiind ctitorită de călugării bistrițeni .

Mănăstirea Arnota – Bistrița

A fost ridicată între anii 1633-1634 pe temelia unei vechi biserici.Catapeteasma îi este reconstruită de Constantin Brancoveanu în stil brâncovenesc,constituind o operă de artă sculpturală, ea aflându-se, din 1913, la muzeul de artă brâncovenească din Mogoșoaia. 

Schitul 44 Izvoare – Pietreni

Este cunoscut și sub numele de ,,Schitul de sub Piatră.

Mânăstirea Pătrunsă – Bărbătești

Schitul are hramul "Cuvioasa Paraschiva, fiind construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului.

Schitul Pahomie – Cheia

Este întemeiat în anul 1520 de către Pahomie monahul și Sava Haiducul.

Pe de altă parte, în zonă adiacentă parcului întâlnim și alte obiective turistice cultural-istorice, după cum urmează:

Biserica Horezu – Sec. XVIII

Muzeul Ceramicii – Horezu

Ateliere de ceramică – Horezu

Biserica Urșani – Sec. XVIII

Cula Greceanu – Măldărești – Sec. XVIIICula Duca (Sec. XIX) și Muzeul Memorial I. Gh. Duca – Măldărești

Mănăstirea Horezu (Sec. XVIII) – Monument al patrimoniului universal UNESCO

Muzeul de Artă Costești

Nu trebuie neglijat nici specificul zonei, tradițiile, obiceiurile și meștesugurile care sunt strâns legate de principalele ocupații ale localnicilor : păstoritul, prelucrarea lemnului și a pietrei, pomicultura, apicultura .

Zona este vestită pentru ceramica de Horezu, covoare oltenești, obiecte

artizanale din lemn și meșterii dulgheri și tâmplari, portul și tradițiile păstorești, produsele tradiționale locale: fructe, țuică, brânzeturi, miere etc.

Arhitectura specifică zonei se remarcă prin prelucrarea intensivă a lemnului și a pietrei, datorita faptului ca sunt cele mai la îndemână materiale în această zona. Majoritatea caselor și-au păstrat vechea arhitectură ele remarcându-se prin elemente precum prispă care se află în față, sub care se află beciul, temelia care este construită din piatră , pereții sunt alcătuiți din bârne din lemn, iar pe acoperișuri predomină șindrila.

În zonă au loc anual mai multe manifestări de tradiție:

– Hora Costumelor – sărbătoarea portului și muzicii populare – Pietrari – 10 aprilie

– Fagurele de Aur – sărbătoarea apicultorilor – Tomșani – luna mai

– Cocoșul de Hurez – târgul meșterilor olari – Horezu – începutul lunii iunie

– Învârtita Dorului – sărbătoarea păstorilor – Vaideeni – sfârsitul lunii iunie

– Sărbătoarea Căpșunului – Bunești – luna iunie

– Festivalul internațional al țiganilor – Costești – 8 septembrie

– Festivalul de folclor „Gheorghe Bobei” – Bărbătești – luna decembrie.

Toate acestea tradiții, meșteșuguri și elemente specifice de arhitectură care împreună conturează specificul zonei din jurul parcului, nu fac altceva decât să contruiasc și mai puternic imaginea de zona ecoturistica a acestui mic parc național.

3.3 Strategii de dezvoltare a turismului în parcul național

Scopul principal al strategiei de turism a Parcului Național Buila-Vânturarița este acela ca:,,În 2015 Parcului Național Buila-Vânturarița să devină un centru ecoturistic al zonei istorice "Oltenia de sub Munte".

În vederea realizării efective a acestui scop, a acestei viziuni, Administrația Parcului Național Buila-Vânturarița, propune urmărirea următoarelor obiective :

Dezvoltarea ecoturismului în parc pentru recreere și educație, fără a aduce atingere biodiversității, geodiversității și diversității culturale ale parcului.

Dezvoltarea turismului în localitățile din zona parcului, prin implicarea comunităților locale în activități specifice.

