Ecoturismul Dezvoltarii Durabile In Marginimea Sibiului.studiu de Caz

INTRODUCERE.

Turismul reprezintă fenomenul economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și care este, influențat de evoluția ei.

Turismul este definit ca ansamblul de activități efectuate pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenți specializați, fie în nume propriu, pe o durată limitată de timp.

Mediul socio-economic și politic din multe țări a determinat ca acestea să crească, de la an la an, numărul vacanțelor și călătoriilor turistice, în interiorul și exteriorul granițelor sale. Varietatea activităților din domeniul turismului, legă- turile existente între acestea și alte ramuri ale economiei naționale, au făcut ca turismul să devină o adevărată industrie, al cărei rol se găsește mereu în ascensiune. Privit ca un sector economic distinct, turismul include o gamă variată de servicii și anume: servicii de publicitate și promovare, informare, cazare, alimentație publică, tratament balnear, agrement și divertisment variat.

Turismul este o activitate care afectează societatea în diferite moduri și care are un impact profund asupra vieții sociale, culturale și economice. Acesta a devenit un factor determinant în viețile a milioane de oameni, fiind cel mai bun mediu pentru descoperiri și contacte directe și devenind premisa ideală de întâlnire a oamenilor, de promovare a păcii și înțelegerii între națiunile lumii, de descoperire a necunoscutului, de împărtășire și contopire a tradițiilor și a obiceiurilor din diferite zone ale lumii.

Turismul afectează o gamă largă de domenii: ocuparea forței de muncă, dezvoltarea regională, educația, mediul, protecția consumatorului, sănătatea, siguranța, cultura, noile tehnologii, transporturile, finanțele și taxele, toate acestea intrând în legătură directă cu sectorul turistic pe care la rândul lor îl influențeză în mod direct.

În ultimii ani turismul a cunoscut o dezvoltare continuă și o diversificare vastă, devenind unul din sectoarele economice cu cea mai rapidă creștere din lume. Turismul a devenit o activitate înfloritoare pe plan mondial, având atat un impact pozitiv cât și negativ asupra economiei țărilor în curs de dezvoltare. Turismul este a patra mare industrie din economia globală.

În momentul de față industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate, fiind unul din principalii generatori de locuri de muncă.

CAPITOLUL 1.Turismul – domeniu distinct al economiei naționale și mondiale

1.1.Semnificații conceptuale,caracteristici și structura a turismului

Călătoriile în afara granițelor țării au cunoscut creșteri anuale superioare evoluției altor indicatori ai dezvoltării economice și comerciale, datorită progreselor înregistrate, îndeosebi în tehnologiile și echipamentele utilizate în transporturi, în infrastructura de acces, dar și ca urmare a extinderii, în ritmuri rapide, a infrastructurilor turistice, a echipamentelor de cazare, alimentație, agrement etc.

Definiția dată de Organizația Mondială a Turismului1 (O.M.T.), în privința noțiunii de turism este următoarea: „Activitățile desfășurate de persoane pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir*, pentru afaceri sau alte motive”2.

Turismul reprezintă o componentă a călătorieia deplasărilor, înțelegându-se, prin călătorie, în sens larg, deplasarea dintr-o localitate în alta, dintr-un loc în altul.

Turismul este perceput ca activitatea de a călători în afara mediului obișnuit al unei persoane, în orice scop, aici prezentând și câteva excepții, în primul rând când persoana respectivă urmează să desfășoare în locul în care călătorește, o activitate remunerată sau se află în situații precum efectuarea de tratamente clinice, arest, închisoare.

În funcție de o țară dată, conform definițiilor EUROSTAT3, se pot distinge trei forme elementare ale turismului:

Turismul intern, cuprinzând activitățile rezidenților unei țări care călătoresc doar în interiorul acelei țări, dar în afara reședinței lor obișnuite.

Turismul receptor, cuprinzând activitățile non-rezidenților care călătoresc

într-o țară dată, alta decât cea unde își au reședința obișnuită.

Turismul emițător (emitent), cuprinzând activitățile rezidenților unei țări date, care călătoresc și își petrec sejururile într-o altă țară decât cea în care își au reședința lor obișnuită.

Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele, în mai

multe moduri, rezultând următoarele categorii ale turismului:

Turismul interior, format din turismul intern și turismul receptor

Turismul național, format din turismul intern și turismul emițător

Turismul internațional, format din turismul emițător și turismul receptor

1 Statistici O.M.T. de la Conferința Mondială a Turismului realizată la New York, 1993,

Prin noțiunea de loisir înțelegem timp liber, respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoană în afara ocupațiilor sale obișnuite…”, ca factor de influență a cererii turistice vezi Gabriela Stănciulescu, Lexicon de termeni turistici, Ed. Oscar Print, București, 2002, p. 177

2I. Rotariu – "Globalizare si turism" – Ed Continent, 2004, pag 6

3Cristureanu Cristiana. – “Economia și politica turismului internațional”, Ed. Abeona,București, ediția a II 2002.

O definiție oficială a turismului internațional a fost adoptată, la solicitarea O.M.T., în cadrul Conferinței Internaționale privind statisticile și sondajele, în iulie 1991. Această definiție pornește de la noțiunea de „vizitator” și face distincția dintre „turist” și „vizitator de o zi” sau „excursionist”.

Clasificarea călătorilor internaționali, realizată de Organizația Mondială a Turismului, este prezentată în figura nr. 1.1.

Fig. 1.1: Clasificarea călătorilor internaționali

Sursa: Organizația Mondială a Turismului (OMT) 2011

Turismul este un complex de servicii și produse ce vin în întâmpinarea cererii consumatorilor sau a sectorului public pentru călătoria internă și în străinătate. Acesta se caracterizează prin faptul că este descentralizat și inclus în economie datorită mobilității și varietății nevoilor turiștilor, precum și datorită serviciilor și produselor adiacente turismului care sunt achiziționate înainte și uneori după călătorie4.

În acelși timp există un număr de servicii complementare și auxiliare ce beneficiază indirect din turism: stațiile de cale ferată, industria de materiale sportive, firmele de transport rutier, aerian, feroviar și naval, medicii și alți furnizori de servicii medicale, jurnaliștii, scriitorii, artiștii, comercianții, agențiile de publicitate, industria hârtiei, tipografiile, agențiile de planificare, tehnologiile informatice, băncile, industria construcțiilor.

De aceea turismul la nivel global se numără printre primele industrii în plină dezvoltare din Europa și din întreaga lume, fiind considerat industria cea mai înfloritoare din lume, fără să dea semne de declin în secolul XXI, având o contribuție majoră la dezvoltarea sectorului terțiar5.

Activitatea turistică depinde într-o mare măsură de autoritățile publice, de dezvoltarea acestora fiind luate în considerare calitatea infrastructurii, frumusețea și calitatea mediului natural și social, la fel ca și nivelul altor servicii distribuite în zonă. Acești factori primordiali unui turism prosper nu pot fi direct influențați și cu atât mai puțin realizați doar de sectorul turistic.

Acest sector al economiei, uneori constituie șansa relansării după o perioadă de criză, alteori este cartea de vizită pentru multe țări, dar cel mai des contribuie și la degradarea mediului prin influența sa directă.

Conferința mondială având ca temă măsurarea impactului economic al turismului de la Nice, 15-18 iunie 1999, a subliniat adevărata importanță economică a turismului, stabilind standardele globale și strategiile de afaceri pentru sectorul privat, fixând instrumentele de politică economică pentru toate guvernele și urmărind îmbunătățirea imaginii de ansamblu a sectorului turistic.

În cadrul ultimei Conferințe Mondiale a Turismului ce a avut loc la București în 2013 în perioada 3-4 iulie , având ca temă: “Identificarea avantajelor competitive ale unei destinații turistice, oportunități și provocări pentru dezvoltarea durabilă a turismului“, în care s-a discutat despre noua față a turis- mului mondial strict legată de dezvoltarea durabilă în ansamblul economico-social planetar, s-a semnat și Declarația de aderare la Codul Global de Etici în Turism.

Codul Global al Organizației Mondiale a Turismului privind Eticile în Turism evidențiază dorința dezvoltării și promovării turismului responsabil și durabil, concept ratificat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2001.

Astfel, în urma semnării Declarației de Aderare la Codul Global de Etici în Turism organizațiile din sfera turismului, cât și membrii acestora, își iau angajamentul în scopul desfășurării de activități etice în domeniul turismului.

4Firoiu Daniela, I. Petan, C. Gheorghe– „Turismul în perspectiva globalizării„ediția a II-a, Ed. Prouniversitaria,

București 2007, pag 7

5 M. Copetchi , V. Glavan, V. Nicula,– „Agenția de Turism„ , Ed. Prouniversitaria, București 2011, pag 18

1.2.Evoluția gândirii economice în domeniul turismului

Deși termenul de „turism” a apărut doar în secolul XIX, activitățile de turism datează încă din antichitate. Astfel, călătoriile de studii ale romanilor în Grecia sau călătoriile pentru propria plăcere, pe care aceștia le efectuau în Egipt ori frecventarea locurilor unde se găseau izvoare termale, mai mult pentru motive ludice, decât sanitare6 sunt doar câteva exemple ale formelor incipiente ale turismului, din perioada antichității7.

Au urmat, în perioada Evului Mediu, alte activități ce pot fi considerate a fi

„turistice”, precum călătoriile de studii la școli și universități de prestigiu din Anglia sau Franța, organizarea de mari târguri și chiar pelerinaje (în perioada anilor 1500). La acestea, se adaugă, în perioada Renașterii, călătoriile de plăcere și cele motivate de curiozitatea intelectuală8.

Cuvântul „turism”, apărut la începutul secolului XIX în Marea Britanie, venea din franțuzescul „tour” și se referea, la acea vreme, la călătoriile efectuate de tinerii englezi, pentru propria lor plăcere și agrement, în Franța, unde parcurgeau

„Marele tur”, incluzând Parisul, zona de Sud-Vest a Franței, cea de Sud (Midi), de

Sud-Est și regiunea Bourgogne.

Secolul XIX nu a adus, însă, omenirii, doar acest nou cuvânt (turism), ci și unele elemente importante de tehnologie care au contribuit, în mod esențial, la dezvoltarea activității turistice, în primul rând utilizarea căii ferate, a trenurilor de pasageri, în scopul deplasărilor turistice.

În data de 5 iunie 1841, Thomas Cook avea să organizeze prima călătorie cu trenul o excursie colectivă, transportând un grup important de militanți la o manifestare dedicată moderației, cumpătării și sobrietății. Zece ani mai târziu, el avea să și devină primul mare tur-operator european.

Dacă la jumătatea secolului XIX, aveau să apară și să se dezvolte, tot în Marea Britanie, primele agenții de turism și primele călătorii organizate la prețuri ieftine, către sfârșitul secolului și-au făcut apariția și primele hoteluri de lux, sub impulsul lui Charles Ritz, dar și hotelăria de categorie medie și „mica hotelărie”9.

Secolul XX avea să devină, însă, „Epoca de Aur” a turismului, când acesta a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul explozivă, pe fondul evoluției profunde, economice, sociale, tehnologice și politice, a umanității. Sporirea puterii de cumpărare a populației și a dimensiunilor timpului liber au făcut posibilă apariția turismului de masă, care a ajuns la dimensiuni incredibile, în special după cel de-al doilea Război Mondial.

Creșterea nivelului de trai a permis ca sumele cheltuite pentru turism cât și pentru petrecerea plăcută a timpului liber să fie introduse în bugetele unui număr tot mai mare de familii, iar dezvoltarea spectaculoasă a echipamentelor și a mijloacelor de transport a condus la crearea unei oferte turistice capabile să răspundă, cât mai bine, cererii și chiar să stimuleze creșterea acesteia.

6I. Cosmescu – „Turismul – fenomen complex contemporan”, Ed. Economică, București 1998, pag.17

7 Firoiu Daniela – „Industria turismului și a călătoriilor„, Ed. Prouniversitaria, București, 2008, pag 17

8Idem. pag 18

9I. Cosmescu – op. cit .,pag.23

Turiștii internaționali constituie una dintre cele două categorii de vizitatori internaționali, alături de excursioniști. Atunci când durata deplasării atinge sau depășește 24 de ore, respectiv când vizitatorii petrec o noapte în țara vizitată, aceștia sunt considerați a fi „turiști”, în timp ce aceia a căror deplasare durează mai puțin de 24 ore, fără a înnopta, sunt considerați a fi „vizitatori de o zi” sau

„excursioniști”.

Următoarele categorii de călători nu trebuie incluși în categoria de vizitatori internaționali10:

Persoanele care intră sau ies dintr-o țară ca imigranți, inclusiv persoane care îi însoțesc sau li se alătură;

Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucrători la graniță”, care locuiesc în apropierea graniței și lucrează în țara învecinată;

Diplomații, personalul consular și membrii forțelor armate care călătoresc, din țara lor de origine, către țara în care au fost repartizați, inclusiv personalul casnic care li se alătură sau îi însoțesc;

Persoanele care călătoresc ca refugiați sau nomazi;

Persoanele aflate în tranzit, care nu intră formal într-o țară, prin controlul pașaportului, precum pasagerii aflați în tranzit aerian, care rămân, pentru o scurtă perioadă, într-o anumită zonă a terminalului sau pasagerii transferați direct între aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave cărora nu li se permite să debarce.

Definiția turiștilor internaționali este, următoarea: Turiștii internaționali sunt vizitatori temporari, care se află pentru cel puțin 24 de ore, dar pentru mai puțin de 12 luni, în țara vizitată și pentru care motivele principale ale călătorie pot fi grupate în:

loisir – petrecerile timpului liber, vacanță, sănătate, religie, sport;

afaceri, familie, deplasări profesionale.

Din această definiție se poate remarca faptul că, termenul de turist nu se aplică doar „vacanțierilor”, adică persoanelor plecate în vacanță, incluzând, de exemplu, și persoanele aflate în călătorii de afaceri.

Specialiștii apreciază că există cinci etape majore în apariția și dezvoltarea turismului internațional. Etape suprapuse cu perioadele istorice. Acestea pot fi prezentate astfel:

A.Epoca preistorică

Motivațiile de călătorie ale populației în civilizația preistorică erau legate de: procurarea hranei, evitarea pericolelor, deplasările către zone cu un climat mai favorabil11.

10 I. Cosmescu – „Economia turismului, principii și mecanisme„ Ed. Universității Lucian Blaga din Sibiu, 1998, pag 35

11 Firoiu Daniela – – „Industria turismului și a călătoriilor”, Ed.. Prouniversitaria, București, 2008, pag 32

Pe măsură ce s-au dezvoltat abilitățile și îndemânările oamenilor și au apărut primele tehnologii, a existat și o nouă motivație de călătorie, și anume comerțul (trocul) cu diverse bunuri.

Primele civilizații

În perioada creării marilor imperii din Africa, Asia și Orientul Mijlociu: apare infrastructura necesară desfășurării unei călătorii, rute și drumuri terestre și maritime și sunt create totodată și primele mijloace de transport12.

Începuturile călătoriilor guvernamentale oficiale au fost rezultatul direct al cârmuitorilor care-și trimiteau emisari în teren în scopul observării progresului războaielor purtate pentru mărirea imperiilor sau pentru a colecta taxe de la cetățeni.

Civilizațiile asiatice au și ele o istorie a resorturilor ce stau la baza călătoriei:

construirea unor case de vacanță secundare, retrageri sezoniere în China și Japonia.

B. Evul Mediu

În perioada secolelor 5-14 d.Hr., comerțul și călătoriile au suferit un declin: drumurile au devenit greu accesibile și condițiile de călătorie au devenit dificile, chiar periculoase.

