Ecoturismul, Principala Forma de Manifestare a Turismului Durabil In Parcul National Muntii Calimani

ECOTURISMUL 
PRINCPALA FORMĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL 
ÎN PARCUL NAȚIONAL MUNȚII CĂLIMANI 

Capitolul I

ECOTURISMUL

TEORETIZAREA ELEMENTELOR FUNDAMENTALE

Dezvoltarea durabilă în turism

În ultimii 50 de ani, turismul a devenit una din cele mai importante industrii aflată în continuă dezvoltare. Turismul a devenit însă, de asemenea, o mare problemă culturală și de mediu în multe zone, datorită dezvoltării puternice pe termen scurt care nu ține cont de schimbările pe termen lung pe care acesta le produce.

Evoluția contemporană a economiei mondiale, schimbările intervenite în realitățile vieții sociale, au impus dezvoltarea durabilă că viziune a pogresului ce integrează nevoile imediate, elemente inseparabile și independente ale evoluției umane.

Cuvintele cheie sunt echilibru și gândire, fiind vorba de prevederea eventualelor consecințe înainte de a acționa precipitat. Dezvoltarea durabilă promovează echilibrul între creșterea economică, echitatea socială, utilizarea resurselor și conservarea mediului înconjurător.

Dezvoltarea durabilă a turismului înseamnă asigurarea unei vieți mai bune pentru toți oamenii, într-un mod rațional atât pentru prezent cât și pentru viitor. În acest context, dezvoltarea durabilă este bazată pe principiile administrării înțelepte a resurselor mondiale, pe echitarea utilizării acestor resurse și a modului distribuirii beneficiilor obținute.

O formă de concretizare a turismului durabil este ecoturismul, care s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului al XX-lea ca urmare a pericolului creat de supradezvoltarea turismului.

1.2.Definiția ecoturismului

Ecoturismul este o modalitate de călătorie, de petrecere a vacanței, ce constă în deplasarea omului, în special în areale naturale atractive pentru a se relaxa, pentru a cunoaște și a se informa, fără a produce daune mediului înconjurător, aducând beneficii tuturor celor implicați în actul turistic.

Ecoturismul încorporează întotdeauna activități diverse în mijlocul naturii (drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural etc., dar poate include și activități culturale.

Ecoturismul are și o importantă componență educațională, fiind o șansa de a învață respectul pentru natură și pentru cultura locală, iar pentru unii este o șansa de auto-reflecție inspirată de frumusețea împrejurimilor.

Un alt aspect important caracteristic ecoturismului este obținerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și organizarea activităților turistice.

Definitia ecoturismului adoptată si promovată de Asociatia de Ecoturism din România este urmatoarea: „Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea si aprecierea naturii si a tradițiilor locale direct legate de natură.

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai succintă a ecoturismului: călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale.”

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare, formulează propria definiție în felul următor:œEcoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii, care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală.”

Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază: implică măsuri de conservare, se desfășoară în spații naturale și culturale relativ nealterate, încurajează implicarea comunității locale și susține bunăstarea localnicilor.

1.3.Principiile ecoturismului

Eforturi pentru stabilirea unor principii și criterii de acreditare recunoscute pe plan  internațional  au fost inițiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experiențelor și regiunilor implicate. 

Societatea Internațională de Ecoturism a publicat în anul 1993 un set de recomandări: „Ecotourism Guidelines for Tour Operators”, fiind acceptate de către reprezentanți ai industriei turistice, ONG-uri și specialiști din întreaga lume a principiilor ecoturismului, acestea fiind:

-minimizarea impactului negativ asupra naturii și culurii, impact ce ar putea distruge destinația turistică

-educarea turistului cu privire la importanță conservării

-ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale și folosirea facilităților locale

-furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale protejate

-utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural, minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna locală.

1.4.Cod de comportament al ecoturistului 

1. Pregătirea voiajului

-alegerea unui agent de turism sau a unei organizații care se preocupă de minimizarea impactului activității turistice asupra mediului;

-informarea în legătură cu comportamentul la locul de destinație sau cum să  folosească  echipamentele  în vederea protejării mediului înconjurător;

-informarea în legătură cu habitatul natural și cu valorile culturale ale zonei;

-adaptarea comportamentului propriu și a codului de conduită la valorile zonei vizitate.

2. Respectarea următoarelor reguli

-interdicția accesului în zone nepermise publicului;

-respectarea marcajelor;

– informarea tour-operatorilor, autorităților și vizitatorilor  asupra încălcării oricărei  reguli ce  poate afecta habitatul natural și cultural.

3. Respectarea florei, faunei și a habitatului lor

-deplasarea cu calm, fără a se perturba mediul natural;  

-păstrarea unei  distanțe considerabile  față de animale, deoarece acestea nu trebuiesc deranjate;

-evitarea hrănirii animalelor;

– neintervenirea în habitatul natural;

-evitarea zonelor în care se găsește un număr mare de animale; 

-interzicerea ruperii plantelor sau mutării animalelor;

4. Reducerea propriului impact asupra mediului

-adoptarea unui comportament care vizează reducerea tuturor tipurilor de poluare (chimică,  biologică, vizuală, olfactivă și sonoră);

-favorizarea transportului cu mijloace care nu au, sau au un impact minim asupra mediului;

-favorizarea deplasărilor în grupuri mici;

-utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant;

-alegerea unor produse durabile, biodegradabile și reutilizabile;

-depozitarea rezidurilor în zone strict amenajate pentru acest scop; 

5. Respectarea comunităților locale

-aprecierea unicității populației si zonelor vizitate;

 -respectarea tradițiilor locale; 

-dorința de a învăța cat mai multe informații despre natură si despre ecoturism; 

-susținerea economiei locale prin achiziționarea de produse și servicii; 

-respectarea intimității oamenilor și a proprietății private; 

-adaptarea la cultura locală; 

-adoptarea unui comportament respectuos față de ceilalți vizitatori.

1.5.Tendințe ale pieței ecoturismului

Organizația Mondială a Turismului consideră că ecoturismul, alături de turismul cultural și  turismul de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluție la sfârșitul secolului 21 .

Una dintre cele mai importante tendințe ce duc la influențarea cererii pentru ecoturism este fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, astfel ecoturismul devenind dintr-o  nișă de piață, un segment principal. 

Turismul a devenit unul dintre sectoarele socio-economice majore. El a înregistrat o expansiune  constantă de-a lungul timpului, cu o rată de creștere de circa 5-10% în ultima jumătate de secol. 
Schiul, drumetia, ciclismul, canoeingul etc. au devenit activități mult  mai plăcute decât  oricând, satisfăcând nevoia de a fi aproape de natură, făcând mișcare,explorând și învățând. 

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a identificat principalele tendințe ale acestei forme de turism internațional:

-începând din 1990, ecoturismul s-a dezvoltat cu 20-34% anual 
– în 2004 ecoturismul s-a dezvoltat la nivel global de 3 ori mai mult decât industria globală a turismului 
 -cea mai mare parte a expansiunii turismului se desfășoară în interiorul și în apropierea ariilor naturale 
-turismul durabil ar putea să se dezvolte, ajungând la 25% din piața globală a turismului  în  următorii 6 ani.