Infrastructura pentru informare și educare – centre de vizitare, puncte de informare

Informarea și educația se vor realiza prin intermediul a 3 centre de vizitare situate în localitățile de intrare în parc și prin cel puțin 15 puncte de informare, în afara panourilor informative montate la intrările în parc și spațiile de campare. Centrele de vizitare vor fi urmatoarele:

a) Centrul de vizitare din Comuna Costești – va fi realizat în parteneriat cu Consiliul Local al Primăriei Costești, care a pus la dispoziție un teren de 1200 mp, la marginea principalei căi rutiere din zonă, D.N. 67 Râmnicu Vâlcea-Tg. Jiu .Centrul va fi amplasat în Comuna Costești, oferind posibilitatea vizitării acestuia de către principalul flux al vizitatorilor parcului, reprezentând 52% din total .

Principalele funcții ale centrului de vizitare sunt: informare publică, educație-conștientizare, stimulare afaceri pentru localnici, loc de întâlnire pentru localnici, organizare evenimente, cazare voluntari și cercetători, scop administrativ.

Clădirea va fi construită pe principii ecologice și va avea în vedere economisirea de energie, materiale locale, materiale naturale,forță de muncă locală, clădire fiind integrată în specificul arhitectural local.

b) Centrul de vizitare din Comuna Păușești-Măglași – va fi realizat în parteneriat cu Consiliul Local al Primăriei Păușești-Măglași, care a pus la dispoziție un teren de 500 mp, la marginea principalei căi rutiere din zonă, D.N. 64 Râmnicu Vâlcea – Băile Olănești. Amplasarea centrului va avea loc în Comuna Păușești-Măglași. Aceasta amplasare oferă posibilitatea vizitării acestuia de către al doilea flux al vizitatorilor parcului, reprezentând 37% din total .

Cele mai importante funcții ale centrului de vizitare sunt urmatoarele: informare publică, educație-conștientizare, stimulare afaceri pentru localnici, loc de întâlnire pentru localnici, organizare evenimente, cazare voluntari și cercetători, scop administrativ.

Clădirea va fi, de asemenea, construită în conformitate cu principiile ecologice: economisire de energie, materiale locale, materiale naturale,

forță de muncă locală, clădire va fi integrată în specificul arhitectural local.

c) Centru de vizitare în municipiul Râmnicu-Vâlcea va fi realizat în parteneriat cu RNP Romsilva, Directia Silvică Vâlcea și Ocolul Silvic Vâlcea care va pune la dispoziție un teren de 2500 mp, în vecinătatea Bulevardului Dem Rădulescu în zona de agrement a orașului Râmnicu Vâlcea ,în vecinătatea Grădini Zoologice și a Strandului Tineretului.

Amplasarea centrului în această zonă verde oferă posibilitatea vizitării acestuia de către un număr foarte mare de elevi de la școlile și liceele din Râmnicu Vâlcea (10000 elevi) ,dar și turiști atât din municipiu ,dar și din afara acestuia dat fiind faptul că Strandul Tineretului în sezonul de vară este vizitat de un număr important de turiști din judetele adiacente precum :Argeș,Sibiu,București,Dâmbovița și Prahova datorita bazinului de apă sărată și condițiilor de cazare (20000 turiști) .

Funcțiile centrului de vizitare vor fi următoarele: informare publică, educație-conștientizare, promovarea comunităților rurale din zona parcului , organizare evenimente, cazare voluntari și cercetători, scop administrative,practică pentru elevii de de Silvicultură și Mediu din Râmnicu Vâlcea

Clădire va fi construită și în acest caz din perspective ecologică, ceea ce înseamna ca va presupune: economisire de energie, materiale locale, materiale naturale,forță de muncă locală, clădire integrată în specificul arhitectural local.

Punctele de informare vor fi următoarele:

în parc : Cabana Între Râuri, Tabăra Prislop, Cabana Codric, Cabana Cheia, Mănăstirea Pătrunsa, Schitul Pahomie;

la limita parcului : Mănăstirea Bistrița, Mănăstirea Arnota;

în afara parcului : Cabana Comanca , Orașul Horezu, Baza turistică Pietreni, Orașul Horezu, Comuna Bărbătești, Orașul Băile Olănești, Schitul Iezer.

Dezvoltarea de programe ecoturistice

Un astfel de program ecoturistic a fost elaborat odată cu derularea proiectului ,,Porțile Parcului Național Buila-Vânturarița: natură și spiritualitate", proiect fiinantat de Fundația pentru Parteneriat Miercurea Ciuc și Asociația de Ecoturism din România , Consiliul Județean Vâlcea și al căror principali beneficiari au fost : Administrația P.N. Buila-Vânturarița, comunitățile locale și, bineînțeles, turiștii.

