Ecoturismul Forma Principala de Manifestare a Turismului Durabil

Nu este o noutate faptul că patrimoniul natural al Rezervației Biosferei Delta Dunării nu este utilizat si valorificat la capacitatea sa maximă. Patrimoniul turistic actual al Rezervației Biosferei Delta Dunării poate fi dezvoltat și valorificat în contextul adoptării principiilor de dezvoltare durabilă.

Interesul pentru turismul verde a crescut considerabil în ultimii ani. Europenii au dezvoltat un interes deosebit pentru acest tip de turism, mai ales locuitorii marilor aglomerări urbane. Cu cât resursele unei destinații verzi sunt mai variate și mai neatinse de activități antropice, cu atât crește interesul pentru acestea.

Totuși, administrația locală se confruntă cu o serioasă problemă și o adevărată provocare în ceea ce constă găsirea unui echilibru între dezvoltarea unei activități turistice competitive, cu beneficii economice pentru comunitățile locale și protejarea mediului. Este necesară o bună administrate a resurselor naturale, se impune crearea unei imagini favorabile a regiunii dar și dezvoltarea turismului în mod responsabil și durabil. Acesta dezvoltare durabilă presupune:

Protejarea mediului înconjurător, conservarea mediului și prevenirea degradării acestuia

Protejarea speciilor faunistice și floristice endemice pentru Delta Dunării și a speciilor declarate monumente ale naturii

Conservarea obiectivelor turistice

Amenajarea responsabilă a infrastructurii turistice prin integrarea în peisaj a oricărei amenajări

Educarea populației locale în scopul dezvoltării respectului pentru mediul înconjurător.

Este adevărat că toate aceste caracteristici prezentate mai sus duc cu gândul la dezvoltarea unui turism controlat, însă acesta este absolut necesar. În caz contrar am fi martorii unei degradări accelerate a mediului înconjurător și martorii periclitării a numeroase specii de plante și animale care trăiesc doar în această zonă.

Delta Dunării ar putea deveni cea mai bună Destinație de Ecoturism din Europa. De ce? În primul rând, aceasta are triplu statut: Rezervație a Biosferei, Sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural UNESCO și Sit Ramsar, adică zonă umedă de importanță internațională, în special pentru păsări acvatice.

Ecoturismul ca formă de turism își propune să protejeze integritatea peisajelor naturale, să respecte integritatea ecologică și să se afle într-o perfectă concordanță cu cerințele turiștilor amatori de natură.

Valorificarea rațională și promovarea celor mai originale și pitorești zone turistice au în vedere armonizarea formelor de turism și a tuturor activităților turistice în contextul dezvoltării economice regionale și locale, astfel încât să nu afecteze echilibrul ecologic al unor regiuni sau resurse turistice. Tocmai de aceea ecoturismul trebuie să stimuleze preocupările pentru păstrarea permanentă a naturii și a resurselor sale, asigurănd totodată și perpetuarea lor.1

Pentru ca Delta Dunării să capete viață ca destinație turistică ecologică, este necesară educarea localnicilor, educarea administrației locale și o mai bună promovare. Resursele ei naturale sunt de o valoare incontestabilă și este necesar ca acestea să fie promovate și utilizate corect, pentru ca multe generații de acum încolo să se bucure de ele.

Capitolul 1 Ecoturismul- forma principala de manifestare a turismului durabil

1.1.Clarificări conceptuale cu privire la ecoturism

1.2.Condițiile impuse ecoturismului

1.3. Principiile ecoturismului

1.4. Piața ecoturismului- tendințe

1.5. Profilul ecoturistului

Capitolul 2 Situația actuală a ecoturismului în România

2.1.Resursele ecoturistice ale României

2..1.1 Ariile protejate

2.2.Programe ecoturistice în țară

2.3.Factori implicați în dezvoltarea ecoturismului în România

2.4.Analiza SWOT

1.1.Clarificări conceptuale cu privire la ecoturism

În teorie există câteva concepții legate de definirea ecoturismului. Vă voi prezenta câteva dintre ele, cele mai utilizate de specialiști și considerate ca fiind valabile.

1. “Turism orientat în principal spre surse naturale și arheologice cum sunt păsările și alte specii sălbatice, zone pitorești, recife, peșteri, situri fosile, situri arheologice și regiuni cu specii rare sau în pericol.” (Hetzer, 1965).

