ECOTURISMUL PRINCIPALA FORM Ă A TURISMULUI DURABIL [609147]

–

ECOTURISM

–
ECOTURISMUL – PRINCIPALA FORM Ă A TURISMULUI DURABIL

Dezvoltarea durabil ă nu este doar o mod ă, ci o necesitate impus ă, pe de o parte,
de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de alt ă parte, de
rămânerea în urm ă a economiei multor altor state.
De la apari ția sa, în 1987, conceptul dezvolt ării durabile a p ătruns în toate
domeniile vie ții economice și sociale: de la agricultur ă durabilă până la transport durabil
și turism durabil.
Prin activitatea conjugat ă dintre UICN – Uniunea Interna țională de Conservare a
Naturii, WWF – Federa ția Mondial ă pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federa ția
European ă a Parcurilor Na ționale și Naturale, înc ă din 1991, s-a definit conceptul de
turism durabil : „dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și
marketingul turistic care s ă respecte integritatea natural ă, socială și economic ă a
mediului, cu asigurarea exploat ării resurselor naturale și culturale și pentru
generațiile viitoare ”1. Din aceast ă definiție rezultă că orice form ă de turism trebuie s ă
respecte principiile dezvolt ării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde și turism
rural, pân ă la turismul de afaceri sau cel automobilistic.

1. Turismul și mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implica ți, sub o form ă sau alta, în activit ățile de
turism sunt con știenți de efectele provocate de dezvotarea turistic ă, de impactul acestor
activități asupra popula ției și ambiantului. În ultimii ani, deceniile nou ă și zece ale
secolului XX, s-a urm ărit ca expansiunea turismului s ă se realizeze echilibrat, în
conformitate cu standardele care garanteaz ă păstrarea echilibrului ecologic și evită
suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.
Noțiunea de impact presupune analiza rela ției turist – resursa turistic ă –
produs turistic, care se desf ășoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pân ă la
asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite s ă pună în valoare obiectivul
respectiv.
Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:
• cadrul natural și varietatea poten țialului turistic;
• existen ța unei infrastructuri general e, care asigura circula ția, accesul și
informarea;
• prezen ța unor structuri turistice de cazare, alimenta ție publică, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determin ă mai multe tipuri de impact,
care pot îmbr ăca forme pozitive sau negative de manifestare.

1 Istrate, I, Bran, F., Ro șu, A.G. – Economia turismului și mediului înconjur ător, Ed. Economic ă, București,
1996, p. 258.

– Impactul politic

Este determinat de pozi ția în politica turistic ă a guvernului privitoare la industria
ospitalității, care pentru cazul României consider ăm că ar trebui s ă aibă următoarele
direcții:
• turismul fiind un sector prio ritar al economiei ar trebui s ă se dezvolte în viitor cu
sprijinul statului;
• folosirea în mod optim a resursele nat urale, culturale, ale teritoriului na țional, cu
asigurarea protec ției acestora;
• ridicarea calit ății amenaj ărilor turistice și a serviciilor turistice și prin îmbun ătățirea
politicii de resurse umane;
• modernizarea infrastructurii generale și extinderea ei în folosul dezvolt ării
turismului;
• rolul și dimensiunea sectorului privat în turism trebuie s ă fie mărite considerabil.
În cele ce urmeaz ă vom face o analiz ă a tipurilor de impact. Existen ța și evoluția
omului, a societ ății în ansamblul s ău sunt determinate de calitatea mediului. În acest
sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali și a celor crea ți prin activit ățile
umane afla ți în strâns ă interacțiune, influen țează
echilibrul ecologic, determin ă condițiile
de viață, de munc ă și perspectivele dezvolt ării societății
Desfășurarea eficient ă a activit ăților turistice presupune existen ța unui mediu
înconjurător adecvat, având calit ăți superioare atât în privin ța condițiilor naturale, cât și a
celor create de om. Printre motiva țiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de
destindere, de recreere, de odihn ă activă într-un mediu agreabil, cu o natur ă nealterat ă:
aer curat, ap ă, soare, z ăpadă, liniște, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul și
calitatea acestuia reprezint ă condiția fundamental ă a desfășurării activităților turistice.
Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale, f ără
discernământ și la întâmplare, pot produce în timp și spațiu efecte defavorabile asupra
tuturor componentelor de mediu.
Impactul social

Se manifest ă prin influen ța pe care o are turismul asupra modului de via ță

tradițional al locuitorilor unei zone, asupra l ărgirii orizontului lor spiritual și profesional. În
condițiile în care modul de via ță socio-economic are tot mai acute tendin țe de
generalizare și uniformizare, p ăstrarea unor elemente cu specific tradi țional, vor ocupa
un loc important în viitorul a șezărilor incluse în activit ăți turistice.
Acestea reprezint ă căile de păstrare a unei identit ăți socio-culturale, de dobândire
a unei personalit ăți distincte în cadrul turistic local, na țional și chiar mondial. Aceast ă
valorificarea prin turism a patrimoniului natural și cultural al unei zonei turistice prezint ă,
în plan social, atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.
Impactul pozitiv se exemplific ă prin:
• creșterea șansei sociale și profesionale prin realizarea de noi lo curi de munca, în
servicii turistice și infrastructur ă generală;
• crearea de noi locuri de munc ă sezoniere, cu prec ădere pentru tineri (elevi,
studenți, etc.) și femei;

– • asigurarea și dezvoltarea progresului social, de cre ștere a cur ățeniei și igienei
publice, a confortulu i general în localit ățile turistice;
• scăderea diferen țelor dintre categoriil e socio-profesionale din punct de vedere al
veniturilor realizate;
• dezvoltarea sentimentelor de în țelegere și toleran ță deoarece schimburile
interculturale între turi ști și popula ția gazdă faciliteaz ă dispariția barierelor
lingvistice, sociale, rasial e, religioase, culturale.
Impactul negativ se poate materializa prin:
• perturbarea și distrugerea treptat ă a modului de via ță tradițional, în cadrul
structurilor sociale;
• acceptarea de c ătre popula ția locală a unor influen țe negative în plan social.
Pentru popula ția din zonele rurale bun ăoară, dezvoltarea în timp și spațiu a
activităților turistice poate conduce la renun țarea la modul de via ță și la ocupa țiile
tradiționale (pastorale, silvicultur ă, artizanat și mică industrie, etc.) în favoarea unor
activități și servicii turistice care aduc venituri mai rapide și mai importante.

Aceasta reprezint ă o situație strălucită din Caraibe ce pune în valoare implicarea
comunității locale. Hotelul este situat în cea mai s ăracă parte din Antigua, în apropierea
a două plaje frumoase. Din cauza ini țiativelor proprietarilor și a managerilor hotelului, ce
au asigurat comunitatea local ă de beneficiile turismului, nu este nevoie de chei la
camerele turi știlor. Clien ții hotelului Curtin Bluff sunt liberi și în siguran ță într-un mediu
ce este în plus și prietenos din cauza comunit ății sale locale. Conform spuselor
managerului Rob Sherm an “noi avem grij ă de sat și ei au grij ă de noi”. Hotelul are un
grad de ocupare de 85% anual și este unul din cele mai de su cces din Caraibe. Curtin
Bluff finan țează studiile în str ăinătate a 5 copii b ăștinași din fondurile alocate satului (la
un cost de 100.000$). În fiecare an, trimite 15 dintre angaja ții în func ții superioare peste
hotare pentru cursuri de perfec ționare. Angaja ții sunt bine pl ătiți și, în mod excep țional,
beneficiaz ă de un fond de pensionare. Schimbar ea conducerii se face rar (mul ți sunt
acolo de 30 de ani) și 75% din afaceri se repet ă. Curtin Bluff încurajeaz ă și comunitatea
locală să preia activit ăți pentru salvarea și înfrumuse țarea mediului. Tinerii sunt
încurajați și răsplătiți pentru fiecare copac pe care îl planteaz ă. Hotelul folose ște fonduri
pentru a le oferi tinerilor din sat șansa de a se antrena pentru tenis de câmp – mul ți au
devenit antrenori la hotel și astfel comunitatea furnizeaz ă principalele “talente” ale
insulei în acest domeniu. Acest ex emplu din Caraibe aduce o alt ă lumină în înțelegerea dezvolt ării de
durată. Aici nu este vorba doar de responsabilitatea guvernului sau a noilor turi ști, de
parcuri na ționale sau de parcuri de animale. Este vorba și despre popula ția locală și
legăturile dintre aceasta și sectorul privat.

– Impactul economic

Materializat prin dezvoltarea local ă și regional ă a localit ăților mai pu țin favorizate
sub aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizeaz ă în volumul
determinat de cheltuie lile turistice.
Din acest punct de vedere m ăsurarea impactului economic poate ține seama de
trei elemente:
• impactul direct care eviden țiază efectele primei runde de circuit monetar
provenit de la turist;
• impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adi ționale cauzate de
recircularea unit ății monetare ini țiale a turistului;
• impactul indus (stimulat) comensureaz ă efectele derivate cauzate de angaja ții
unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de
afaceri. În aceast ă situație impactul economic total este egal cu efectele impactului
indirect plus impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul multiplicator al
turismului ( K) este exprimat prin însumarea celor trei impacturi, raportate la impactul
direct:
direct impactulindus impactul indirect impactul direct impactulK__ _ _ + +=

Rezultă că orice cheltuial ă inițială a unui turist trece pr in numeroase runde;
asemănător cu impactul provocat de o piatr ă aruncat ă într-o oglind ă liniștită de apă,
suma ini țială a cheltuielilor turistului reverberând, r ăspândind cercuri concentrice tot mai
largi, dar și din ce în ce mai pu țin sesizabile, în economia unui areal turistic.
Privind din acest unghi, se pune problema dezvolt ării unui sector turistic durabil.
Conceptul de turism durabil este de dat ă mai recent ă, fiind determinat de procesul de
creștere a popula ției, de dorin ța de ridicare a nivelului trai ca și de cunoa șterea
capacității de suport a mediului.
Dezvoltarea durabil ă se bazeaz ă pe următoarele principii esențiale:
• stabilirea limitelor ec ologice, a standardelor și normelor de consum, cu reducerea
consumurilor nejustificate;
• redistribuirea activit ății economice și realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor
esențiale ale vie ții, și în acela și timp cre ștere economic ă;
• menținerea unui optim de popula ție, creșterea demografica fiind în concordan ță
cu poten țialul ecosistemelor exploatabile;
• conservarea resurselor de baz ă și păstrarea arealelor naturale care sus țin
patrimoniul genetic al florei și faunei;
• acces legal la resurse, cre șterea efortului tehnologic și folosirea ra țională a
acestora;
• stabilirea unei rate minime de exploatare și de consumare a resurselor a șa zise
“inepuizabile”;
• controlul comunitar, rolul comunit ății locale asupra lu ării deciziilor de – dezvoltare
locală;
• asigurarea unui management al tuturor resurselor care s ă pună accent pe
calitate.

– Pornind de la punctele cheie ale dezvolt ării durabile, impactul activit ăților turistice
presupune urm ătoarele:
• creșterea viabilit ății unor localit ăți cu resurse naturale reduse;
• utilizarea terenurilor sl ab productive agricol, prin realizarea unor dot ări turistice
corespunz ătoare;
• creșterea veniturilor b ănești ale locuitorilor în condi țiile reducerii p ășunatului și a
exploatărilor silvice;
• creșterea puterii economice a localit ăților, prin ob ținere de noi venitu ri din noi taxe
și impozite locale;
• încurajarea activit ăților tradiționale, mai ales a acelora cu caracter artizanal și de
mică industrie tradi țională ;
• dezvoltarea unui comer ț specific bazat pe produsele economice locale și
meșteșugărești;
• veniturile ob ținute din turism și comerțul specific acestui cadru, pot contribui la
susținerea ac țiunilor de modernizare a obiecti velor culturale, de refacere
ecologica a peisajelor valoroase;
• aportul de profit și devize – ca urmare a activit ăților de primire, g ăzduire, transport
și alimenta ție public ă – vor reprezenta o contribu ție important ă în planul
dezvoltării locale.
Dar, dezvoltarea economic ă are și repercusiuni negative, mai ales când se
depășesc anumite limite, u rmarea fiind afectarea mediului ambiant.
Prezența reliefului variat, cu suprafe țe împădurite sau vegeta ție apreciabil ă
reprezint ă modalitatea cea mai simpl ă de reducere și răspândire a factorilor poluan ți.
Important este ca exploatarea re surselor naturale (lemn, piatr ă, cărbune, petrol, sare,
etc.) dintr-o zon ă să se facă rațional, pentru a p ăstra și permanentiza un poten țial
natural atractiv și valoros, ca și pentru: reducerea efecte lor de poluare natural ă și
antropică, prevenirea fenomenelor de de șertificare ori de degrad are a apelor, solului și
vegetației, men ținerea unui climat pl ăcut și stabil, în scopul men ținerii și păstrării
atractivității peisajului.
Pădurea are și ea un rol deosebit în bilan țul căldurii, în acumularea, cur ățarea,
reglarea distribu ției resurselor de ap ă, reducerea ac țiunii vânturilor puternice, în
formarea solurilor și permanentizarea unor ni șe ecologice de flor ă și faună.
Impactul negativ al activit ăților economice este exprimat de:
• presiunea asupra exploat ării resurselor;
• distrugerea treptat ă a mediului înconjur ător;
• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la
consum mare de materii prime și energie, precum și la creșterea polu ării prin
produse secundare.