Obiectivele care au stat la baza acestui proiect sunt următoarele:

Amenajarea și promovarea unui traseu ecoturistic în Parcul Național Buila-Vânturarița

Realizarea a trei sesiuni de training în tehnicile practicării ecoturismului și agroturismului destinat locuitorilor Comunei Costești.

În urma desfășurării acestui proiect, rezultatele au fost următoarele:

-amenajarea unui traseu de ecoturism în parc

-editarea a două hărți turistice ale traseului

-promovarea traseului, care a presupus:

editarea și tipărirea a 200 postere A2 și 2.000 pliante română-engleză

promovarea traseului prin pagină web www.kogayon.ro

promovarea traseului prin organizarea de întâlniri, articole în presa locală, emisiuni TV, participări la târguri de turism, simpozioane, etc.

conceperea unui program turistic pt. promovarea traseului

-realizarea unor sesiuni de instruire pentru localnicii din Costești în domeniul ecoturismului.

-realizarea a trei sesiuni de training în tehnicile practicării ecoturismului și agroturismului destinat locuitorilor Comunei Costești.

Acest program este promovat prin agenția de turism Eco Natur Travel din Râmnicu Vâlcea, el fiind redat și în Anexa V.

De asemenea, Parcul Național Buila-Vânturarița are în derulare două programe educative destinate elevilor : “Ranger Junior al Parcului Național Buila-Vânturarița”și “Poveștile Pădurii în Parcul Național Buila-Vânturarița ” care sunt apreciate de copii .

3.4 Influența Parcului Național Buila-Vânturarița în dezvoltarea comunităților locale

Sub impactul globalizării și vitezei de dezvoltare ce se înregistrează in toate domeniile de activitate, comunitățile locale sunt forțate să găsească modalități noi și creative pentru a face față presiunilor cu care se confruntă.

Autoritățile locale dispun de sume mult mai mici decât cele necesare, cheltuirea banilor de la buget fiind restricționată de diverse cerințe. Autoritățile naționale sunt mult prea presate de problemele majore cu care România se confruntă la ora actuală. Ele nu au nici timpul, nici energia de a se concentra suficient asupra problemelor ridicate de comunitățile locale.

Având în vedere toate aceste, putem afirma că comunitățile care dispun de obiective turistice sunt dintre cele mai norocoase, deoarece prin valorificarea acestora nu numai case poate crea un surplus financiar la bugetul local, ci au loc și procese complexe de informare, conștientizare și educare.

În aceste condiții, turismul devine o prioritate, deoarece:

turismul este un sector economic cu perspective de dezvoltare pe termen lung;

turismul acționează ca un element dinamizant al întregului sistem economic, generând o cerere specifică de bunuri și servicii la nivelul celorlalte sectoare ale economiei;

turismul reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice restructurate;

valorificarea optimă a resurselor, promovarea și marketingul eficiente ale produselor turistice pe piața externă, poate constitui o sursă semnificativă de sporire a încasărilor valutare la nivelul județului;

dezvoltarea durabilă a turismului contribuie la creșterea economică și socială și la atenuarea dezechilibrelor de dezvoltare, ameliorând condițiile de viață și sporind veniturile populației în special în zonele rurale;

turismul constituie un mijloc de protejare, conservare și valorificare ale potențialului cultural, istoric, folcloric și arhitectural al județului;

turismul poate avea și vocație ecologică prin exploatarea durabilă a valorilor fundamentale ale existenței umane (apă, aer, floră, faună, ecosisteme, etc.).

În situația comunităților locale care se bucura de obiective turistice , se găsesc și cele care se afla în zona Parcului Național Buila-Vânturarița.

În ceea ce privește modul în care influențează parcul dezvoltarea zonelor din apropiere putem afirma că fiind un parc de dimensiuni mici, rețeua unităților de cazare nu este suficient de bine dezvoltată.