2. “Turism în zone naturale care stimulează înțelegerea, aprecierea și conservarea mediului înconjurător și a culturii” (Asociația de Ecoturism din Australia, 1992).

3. “Turism care presupune călătorii în regiuni naturale relativ necontaminate sau netulburate cu scopul specific de a admira, studia și de a se bucura de peisajul, de animalele și plantele sălbatice precum și de alte caracteristici culturale (din prezent și trecut) regăsite în aceste regiuni”. (Ceballos – Lascurain, 1991).

4. “Activități de recreare neconsumative orientate spre istoria naturală și viață sălbatică , cum sunt privirea păsărilor, privirea animalelor sălbatice, fotografie, privirea balenelor, studii botanice și pe urmele vieții sălbatice la safari”. (Hvenegaard, 1994).

În concepția Asociației de Ecoturism din România, ecoturismul este „acea formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale direct legate de natură.”

Aplicarea de principii ale turismului durabil testate și probate în țări mai dezvoltate decât România în majoritatea ariilor naturale ale țării a condus la dezvoltarea ecoturismului. Ecoturismul este acum o formă distinctă de turism, ce își propune să respecte și să protejeze integritatea peisajelor naturale și a biodiversității ecologice, dorind, în același timp, să fie în concordanță cu cerințele anumitor segmente de turiști, în special cei care își doresc să își petreacă vacanța în natură.

Patrimoniul ecoturistic al României are un potențial uriaș, însă ecoturismul ocupă încă un segment foarte mic al pieței turistice. Chiar și acest segment îngust se confruntă cu probleme, în marea lor majoritate cauzate de promovare insuficientă la nivel național și internațional, ofertă limitată și slab diversificată, lipsă de interes și comunicare slabă sau inexistentă la nivel local, infrastructură insuficient dezvoltată și nivelul redus de pregătire specifică al angajaților din domeniu.

O mișcare spre o poziție mai favorabilă a ecoturismului se observă, dar nu pe teritoriul întregii țări. România a creat o legislație națională referitoare la ecoturism și a aderat la convențiile internaționale deja existente în vederea promovării ecoturismului ca formă principală de turism în câteva locații din țară, printre care și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

De ce este atât de importantă elaborarea unei strategii de dezvoltare? Referindu-ne doar la Delta Dunării, aceasta arie protejată deține atuuri importante pentru dezvoltarea activităților recreative, aducând venituri considerabile atât celor care administrează aceste activități, cât și comunităților locale. Dezvoltarea durabilă a zonei Deltei Dunării se poate face doar prin turism, iar forma sa cea mai acceptată în această regiune, precum și pentru orice altă regiune de pe Glob este ecoturismul. Ecoturismul poate reprezenta unealta prin care se va realiza lărgirea spectrului de activități economie tradiționale, fără a marginaliza, ignora sau înlocui activitățile deja existente, oferind oportunități specifice legate de utilizarea resurselor naturale.

Industria turistică a fost considerată, la început, ca fiind inofensivă pentru mediu. În realitate, însă, multe destinații turistice au suferit degradări ce nu mai pot fi reparate. Resursele naturale și culturale au fost supraexploatate, iar dezvoltarea haotică în areale sensibile a dus la apariția de riscuri și probleme precum: solicitarea excesivă a unor obiective turistice, apariția de prea multe clădiri de stiluri arhitecturale diferite, poluare, zgomot, restrângerea atât calitativă cât și cantitativă a resurselor existente și chiar dispariție unora dintre acestea.

Ecoturismul este, într-adevăr, o formă de turism de nișă, însă una foarte dinamică. Turismul poate aduce beneficii economice, culturale și sociale comunităților locale în care se dezvoltă, însă poate avea și un puternic impact negativ. De aceea, este absolut necesară realizarea unei strategii de dezvoltare care să fie în concordanță cu strategiile de dezvoltare turistică la nivel local, strategia de dezvoltare turistică la nivel național și Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă.

1.2. Condițiile impuse ecoturismului

În concepția AER (Asociația de Ecoturism din România), ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură și care trebuie să îndeplinească o serie de condiții:

• Folosirea resurselor umane locale

• Conservarea și protejarea naturii

• Caracter educativ, respect pentru natură

• Impactul negativ minim asupra mediului natural și socio cultural.