Impactul cultural
Este dominat de rela ția dintre turi ști și populația locală, care nu este întotdeauna
benefică în plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
• dezvoltarea și revigorarea tradi țiilor culturale și religioase;
• diversificarea formelor de artizanat;

– • favorizarea cre șterii interesului popula ției locale pentru p ăstrarea și conservarea
obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfe l pot fi valorificate;
• inițierea unor noi ac țiuni culturale în plan relig ios, de pelerinaj la m ănăstiri, cu
scopul satisfacerii sentiment ului de sacralitate cre ștină, de respect fa ță de valorile
morale. Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apari ția lor se face sim țită după un
interval relativ mai lung de timp:
• apariția de schimb ări a mentalit ăților, a valorilor morale sub influen ța turiștilor,
păstrarea unor obiceiuri , datini doar pentru c ă sunt pe gustul turi știlor, apari ția
kisch-ului;
• adaptarea și copierea de c ătre reziden ți a unor atitudini și comportamente noi,
atribuite turi știlor;
• apariția unor poten țiale conflicte și antagonisme, atunci câ nd turismul devine
fenomen de mas ă, suprasaturat, și conduce la dispari ția sentimentului de
mândrie fa ță de propria cultur ă;
• creșterea costului vie ții, dezvoltare ultrarapid ă a modelului societ ății de consum,
distrugerea treptat ă a spontaneit ății sociale, pe plan local.

Impactul turistic
Turismul este o industrie care permite încas ări în moneda na țională precum și în
valută, și care contribuie la dezvoltarea comunit ăților locale creând noi locuri de munca.
El diferă de alte industrii prin aceea c ă clientul se deplaseaz ă în țara sau zona turistic ă
dorită, pentru un anume produs turistic.
Derularea activit ăților turistice necontrolat, aleator, f ără luarea în calcul a
standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a
resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influen țate de dou ă mari grupe de factori
2:
ƒ factori care sunt o urmare direct ă a dezvolt ării economice(industria, agricultura,
transporturile și alte domenii de activitate);
ƒ factori care sunt rezultatul utiliz ării mediului pentru turism și agrement.
Chiar dac ă activitățile turistice nu agreseaz ă mediul, precum unit ățile industriale,
nu se poate ascunde faptul c ă și turismul are influen țe negative asupra mediului
ambiant.
Impactul pozitiv este reprezentat de:
• creșterea num ărului de unit ăți de cazare, îndeosebi în a șezările urbane și rurale
defavorizate;
• sporirea num ărului de unit ăți de alimenta ție public ă, prin sprijinirea ini țiativelor
locale pentru valorificarea buc ătăriei tradi ționale și utilizarea produselor locale
specifice (vinuri, brânzetur i, produse de carne, legume și fructe, etc.);
• crearea condi țiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de
asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, cale ști, sănii, bărci,
instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);

2 Istrate, I, Bran, F., Ro șu, A.G. – Economia turismului și mediului înconjur ător, Ed. Economic ă, București,
1996, p. 244.

– • dezvoltarea unui comer ț specific cu produse de artizanat, albume, pliante, h ărți,
ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;
• modernizarea principalelor c ăi de comunica ție și de acces spre punctele de
interes turistic;
• activitățile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care s ă se integreze
ambiental și situate la pre țuri rezonabile;
• oferă șansa cre șterii preg ătirii profesionale, prin s pecializarea personalului din
turism, îndeosebi a ghiz ilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunosc ători de limbi
străine;
• crearea condi țiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea s ă se poat ă
practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomera ției din sezonul turistic;
• creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investi ții în turism.
Impactul negativ este determinat în primul rând de ac țiunea distructiv ă a turiștilor
asupra resurselor turistice. Ac țiunile distructive – în multe cazuri incon știente, datorat ă
în special lipsei de educa ție turistic ă și ecologic ă – pot fi numeroase, mai ales în zonele
sau la obiectivele la care se contureaz ă o evident ă concentrare turistic ă și în condi țiile în
care dotările și amenaj ările turistice nu corespund cerin țelor de protec ție a mediului.
Ele sunt provocate de:
– circulația turistic ă necontrolat ă mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri
asupra solului, vegeta ției, perturb ării faunei. Alte prejud icii sunt aduse prin
declanșarea de incendii, împiedicarea refa cerii ecologice, practicarea
braconajului, ducând pân ă la dispari ția unor specii. Circula ția turistic ă
necontrolat ă, în grupuri mari, are influen țe negative și asupra obiectivelor
culturale;
– lipsa unor amenaj ări specifice , destinate popasurilor, instal ării corturilor, în zonele
și traseele de mare interes turistic. Pr oduce fenomenul de degradare a peisajului,
prin acumul ări de deșeuri, gunoaie, etc.;
– distrugeri cauzate de tu rismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri
interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu op rirea în poieni, pe malul
apelor, prin producerea de: gaze de e șapament, zgomot, distrugerea de specii
floristice. O intens ă circulație turistic ă, aglomerarea parc ărilor conduce la
alterarea aerului în zonele turistice;
– exploatarea intensiv ă a resurselor naturale cu valen țe turistice (ape minerale,
nămoluri, gaze de mofet ă, plaje, apa lacurilor s ărate ș.a.). Se impune limitarea
exploatării acestor resurse în raport cu va loarea rezervelor omologate, cu
asigurarea unei exploat ări raționale. Un rol important îl are respectarea
perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de protec ție a
hidrozăcămintelor cu valoare balnear ă;
– structurile turistice de primire, alimenta ție publică nu prezint ă dotări de folosire a
energiei alternative, a recicl ării și epurării apelor ut ilizate, a depozit ării și
compost ării gunoaielor.
În condițiile dezvolt ării activităților turistice într-un ritm ra pid, fenomenul de impact
negativ poate fi exprimat și prin:
– tendin ța de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare
complexă a dotărilor existente;
– creșterea gradului de urbanizare a localit ăților;

– – afluxul extins de turi ști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice
existente și diversificarea formelor de poluare.
În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezerva ții și
parcuri na ționale, se pune problema dezvolt ării unui turism controlat și dirijat
(ecoturism).

Activitățile turistice într-o arie natural ă protejat ă trebuie s ă fie în
concordan ță cu capacitatea de înc ărcare ecologic ă și cu particularit ățile
ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistic ă adecvat ă și
prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie s ă devină punctul forte pentru
păstrarea integrit ății ecologice a unor ast fel de resurse.
Principiul director al dezvolt ării turismului într-o astfel de zon ă protejată trebuie s ă
fie acela de exploatare echilibrat ă a tuturor resurselor naturale, umane și culturale, într-
un mod care s ă asigure satisfac ții deosebite turi știlor și posibilit ăți de dezvoltare
echilibrat ă și durabilă a așezărilor turistice aferente. De și la prima vedere activit ățile
turistice sunt poate cel mai pu țin poluante, totu și în timp ele conduc treptat și la poluarea
mediului înconjur ător.
Pe primul loc se situeaz ă dezvoltarea excesiv ă pe orizontal ă sub influen ța directă
a creșterii popula ției și a creșterii mediului urban, cu dispari ția terenurilor naturale și a
pădurilor, și nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al
doilea rând, circula ția turistic ă intensă, cu vehicule particula re, în exces de vitez ă,
genereaz ă mai multe forme de poluare (a aerului, sonor ă, tasarea solului, ș.a.).
Evaluarea impactului turismului asupra cadrul ui natural se traduce prin prezentarea
principalelor efecte nedor ite care se pot produce și care influen țează echilibrul ecologic,
al ecosistemelor componente.
De asemenea, nu trebuie uitat c ă turismul este legat în dezvoltarea sa – în
virtutea efectului multiplicator al activit ăților turistice – de industrie și agricultur ă, care
practicate în/sau apropierea arii lor protejate conduce la modific ări ireversibile asupra
mediului înconjur ător.
Încercările de reducere a impactulu i negativ, respectarea cerin țelor de protec ție a
mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activit ăți, realizarea unor colabor ări
multidisciplinare pot deschide calea dezvolt ării durabile a oric ărei forme de turism3.

Ce se întâmpl ă cu marea la Praia do Forte?
Studiu de caz
__________ __________________ _________

În urm ă cu 15 ani, 1500 de oameni, ce locuiau în or ășelul de pe coasta Braziliei
numit Praia do Forte, nu aveau electricitate, iar accesul sp re interiorul continentului se
realiza cu ajutorul unui mic drum de lemn. Între timp, la o dep ărtare de 6000 de mile de-
a lungul coastei braziliene, câ știga teren din ce în ce mai mult dezvoltarea litoralului.
Datorită instalării electricit ății, construirii unui pod și a unei autostr ăzi, sosirea turismului
în Praia do Forte a fost de neevitat. Din fericire, legisla ția și regulile au ajut at la ghidarea

3 Subcapitol preluat din Nistoreanu, P. – Ecoturism și turism rural , Ed. A.S.E., Bucure ști, 1999.

– dezvoltării ca să nu se distrug ă mediul înconjur ător. Praia do Forte ilustreaz ă o
dezvoltare de succes și protejare a unei coaste de litor al ecologice în sânul comunit ății
locale. În 1996, Praia do Forte a câ știgat Premiul pentru Turism cu protejarea Mediului
oferit de SENAC, o organiza ție non-profit de educa ție din Brazilia, deoarece a folosit
ecoturismul ca o unealt ă în conservarea ecologic ă a zonei.
Ad ăpostit între palmieri, în partea de nord a plajei braziliene, se afl ă hotelul
stațiunii Praia do Forte. Dou ă aspecte fac deosebit acest hotel: în primul rând este un
suporter al conserv ării naturii reflectat în aj utorul oferit la înfiin țarea Departamentului de
Mediu ai c ăror angaja ți sunt biologi; în al doilea rând, particip ă la un proiect de protejare
a cinci specii de broa ște țestoase marine.
Din 1979 nu a mai existat ni ci un efort de proteja popula țiile de broa ște țestoase
a căror num ăr s-a mic șorat datorit ă vânatului broa ștelor țestoase femele care î și
depuneau ou ăle, datorit ă consumului de ou ă de broa ște țestoase, precum și a folosirii
iraționale a plajei și degradării mediului înconjur ător.
Institut ul Federal Brazilian pentru Medi u a început o cercetare în 1983 și a
construit o sta ție în zon ă. În zilele noaste, sta ția este birou central, conducând eforturile
a 200 de angaja ți din 22 de sta ții răspândite de-a lungul coastei braziliene, majoritatea
lucrătorilor fiind pescari localnici.
Ca mpanile de educare au fost organizate pentru comunit ățile locale ca s ă
promoveze grija și suportul pentru protejar ea mediului. Lucrând ca p ăzitor de broa ște,
fiecare pescar localizeaz ă și monitorizeaz ă cuiburile de-a lungul unei zone de 3 mile de
plajă. Unele ou ă sunt transferate în incubatoarele sta țiilor locale, îns ă ouăle găsite de-a
lungul celor 13 mile de plaj ă din Praia do Forte nu se transfer ă. Protejat ă și monitorizat ă,
această plajă deține cea mai mare concentrare de cuiburi.
La sediul central, turi știi și localnicii pot observa broa ștele testoase foarte
colorate conform celor 4 stadii diferite de via ță. Această experient ă crește dorința de a
acorda ajutor conserv ării habitatului acestor animale. Pr oiectul de protej are a cuiburilor
ajută la îndeplinirea scopului unui alt proiect de cercetare ce se ocup ă cu eliberarea
miilor de pui de bro ște testoase în mare.turi știi genereaz ă fonduri pentru aceste proicte
prin cump ărarea de produse inscrip ționate cu numele programului (TAMAR) ca de
exemplu tricouri, pixuri, brelocuri realizate de popula ția locală.
Azi, protejarea frumuse ții și diversității zoneis-a aliat cu dezvoltarea turismului o
potential ă rețea de durat ă. Popula ția locală este capabil ă să-și mențină conservate
tradițiile și obiceiurile: localnicii înc ă pescuiesc, copiii înc ă vânează ouă de broa ște
țestoase, îns ă acum le aduc la laboratoarele sta țiilor locale.
Micile afaceri se bazeaz ă pe dolarii turi știlor. Ace știa sunt plimba ți într-un mediu
nepoluat. Eliberat de predatori umani și nepoluat, mediul ajuta la supravie țuirea
broaștelor testoase marine. La rândul lor, acestea genereaz ă ajutor pentru protejarea
zonei atâta timp cât r ămân frumoase ceea ce constituie principala atrac ție turistic ă a
regiunii.

2. Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turistic ă durabilă nu este doar un concept dezb ătut, completat sau
reformulat în cadrul conferin țelor purtate pe aceasta tem ă. Necesitatea protej ării
bogățiilor naturale, sociale și culturale care constituie patrimoniul comun al umanit ății și

– a satisfacerii nevoilor turi știlor și populației locale a generat apari ția în practic ă a unor
forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerin țele dezvolt ării turistice durabile se
regăsesc în forme ale turismului cum ar fi : ec oturism, turism rural sau turism cultural.
Aceste forme sunt expresia dorin ței ca turismul s ă reprezinte nu numai în prezent un
factor pozitiv și dinamic de dezvoltare și o soluție practic ă de păstrare nealterat ă a
mediului.
Din defini ția dată însă la începutul acestui capitol turismului durabil rezult ă că
toate formele de turism (nu numai cele enun țate anterior) ar trebui s ă respecte principiile
dezvoltării durabile și deci, implicit, principiile turismului durabil:
™ activitatea turistic ă trebuie ini țiată cu mijloace proprii ale comunit ății locale, iar
aceasta trebuie s ă-și mențînă controlul asupra dezvolt ării turistice;
™ turismul trebuie s ă ofere reziden ților locuri de munc ă care s ă ducă la
îmbunătățirea calității vieții comunit ăților locale și trebuie realizat un echilibru între
activitățile economice deja ex istente în zon ă și activitatea turistic ă;
™ trebuie stabilit un cod de practici pent ru turism la toate nivelurile: na țional,
regional și local, bazat pe standarde interna ționale deja acceptate. Pot fi stabilite,
de asemenea, liniile dire ctoare pentru operatorii din turism, monitorizarea
impactului diferitelor activit ăți turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru
diferite zone;
™ trebuie realizate programe educa ționale și training pentru îmbun ătățirea
managementului în domeniul protec ției resurselor naturale și culturale4.
Dezvoltarea turistic ă durabilă, prin formele sale practice, conciliaz ă interese și
obiective antagoniste, favorizeaz ă parteneriatul și cooperarea între deciden ți, operatori
și consumatori și promoveaz ă interesul general pe term en lung, dincolo de cel
particular, imediat.
Formele de acum „clasice” ale turismul ui durabil, cu care acesta este înc ă
confundat sunt prezentate pe larg în capi tolele ce vor urma. Ceea ce trebuie re ținut însă
este faptul c ă, plecând de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor
de turism trebuie s ă conțînă ideea de durabilitate. Ecoturismu l, turismul rural, turismul
științific, turismul cultural sunt doar „a vangarda” formelor de turism durabil.
Deși industria turistic ă acordă mai mare importan ță problemelor legate de mediu
și tot mai mult ă atenție turismului durabil, diferen țele dintre bunele inten ții exprimate de
oameni atunci când sunt supu și cercetărilor și ceea ce ei vor face efectiv în vacan țe, nu
ar trebui subestimate. Nu exist ă nici un dubiu c ă turismul, dac ă este bine planificat și
condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru popula ția locală și poate accelera
dezvoltarea regiunii. A devenit o surs ă majoră pentru multe arii și numeroase țări din
lume. Patrimoniul mondial, cultural și natural de exemplu atrage acum vizitatori din toat ă
lumea și poate deveni motorul dezvolt ării locale. Dar mai mult ă atenție trebuie acordat ă
impactului fizic și cultural al turismului de mas ă inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo
unde se manifest ă supraaglomerarea. Un exemplu în acest sens îl reprezint ă studiul de
caz prezentat mai jos.