Rețeaua unităților de cazare cuprinde unitățile hoteliere în Rm. Vâlcea, Băile Olănești și Horezu, pensiuni turistice în localitățile de la poalele Masivului Buila-Vânturarița: Horezu, Costești, Bărbătești, Cheia și Olănești, precum și unități de cazare în Mănăstirile Bistrița și Horezu. În parc există o singură cabană turistică, Cabana Cheia, aflată pe versantul nord-vestic al crestei, la intrarea Râului Cheia în sectorul de chei omonim. În zona se află patru refugii turistice amenajate unde se poate dormi în condiții de bivuac: 

Curmătura Builei 

Poiana Scărișoara 

Piscul cu Brazi

pot fi folosite ca adăposturi de vreme rea stânile (Arnota, Cacova, Piatra, Curmătura Builei, Dosul Builei, Ștevioara și Oale), cantoanele silvice (Între Râuri, Prislop și Codric) și observatoarele (Izvorul Larg și Cacova).

Pentru a înțelege modul în care valorificarea resurselor ecoturistice de care dispune Parcul influențează dezvoltarea comunităților locale din zonă, trebuie să ne îndreptăm atenția către modul în care aceste localități conștientizează puterea turistică a zonei în care se afla. În acest scop , voi evidenția în cele ce urmează evoluția unităților de cazare, a capacităților de cazare, a numărului de turiști cazați și a numărului de înnoptări din cele șase localități din jurul Parcului.

În tabelul nr. 3.6., am prezentat situația unitatiilor de cazare din cele șase localități aflate în vecinătatea Parcului Național Buila-Vânturarița (P.N.B.V.).

Unități de cazare a localităților adiacente Parcului Național Buila-Vânturarița (P.N.B.V.) (număr unități)

Tabel nr.3.6.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea, 2011

Raportat la anul de baza 2008, în anul 2012, numărul unităților de cazare din localitățile adiacente Parcului Național, a cunoscut o creștere de 10%, așa cum rezultă din analiza datelor prezentate în tabelul 3.6.

În tabelul nr. 3.7., am prezentat capacitatea de cazare din cele șase localități aflate în vecinătatea P.N.B.V.

Capacitatea de cazare a localităților adiacente P.N.B.V.

(număr locuri de cazare)

Tabel nr. 3.7.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea, 2011

Conform datelor din tabelul nr. 3.7. , putem observa că în anul 2012 față de anul de bază 2008, capacitatea de cazare din cele șase localități a crescut cu 4,3%.

În tabelul nr. 3.8., am prezentat numărul de turiști din cele șase localități aflate în vecinătatea P.N.B.V.

Numărul de turiști din localităților adiacente P.N.B.V.

(persoane)

Tabel nr. 3.8.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea, 2011

Pe baza datelor obținute de de Statistică Vâlcea și prezentate în tabelul de mai sus, am reușit să determin evoluția numărului de turiști din comunitățile din jurul P.N.B.V. care s-a dovedit a fi una favorabilă. Astfel, raportat la anul de baza 2008, în anul 2012 s-a constatat că numărul de turiști a crescut cu 6,87%.

În tabelul nr. 3.9., am prezentat numărul de înnoptări din cele șase localități aflate în vecinătatea P.N.B.V.

Numărul de înnoptări din localităților adiacente P.N.B.V.

(persoane)

Tabel nr.3.9.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Vâlcea, 2011

Așa cum se poate remarca și din datele prezentate în tabelul de mai sus, numărul de înnoptări a cunoscut o scădere semnificativă. Raportat la anul de bază 2008, în anul 2012 numărul de înnoptări a scăzut cu 16,85%. Acest lucru poate fi pus mai ales pe seama crizei economice, care a cunoscut o accentuare în anul 2010, dar și datorită faptului că cei mai mulți turiști realizează vizite scurte , al căror sejur rar depășește o zi.

Conform datelor culese de parcului , în anul 2014 ( până la 31 mai) , rețeaua unităților de cazare ar arăta în felul următor:

Rețeaua unităților de cazare

Tabelul Nr. 3.10.

Sursa : Administrația Parcului Național Buila- Vânturarița

Putem observa că cele mai multe unități de cazare se găsesc în Râmnicu-Vâlcea și în Băile Olănești, aici regăsim cele mai multe hoteluri și moteluri, iar în orașele Băile Govora și Horezu găsim cele mai multe pensiuni, acestea fiind și singurele unități de cazare din localitățile Bărbătești și Costești.

În figura 3.7. sunt prezentate categoriile de confort ale unităților de cazare din zona P.N.B.V. și ponderile acestora.