Această definiție a fost adoptată de Asociația de Ecoturism din România după ce a fost consacrată de Organizația Mondială a Turismului.

De ce există atât de multe definiții ale ecoturismului în literatură de specialitate? Răspunsul este unul simplu: termenul de ecoturism este, fără îndoială, unul confuz. Ecoturismul este o formă specifică de turism și de aceea este important și necesar să îl definim ca și termen individual. Conturarea unei definiții stricte este foarte importantă pentru domeniu și pentru dezvoltarea domeniului deoarece, fără o definiție strict teoretică, nu putem ajuta dimensiunile caracteristice în raport cu cerințele ariei turistice specifice.

1.3. Principiile ecoturismului

Deoarece ecoturismul este o formă specifică de turism, acesta se ghidează după niște principii ce îi sunt caracteristice. Iată principiile ecoturismului:

• Principiul focalizării pe zone natural

• Principiul interpretării produsului ecoturistic

• Principiul durabilității din perspectiva protejării mediului natural

• Principiul contribuției la conservarea naturii

• Principiul constribuției constructive la dezvoltarea comunităților locale

• Principiul gradului de satisfacere a turiștilor

• Principiul marketingului corect.

Principiul focalizării pe zone naturale ne explică faptul că ecoturismul este o formă de turism ce se desfășoară în natură, pe baza experienței directe și personale. Așadar, punerea accentului pe zona naturală este esențial în planificarea și dezvoltarea conceptului de ecoturism.

Principiul interpretării produsului turistic ne spune că ecoturismul oferă posibilități de experiențe în natură ce duc la o mai bună înțelegere a acesteia și la ideea de ocrotire a naturii. De asemenea, ecoturismul reprezintă o modalitate excelență pentru turist de a cunoaște cultură tradițională locală. Produsele de ecoturism nu atrag orice tip de turist, ci doar turistul interest de ideea de a intră în interacțiune cu mediul înconjurător și de a-și largi nivelul de cunoaștere.

Principiul durabilității din perspectiva protejării mediului natural: activitățile de ecoturism trebuie să aibă în vedere cele mai bune practici de conservare a naturii și dezvoltare durabilă. Chiar dacă ecoturismul implică o activitate de turism, această trebuie derulată și planificată astfel încât să reducă impactul asupra naturii.

Principiul contribuției la conservarea naturii: conservarea ariilor naturale este influențată pozitiv de activitatea de ecoturism. Ariile naturale pot fi conservate și protejate doar printr-un bun management iar ecoturismul oferă soluțiile necesare legate de ajutor financiar sau strângerea deșeurilor lăsate de turiști.

Principiul contribuției constructive la dezvoltarea comunităților locale: comunitatea locală este, de cele mai multe ori, parte a produsului ecoturistic. Astfel, beneficiile ecoturismului se răsfrâng asupra comunităților locale. Turistul interest de ecoturism va necesită serviciile unor ghizi locali, dar va fi interesat și de cumpărarea de servicii și bunuri locale. Stilul de viață local este astfel protejat și susținut pentru a se păstra în spiritual vechi. Turiștii interesați de ecoturism practice contribuie la conservarea comunităților tradiționale. Punând în evidență și componentă culturală a ariei vizitate, turistul contribuie și la conservarea acestei componente.

Principiul gradului de satisfacere al turiștilor: așteptările turiștilor își găsesc întotdeauna răspuns în ecoturism. Deși, în general, turistul interesat de ecoturism are un nivel ridicat de educație precum și un nivel ridicat de așteptări, produsele ecoturistice reușesc să se ridice la nivelul cerințelor. Gradul de satisfacere a turiștilor este esențial iar de cele mai multe ori experiență oferită îndeplinește așteptările sau chiar le depășește.

Principiul marketingului corect: un marketing corect este acel marketing cu așteptări realiste. Rolul marketingului pentru ecoturism este acela de a oferi turiștilor informații complete și mai ales informații responsabile ce conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și a respectului pentru cultură.