4 Jamieson, W; Noble,A – A manual for sustainable tourism destination management , CUC – UEM,
Project, AIT, 2000, preluat din www.gdrc .org/ucm/eco-tour/whatis-sustour.html.

–

Program de turism cu impact sc ăzut în comunitatea Q’eqchi’es
din Alta Verapaz, Guatemala
________________________ __________________ ____________

Înc ă din 1990, Proiectul Eco-Q uetzal (PEQ) a contribuit la protejarea habitatului
pădurilor umede Quetzal din Mun ții Alta Verapaz, una din cele mai s ărace zone din
Guatemala.
Sărăcia, lipsa alternativelor de venit și creșterea popula ției au dus la
transformarea p ădurilor în culturi de porumb. PEQ acoper ă o zonă de 200 km2 cu 80 de
proprietari. P ădurea este locuit ă de maimu țe, salamandre, orhidee și o varietate de
plante medicinale. Cele 37 de sate ce înconjoar ă pădurea sunt foarte s ărace, au o mare
nevoie de servicii medicale și se confrunt ă cu o înalt ă rată de natalitate. La o altitudine
de 2500 de metri, zona nu este electrificat ă, nu are ap ă potabilă, comunicarea sau
accesul vehiculelor sunt aproape imposibile. Ca și alte grupuri de oameni din Guat emala, locuitorii au fost muta ți din zonele
joase cu p ământ mai fertil în zonele înalte ale mun ților. Fiind în mod tradi țional fermieri,
familiile se bazau pe recoltele sezoniere de porumb, fasole sau malanga. Datorit ă
creșterii ratei natalit ății, acest sistem cultural nu mai este valabil și pune o problem ă
spinoasă pădurii, principala resurs ă a munților.
Luând în cons iderare acuta nevoie pentru surs e suplimentare de venit, dar și
marea cerere pentru destina ții turistice speciale și interesante, PEQ a decis
implementarea unui program numit „Aventuri în p ădurea cu nori”. Este primul program
din Verapaz ce a fost dezvoltat în familiile locale. Acestea au participat la cursuri ce au
vizat gătitul, igiena, întâlniri cu ghizii ce vor conduce turi știi în pădurea tropical ă.
S-a constituit un Comitet implic at în luarea deciziilor pent ru program, incluzând
tipurile de servicii și prețurile aferente. Publ icitatea a fost f ăcută prin intermediul
touroperatorilor, agen țiilor de turism, școlilor spaniole și al restaurantelor (flutura și,
calendare, postere). Astfel, num ărul vizitatorilor a crescut de la an la an, iar profilul
acestora este schimb ător (de la turistul de 25 de ani interesat de cultura Maya și natură
la turistul de 32 de ani, profesionist interesat de Panorama Quetzal). Aceast ă schimbare
indică faptul că programul a câ știgat o audien ță din ce în ce mai mare și o imagine ce
atrage mai mul ți turiști în materie de servicii.
Privirea p ădurii este cea mai reu șită în sezonul umed, între februarie și iunie. În
timpul celorlalte luni, se organizeaz ă cursuri de prelucrare a obiectelor autohtone
(artizanat) de c ătre femeile din comunitate.
Din cauza faptului c ă din 80 de familii numai 20 au putut primi turi ști fiindcă aveau
în proprietate p ădure virgin ă, au apărut conflicte între familii, diverse gelozii și opinii nu
prea bune despre turi ști. S-a hot ărât crearea unui fond c onstituit din contribu ția fiecărui
turist (20 Quetzales) ce va fi dat în folosul comunit ății (pentru construirea de școli ș.a.).
Problemele dintre localnici și vizitatori în ceea ce prive ște aspectele culturale și sociale
sunt rezolvate cu ajutorul t eatrului popular. În mici piese de teatru jucate de persoane
PEQ sau voluntar, sunt abordate diverse teme despre mâncare, idei de igien ă, sănătate
și confort. Teatrul motiveaz ă familiile s ă își exprime opiniile și ajută PEQ să înțeleagă
dinamica social ă a comunit ății.
PEQ a început s ă investeasc ă în turismul cu impact sc ăzut în 1997. Familiile din

– două comunit ăți au primit turi ști în casele lor, unde ace știa au tr ăit experien ța vieții
zilnice a popula ției Maya. PEQ lucreaz ă cu comunitatea Q’eqchi’es în satele lor pentru a
promova folosirea de durat ă a resurselor naturale prin identificarea unor surse
alternative de venit ca de exemplu agricultura de durat ă și arta me șteșugărescă, precum
și creșterea grijii pentru valoarea p ădurii prin educa ția privind mediul înconjur ător și
programe de cercetare și monitorizare. Pe viitor, familiile au decis s ă nu mai taie
pădurea ce o de țin pentru a câ știga beneficii de la vizitatorii str ăini. În 1999, num ărul
familiilor participante a crescut, iar, în prezent, PEQ încearc ă să se extind ă și în alte
comunități. Un produs al programului pentru turi ști este crearea unui circuit prin întreaga
regiune. Prin promovarea întregii regiuni se sper ă să se atrag ă mai mul ți turiști în zona
împădurită.

Relația dintre industria turismului și patrimoniul mondial este de aceea delicat ă
pentru c ă turismul este totodat ă un argument puternic pentru stabilirea bunurilor
patrimoniului mondial. Dac ă lumea nu mai poate suporta consecin țele sociale și
ecologice ale num ărului de vizitatori adu și în zone ce intr ă în patrimoniul mondial, atunci
mult mai mult ă atenție va trebui acordat ă aducerii patrimoniului mondial, cultural și
natural la oameni.
O primă alternativ ă sugerat ă de UNESCO (pentru turismul de mas ă) este
dezvoltarea parcurilor tematice. Acestea se bucur ă deja de succes, notabil fiind cel al
Corporației Walt Disney. De și datele despre provenien ța și profilul vizitatorilor parcurilor
Disney sunt considerate aproape secrete comerciale, se pare c ă aceste parcuri au ținut
milioane de oameni departe de alte destina ții unde probabil ar fi provocat mult mai multe
pagube. Expansiunea acestor centre de la originalul Disneyla nd din Los Angeles,
California (1955) în Florida și alte col țuri ale SUA (1971), la Tokyo (1983) și recent la
Paris (1992) garanteaz ă deturnarea unor fluxuri turistice.
În ciuda criticilor aduse parcurilor tematice pent ru caracterul lor total artificial, nu
există nici un dubiu c ă ele furnizeaz ă un tip de turism pe care milioane de oameni îl
practică. Aceste parcuri sunt foarte atent proiectate și datorită izolării lor de comunit ățile
din împrejurimi, asemenea parcu ri contribuie foarte pu
țin la contaminarea cultural ă a
populației locale care adesea se plânge c ă singurul dezavant aj îl reprezint ă slujbele slab
plătite din sectorul ter țiar.
A doua alternativ ă la turismul de mas ă sugerată de speciali știi UNESCO nu este
chiar complet diferit ă de prima și se bazeaz ă pe continua dezvolt are a tehnologiei
computerelor care va face posibil ă “vizitarea virtual ă” a zonelor cuprinse în patrimoniul
mondial. Aceasta înseamn ă că tehnicile remarcabile folosite pân ă acum doar de pilo ții
militari și astronau ți vor deveni accesibile pentru milioane de c ăutători de aventuri. Ei vor
putea să “zboare” în jurul lumii prin simpla vizita re a siteului “Reality Park”, purtarea unui
coif și a unor m ănuși cu sofisticate fibre optice, stimulatori audio și olfactivi. Sistemele
realității virtuale fac ast ăzi din filmele tridimensionale un mare hit în parcu rile tematice.
Viitorul dezvolt ării durabile depinde de restru cturarea economiei globale și
necesită schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori și stilul de
viață. „u mai putem pretinde c ă turismul este unul dintre cele mai bune moduri de a
realiza dezvoltarea durabil ă locală, când el este mai degrab ă antidotul dulce-amar al

– dezvoltării durabile de oriunde”.5 Patrimoniul mondial, cultural și natural trebuie folosit
cât mai bine pentru a sensibiliza oamenii în ceea ce prive ște importan ța construirii de
legături între natur ă și cultură, între culturi diferite.

Comunitatea din P ădurea Maya (Belize) ce se bazeaz ă pe ecoturism
Studiu de caz
__________________________ __________________ ______________

Asocia ția de Ecoturism din Toledo (TEA) are propria sa filosofie. TEA a fost
fondată în 1990 de un grup din distri ctele Toledo, Garifunas și Creoles. Reziden ții
doreau s ă implice în turism satele lor și să găsească o cale de a cre ște veniturile lor prin
acest tip de activitate. Ei au contacta t un om de afaceri din Punta Gorda ca re era implicat în turism cu
propira sa cas ă. De la aceast ă întâlnire a venit ideea constitu irii unui sistem de case de
oaspeți în satele localnicilor, progr amul numindu-se “case de oaspe ți țărănești și
ecopoteci”. Acesta s-a dezvoltat și a dat reziden ților oportunitatea de a participa la
planificarea, managem entul, beneficiile și controlul ecoturismului în satele lor. Odat ă cu
dezvoltarea turismului în zon ă, o prioritate important ă a asocia ției cinstituite a fost de a
controla turismul în comunit ăți pentru a nu avea efec te negative asupra vie
ții și culturii
satului. Astfel, filosofia TEA este ca fiecare comunitate s ă aibă o capacitate de primire a
unui num ăr de turiști pe care îl poate sus ține. Pentru a nu fi suprapopulate, a trebuit
dezvoltat un sistem în care fiecare sat s ă munceasc ă prin rota ție așa încât turi știi ce
vizitează zona să fie împărțiți între sate. Când turi știi sosesc la Oficiul TEA din Punta
Gorda, fiec ărui sat îi vine rândul la primirea turi știlor. Odat ă ce un sat a primit un grup,
își așteaptă rândul pân ă când toate celelalte sate au pr imit vizitatori. În acest fel
veniturile din turism sunt împ ărțite și așa se întâmpl ă și cu impactul.
În fiecare ora ș, diferite familii particip ă la programul caselor pentru oaspe ți,
preparând mâncarea pentru ace știa, așteptându-I, servind ca ghizi și în unele cazuri
fiind povestitori, dansatori sau muzicieni. O dat ă ce o familie și-a îndeplinit serviciul la
bucătărie, ea reia acela și serviciu numai dup ă ce toate celelalte familii l-au îndeplinit.
Un alt scop este ca aceast ă
rotație să minimizeze conflictele între comunit ăți și între
rezidenți, astfel încât s ă nu se întâmple ca o familie s ă monopolizeze casa de oaspe ți. În
acest fel, fiecare familie nu munce ște în plus, nu este supraexpus ă la activitatea turistic ă
și nu își sacrifică pentru turism celelalte activit ăți.
Casele de oaspe ți sunt construite din lemn local, iar turi știi consum ă mâncăruri
tradiționale și au oportunitatea s ă participe la activit ățile satului. O poten țială consecin ță
negativă rezultat ă din experientele oferite turi știlor ce viziteaz ă comunitatea este c ă
orice manifestare cultural ă incluzând dansuri, pove ști, muzică, meșteșuguri are un pre ț.
Această valoare monetar ă se adaug ă astfel tradi țiilor culturale care pot s ă-și piardă din

5 Bernd von Droste – “ Tourism, World Heritage and sustainable development ”, în cadrul 2nd Pan-
European Colocvy on Tourism Environment, Bucure ști, 1992.

– semnifica ția spiritual ă și cultural ă, ele putând u șor deveni simple produse ce se pot
vinde. În concluzie, cel mai important aspect al programului ini țiat de TEA este c ă
încearcă să distribuie cât mai corect și uniform veniturile provenite din turism. TEA crede
că turismul poate s ă suplimenteze veniturile popula ției, dar aceast ă activitate trebuie s ă
fie complementar ă activitătilor tradi ționale ce se desf ășoară în sate. În acest context
turismul reprezint ă o diversificare a activit ăților comunit ății în loc de a înlocui o activitate
cu o alta.