Fig. 3.7.Categoriile de confort

Sursa : Administrația Parcului Național Buila- Vânturarița

Din analiza datelor din figura 3.7. putem observa că în preajma parcul național Buila- Vânturarița predomina bazele de cazare cu, categorie de confort 2 stele, în proporție de 98 %. Putem menționa astfel că stațiunea oferă turiștilor structuri de primire la un nivel de confort nesatisfăcător.

Acest lucru poate fi explicat prin faptul că stațiunea Olănești, care este aproape s-a axat îndeosebi pe dezvoltarea bazei de tratament și a grupurilor de izvoare minerale și nu a încurajat și vizitarea zonelor învecinate. Aceasta deoarece turiștii care vin în Băile Olănești, o fac în special pentru tratarea diferitelor afecțiuni și astfel s-a luat decizia modernizării stațiunii pe etape: mai întâi baza de tratament și apoi baza de cazare, după care sprijinirea zonelor învecinate și promovarea acestora.

În figura 3.8. este prezentată structură pe tip de unitate de cazare.

Fig. 3.8. Structura pe tip de unitate

Sursa : Administrația Parcului Național Buila-Vânturarița

Așa cum se poate observa din analiza datelor de mai sus, nici structura pe unități de cazare nu avantajează prea mult atragerea turiștilor pentru serii de înnoptare.

În cele ce urmează voi prezenta monitorizarea turistică din cadrul parcului național.

În tabelul nr.3.11. am prezentat numărul de sosiri turistice și numărul de înnoptări înregistrate de Administrația Parcului Național Buila-Vânturarița în anul 2012.

Nr. sosiri turistice și nr. înnoptari 2012

Tabel Nr. 3.11.

Sursa : Administrația Parcului Național Buila-Vânturarița

Conform datelor de monitorizare turistică cei mai mulți vizitatori provin din Județul Vâlcea – 53% , 44% din alte județe (în special Argeș, Dolj, Gorj și București), iar 3% sunt turiști străini (Belgia, Cehia, Germania, etc.).

Dintre vizitatori, 9% au solicitat Administrației parcului în 2008 informații, ghid sau alte servicii, și-au oferit servicii de voluntariat pe durata vizitei sau au furnizat informații administrației la sfârșitul vizitei, 82% dintre vizitatori vin aici în week-end, doar pentru o scurtă vizită, ocazionată în special de vizita mănăstirilor sau de ieșirea la picnic sau folosesc facilitățile de cazare din zonă, în special cele din Băile Olănești și Horezu, de unde pe durata unor sejururi mai lungi orientate spre alte forme de turism (balnear, ecumenic, itinerant) fac și vizite în parc.

În tabelul am prezentat posibilitățile de cazare în parcul național Buila-Vânturarița.

Posibilități de cazare în parcul național Buila-Vânturarița

Tabel Nr. 3.12

*Dacă ar fi reparate ,modernizate și introduse în ciruitul turistic

** fără Cabana Codric și Între Râuri

Sursa : Administrația Parcului Național Buila-Vânturarița

În ceea ce privește înnoptările în aceste unități de cazare, cele mai multe înnoptări se înregistrează în rândul turiștilor români, motivul principal fiind acela că zona nu este atât de cunoscută la nivel internațional, Administrația parcului aflându-se în proces de elaborare a unor proiecte care au în vedere promovarea Parcului Național Buila-Vânturarița pe plan extern. Un astfel de proiect se află deja în derulare și are în vedere înființarea de cluburi de voluntariat transfrontieră între P.N.B.V. și Parcul Natural Vratchansky Balkan ( Bulgaria).

În parc există o singură cabană amenajată pentru primire turistică, Cabana Cheia care este administrată prin contract de către Clubul Sportiv Loviștea din Râmnicu-Vâlcea și care este situată pe versantul nord-vestic al crestei.

Cabanele Codric și Între Râuri au nevoie de reparații pentru a fi pretabile înnoptării turiștilor, Administrația parcului dorind să realizaze aici centre de informare turistică.

În zona montană se află două refugii turistice amenajate: Curmătura Builei (reparat și modernizat în anul 2009 de către Asociației Kogayon) și Piscul cu Brazi (reparat și modernizat în 2011 de către Asociația Kogayon și Asociația Bouworde ) și 2 adăposturi turistice (Scărișoara și ) unde se poate dormi în condiții de bivuac.