1.4. Piața ecoturismului-tendințe

Turismul poate fi acum încadrat ca fiind una dintre ramurile majore ale sectorului socio-economic. Expansiunea sa de-a lungul timpului a fost constantă, înregistrând în ultima jumătate de secol o rată de creștere de 5-10%. Această creștere nu se referă doar la sporirea numărului de turiști, ci și la dezvoltarea activităților recreative, turismul putând fi acum descris ca fiind o grupare de activități diverse și complexe. Turismul de masă a fost și încă este forma dominantă de turism nu doar în România, ci în întreaga lume. Cu toate acestea, apar alte tipuri de activități, legate în special de cultură, sport, mediu, sănătate sau educație. Turistul modern preferă calitatea mediului și forme de recreere participative, foarte energice. Turismul modern își dorește să fie aproape de natură, își dorește să își satisfacă nevoia de natură și obține acest lucru prin activități tipice turismului precum ciclismul, drumeția, schiul, canoening, parapantă și lista poate continua. Turistul modern și în special cel ce simte o atracție deosebită pentru ecoturism își dorește să fie aproape de natură, să facă mișcare și să învețe explorând.

Iată o listă a principalelor tendințe ale acestei noi forme de turism, așa cum se prezintă ele la nivel internațional:

Începând cu anul 1990, turismul a avut o creștere anuală între 20-34%

În 2004 ia avânt ecoturismul, care se dezvoltă de trei ori mai mult decât industria globală a turismului

Turismul bazat pe natură de dezvoltă, la nivel internațional, cu 10-12% anual

Turismul clasic, în stațiuni turistice, trece printr-o perioadă de maturizare. Comparativ cu acesta, turismul bazat pe experiențe, precum turismul cultural, turismul în natură și ecoturismul sunt sectoare care se vor dezvolta extrem de rapid în următoarele decenii

Zona din jurul ariilor naturale reprezintă arealul cu cea mai mare atracție în ceea ce privește expansiunea turismului

În următorii ani, turismul durabil se va dezvolta și ar putea ocupa 25% din piața globală a industriei turismului.

Aceste noi forme de turism s-au dezvoltat extrem de mult în ultimii ani și continuă să o facă, ducând la modificări foarte clare și de fond în ceea ce privește preferințele turiștilor. De exemplu, 90% din turiștii britanici sunt de părere că hotelurile ar trebui să aibă, printre alte responsabilități, și responsabilitatea protejării active a mediului și susținerea comunităților locale. 53% din turiștii americani consideră faptul că experiența turistică le este îmbogățită doar atunci când au ocazia de a învăța despre obiceiurile și tradițiile locale, iar 95% din turiștii elvețieni își aleg destinația de vacanță prin prisma respectului pentru cultura locală.

Studii realizate de OMT au identificat principalele megatendințe înregistrate în industria turismului, tendințe ce se vor amplifica și în perspectiva anilor 2020. Cele mai semificative aspecte legate de aceste tendințe sunt:

Sporirea numărului de turiști interesați de mediu și în special de probleme de mediu

Creșterea semnificativă a cererii pentru destinații noi

O tendință de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă

Persoanele de vârsta a treia devin mai dornice de călătorii, chiar și călătorii active

Turiști mai sofisticați, mai experimentați, care știu ce își doresc de la prestatorii de servicii calitate înainte de orice.

Tot OMT consideră că ecoturismul va avea o evoluție spectaculoasă în secolul 21, alături de turismul de aventură și de cel cultural.

Creșterea cererii pentru ecoturism este clară, dar poate fi observată o nouă tendință în ceea ce privește dezvoltarea acestuia: ecoturismul de va transforma într-un segment principal, crescând de la simplul statut de nișă de piață.

Turismul în ariile protejate are la rândul său o evoluție pozitivă, observându-se deja o creștere a interesului în toate categoriile de vârstă pentru acest gen de călătorie. Schimbările cantitative vor fi însoțite de schimbări calitative, precum:

Rolul ariilor protejate în conservarea ecosistemelor naturale din toate țările lumii a crescut, de aici și interesul pentru turism în aceste zone

Diversificarea ofertei, ca răspuns la nevoi din ce în ce mai variate ale turiștilor sofisticați. Astfel, ariile protejate oferă acum oportunități tot mai variate de petrecere a vacanțelor.