3. Ecoturismul între teorie și practic ă

Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai con știenți de complexitatea,
fragilitatea și valoarea inestimabil ă a planetei noastre. În acela și timp, turismul tinde s ă
devină o expresie tot mai popular ă a acestei con științe. Datorit ă evoluției transporturilor
și tehnologiei informa ției, tot mai multe zone îndep ărtate au devenit accesibile, fapt ce a
contribuit la o ascensiune rapid ă a turismului în arii naturale.
Devine tot mai evident c ă dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în
absența unui management corespunz ător poate prezenta o amenin țare pentru
integritatea ecosistemelor și a comunit ăților locale. Un num ăr tot mai mare de vizitatori
în zone fragile din punct de vedere ec ologic poate duce la o degradare puternic ă a
mediului. De asemenea, comunit ățile locale și cultura indigen ă pot fi influen țate negativ
de afluxul crescut de vizitatori str ăini cu un stil de via ță modern. În plus, schimb ările
climatice, instabilitatea economic ă și condițiile politico-sociale po t face din turism o
afacere riscant ă, mai ales în zonele puternic dependente de aceast ă activitate
economic ă.
Partea bun ă este c ă aceeași ascensiune a turismului creeaz ă numeroase
oportunit ăți atât pentru conservare cât și pentru bun ăstarea comunit ăților locale. Ca
răspuns la interesul crescut pentru cunoa șterea naturii, dar și la semnalele de alarm ă
venite din cele mai îndep ărtate col țuri ale lumii, s-a c onturat treptat o nou ă etică a
călătoriei numit ă ecoturism . Ecoturismul poate furniza ve niturile atât de necesare
pentru protejarea parcurilor na ționale și a altor arii naturale, venitu ri care nu ar putea fi
obținute din alte surse. De asemenea, ec oturismul poate constitui o alternativ ă viabilă
de dezvoltare economic ă pentru comunit ățile cu pu ține activit ăți generatoare de venit.
Mai mult, ecoturismul poat e spori nivelul de educa ție și conștiință al turiștilor,
transformându-i în sus ținători entuzia ști ai conserv ării mediului natural și cultural.
Ecoturismul î și trage r ădăcinile din mi șcarea de conservare a biosferei, el
dovedindu-se o surs ă important ă de venituri pentru ariile nat urale care aveau nevoie de
protecție. Cercet ările întreprinse în Kenya în anii 70 au ar ătat că beneficiile economice
ale turismului în arii s ălbatice au dep ășit cu mult vân ătoarea, activitate care a și fost
interzisă în anul 1977. La înc eputul anilor 80, p ădurile tropicale și recifele de corali au
devenit subiectul unor nenum ărate studii științifice și filme documentare. Acest interes a
condus la apari ția unor mici afaceri locale axate mai ales pe ghidarea cercet ătorilor și
reporterilor în zone s ălbatice. Treptat, aceste af aceri au devenit prospere în țări ca
Ecuador și Costa Rica, și o adev ărată industrie a început s ă se dezvolte pentru a
satisface nevoile unor grupuri mici de turi ști, în principal naturali ști și iubitori ai vie ții
sălbatice.

– La începutul anilor 80, întreprinz ătorii din turismul bazat pe atrac ții naturale au
început s ă prospere în întreaga lume, odat ă cu interesul tot mai mare pentru mediu și
pentru călătoriile în aer liber. Apari ția unor echipamente de c ălătorie și campare tot mai
performante a favorizat acest fenomen. Unele companii și-au dat seama c ă ar putea
avea ini țiativa de a conserva mediul prin sponsorizarea unor grup ări locale de
conservare sau prin colectare de fonduri. Curând, ei au înv ățat că instruind și angajând
localnici pentru a conduc e afacerea aveau numai de câ știgat și în acela și timp puteau
oferi popula ției locale beneficii import ante. Touroperatorii care vând produse turistice în
Insulele Galapagos, Costa Rica, Kenya și Nepal sunt printre prim ii care au avut astfel de
inițiative și pot fi considera ți pionieri ai ecoturismului., de și nu au avut la îndemân ă un
set de principii, a șa cum le cunoa ștem în prezent.
Ecoturismul poate fi privit a șadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri , apoi ca
un concept cu principii , studiat de cercet ători și organiza ții non-guvernamentale înc ă
de la sfâr șitul anilor ’80 și ca un segment de pia ță în plină evoluție, fiind o form ă a
turismului în arii naturale

3.1 Conceptul de ecoturism

Există multe tr ăsături asociate cu ideea de ecotur ism, printre care: durabilitate,
responsabilitate, protejare, c onservare, atitudine prietenoas ă față de mediu și nu în
ultimul rând „verde”, un cuvânt la mod ă pentru aceast ă nouă industrie. De aici și
numeroase confuzii între ecoturism și termeni ca: turism durabil, turism responsabil,
turism alternativ, turism verde, geoturism.
Termenul de „ turism responsabil ” atrage aten ția asupra faptului c ă cea mai
mare parte a activit ăților turistice nu sunt responsabile: popula ția locală este exploatat ă,
resursele naturale și culturale nu sunt respectate și ocrotite. Termenul este folosit
adesea ca echivalent al turismului durabil și sugereaz ă faptul că toți cei implica ți într-o
activitate turistic ă, turiști sau prestatori, trebuie s ă adopte o atitudine responsabil ă față
de destina ția turistic ă. O variant ă asemănătoare este „ turismul con știent ”, care
încurajeaz ă o înțelegere mai profund ă a naturii, oamenilor și locurilor.
Un alt termen întâlnit adesea este cel de „ turism alternativ ”. Problema în acest
caz este c ă termenul se define ște prin ceea ce nu este, adic ă turismul tradi țional. Turi știi
nu își descriu interesele ca fiind alte rnative, iar serviciile sau destina țiile pe care le aleg
sunt tot cele care îi motiveaz ă de obicei: natura, religia, educa ția, aventura, etc. Inten ția
și în acest caz nu este de a desemna o nou ă formă de turism ci de a sugera un alt fel de
comportament, o mentalitate alternativ ă celei predominante în turismul clasic.
Termenul „ turism verde ” este folosit de obicei ca o versiune neacademic ă a
turismului durabil.
Societatea „National Geograf ic” a lansat termenul de „ geoturism ”, ca fiind:
„forma de turism care sprijin ă sau îmbun ătățește caracteristicile geofizice ale unui spa țiu
– mediul înconjur ător, cultura, estetica, patrimoniul și bunăstarea locuitorilor.”

Definirea ecoturismului

Pe măsură ce ecoturismul se dezvolt ă și câștigă popularitate, apar diferite
obstacole care vor trebui su rmontate. Probl ema unei defini ții specifice este unul dintre
ele. Dificultatea pr ovine din faptul c ă ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea

– desfășurată, așa cum se întâmpl ă cu alte forme de turism (turism de aventur ă, turism
balnear, turism de afaceri, et c.). Ecoturismul incorporeaz ă întotdeauna activit ăți diverse
în mijlocul naturii (drume ții, ascensiuni montane, observarea vie țuitoarelor în habitatul
lor natural, etc.), dar poate include și activități culturale. Ecoturismul are și o important ă
component ă educațională, este o șansă de a înv ăța respectul pentru natur ă și pentru
cultura local ă, iar pentru unii o șansă de auto-reflec ție inspirat ă de frumuse țea
împrejurimilor. Un alt aspect cara cteristic ecoturismului este ob ținerea beneficiilor pentru
comunitatea local ă. Aceasta înseamn ă angajarea personalului de pe plan local,
aprovizionarea cu produse lo cale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și
organizarea activit ăților turistice.
Una dintre primele defini ții ale ecoturismului întâlnit e în literatura de specialitate
este cea dat ă în anul 1988, în cadrul Programului din Belize ini țiat de Rio Bravo
Conservation &Management Area: „ecoturismul este o forma de turism cu impact sc ăzut
asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort con știent în
vederea reinvestirii unei p ărți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe
care se bazeaz ă. Este o form ă de turism durabil și care asigur ă beneficii popula ției
locale .”
Societatea Interna țională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o defini ție mai
succintă: „călătoria responsabil ă în arii naturale, care conserv ă mediul și susține
bunăstarea popula ției locale .”
În 1996, Uniunea Mondial ă pentru Conservare formuleaz ă propria defini ție astfel:
„Ecoturismul este c ălătoria responsabil ă față de mediu în zone naturale relativ
nealterate, cu scopul aprecierii naturii ( și a oricăror atrac ții culturale trecute și prezente),
care promoveaz ă conservarea, are un impact negativ sc ăzut și asigură o implicare
socio-economic ă activă și aducătoare de beneficii pentru popula ția locală.”
Lista defini țiilor ar putea continua, pentru c ă fiecare organiza ție sau autor a
încercat s ă impună o variant ă proprie. De și anumite detalii variaz ă, majoritatea
definițiilor ecoturismului reflect ă o formă distinctă de turism, care întrune ște patru criterii
de bază. Putem reprezenta aceste criterii într un mod sugestiv prin patru cercuri par țial
suprapuse, a șa cum se observ ă în figura nr. 1.
Dacă un proiect sau produs turistic îndepline ște toate aceste criterii, atunci ne
aflăm cu siguran ță în fața unui produs ecoturistic autentic, îns ă acest lucru se întâmpl ă
destul de rar în practic ă. Multitudinea defini țiilor și lipsa unui sistem unitar de acreditare
duc la diferite interpret ări din partea celor implica ți. Chiar dac ă ei sunt de acord asupra
criteriilor de baz ă, ponderea acestora în produsul turistic este diferit ă. Spre exemplu,
proiectele întreprinse de unele grupuri de cons ervare pot avea stra tegii de protejare a
mediului foarte ef iciente, dar tind s ă înlăture participarea local ă, neglijeaz ă acțiunile de
marketing și dau dovad ă de o slab ă cunoaștere a industriei turistice. Pe de alt ă parte,
mari firme de turism ofer ă vacanțe în natur ă care sunt foarte profitabile, dar f ără a
întreprinde ac țiuni de conservare și fără a implica popula ția locală în organizarea
produsului turistic. Desigur, nu putem spune c ă serviciile turistice care nu includ toate
cele patru componente au întotdeauna o calitate sc ăzută, spunem doar c ă nu reprezint ă
o activitate ecoturistic ă.

–

Figura nr 1. Criteriile de baz ă ale ecoturismului

Ca o concluzie și, totodat ă, reprezentând punctul de v edere al autorilor, vom
spune că “ecoturismul este o form ă de turism desf ășurată în arii naturale, al c ărui
scop îl reprezint ă cunoașterea și aprecierea naturii și culturii locale, care
presupune m ăsuri de conservare și asigur ă o implicare activ ă, generatoare de
beneficii pentru popula ția locală”.

Principiile ecoturismului

Ecoturismul este o component ă a domeniului turismului dur abil. În figura nr. 2 se
poate observa locul ecoturis mului în procesul evolu ției spre forme de turism durabil.
Figura demonstreaz ă, de asemenea, faptul c ă ecoturismul este o versiune durabil ă a
turismului în arii naturale, incluzând în acela și timp și elemente ale turismului rural și
cultural.
Ecoturismul este prin defini ție o form ă de turism care respect ă principiile
dezvoltării durabile. Totu și, este important s ă menționăm faptul c ă toate formele de
turism și toate activit ățile turistice ar trebui s
ă tindă spre o dezvoltare durabil ă. Începând
cu planificarea și dezvoltarea infrastructurii turistice și terminând cu activitatea de
marketing, toate opera țiunile turistice trebuie s ă aibă în vedere criterii durabile din punct
de vedere economic, social, cultural și de mediu.
Întrucât ecoturismul a fost ini țial doar o idee și nu o disciplin ă, multe organiza ții l-
au promovat f ără a-i cunoa ște principiile de baz ă. Eforturi pentru stabilirea unor principii
și criterii de acreditare recunoscute pe plan interna țional au fost ini țiate încă din anul
1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dat ă fiind diversitatea domeniilor,
experien țelor, regiunilor implicate. Este reco mandat ca fiecare regiune în care se

– practică ecoturismul s ă dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare și criterii de
certificare, bazate pe material ele disponibile pe plan interna țional.
Societatea Interna țională de Ecoturism a sintetizat rezultatele tuturor dezbaterilor
din 1991 pân ă în prezent într-un set de principii r edate mai jos, care au fost acceptate și
preluate de tot mai multe organiza ții, guverne, firme private, universit ăți și comunit ăți
locale.

Figura nr. 2 Ecoturismul ca form ă a turismului durabil
Sursa: Adaptat dup ă Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for
Sustainability, UNEP, 2002

Participan ții la Summit-ul Mondial al Ecoturismului , desf ășurat la Quebec în mai
2002, au recunoscut faptul c ă ecoturismul respect ă principiile turismului durabil
referitoare la impactul economic, social și de mediu, formulând în plus câteva principii
specifice6:
• Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural.
• Ecoturismul include comunit ățile locale în activit ățile de planificare, dezvoltare și
operare și contribuie la bun ăstarea lor.
• Ecoturismul implic ă explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind
resursele naturale și culturale.
• Ecoturismul este destinat în specia l vizitatorilor individuali precum și grupurilor
organizate de mici dimensiuni.

Pentru a ajuta operatorii din ecoturism s ă obțină performan țe maxime respectând
principiile enun țate, sunt necesare linii dire ctoare specifice. Ele ofer ă soluții practice
pentru atingerea obiectivel or de dezvoltare durabil ă, o arie larg ă de recomand ări pe care
un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica

6 www.ecotourism2002.org

– pentru a selecta un sejur turi stic, pentru a construi o caban ă sau pentru a organiza un
program ecoturistic7.
Societatea Interna țională de Ecoturism a publicat în 1993 un set de recomand ări:
„Ecotourism Guidelines for Tour Oper ators”, care au fost acceptate de c ătre
reprezentan ți ai industriei turistice, ONG-uri și speciali ști din întreaga lume.