-piața internațională a turismului bazat pe natură se dezvoltă în prezent cu 10-12% anual 

1.6. Profilul ecoturistului în arii naturale

În ultima vreme ecoturismul a câștigat foarte mulți adepți, mai ales persoanele care  iubesc  natura  în formă ei nemodificată  caută aceste locuri tocmai pentru valoarea lor ecologică, estetică și peisagistică. 

În urma introducerii ecoturismului ca alternativă la turismul de masă, a fost posibilă realizarea unui profil general al persoanei care poate participa la programele ecoturistice.

Astfel, ecoturiștii pot fi descriși ca fiind persoane: 

– cu studii peste medie, de obicei cu studii superioare, care au cultura ecologica; 

-iubitori de natură, cu un simț dezvoltat pentru aventură, dorind  cunoașterea de lucruri noi, despre cultură  sau despre mediul înconjurător și participarea la experiențe inedite; 

-sensibili la problemele de mediu, sau cel puțin dorind să se implice în protejarea naturii;

-vârsta medie între 35-54 ani, odată cu fenomenul de îmbătrânire, deoarece vârsta medie pentru acest segment este  în continuă dezvoltare; 

-cu o situație materială peste medie, ținând cont de faptul că programele  ecoturistice  oferă  o  satisfacție mult mai mare decât cele ale turismului de masă, fiind de obicei  mai  costisitoare; 

-cu o stare de sănătate bună, cu tonus bun, deoarece ei trebuie să aibe capacitatea de a depune efort fizic; 

-principalele motivații ale călătoriilor sunt: observarea peisajelor, observarea naturii sălbatice și realizarea de drumeții; 

1.7. Beneficiile socio-economice ale ecoturismului 

-generează apariția locurilor de muncă pe plan local; 

– stimulează economia locală prin dezvoltarea serviciilor (hoteluri, restaurante, sistem de transport, industria suvenirurilor, produse meșteșugărești și servicii de ghidaj); 

– creează facilități recreative care pot fi folosite și de comunitățile locale peste generații;

– contribuie la îmbunătățirea relațiilor interculturale din anumite regiuni;

– duce la diversificarea economiei locale;

 – stimulează mai ales economia rurală prin prin crearea sau creșterea cererii de produse agricole necesară asigurării serviciilor turistice și acordarea de capital a turiștilor;

– odată dezvoltat turismul într-o arie protejată,  autoritățile locale/regionale/naționale  sunt stimulate să contribuie și la dezvoltarea regiunilor periferice prin acordarea de capital;

 -adesea turiștii caută să cunoască tradițiile și obiceiurile specifice unei regiuni etnografice, iar comunitatea gazdă este astfel impulsionată să revigoreze tradițiile populare;

– creează facilități recreative care pot fi folosite și de comunitățile locale peste ani și ani;

 – sprijină  conservarea, prin convingerea guvernelor și a publicului asupra importanței arealelor naturale o dată cu promovarea acesteia;

Capitolul II

Prezentarea Parcului Național Munții Călimani

2.1. Înființarea parcului 

Propunerea de constituire a Parcul Național Călimani s-a făcut în anul 1975 de către Centrul de Cercetări Biologice Cluj, iar studiul de constituire s-a elaborat în anul 1976 la  comanda  Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii. 

Scopul principal pentru care a fost înființat Parcul Național Călimani este cel de conservare a biodiversității florei și faunei, menținerea cadrului geografic natural și al habitatelor naturale. 
De asemenea se urmărește dezvoltarea durabilă a zonei, astfel încât utilizarea resurselor naturale  să nu contravină obiectivului de conservare stabilit prin planul de management al parcului. 

Sunt create condiții pentru desfășurarea de activități educaționale, de cercetare științifică și  recreere. 

2.2.Prezentare generală 

Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) (parc național, zona specială de conservare) și este un parc unic în Europa și în lume, fiind considerat atipic din punct de vedere  al  climei și al reliefului, al peisajului, florei și faunei. 

Unicitatea să reiese din faptul că aici se află cel mai mare masiv vulcanic din România, cu un diametru de circa 10 km (stins în prezent). 

Munții vulcanici constituie, de altfel, cam 90 la sută  din suprafață parcului.  Tot aici mai există și rezervația geologică denumită „12 Apostoli”, unică prin formațiunile  sale  geologice cu elemente antropomorfe.

 2.2.1.Localizare 

Aria naturală se întinde în partea Nord-Estică a județului Mureș (pe teritoriile administrative ale comunelor Lunca Bradului, Rastolita și Stinceni); cea Sud-Vestică a județului Suceava (pe teritoriile comunelor Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei și Săru Dornei  și al  orașului Vatra Dornei); cea Nord-Vestică a județului Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și al orașului Toplița); și cea Sud-Estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului. 

2.2.2.Așezare 

Parcul Național Călimani este situat în Munții Călimani și are o suprafață totală de 24.041 ha  și cuprinde următoarele zone: Rezervația științifică de Jnepeniș cu Pinus cembra ,  Rezervația Lacul Iezer, Rezervația geologică 12 Apostoli. 

Munții Călimani reprezintă un masiv muntos bine individualizat în cadrul Carpaților Orientali, cu altitudinea maximă de 2100 m, în vârful Pietrosul. Ei fac parte din lanțul vulcanic ce mărginește la vest și nord-vest Carpații Orientali. 

2.2.3. Centrul de vizitare 

În anul 2013, a fost inaugurat  “Parcul Național Călimani” ,  care funcționează și  ca  sediu  al Administrației Parcului. 

Scopul centrului de vizitare este acela de a informa și  conștientiza atât locuitorii  comunităților  din jurul parcului cât și vizitatorii acestuia despre importanța existenței unui parc național, necesitatea protejării și conservării habitatelor și speciilor de interes european. 

În interiorul centrului există un spațiu special amenajat pentru vizitare care  oferă  vizitatorilor  informații despre flora și fauna care există în masivul Călimani, activitățile tradiționale specifice zonelor din prejurul Parcului Național Călimani, si nu in ultimul rand, activitățile  premise în  aria protejată. 

Administrația parcului este constituită din: 

• Director parc; 
• Responsabil cu conștientizarea publică și relații cu comunitățile; 
• Economist; 
• Informatician; 
• Biolog; 
• Responsabil cu activitatea de pază a parcului; 
• 9 agenți de teren. 

2.3. Comunitățile 

Datorită răspândirii sale pe teritoriul a 4 județe, Parcul Național  Călimani interferează  economic și geografic cu un număr consistent de oameni și comunități.

În principal este  vorba de proprietarii ai căror păduri se află pe cuprinsul parcului, si de activitățile  economice care se înscriu geografic pe teritoriul acestuia. 

Astfel comunitățile Parcului Național Călimani (grupate pe județe) sunt: 

În Suceava : municipiul Vatra Dornei, comuna Panaci (cu satele Dragoiasa, Păltiniș, Covercă, Catrinari și Glodu), Săru Dornei (cu Plaiul Sarului, Neagra Sarului, Sarisor, Sarisoru Mare,  Săru Bucovinei și Gura Haitii), Dorna Candreni (cu satele  Poiana Negri și Floreni)  și comună Poiana Stampei (cu Tătaru, Căsoi, Pilugani, Podu Cosnei, Cosna, Dornișoara)   

În Județul Mureș întâlnim : comuna Stanceni (cu satele Ciobotani și Mestera), Lunca Bradului (cu Neagră și Salard), Deda (cu satele Bistra Mureșului, Filia și Petriș), Ideciu de Jos (cu Ideciu de Sus și Deleni), Brâncovenești (cu Sacalu de Pădure, Idicel-sat, Idicel-pădure și Vălenii  de Mureș), Aluniș (cu Fitcau, și Lunca Mureșului) și Rastolita (cu Iod, Galaoaia, Borzia și Andreneasa). 