Tot mai mulți organizatori de turism ce își desfășoară activitatea în arii protejate și-au creat un țel din a îmbunătăți serviciile oferite. Turiștii ce aleg aceste areale au pretenții din ce în ce mai mari, pretenții ce este imperios necesar a fi satisfăcute pentru a-i atrage și pe viitor

Una dintre tendințele principale în ariile protejate este dezvoltarea participării active, motivată de dorința turiștilor de a se implica activ în tot ceea ce înseamnă conservare, promovare și conștientizare a existenței acestor areale și a importanței lor

Managerii ariilor protejate, alături de organizatorii de turism, văd ecoturismul ca fiind unica activitate turistică ce ar putea avea un impact redus asupra integrității mediului. De aceea, ecoturismul este promovat ca principala activitate turistică ce se desfășoară în ariile protejate din întreaga lume

OMT preconizează că anii ce vor urma vor crea un nou profil al turistului interesat să evadeze din cotidian. Acesta nu își va mai dori cumpărături și posibilități de divertisment, ci un mediu fără poluare, curat și cu o atitudine a populației locale pentru a păstra integritatea mediului dar și obiceiurile și tradițiile locului. Aceștia vor fi foarte deschiși spre ideea de experiențe unice, inedite, dar îți vor dori și pastrarea stilului sănătos de viață pe durata desfășurării activității turistice. Sportul, alimentația sănătoasă și accesul la informație se vor plasa în topul preferințelor turiștilor și în topul elementelor motivaționale importante.

Deși în România ecoturismul este încă în perioada de început timid, există foarte mulți adepți ai acestui tip de turism în lumea întreagă. Există chiar și agenții care își dedică activitatea turismului verde, care implică, pe lângă protejarea mediului, folosirea resurselor naturale și evitarea impactului puternic asupra comunităților umane tradiționale.

1.5. Profilul ecoturistului

Spuneam în subcapitolul anterior că ecoturismul începe să se transforme într-o ramură a turismului, crescând de la simplul nivel de nișă. Ecoturismul ca și tip major de turism atrage adepți din rândul celor care iubesc natura necosmetizată și care caută destinații turistice în funcție de valoarea lor ecologică, peisagistică și estetică.

Ecoturismul a devenit o variantă, o alternativă la turismul de masă și odată cu obținerea acestui statut, a fost posibilă o realizare relativă a profilului persoanei atrase de acest tip de turism. Așadar, ecoturistul este o persoană care:

Are studii peste medie, în cele mai multe cazuri are studii superioare

Iubește natura, este întotdeauna interesată să învețe lucruri noi despre mediul înconjurător, despre cultura zonelor pe care le vizitează și are un simț dezvoltat al aventurii

Este foarte sensibilă la probleme de mediu și chiar face parte din organizații de mediu, ce își propun protejarea și conservarea mediului

Vârsta medie a acestui segment este acum încadrată între 35 și 54 de ani, însă datorită fenomenului de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, vârsta medie este într-o continuă creștere

Are o situație materială peste medie, deoarece ecoturismul cere, de obicei, mai multe resurse materiale decât turismul de masă, având, deocamdată, programe mai costisitoare

Are o stare de sănătate bună și este capabilă să depună efort fizic

Are ca principale motivații ale călătoriilor observarea peisajului, realizarea de drumeții sau observarea naturii sălbatice.

În general, cerințele ecoturiștilor sunt mult mai mari decât cele ale turiștilor clasici. Prin urmare, putem trage concluzia că ecoturismul este un tip de turism destinat celor cu venituri medii sau peste medie, cu studii superioare, iubitori și adepți ai unui stil de viață sănătos, care își doresc să cunoască natura și vechile tradiții ale locurilor pe care le vizitează.

Turiștii au început să aprecieze din ce în ce mai mult sejururile în locuri în care resursele naturale sunt protejate într-un mod instituționalizat, dar acesta este încă un punct adiacent de interes și nu constituie o preocupare a majorității turiștilor.

Capitolul 2

2.1. Resursele ecoturistice ale României

România, țară carpato-danubiano-pontică, are un capital natural extrem de variat. Condițiile fizico-geografice au favorizat apariția a 5 din cele 11 regiuni biogeografice europene, făcând din România o țară unica din acest punct de vedere. Astfel, pe teritoriul României se întalnesc regiunile pontică, alpină, stepică, panonică și continentală. Diversitatea biologică a țării este una de nivel ridicat, atât în ceea ce privește ecosistemele cât și în ceea ce privește speciile. Pe lângă aceasta, România este o țară cu un sector forestier nemecanizat și o slabă dezvoltare economică, astfel că exploatarea resurselor este mult mai mică comparativ cu alte țări europene.