Principiile ecoturismului
_____________________

• Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea
distruge destina ția turistic ă.
• Educarea turistului cu privire la importan ța conserv ării.
• Sublinierea importan ței unor operatori responsabili, care s ă coopereze cu
populația și cu autorit ățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunit ății.
• Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale
protejate.
• Accentuarea necesit ății unei zon ări turistice regionale și a planific ării fluxurilor de
turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destina ții ecoturistice.
• Necesitatea utiliz ării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de
monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului.
• Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă, ale comunit ăților
și firmelor locale și mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate.
• Asigurarea unei dezvolt ări a turismului care nu dep ășește o anumit ă limită a
schimbării din punct de vedere social și al mediului, limit ă determinat ă de
cercetători în colaborare cu reziden ții.
• Utilizarea unei infrastructuri dezvolt ate în armonie cu mediul natural și cultural,
minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegeta ția și fauna local ă.
Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices
for Sustainability , 2002

Următorul pas și cel mai dificil în atingerea standardelor ecoturismului este
implementarea unui sistem de acreditare. Acreditarea în industria ecoturistic ă
presupune colectarea de la firme a datelor privind performan ța socială și de mediu și
apoi verificarea acestora. Dificultatea provi ne din specificul operatorilor din ecoturism,
care sunt de dimensiuni reduse și foarte dispersa ți în spațiu. Mulți dintre ei sunt situa ți în
țări sau regiuni slab dezvoltate, unde serviciile de monitorizare și chiar sistemele de
comunica ții sunt ineficiente sau lipsesc. Ef orturile de acreditare au fost ini țiate de
Australia, care a lansat în anul 1994 un pr ogram de cercetare, iar în 1996 un program
de acreditare cu specific ecoturistic la ni vel federal, singurul de acest fel din lume.

7 The Ecotourism Society, Ecotourism Guidelines for Nature Tour Operators , 1993

–
Acreditarea ecoturistic ă în Australia – Studiu de caz
_______________________ ______________________

Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natur ă (NEAP) este o
inițiativă a asocia ției Ecoturism Australia (EA) și a Rețelei Australiene a Operatorilor din
Turism (ATON), r ăspunzând nevoii de a identific a operatorii de turism în natur ă și
ecoturism autentici. Programul ofer ă asigurarea c ă un produs turistic acreditat se
bazează pe cele mai bune practici de management al mediului și reprezint ă o garanție a
calității. Eligibilitatea pentru acreditare se bazeaz ă pe următoarele opt principii:
1. Accent pe natur ă: Pune accent pe contactul direct cu natura, în moduri care s ă
ducă la o mai bun ă înțelegere și apreciere.
2. Interpretare : Integreaz ă oportunit ăți de înțelegere a naturii în fiecare experien ță.
3. Durabilitatea de mediu : Aplică cele mai bune practici pentru un turism durabil
din punct de vedere ecologic.
4. Contribu ția la conservare : Contribuie în mod pozitiv la conservarea permanent ă
a zonelor naturale.
5. Implicarea comunit ăților locale : Contribuie în mod constant la bun ăstarea
comunităților locale.
6. Componenta cultural ă: Protejeaz ă, explică și implică diferitele culturi locale.
7. Satisfac ția consumatorilor : îndepline ște în mod consecvent a șteptările
consumatorilor.
8. Marketing responsabil : Acțiunile de marketing sunt precise și conduc la
așteptări realiste.
Fiecare dintre aceste principii se reflect ă în criterii de evaluare specifice, care
stabilesc trei niveluri de acreditare: turism în natur ă, ecoturism și ecoturism avansat.
NEAP se bazeaz ă pe principiul îmbun ătățirii continue. O sec țiune integral ă a
programului o reprezint ă reevaluarea și îmbunătățirea criteriilor la fiecare trei ani.
Sursa: www.ecotouris m.org.au/neap.cfm

3.2. Ecoturismul ca segment de pia ță

Ecoturismul este o industrie mic ă, dar care se extinde r apid, în cadrul unei ni șe
guvernate de for țele și de legile pie ței. El a fost promovat ini țial ca fiind echivalent cu
turismul în arii naturale, ia r lipsa politicilor sociale și de mediu din unele țări, firme și
destinații a condus la o confuzie general ă în privin ța sensului ecoturismului ca segment
de piață. Astfel s-a sim țit nevoia unor linii directoare specifice și a unor sisteme de
acreditare bazate pe criteriile dezvolt ării durabile, iar discu țiile referitoare la aceste
probleme sunt în plin ă desfășurare.

Figura nr. 3 prezint ă locul ecoturismului în cadrul pie ței turismului. El apare ca o
subpiață a turismului în arii naturale și în acela și timp având leg ături puternice cu
turismul cultural și rural.

–

Figura 3. Ecot urismul ca segment de pia ță
Sursa: Adaptat dup ă Megan Epler Wood, Ecotourism:Pr inciples, Practices and Polices
for Sustainability, 2002 și Eagles P., International Ecotourism Management, 1997

În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea form ă a turismului în
care activit ățile desfășurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El are
la bază două componente fundamentale: un nivel calitativ ridica t al mediului înconjur ător
și oferirea unor servicii specifice.
Programul de Acredita re pentru Ecoturism și Turism în Natur ă din Australia a
inclus în defini ția turismului în natur ă și componenta durabil ă. Putem anticipa c ă pe
măsură ce criteriile de ce rtificare turistic ă vor fi acceptate și implementate la nivel global,
această definiție va fi și singura acceptat ă: „Turismul care pune accent pe cunoa șterea
zonelor naturale și care asigur ă utilizarea
durabilă a resurselor naturale .”8
Întrucât tot mai mul ți turiști și-au manifestat dorin ța de a-și petrece timpul liber în
mijlocul naturii, segmentul de pia ță a devenit suficient de vast pentru a permite
fragmentarea sa în patru ni șe distincte: ecoturis m, turism de aventur ă, turism în medii
sălbatice și camparea9, diferențiate în func ție de motiva ția principal ă a călătoriei. Fiecare
dintre aceste segmente are un echipament specializat, necesit ăți informa ționale
distincte, impact diferit asupra mediului.

Turismul de aventur ă (cel mai pu țin orientat spre principii ecologice) este
călătoria în locuri noi și palpitante cu inten ția de a c ăuta aventura. Turi știi care practic ă
această formă de turism nu urmeaz ă un program fix, pr eferând spontaneitatea și
incertitudinea. Turismul de aventur ă include adesea activit ăți cum ar fi: alpinism,
scufundări sub-acvatice, ciclism extrem, ka yak-canoe, etc., necesitând rezisten ță și
abilități fizice. De și acest tip de turism se desf ășoară de obicei în mijlocul naturii, el
implică puțin sau deloc protejarea și conservarea mediului.
Turismul în medii s ălbatice înseamn ă călătoria în locuri neatinse de om,
nepoluate, pentru a cunoa ște și a te bucura de natur ă, pentru a observa animalele,

8 www.ecotourism. org.au/neap.cfm
9 Eagles, P., International Ecotourism Management , www.ahs.uwaterloo.ca, 1997

– păsările și peștii în mediul lor natural. Aceste c ălătorii implic ă utilizarea unor mijloace de
locomoție nepoluante ca mersul cu bicicleta, cu
barca, cu animale de trac țiune, pe jos. Acest tip de c ălătorie treze ște interesul pentru
frumusețile naturii, dar contribuie pu țin la conservarea echilibrului fragil al naturii.
Camparea presupune c ălătoria într-un spa țiu aflat undeva între civiliza ție și
sălbăticie, de cele mai multe ori cu familia sau prietenii și folosind uneori ca mijloc de
locomoție automobilul (carcamping). Motiva ția principal ă este relaxarea în mijlocul
naturii, dar utilizarea automobilului indic ă o lipsă a preocup ării pentru protejarea
mediului.
Ecoturismul se deosebe ște de turismul în natur ă prin accentul pus pe
conservare, educare, responsabilitate și implicarea activ ă a comunit ății locale. Un turist
în arii naturale poate merge s ă observe comportamentul p ăsărilor, însă un ecoturist va
merge să priveasc ă păsările însoțit de un ghid local și va sta în caban a unui localnic,
contribuind astfel la pros peritatea economiei locale.
Fiecare dintre aceste produse turistice s pecializate a atins niveluri diferite de
maturitate în cadrul ciclului de via ță al produsului. Eagles (1995) afirma c ă ecoturismul și
turismul de aventur ă se găsesc în prima faz ă a ciclului, cu un num ăr mic de
consumatori, dar cu o cre ștere rapid ă. Turismul în zone s ălbatice a atins pragul de
maturitate, aceasta din cauza nivelului redus de exploatare pe care îl cere, iar camparea
înregistreaz ă un num ăr mare de participan ți, dar popularitatea sa este în declin. Acest
model (prezentat în figura 4) se manifest ă pe piața nord american ă și cu siguran ță nu
este valabil în orice col ț al lumii. De aceea, se impune un studiu mai larg asupra
conceptului de specializare a pie ței turistice și asupra celui de ciclu de via ță al
produselor turistice, mai ales în zonele cu poten țial ridicat pentru dezvoltarea turismului
în natură.

Figura 4 Ciclul de via ță al produsului ecoturistic comparativ
cu celelalte produse specializat e ale turismului în natur ă
Sursa: Eagles, P., Inter national Ecotourism Management, www.ahs.uwaterloo.ca, 1997

Dimensiunile pie ței ecoturistice

Întrucât se define ște prin obiectivele sale de conservare a naturii și sprijinire a popula ției

– locale, ecoturismul este gr eu de cuantificat. De aceea, pân ă acum nu s-au realizat studii
riguroase pentru a determina câ ți turiști în arii naturale sunt într-adev ăr motiva ți de
principiile ecoturismului. Ec oturismul este studiat în ans amblu, ca turism în natur ă,
ducând la estim ări false asupra dimensiunilor pie ței. Cercet ările privind turismul în arii
naturale arat ă că 50% din num ărul total de turi ști își doresc s ă viziteze o zon ă naturală
în timpul vacan ței, ceea ce ar putea include și un scurt popas într-un parc na țional. Este
un segment larg, dar foarte diferit de cel motivat de dorin ța de a înv ăța despre via ța
sălbatică și cultură cu un ghid local, de a sprijini dezvoltarea local ă durabilă.
O estimare nu foarte precis ă arată că sosirile interna ționale de ecoturi ști au atins
7% din pia ța turistic ă (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane în 1998,
așteptându-se o cre ștere de pân ă la 70 milioane în 201010. Cele mai apreciate destina ții
ecoturistice au înregistrat în ultimul deceniu cre șteri impresionante ale num ărului de
vizitatori în arii protejate și în alte zone naturale. De și simpla vizitare a unui parc na țional
sau arie protejat ă nu reprezint ă ecoturism, ci turism în natur ă, evoluția numărului de
vizitatori din aceste zone este un indicator și pentru tendin țele din ecoturism. Cercet ările
întreprinse la începutul an ilor ’90 au înregistrat o cre ștere masiv ă a turismului în parcuri
naționale pe principalele pie țe ecoturistice, indic ând o schimbare a preferin țelor turiștilor,
de la destina țiile europene tradi ționale, la o gam ă mai larg ă de destina ții în arii naturale,
majoritatea în țări cu economie slab dezvoltat ă.
Deși Europa este o pia ță turistică important ă, statisticile europene nu ofer ă
informații clare privind turismul în arii naturale. Cercet ările arată că europenii caut ă mai
mult turismul rural din Europa decât turismul în arii naturale, pentru c ă mediul
înconjurător este puternic antropizat, existând pu ține zone s ălbatice comparativ cu
celelalte continente. Nord europenii sunt cei care manifest ă un interes deosebit pentru
turismul cu înalte standarde ecologice. Un studiu australian (Blame y 1998) referitor la
sursele cererii pentru turismul în arii naturale a demonstrat c ă un procent important
(71%) din turi știi interesa ți de natur ă provin din Europa (Elve ția, Germania, Suedia,
Norvegia, Finlanda), dep ășind orice alt ă piață emițătoare, inclusiv Statele Unite și
Canada.11
Cu ocazia desemn ării anului 2002 ca An Interna țional al Ecoturismului,
Organiza ția Mondial ă a Turismului a ini țiat studii de pia ță în unele țări europene, iar
rezultatele vor fi în curând la dispozi ția celor interesa ți. Viitoarele cercet ări de pia ță
trebuie s ă facă diferența dintre turismul în natur ă și ecoturism. Acesta din urm ă necesită
instrumente de cercetare mai sofisticate, care s ă examineze nu doar activit ățile la care
consumatorii particip ă ci și stilul lor de via ță, disponibilitatea de a pl ăti pentru produse
turistice durabile.

Profilul ecoturistului
Cunoașterea unui profil al ecoturis tului va fi extrem de util ă organizatorilor de
programe turistice pentru acest segment de pia ță. Până în prezent, un studiu amplu
realizat pe pia ța turistic ă nord american ă12 ne oferă o caracterizare a turistului în arii
naturale, prezentat ă mai jos.