În Bistrița Năsăud se află : comuna Tiha Bârgăului (cu satele Tiha, Tureac, Mureșeni,  Piatra Fântânele și Ciosa), comuna Prundu Bârgăului (cu Prundu și Suseni),  comuna Bistrița Bârgăului (cu Colibița), Josenii Bârgăului (cu Mijlocenii  Bârgăului, Rusu Bârgăului și Strâmbă), comuna Mărișel (cu Măgurele, Bicle,  Sînt Ioana, Jeica, Neteni și Domnești), comuna Șieuț (cu satele Rustior, Sebiș și Lunca),  comuna Monor (cu Voievodeasă – stana și Gladiu), comuna Dumitra (cu satele Ragla, Dumitra și Budacu de Sus) și Vatava (cu satele Dumbravă și Râpă de jos); 

2.4. Accesul în parc 

Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Salcea, din orașul Suceava.
Căile de acces și principalele porți de intrare în parc sunt:

– drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrița Năsăud,  până  la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii,  după care, urmând drumul județean spre  Neagra Sarului se ajunge la una dintre porțile de intrare de la Gura Haitii. 

-drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrița Năsăud,  până  la Dorna Candrenilor, după care, urmând drumul comunal și forestier spre  Poiana Negrii  se ajunge la una dintre porțile de intrare de la Poiana Negrii. 

– drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrița Năsăud,  până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul județean spre Panaci se ajunge la una dintre porțile de intrare de la Dragoiasa sau Păltiniș. 

-drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrița Năsăud,  până la  Poiana Stampei, după care, urmând drumul comunal  și forestier  se ajunge  la Dornisoara,  una dintre porțile de intrare în Parcul Călimani.

– drumul național DN15 Tulghes – Toplița – Rastolita – Deda, până la Lunca Bradului –intrare în Masivul Călimani  

-drumul național DN15 Tulghes – Toplița – Rastolita – Deda, până la Toplița,  după care urmând  drumul comunal până „ La Monument ” și apoi drumul forestier spre porțile de  intrare  Gura  Voivodesei  și Poiana Puturosu.

– drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrița Năsăud,  până la Muresenii Bârgăului , după care, urmând drumul comunal și forestier se  ajunge la  Colibița.

 – drumul național DN15 Tulghes – Toplița – Rastolita – Deda, până la Rastolita – intrare în Masivul Călimani 

2.5. Tarife și taxe 

În prezent, Administrația Parcului Național Călimani nu are prevăzută încasarea de tarife și taxe pentru turiștii care vizitează zona. Tarifele si taxele sunt percepute numai în cazul  în  care  sunt  solicitate serviciile turistice de echitație sau ghidare de grupuri. 

2.6. Fauna 

Mamiferele, reprezinta un grup restrâns, dar bine reprezentat prin carnivorele mari, acestea fiind ursul, lupul, râsul, mustelidele ,vidra, jderul, bursucul, dar și pisica sălbatică care asigura vârful piramidei trofice. 

Peisajul este conturat de căpriori, cerbi și mistreți, mari amatori de iarbă fragedă,  și mai  ales  de liniște.

De aceea, este recomandat ca  atunci când turistii vizitează parcul, să o facă în liniște, pentru a nu deranja animalele.

Dintre rozătoare, pot fi enumerate: pârșul comun, pârșul de alun, șoarecele de pădure, chițcanul de munte. 

Păsările, sunt cele mai numeroase ca număr de specii dintre toate vertebratele.

În golul alpin, datorită abundenței de afin și merișor, sunt atrase specii din pădurea de molid sau din tufișurile de jneapăn. 

În crăpăturile dintre stânci, cuibărește codrosul și vinderelul.

În pădurile din parc au fost descoperite și specii de lilieci printre care liliacul urecheat brun și liliacul bicolor. Speciile de mai sus sunt citate în anexa a IV- a a Directivei Habitate a Consiliului European. 

Potârnichile sunt de asemenea, foarte frecvent identificate in Parcul Național. 

Trebuie menționat cocoșul de munte și cel de mesteacăn (Tetrao tetrix) reprezentand sigla parcului.

Dintre reptile, specia care  poate fi un pericol pentru viața oamenilor este vipera, a cărei  mușcătură  este otrăvitoare, chiar mortală. 

Totuși, atitudinea oamenilor nu trebuie să fie una dușmănoasă,  deoarece este o specie foarte benefică pentru ecosistemul în care trăiește. 

Se recomandă celor care vizitează parcul să fie echipați adecvat.
Dintre șopârle, sunt identificate șopârla cenușie, șopârla de munte și năpârca. 

Coronella austriacă și Lacerta agilis sunt listate în anexa a IV- a Direcției Habitate,  fiind specii care necesită o protecție strictă. 

O pată de culoare printre ierburile din pădure o  reprezintă salamandra, a cărei piele punctată  atenționează dușmanul de toxicitatea ei. 

Specia de interes european prezentă în parc este croitorul alpin (Rosalia alpină),  întâlnit  în habitate de păduri de amestec de fag și brad din zona sudică a parcului. 

2.7. Peisaje 

Călimanii, printre cei mai tineri munți din țară,  se individualizează în lanțul carpatic  prin sălbăticia  lor.

Peisajele de aici pot fi grupate în: 

• pajiști alpine si stâncoase, cu specii de plante acidofile, jneapăn și smirdar, fiind adevărate  comori ale parcului;

• în zona Pietrele Roșii- 12 Apostoli, jneapănul este înlocuit cu ienupărul; 

• grohotișuri silicioase, de o mare frumusețe. 
• pădurile de amestec (predominante fiind molidul și fagul) și coniferele

• caldera vulcanică

• jnepenișuri și ienuparețe 
• nu în ultimul rând, elementul antropic devastator "urmările exploatării de sulf" care au o influența negativă asupra ecosistemelor.

2.8. Habitate 

Situl este important  pentru pădurile naturale de molid cu zâmbru, pentru tufărișurile  de jneapăn cu smirdar.

Zâmbrul este relict glaciar, iar în România  poate fi găsit doar  în câteva  zone izolate  din  Carpații Orientali și Meridionali. 

Pe lângă aceste habitate caracteristice, mai pot fi întâlnite pădurile acidofile cu molid și afin,  pădurile de amestec cu fag și molid.

Conform Directivei Habitate, Flora și Fauna sălbatică a Consiliului European, habitatele  din  Parcul Național Călimani care se regăsesc în anexă I, sunt: 
• 3220 Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; 
• 4080 Tufărișuri cu specii subcarctice de Salix; 
• 4070 Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium; 
• 6230 Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase; 
• 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea) 
• 9420 Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea Montană 

2.9. Oportunități de cercetare 

Pe teritoriul parcului au fost realizate de-a lungul timpului o serie de lucrări  științifice.
În prezent parcul nu dispune de facilități de cercetare. 
Pe viitor se preconizează realiazarea unor studii pentru: identificarea suprafețelor degradate (numai antropice) și recomandarea unor soluții și acțiuni de reconstrucție ecologică a acestora;  inițierea unui studiu fizicogeografic la nivelul întregului parc etc. 