47% din suprafața țării este acoperită de sisteme naturale și seminaturale, fiind identificate 783 de tipuri de habitate, în 261 de zone analizate la nivel de țară. Rezultatul general este mai mult decât clar: floră și faună foarte diversificate. Poziția geografică a țării a condus la multiple influențe ale florei și faunei astfel: asiatice dinspre nord, continental-europene dinspre nord-vest și mediteraneene dinspre sud. Dintre cele 3700 de specii de plante identificate pe teritoriul României, 23 sunt declarate și recunoscute ca monumente ale naturii, 39 au statut de specii periclitate, 171 sunt specii vulnerabile iar 1.253 sunt specii rare.

Legat de faună, au fost identificate 33.792 de specii de animale: 707 vertebrate și 33.085 nevertebrate. Remarcabile sunt populațiile de carnivore mari: 3.000 de exemplare de lupi (40% din populația europeană), 1.500 de exemplare de râși (40% din populația europeană) și 5.600 de exemplare de urși bruni (60% din populația europeană).

Pentru a proteja și conserva diversitatea biologică a României, au fost constituite numeroase arii naturale protejate. Acestea ocupă 7% din teritoriul țării sau un procent de 18% dacă luăm în considerare și siturile Natura 2000.

Cadrul natural este însoțit de un potențial folcloric și etnografic de o imensă unicitate, autenticitate și originalitate. Zestrea spirituală a țării, reprezentată de valori populare arhitecturale, meșteșuguri tradiționale, sărbători populare, obiceiuri ancestrale, instalații tehnice populare monumente istorice și de artă, vestigii arheologice și muyee amplifică potențialul ecoturistic.

Proiectului de cercetare „Crearea unei oferte agroturistice românești competitive pe piața internă și internațională prin dezvoltarea serviciilor turistice și de agrement specifice condițiilor naturale ale spațiului rural (munte, deal, câmpie, litoral, deltă) și zonelor etnografice”, realizat în 2002 de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism a identificat 20 de zone etnografice reprezentative pentru România. Între acestea, zone precum Tulcea, Vrancea, Vâlcea, Ținutul Năsăudului, Țara Moților, Țara Maramureșului, Gorj și Bran se suprapun unor importante arii protejate, devenind destinații ecoturistice cu un uriaș potențial de dezvoltare.

2.1.1 Ariile protejate

Aria naturală protejată este definită astfel: „zona terestră, acvatică și/sau subterană în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale.”

Ca și tipuri de arii naturale protejate avem următoarele:

Arii naturale protejate de interes național: rezervații științifice, rezervații naturale, parcuri naționale, parcuri naturale și monumente ale naturii

Arii naturale protejate de interes internațional: geoparcuri, rezervații ale biosferei, zone umede de importanță internațională și situri naturale ale patrimoniului natural universal

Arii naturale protejate de interes comunitar sau situri Natura 2000

Arii naturale protejate de interes local sau județean.

România gazduiește 28 de arii naturale protejate de interes național astfel: Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naționale și 13 parcuri naturale.

Figură 1

Sursa: www.profudegeogra.eu

2.2. Programe ecoturistice in țară

Primele pachete ecoturistice au apărut în România în 2000, deci istoria acestora este una relativ recentă. Astfel, 2000 este anul în care o serie de parcuri naturale sau naționale au implementat proiecte ce conțineau și o componentă de ecoturism. Este aici cazul parcurilor Apuseni, Vânători Neamț, Piatra Craiului și Retezat.

Zonele de major interes ecoturistic din România sunt:

Rezervația Biosferei Delta Dunării și Dobrogea (pentru plimbări cu barca și observarea păsărilor)

Parcul Național Piatra Craiului (drumeții montane, cicloturism, turism ecvestru, observarea carnivorelor mari precum lupul, ursul și râsul)

Parcul Național Munții Apuseni (speoturism, cicloturism, turism ecvestru, schi, drumeții tematice)

Arii cu statut de parc național sau natural precum Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului, Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Călimani, Parcul Natural Vânători Neamț

Transilvania, în special zona Târnava Mare pentru descoperirea culturii săsești și secuiești și drumeții tematice

Maramureș (cicolturism, arhitectură tradițională, obiceiuri tradiționale și folclor)

Bucovina (observarea naturii, drumeții tematice și turism monahal).