Pelerinajele creștine

Biserica creștină a fost primul stimulent pentru călătorie în scopul răspândirii religiei creștine. Călugării și preoții încurajau publicul să participe la pelerinaje, care, în secolul al XIV-lea, reprezentau un fenomen organizat în masă. În această perioadă s-au creat rețele de „ospicii de caritate” cu participarea majorității claselor sociale.

Turismul „modern” al erei medievale

Din secolul al XV-lea datează un adevărat record al package-tour-lui actual care-și are originea în Veneția. Pentru prețul plătit, turistul primea mâncare, cazare, călătorii cu măgarul, plimbări etc. Au apărut în această perioadă și primele „fast- food-uri” plasate de-a lungul drumurilor frecventate intens de către pelerini. În sezonul de vârf existau negustori ambulanți la marginea drumurilor care comercializau diferite produse călătorilor (vin, fructe, pește, pâine)13;

Renașterea

Călătorii din secolele XIV – XVII au avut drept motivație de călătorie, dorința de a-și lărgi orizontul prin noi experiențe și cunoștințe.

Călătorii pentru cunoaștere

În Anglia, Regina Elisabeta I a promovat și susținut turismul de studii prin intermediul căruia erau pregătiți viitorii diplomați englezi, iar universități precum Oxford sau Cambridge în Anglia sau Salamanca în Spania, serveau acestui scop.

Anglia, a emis, de asemenea, o licență de călătorie valabilă 2-3 ani și a introdus restricții de călătorie cu privire la suma de bani, numărul de cai și servitori (de obicei în număr de trei) pe care un călător îi putea lua cu el.

Marele Tur (Grand Tour) a reprezentat cel mai bine structurat produs

turistic pentru acea perioadă. El a început să se deruleze la mijlocul anilor 1600, iar

12 Idem, pag 34

13 Idem, pag 37

popularitatea sa a ținut până la mijlocul anilor 1800. Dorința de a căpăta noi cunoștințe și experiențe a rămas prima motivație de călătorie pentru participanții la Marele Tur. Acest produs turistic a fost considerat ca reprezentând piatra de temelie a educației și culturii atinse de clasele sociale superioare. Copiii acestor familii călătoreau în anumite țări pentru a vizita, cât și pentru a studia arta, arhitectura și istoria acestora. În anul 1778 a fost tipărit un ghid special pentru participanții la acest tur.

Revoluția Industrială

Aceasta a durat între anii 1750-1850 aducând profunde schimbări economice și sociale, mutații în zonele rurale de la o economie bazată pe agricultură la una bazată pe industria de prelucrare și la un mod de viață ur- ban.

Apariția turismului de masă

Schimbările sociale au adus modificări în ocupațiile oamenilor ceea ce a condus la expansiunea unei noi clase de mijloc, a condus la o creștere a timpului liber și o cerere sporită pentru activități recreative ceea ce a determinat un declin, din punctul de vedere al popularității, al Marelui Tur.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, muncitorii au început să beneficieze de concediu anual plătit. Cu scopul de a evada din zonele urbane aglomerate și polu- ate, mulți se îndreptau către zonele de litoral care ofereau condiții pentru tratament, acesta reprezentând punctul de pornire pentru turismul de relaxare din zilele noastre. Pentru destinațiile gazdă, clasa de mijloc reprezenta o piață vastă comparativ cu numărul mic de aristocrați și bogătași care le vizitau înainte. Astfel, a avut loc o compensare între numărul de sosiri ce a urmat și volumul anterior al încasărilor.

E. Turismul modern

A apărut ca rezultantă între dorință, mobilitate și accesibilitate, ceea ce a făcut posibilă existența turismului de masă. Secolul al XX-lea, caracterizat prin apariția de noi domenii și tehnologii ca aviația, computerele, roboții și comunicarea prin satelit, este perioada apariției turismului modern determinat de: creșterea timpului liber, obținerea de venituri suplimentare, dezvoltarea telecomunicațiilor, crearea unor modalități de transport eficiente și rapide. Turismul va continua să reprezinte unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei globale. În ciuda recesiunilor periodice, schimbărilor politice și climatice, războaielor, atentatelor teroriste și incertitudinilor cu privire la prețul combustibilului, turismul internațional reprezintă cel mai important element al bugetului comerțului internațional. Turismul presupune astăzi deplasarea a milioane de oameni spre noi destinații turistice cautând o schimbare de mediu și noi experiențe.

1.3.Impactul turismului asupra economiei mondiale

Turismul în momentul de față reprezintă unul din motoarele economiei în țările dezvoltate și în același timp este o ramură în plină dezvoltare. Creator și utilizator de venit național turismul utilizeză mijloacele financiare realizate prin

acest consum, o parte revenind factorilor generatori direcți din industria turistică, ca venituri sub formă de costuri și beneficii, o altă parte intră în bugetul statului sub forma impozitelor și taxelor, iar a treia parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei pentru prestări anterioare. Turismul este stimulator al investitiilor: investițiile specifice societății industrializate determină dezvoltarea nu numai a activității de producție, dar și a celor de prestare de servicii, deci și a turismului; investițiile specifice turismului atrag după sine eforturi investiționale atât în domeniul sectorului terțiar cât și al societății, în general14.

Influența economică a turismului la nivel mondial este reprezentată prin ponderea pe care acest sector o deține în PIB-ul total la nivel mondial, respectiv 9%, la care se adaugă efectele directe, indirecte și induse. În același timp 11 locuri de muncă la nivel mondial este ocupat în domeniul turismului și al serviciilor adiacente15. Analizând din perspectiva sosirilor și plecărilor turistice sau de călători internaționali reprezintă, pentru țările care primesc valută sau venituri din turismul extern, aproximativ 1,3 mii mld. de dolari. România, de exemplu, înregistrează un număr de până la 8 milioane de turiști străini anual și încasează din turismul internațional aproximativ un milliard de dolari, ceea ce reprezintă foarte puțin în comparative cu alte țări16.

Turismul este perceput și ca mijloc de diversificare a structurilor economice, acesta realizeazându-se în primul rând prin crearea unor activități și chiar ramuri specifice turismului: industria agrementului, agenții de voiaj, tour-operatorii, transportul pe cablu, sau dezvoltarea la noi dimensiuni a celor existente: industrie hotelieră, industrie alimentară, industria mijloacelor de transport, etc.

Prin turism se pot valorifica elemente precum peisajul, clima, apele minerale terapeutice, obiective culturale, elemente ce nu pot fi valorificate în alte domenii de activitate. Astfel se asigură dezvoltarea unor zone mai puțin bogate în resurse care să permită dezvoltarea industrială a acestora, pe baza resurselor turistice naturale și antropice, care atrag turiștii și duc la dezvoltarea stațiunilor turistice.

Datorită efectelor benefice asupra economiei unor zone, activitatea turistică favorizează eliminarea decalajelor interregionale, privite la scară națională sau mondială, “o soluție pentru prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentru localitățile dezindustrializate”.

O altă specificitate a turismului cu impact economic este asigurarea unei circulații bănești echilibrate. Prin cheltuielile făcute de turiști pentru procurarea de bunuri și servicii specifice, este redată circulației o bună parte din veniturile acestei populații, conducând spre un echilibru optim, necesar între cererea și oferta de mărfuri și servicii.

Veniturile din turism au determinat ca majoritatea țărilor mai mari receptoare din turismul internațional să înregistreze creșteri importante. Cele mai mari creșteri sunt prezentate în figura de mai jos, împreună cu indicele de creștere ce menționează nivelul de creștere din perioada curentă față de trecut.

14 V. Glăvan, N. Neacsu, Monica Neacsu,– „Geografia și economia Turismului„ , Ed. Prouniversitaria, București 2012, pag 24-25

15V. Nicula – Euroeconomia, nr.410, ianuarie 2014

16Idem.

Fig.1.3.1Creșterea veniturilor provenite din cheltuieli turistice.

Sursa: Statistica OMT, 2014.

Conform ultimului Barometru OMT, sosirile de turiști internaționali la nivel mondial au crescut cu 5% în primele nouă luni ale anului 2013, depășind previziunile de la începutul anului cuprinse între 2% și 4%.

Din luna ianuarie până în septembrie s-a ajuns la o cifră record de 845 de milioane de turiști la nivel mondial, cu 41 de milioane mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2012, când pe totalul anului a fost depășit numărul de un miliard de vizitatori ajungându-se la un total de 1,035 miliarde de turiști ce au trecut granițele comparativ cu cele 995 de milioane din 2011.17.

Turismul reprezință și un furnizor de locuri de muncă inepuizabil cu o diversificare continuă a specializărilor, a cerințelor angajaților din turism și din serviciile adiacente turismului. Astfel persoanele care lucrează într-o întreprindere turistică, precum hoteluri, restaurante reprezentând mai mult de jumătate din industria turistică, și însumând mai mult de 6 milioane de slujbe.

În Europa, sectorul “Hoteluri &Restaurante” angajează 3,9% din totalul forței de muncă;

Angajare indirectă – locuri de muncă produse în sectoarele de aprovizionare cu mărfuri alimentare și nealimentare, respectiv industrie, agricultură, piscicultură;

Angajare indusă – personal suplimentar angajat pe baza cheltuirii

câștigurilor salariale rezultate de angajații direcți și indirecți;

Angajare în domeniul construcțiilor – locuri de muncă în domeniul construcției infrastructurii și capacității de turism; acestea, de regulă sunt temporare.

Tot la nivel de Europa, regiunea cea mai vizitată din lume conform statisticilor OMT, sosirile turiștilor internaționali în anul 2013 au crescut cu peste 6%, determinate de rezultatele peste medie din Europa Centrală și Orientală unde acestea tind spre 8% și Europa de Sud și Mediteraneană unde sunt de peste 6%.

Creșterea este de două ori mai mare decât rata medie de creștere a turismului internațional în Europa începând cu anul 2.000 ce se situa undeva în jurul valorii de +2,7% între anii 2000 și 2012.

Cea mai mare creștere comparativ cu anul precedent se înregistrează în Spania, țară care și-a recuperat în 2013 poziția istorică de a treia destinație din lume în sosirile de turiști străini, depășind astfel China, ea acumulând o creștere de 4,8% din ianuarie până în octombrie.

Fig 1.3.2. Numărul de sosiri turistice internaționale

la sfârșitul anului 2013

Spania era conform statisticilor a patra putere turistică mondială în ceea ce privește numărul de sosiri turistice cu 57,7 milioane 2,7%, după Franța cu 83 de milioane turiști +1,8%, Statele Unite cu 67 de milioane +6,8% și China cu 57,7 milioane +0,3%.

Fig. 1.3.3. Primul trimestru al anului 2014 a înregistrat următoarea variație18: Sursa: Statisticile OMT, 2014

Analiza datelor prezentate de OMT, arată că tendința pozitivă înregistrată în sosirile turiștilor internaționali se reflectă în veniturile din turismul internațional raportate de către destinații din întreaga lume în anul 2014.

Principala previziune dată de specialiști pentru viitorul apropiat o situează pe China în top, fiind viitoarea principală piață turistică din lume, în funcție de cheltuielile de turism internațional cu 102 miliarde de dolari cheltuiți, așa cum se desprinde din datele furnizate de Organizația Mondială a Turismului cu ocazia târgului de turism World Travel Market de la Londra din toamna anului trecut, înregistrând o creștere de 22% a cheltuielilor în turismul emițător în anul 2013.

Turismul internțtional și comerțul mondial

Comerțul invizibil reprezintă ansamblul tranzacțiilor economice internaționale care nu au ca obiect un bun material. El cuprinde operațiuni ca: servicii, transporturi și telecomunicațiile internaționale, turism internațional, operațiuni de păstrare, asigurări, consulting, know-how; transferuri bănești particulare – salarii, diverse venituri; transferuri bănești de stat – despăgubiri, compensații; operațiuni legate de investițiile în străinătate precum și o serie de operațiuni bănești avand caracter necomercial, cum ar fi participarea la organismele internaționale, întâlniri mondiale, specializarea și studiile în

străinătate, deplasările la tratative, etc19.

În consecință, o creștere a numărului turiștilor internaționali și/sau a cheltuielilor acestora conduce la sporirea volumului schimburilor internaționale.

Analizând și evoluția pe zonele globului, se observă că regiunea Asia- Pacific a înregistrat o creștere de 6% și continuă să înregistreze creșteri, mai ales în Asia de Sud-Est unde creșterea este de 12%. America a înregistrat un indice de creștere de 3% pe latura sosirilor și a cheltuielilor turiștilor internaționali, America de Nord înregistrând o creștere de 4% și America Centrală cu 3% . În Africa creșterea a atins un istoric de 5%, creșterea determinată de revenirea Africii de Nord cu un indice de creștere de 6%, în timp ce Orientul Mijlociu a înregistrat doar o creștere nesemnificativă de 0,3%20.

19 M. Copetchi , V. Glavan, V. Nicula,– „Agenția de Turism„ , Ed.. Prouniversitaria, București 2011, p 12

Capitolul 2. Ecoturismul – componenta reprezentativă a dezvoltarii durabile

Istoria dezvoltării societății umane a surprins și procesul dezvoltării economice, care a avut un imens ascendent mai ales în ultimele decenii. În toate etapele istorice, oamenii au valorificat factorii de mediu prin calitatea lor de resurse economice. Astfel din totdeauna a existat un plan de acțiune economic- mediu menit să satisfacă cerințele și nevoile umanității.

O dată cu trecerea timpului, dar mai ales în ultimele 4-5 decenii s-a avut tot mai acut în discuție problema epuizării acestor resurse, dar și a degradării tot mai evidente a calității mediului înconjurător. În momentul de față există tot mai multe dovezi științifice că schimbările climatice globale au atins un punct critic.

2.1.Definirea conceptului de dezvoltare durabilă

Începând cu anii 70 ai secolului trecut s-a pus problema limitării creșterii economice, deoarece produce schimbări de structuri și de funcționalitate a mediului natural; defrișările forestiere pentru extinderea așezărilor umane, a suprafețelor agricole, accelerarea eroziunii solurilor, multiplicarea formelor de poluare, au fost semnalele cele mai clare referitoare la distrugerea mediului. La acestea se mai adaugă creșterea neomogenă a populației, industrializarea excesivă, extinderea căilor de comunicație, ritmul înalt de urbanizare, elemente care au susținut în mod continuu dezechilibrul din ecosistemele naturale.

Inițial termenul utilizat a fost de eco-dezvoltare folosit în domeniul agriculturii, pentru a realiza un echilibru între producție vegetală, animală și respectarea cerințelor de regenerare naturală a resurselor utilizate în acest domeniu21. În acest context, pe lângă ONU, a fost inițiată Comisia Brundlandîn anul 1987, care a propus utilizarea noțiunii de „dezvoltare durabilă“.

În esență, la utilizarea acestui concept au fost implicate Banca Mondială, OECD, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare PNUD care au contribuit și la realizarea unei definiții unanim acceptate. Fiecare dintre aceste instituții internaționale derulează programe ce susțin conceptul de dezvoltare economică durabilă.

Astfel: ”dezvoltarea durabilă presupune exploatarea și valorificarea resurselor disponibile ale planetei, de orientare a dezvoltării economice și tehnologice, de orientare a investițiilor directe în așa manieră încât să satisfacă cerințele actuale și de viitor ale societății umane”. Accentul este pus pe componenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupările de reducere a poluării s-au multiplicat. Scopul esențial este acela de a folosi mai rațional

21(Mudgley James, 1995)

resursele naturale cu risc de epuizare și degradare și de realizare a unui standard de viață decent, pentru generații viitoare, cu o distribuție echitabilă a veniturilor generale și specifice22.