Capitolul III

Analiza comparativă a Parcului Național Călimani  și a Pacului Național Domogled-Valea Cernei

3.1.Biodiversitate-Flora 

3.1.1. Flora în Parcul Național Domogled-Valea Cernei 

Parcul Național Domogled Valea Cerna este situat în sud-vestul României, la extremitatea sud-vestică a Carpaților de Sud și include un fenomen geologic important – falierea Cernei  împreună  cu o formațiune geografică originală și are 23 185 de hectare.

 
Datorită complexității aspectelor staționale, fizico-geografice și climatice, Parcul Național  Domogled-Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristică remarcabilă, inventarul floristic însumând 1110 specii de plante vasculare (superioare). 

Diversitatea florei luxuriante din această regiune a atras botanisti străini  încă de la  sfârșitul  secolului al XVIII-lea (Griselini 1780). 

Din totalul de plante superioare (1110 specii) 66 de specii sunt taxoni periclitați,  rari și în mare  parte  endemici, existând în Parcul Național Domogled-Valea Cernei specii rare necunoscute  în  alte  părți ale țării precum: Lamium bithynicum (urzică moartă originară din Bithynia), Vicia truncatula (un neam de borceag balcanic), Tragopogon balcanicus (barbă caprei balcanică), Cerastium banaticum (cornutul bănățean). 

Datorită condițiilor staționale deosebite , relieful fiind calcaros, și-au  găsit refugiul  în această  regiune, îndeosebi pe călcare, numeroase endemisme: Linum uninerve, Primula aurica  (ciuboțica cucului bănățean), etc. 

Atât Domogledul cât și valea mijlocie și cea inferioară a Cernei reprezintă refugiul ideal pentru unele dintre cele mai atrăgătoare și rare specii balcanice și mediteraneene: Aristolochia pallida (mărul lupului), Seseli rigidum (buruiană vântului) , fiind intr-un număr de 110 de specii mediteraneene. 

De asemenea speciile Lycopodium selago (Huperzio selago), Lycopodium annotinum  și Leucobryum glaucum sunt trecute în anexa 5 a Legii 462/2001, pentru a  căror exploatare  sunt necesare măsuri de management. 

Figura numărul 1: Analiza speciilor faunei și ponderea lor în Parcul Național Domogled-Valea Cernei

Sursa: http://www.domogled-cerna.ro/

Analiza areal-geografică a florei din parcul național arată că alături de speciile mediteraneene cu un număr de 110 specii (13%) se întâlnesc 106 specii alpine (12%), specii carpatice 45 (5%), 75 specii dacice (8%), 37 specii balcano-carpatice (4%); 17 specii moesice specii carpatine (2%), 14 specii anatolice (1%), existând elemente eurasiatice, central europene și europene 509 specii (circa 56%). 

Pajiștile din etajul alpin (1500-1800m) sunt reprezentate de următoarele specii Juniperus sabina  (cetină de negi), Juniperus communis nana (ienupăr), Pinus montană(jneapăn) și Vaccinium myrtillus (afin). Totodată pajiștile alpine au în componență multe graminee ca Festuca rubra (păiușul roșu), Festuca supina etc. 

Pe teritoriul parcului național există specii de plante sub protecție, distrugerea lor fiind  pedepsită  de lege: Nigritella nigra (sângele voinicului), Rhododendron kotschyi (smirdar), întâlnit  pe locurile stâncoase din etajul alpin, Iris graminea (stânjenelul), Trollius europaeus (bulbucul de munte), Crocus moesiacus (brândușa galbenă). 

3.1.2. Flora în Parcul Național Munții Călimani 

Parcul Național Munții Călimani este reprezentat de  fauna și flora  sălbatică  din partea  superioară a depresiunii vulcanice a Munților Călimani,  aceștia  reprezentând  cel mai extins masiv vulcanic din țară. 

Pornind în drumeție, traseele montane trec prin ecosisteme diferite precum: păduri de amestec de molid și fag, aflate în defileul Mureșului, păduri de molid în bazinul Neagra, păduri de molid  în amestec cu zâmbru (Rezervația științifică), jnepenisuri și ienuparete, iar la peste 1900 m, se identifică pajiștile alpine. 

În anotimpul cald, florile viu colorate însuflețesc pășunile înalte, în timp ce iernile lungi, bogate  în zăpadă, geroase, fac de neuitat climatul de aici. 

Verile sunt relativ călduțe, și dau răgazul necesar naturii să renască, iar animalele și plantele s-au adaptat tipului de climat,  creând diferite posibilități  de supraviețuire  și perpetuare  atât vara  cât și iarna. 

În urmă studiilor realizate de biologi români și străini, din anul 1900 și până în ultimii ani, au fost menționate 1004 specii de plante vasculare, dintre care  arborii și arbuștii sunt în  inferioritate ca număr de specii, în favoarea plantelor ierboase. 

Specii rare: Bupleurum longifolium , Epipactis atrorubens, Cephalanthera longifolia, Epipactis helleborine, Festuca porcii, , Gențiană punctată, Gymnadenia odoratissima, , Listera ovata, Luzula pallescens, Festuca carpatica, Filipendula ulmaria, Listera cordată. 

Plante vulnerabile: Angelica archangelica, Viola dacică; 

Deși sunt situate în părți diferite pe teritoriul României, observăm că în ambele parcuri naționale,  flora reprezintă un foarte mare și important punct de atracție, (mai ales în Parcul Național  Domogled Valea-Cernei, datorită numărului impresionant de specii ce au avut cadrul perfect de dezvoltare datorat reliefului), pentru turiștii interesați  de natura  bogată, România fiind o țară cu un climat echilibrat,care poate oferi cadrul perfect  supraviețuirii și perpetuării numeroaselor specii unice, reprezentând un adevărat spectacol vizual pentru turiști. 

De asemenea, în ambele parcuri naționale întâlnim specii ce au protecție strictă, distrugerea lor fiind pedepsită prin lege. 

Ca si particularități, observam ca relieful calcaros din Parcul Național Domogled-Valea Cernei  dă naștere numeroaselor endemisme, unice în acest parc, având ca specii taxoni  periclitați  endemici. 

În Parcul Național Munții Călimani întâlnim numeroase păduri de molid și fag,  jnepenisuri  și ienuparete unice prin varietatea lor. 

De asemenea, observăm că etajul alpin se regăsește în ambele parcuri naționale, precum și  ienupărul ca specie, deși acesta se regăsește preponderant în Parcul Național Munții Călimani. 

În Parcul Național Munții Călimani, pe lângă specii rare, întâlnim și plante vulnerabile ce  necesită  o atenție mai sporită, decât în cazul celorlate plante. 

3.2.Numărul de turiști 

Parcul Național Călimani deține circa 10.000 de vizitatori annual, cu o durata medie de ședere  în parc de 4-5 zile, principalele categorii de vizitatori fiind: turiștimontani (45%), iubitori de  natură (45%), care dețin cele mai mari procente, precum și cercetători, elevi, studenți în grupuri organizate (5%) și practicanți de mountain-bike (5%) . 