10 Wood, Megan Epler, Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability, p.20
11 Megan Epler Wood, Ecotourism: Principles, Pr actices and Polices for Sustainability, UNEP, 2002
12 http://srmwww.gov.bc.ca

–
Profilul de pia ță al turistului în arii naturale
___________________ __________________

Caracteristici sociodemografice:
• Vârsta – 35-54 ani, variind în func ție de activit ățile desfășurate și de alți factori
cum ar fi costul c ălătoriei.
• Sexul – 50% femei și 50% bărbați, dar s-au constatat diferen țe clare în func ție de
activit ățile desfășurate.
• Ecoturi știi* tind s ă aibă un nivel al venitului mai ridicat dec ăt cel al turi știlor în
general.
• Educa ția – nivel ridicat de educa ție, 82% fiind absolven ți de studii superioare
• Afiliere – mul ți ecoturiști sunt suporteri sau membri ai unor organiza ții bazate pe
natur ă.
• Publica ții – ecoturi știi sunt interesa ți de publica țiile orientate spre natur ă și
activități în aer liber
Caracteristici ale c ălătoriei:
• Durata c ălătoriei – variaz ă în func ție de destina ție, activit ăți desfășurate, dar
durata preferat ă de 50% dintre turi știi experimenta ți (care au fost în cel pu țin o
călătorie „ecoturistic ă”) este de 8-14 zile
• Cheltuieli – Ecoturi știi tind să cheltuiasc ă mai mult decât turistul mediu, pl ătind
sume considerabile pe echipamente, cotiza ții, reviste, dona ții. 26% dintre ei au
declarat c ă ar fi dispu și să cheltuiasc ă 1000 – 1500 USD pentru o c ălătorie în
care să beneficieze de servicii de calitate.
• Componen ța grupului – o majoritate de 60% dintre turi știi experimenta ți au
declarat c ă preferă să călătorească în cuplu, 15% cu familia, iar 13% prefer ă să
călătorească singuri.
• Surse de informare – Ecoturi știi acordă mare încredere recomand ărilor celorlal ți
(prieteni, familie), dar și diferite forme de materiale scrise reprezint ă surse
importante de informa ții. De asemenea, experien ța proprie din c ălătorii anterioare
joacă un rol decisiv în alegerea destina ției. Internetul devi ne tot mai utilizat
pentru planificarea vacan țelor ecoturistice, dar mul ți ecoturiști sunt suficient de
experimenta ți pentru a- și organiza singuri c ălătoria.
Motivații și preferin țe:
• Motiva țiile călătoriei – Natura (flora, fauna, re lieful) este principala motiva ție a
ecoturiștilor. Ei nu vor numai s ă o vadă, ci și să o experimenteze ș
i să învețe
despre ea. Ei sunt interesa ți și de istorie, de alte culturi, le place s ă participe la
diverse activit ăți în aer liber și apreciaz ă oportunitatea de a întâlni oameni noi.
• Activități preferate – Ecoturi știi particip ă la o gam ă foarte larg ă de activit ăți, de la
observarea și înțelegerea naturii (vizitarea parcurilor na ționale, observarea vie ții
sălbatice), la activit ăți orientate mai mult sau mai pu țin spre aventur ă și activități
cu specific cultural – istoric. Ei sunt în c ăutarea noului, a unor experien țe care să
le îmbog ățească viața
• Modalit ăți de cazare – Ecoturi știi preferă facilități de cazare cu confort mediu sau
chiar de baz ă, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.

–
* ecoturismul a fost definit în acest studiu ca fiind c ălătoria orientat ă spre natur ă,
aventură, cultură. Studiul a avut în vedere atât turismul intern cât și cel interna țional .
Sursa: HLA and ARA Consulting, Ecotourism – Nature/Advent ure/Culture: Alberta
and British Columbia Ma rket Demand Assessment , 1994

O caracterizare extrem de plastic ă a ecoturistului, a preferin țelor sale de vacan ță
comparativ cu turistul obi șnuit este realizat ă chiar de un ecoturist veritabil și prezentat ă
mai jos:

„V ă voi împ ărtăși opinia mea în ceea ce prive ște diferen ța dintre ecoturism și
turism din punctul de vedere al c ălătorului:
Ecoturistul vrea s ă experimenteze ceva s ălbatic…ceva neatins…ceva natural și
nealterat. Ecoturi știi vor să vadă vulcanii erupând sau cum tr ăiesc broa ștele țestoase
sau pădurea tropical ă atunci când plou ă – nu vor un autobuz care s ă-i lase la locul
atracției și să-i ia o or ă mai târziu. Ei ar merge mai degrab ă pe jos o or ă și jumătate, ar
călări un cal sau ar vâsli într-o canoe pentru a ajunge la destina ție.
Cu precizarea c ă nu am vizitat niciodat ă acest loc minunat, voi folosi o vacan ță în
Hawaii ca exemplu pentru a ilustra diferen ța: Vacan ța unui turist tipic în Hawaii este o
săptămână la un mare hotel, o excursie de o zi cu autocarul sau cu o ma șină închiriat ă
pentru a consuma un film foto la un vulcan sau la o ferm ă de ananas, întoarcerea seara
la hotel, unde gr ăsani bronza ți purtând ni ște pantaloni scur ți de prost gust sorb b ăuturi
alcoolice la barul de noapte, în timp ce privesc d ansul hula al frumoaselor femei
polineziene. Un ecoturist în Hawaii va evita marile hoteluri și va prefera s ă-și instaleze cortul la
poalele unui vulcan sau va sta la o caban ă mică și liniștită cu capacitatea de 15 locuri,
unde „stăpâna casei” serve ște masa ca în familie, fie va merge trei zile pe insulele din
apropiere pentru a observa p ăsările. Cu siguran ță el va fi echipat cu binoclu și hărți și va
fi încântat mai degrab ă de potecile înguste și noroioase, decât de dr umurile asfaltate.
Ecoturi știi preferă ghizi care tr ăiesc în satele din zon ă și care știu să vorbeasc ă
puțin engleza cu un accent fermec ător. Ei trebuie s ă
știe numele a cel pu țin 4387 specii
de păsări și plante ( și bine înțeles să știe să le identifice), s ă prezinte vizitatorilor gust ări,
fructe și legume locale, plante pe care indigenii le folosesc în scop medicinal sau de
recreere, s ă știe o mul țime de lucruri despre istoria local ă și despre fenomenele naturii
(ce plante m ănâncă diferite animale, cum afecteaz ă sezonul ploios comportamentul
animalelor și cum se reflect ă acesta în miturile și legendele locale). De asemenea,
ecoturiștii vor să audă uneori cum indiferen ța oamenilor amenin ță mediul local, astfel
încât să poată clătina din cap și să spună cu un ton grav: t ț tț, oare când vor înv ăța
oamenii cum s ă se comporte?”
(Alice, un ecoturist care se confeseaz ă)

Sursa: http://csf.colorado. edu/bioregional/jul98/0020.htm

–
Un rol important în educarea ecoturi știlor îl reprezint ă elaborarea un or coduri de
comportament, cum ar fi cel elaborat de aut oritatea de turism din provincia canadian ă
Québec. Acest cod arat ă turiștilor ce trebuie și ce nu trebuie s ă facă pentru practicarea
corectă a ecoturismului. El este mai mult de cât un cod etic general care se întâlne ște
frecvent în parcurile di n Statele Unite. Pe lâng ă limitarea impactului neg ativ al omului în
arealul natural, codul de conduit ă promoveaz ă și protejarea patrimoniului cultural și
natural. Inspirat dup ă documentul numit ÉcoRoute al Uniu nii pentru Conservarea Naturii
din Québec, el se adreseaz ă tuturor celor care practic ă ecoturismul și viziteaz ă zone
naturale.

Cod de comportament al ecoturistului
_______________________ __________
Preg ătirea voiajului
– alegerea unui agent de tu rism sau a unei organiza ții care se preocup ă de
minimizarea impactului activit ății turistice asupra mediului.
– alegerea unui promot or sau a unei agen ții de turism care ofer ă o ședință de
pregătire despre modul cum trebuie s ă se comporte la locul de destina ție sau să
foloseasc ă echipamentele în vederea protej ării mediului înconjur ă
tor.
– informarea în leg ătură cu habitatul natural și cu valorile culturale ale zonei.
– adaptarea comportamentului propriu și a codului de conduit ă la valorile zonei
vizitate.

Respectarea urm ătoarelor reguli
– interdic ția accesului în zone nepermise publicului
– respectarea marcajelor – informarea tour-operatorilor, autorit ăților și vizitatorilor asupra înc ălcării oricărei
reguli care poate afecta habitatul natural și cultural

R espectarea florei, faunei și a habitatului lor
– deplasarea cu calm, f ără a se perturba mediul natural
– păstrarea unei distan țe considerabile fa ță de animale pentru a nu le deranja
– evitarea hr ănirii animalelor
– neintervenirea în habitatul natural – evitarea zonelor în care se g ăsește un num ăr mare de animale
– interzicerea ruperii plantelor sau mut ării animalelor
– evitarea cump ărării de plante sau animale care sunt pe cale de dispari ție sau se
găsesc în num ăr mic într-un anume areal

Reducerea prop riului impact asupra mediului
– adoptarea unui comportament care vizeaz ă reducerea tuturor tipurilor de poluare
(chimică, biologic ă, vizuală, olfactivă și sonoră)
– favorizarea deplas ărilor în grupuri mici
– con
știentizarea impactului ac țiunilor proprii asupra mediului
– menținerea echipamentului motorizat în stare bun ă
– utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant

– – alegerea unor produse dur abile, biodegradabile și reutilizabile
– depozitarea reziduurilor în zone st rict amenajate pentru acest scop
– favorizarea transportului cu mijloace ca re nu au sau au un impact minim asupra
mediului

Respectarea comunit ăților locale
– aprecierea unicit ății populației din zona vizitat ă
– respectarea cutumelor, tradi țiilor locale și diferențelor culturale
– deschiderea spre înv ățare
– susținerea economiei locale prin achizi ționarea de produse și servicii
– respectarea intimit ății oamenilor și a propriet ății private
– adaptarea la cultura local ă
– adoptarea unui comportament respectuos fa ță de ceilal ți vizitatori

Sursa: Tourisme Québec, www.bonjourquébec.com

Tendințele pieței ecoturistice

Organiza ția Mondial ă a Turismului consider ă că ecoturismul, al ături de turism
cultural și turism de aventur ă vor avea cea mai spectaculoas ă evoluție în secolul 21.
Una dintre cele mai importante tendin țe care influen țează cererea pentru ecoturism este
fenomenul de îmb ătrânire a popula ției în țările dezvoltate, mai ales în acele țări unde
este centrat ă cererea pie ței ecoturistice interna ționale: America de Nord, Europa de
Nord și mai puțin Japonia. International Expeditions, una dintre cele mai mari companii
ecoturistice din Americ a de Nord previzioneaz ă că până în anul 2010 num ărul clienților
ecoturiști va spori considerabil, ca urmare a îmb ătrânirii popula ției americane13 .
Altă tendință care alimenteaz ă creșterea ecoturismului este preferin ța călătorilor
de a alege vacan țe cu tent ă educativ ă, care să le îmbog ățească existența (Mass, 1995).
Dorința de a înv ăța și de a trăi experien ța naturii este influen țată de cel pu țin trei factori
majori: schimbarea atitudinii fa ță de mediu, care se bazeaz ă pe recunoa șterea
interdependen ței dintre specii și ecosisteme; dezvoltarea educa ției de mediu în clasele
primare și gimnaziale; dezvoltarea mijloacelor mass-media pe teme de mediu14.
Tendința de depersonalizare a locului de munc ă și mediul de via ță ultra-tehnologizat
contribuie de asemenea la o cre ștere a cererii pentru vacan țe ecoturistice.
Evoluția ascendent ă a ecoturismului este influen țată și de dorin ța tot mai mare a
societății urbane, „dependent ă de birouri” de a fi mai activ ă. Într-un raport din 1997
privind turismul de aventur ă, Asocia ția Industriei C ălătoriilor din America (TIA) a
constatat c ă aproximativ jum ătate din popula ția Statelor Unite a parti cipat în ultimii cinci
ani la diverse forme de „c ălătorie activ ă”, incluse în sfera ecoturismului sau turismului de
aventură. Aceast ă tendință este determinat ă de dorin ța oamenilor de a- și depăși
limitele, de a- și menține condi ția fizică, dar și de nevoia de petrece un timp
de calitate cu prietenii sau în familie.

13 Williams Lake Forest District Tourism Opportunities Study, dup ă Hein, 2000, http://srmwww.gov.bc.ca
14 Williams Lake Forest District Tourism Opportunities Study , după Eagles and Higgins, 1998,

– Aceste tendin țe indică nu numai o cre ștere a cererii pentru ecoturism, dar și o
transformare a acestuia, dintr-o ni șă de piață, într-un segment principal. Dac ă inițial
ecoturismul se adresa turi știlor experimenta ți, cu niveluri de venit și educație ridicate,
clientela sa se extinde acum, pentru a include o gam ă largă de venituri, studii și
experien țe de călătorie.
Pe măsură ce oamenii vor înv ăța să cunoasc ă și să iubeasc ă planeta noastr ă,
conservarea resurselor ei natur ale va deveni o preocupare sincer ă a unui procent tot
mai mare din popula ția lumii. Ecoturismul poate și va avea o contribu ție inestimabil ă la
educarea turi știlor interni și internaționali pe de o parte și a popula ției locale gazd ă pe de
altă parte. Șansa unui schimb autentic de valori între vizitatori și gazde, redescoperirea
importan ței tradițiilor pentru valoarea material ă și spiritual ă a unei destina ții nu pot fi
ignorate. Dac ă o experien ță ecoturistic ă poate ajunge cu adev ărat la min țile și inimile
oaspeților și gazdelor, convingându-i c ă efortul lor de conservare a mediului este
important, șansele realiz ării unei dezvolt ări durabile în mileniul trei sunt pu țin mai mari.