Intensificarea preocupărilor pentru probleme de dezvoltare durabilă, a impus organizarea în 1992 a primei conferințe ONU din cadrul Earth Summit, apoi în 2002 la Johanesburg. Ulterior au mai fost inițiate conferințe internaționale la New York în 1997, la Kyoto 2004, la Montreal 2006, cu scopul de a reduce poluarea și efectele negative ale schimbării climatice globale. De asemenea, OMT la nivelul anului 2008 a derulat o serie de acțiuni internaționale dedicate dezvoltării durabile a turismului. În acest sens, pot fi amintite următoarele manifestări:

Conferința Internațională privind aplicarea criteriilor de dezvoltare durabilă

de la Barcelona, Spania, 6 octombrie 2008;

Conferința de dezvoltare durabilă din lumea arabă, Aman, Iordania, 17

octombrie 2008;

Conferința privind schimbările climatice și turismul durabil, Madrid,

Spania, 5 iunie 2008;

Conferința Internațională privind aplicarea unor standarde în turism în zona Orientului Apropiat și a Mării Mediterane, Egipt, 17-19 decembrie 2008.

În același context, Uniunea Europeană a realizat și adoptat în 2001, strategia la dezvoltare durabilă, reactualizate în 2006, pe măsura aderării de noi țări membre, și presupunea ca fiecare țară să implementeze principalele coordonate ale acestei strategii și să își construiască propria strategie națională de dezvoltare durabilă, în conformitate cu atributele specifice date de mediul natural, social și economic de mediu.

În ultimul deceniu, al prezentei configurații a UE, în strategia sa generală, dezvoltarea durabilă a devenit o preocupare esențială. Încă din anul 1997, prin Tratatul de la Mastricht aceasta a devenit un obiectiv politic cu aplicabilitate în toate țările membre. În anul 2001, CE întrunit la Goteborg (Suedia) a adoptat prima strategie de dezvoltare durabilă a UE; la acestea au fost aduse alte schimbări de conținut în 2002, 2005, 2006. Astfel, Consiliul UE, a aprobat o nouă strategie de Dezvoltare Durabilă, având în vedere că au fost acceptate noi țări membre. Aceasta are un caracter unitar, coerent cu o finalitate clară legate de un alt mod de exploatare și valorificare a resurselor mediului.

2.2.Conceptul de turism durabil

Concomitent cu consolidarea ideii de dezvoltare durabilă a economiei a început să se contureze și aplicările sectoriale. Primele abordări teoretice se datorează Organizației Mondiale de Turism. Alături de alte organisme ale ONU aceasta a încercat să aplice cerințele dezvoltării durabile la domeniul industriei turismului. Astfel, reprezentanții și experții OMT au prezentat propria viziune durabilă la Summitul de la Johanesburg din 2002.

22 Comisia Brundtland reprezintă în realitate Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (Zamfir C, 2007).

Toate formele și activitățile turistice sunt dependente de mediul înconjurător ai cărui componente devin resurse exploatabile. În acest context prin turism, sunt create acele produse care comercializează aceste resurse și le adaugă o valoare adăugată importantă. Astfel veniturile din turism au valori mai mari în raport cu resursele naturale și culturale folosite. Prin urmare interdependența dintre mediu și turism este mult mai evidentă și puternică.

Dezvoltarea durabilă a turismului include un grup de principii directoare,

reprezentate prin:

asigurarea condițiilor de practicare a turismului de un număr cât mai mare de persoane, ca o componentă a drepturilor omului și o liberă circulație a persoanelor;

realizarea unei solidarități în interiorul generației și între generații ca

promotori ai turismului;

cultivarea unui turism axat pe servicii de calitate și atent față de cerințele de protecție a mediului;

implicarea în aplicarea dezvoltării durabile a mediului de afaceri și a

partenerilor sociali;

coerența temporală și spațială a politicilor de dezvoltare a turismului

la nivel național, regional și local;

aplicarea unor evaluări de impact și de mediu pentru toate formele de

turism;

utilizarea celor mai noi informații și rezultate din cercetarea de mediu

cu rol major în stabilirea coordonatelor dezvoltării durabile;

introducerea în strategiile sectoriale durabile a principiilor de

precauțiune și de plată a unor taxe de către poluatori.

Aceste principii acționează direct asupra ritmului de creștere a cererii turistice și de expansiune spațială a dotărilor turistice. Multe decenii de-a rândul turismul a fost privit nu numai prin prisma avantajelor sale economice: creșterea veniturilor, multiplicarea locurilor de muncă, valorificarea unor resurse mai puțin cunoscute, dar originale. De aceea, au fost create condiții de dezvoltare necontrolată a activităților turistice în multe țări recunoscute printr-un patrimoniu turistic deosebit.

În aplicarea și adaptarea acestor principii se are în vedere reducerea efectelor negative ale turismului. Pentru a include turismul într-o abordare durabilă se cer realizate câteva obiective esențiale printre care:

susținerea activităților turistice care aduc cele mai reduse impacturi asupra mediului;

reducerea formelor de poluare produse de turism;

respectarea diversității și a identității culturale, a egalității de șanse și diminuarea discriminării de orice tip;

aplicarea unor proiecte în turism pe inovare și competitivitate economică, socială, unde prosperitatea individuală și colectivă să fie în concordanță cu starea mediului;

respectarea recomandărilor și legislației convențiilor internaționale, mai ales a celor din UE pentru a extinde aplicarea dezvoltării durabile;

Realizarea concretă în practică a acestor obiective trebuie să aibă în vedere conexiunile turismului cu celelalte sectoare economice, fiind știut că acest sector suportă multiple influențe directe și indirecte. În acest context dezvoltarea durabilă a turismului presupune un echilibru constant și continuu între existența, dezvoltarea turismului și protecția mediului înconjurător.

2.3.Influența globalizării economice și a schimbărilor climatice asupra

turismului actual.

Globalizarea nu mai este de ceva timp un fenomen nou în plan economic și social, el manifestându-se de mai bine de 3 decenii. Practic, acesta se identifică și în alte etape istorice ale societății umane. Potrivit organismelor internaționale Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, globalizarea constituie un fenomen de creștere în relațiile economice și comerciale internaționale cu consecințe directe asupra domeniului politic, juridic, economic, socio-cultural; cele mai vizibile influențe se văd în structura activităților economice, în sensul că se produce dinamizarea evidentă a unor activități economice în comparație cu altele.

După anii 1989-1990, odată cu schimbările structurale din fostele țări socialiste se constată că globalizarea a căpătat forme moderne de manifestare prin apariția unor puternice interdependențe economice mondiale și puternice restructurări sociale.

În domeniul vast și în continuă dezvoltare și diversificare al turismului fenomenul de globalizare se manifestă prin multiplicarea resurselor turistice folosite, prin aplicarea tehnologiilor moderne în creșterea calității serviciilor turistice. Astfel se manifestă o diversificare a formelor de turism cum ar fi turism de afaceri, turism medical, de shoping, pentru festivaluri artistice etc.. Tot în această perioadă apare o ridicare a cerințelor privind clasificarea unităților turistice în funcție de numărul și calitatea serviciilor turistice oferite. În acest sens, se constată o expansiune a lanțurilor hoteliere internaționale, care își deschid și preiau noi unități turistice în tot mai multe țări.

Date fiind acestea, fenomenul de globalizare intensifică concurența și sprijină creșterea competitivității în cadrul industriei turistice, managerii structurilor turistice sunt interesați să păstreze constant calitatea serviciilor, să se facă o promovare dinamică pentru a cuceri noi piețe turistice. Aplicarea de sisteme computerizate și de programe informatice a deschis prin mondializarea lor o nouă etapă a globalizării; astfel se constată o tendință de transnaționalizare a turismului, generând noi fluxuri turistice.

În ciuda unor aspecte pozitive, globalizarea economică aduce cu sine dispariția unor activități economice care nu mai sunt cerute de piață și stratificări sociale evidente, pierderea controlului social. Astfel, apar fenomene de polarizare

socială, evidente, fapt ce determină micșorarea numărului de ore a propriei

identități culturale, în societăți tradiționale, de pierdere a diversității.

În mod concret, globalizarea, reprezintă în esență prin extinderea formelor moderne ale democrației, de răspândire a economiei de piață determină o omogenizare a formelor de turism și a calității serviciilor; singurele elemente de diferențiere sunt date de valoarea calitativă și cantitativă a resurselor turistice, de dotările și amenajările turistice, de modul în care sunt realizate programele turistice. Ceea ce trebuie analizat mai în detaliu sunt implicațiile sociale ale globalizării pentru a se evita extinderea grupurilor umane marginalizate, prin care se pierd un mare număr de potențiali turiști, potrivită extinderii sărăciei și a instabilității materiale.

Alături de globalizarea economică, un alt fenomen cu multiple consecințe asupra turismului, îl constituie schimbările climatice globale. În ultimele 3-4 decenii au apărut tot mai multe contradicții între mediul natural și cel creat de om. Exploatarea mediului a fost una continuă, care a mers în concordanță cu dezvoltarea societății umane. Valorificarea tot mai dinamică a resurselor oferită de natură a crescut gradul de epuizare a unora, a limitat condițiile de regenerare a altora și a distrus ireversibil multe peisaje naturale deosebite. Dezechilibrul dintre nevoi și resurse a condus la extinderea formelor de poluare.

La nivelul cercetărilor științifice actuale se consideră că există câteva cauze majore care au determinat: apariția schimbărilor de climă, creșterea rapidă a populației, accelerarea defrișărilor forestiere, supraexploatarea resurselor de apă, creșterea volumul de emisii de gaze cu efect de seră.

Efectele cele mai vizibile sunt exprimate prin multiplicarea numărului de uragane, furtuni, inundații puternice, creșterea nivelului apelor mării, ploi acide, reducerea masei de gheață din jurul Polului Nord și a celor montani din masivele montane înalte, modificări ale curenților oceanici. Conform oamenilor de știință cu preocupări de mediu arată că sistemul climatic al planetei are un grad ridicat de fragilitate și poate suferi modificări ireversibile. Efectele schimbărilor climatice nu sunt uniforme ci se manifestă diferențiat de la un continent la altul și de la o regiune geografică la alta.

Surprinzător în acest context este caracterul distructiv puternic al unor asemenea manifestări. Astfel se constată violența unor uragane, ploi asociate cu inundații și cutremure devastatoare urmate de tsunami.

Alt fenomen este acela al creșterii valorilor de temperaturi medii multianuale, astfel s-a schimbat configurația termică a anotimpurilor.

Astfel, pe măsură ce suprafața acvatică a oceanelor se încălzește, furtunile devin tot mai puternice; în plus, în anotimpurile estivale se înregistrează temperaturi foarte ridicate și creșterea perioadelor de secetă. În acest context în multe orașe europene și nord-americane, în perioada 2010-2014 au crescut temperaturile de peste 37-39°C, pentru perioade de 7-10 zile. Multe orașe pe glob au înregistrat noi recorduri de temperaturi ridicate în sezonul de vară printre care Paris, Atena, New York, Las Vegas, ajungând la peste 40°C și până la 44°C, la umbră.

În alte așezări urbane și rurale de pe glob cu real potențial turistic se înregistrează în anotimpul de iarnă temperaturi foarte scăzute, furtuni de zăpadă sau inundații puternice.

Aceste fenomene influențează foarte mult industria turistică. Multe resurse turistice și naturale au suferit distrugeri importante, cu dificultăți de recuperare, protecție și conservare. Perioadele din an, cu temperaturi ridicate reduc fluxurile turistice, furtunile, uraganele distrug multe dotări și amenajări turistice.

Creșterea apelor oceanelor, provoacă dispariția micilor insule din Oceanul pacific și Indian care se sprijină foarte mult pe activități agricole tradiționale și turism. În alte condiții, iernile cu temperaturi ridicate duc la scăderea ninsorilor și a stratului de zăpadă, astfel se reduce perioada practicării sporturilor de iarnă în multe masive montane; acest fenomen este mult mai vizibil în Europa și America de Nord. Minimizarea și diminuarea influențelor negative asupra turismului se poate realiza prin utilizarea energiei alternative, limitarea consumului energetic, de combustibili fosili, a celei de apă, reciclarea deșeurilor, eficientizarea consumului pentru fiecare unitate turistică și pe turist. De asemenea, efectele negative ale schimbărilor climatice conduc la creșterea gradului de sărăcie în așezările rurale și urbane afectate de catastrofe naturale, prin distrugerea unităților economice, a

locuințelor și a bunurilor existente.

Ambele aspecte – ale globalizării și ale schimbărilor climatice globale au un impact major asupra dezvoltării durabile. Prima influențează dezvoltarea durabilă prin următoarele cerințe:

extinderea eficienței economice ca suport al reducerii costurilor și

consumurilor de materii prime;

aplicarea unor reglementări financiare unitare care pot stimula investițiile în protecția mediului;

standardizarea cerințelor de calitate pentru produsele finite și serviciile oferite pe piețele comerciale.

A doua participă direct la formularea politicilor internaționale și naționale de mediu. Aceste politici au scop respectarea unor reglementări și realizarea unor sisteme de control a poluării, de urmărire și înregistrare a hazardurilor naturale și antropice. Pentru a se reduce nivelul de poluare cu efect direct asupra calității mediului și a modului de manifestare al acestuia se aplică o serie de taxe suplimentare și se acordă permise de poluare pe termen limitat. Astfel, aplicarea unor instrumente economice și financiare stricte pot contribui la sprijinirea aplicării principiilor de dezvoltare durabilă.

Certificarea unor unități economice din turism și a unor servicii conform cerințelor de mediu (ISO 14.000) pot determina pe termen mediu și lung o mai bună conservare a resurselor turistice, evitarea risipei, a degradării acestora. Aplicarea reconstrucției ecologice în multe zone industriale, agricole, urbane, ajută la refacerea parțială a componentei de mediu și deschid calea dezvoltării funcției turistice în mod controlat.

2.4.Avantajele dezvoltării durabile și partenerii de acțiune în turism

Implementarea și utilizarea cerințelor de dezvoltare durabilă are consecințe multiple. Existența unor ținte generale și specifice aduc avantaje reale în asigurarea unei creșteri economice sănătoase în echilibru cu păstrarea calității actuale a mediului înconjurător. În acest sens se pot prezenta următoarele avantaje:

redactarea și aplicarea unui cadru legislativ și instituțional, în acest sens instituțiile guvernamentale dețin departamente cu preocupări privind dezvoltarea durabilă; de asemenea reglementările legislative pot impune măsuri restrictive asupra poluării și de aplicare a unor indicatori specifici de evaluare.

politici și strategii prin care se stabilesc obiectivele principale și secundare și apoi transformarea acestora în acțiuni; prin intermediul acestora se pot crea programe de gestionare durabilă a mediului natural și antropic existent; toate politicile elaborate asigură prezentarea coordonatelor generale ale dezvoltării durabile, iar strategiile stabilesc elementele de competitivitate, reducerea decalajelor de productivitate în strânsă relație cu protecția mediului și reconstrucția ecologică a zonelor naturale degradate;

abordarea resurselor înseamnă că fiecare program de acțiune să dispună de fonduri de punere în realitate a obiectivelor prioritare; în acest context un rol esențial îl deține politica bugetară și financiară, nivelul inflației, a evoluției cursului de schimb; găsirea de resurse pentru respectarea cerințelor dezvoltării durabile presupun retehnologizare, modernizare a multor sectoare economice; în domeniul turismului alocarea de resurse se face prin parteneriatele public-private și realizarea de proiecte eligibile pentru fondurile europene dedicate protecției mediului;

tehnici și tehnologii nepoluante oferă soluțiile de reducere a formelor de poluare, de punere în practică a conceptului de dezvoltare durabilă; rolul acestora este acela de a reduce consumurile energetice, a celor de combustibili fosili și minereuri; în plus sunt necesare instalații și echipamente de control a emisiilor în industria turismului există posibilitatea de a se utiliza energii alternative, să se reducă poluările punctuale (a apei, a solurilor, prin gunoaie și deșeuri, a distrugerii naturii sălbatice prin dotări turistice adecvate).