Se dorește îmbunătățirea refugilor turistice prin plasarea de panouri solare, ținând astfel cont de principiile ecologice care stau la baza desfășurării activităților ecoturistice.

Circulația turistică din cele șase localități aflate în jurul Parcului Național Buila-Vânturarița, sunt direct influențate de potențialul ecoturistic al acestuia , astfel încât valorificarea cât mai adecvată a acestui potențial va avea efect direct asupra dezvoltării comunităților locale.

3.5 Posibilități de promovare a parcului în turismul intern și internațional

Parcul Național are la bază un Plan de Management prin a cărui respectare își sporește șansele de a deveni un punct de atracție important datorită resurselor de care dispune și caracteristicilor care îl individualizează și îi oferă un aspect aparte atât în contextul turismului național, cât și în cel internațional.

Planul de management al Parcului National Buila-Vânturarița are la bază un concept de vizitare prin care se stabilesc obiectivele și acțiunile necesare pentru asigurarea condițiilor optime de vizitare, fiind un instrument care odată transpus în practică va putea îndruma tipul potrivit de vizitatori în zonele potrivite.

Pentru a înțelege importanța Parcului Național Buila- Vânturarița, este primordial să cunoaștem cine sunt vizitatorii acestuia, ce servicii folosesc în cadrul parcului, ce activități desfășoară pentru a ști cum putem crește gradul de satisfacere al acestora și, bineînțeles, pentru a spori gradul de vizitare și de promovare al parcului, producând un impact negativ minim asupra naturii și comunităților locale și totodată creând cele mai bune șanse pentru dezvoltarea durabilă de afaceri la scara mică, de către membrii comunităților locale.

În Anexa IX regăsim măsurile pentru implementarea zonării turistice și a planului de management al vizitatorilor.

Cine sunt vizitatorii Parcului National Buila-Vânturarița?

Vizitatorii parcului pot fi împărțiți în mai multe categorii, în funcție de scopul pentru care întreprind activități turistice în parc:

-turiști de week-end/turismul de week-end : este un tip de turism care a cunoscut o creștere semnificativă în ultima perioadă și se referă la locuitorii orașelor aglomerate, care doresc la sfârșitul săptămânii să scape de stres și agitație, preferând astfel locurile neplouate,liniștite unde se pot bucura de natură;

– turiști monahali: se referă la acea parte a turiștilor care vin în această zonă atrași fiind de așezămintele monahale din interiorul parcului, din imediata vecinătate a parcului(Mănastirea Pătrunsa,Mănăstirea Arnota,Mănăstirea Bistrița,Schitul Pahomie) sau situate la o distanță de 5-(Schitul Iezer,Mănăstirea Sărăcinești,Mănăstirea Hurezi). Aceștia reprezintă și marea majoritate a celor care vizitează parcul;

– turiști montaniazi: sunt acei tursiti care vizitează parcul datorită traseelor turistice existente aici și al căror sejur depășește o zi

– turiști sportivi: această categorie este alcătuită din iubitorii de alpinism, sejurul lor depășind o zi;

-turiștii aflați în practică: se referă la studenții de la geografie,geologie,speologie și mediu al căror sejur durează 2-3 zile ;

-turiști care vin în stațiunile din județul Vâlcea ( Băile Olănești,Băile Govora,Călimănești-Căciulata ) și care vizitează pentru o zi sau câteva ore.

Conform datelor de monitorizare turistică culese în perioada 2007-2011, în parc intră anual între 10.000 – 15.000 vizitatori . Dintre aceștia 53% provin din Județul Vâlcea, 44 % din alte județe (în special Argeș,Dolj, Gorj, Sibiu și municipiul București), iar 3% sunt turiști străini ( Belgia, Cehia, Germania, etc.) . Până în 10% dintre vizitatori solicită administrației parcului informații, ghid sau alte servicii, până în 3 % și-au oferit servicii de voluntariat pe durata vizitei sau au furnizat informații administrației la sfârșitul vizitei.Din totalul vizitatorilor parcului, 82% dintre aceștia vin aici în week-end .

În tabelul regăsim date referitoare la numărul de turiști care au vizitat Parcul Național Buila-Vânturarița, din 2009 până la 31 mai 2012.

Număr turiști

Tabel Nr. 3.13.

*până la 31 mai 2012

Sursa: Administrația P.N.B.V.