3.3 Ecoturismul ca oportunitate de afaceri

Ecoturismul a ap ărut inițial ca o oportunitate de afaceri, creat ă de interesul tot
mai mare pentru soarta planet ei. La prima vedere, cele dou ă preocup ări sunt
incompatibile și totuși, o afacere ecoturistic ă poate avea succes pe termen lung dac ă
este o afacere responsabil ă, care respect ă legile pie ței și ale dezvolt ării durabile
deopotriv ă.
Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul întreprinz ătorilor în
aplicarea unui set unic de st andarde de operare, standarde care au evoluat permanent
în ultimii zece ani. Faptul c ă nu există un organism de reglementare la nivel interna țional
și că standardele în domeniul ecoturismului sunt destul de dificil de evaluat, a permis
operatorilor și guvernelor s ă promoveze ecoturismul în mod necontrolat. Numeroase
afaceri și organiza ții au încercat s ă profite de popularitatea termenului de „ecoturism”,
folosindu-l pentru a- și promova produsele, dar f ără a respecta cele mai simple principii
sau în unele cazuri, aces te principii au fost gre șit înțelese. Aceast ă problem ă, cunoscut ă
sub denumirea de „greenwashing” a creat prejudicii ecoturismului, pentru c ă a adus
dezamăgirea și neîncrederea în rândul iubitor ilor acestei forme de turism.
Conferin țele interna ționale, seminariile și publicațiile apărute în ultimii ani au avut
un rol important în educarea ecoturistic ă a operatorilor și guvernelor, îns ă înțelegerea
greșită a termenului r ămâne înc ă o problem ă.
În urma dezbaterilor ce au avut loc în cadr ul Summit-ului Mondial al Ecoturismului
(Ouébec, 2002), participan ții au formulat o serie de recomand ări adresate guvernelor,
sectorului privat, organiza țiilor non-guvernamentale, inst itutelor de cercetare, agen țiilor
de dezvoltare și comunit ăților locale. Prezent ăm în continuare cele mai importante
recomand ări care vizeaz ă sectorul privat15 (agenții de turism și touroperatori , proprietari
ai unităților de cazare și alimenta ție, ai echipamentelor de agrement și ai terenurilor de
interes ecoturistic etc.):

15 Ouébec Declaration on Ecotourism , www.ecotourism2002.org

– ™ afacerile ecoturistice trebuie să fie profitabile pentru to ți stakeholderii implicați
deopotriv ă: proprietari, investitori, manageri și angaja ți, comunit ăți locale și
organiza ții de conservare din ariile naturale în care acestea se desf ășoară;
™ conceperea, dezvoltarea și conducerea afacerilor trebuie s ă ducă la minimizarea
efectelor negative , să contribuie pozitiv la conser varea ecosistemelor fragile și a
mediului în general, s ă aducă beneficii directe comunit ăților locale ;
™ întreprinz ătorii trebuie s ă se asigure c ă designul, planificarea, dezvoltarea și
operarea facilit ăților ecoturistice încorporeaz ă principiile durabilit ății cum ar fi
integrarea armonioas ă în peisaj, conservarea ap ei, energiei, materialelor
neregenerabile și accesul tuturor categoriilor de popula ție fără discriminare;
™ să coopereze cu organiza țiile guvernamentale și non-guvernamentale implicate
în protejarea ar iilor naturale și conservarea biodiversit ății, asigurându-se c ă
operațiunile ecoturistice se desf ășoară în concordan ță cu planurile de
management și cu reglement ările din zona respectiv ă, astfel încât s ă minimizeze
orice efect negativ și să acționeze pentru cre șterea calit ății produsului ecoturistic
și a contribu ției financiare la conservarea resurselor naturale;
™ să utilizeze în desf ășurarea afacerii mai mult materiale și produse locale, precum
și resurse umane și logistice locale , pentru a men ține autenticitatea produsului
ecoturistic și pentru a cre ște propor ția din beneficii care r ămâne în comunitate.
Pentru a realiza acest lucru, operatorii priva ți trebuie s ă investeasc ă în instruirea
forței de munc ă locale.
™ să colaboreze activ cu reprezentan ții comunit ății locale, pentru a se asigura c ă
elementele de cultur ă tradițională sunt descrise și valorificate cu respect, c ă
personalul și turiștii sunt corect informa ți cu privire la tradi țiile, obiceiurile și istoria
locale;
™ să promoveze în rândul clien ților un comportament etic fa ță de destina ția
ecoturistic ă vizitată, de exemplu prin educa ție de mediu sau încurajând contribu ții
voluntare, pentru a sprijini ini țiativele comunitare și de conservare;
™ să-și diversifice oferta prin dezvo ltarea unei game largi de activit ăți turistice la o
destinație dată și prin extinderea opera țiunilor în alte destina ții, pentru a evita
supraaglomerarea , care ar amenin ța durabilitatea pe termen lung a activit ății. În
acest scop, operatorii priva ți trebuie s ă respecte și să contribuie la implementarea
unor sisteme de management a impactului vizitatorilor în destina țiile ecoturistice;
™ să asigure o distribuire echitabil ă a veniturilor din ecoturism între turoperatori,
furnizorii locali de servicii, comunit ățile locale prin instrumente corespunz ătoare și
alianțe strategice;
™ să formuleze politici de dezvoltare durabil ă pe care s ă le implementeze în toate
sectoarele afacerii.

Date fiind aceste recomand ări, este clar c ă dezvoltarea unei afaceri ecoturistice
necesită, încă din faza de concepere și până la operarea propriu-zis ă, satisfacerea unei
combina ții de factori ce reflect ă importan ța mediului natural și a comunit ății locale. Un alt
aspect esen țial pentru succesul pe termen lung al unei ini țiative ecoturistice îl reprezint ă
timpul. Ecoturismul reprezint ă de cele mai multe ori o surs ă de venit alternativ ă pentru
populația locală, o activitate nou ă, diferită de cele cu care era obi șnuită. Pentru ca
această idee să fie înțeleasă și acceptat ă de toate sectoarele societ ății locale, este
nevoie de timp și răbdare din partea tuturor p ărților implicate.

–

“Laguna de la Lagarto Lodge”- O poveste de success
Studiu de caz
___________ __________________ _________________

“ Am so sit în Costa Rica în 1974 ca director executiv la o banc ă internațională și
niciodată, nici în cele mai c audate vise, nu m-am gândit c ă voi rămâne permanent aici și
voi fi proprietarul unui hotel în jungl ă în partea de nord, în cea mai nedezvoltat ă regiune
a țării.
Iat ă cum a început totul…din tr ecut, de când familia mea de ținea o ferm ă în estul
Germaniei, unde am crescut și de unde, datorit ă celui de-al doilea r ăzboi mondial a
trebuit să plec ramânând cu visul de a de ținea o bucat ă mare de p ământ pe care s ă o
numesc dup ă bunul meu plac. Acest vis s-a materi alizat în 1981, când am avut prilejul
să cumpăr 110 hectare de p ădure tropical ă în partea nordic ă a Costa Ric ăi, într-o zon ă
numită Boca Tapada, aproape de Nicaragua, la 12 Km sud de râul San Juan și 2 Km de
râul San Carlos. Ini țial nu am știut ce destina ție să-i dau acestui p ă
mânt unde vara se putea ajunje
doar cu un automobil cu tractiune intregral ă, iar în sezonul umed c ălare. M-am gândit
să-l transform într-un p ământ agricol, s ă tai pădurea și să plantez diverse: ananas,
piper, arbu ști de cacao ș.a. la vremea aceea cuvântul „eco logie“ nu prea fusese auzit în
Costa Rica și nici nu prea existau restric ții împotriva desp ăduririi.
La o petrecere, în timp ce discutam cu un prieten despre destina ția terenului
deținut, acesta mi-a m ărturisit că făcea parte dintr-o mi șcare ecologist ă așa încât m-a
sfătuit să nu desp ăduresc zona, ci s ă construiesc câteva c ăi de acces și o casă. În
1989, am decis s ă construiesc o cas ă, a cărei teras ă să aibă vedere la o lagun ă din
apropiere. În acel timp nu exista electricitate și deranjându-m ă zgomotul unui generator,
am instalat panouri solare. Dup ă 2 ani de comentarii favorab ile din partea cunoscutilor
ce m-au vizitat, am decis s ă măresc casa și să încep o afacere. Am fost foarte norocos
că o mare agentie de turism german ă a inclus vila mea în programul lor de Vizitare a
Costa Ric ăi, trimițându-mi în fiecare s ăptămână câte un grup de 25 de turi ști ce stăteau
2 nopți, încasările astfel obtinute acoperindu-mi cheltuielile de între ținere. Începutul a
fost greu, mai ales datorit ă accesului greoi în zon ă, însă turiștii nu au fost deranja ți,
dimpotriv ă au adorat împrejurimile tropicale și liniștea neîntrerupt ă. În următorii 2 ani am
îmbunătățit accesul în zon ă și m-am împrietenit cu localnicii din Boca Tapada. Am mai
cumpărat 180 de hectare de p ământ, am înfiin țat o herghelie de cai și am plantat 22 de
hectare cu palmieri. Între timp vila s-a transformat într-un hotel ce es te vizitat de peste 1000 de turi ști
anual, mul ți dintre ei provenind din Europa, dar și din Japonia și Australia. Impactul
economic a f ăcut ca aceast ă regiune s ă se dezvolte și oamenii s ă înțeleagă ce
inseamn ă de fapt ecologia și ecoturismul. Hotelul a devenit primul angajator dintr-o
regiune ce nu ofer ă
locuri de munc ă. Hotelul a ajutat la cr earea unor locuri de munc ă și
în mod indirect: a ajutat un localnic s ă-și cumpere dou ă bărci cu care turi știi se plimb ă
pe râurile învecinate, ulterior acesta pl ătindu-și datoria, iar la confluenta celor dou ă râuri
s-a dezvoltat un mic restaurant. Buc ătarul Adolfo, un refugiat din Nicaragua a fost

– îndrăgit de un turist german ce l-a invitat în Germania pentru a duce buc ătăria
costarican ă și pe vechiul continent. Ghidului local Oscar i s-a pl ătit un sejur în SUA, de
unde s-a întors un bun vo rbitor de limba englez ă, dar și un excelent ghid pentru
admirarea p ăsărilor (birdwatching). Cu ajutorul unu i club din SUA, am sponsorizat 5
școli din zonele cu copii s ăraci și am adus 4 denti ști pentru a face o campanie oferind
servicii stomatologice gratuite. Într-un final am convins Compania de Electricitate s ă conecteze satul și hotelul la
rețeaua de electricitate. Au fost îmbun ătățite drumurile. În prezent, localnicii m ă consultă
pentru tot felul de proiecte ce au ca scop crearea unor noi locuri de munc ă. Acum sunt
mândri c ă Boca Tapada este trecut ă pe toate h ărțile din ghidurile turistice internationale
și ca apar chiar și în programele TV interna ționale.
Suntem mândri c ă am dovedit c ă turismul poate contribui la dezvoltarea unei
zone sărace și izolate și am arătat că menținerea și protejarea p ădurii tropicale pentru
generațiile viitoare este mai profitabil ă decât distrugerea acesteia cu toat ă fauna
și flora
sa exuberant ă”.

3.4 Experien ța interna țională în planul organiz ării ecoturismului

Deși fenomenul turistic în sine a cunoscut consacrarea mondial ă de câteva
decenii bune, ecoturis mul face primii pa și pe calea afirm ării ca model fundamental al
unei dezvolt ări controlate, echilibrate, dur abile. Ecoturismul este o form ă a turismului
conștient și responsabil fa ță de natur ă, de comunitate și valorile ei, fa ță de înșiși turiștii.
În ciuda timpului relativ scu rt (aproximativ 10 ani) de c ând s-a conturat la nivel
mondial, ecoturismul cunoa ște de la an la an noi dimensiuni, implicând un num ăr din ce
în ce mai mare de persoane. Într-o lume în care globalizarea este o realitate de
necontestat, ecoturismul devine un mijloc de eliminare teoretic ă a frontierelor
tradiționale ale statelor* și de cunoa ștere a cât mai multor zone remarcabile prin cadrul
natural și prin cultur ă.

Organisme implicate în sus ținerea activit ăților ecoturistice

Pe măsura extinderii ecoturismului, s-a sim țit nevoia organiz ării unor structuri
bine definite, care s ă poată permite o cât mai bun ă penetrare a acestuia în rândul
comunităților. În consecin ță, au luat na ștere o serie de organisme care se ocup ă strict
de aceast ă problematic ă. Pe lâng ă acestea, în cadrul unor organiza ții deja consacrate
au început s ă se înregistreze preocup ări distincte vizând ecoturismul.
Aceste structuri, indiferent de natura lor, joac ă un rol major în procesul definirii
ecoturismului ca o modalitate real ă pentru conservarea și dezvoltarea comunit ăților în
spiritul durabilit ății.
Rolul fundamental al unei organiza ții de ecoturism este de a contribui la
minimizarea efectelor negat ive ale ecoturismului și la maximizarea celor pozitive.16

* De exemplu crearea unor parcuri na ționale pe teritoriul a dou ă state
16 Halpenny, E., Ecotourism – Related Organisations în Weaver, D. (ed.), The Encyclopedia of Ecotourism
CABI, Wallingford, 2000

– Principalele considerente din care ia na ștere un organism axat pe probleme de
ecoturism sunt: administrarea resurselor (naturale și culturale); colectarea și
diseminarea informa țiilor despre ecoturism; c onferirea unei puteri pe pia ță sporite prin
asocierea micilor tour operatori; existen ța unor interese de tip economic într-o anumit ă
comunitate.
Interesul organiza țiilor implicate în domeniul ecot urismului se po ate îndrepta în
una sau mai multe din urm ătoarele direc ții:
– cercetare; – reglementare;
– standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate,
elaborarea de ghiduri);
– dezvoltarea economic ă a domeniului (prin ob ținerea unor rezultate pozitive de
către firmele de profil);
– consultan ță;
– educarea consumatorilor și a prestatorilor;
– formularea și implementarea unor politici;
– atragerea de fondur i pentru comunit ățile locale și pentru conservarea
biodiversit ății;
– dezvoltarea unor instrumente și strategii manageriale.

La nivel mondial exist ă o serie de organisme care sunt specializate în
problematica ecoturismului, dar și altele care, de și nu sunt exclusive, ating totu și prin
preocupările lor și acest domeniu. Fiecare dintre ele ac ționează, după posibilități, pe o
arie mai mare sau mai mic ă. De reținut este faptul c ă ele exist ă, și chiar dac ă sunt într-o
fază de debut, pot constitui prem isele creerii unor organiza ții puternice, care s ă implice
cât mai mul ți stakeholderi* din sfera relativ nou ă a ecoturismului.
Cea mai important ă organiza ție este Societatea Interna țională de Ecoturism
(TIES ). Aceasta a luat fiin ță în 1990, urm ărind, încă din prima zi, „s ă asiste cât mai
multe asocia ții profesionale care se str ăduiesc s ă facă din ecoturism un mijloc util în
activitatea de conservare și dezvoltare durabil ă” (Megan Wepler Wood – pre ședinte și
fondator). TIES num ără în prezent circa 1600 de membri din 110 țări (fie persoane
fizice, fie asocia ții, organiza ții etc.) având înscrise urm ătoarele obiective pe termen lung:
desfășurarea unor programe educa ționale și traininguri, furnizarea de informa ții tuturor
celor interesa ți, elaborarea unor coduri în domeniu, crearea unei re țele interna ționale
instituționale și profesionale, cercetarea și dezvoltarea unor modele economice.
Obiectivele TIES sunt ambi țioase, dar concretizarea lor nu este imposibil ă, ținând
cont de faptul c ă sunt reunite o serie de personalit ăți în domeniu și că posibilitățile de
extindere sunt pr actic nelimitate.
O serie de state și-au creat propriile societ ăți de ecoturism. Dintre acestea
amintim pe cea din Australia și din Japonia care desf ășoară activități susținute
vizeazând aspecte multiple ale ecoturismului.
Ecoturism Australia (EA ) a fost fondat ă în 1991, ca o asocia ție non-profit,
incluzând societ ăți care administreaz ă spații de cazare, tour operatori, agen ții de turism,

* Toți cei implica ți și influențați de o anumit ă decizie: investitori, ac ționari, tour-operatori, manageri de
parcuri na ționale, comunit ăți locale etc.