Dezvoltarea durabilă deține avantaje vizibile în momentul în care este însoțită de acțiuni orientate către protecția mediului. Acest tip de dezvoltare economică solicită contribuția unităților de cercetare-inovare pentru a se asigura noi mijloace și soluții ecologice.

Societatea actuală, modernă a realizat rapid faptul că nivelul de producere a bunurilor, serviciilor contribuie direct la distrugerea mediului înconjurător; inițiativele au fost de multe ori fragmentate și nu au avut caracter obligatoriu pentru toate statele lumii. În ultimele patru decenii se înregistrează o implicare a multor actori care dețin o viziune mai precisă a intervențiilor necesare.

Astfel pot fi semnalate programe derulate de Fondul Monetar Internațional, PNUD, Phare, Life@Mediu, agenția Europeană de Mediu. Prin aceste programe se creează o modelare a procesului economic în favoarea ocrotirii naturii. De asemenea, se ajunge la schimbarea mentalităților, comportamentelor pentru a schimba percepția populației despre importanța echilibrului ecologic al ecosistemelor naturale.

Transpunerea în aceeași matrice a avantajelor și a participanților care pot realiza dezvoltarea durabilă aduce în prim plan conștientizarea din partea populației și implicarea în luarea deciziilor economice și sociale, astfel prin prisma dezvoltării durabile se pune accent pe o nouă redistribuire mai echitabilă a veniturilor care se poate realiza la nivel intergenerații și intragenerații.

2.5.Turism durabil și indicatorii de măsurare.

În economia națională, turismul face parte din sistemul serviciilor, având în vedere modul de evoluție a pieței turistice interne și externe, turismul deținând componentele macrostructurale, mezostructurale și microstructurale.

Componenta macrostructurală pornește de la relația pe care o are turismul cu celelalte ramuri economice. Toate schimbările și ajustările macroeconomice afectează și acest sector de activitate. În mod concret la acest nivel macroeconomic turismul trebuie să atingă capacitatea de a produce o gamă variată și atractivă de servicii care să ajungă la avantaje comparative față de alte produse similare și să fie în concordanță cu protecția mediului.

Latura mezostructurală include o serie de acțiuni care influențează direct și indirect orice activitate turistică majoră. Astfel, există următoarele categorii de acțiuni:

acțiuni instituționale, prin care organisme guvernamentale centrale și regionale locale își pot elabora politici de dezvoltare, stabilind principalele priorități;

acțiuni legislative prin care se stabilesc coordonatele de dezvoltare,

control, promovare a produselor și a serviciilor turistice;

acțiuni de alocare a resurselor prin care se pot defini modalități de exploatare a resurselor turistice, dar și cele energetice cu impact direct asupra costurilor finale;

acțiuni de mediu prin utilizarea de echipamente nepoluante, în unitățile

turistice generatoare de servicii turistice multiple.

La nivel microeconomic, s-au conturat câteva principii generale valabile care sunt aplicabile prin orice industrie turistică, din orice țară:

în turism, mediul înconjurător are cea mai mare valoare și importanță

fiind suportul acestuia;

în turism, produsele și serviciile turistice să fie în corelație cu întregul potențial disponibil la nivel urban și rural, dar și cu influențe turistice;

în turism, programele propuse și derulate trebuie să fie în concordanță cu caracteristicile calitative și cantitative ale resurselor existente;

în turism trebuie să existe inițiative prin care să se asigure o poluare minimală a mediului și să sprijine acțiunile de reecologizare;

în turism pot fi exploatate și valorificate resursele naturale și culturale mai puțin cunoscute, dar autentice, singulare care pot atrage turiști și pot limita orientarea către zonele cu fluxuri turistice puternice. (WTV – Agenda 21 for the Travel and Tourism Industry, 1995).

Activitatea în latura macroenonomicului este implicit legată de reformele economice și de măsurile de ajustare a unor sectoare economice. Fenomenul este mult mai complex și presupune calitatea creșterii generale a industriei turismului, multiplicarea locurilor de muncă, găsirea surselor necesare de finanțare, investiții în infrastructura generală și specifică.

Componenta macrostructurală se traduce prin efecte directe și asupra formelor de turism. Astfel fiecare formă majoră de turism: montan, balnear, litoral, cultural etc. își are propriile caracteristici și pot deține strategii proprii de dezvoltare durabilă. În cadrul acestor forme de turism pot fi identificate acele aspecte ce asigură o dezvoltare durabilă.

De aceea activitatea se concentrează pe realizarea de strategii de dezvoltare durabilă pentru fiecare formă de turism în parte, care au rolul de a arăta modul de valorificare a resurselor disponibile fără a atinge degradarea și epuizarea lor rapidă. Prin intermediul acestora se încearcă realizarea unui echilibru între calitatea și cantitatea resurselor turistice și nivelul de dezvoltare a produselor turistice. Astfel fiecare formă de turism poate să beneficieze de măsuri restrictive și permisive pentru a diversifica sau restrânge programele turistice, în funcție de impactul acestora cu mediul înconjurător. În acest context se pot enunța o serie de activități specifice:

realizarea unor instrumente de reglementare, control a activităților turistice existente la nivelul fiecărei forme de turism (ex. zone sanitare pentru resursele de ape minerale, exploatarea plajelor, modul de construcții în Delta Dunării etc.);

realizarea de instrumente economice, prin taxe și impozite pentru

utilizarea unor resurse naturale și culturale vulnerabile;

realizarea de norme pe unitatea economică sau pe turist privind consumul sau deșeurile, apele uzate produse;

realizarea de proiecte pentru finanțarea unor acțiuni de reecologizare a

unor resurse naturale cu valențe turistice.

Toate acestea conduc la obținerea unei eficiențe statice și dinamice în funcționarea fiecărei forme de turism. Existența unor măsuri restrictive de mediu trebuie să includă o serie de acțiuni, măsuri compensatoare. Transformarea politicii de mediu în instrument de frână în dezvoltarea formelor de turism determină

distorsiuni în piața serviciilor turistice și modifică major promovarea produselor

turistice.

Nivelul microeconomic se referă strict la activitățile care există în orice unitate economică de turism prin serviciile oferite de: cazare, alimentație, agrement, transport, tratament balnear. Fiecare activitate presupune un consum de energie, materii prime bunuri semifinite și finite. Pentru a diminua impactul asupra mediului înconjurător se impune un control al consumurilor curente; în acest context, un rol esențial îl are nivelul de dotare cu echipamente și aparatură performantă, prin care se reduc pierderile dar se evidențiază consumul.

Evaluare a capacității de durabilitate în turism

În vederea aplicării conceptului de dezvoltare durabilă au fost elaborate o serie de criterii menite să demonstreze utilitatea aplicării acestuia. Astfel sunt trecute în evidență toate sectoarele administrative, economice, sociale care au un impact major asupra turismului.

În plan politic și administrativ

strategii de dezvoltare propuse la nivel general și sectorial;

programe, proiecte realizate propuse pentru activități turistice sau

pentru anumite forme de turism;

obiectivele prioritare pentru turism sau pe forme de turism;

aplicarea de schimbări radicale pentru domeniul general al turismului

sau pentru formele sale componente.

În plan fizic și teritorial

gradul de accesibilitate către resursele turistice;

nivelul gradul de cazare turistică;

terenuri publice și private pentru activități turistice;

căi de comunicație ce pot deservi turismul;

nivelul de infrastructură generală și edilitară;

categorii de atracții turistice, ierarhizate pe calitate și originalitate.

În plan economic

nivelul de investiții generale și în turism;

costuri curente și favorabile în realizarea produselor și a serviciilor în

turism;

efecte directe și indirecte din alte sectoare economice;

nivelul cererii de forță de muncă;

nivelul de dependințe și de profit;

evoluția inflației generale;

evoluția cererii și a ofertei turistice.

În plan social-cultural

gradul de evoluție și stabilitatea populației;

evoluția migrației interne și externe;

standardul de viață și locuire;

existența de probleme sociale;

nivelul satisfacției;

limba și tradiții.

În plan perceptiv și motivațional

evaluarea preferințelor, a motivațiilor turiștilor;

analiza calității peisajelor naturale și culturale;

categorii de activitate turistică;

nivelul de insatisfacție turistică;

existența unor degradări ale mediului cu impact ambiental-estetic.

În plan ecologic și pentru protecția mediului

apariția de modificări ale proceselor naturale (temperatură, circulația aer, apă, vânturi etc.);

analiza formelor de poluare;

prezentarea formelor de risc (incendii, alunecări, torenți, eroziuni,

gunoaie etc.);

forme de degradare antropică;

evaluarea biodiversității sălbatice (flora și fauna, specii vulnerabile etc.).

Tot în acest context și alături de aceste aspecte pot fi prezentate și analizate

situații legate de:

incapacitatea de finalizare a proiectelor, obiectivelor propuse, eșecuri de parteneriat, inflația ridicată, forță de muncă deficitară, pregătire profesională inadecvată, pierderea unor tradiții, atracții turistice afectate de existența unor riscuri, pericole naturale, antropice, distrugeri ireversibile de mediu.

schimbarea de obiective prioritare, aplicarea altora alternative, concurență puternică, fluctuații mari pe piețele turistice, dezechilibru în repartiția veniturilor în plan local, regional, neacceptarea de noi schimbări, imposibilitatea de a face progrese economice sociale, conflicte de interes a actorilor din teritoriu, dificultăți în aplicarea managementului calității și de mediu, lipsa de date pentru evaluări de impact, necesitatea completării și a modernizării infrastructurii, probleme sociale de delicvență, criminalitate, insecuritate, piața speculativă puternică pentru bunuri și clădiri, transformarea protecției și conservării în prioritate principală, legislație incompletă, neaplicarea cerințelor internaționale.

Această latură microeconomică presupune o serie de inițiative specifice, determinate prin: realizarea unei imagini de ansamblu atractivă a calități; turistic, păstrarea aspectelor confortabile a vizitei turiștilor, prin servicii calitative și utile; acordarea de facilități pentru turiștii care își fac din timp rezervările și care vin în grup, pentru a estima volumul de muncă și de consum; evidențierea după fiecare program turistic sau grup de vizitatori a consumurilor specifice, a deșeurilor, apelor uzate, a gunoaielor; certificarea unităților turistice conform standardelor de calitate pentru produsele turistice – 9.000 și a celor de mediu – 14.000; aplicarea unui sistem de certificare pentru turismul durabil care să arate poluarea redusă și păstrarea calității actuale a mediului înconjurător.

Toate acestea sprijină dezvoltarea durabilă și au la bază o integrare pe verticală, în sensul că toate acestea interacționează între ele. În plus, mai există o integrare pe orizontală prin care toate activitățile turistice sunt legate între ele cazarea, alimentația, și serviciile de agrement. Pe plan mondial, OMT a fost interesat să elaboreze o serie de indicatori generali prin care să sprijine turismul durabil. Astfel, au fost elaborați:

indicatori ai capacității de suport a mediului;

indicatori de import care certifică degradarea siturilor naturale și culturale;

indicatori de evaluare a activităților economice pentru a se evita supraexploatarea și conflictele de interese.

Prin intermediul acestora se încearcă o apreciere asupra presiunii turistice, a intensității de utilizare a unor resurse turistice, de gestionare a deșeurilor, dar și de evidențiere a satisfacției consumatorilor și a populației locale.

Figura nr. 1

În prezent, în România turismul este într-o continuă transformare și adaptare la cerințele internaționale și la standardele internaționale calitative, în ultimii 14 ani, turismul devenind un sector cu prioritate deosebită și foarte important pentru economia națională. De altfel, oferta internă nu a fost fost adoptată la cerințele și nevoile diferitelor segmente de turiști, dar este într-o continuă perfecționare.

Un aspect inedit al cercetării de piață în turism este acela că se pot analiza și evalua direct obiceiurile de consum și de cumpărare a turiștilor care provin din țări cu identități economice, sociale, culturale diferite. În multe situații există o rigiditate a ofertei turistice care poate conduce la subexploatare, sau dimpotrivă la o risipă și degradare de resurse.

Aceste situații impun ca la nivelul fiecărei unități economice din turism să existe o administrare, un management specializat. Administrația aplică periodic studii de piață și colaborează cu administrațiile locale. Astfel, fiecare oraș sau comună poată să dețină un oficiu propriu de turism, asociații profesionale de turism care să gestioneze echilibrat întreg patrimoniu turistic.

Cercetările de piață dețin un rol major în strategia de amenajare și planificare a teritoriului pentru dezvoltarea de noi activități economice. Dezvoltarea durabilă a ofertei turistice depinde foarte mult de acestea, care sunt în general rezultatul unor colaborări interministeriale; orice dezvoltare turistică nu este atributul numai domeniului privat, ci aceasta trebuie dă dețină acceptul instituțiilor guvernamentale și locale. O relație corectă între utilizarea durabilă a resurselor turistice și realizarea de dotări și echipamente moderne are rolul de a dinamiza investițiile directe în teritoriu.

Abordarea unei atente cercetări de piață pune în lumină și impacturile fenomenului turistic în plan economic, social și cultural. Deținătorii de unități economice din turism sunt tentați să privească numai avantajele acestui sector economic. Mulți specialiști consideră că resursele planetei sunt limitate, iar capacitatea de regenerare foarte lentă. În aceste condiții se pune problema contribuției activităților turistice la acutizarea formelor actuale de poluare.

Prin studii de piață, se pot crea acele instrumente (pârghii) prin care se pot limita fluxurile turistice. Asigurarea unor servicii turistice de calitate, prezența unor resurse turistice naturale și culturale bine conservate determină aplicarea unor tarife ridicate. Există situații, când în anumite centre istorice, parcuri naționale, se impune pentru fiecare an un număr de vizitatori care pot fi acceptați. În consecință, asigurarea continuă a unui turism durabil va trebui sa se sprijine pe o cunoaștere în detaliu a segmentelor de turiști, a cerințelor și nevoilor acestora.

În domeniul turismului, planurile de perspectivă arată care sunt formele de turism care au cele mari șanse de dezvoltare, care sunt formele care presupun restructurări importante, pentru următorii 20-30 de ani. Evoluțiile demografice, de infrastructură aduc noi direcții de dezvoltare.

În economia serviciilor, ca urmarea fluctuațiilor piețelor de profil mai sunt folosite și planurile oscilante, axate pe ajustarea obiectivelor în funcție de ascensiunea sau scăderea piețelor.

Este evident faptul că, față de planurile cu termene fixe, prestabilite, planurile oscilante pot permite executarea unor obiective în termen de timp mai mici. Asemenea planuri solicită specialiști și experți, iar aplicarea lor se face în general în țări cu economie dezvoltată.

Aplicarea conceptului de planificare în dezvoltarea durabilă a turismului, determină un echilibru sectorial față de celelalte activități economice, derulate în paralel cu aceasta; de asemenea prin aceste planuri se pun în relație directă noile dotări, amenajări cu valoarea calitativă și cantitativă a resurselor turistice.

Gestionarea durabilă impune evitarea fenomenului de saturație turistică a resurselor naturale, culturale, dat fiind importanța acestui aspect, OMT a elaborat în 2004 un manual cu referințe privind realizarea unui turism echilibrat și controlat.