Figura numărul 2: Analiza numerică a categoriilor de turiști în Parcul Național Munții Călimani 

Sursa: http://www.călimani.ro/ 
Observăm că cele mai mari ponderi sunt reprezentate de turiștii montani și cei iubitorii de natură, ecoturismul fiind modul de turism cel mai accentuat în această zona, datorită peisajelor de  floră minunate pe care această zona le oferă turiștilor iubitori de natură, dar și alpinismul  și  călătoriile prin munți. 

Din datele statistice realizate la Biroul de Promovare a Turismului Dornean, se constatǎ că un procent de panǎ la 30 % din turiștii zonei sosesc aici în scopuri curativ – medicale, 10 % pentru turismul activ și restul pentru alte forme de sejur, cum ar fi turismul de masǎ. 

Figura numărul 3: Analiza scopurilor turiștilor de vizitare în Parcul Național Munții Călimani 

Sursă:http://www.călimani.ro/ 

Cea mai mare pondere este reprezentată de turiștii care doresc alte forme de sejur, pe lângă cele cu scopuri curative și turismul activ, precum drumeții, vizitarea de peșteri neamenajate, alpinism, observații de floră și faună, river rafting, mountain bike, călărie etc. 

Parcul Național Domogled -Valea Cernei are aproximativ 10.000 de turiști  anual,  dintre  aceștia  52% își petrec în zona parcului între 5 și 8 zile. Majoritatea vin în parc pentru recreere,  drumeție și tratamente balneare. 

Parcul Național Domogled-Valea Cernei se află în imediată apropiere a stațiunii  Băile  Herculane, de aceea 31,62 % dintre turiști au că obiectiv principal vizitarea stațiunii  Băile  Herculane dar, pe durata șederii lor în zona parcurg și câteva trasee turistice. 

Pe suprafață parcului național, tratamentele balneare pot fi desfășurate în zona 7 Izvoare,  în bazinele care sunt situate în aer liber. 

Figura numărul 4: Analiza obiectivelor turiștilor în Parcul Național Domogled-Valea Cernei 

Sursă: http://www.domogled-cerna.ro/ 

Deoarece, Parcul Național Domogled -Valea Cernei se află în imediată apropiere a stațiunii  Băile Herculane, foarte mulți turiști aleg această zona de vacanță deoarece ei pot îmbină utilul cu plăcutul. 

Astfel, turiștii se pot bucura de natură și de activități montane, iar în  același timp  pot efectua  și  anumite tratamente balneare pentru sănătate.

 
Observăm că suprafață parcurilor fiind una asemănătoare, pentru Parcul Național Munții  Călimani fiind de 24.041 ha, iar pentru Parcul Național Domogled -Valea Cernei fiind de

23 185 ha, numărul turiștilor anuali este același, însă durata șederii este diferită, în acest parc  fiind mult mai mare datorită tratamentelor balneare, astfel turiștii  preferă  să  stea  mai  multe  zile pentru a se relaxa sau pentru a face diferite tratamente pentru sănătate, deși acest mod de petrecere a timpului se regăsește și în Parcul Național Munții Călimani. 

O altă particularitate în analiza numărului de turiști este reprezentată de faptul  că an de an,  în  ambele parcuri întâlnim aproximativ același număr de turiști, deoarece ecoturismul este singurul  tip de turism care promovează conservarea mediului înconjurător, principiu ce este pus  înainte  de profit, de aceea în planurile de management ale celor două parcuri  sunt menționate  anumite  trăsături cum ar fi că numărul vizitatorilor nu trebuie să fie unul foarte mare pentru a nu afecta  mediul înconjurător, de aceea se practică turismul în grupuri mici, se promovează  numărul  redus de turiști, oferte pe anumite perioade care au un trafic  mai  redus  decât  în  mod obișnuit, pentru a exista un echilibru pentru conservarea naturii. 

3.3.Atracții turistice 

3.3.1. Parcul Național Domogled-Valea Cernei 

Parcul Național Domogled-Valea Cernei  reprezintă un punct de atracție deosebit pentru publicul larg datorită valorilor deosebite ale zonei bazate pe tradițiile locale, ale istoriei și al peisajului caracteristic foarte variat: 

-Valea Cernei este adâncă de 300-500m și vizitabilă pe toată lungimea, având pereți calcaroși impresionanți, văi carstice seci, izvoare și cascade cu depunere de travertine  și numeroase peșteri. 

– Peștera Soroniste, cu o denivelare de 90 de metri atractivă pentru speologia de aventură 

– Muzeul de istorie din Băile Herculane și alte clădiri istorice din oraș 

– Evenimente și tradiții populare în localitățile Băile Herculane, Izverna, Godeanu

 -Lacurile antropice Cerna și Iovanu -Peșterile Grota Haiducilor, Ungurului, Grota lui  Șerban,  Alpiniștilor, Martel, Lazului și altele cu trasee turistice vizitabile, neamenajate unde pot fi  observate  numeroase formațiuni, galerii și săli. 

Urmând traseele de mare altitudine din Parcul Național Domogled-Valea Cernei descoperim relieful glaciar cu forme de eroziune și acumulări glaciare (morene), ideale pentru montaniarzi  și pentru cei care vor să pătrundă în lumea floristică alpină (Vf. Munților Godeanu). 

O atracție deosebită este reprezintată de comunitățile din aceste zone izolate prin  păstrarea  obiceiurilor tradiționale care interacționează cu mediul înconjurător, amplificând valoarea acestora. 

3.3.2. Parcul Național Munții  Cǎlimani

Poziționat în partea de nord, Nord – Est a Carpaților Orientali, Parcul Național Munții  Cǎlimani completeazǎ gama de oferte turistice a unei zone mult mai întinse. 

Este vorba de Depresiunea Dornelor, situatǎ în partea de nord,  stațiunea  Borsec  și  defileul  Mureșului  situate în partea de est, respectiv în sudul Munților Cǎlimani. 

Depresiunea Dornelor, municipiul Vatra Dornei constituie un punct de atracție  major  prin  natura și specificul oportunitǎților pe care acesta le poate oferi. 

Numitǎ și „Perla Bucovinei, stațiunea turisticǎ Vatra Dornei inregistreazǎ annual  importante  fluxuri de turiști ce vin aici în scop medical-curativ sau de agrement. 

3.4.Tipuri de turism

3.4.1. Tipuri de turism  în Parcul Național Domogled-Valea Cernei:

– Drumeție 
– Vizitare de peșteri neamenajate 
– Alpinism 
– Observații de florǎ și faunǎ 
– Caiac 
– Vizitarea de vestigii istorice, evenimente culturale 
– Parapantǎ 
-Turism balnear 

3.4.2.Tipuri de turism în Parcul Național Călimani: 

-River rafting 
-Mountain bike 
-Parapant ǎ   
-Călărie 
-Escalade 
-Plimbări cu telescaunul 
– Observații de florǎ și faunǎ 
-Turism balnear 

Pe timp de iarnǎ activitatea stațiunii se concentreazǎ asupra sporturilor de iarnǎ, cele douǎ părtii  de schi fiind utilizate la maxim. 

Pe partea turismului monahal, orașul constituie un bun punct de plecare pentru vizitarea  manǎștirilor  din Moldova, Bucovina sau Maramureș. 

Parcul Național Mutii Călimani are o bogată paleta de rezervații menite să bucure vizual turiștii. 