Eforturi serioase sunt acum depuse de o serie dintre administrațiile parcurilor naționale și naturale pentru realizarea unor pachete turistice atractive. Cele mai reprezentative exemple sunt:

Călare prin munți spre 12 Apostoli

Călare spre Pietrele Roșii

Călare pe drumurile Mariei Tereza, toate întocmite de Administrația Parcului Național Călimani

Plimbare în Ținutul „Morile Dracului”

Plimbare prin „Cheile Bicazului-Ținutul Iadului”, întocmite de Administrația Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș

Călătorii în lumea legendelor Coziei

Drumeții pe tărâmul comorilor dacice, întocmite de Administrația Parcului Național Cozia

Călare la Poiana cu Narcise

Drumeție la Ineu și Lacul Lala

Drumeție la Cascada Cailor

Borșa- Vârful Pietrosul- Vârful Ineu- Pasul Rotunda, întocmite de Parcul Național Munții Rodnei.

2.3. Factori implicați în dezvoltarea ecoturismului în România

Dezvoltarea ecoturismului în România depinde de o întreagă serie de actori, fiecare jucând un rol foarte important în procesul de promovare și ridicare a acestui tip de turism la rang de nișă. Unii dintre acești actori joacă un rol mai important decât alții, însă cu toții își aduc contribuția la dezvoltarea ecoturismului. Printre actori, amintin instituții guvernamentale, administrații public locale, administrații ale ariilor protejate, finanțatori, mediul universitar, comunități locale, organizații neguvernamentale și turiști.

Încep prin a spune câteva cuvinte despre Ministerul Turismului care este, poate, cel mai important actor în procesul de dezvoltare a ecoturismului. Acesta este cel care realozează politica în domeniu. Ministerul Turismului și-a explicat clar interesul față de dezvoltarea ecoturismului în România. Astfel se explică crearea Master Planului Național de Dezvoltare a Turismului și crearea Strategiei Naționale de Ecoturism.

Ministerul Mediului este responsabil cu elaborarea cadrului legislativ de protejare a mediului în România. Tot Ministerul Mediului este responsabil de crearea ariilor protejate prin extinderea rețelei de arii protejate deja existente la nivel național, realizarea unui ghid al ecoturistului și acordarea de etichete ecologice destinate serviciilor hoteliere, printre altele.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței este cel care este responsabil de crearea de politici pentru cooperare transfrontalieră, dezvoltare teritorială, națională și regională, urbanism și amenajarea teritoriului.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale elaborează, reglementează și implementează politici agricole.

Ministerul Culturii și Cultelor elaborează și aplică strategii pentru dezvoltarea și protejarea cultelor religioase și a patrimoniului național. Turismul cultural și turismul monahal sunt în strânsă legătură cu ecoturismul, astfel că rolul Ministerului Culturii și Cultelor este unul foarte important. Acesta este responsabil de promovarea culturii române nu doar în circuite naționale, ci și la nivel internațional și are datoria de a moderniza și întreține infrastructura culturală.

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării este responsabil de elaborarea, coordonarea și implementarea politicii naționale în domeniul educației. Sistemul național de învățământ urmărește, printre altele, dezvoltarea și cultivarea sensibilitîții față de natură, mediul înconjurător, cultură și moștenire spirituală.

Administrațiile Publice Locale (Consilii Locale și Consilii Județene) au ca rol protejarea resurselor naturale, promovarea produselor locale și a turismului la nivel local.

Administrațiile Ariilor Protejate joacă și ele un rol extrem de important. Acestea au luat ființă, oficial, în 1989 (Administrația pentru protejarea Rezervației Biosferei Delta Dunării a luat ființă în 1993).

Iată cum sunt administrate ariile majore de pe teritoriul țării:

Romsilva administrează 22 de parcuri: 12 parcuri naționale și 10 parcuri naturale

Administrația Rezervației Delta Dunării se ocupa exclusiv de Rezervația Biosferei Delta Dunării

Parcul Național Ceahlău este administrat de Consiliul Județean Neamț

Geoparcul Platoul Mehedinți este administrat de Consiliul Județean Mehedinți

Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațeg este administrat de Universitatea București, Facultatea de Geologie

Asociația de Ecoturism din România (AER) reprezintă un parteneriat între organizații neguvernamentale locale, asociații de turism și touroperatori și are ca misiune promovarea conceptului de ecoturism.

Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) este membră a EuroGites (Federația Europeană de Turism Rural) și își desfășoară activitatea în sfera legislativă: aceasta asociație sprijină și promovează un proiect de lege ce luptă pentru promovarea ecoturismului.

Asociația Națională a Ghizilor Montani are rol în formarea ghizilor montani și participă la activități precum competiții sportive, activități turistice și culturale.

Comunitatea locală joacă un rol important, mai ales în ceea ce privește oferirea de servicii de calitate turiștilor interesați de ecoturism. Din păcate, avem prea multe exemple de comunicare deficitară între comunitatea locală și administrația locală sau administrația parcului, ceea ce creează probleme. Comunitatea locală nu vede ecoturismul ca pe o activitate ce aduce contribuții importante la dezvoltarea economiei locale, astfel că este necesară instruirea comunitîții în acest sens.

Turiștii joacă cel mai activ rol în procesul de dezvoltare a ecoturismului. Practic, ei reprezintă motivația tuturor celorlalți actori de a fi implicați în acest proces.

2.4. Analiza SWOT

Puncte forte

România este singura țară europeană în care se regăsesc 5 dintre cele 11 regiuni biogeografice europene

Activitățile umane nu au afectat habitatele naturale în aceeași măsură în care au făcut-o în alte state europene

7% din suprafața țării este acoperită de arii naturale protejate

Multe arii protejate se bucură de recunoaștere internațională

Rezervația Biosferei Delta Dunării- fără drumuri sau baraje, aceasta reprezintă unul dintre cele mai vaste și impresionante sisteme deltaice din Europa

Potențialul speologic- 10.000 de peșteri, multe dintre ele de o valoare științifică uriașă (ocupăm locul 3 în Europa ca și număr de peșteri)

Condiții naturale foarte favorabile pentru practicarea de sport și activități în natură

Economie rurală viabilă, produse locale tradiționale existente pe piață

Zone rurale în care turiștii pot experimenta stilul de viață local

O diversitate uriașă a obiectivelor de patrimoniu: biserici fortificate, mânăstiri, situri arheologice

Un nivel relativ bun de accesibilitate a destinațiilor turistice (aeroporturi internaționale, sistemul feroviar)

Un număr mare de trasee turistice omologate, bine marcate

Apariția structurilor de cazare care au impus modele demne de urmat în ceea ce privește practicile în ecoturism

Programe ecoturistice realizate de administrațiile parcurilor naționale și naturale

Existența unui cadru legislativ ce gestionează protecția mediului și ariile protejate

Existența Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026.

Puncte slabe

Turism necontrolat: campare și vetre de foc în locuri nepermise, tăierea lemnului pentru foc, culegerea de specii de plante aflate în pericol, abandonarea de deșeuri în apropierea obiectivelor turistice, circulația turiștilor pe trasee nemarcate, trasee interzise turismului sau vizitarea de peșteri accesibile doar speologilor, deranjarea speciilor faunistice.

Pășunat neadecvat, suprapășunat, braconaj, turism necontrolat, defrișări ilegale, toate duc la supraexploatarea resurselor

Poluarea Dunării

Poluarea Mării Negre

Infrastructură deficitară în zone rurale: lipsa stațiilor de epurare, a rețelei de canalizare, lipsa unui sistem de colectare a deșeurilor, lipsa rețelei de termoficare

Anumite puncte de atracție turistică nu pot fi vizitate de persoane cu dizabilități

Număr redus de parteneriate între comunități locale și administrațiile parcurilor, agenții economici și agențiile de turism

Grad de conștientizare scăzut legat de valoarea patrimoniului natural

Lipsă de personal specializat pentru dezvoltarea destinațiilor ecoturistice

Insuficientă educație în școli legată de protecția mediului

Oportunități

Creșterea interesului pentru ecoturism la nivel internațional și deci a numărului de turiști ce își aleg o astfel de destinație

Interes guvernamental pentru acest tip de turism

Țara a obținut recunoaștere internațională ca urmare a aderării la UE

Accesul la Fonduri Europene

Amenințări

Imaginea turistică a României pe plan internațional este, încă, una negativă

Concurența pe plan internațional este acerbă

Atragerea surselor de finanțare este dificilă datorită situației economice la nivel național

Capitolul 3 Situația actuală a turismului în Rezervația Biosferei Delta Dunării