În funcție de gradul de atractivitate a resurselor turistice, de renumele lor s-au conturat, în timp și spațiu, două tipuri de saturație:

o saturație permanentă dată de existența unor fluxuri turistice relativ constante pe toată durata anului; în general acest tip de saturație are o evoluție constantă și rare sunt momentele de regres, datorate unor hazarde naturale, antropice, evenimente politice, conflicte armate, religioase etc.;

saturația oscilantă datorată existenței unei sezonalități evidente a activității turistice (ex.: zone de litoral vara, zonele pentru sporturi de iarnă etc.); acest tip de saturație lasă timp și pentru refacere, restaurare a unor obiective și zone turistice.

Consecințele celor două tipuri de saturație sunt multiple și sunt date de:

diminuarea calității serviciilor, a satisfacției personale a turiștilor care se confruntă cu aglomerație, disconfort;

distrugeri ireversibile a unor peisaje naturale, degradări ale unor

bunuri culturale;

suprasolicitarea infrastructurii generale, a dotărilor turistice care necesită intervenții periodice;

apariția unui stres local pentru populația gazdă obligată să suporte un surplus de vizitatori și locuitori temporari;

creșterea volumului de ape reziduale, deșeuri, gunoaie, intensificarea

formelor de poluare;

o creștere a prețurilor produselor turistice ca urmare a cererii foarte mari, în discordanță evidentă cu calitatea acestora.

Multitudinea de efecte negative înregistrate în multe zone cum ar fi stațiunile turistice foarte solicitate, au impus și o serie de măsuri specifice pentru stabilirea unui număr maxim de vizitatori și limitarea duratei de sejur, a duratei de parcare, aplicarea unor tarife ridicate.

2.6.Contribuția administrației publice centrale, locale în dezvoltarea durabilă a turismului

Dezvoltarea durabilă este dependentă de politicile de dezvoltare generală și sectorială a așezărilor umane. Astfel trebuie analizate raporturile dintre instituțiile statului și a celor ce aparțin localităților urbane și rurale.

Astfel statul este cel care construiește pârghiile politice, juridice, economice pentru a răspunde nevoilor actuale ale societății umane. Orice țară deține o anume organizare teritorial-administrativă. Termenul de unitate administrativ-teritorială are două sensuri: cel de circumscripție administrativ-teritorială unde organele statului dețin atribuții importante de tipul prefectului și președinți de consiliu județean; aici se adaugă secțiile judecătorești, curți de apel, poliție, jandarmerie; și cel de colectivități teritoriale-locale, unde într-un spațiu delimitat se află populația

grupată în așezări urbane și rurale, care dețin mecanisme de organizare administrativă proprie, de tipul primarului, ales de electorat.

Implementarea și aplicarea cerințelor dezvoltării durabile trebuie să aibă acceptul unităților teritorial administrative. În acest sens se impune ca luarea unor decizii importante să fie făcute de conducerea locală, în urma unor situații, precum:

analiza inițiativei cetățenilor, cu o participare a circa 5-10% dintre cei

cu drept de vot, adresată primarului;

realizarea de audieri publice, prin care ONG-urile, asociațiile profesionale pot dezbate problemele negative ale comunității;

organizarea de forumuri publice, pentru evaluarea de detaliu asupra unor proiecte de dezvoltare (utilizarea terenurilor și a clădirilor publice, construirea de noi obiective de interes general (dispensar, școală, groapă ecologică etc.).

Realizarea în bune condiții a dezvoltării durabile se axează pe enunțarea de obiective specifice de natura regenerarării urbane, protecția mediului, infrastructură edilitară etc. Amplificarea funcțiilor economice aduce în prim plan și susținerea turismului. Turismul este privit ca o activitate care se poate dezvolta pentru a înlocui industrii foarte poluante existente în așezări umane importante.

Dezvoltarea turismului în noile condiții actuale se axează pe realizarea de proiecte cu finanțare externă care pot contribui la modernizarea, diversificarea unităților dotărilor turistice. Susținerea durabilă a turismului se face și prin proiecte de infrastructură generală, de reabilitare a patrimoniului cultural-istoric, utilizare de resurse energetice alternative.Turismul durabil, prin contribuția administrațiilor publice locale reprezintă în esență păstrarea peisajelor naturale valoroase, a identităților culturale ca expresie a unei atractivități originale și unice.

CAPITOLUL 3. Ecoturismul dezvoltării durabile în Mărginimea Sibiului.Studiu de caz

3.1.Potențialul turistic al zonei.

Figura 3.1. Harta județului Sibiu și așezările Din Mărginimea Sibiului

Mărginimea Sibiului este o zonă cu un potențial turistic foarte mare, atât pentru România, cât și pentru județul Sibiu. Cea mai mare parte a satelor din zona Mărginimii Sibiului au păstrat tradițiile spirituale și etno-folclorice străvechi, dând acestor comunități o fizionomie aparte.

Zona geografică încântătoare, puritatea naturii și a oamenilor, accesibilitatea locurilor, bogăția și diversitatea patrimoniului cultural, fac din Mărginimea Sibiului o zonă cu un mare potențial turistic.

În timp și mai ales în ultimele două decenii, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni care oferă condițiile necesare petrecerii unui sejur minunat în inima Ardealului. Admosfera țărănească, conservarea tradițiilor și a obiceiurilor, ospitalitatea sătenilor și posibilitatea relaxării sau drumețiile în munții din împrejurimi măresc atractivitatea pentru aceste locuri.

Privind în urmă, în istorie descoperim faptul că Mărginimea Sibiului este teritoriul din fostul Ducat al Amlașului, având drept nucleu satele din jurul cetății Salgo, dintre care cel mai reprezentativ era Săliștea – Magna Villa Valachicalis, fost sediu al scaunului cu acelasi nume.

Satele ce compun această arie geo-politico-socială sunt asezari vechi cu o populație majoritară română. Cea mai veche fiind Rășinariul din 1204, urmată de Tălmaciu 1318, Orlat 1322 și Săliște 1354. Această zona este caracterizată prin creșterea oilor, păstoritul fiind o tradiție de secole pe aceste locuri în special în satele din zona nord vestică. Cea mai veche biserică pictată se gasește la Săliște din 1674 urmată de biserica de lemn din Poiana Sibiului, 1771, și cea din Tălmăcel din 1776.

Cu toate că unele aspecte exterioare ale caselor fac vizibilă interferența între cultura românească și cea germană, arhitectura țărăneasca rămâne tributară principiilor de organizare a spațiului de locuit specifice populației românești.

Așezările rurale din această regiune au dat culturii române și universale nume mari printre care Emil Cioran, Octavian Goga, și, fapt demn de remarcat, 6 academicieni români sunt originari din Săliște.

Zona este împânzită de o serie de obiective care conturează istoria, tradiția și obiceiurile Mărginimii: biserici vechi, muzee – Muzeul de la Sibiel – cea mai mare colecție de icoane pe sticla din Europa, Muzeul sătesc din Rășinari – cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodărești și meșteșugărești, Muzeul din Gales – colecție de costume populare, Muzeul parohiei Ortodoxe – cuprinde obiecte și cărți vechi de cult și Muzeul Culturii Săliștene – documente, cărți, fotografii, case memoriale și cunstrucții tradiționale tărănești.

Printre alte obiective turistice din zonă putem aminti: Cetatea Scurtă din Orlat construită în 1317, Moara de hârtie din Orlat din 1524 – cea mai veche din Sud-Estul Europei, Casa de copii din Orlat construită în 1921 – cea mai veche din România, Cetatea Dacică de lângă Tilișca, Biserica cetate din Cristian din 1495, Biserica fortificată de la Dobârca din sec. XIII și Cetatea de la Calnic a cărei construcție datează din 1250.

Un alt punct de atracție foarte căutat al regiunii îl reprezintă obiceiurile specifice mărginimii, cele mai importante sunt cele legate de sărbătorile de iarnă. Astfel 'Colindatul feciorilor' și 'ceata Junilor' sunt două dintre cele mai apreciate de orice vizitator. Dansurile specifice mărginimii sunt dansuri bărbătești precum călușarii, braul sau sârba lui Ghiboi. Costumul tradițional popular din mărginime este ușor de recunoscut prin combinația alb-negru.

Colindul, obicei din cele mai vechi la toți românii, se pornește în Mărginimea Sibiului cu copii și își desfășoară spectacolul mai departe cu cetele de flăcăi, care înfățișează craii în toate zilele. În a patra zi de Crăciun, are loc o mare adunare: tinerii din așezările Mărginimii, ba chiar din județele apropiate, precum Alba, Brașov, Vâlcea, se întâlnesc în piața din Săliște și se prind în hora unirii. Lăsata Secului sau intrarea în Postul Paștelui este marcată prin aprinderea unor focuri pe coastele dealurilor din apropierea satelor. Pe 23 aprilie este sărbătorit Sângeorzul, o tradiție închinată primăverii regeneratoare, vieții.

Sânzienele, un alt obicei dintre cele mai străvechi, care s-a păstrat într-o frumusețe nealterată de ritmurile moderne, se petrec pe 24 iunie, tunsul mieilor se face pe 20 iulie, de Sfântul Ilie, iar de 1 august este ziua ursului. La nuntă, se împodobesc cu dragoste porțile caselor în care locuiesc tinerii miri, iar când vine momentul potrivit se închide drumul nuntașilor. Numai mirele și cel ales să le fie însurățeilor naș, însoțiți de un strălucitor și vesel alai de feciori, merg în pețit la mireasă. Costumele de sărbătoare sunt de o eleganță rară, brodate în negru și alb sunt purtate cu mândrie de sărbători iar meștesugurile moștenite din moși strămoși sunt practicate cu succes și azi. Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populații de oieri au fost și sunt maeștri în prelucrarea lânii și a pieilor.

3.2.Circulația turistică în zona Mărginimii Sibiului

Structurile turistice de primire cu funcțiuni de cazare existente în Mărginimea Sibiului în perioada 2011-2013

Tabelul nr. 1

Sursa: Anuarul statistic al județului Sibiu 2014, Buletin statistic lunar, nr.1 / 2014 preluare din exemplarul aflat la sediul din Sibiu, Someșului 19

Graficul nr.1 Ponderea unităților turistice de primire din mărginimea

Sibiului

Ponderea cea mai mare, în totalul structurilor turistice de primire cu funcțiuni de cazare o dețin pensiunile turistice rurale cu o pondere de 45,94% din totalul structurilor turistice existente la nivelul zonei turistice analizate, iar pe locul

doi se situează cabanele turistice care dețin o pondere de 21,12% din totatlul structurilor.

Capacitatea de cazare existentă în Mărginimea Sibiului, în perioada 2011 – 2013

Tabelul nr. 2

Sursa:Anuarul statistic al județului Sibiu 2009, Buletin statistic lunar, nr.1 / 2010, accesare http://www.sibiu.insse.ro

Indicele variației în timp a capacității totale de cazare

I = (nr. locurilor de cazare în anul 2012 / nr. locurilor de cazare în anul 2011) x 100 I = 1.654 / 1389 x 100 = 119,07%

119,07% – 100% = 19,07%

La nivelul anului 2012 s-a înregistrat o creștere a numărului locurilor de cazare cu 19.07% comparativ cu anul precedent, ceea ce relevă faptul că în zonă s- au deschis publicului noi locații de cazare.

3.2.1 Principalele localități cu circulație turistică din Mărginimea

Sibiului

Orașul Sãliște

„Săliște este salonul Ardealului” – conform marelui poet Octavian Goga

Este situat în Depresiunea Săliștei, în sud-vestul județului, la 21 Km vest distanța de Municipiul Sibiu și la 30 de km de orașul Sebeș din județul Alba, în zona dealurilor submontane ale Munților Cibin.

Vatra satului se întinde chiar pe zona de contact dintre munte și depresiune, la altitudini cuprinse între 525-600 m. Moșia Orașului Săliște se întinde atât în depresiune cât și în zona montană, pe partea nordică a Munților Cindrel și chiar în Munții Lotrului.

Cel mai mare și mai organizat sat din Mărginimea Sibiului, Orașul Săliște – cunoscut mult timp sub numele de "Marele Sat al Romanilor" (Magna Villa Valachicalis), unanim recunoscut ca veritabil centru cultural al tuturor mărginenilor în vechiul Scaun al Săliștei și mult înainte din Ducatul Amlașului, a dat țării mulți oameni de cultură, de valoare. Se spune că din orașul Săliște provin cei mai mulți academicieni din România. Muzeul Culturii Săliștene din localitate este un tribut adus numeroșilor oameni de cultură care s-au născut în această

localitate: Ioan Moga, Onisifor Ghibu, D.D. Roșca, Dionisie Romano. Săliștea este centrul economic, cultural și spiritual al Mărginimii Sibiului.

Principalele pensiuni turistice rurale ale Săliștelui:

În aceste pensiuni turistice, anual sunt cazați în medie 750 de turiști conform statisticilor primite de la Primăria Săliște privind impozitarea locațiilor de cazare turistică din zonă, din anii 2013- 2014, luând strict aportul celor 48 de locații de cazare din zonă, acestea contribuie cu aproximativ 143.000 de lei doar din impozitele achitate pe clădirile și terenurile deținute, către serviciul de încasare impozite și taxe din cadrul Primăriei Săliște. Aportul în bugetul local este însă mult mai mare, cei aporximativ 2.000 de turiști anuali cazați în locațiile din Săliște, aproape jumătate din populația localității, consumă parte bună din economiile deținute pentru concediu/sejur în interiorul localității pentru servicii primare, pentru a lua masa la restaurante sau a petrece câteva momente frumoase în cele două locații de agrement denumite cârciume, de către săteni. Prin circulația monetară provocată de aceștia și prin aportul anual al administrației locale la îmbunătățirea infrastructurii a șoselelor și a spațiilor de agrement publice.

Prosperitatea localității poate fi pusă și sub semnul turismului din zonă, începând cu anul 2007, potențialul turistic fiind mult mai exploatat atât la nivel local cât și în programul județean de oferire a serviciilor turistice.

De reabilitat mai sunt în momentul de față câteva zone limitrofe și câteva proprietăți private lăsate în paragină care strică întreaga atmosferă rustică și de odihnă pe care o dă aerul aceti localități. La nivelul serviciilor mai pot fi îmbunătățite pornind de la cele de infrastructură a șoselelor, proiect de buget de reabilitare a drumurilor din localitate, fiind alocați 350.000 lei pentru anul 2015, la cele sanitare și de agrement pentru nou veniții în zonă.

Obiectivele turistice ale Orașului Săliște:

Muzeul Culturii Săliștene

A fost înființat în anul 1976 cu prilejul primei ediții a "Întâlnirii Fiilor satului". O cameră este dedicată personalităților academice care își au obârsia în Săliște: Dionisie Romano, Axente Baciu, D. D. Rosca, Ioan Lupaș, Ionel Banciu, Mircea Banciu, Onisifor Ghibu, Andrei Otetea și Mircea Săndulescu.

Figura nr..32.1 Muzeul Culturii Săliște

Biserica ortodoxă “ Înălțarea Domnului”

Figura nr..32.2 Biserica Ortodoxă ”Înălțarea Domnului”

Muzeul de icoane pe sticlă “ Zosim Oancea”

Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel gǎzduiește cea mai mare expoziție de icoane pe sticlǎ din Transilvania existentǎ astǎzi, o splendoare de creativitate artisticǎ de inspirație religioasǎ nǎscutǎ din bogǎția tradiției creștine ortodoxe și din fantezia pictorilor țǎrani români. Fuziune unicǎ a tradițiilor orientale cu tehnicile occidentale, icoanele pe sticlǎ cunosc o mare înflorire în aceastǎ regiune a României în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, atingând culmea dezvoltǎrii între 1750 și sfârșitul anilor 1800, ajungând aproape sǎ se stingǎ apoi între cele douǎ rǎzboaie mondiale.