Rezervația naturală 12 Apostoli 

Rezervația naturală 12 Apostoli este un peisaj de poveste, având forme ciudate precum Moaul, Mareaalul, Godzila, Guaterul, Ramses, Dragonii ,  dăltuite cu trudă și multă migală  de  însăși  natura. 

Cascadă Tihu 

Se aflată la aproximativ 500 m de la confluența cu pârâul Tihu în amonte,  și reprezintă  o  cascadă spectaculoasă,  având o cădere de aproximativ 8 de metri, fiind un punct de atracție deosebit. 

Rezervația Iezerul Călimanului 

Rezervația naturală se află în Munții Călimani, la poalele Vârfului Răchitiș și are o suprafață de 322 ha, și reprezintă un lac de baraj natural (Lacul IezerulCălimanilor) și zona limitrofă, cu o vegetație de arbuști de jneapăn sau ienupăr, cu specii floristice rare, printre care și bujorul de munte (Rhododendron) cunoscut și sub numele de smardar, precum și specii faunistice de mamifere,  păsări, insecte, reptile și batracieni, specifice Carpaților Orientali. 

Negoiul Unguresc – Pietrosul 

Este o creastă cu un relief alpin total deosebit în comparație cu restul lanțului vulcanic,  reprezentând partea cea mai înalta și spectaculoasă a Calimanului (Vf. Pietrosul 2100 m, Negoiu Unguresc 2081 m). 

Monumente și muzee 

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic precum: 

• Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Poiana Stampei , fiind monument istoric. • Mănăstirea de călugări de la Toplița 
• Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" din Rastolita, fiind monument istoric 
• Biserica de lemn din Bilbor construită între anii 1795-1797. 
• Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei, construită în anul 1902. 
• Muzeul Etnografic Deda; 
• Muzeul Satului din Idicel Pădure și cel din Sacalu de Pădure, (comună Brâncovenești);

• Muzeul Etnografic din vechiul castel Urmatzi din Toplița; 
• Casa Etnos care este un muzeu viu cu activități pastorale aflat în comuna Șieuț; 
• Muzeul Literar al doctorului Teodor Tancu (muzeu particular) din comuna Monor; 
• Muzeul Istoriei Grănicerești din Călimani din orașul Năsăud; 
• Muzeul Mănăstirii Sfântul Ilie din Toplița 

Observăm că acest capitol al atracțiilor turistice în Parcurile Naționale  Munții Călimani  și  Domogled Valea Cernei este unul bogat, deoarece impresionează prin peisajele mirobolante ale naturii, fiecare având diferite atuuri  și frumuseți deosebite,  în Parcul Național  Domogled  întâlnind numeroase peșteri extrem de interesante pentru vizitatori, dar și lacuri antropice precum Cerna și Iovanu. 

De asemenea, Parcul Național Călimani se distinge prin natura sa care oferă experiențe  inedited  turiștilor, Depresiunea Dornelor fiind un punct de atracție major prin natura și prin specificul oportunitǎților pe care aceasta le poate oferi, înregistrând importante fluxuri de turiști.

 
Un alt element unic Parcului Național Domogleg Valea-Cernei este dat de formațiunile  calcaroase de mare valoare ecosistemica, înzestrând parcul național cu peisaje  parcă rupte din basm cum ar fi: Marele Abrupt al Cernei, Abruptul Suscu, Abruptul Hurcu și Abruptul Domogled. 

În concluzie, ambele parcuri naționale oferă atracții turistice deosebite vizitatorilor,  deținând  o natură bogată cu elemente unice, reprezentative fiecărui parc, dar și foarte  multe  atracții  precum muzee, biserici, posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, mountain bike, parapantǎ, escalade, cǎțǎrǎri, cǎlǎrie, alpinism, caiac, vizitarea peșterilor etc. 

3.5.Facilitǎți de turism

3.5.1.Trasee turistice omologate în Parcul Național Munții Călimani 

Sat Gura Haitii – Pietrele Roșii – Sat Dornisoara 

Marcaj: cruce albastră 
Durata: 7-8 ore 
Grad de dificultate: mediu 
Sezonalitate: închis iarnă 
Nivel de echipare: nimim 

Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarele – Vf. Pietrosul Călimani – Vf. Retitis – Vf. Iezerul Călimani – Pasul Păltiniș 

Marcaj: cruce roșie 
Durata: 15-16 ore 
Grad de dificultate: mediu 
Sezonalitate: închis iarnă 
Nivel de echipare: de campare 

Sat Dornișoara – Izvoarele Dornei 

Marcaj: punct galben 
Durata: 4 ore 
Grad de dificultate: mediu 
Sezonalitate: închis iarnă 
Nivel de echipare: minim 

Sat Poiana Negrii – Vf. 12 Apostoli – Sat Gura Haitii – Vf. Calimanul Cerbului – Sat Covercă 

Marcaj: punct albastru 
Durata: 8-9 ore 
Grad de dificultate: mediu 
Sezonalitate: închis iarnă 
Nivel de echipare: de campare 

Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei promovează un program ecoturistic de 3 zile: „Tradiție și natură spectaculoasă” În cadrul acestui program se pot admira frumusețile naturale din zona stațiunii Băile Herculane, sunt vizitate comunități izolate din zonă, oferindu-se posibilitatea interacționării cu aceștia.

În perimetrul Parcului Național Domogled – Valea Cernei există 35 de trasee turistice diferite ca peisaj, atracții și grad de dificultate. Marea majoritate a traseelor turistice au marcajele turistice refăcute și prevăzute cu săgeți indicatoare. Totodată, pe suprafața parcului sunt amplasate mai multe panouri informative, în apropierea traseelor cu aflux mare de turiști.

Conform regulamentului Parcului Național, camparea este permisă doar în locuri special amenajate. Locuri de campare stabilite sunt la: Șapte Izvoare Calde,Poiana ,Poiana ,Cerna-Sat – Rezervația Cheile Corcoaiei .

Se mai poate campa și în Poiana Cociului, Poiana Mușuroaie, Poiana Țesnei, Poiana Balta Cerbului.

3.5.2.Trasee turistice omologate în Parcul National Domogled Valea-Cernei

Sursa: http://www.domogled-cerna.ro/trasee%20turistice.html

Observăm că în ambele parcuri naționale se regăsesc trasee turistice omologate, oferind  turiștilor experiențe unice, dându-le posibilitatea să facă mișcare și în acelașitimp să se bucure de natura complexă. 

Traseele turistice din Parcul Național Munții Călimani sunt unele complexe  ca și durata,  acestea  variind între 4 și chiar 16 ore, pe lungimi mari, având un grad de dificultate mediu spre mare, pe când în Parcul Național Domogled Valea-Cernei traseele sunt mult mai reduse ca și timp, pe lungimi scurte, acestea variind între 2-3 ore,având un grad de dificultate ușor spre mediu.

 Avatajele traseelor lungi sunt referitoare la faptul că poți vedea o parte a naturii mult mai mare, dar de asemenea persoanele care vor să participe la aceste trasee trebuie să aibă o condiție fizică  foarte bună.

 Avantajul traseelor mai scurte este dat de faptul că orice persoană poate participa la acestea, indiferent de vârstă și de condiție fizică.