– manageri ai ariilor protejate, studen ți și profesori, consultan ți, asocia ții regionale și
locale, toate având punct comun preocuparea pentru dezvoltarea și promovarea
industriei ecoturismului. Este remarcabil faptul c ă, în viziunea statului Australian,
ecoturismul însu și poate fi v ăzut ca o ramur ă economic ă distinctă. Obiectivul general al
EA este „de a fi lideri în asistarea activit ăților de ecoturism pentru a deveni durabile,
viabile economic și responsabile din punct de vedere social și cultural”.
Pe lângă aspectele care țin de desf ășurarea general ă a turismului de tipul eco în
sfera durabilit ății (obiectiv prioritar pentru orice organiza ție de acest tip), Ecoturism
Australia și-a concentrat activitatea și pe elaborarea unor program e de acreditare. Este
vorba despre NEAP – Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natur ă și
Programul de Atestare Ecoguide.
NEAP este, de departe, centrul preocup ărilor asocia ției. Aplicat ini țial doar în
Australia, programul vizeaz ă identificarea și etichetarea adev ăratului turism de tipul eco
și în natur ă. Actualmente el este exportat în în treaga lume sub denumir ea de Standardul
Internațional pentru Ecoturism.
Scopul acestui program este de a certifica produse care se bazeaz ă pe principiile
ecoturismului, fiind o garan ție pentru o presta ție corespunz ătoare și din punctul de
vedere al durabilit ății. NEAP acrediteaz ă produse și nu companii, circumscrise unuia din
următoarele trei domenii: cazare, ci rcuite, obiective turistice.
Programul Ecoguide are un domeniu de acti vitate mai restrâns, el atestând
anumite capacit ăți ale ghizilor care deservesc progr ame din sfera ecoturismului sau
turismului în natur ă. Este o completare a NEAP dar cu centrarea pe persoane fizice.

O altă organiza ție care se remarc ă la nivel de stat este Societatea de Ecoturism
din Japonia (JES ), înființată în 1998. Ideile exprimate de membri s ăi sunt o combina ție
între practic și durabil, ecoturismul fiind v ăzut ca o activitate care necesit ă o viziune mai
largă a practican ților și o înțelegere mai profund ă.
Pornind de la alegerea logo-ului ca f iind caracterul chinezesc Kanji pentru
„pădure”, JES dezvolt ă o adevărată filozofie despre importan ța acestui sector vegetal la
nivelul planetei. În opinia societ ății, ecoturismul nu poate exista dou ă prin simpla
întâlnire dintre cererea și oferta turistic ă. Este nevoie de cel pu țin cinci elemente pentru
realizarea unui produs ecoturis tic, elemente care trebuie s ă coexiste în baza unui
respect reciproc: comunitatea local ă, guvernul, cercet ătorii, turiștii și industria turistic ă.
Succesul sau e șecul ecoturismului depinde de oamenii implica ți, pentru c ă numai ei pot
decide modul în care valorific ă atracțiile locale, în țelegând și importan ța conserv ării lor
pentru genera țiile viitoare.
Societatea de Ecoturis m din Japonia admite c ă au existat și o serie de e șecuri în
rândul ofertan ților niponi, e șecuri legate de implementarea ecoturismului. De aceea,
asociația se consider ă încă în faza de început, având nevoie de o cooperare la nivel
mondial. În acest sens, ecoturismul apare ca un mijloc din ce în ce mai relevant de
cunoaștere a cât mai multor culturi și de însu șire a experien țelor diverselor organiza ții.
Aceste experien țe sunt cunoscute atât de promotorii ecoturismului și, pe măsura
adaptării lor la situa țiile locale, și de către publicul larg.

Încercarea de clasificare și justificare a localiz ării organiza țiilor ecoturistice la
nivel mondial s-ar solda cu un e șec pe de o parte deoarece ecoturismul este înc ă într-o
fază incipient ă ca organizare, iar pe de alt ă parte deoarece acestea sunt r ăspândite în

– întreaga lume, neuniform, chiar pe teritoriile  de men ționat că 70% din teritoriul
Japoniei este acoperit de p ăduri unor state mai pu țin dezvoltate din punct de vedere
economic. Ca exemplu în acest sens amintim Societatea de Ecoturism din Kenya
(ESOK ) și Societatea de Ecoturis m din Pakistan (ESP ).
ESOK a fost fondat ă în scopul definirii cât mai concrete a politicilor și
standardelor turistice încercând s ă reuneasc ă operatorii din industria turistic ă,
comunitățile gazdă și pe cei care se ocup ă de conservarea diferitelor obiective.
În sens propriu, țelul ESOK este de a promova Kenya ca destina ție turistic ă prin
punerea în valoare a turismului durabil, a ecoturismului, prin valorificarea con știentă și
controlat ă a atrac țiilor pe care se bazeaz ă turismul, precum și prin implicarea
comunităților și a celor care au obliga ția conserv ării patrimoniului.
Asia este reprezentat ă cu succes la nivel de organiza ții ce promoveaz ă
ecoturismul și de către societatea de profil din statul Pakistan. Membr ă a TIES, ESP are
400 de membri cu dreptur i depline, 1200 de memb ri cu anumite drepturi și 6 membri
principali. Ea se concentreaz ă pe activit ăți de promovare a ecoturismului în special în
zonele montane mai s ărace. Turismul este v ăzut ca o posibilitate real ă de creștere a
veniturilor și de relansare economic ă. De asemenea are în vedere distribuirea de
materiale de specialita te pentru cei interesa ți și oferă consultan ță la cerere. Ca organism
abilitat ESP ofer ă pachete de servicii în Pakistan pentru familii, cercet ători, studen ți sau
elevi în scopul în țelegerii de c ătre aceștia a importan ței culturii, patrimoniului și vieții
oamenilor din zonele mont ane în special. Invita ția lansat ă întregii lumi de c ătre ESP se
rezumă în propozi ția „Veniți și alăturați-vă nouă pentru a ajuta natura care este viitorul
nostru ”.

Faptul că ecoturismul poate fi promovat și de către organiza ții care nu implic ă
neapărat întregul teritoriu al unui stat este dovedit de societ ăți cum ar fi Societatea de
Ecoturism din Saskatchewan (ESS, din Canada) sau Asociația de Ecoturism din
Virginia (VETA, din S.U.A.). Remarcabil este interesul și conștientizarea de c ătre
grupuri restrânse de oameni a importan ței fenomenului turistic sub forma sa eco și
încercarea de a extinde aceste ac țiuni pe o arie cât mai mare.
ESS promoveaz ă și susține atât dezvoltarea industrie i ecoturistice din zona
Saskatchewan cât și protejarea și perpetuarea ecosistemelor naturale și culturale.
Organiza ția aspiră spre:
™ respectarea real ă a naturii și a valorilor reale;
™ întâmpinarea dorin țelor clien ților dar niciodat ă pe seama distrugerii mediului
înconjurător;
™ atingerea celor mai înalte standarde de etic ă, onestitate și integritate;
™ sensibilizarea fa ță de diferitele culturi locale și respectul pentru acestea;
™ generarea unor experien țe personale care determin ă o con știentizare a
importan ței mediului natural;
™ alocarea unei p ărți din fondurile ob ținute din activitatea ecoturistic ă pentru
prezervarea resurselor;
™ respectarea comunit ăților locale;
™ colaborarea, crearea unui spirit de echip ă și a respectului între partenerii implica ți
în activități ecoturistice;
™ libertatea de ac țiune a membrilor concordant ă cu standardele și valorile societ ății.

– Dintre ini țiativele demne de luat în c onsiderare ale ESS, amintim Programul de
Acreditare Horizons care certific ă obiective și afaceri centrate pe respectarea
principiilor ecotur ismului. Dintre avantajele programului pentru ofertan ții de produse
turistice remarc ăm:
ƒ acordarea de asisten ță în vederea îndeplinirii condi țiilor pentru certificare;
ƒ suport pentru diversificarea unei afaceri existente sau atrac ții spre
domeniul ecoturismului;
ƒ idei de promovare și dezvoltare a unei afaceri în sfera ecoturismului;
ƒ oportunitatea promov ării unei adev ărate afaceri ecoturistice;
ƒ promovarea pe site-ul societ ății.

Ca organism regional, Asocia ția de Ecoturism din Virginia (VETA) are trei
obiective fundamentale :
• protejarea resurselor naturale din regiune;
• dezvoltarea, și promovarea unei adev ărate industrii ecoturistice în statul
Virginia;
• promovarea unor experien țe sigure, de calitate pentru ecoturi ști.

Apariția și dezvoltarea în ultimii ani a Internetului a permis apari ția unui nou
model de colectare și distribuire a informa țiilor din orice domeniu. Astfe l, iubitori ai naturii
din Europa s-au reunit și au creat un site cuprinz ător numit Eco-Tour , sub girul Comisiei
Europene. Site-ul este extrem de util pentru cei interesa ți de lumea ecoturismului:
produse oferite, tipuri de obiective, materiale scrise. Acestea se reg ăsesc în mai multe
limbi și sunt accesibile pentru toat ă lumea. Eco-Tour se define ște ca un centru al
informațiilor pentru to ți utilizatorii de Internet care doresc s ă-și planifice o vacan ță
respectând cerin țele de conservare și protejare a m ediului înconjur ător. Site-ul reune ște
informații despre ofertan ții de locuri de cazare (hoteluri și alte forme), regiuni și stațiuni
turistice, produse turistice și numeroase modele întâlnite în diferite țări.
În cadrul Uniunii Eur opene, ecoturismul este v ăzut ca un factor economic
important în special în zonele rurale și de aceea, interac ționând cu agricultura, poate
contribui cu succes la dezvoltarea comunit ăților locale. Eco-Tour este pe de o parte
interesat s ă ofere micilor întreprinz ători din acest domeni u o posibilitate real ă de
promovare la nivel mondial și pe de alt ă parte să arate consumatorilor interesa ți diferite
variante pentru petrecerea unor vacan țe de tip eco.
Tot o consecin ță a existen ței Internetului este și apariția de dat ă mai recent ă (mai
2000) a siteului societ ății grecești Ecoclub . Acesta se vrea a func ționa ca o cas ă de
“clearing” pentru ecoturism. Scopul este promovarea ecoturismului în întreaga lume,
prin punerea în leg ătură a celor dou ă părți: consumatorii și ofertan ții de produse
ecoturistice. De remarcat este faptul c ă site-ul ofer ă posibilitatea lans ării unor întreb ări și
aflării unor r ăspunsuri pertinente din parte speciali știlor în domeniu. Moto-ul clubului
este „ În Natura Unitas ” înțelegând prin aceasta necesitatea unei unit ăți „în, cu și
pentru natur ă”.
Merită să mai amintim re țeaua european ă Ecotrans , care, de și nu are preocup ări
exclusive de ecoturism, reune ște organiza ții neguvernamentale și consultan ți din 12
state europene (Germania, Aust ria, Portugalia, Grecia, Marea Britanie, Belgia,
Danemarca, Olanda, Fran ța, Italia, Spania, Elve ția). Aceștia urmăresc să promoveze o

– bună practică a turismului durabil. Numele de Ecotrans include dou ă principii de baz ă:
pe de o parte leg ătura dintre ecologie și economie și pe de alt ă parte transferul liber de
know-how în domeniu.
Alte organiza ții sunt: Ecobrasil, Asociatión Ecuatoriana de Ecoturismo, The
Fiji Ecotourism Association, The Swedish Ecotourism Society, Asocia ția de
Ecoturism din Estonia, Ecological Tourism în Europe.
Preocupări în aria ecoturismu lui sunt înregistrate și la nivelul Organiza ției
Mondiale a Turismului (WTO ), cea mai puternic ă organiza ție din turism. Aceasta
numără peste 130 de membri și a participat la 511 misiuni și 126 proiecte pe tot globul.
De cea mai mare sus ținere au beneficiat continentele Africa și Asia17. Dacă se va urm ări
aceeași structur ă continental ă a interesului OMT și în sfera ecoturismu lui acest lucru va
fi un factor pozitiv de oarece continentele men ționate au un imens poten țial în acest
domeniu. Pe de alt ă parte ar constitui un mijloc palpabil de ridicare a nivelului de trai în
special în zonele extrem de s ărace.
Implicații în activitatea ecoturistic ă la nivel mondial se mai înregistreaz ă din
partea Na țiunilor Unite prin Programului Na țiunilor Unite pentru Mediul Înconjur ător
(UNEP ).
Pe lângă aceste organisme exist ă în cadrul politicilor guve rnamentale ale statelor
anumite strategii care vizeaz ă domeniul ecoturismului. Multe dintre direc ții au avut o
strânsă legătură cu Anul Interna țional al Ecoturismului.
Preocupări pentru ecoturism se înregistreaz ă și la nivelul înv ățământului. Astfel,
în cadrul Universit ății Griffith din Australia func ționează Centrul Interna țional de
Cercetări în Ecoturism. În România merit ă amintită și inițiativa unui profesor din
Suceava care a pus bazele Grupului Ecologist Ecotouring.

17 Bran, F., Simon, T., Nistoreanu,P., Ecoturism , Ed. Economic ă, București 2000, pag.43