Constituitǎ cu începere din anul 1969, operǎ a pǎrintelui Zosim Oancea și a comunitǎții din Sibiel, bucurându-se și de susținerea unor instituții și donatori privați români și strǎini, colecția acestui muzeu prezintǎ, prin cele 600 de exponate,

principalele tipuri de icoane pe sticlǎ, împreunǎ cu opere ale câtorva dintre cei mai importanți pictori de icoane (atunci când aceștia sunt cunoscuți).

Monumentul Eroilor Romani din Primul Razboi Mondial

Troița este amplasată în Piața Eroilor din Săliște și a fost dezvelită în anul 1933. Monumentul este numai din lemn și are o înălțime de 4 m, fiind ridicat din initiațiva “Societății Cultul Eroilor”. În fața Troiței pe o placa stă scris: „Ridicată în al treilea an al domniei M.S. Regelui Carol al II-lea, pentru cinstirea eroilor întregirii neamului“.

Biserica Eroilor din Foltea din Săliște

Înalțată între anii 1922-1923, din inițiativa Mitropolitului Ardealului Dr. N. Bălan, la stăruințele Protopopului Dr. D. Bacia și inginerilor D. Marcu, Ilie Martin, precum și ale epitropului D. Ghiboiajin, folosindu-se donațiile locuitorilor Săliștei. Biserica este construită din materiale ca piatră și lemn, iar în interior este decorată cu icoane și picturi murale.

În așezământul monahal sunt înscrise numele a 25 eroi romani căzuți pe frontul austriac, între anii 1914-1919, precum și numele a 32 eroi romani, căzuți pe frontul roman, între anii 1916-1919.

Toate aceste obicetve turistice reprezintă plusul de valoare pentru o localitate care nu excelează prin alte elemente turistice, ci marele ei atu fiind apropirea de centrul turistic care este astăzi Sibiul. Cheltuielile de întreținere și reabilitare a acestor monumente turistice depășesc cu mult veniturile aduse din exploatarea pe ramură turistică și astfel aceste cheltuieli sunt susținute periodic de Consiliul Județean Sibiu în colaborare cu Consiliul Local Săliște.

Comuna Tilișca

Este situată la 26 km de municipiul Sibiu, pe drumul județean DJ 106 E. Comuna este situată întru-un peisaj de munte și înconjurată de dealuri cu păduri întinse, cu fânețe și pășuni.Tilișca este o așezare de tip aglomerat, ca mare parte a așezărilor din Mărginime.

Tilișca este reședința comunei cu același nume, care mai are în componență un singur sat și anume Rodul, localitate situată la distanța de 8 km față de Tilișca, pe drumul ce duce spre Poiana Sibiului.

Obiectivele turistice în Tilișca:

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”

Casa tradițională din Tilișca

Cetatea Dacică Tilișca

Cetatea Dacică de la Tilișca se află pe dealul Catanas ( 720 m ), fiind realizată din piatră. Cetatea a fost identificată sub ruinele cetății medievale din sec al XVI-lea și s-a stabilit că ea datează din sec. II î.e.n., fiind fortificată de un val de pământ și stâncă. Cetatea Dacică de lângă Tilișca se spune că a fost ridicată însuși de Burebista. Cetatea originală a fost distrusă, ulterior fiind inclusă în cele două cetăți medievale ale Tilișcăi.

Oficial Pensiunea turistică rurală Irina este singura înregistrată la administrația locală Tilișca, dar în zonă conform datelor primite tot de la administrașia locală mai operează 12 locații cu destinație similară, dar care nu oferă decât servicii de cazare ocazionale. Neoficial conform spuselor secretarului primăriei Tilișca numărul acestora este aproape dublu, dar din lipsa unei bune administrări la nivel central și fiscal până la urma urmei a acestei activități acestea nu și-au declarat destinația clădirilor decât ca și casă de vacanță, dar periodic turiști sunt cazați în aceste locații.

Fără o infrastructură turistică de viitor și fără a avea în plan programe de dezvoltare turistică la nivel local, conform spuselor secretarului, Maria Morar, Tilișca va supraviețui pe această ramură prin cele două monumente locale mai sus prezentate și prin turismul zonal, în care este cuprinsă întreaga zona a Mărginimii Sibiului.

În demersul de a obține date statistice privind influența economică a turismului în zonă, nu am putut ajunge la a primi și analiza pe cifre concrete o influență a turismului în zonă. Se observă că la nivel managerial se respectă directivele de la Sibiu în materie de perioade turistice, evenimente turistice în zonă legate de marile festivaluri din Sibiu, dar nu există inițiativă locală, iar răspunsul fiind: nu sunt fonduri.

Comuna Jina

Este situată în sud – vestul județului, la limita cu judetul Alba. Jina este una din cele mai pitoresti comune de munte, având spre sud și vest priveliști spre Carpații Meridionali, iar spre nord, un orizont larg deschis spre Munții Apuseni și Podișul Transilvaniei. Spre deosebire de alte comune de munte, Jina este o așezare compactă, cu case care formează fronturi aproape continue la stradă, și nu are sate aparținătoare. Vatra satului se află în partea de nord, comuna fiind așezată pe șapte coline, încât nu se poate observa în totalitate din nici un loc.

Obiectivele turistice ale comunei Jina:

Biserica "Buna Vestire"

Construită în 1782, pictată în 1802 de Vasile Munteanu din Laz. Biserica a fost zidită de credincioșii satului între anii 1795 – 1796, pe locul unui fost cimitir, pe Ulița Mare și este cunoscută sub numele de Biserica Veche. Este construită din piatră, cărămidă și acoperită cu țiglă, în stil bizantin, în formă de corabie cu două cupole din caramidă, sprijinită pe suporți masivi din cărămidă între tindă și naos, naos și altar. Biserica a fost declarată monument istoric sub codul SB-II-m-B- 12409, fiind situată în Jina, pe str. Dealului la nr. 297.

Biserica "Sf. Arhangheli”

Construită în 1939, pictată în 1980 de Ioan Cazila. Cunoscută sub numele de Biserica Nouă, a fost zidită între anii 1937 – 1939 cu strădania preotului Pompiliu Acelenescu și a credincioșilor. După al doilea razboi mondial a fost tencuită de către Ghidu și Ioan Cazila din Sibiu. Biserica a fost construită în stil bizantin, având două turle și o cupolă.

Pintenii din Coasta Jinei

Monument al naturii cu valoare geologică situat pe malul râului Lihoi, afluent al Sebeșului, în amonte de localitatea Dobra. Pintenii din Coasta Jinei sunt un grup de stânci izolate, realizate din șisturi cristaline. Stâncile sunt localizate într-o pădure de fag și mărginesc vechiul drum al ciobanilor spre pășunile alpine din Munții Cindrel și Sebeș.

Masa Jidovului La Grumaji

Monument natural cu valoare geologică este situată la cca 10 km sud de Sugag, pe malul drept al râului Sebeș în aval de lacul de acumulare Taul Bistrei.

„Masa Jidovului” reprezintă o stâncă izolată formată din șisturi cristaline înălțată cu cca 5 m deasupra peretelui abrupt de pe malul stâncos al Sebeșului, stâncă asemănătoare unei mese.

Principalele locuri de cazare din Jina:

Pensiunea Natura

Pensiuniea Nicoleta

Pensiunea Nu Mă Uita

Ceteatea Axente Sever – Pensiune

Pensiunea Diana

Pensiunea Masa Verde

Pensiunea Casa Lucas

Pensiunea Lunca Sibielului

Pensiunea Casa Bianca

Pensiunea Părâul Rece

Într-o analiză efectuată pe date economice culese din Anuarul de Statistică a Județului Sibiu, se observă faptul că localitatea Jina s-a dezvoltat în ultimii 4 ani, nivelul investițiilor din zonă triplându-se în anul 2014 față de 2013, iar din punct de vedere al unor statistici privind circulația turistică, se obsrevă că după apariția publică a reclamelor de la Vodafone cu ”Ciobanul Ghiță” din Jina, un interes mai mare s-a văzut pentru localitate și expres pentru stânile de oi din zonă. În anul 2013 din totalul turiștior ce au tranzitat Jina sau s-au cazat în această localitate, conform datelor primite 35% au fost străini dornici de ținuturi pitorești care au venit expres pentru a vizita și trăi o experiență din viața la sat în Ardeal.

Urmărind implicarea turismului în dezvoltarea economică locală, nici această localitate nu a scăpat de sub masterplanul Consiliului Județean Sibiu de a investi în zonele turistice din județ și de a reabilita monulemtele locale, și astfel în Jina în ultimii 4 ani au fost alocați peste 1 milion de euro pentru reabilitarea monumentelor locale și în parteneriat cu Consiliul Local Jina s-a procedat la recondiționarea unor șosele de interes județean.

Pentru anul 2015 în bugetul local al localității Jina pentru evenimente turistice și pentru crearea unei infrastructuri moderne, atât pentru locațiile turistice cât și pentru turiști și pentru o dezvoltare durabilă a tursimului, au fost bugetate o serie de proiecte. Dintre acestea am extras principalele evenimente și proiecte ce se vor desfășura în 2015 după cum urmează:

Evenimente locale:

Festivalul național de folclor "Sus pe muntele din Jina" – ultima

duminică din luna iulie

Obiceiul Junilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă

Facilități oferite investitorilor în turism și agroturism:

Teren pentru construcții

Sprijin în realizarea unor obiective economice

Forță de muncă disponibilă

Proiecte de investiții:

Rețea de canalizare

Reabilitare cămin cultural

Amenajare loc de joacă pentru copii și agrement

În momentul de față într-o zona ca Mărginimea Sibiului , unde fenomenul turistic se desfășoară de ani de zile, dar instituționalizarea acestuia se desfășoară mai precis din 2007, separarea efectelor economice a tursimului este greu de realizat din prisma faptului că încă serviciile turistice nu sunt clar definite de celalalte servicii, la fel și investițiile în acest domeniu.

3.3.Proiecte de dezvoltare durabilă în zona Mărginimii Sibiului

Pentru implementarea celor mai eficiente proiecte de dezvoltare turistică locală care să respecte cerințele și standardele internaționale din domeniul turistic și respectând normele de dezvoltare durabilă, în zona ”Mărginimea Sibiului” s-a constituit o asociație ce va avea drept scop dezvoltarea durabilă a teritoriului Mărginimea Sibiului cu implicarea actorilor privați și publici, prin acțiuni care să permită în special păstrarea identității multiculturale, valorificarea resurselor naturale și antropice precum și promovarea unei agriculturi ecologice. Această societate poartă denumirea de GAL ”Mărginimea Sibiului”.

Obiectivele acesi asociații sunt strict legate de îndeplinirea scopului acesteia,

iar printre principalele obiective amintim:

Elaborarea și implementarea unor proiecte de dezvoltare locale și zonale, în scopul obținerii unor surse de finanțare

Dezvoltarea agrozootehniei în sensul valorificarii superioare a terenului cu

protejarea simultană a mediului înconjurător

Protejarea mediului de afaceri care se suprapun scopului asociației

Conservarea obiceiurilor și traditiilor locale, a monumentelor istorice, religioase și de artă, a caselor memoriale, cetăților, biserici fortificate, crearea unei rețele agro-turistice în zona Mărginimea Sibiului

Gestionarea și exploatarea rațională și durabilă a resurselor locale

Conservarea biodiversității, protecția apelor și ecosistemelor acvatice, a atmosferei, a solului precum și a așezărilor locale

Elaborarea, actualizarea și implementarea Strategiei de Dezovoltare a Zonei

Mărginimea Sibiului

Inventarierea resurselor economice, financiare și umane care să contribuie la realizarea scopului propus

Căutarea de parteneri în țară și străinătate, colaborarea cu organe și organis- me similare sau complementare, analiza conecțiunilor posibile pliate pe sco- pul fundamental al asocoației

Promovarea unor proiecte de dezvoltare locală și zonală în localitățile din Mărginimea Sibiului în următoarele domenii: industrie, agricultură, cultură, social, tineret, mediu, ș.a.

Funcționare GAL. Adunarea generală:

Adunarea Generală al Asociației Gal Mărginimea Sibiului este organul de conducere alcătuit din totalitatea membrilor. Adunarea Generală are următoarele atribuții:

a) stabilirea strategiei și a obiectivelor generale ale Asociației, inclusiv cu privire la declararea Asociației ca fiind de utilitate publică, în condițiilor și cu procedura prevăzută de lege;

b) aprobarea strategiei și a obiectivelor generale ale GAL;

aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și bilanțul contabil;

alegerea și revocarea membrilor Consiliului Director;

alegere și revocarea cenzorului/membrilor comisiei de cenzori;

modificarea actului constitutiv și a Statutului cu un cvorum de 2/3 din membrii asociației.;

dizolvarea și lichidarea Ascociației, precum și stabilirea destinației bunurilor rămase după lichidare;

poate hotărî înființarea de societăți comerciale, în condițiile art 47, din OG 26/2000, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 246/18.07.2005);

hotărăște primirea/excluderea asociaților, în condițiile prezentului Statut

cu un cvorum de 2/3 din membrii asociației.

stabilește cuantumul cotizației și condițiile în care se plătește aceasta;

alegerea și revocarea membrilor consiliului de selecție/comitetului de

selectare a proiectului

orice alte atribuții prevăzute de lege sau de Statut.

Hotărârile luate de Adunarea Generală în limitele legii, ale Actului Constitutiv și Statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la Adunarea Generală sau au votat.

Consiliul director

Consiliul Director asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării Generale. El poate fi alcătuit și din persoane din afara asociației, în limita a cel mult o pătrime din componența sa. Consiliul Director este organul executiv al

asociației și este alcătuit din 9 membrii, 4 membrii reprezentanți ai APL și 5 membrii reprezentanți ai sectorului privat și ONG.

În exercitarea competențelor sale Consiliul Director:

prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil, proiectul bugetului de venituri și cheltuieli și proiectele asociației;

încheie acte juridice în numele și pe seama Asociației;

acceptă donații, sponsorizări, în condițiile legii;

aprobă organigrama și politica de personal ale asociației, dacă prin Statut nu se prevede altfel;

își elaborează regulamentul propriu de funcționare, pe care îl supune spre

aprobare Adunării Generale;

hotărăște, la nevoie, schimbarea sediului Asociației;

împuternicește, în caz de nevoie și în condițiile legii, una sau mai multe persoane pentru a îndeplini anumite atribuții cu caracter special în numele și în favoarea Asociației;

îndeplinește orice alte atribuții prevăzute prin Statut sau stabilite de

Adunarea Generală.

Consiliul Diector se întrunește lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau la cererea a cel puțin unei treimi din membrii săi. Convocarea se face cu cel puțin 5 zile înainte de data ședinței. Conducerea ședinței Consiliului Director se exercită de către președinte, iar în lipsa acestuia de către un vicepreședinte.

Cenzorul

Controlul financiar al Asociației este asigurat de un cenzor sau după caz comisia de cenzori, ales/aleasă de Adunarea Generală. În cazul în care asociații vor depășii 100 membrii înscriși până la data întrunirii ultimei Adunări Generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori. Comisia de cenzori este alcatuită dintr-un număr impar de membrii. Membrii Consiliului Director nu pot fi cenzori, cel puțin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în condițiile legii.

Regulile generale de organizare și funcționare a comisiei de cenzori se aprobă de Adunarea Generală. Comisia de cenzori își poate elabora un regulament intern de funcționare.