 O altă caracteristică a Parcului Național Domogled Valea-Cernei este reprezentată de faptul  că  marea  majoritate a traseelor turistice au marcajele turistice refăcute și prevăzute cu  săgeți  indicatoare. 

Totodată, pe suprafața parcului sunt amplasate mai multe panouri informative, în apropierea traseelor cu flux mare de turiști. 

O caracteristică reprezentată de Parcul Național Munții Călimani este dată de faptul  că pe  perioada iernii, majoritatea traseelor turistice sunt închise, reprezentând un inconvenient pentru turiștii care doresc să viziteze parcul pe timpul iernii,  în schimb  în Parcul  Național  Domogled Valea-Cernei sunt trasee care se desfășoară pe tot parcursul anului, acest lucru  reprezentând un avantaj pentru aceștia. 

În ambele parcuri naționale, conform regulamentului, camparea este permisă doar în locuri special amenajate. 

În Parcul Național Munții Călimani întâlnim și echitația ca și facilitate de turism,  fiind întocmite  o serie de programe ecoturistice între 1 și 5 zile: „Călare prin munțispre 12 Apostoli” , „Călare  spre Pietrele Roșii” , „Călare pe creastă vulcanică din Munții Călimani” , „Haihui,  călare  prin  Călimani” , „Călare pe drumurile Mariei Tereza” ce sunt orientate spre vizitarea  călare  cu  însoțitor a numeroaselor obiective naturale din Munții Călimani, dar și  pachete turistice: foto  safari și junior ranger. 

Călare prin munți spre 12 Apostoli 

Durata programului: o zi; 
Descrierea programului turistic: 

• Obiectiv: vizitarea călare a Rezervației 12 Apostoli; 
• Ruta: Gură Hâiții- 12 Apostoli -Gură Hâiții; 
• Plecare: se face de la centrul hipic al parcului de la Gură Hâiții; 
• Distanță: cca. 14km 
• Durata: 10 ore, din care 4 călare 

Preț desfășurare program/persoană: 140 Lei, prețul include echipamentul necesar echitației ce este asigurat de către parc (harnașament, cască, etc.). 
Echipament necesar pentru turiști: Haine și bocanci pt. activități outdoor, de preferat waterproof; 
Dificultate/cerințe fizice minime: Grad mediu de dificultate. 

Călare pe creastă vulcanică din Munții Călimani 

Durata programului: 3 zile; 
Descrierea programului turistic: 

• Ruta: Gură Hâiții – 12Apostoli-Pietrele Roșii- Pietrosu- Poiana Izvoare- Iezerul Calimam- Calimanul Cerbului- Gură Hâiții 
• Plecare: se face de la centrul hipic al parcului de la Gură Hâiții; 
• Distanță: cca. 35km; 
• Plecare: se face de la centrul hipic al parcului de la Gură Hâiții; 
• Distanță: cca. 20km; 

Preț desfășurare program/persoană: 420 Lei prețul include echipamentul necesar echitației este asigurat de către parc (harnașament, cască, etc.), echipamentul de campare, ghidul ecvestru, . 
Echipament necesar pentru turiști: Haine și bocanci pt. activități outdoor, de preferat waterproof; 
Dificultate/cerințe fizice minime: Grad mediu de dificultate. 

Observăm că acest mod de petrecere a timpului, călare prin natură, necesită un echipament special ce poate fi asigurat de către parc, de asemena, necesită o condiție fizică destul de bună, gradul de dificultate fiind unul mediu, iar distanțele si timpul parcurs fiind relativ lungi.

De asemenea, prețul nu este unul scăzut, insă există si unele trasee mai scurte si mai accesibile la preț, in orice caz experiența este una inedită si merită pe deplin costurile ridicate.

Pachete turistice: junior ranger 

O formă extrem de educativă în ceea ce privește relația omului cu mediul înconjurător  este  desfășurată anual (pe timp de vara) prin taberele montane de cercetași, denumite generic "Junior Ranger". 

În cadrul acestor acțiuni participă copii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani și sunt realizate programe atractive care includ o serie de activități educative combinate cu cele de distracție  și  agrement. 

Înscrierile se realizează prin rezervări la sediul administrației parcului, grupele fiind  de  maxim 10  participanți. 

Pachete turistice: foto safari 

Ca și formă de turism care se remarcă a deține la această oră cea mai largă arie de răspândire  în lume, turismul de observare și înțelegere a naturii și-a găsit un cadru prielnic de  desfășurare  și în zona Parcului Național Călimani. 

Se realizează de obicei în grupuri mai restrânse,  turiștii preferând să se  autodocumenteze  cât mai temeinic înaintea acestui gen de incursiune.

Ei vor fi însoțiți obligatoriu de rangerii ghizi sau de biologul de la parc de la care  vor putea  obține date semnificative, eventual o serie de materiale informative. 

Principalele atracții ale Calimanului se pare că rămân cele referitoare la observațiile  la cerbi  în perioada boncănitului, rotitul la cocoșul de munte și surprinderea perioadei de înflorire a bujorului de munte. 

3.6.Cazarea ca fenomen turistic

În interiorul Parcului Național Domogled-Valea Cernei și pe raza acestuia există mai multe pensiuni turistice acestea fiind deținute de proprietari privați.

Datorită faptului ca stațiunea Băile Herculane este înconjurată în procent de 95% de Parcul Național Domogled-Valea Cernei, ofertele turistice în ceea ce privește condițiile de cazare sunt foarte variabile și răspund cerințelor turiștilor.

Întrucât Baile-Herculane este o stațiune balneară, ofertele turistice de pe suprafața si raza parcului național în ceea ce priveste tipurile de cazare sunt variate, si anume: hoteluri, moteluri, pensiuni si vile în majoritate deținute de proprietari privați.

În tabelul de mai jos sunt reliefate posibilitățile de cazare de pe raza parcului național:

Sursa: http://www.domogled-cerna.ro/

Pe teritoriul parcului național Munții Călimani nu există structuri de primire a turiștilor,  fiind permisă camparea  în punctele semnalizate pe harta turistică a parcului. 

În comunitățile din jurul Călimanilor, există următoarele variante de cazare : 4 pensiuni turistice în comuna Neagra Sarului / jud. Suceava (Perla Călimanilor, Poarta Călimanilor, Pensiunea Vio, Greta și Piciu), 5 pensiuni în comuna Panaci / județul Suceava (Pensiunea Bianca, Hunea, Bordei, Ungureanu, Odochean și Venco), o pensiune  în Poiana Negri  comuna  Dorna Candrenilor (Pensiunea Poiana), două pensiuni în comună Poiana Stampei / jud Suceava (Casă Paltinul și Pensiunea Florea). 

În județul Mureș există posibilități de cazare la Pensiunea Mariane din comuna Ideciu de Jos, la hanul turistic Agrisu din Brâncovenești și respectiv la una dintre cele trei pensiuni Antrec aparținând comunei Deda. 

În județul Bistrița Năsăud, în drumul lor spre Călimani turiștii pot poposi la  cabana Valea  Străjii  sau la faimosul hotel Dracula de pe pasul Tihuța (comuna Tiha Bârgăului), Pensiunea Tautur și Grigorio Mary (nou omologată) de pe raza comunei Prundul Bârgăului, pot opta la  cazare în Colibița la una din cele trei pensiuni de acolo (Lumina Lacului, Târnăveancă sau  Ariniș) ,  la pensiunea Bobeici din satul Domnești  (comuna Mărișel) sau la pensiunile Creangă  și  Poiana  Tomi din comuna Șieuț. 