Conform acestor date, putem observa că numărul vizitatorilor a scăzut în anul 2011 raportat la anul de bază 2009 cu 66,91% , cauzele care au stat la baza acestei scăderi masive fiind diverse, cea mai importantă cauză fiind cea a crizei economice actuale, care a redus posibilitățile oamenilor de a cheltui .

Pentru anul 2012, previziunile sunt destul de sumbre, așteptându-se că numărul turiștilor să fie în continuă scădere, înregistrând poate cea mai mică valoare din ultimii 4 ani.

În ceea ce privește durata sejurului celor care vizitează parcul, aceasta nu depășește de cele mai multe ori o zi, dat fiind faptul că majoritatea vin aici mai ales datorită așezămintelor monahale , prilej cu care vizitează și parcul.

Cei a căror durată a sejurului depășește o zi , se cazează fie la cabane (Cabana Cheia, Cabana Codric), fie la refugiile din parc, mănăstiri, schituri sau își instalează corturi în zonele de campare special amenajate.

Ce servicii folosesc?

Cele mai des solicitate servicii și programe turistice, din cele pe care parcul le-a pus la dispoziția turiștilor, se remarcă:

furnizare de informații despre parc,trasee turistice,locuri de vizitare,cățărare,cazare etc. ;

informații privind biodiversitatea parcului, flora, fauna și informații generale despre parc

organizarea de concursuri de turism montan și orientare organizate în parc în parteneriat cu Asociația “Ecologie-Sport-Turism” București și “Cercetașii României –Clubul Vâlcea ”.

organizarea de drumeții prin parc cu sau fără ghid

tabere educative Junior Ranger cu durata de 2-3 zile la cort ,organizate Codric sau ;

organizarea de tabere de voluntariat;

organizarea de reportaje cu filmări și fotografieri în parc inclusiv pe trasee tematice însoțiți de ghid.

În ceea ce privește informarea turiștilor, în parc există în acest moment 27 panouri informative bilingve, cu hartă și informații despre parc, amplasate la toate intrările în parc.

Majoritatea turiștilor care vizitează Parcul Național Buila-Vânturarița, desfășoară activități cu specific cadrului montan și anume alpinism , drumeții, dar și activități de cercetare datorită specificului zonei precum speologie, și nu în ultimul rând, activități culturale susținute de așezările monahale din zonă și de obiceiurile și tradițiile celor care locuiesc aici.

Posibilitățile de promovare ale parcului sunt destul de restrânse din cauza insuficienței fondurilor alocate. În ciuda acțiunilor administrației de conștientizare și educație ecologică ,precum și încurajare și promovare a formelor de turism cu impact redus asupra parcului (mountain bike,drumeții,eco-turism) , turismul de week-end și picnic a reprezentat o problemă până la introducerea tarifului de vizitare.Acesta a fost introdus la sfârșitul lunii iunie 2011 și este în valoare de 5 lei și este valabil 7 zile,biletul conține pe lângă harta turistică a parcului și informații legate de activitățile premise în parc și telefoane utile.

Introducerea acestui tarif de vizitare a avut ca principal scop , reducerea numărului de turiști care vin în parc numai pentru picnic și suplimentarea fondurile insuficiente ale parcului pentru acțiunile de ecologizare și întreținere a infrastructurii turistice .

Acțiunile de promovare ale parcului se concretizează în realizarea de broșuri care presupun prezentarea generală a acestuia, precum și activitățile ce pot fi desfășurate aici, organizarea de reportaje cu filmări și fotografieri în parc inclusiv pe trasee tematice însoțiți de ghid (menționăm colaborările cu Radio România Actualități,WWF, Televiziunea VTV ,Televiziunea Română-Postul Regional Craiova), dar și promovarea în mediul electronic prin intermediul anumitor siteurilor oficiale precum www.buila.ro sau www.kogayon.ro.

Acestea sunt doar câteva argumente pentru a afirma că parcul oferă suficiente puncte de atracție pentru ca turistul să se minuneze și să-și dorească să revină mereu și mereu pe aceste meleaguri cu rezonanță de basm și legendă adevărată.

Prin STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN JUDEȚUL VÂLCEA care are în vedere dezvoltarea infrastructurii turistice, Parcul Național Buila-Vânturarița va deveni o destinație ecoturistică de calitate.