În realizarea competenței sale, cenzorul sau după caz, comisia de cenzori:

verifică modul în care este administrat patrimoniul Asociației;

întocmește rapoarte și le prezintă Adunării Generale;

poate participa la ședințele Consiliului Director, fără drept de vot;

îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în Statut, stabilite de Adunarea

Generală sau rezultate din legislația aplicabilă;

Adunarea Generală aprobă regulamentul de organizare și funcționare a cenzorului. Cenzorul/comisia de cenzori își poate elabora un regulament propriu intern de funcționare.

Comitetul de selecție. Comitetul de selectare a proiectelor este format din 7 membrii de drept și 7 membrii supleanți, parteneri publici și privați.

Procesul de selecție a proiectelor depuse spre finanțare către Grupul de Acțiune Locală, în cadrul Axei 4 LEADER a PNDR, va avea următorul parcurs:

odată depuse la GAL, proiectele vor fi preluate de către un secretariat format din angajații asociației, care le vor verifica din punctul de vedere al eligibilității și conformității administrative a documentației

un grup de lucru format din consultanți externi vor trece la evaluarea proiectelor în baza criteriilor de selecție propuse în ghidul de finanțare și vor elabora rapoarte de evaluare

rapoartele de evaluare împreună cu documentația suport vor fi supuse deciziei finale a unui comitet format din membrii GAL, denumit Comitet de selecție a proiectelor

Comitetul de selecție a proiectelor va fi format din reprezentanți ai partenerilor din Grupul de Acțiune Locală, propuși și votați de către Adunarea Generală. Comitetul de selecție va avea următoarele responsabilități principale:

a) se implică direct în promovarea programului de finanțare către potențialii

beneficiari;

b) studiază rapoartele de evaluare și decide cu privire la proiectele care vor fi finanțate în cadrul strategiei de dezvoltare a teritoriului;

c) raportează Adunării Generale cu privire la stadiul implementării strategiei.

În ceea ce privește selecția proiectelor în cadrul GAL, se va aplica regula

„dublului cvorum”, respectiv pentru validarea voturilor, este necesar ca în momentul selecției să fie prezenți cel puțin 50% din parteneri, din care peste 50% să fie din mediul privat și societate civilă. De asemenea se va înființa un Comitet de Contestații care va analiza eventualele contestații depuse de candidați.

Compartimentul administrative e reprezintat de motorul asociației, cel

care face posibilă întreaga activitate și este alcătuit din:

Manager administrativ – coordonează activitatea GAL (Grup de Acțiune Locală) atât sub aspect organizatoric cât și al respectării procedurilor de lucru;

Responsabil finanaciar – contabil – se ocupă de supravegherea și

controlul gestiunii financiare – contabile a GAL-ului;

Animatori – desfășoară activități de animare pentru promovarea acțiunilor

GAL;

Sector tehnic – se va stabili un număr de angajați în funcție de

complexitatea activităților de la nivelul GAL, având ca sarcină verificarea și selecția proiectelor ce se vor implementa;

Consultanți externi – funcție de necesități pentru buna desfășurare a

activităților GAL;

f) Angajați pentru activități de secretariat;

g) Expert IT.

Membrii

Asociația GAL Mărginimea Sibiului constituie un parteneriat echilibrat și reprezentativ pentru zona Mărginimea Sibiului, formată din următorii membrii:

Membrii publici – Comunele Rășinari, Sadu, Sugag, Orlat, Gura Râului, Jina, Râu Sadului, Tilișca, Poplaca, Cristian, Orașul Săliște și Ocolul Silvic Rășinari R.A.

Membrii privați – Întreprindere Individuală Balea Irina Maria, Întreprindere Individuală Constantin Dorel Rădoiu, SC Editura Etape SRL și SC “Cabana Urșilor” SRL.

Membrii societate civilă – ONG-uri: Asociația GAL Mărginimea Sibiului, Fundația Comunității Sibiu, Asociația Județeană de Turism Sibiu, Asociația Mărginimea Sibiului în Dezvoltare Săliște, Asociația Tursimul Sibian, Asociația de Prietenie Ille et Vilaine Sibiu, Asociația Rășinari Confluente Europene, Fundația LobbyArt, Asociația ECOMUZEUL Regional Sibiu, Asociația Pensiunilor Agroturistice din Rășinari APAR, Clubul Ecologic Bios, Asociația Crescătorilor de Ovine din Sibiu “Mărginimea”, Reuniunea Meseriașilor din Săliște, Asociația Prietenii Berzelor Cristian, Asociația de Înfrumusețare a comunei Gura Râului, Fundația Social Culturală “Ion Cioabă”, Asociația Administratorilor de Păduri, Asociația Romilor din Prislop, Asociația de Ajutor Familial Pro Vita și Asociația “Un Sat pentru un sat” – Tilișca- Aubais.

3.4.Analiza SWOT privind activitatea Asociației GAL ”Mărginimea

Sibiului”

ANALIZA SWOT MĂRGINIMEA SIBIULUI GRUPA I – TERITORIUL

Prezentarea geografică și fizică

Localizarea teritoriului

Populație-demografie

populație urbane (51/4 %) avand bilanț demografic pozitiv (0,7 ‰) și o speranță de viață ridicată

Majoritatea populației e activă având un nivel de instuire mediu și o forță de muncă relativ bine educată/instruită;

Rata brută de cuprindere în învățământul primar, gimnazial, precum și în cel liceal este în creștere și rata abandonului școlar este în scădere (cel puțin în ultimii ani);

Existența in zona a principalelor forme educaționale (de la ciclul preșcolar la cel postliceal);

Nivel de trai peste media pe țară a

populației din zonă;

față de 13,3 loc/km² în rural).

Îmbătrânirea populației în mediul rural și o depopulare a zonei rurale, în special a satelor aparținătoare de orașul Săliște.

Existența în învățământul rural a unui număr de cadre didactice nespecializate fapt ce se datorează remunerației slabe a personalului didactic, personalului didactic auxiliar și a personalului nedidactic.

OPORTUNITĂI RISCURI

Existența și accesarea de fonduri europene pentru reconversie profesională și nu numai, în general fondurile pentru resurse umane (POS DRU).

Existența unor strategii de dezvoltare educațională autentice și originale și a unor strategii care se adresează dezvoltării resurselor umane.

Dezvoltarea unor parteneriate,

colaborări, schimb de experiență pe plan județean, regional, național și extern.

Existența unor instituții guvernamentale și organizații neguvernamentale care se ocupă de pregătirea profesională și reconversia forței de muncă.

Colaborarea strânsă între populația zonei cu persoane emigrate în străinătate și înființarea de societăți cu capital mixt.

Criza economică globală și

națională care afectează nivelul de

trai al populației

Patrimoniu de mediu

Patrimoniu arhitectural si cultural

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Zona Mărginimii Sibiului este cunoscută în țară și srăinatate datorită unor personalități locale renumite în zonă , ca de ex, Emil Cioran și Octavian Goga.

Sărbători tradiționale renumite se

organizează în zonă, fiecare localitate având o manifestare culturală bine promovată.

Există elemente de patrimoniu cultural, material, și imaterial bine păstrat și valorificat datorat așezării antice, dacice și daco-romane care se gasesc în zonă

Monumente, ansambluri arhitecturale și situuri de valoare națională numeroase (44).

Rețeaua de dotări publice culturale este prezentă în zonă prin cămine culturale, bibloteci și muzee.

Zona etno-culturală cunoscută cu tradiții locale bine păstrate.

Neperpetuarea tuturor tradițiilor

și obiceiurilor din zona Mărginimii Sibiului, în special cele legate de oierit.

Rețeaua culturală de cămine culturale, bibloteci și muzeee nu este modernizată și valorificată.

Starea fizică a dotărilor culturale produce disfuncționalități.

Lipsa personalului specializat ce

deservește dotările culturale.

OPORTUNITATI RISCURI

Economia locală

Repartizarea populației active

Agricultura

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Mărginimea Sibiului este cunocută ca o zonă veche agro-pastorală cu tradiție în oierit, în zonă existând conform ultimului recensământ un număr de 145.664 ovine. La Poiana Sibiului a fost înființată prima Uniune a Oierilor din România, în perioada interbelică.

Existența suprafețelor cu vii, livezi, pășuni și fânețe, în suprafața agricolă cu posibilități de dezvoltare a sectorului zootehnic.

Resurse forestiere bogate (54 % din fondul funciar) cu o consistență și conformație favorabilă a pădurilor.

Produse secundare abundente (ciuperci,

fructe de pădure, vânat).

Existența în zonă a ocoalelor silvice private ceea ce duce la o mai buna administrare a fondului forestier.

Larga extensiune a pășunilor și fânețelor (76 % din suprafața terenurilor agricole).

Alături de păstorit și agricultura, printre preocupările tradiționale secundare, se

Creșterea suprafețelor de teren

neexploatate.

Gestiunea deficitară a resurselor de apă.

Menținerea agriculturii în sfera

subzistenței

Productivitatea redusă a muncii în agricultură

Scăderea numărului efectiv de animale.

Gestiune deficitară a pădurilor privatizate (defrișări masive, lipsa replantărilor).

Activitate de recoltare neorganizată și terenuri cultivabile puțin extinse.

Fragmentarea accentuată a proprietăților și un grad redus de asociativitate.

Mecanizare insuficientă a

agriculturii.

Insuficiența acțiunii de înregistrare a mărcilor

numără culesul din natură, albinăritul, vânătoarea, pescuitul și pădurăritul.

Medie bună a densității agricole (1,1 loc/ha agricol) și produse agro-alimentare precum Brânza de Mărginime cunoscută în întraga țară.

Surplus al unor produse vegetale (cartofi, legume, fructe) și animaliere (carne, lapte, ouă, lână).

Fond funciar agricol valoros cu pretabilitate mai ales pentru teren arabil și pășuni.

Utilizarea pe scară redusă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor care contribuie la obținerea unor produse agricole cu grad redus de poluare.

Fond funciar variat compus din soluri cu fertilitate mijlocie și posibilități de exploatare agricolă și forestieră diversificate.

produselor locale și necertificarea produselor

Grad ridicat de fărâmițare a

terenurilor.

Valorificarea slabă a fructelor

de pădure, plante medicinale

Există rezistența datorată regimului de dininte de 1989 la constituirea grupurilor de producători (lemn și animale)

Exploatarea vânatului existent în fondul forestier peste efectivele optime și practicarea braconajului.

Produse tradiționale ecologice nevalorificate (desfacere inexistentă ca și produse ecologice).

OPORTUNITĂȚI RISCURI

Scăderea numărului efectiv de animale.

Cererea crescândă pentru produsele alimentare ecologice pe piața UE.

Dezvoltarea turismului determină creșterea cererii de produse agricole și valorificarea lor eficientă pe plan local.

Nevoia de produse cu marca zonei (DOC).

Promovarea și susținerea unei agriculturi ecologice prin dezvoltarea unor tehnologii concepute să protejeze mediul la nivel UE.

Existența subvențiilor pentru creșterea

oilor.

Existența fondurilor externe, în special FEADR.

Concurența neloială poate determina dispariția produselor tradiționale.

Legislație incoerentă și prost aplicată la nivel național.

Integrarea în Uniunea Europeană implică respectarea unor termene și obligații în cadrul PAC ceea ce afectează piața de desfacere a produselor agricole românești

Există riscul ca unii întreprinzători să dispară din piață datorită dificultăților datorate globalizării și dificultăților de integrare în piața UE.

Industrie-IMM-micro-Întreprinderi

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Suprafața forestieră constituie un

important potențial economic și de

mediu.

În zona Mărginimii Sibiului există o bogată varietate de resurse naturale.

Meștesugurile populare cele mai bine reprezentate sunt fierăritul, prelucrarea lemnului, prelucrarea textilelor și prelucrarea pieii.

Forța de muncă calificată și specializată.

Valorificarea superioară a resurselor naturale și antropice și crearea unor produse competitive (creșterea calității serviciilor).

Infrastructura slab dezvoltată în

transporturi și comunicații.

Aport redus de capital străin în

capitalul social al IMM-urilor.

Capacitatea lentă de adaptare a IMM-urilor la modificările intervenite în structura piețelor.

Lipsa unei strategii de dezvoltare economică integrată a regiunii.

Locuri de muncă insuficiente pentru populația activă în zona Mărginimii Sibiului .

OPORTUNITĂȚI RISCURI

Orientarea europeană spre energiile

regenerabile integrează deșeurile

lemnoase în materiile prime ale acestora.

Existența fondurilor europene pentru dezvoltarea competitivității economice.

IMM-urile din zonă se pot dezvolta datorită colaborării Camerei de Comerț cu partenerii din Statele Membre ale UE.

Orientarea investitorilor spre alte zone geografice.

Reducerea și deprecierea

potențialului forestier.

Scăderea eficienței valorificării produselor secundare.

Comerț și sectorul de servicii

Servicii pentru populație și infrastructuri medico-sociale

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Centre de comună cu deficit de dotare și servicii (Râu Sadului).

Sate mici, lipsite de servicii elementare (școală primară, puncte sanitare).

Necorelarea totală a tipurilor de învățământ post-liceal public cu cerințele pieței muncii;

Puterea instalată nu asigură necesarul de consum al dezvoltării

Rețeaua de drumuri județene și comunale este bine dezvoltată în zonă.

Rețeaua de distribuție a gazelor naturale este destul de bine dezvoltată datorită existenței resurselor de gaz în județ.

Alimentarea cu energie electrică generalizată.

Majoritatea localităților posedă alimentare cu apă și canalizare.

Modernizarea echipamentelor de telecomunicații, extinderea telefoniei mobile și a Internetului.

Rețeaua de dotări publice pentru învățământ este dezvoltată, cuprinzând toate treptele de învățământ: preșcolar, gimnazial, liceal și profesional.

Rețeaua de dotări publice pentru ocrotirea sănătății este diversificată și relativ bine distribuită teritorial, existând în fiecare localitate dinspensare și farmacii

în perspectivă.

Rețeaua de drumuri din zonă necesită reparații și mai există în zona montană drumuri greu accesibile

Probleme legate de colectarea, sortarea, gestionarea și valorificarea deșeurilor menajere și industriale în majoritatea localitatilor din zonă.

Numeroase gospodării fără fose

septice.

Depozite de deșeuri neamenajate

adecvat, ecologic.

Randament scăzut al termoficării

de tip individual.

Rețele de alimentare cu apă

învechite.

Lipsește epurarea biologică a

apelor uzate.

Probleme legate de calitatea apei și sistemul de canalizare în majoritatea localităților din zonă.

Lipsa unor grădinițe și a școlilor în unele localități rurale izolate influențează negativ procesul de învățământ.

Asistența medicală precară în unele sate aparținătoare de principalele localități din zonă.

Fonduri reduse destinate asistenței sociale a copiilor și bătrânilor.

Activități sociale și instituții locale

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Conexiuni strânse ONG care activeaza în municipiul Sibiu.

Schimburi de experiență cu ONG din țară și străinatate.

Personal instruit ong în scriere proiecte, management proiect,s.a.

Proiecte de colaborare și cooperare în zonă, mediul extern și în localități

Slaba comunicare între

ong în general

Există ong locale fără

sedii

Slaba finanțare pt ONG

OPORTUNITĂȚI RISCURI

Existența ONG-urilor care își desfășoară

activitatea la nivel zonal și local.

Importanța crescândă a sectorului

neguvernamental în cadrul axei Leader

Statutul de centru urban al localității Săliște, ca premisă favorabilă a creșterii rolului său polarizator și de reprezentativitate intra și interregională.

Existentă fonduri europene pt ong

Legislațșie deficitară pt mediul asociativ.

Inexistența fondurilor naționale pt ong

Mediu nepritenos pt funcționare ong

Lege a sponsorizării și a parteneriatului public- privat ineficiente

Politici de dezvoltare locală întreprinse în teritoriu

Turism

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Zona etno-folclorică recunoscută la nivel național și consacrată drept pol agroturistic.