Așadar, observăm că aspectul cazării poate fi un inconvenient pentru turiști, deoarece parcurile  naționale, fiind arii protejate urmăresc conservarea mediului, astfel încât posibilitățile de cazare  se desfășoară în apropierea parcurilor, nu interiorul acestora. 

În Parcul Național Munții Călimani, cazarea turiștilor se poate face în comunitățile din jurul parcului, sau la pensiunile din Bistrița Năsăud și în județul Mureș. 

În Parcul Național Domogled-Valea Cernei, datorită faptului că stațiunea Băile Herculane este  înconjurată în procent de 95% cei mai mulți turiști se pot caza aici, tipurile de cazare fiind  mai  variate decât în Parcul Național Munții Călimani, având posibilități de cazare la: hoteluri, moteluri, pensiuni și vile. 

3.7.Măsuri si strategii in asigurarea si conservarea parcului

3.7.1.Probleme majore, constrângeri și pericole care afectează teritoriul precum și provocări și oportunități.

Parcul Național Domogled Valea Cernei

Principalele probleme care afectează această zonă naturală protejată, precum și provocările și oportunitățile sunt:

-turismul necontrolat – datorat gradului ridicat de accesibilitate, care poate fi un pericol potențial pentru biodiversitate din cauza riscului existent al dezvoltării turismului neorganizat și haotic

– lipsa centrelor de informație, unde comunitățile locale și turiștii ar putea fi informați despre importanța zonelor naturale protejate

-construcțiile necontrolate care nu țin seama de aspectul tradițional al zonei

– braconajul – situația economică proastă, lipsa de sisteme de conștientizare a publicului și nevoia permanentă de resurse poate duce la un nivel ridicat al braconajului

– Tăierea ienuperilor pentru foc și expansiunea pășunilor

– Incendiile – naturale sau provocate de om, reprezintă una dintre problemele cele mai importante care afectează peisajul. Pe suprafața parcului a avut loc un incendiu în 2000 care a afectat 90 ha de pădure în masivul Domogled.

– Construcțiile hidrotehnice existente afectează direct biodiversitatea acvatică a zonei, dar și solul și ecosistemul terestru.

– Capacitatea scăzută de manageriere a zonelor protejate în ce privește caracteristicile și echipamentele.

– Exploatarea ilegală a pădurii.

Parcul Național Calimani

– Îmbătrânirea populației umane

– Lipsa locurilor de muncă (închiderea minelor, managementul pădurii care reprezintă sursa principală de venituri)

– Prețul scăzut la lapte (pentru fermele mici, acesta este unicul venit)

– Lipsa de infrastructură

– Turismul rural

– Meșteșugurile și alimentele tradiționale

Observăm în ambele cazuri necesitatea de a educa turiștii spre conservarea mediului, pentru ei în primul rând, deoarece nimănui nu i-ar plăcea să fie într-un mediu deranjant vizual, murdar și neorganizat. 

În primul rând trebuie să se efectueze conștientizarea acestora în legătură cu posibilele  neplăceri ce pot fi aduse mediului, iar în al doilea rând educarea oamenilor spre conservarea mediului înconjurător, oferindu-le informații despre cum pot face asta, dar și sprijinirea acestora în acest sens. 

Măsurile luate de organizația parcurilor naționale pentru promovarea conservării  mediului  joacă  un rol extrem de important spre punerea în aplicare a turiștilor a acestei forme de petrecere a timpului liber în natură, ecoturismul, fără a-i aduce prejudicii acesteia. 

3.7.2. Descrierea Planului de management al zonelor protejate (priorități, viziune, obiective de management, rezultate așteptate, oportunitățile și problemele existente și potențiale)

Parcul Național Călimani

-Principalele obiective de management ale parcului:

-conservarea biodiversității și peisajului;

– informează și ajută localnicii din zona parcului privind activitățile eco, promovează ecoturismul

-Rezultate: compoziție a biodiversității pe termen lung, turism cu impact redus

-Oportunități: tradiții și meșteșuguri bogate, oameni prietenoși, peisaje rurale

– Probleme: fără inițiative locale, legislație instabilă, corupție

Parcul Național Domogled Valea Cernei

Principalele obiective sunt :

– Conservarea, protecția și managementul biodiversității astfel încât stadiul actual al conservării plantelor și animalelor să rămână cel puțin la nivelul actual

– Managementul peisajului fizic și al mediului care presupune menținerea caracteristicilor care dau un caracter aparte principalelor tipuri de peisaje din parc

– Promovarea conștientizării și educației ca instrument principal a unei conștiințe ecologice mai mari în rândul localnicilor și turiștilor

– Managementul resurselor naturale – de la exploatarea lemnului la exploatarea pășunilor etc.

– Managementul administrației parcului – consolidarea capacității administrative, stabilirea de mecanisme adecvate pentru continuarea activităților specifice și promovarea parteneriatelor strânse cu toți responsabilii Probleme potențiale privind aplicarea planului de management:

– echipa administrativă nu este suficient de profesionist pregătită

– legislația actuală prezintă lacune

– responsabilii sunt uneori nepăsători față de problemele de mediu

– lipsa de informare și educație

3.7.4.Metode și strategii de informare, pregătire și mărirea conștientizării

Parcul Național Călimani

– Lecții și excursii pentru elevii din școli

– Site web al parcului, flyere și panouri despre traseele tematice pentru turiști – cuprinse în planul de management al PNC

– Comunicate în mass media locală și regională

Parcul Național Domogled Valea Cernei

-Educația și conștientizarea publică pot contribui prin implicarea factorului uman în activități concrete de protecție a mediului, promovare a turismului durabil și civilizat, promovarea imaginii parcului și de asemenea strângerea de fonduri pentru îndeplinirea obiectivelor de conservare a biodiversității.

Educația și conștientizarea publicului sunt necesare dacă se doresc schimbări în atitudinile față de mediu.

Activități de conștientizare:

– implicarea activă a tinerilor, copiilor, vizitatorilor în activități conduse pe suprafața parcului

– programe educaționale și de conștientizare pentru elevi, comunități locale, turiști, agenți economici

– implicarea voluntarilor în activități precum restaurarea traseelor turistice, activități de curățenie

Se pot obseva în ambele cazuri cum strategiile de conservare a parcurilor naționale  evoluează  în mod continuu și mereu trebuie să vină cu îmbunătățiri pentru a îndemna oamenii să protejeze mediul, deoarece acesta este singurul mod de a preveni degradarea parcurilor naționale,  prin conștientizare, educare și prin efectuarea modalităților de conservare a mediului  înconjurător.

 Se dorește educarea generațiilor în acest sens, de la vârste fragede, prin practicarea unor programe de conștientizare a impactului pe care îl au turiștii asupra mediului, dar de asemenea, informarea oricărui turist în legătură cu principiile de conservare a fiecărui parc. 

În acest sens, este nevoie de o organizare a planului de management extrem de riguroasă,  bazată pe elemente ce țin de climat, fauna, flora, peisaje, și efectele pe care activitatea de turism ar putea să o aibă asupra acestora, pentru a evita sau cel puțin pentru a diminua efectele negative asupra naturii.