Zona face parte din rețeaua de

„Destinații Europene de Excelență în Turism” și există proiecte în care o să se stabilească „Brandul Mărginimii Sibiului”.

Potențial turistic natural și antropic

remarcabil cu păstrarea aspectului tradițional al satelor.

Existența în zonă de pensiuni/întreprinderi PF și AF în domeniul turismului și a Centrelor de Informare Turistică.

Numeroase festivaluri locale cu specific etno-folcloric și gastronomic.

Zone propice practicării zborurilor cu parapanta, ciclismului montan, curselor ATV , motociclismului și traseele specifice.

Situri Natura 2000 cuprinzând sudul munților Cindrel, Valea Frumoasei, munții Lotrului.

Există programe pentru refacerea

„Drumului Regelui”, ce leagă zona etnografică a Mărginimii Sibiului cu cea a Văii Sebșului și pentru reabilitarea stațiunii montane Păltiniș (prima din țară).

Poziționarea sa la intersecția

principalelor trasee din Munții Cindrel.

În zonă există o rețea bine dezvoltată de pensiuni turistice și au fost implementate proiecte finanțate din programul Sapard.

Dezvoltarea și modernizarea întregii baze materiale turistice în raport cu cerințele turismului internațional competitiv.

Largi posibilități de dezvoltare a agroturismului și turismului rural datorită peisajului, datinilor,

Lipsa zonelor și activităților de

agrement în afara pensiunilor.

Obiectivele turistice din zonă nu sunt bine valorificate și posibilitatiilea de petrecera a timpului liber în munții Cindrel și Lotru sunt relativ puțin cunoscute.

Lipsa unor dotări turistice corespunzătoare.

Fonduri insuficiente pentru refacerea siturilor istorice și lipsa de la siturile istorice a informațiilor în limbile de circulație internatională.

Există o neîncredere și o lipsă de informații în ceea ce privește accesarea programelor europene de finanțare (FEADR) pentru înființarea de pensiuni turistice.

Pondere încă redusă a populației ocupată în turism (3 %).

Valorificarea incipientă a unor resurse turistice (climaterice, balneare, culturale).

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Turismul, reprezintă pentru județul Sibiu, domeniul care poate fi valorificat în mod superior prin realizarea unor proiecte care să vizeze modernizarea structurilor turistice existente, calificarea personalului angajat în turism și promovarea intensă a acestui județ, ca destinație turistică pe piața înternațională.

Pentru a atrage în viitor un număr semnificativ de turiști, întreprinzătorii din turismul din Mărginimea Sibiului ar trebui sa adopte strategii de dezvoltare a produselor turistice pe care le comercializează astfel încât sa poată satisface exigențele manifestate pe piața turistică în prezent.

Implementarea normelor de dezvoltare durabilă în cadrul serviciilor turistice oferite în zonă atrag după sine responsabilitatea atât a localnicilor cât și a turiștilor ce sosesc în zonă pentru diferite evenimente sau cu scopuri diferite. Este evident faptul că doar în astfel de condiții zona poate să se mențină în topul destinațiilor turistice de top din țara noastră.

Circulația turistică în stațiune, la nivelul ultimilor ani, a înregistrat 40 – 60

de mii de turiști anual, cu circa 200 mii de înnoptări, turiștii străini reprezentând 28

– 35%.

Nivelul acestor indicatori reflectă, o dată în plus, calitatea activității turistice a zonei, precum și efortul susținut de promovare a ofertei Mărginimii Sibiului pe piețele externe. Turiștii străini provin mai ales din Germania, Israel, Marea Britanie, Franța și alte țări.

Chiar dacă Mărginimea Sibiului și-a dovedit competitivitatea pe piața internă cât și pe cea externă, posibilitățile sale de dezvoltare nu sunt epuizate, iar necesitatea diversificării și creșterii ofertei este reală.

Potențialul turistic al regiunii Mărginimea Sibiului nu ar putea fi valorificat eficient în lipsa protecției naturii.

Baza tehnico materială ocupă un loc important în cadrul ofertei turistice a zonei, permițând punerea în valoare a potențialului de care dispune aceasta. Resursele materiale ale zonei turistice ”Mărginimea Sibiului” au transformat oferta potențială în ofertă efectivă, capabilă să permită turiștilor să beneficieze de elemente de atracție aflate în zonă.

Având în vedere condițiile naturale, poziția geografică, gradul de atractivitate și diversitatea ofertei de servicii a zonei, Mărginimea Sibiului se înscrie în rândul zonelor turistice cu activitate bisezonieră: iarna și vara.

Foarte important este ca în cadrul regiunii să se înmulțească posibilitățile de informare rapidă și eficientă, petru că în turism informația a devenit foarte valoroasă. Ceea ce există este insuficient pentru a mulțumi mai ales turiștii străini obișnuiți cu posibilitatea obținerii informațiilor dorite într-un timp foarte scurt.

Bibliografie.

Ciangă, N., Dezsi, Ș.., Fodorean, I.. – „Geografia în contextul dezvoltării europene contemporane. Turismul și dezvoltarea durabilă”. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2008

Cosmescu I., – „Economia turismului, principii și mecanisme„, Editura

Universității Lucian Blaga din Sibiu, 1998,

Cosmescu I., – „Turismul – fenomen complex contemporan”, Editura

Economică, București 1998,

Cristureanu C.. – “Economia și politica turismului internațional”, Editura

Abeona,București, ediția a II 2002.

Firoiu D., – „Industria turismului și a călătoriilor„, Editura. Prouni-

versitaria, București, 2008,

Firoiu D.., Petan I., Gheorghe C. – „Turismul în perspectiva globalizării„, Ediția a II-a, Editura. Prouniversitaria, București 2007,

Glavan V, Nicula V., Copetchi M. – „Agenția de Turism” , Editura.

Prouniversitaria, București 2011,

Lupu N, Hotelul – „Economie și management”, Editura All Beck, București,

2010 Ediția a X a,

Minciu R.. – “Economia turismului”, Editura Uranus, București,2008,

Neacsu N.,Neacsu M,Glavan V. – „Geografia și economia Turismului„ Editura Prouniversitaria, București 2012,

Neacșu N., Băltărețu A., Neacșu M. – “Economia Turismului”, București 2008,

Nicula V. – „Repere turistice în noul context geo-politic European”, Euroeconomia, Sibiu 2012

Nicula V. – Euroeconomia, nr.410, ianuarie 2014

Rotariu I. – "Globalizare si turism" – Editura Continent, 2004

Stănescu D.,. – „Tehnologia în serviciile de alimentație„ , Editura. Oscar

Print, București 2006,

Tincu D., – „Lucrul în străinătate”, Editura Aula, 2007, .

Siteuri

***http://addjb.ro

***http://campinguri.wordpress.com

***http://ro.wikipedia.org

***http://www.anat.ro/studii/turistii_care_merg_la_munte_ocolesc_agentiile cei_care_merg_i n_insule_exotice_le_cauta.html

***http://www.plecatdeacasa.net

***http://www.vacantesicalatorii.ro

***Raportul de Audit al GAL întocmit de societatea de audit SC TT AUDIT SRL la data de 30.06.2014

ANEXA1 : Lege marketing

HG nr. 14/2011 – Programul anual de marketing si promovare turistica si Programul anual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice

18 Februarie 2011AvocatNet.ro

Hotararea Guvernului nr. 14/2011 privind aprobarea Programului anual de marketing si promovare turistica si a Programului anual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 37, din 14 ianuarie 2011.

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, al art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 8/1998 privind constituirea Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 23/2000, cu modificarile ulterioare, si al art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 755/2001, cu modificarile ulterioare,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Art. 1. — Se aproba Programul anual de marketing si promovare turistica, prevazut in anexa nr. 1, si Programul anual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice, prevazut in anexa nr. 2.

Art. 2. — Programele prevazute la art. 1 se finanteaza din bugetul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010.

Art. 3. — Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta hotarare.

PRIM-MINISTRU EMIL BOC

Contrasemneaza: Ministrul dezvoltarii regionale si turismului, Elena Gabriela Udrea

Ministrul finantelor publice, Gheorghe Ialomitianu Bucuresti, 5 ianuarie 2011.

Nr. 14.

ANEXA 2

Programul anual de marketing si promovare turistica

Art. 1. — Programul anual de marketing si promovare turistica urmareste:

promovarea celor mai importante destinatii si forme de turism din Romania pe piata interna si pe principalele piete turistice din strainatate;

definirea si promovarea brandului turistic national, in scopul crearii unei imagini pozitive a Romaniei ca destinatie turistica pe plan national si international.

Art. 2. — Programul anual de marketing si promovare turistica vizeaza realizarea urmatoarelor activitati:

efectuarea de studii de marketing;

marketing prin internet, retele de socializare si alte mijloace electronice, incluzand si realizarea si administrarea unui portal de informatii de turism, pe baze concurentiale, cu suportarea integrala a cheltuielilor, inclusiv a celor de administrare, din fonduri bugetare, precum si alte activitati de marketing si promovare prin internet si alte mijloace electronice;

organizarea de manifestari expozitionale internationale de turism la Bucuresti, precum si participarea la manifestari expozitionale de turism in tara si in strainatate;

organizarea de vizite educationale si de informare in tara pentru reprezentanti ai mass-mediei, turoperatori, reprezentanti ai societatilor comerciale cu activitati in turism din tara si strainatate, reprezentanti ai asociatiilor sau organizatiilor neguvernamentale cu activitate in turism, ai administratiei publice centrale si locale, alti lideri de opinie, specialisti in turism din tara si din strainatate si altii asemenea;

organizarea de evenimente si misiuni cu rol in cresterea circulatiei turistice in Romania sau cu impact in cresterea notorietatii Romaniei ca destinatie turistica, in tara si in strainatate, precum si participarea in calitate de coorganizator impreuna cu asociatiile profesionale, patronale si organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniul turismului, autoritatile administratiei publice locale si centrale si alte entitati cu activitate cu impact in domeniul turismului;

promovare si publicitate prin intermediul companiilor aeriene care opereaza zboruri catre destinatii din Romania si prin intermediul principalelor aeroporturi din Romania si din strainatate pe care opereaza curse internationale catre Romania, constand in insertii publicitare in materialele de promovare ale companiilor aeriene si ale aeroporturilor, difuzare de clipuri TV promotionale si filme publicitare de turism in aeroporturi si in aeronave, precum si alte tipuri de activitati de promovare si publicitate in colaborare cu companiile aeriene sau cu aeroporturile;

promovare prin intermediul insertiilor publicitare in cataloagele turistice realizate de catre turoperatori, societati comerciale cu activitate de turism, asociatii profesionale,

patronale si organizatii neguvernamentale cu activitate in domeniul turismului,

autoritati ale administratiei publice locale si centrale si alte entitati cu activitate cu impact in domeniul turismului, care promoveaza pe pietele-tinta de interes destinatia turistica Romania, produse turistice si pachete de servicii turistice cu locul de desfasurare in Romania;

achizitionarea de materiale de promovare de tipul: ghiduri despre Romania, harti, albume, cataloage, fotoreportaje, fotografii, carti cu specific de turism si altele asemenea;

realizarea de materiale de promovare de tipul: cataloage, brosuri, pliante, postere si foi volante, diverse tiparituri, ghiduri si harti turistice, panouri, fotografii, albume, fotoreportaje, filme de animatie si documentare de turism, materiale audio-video, casete, filme cu specific de turism, CD-uri si DVD-uri turistice, obiecte de protocol, expedierea materialelor promotionale si de protocol in tara si in strainatate si altele asemenea;

promovare prin intermediul posturilor de televiziune si radio si on-line care realizeaza emisiuni de turism sau alte emisiuni cu impact in cresterea circulatiei turistice in Romania, cresterea notorietatii destinatiilor turistice romanesti sau in constientizarea importantei turismului romanesc;

realizarea de actiuni de promovare si publicitate cu rol in cresterea notorietatii destinatiilor si produselor turistice romanesti prin intermediul unor personalitati cu recunoastere nationala si internationala din diferite domenii de activitate, cum ar fi: artistice, culturale, sportive, stiintifice si altele asemenea, ca vectori de promovare a brandului turistic al Romaniei;

organizarea in Romania a Congresului Mondial FIJET, editia 53, in parteneriat cu Federatia Internationala a Jurnalistilor si Scriitorilor din Turism;

organizarea in Romania a Congresului International de Turism Rural, in parteneriat cu EUROGITES ANTREC Romania, sub patronajul Organizatiei Mondiale a Turismului;

activitati de promovare a Romaniei ca destinatie turistica si a brandului turistic national, pe plan national si international, in cadrul Galei Internationale de Box Profesionist organizate de Federatia Romana de Box;

actiuni generale de publicitate si reclama a destinatiilor si a produselor turistice romanesti.

Art. 3. — (1) Participarea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului la manifestarile expozitionale se realizeaza pe piete de interes, prin organizarea de pavilioane nationale, standuri specializate pe produse sau miniexpozitii, pe baza de lista aprobata prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si turismului.

Societatile comerciale cu activitate de turism, asociatiile profesionale, patronale si organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniul turismului, autoritatile administratiei publice locale si centrale si alte entitati cu activitate cu impact in domeniul turismului pot participa gratuit sau in urma achitarii unei taxe la manifestarile expozitionale, in pavilioanele nationale, standurile specializate ori miniexpozitiile la care participa in tara si in strainatate Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului.

Cuantumul taxei de participare se va stabili prin ordin al ministrului

dezvoltarii regionale si turismului, in functie de fiecare manifestare expozitionala, iar valoarea insumata colectata de la toti participantii nu va putea depasi 10% din totalul devizului general al actiunii.

Pentru participarea la manifestarile expozitionale se finanteaza integral urmatoarele categorii de cheltuieli, cu respectarea incadrarii in fondurile bugetare alocate cu aceasta destinatie:

cheltuieli cu elaborarea proiectului de executie a standului, inchirierea, construirea, amenajarea si decorarea spatiului expozitional, precum si cu asigurarea acestuia;

cheltuieli ocazionate de activitati de marketing specifice participarii la manifestarea expozitionala respectiva;

cheltuieli cu publicitatea in perioada premergatoare manifestarilor expozitionale, precum si in perioada de desfasurare a acestora;

cheltuieli cu transportul, cazarea si diurna pentru reprezentantii mass- mediei;

cheltuieli cu transportul, cazarea si diurna sau onorariile pentru formatii artistice, mesteri populari, personal hostess, membri ai colectivelor artistice, sportive, stiintifice si altele asemenea, lideri sau creatori de opinie cu rol in desfasurarea manifestarii expozitionale respective;

cheltuieli de administrare si intretinere pentru utilitati, consumabile si altele asemenea;

cheltuieli generale pe perioada de desfasurare a actiunilor promotionale;

cheltuielile de reprezentare si de protocol;

cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare, de prezentare si promovare cu caracter general si pentru mediatizarea prezentei romanesti la actiunile respective;

cheltuieli cu organizarea de evenimente de tipul: seara romaneasca, receptie, conferinta de presa si altele similare, cu rol in sporirea atractivitatii standului;

cheltuieli pentru inchirierea aparaturii specifice, necesara derularii programelor artistice sau altor activitati organizate cu ocazia manifestarii expozitionale;

cheltuieli cu taxele de participare, de inscriere sau orice alte taxe necesare participarii, platibile catre organizatori sau terti;

alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a manifestarii expozitionale, cu aprobarea ordonatorului principal de credite.

Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului poate efectua atat majorari sau diminuari ale sumelor estimate a fi cheltuite pentru fiecare manifestare expozitionala, cat si modificarea sau completarea listei cu alte manifestari de interes pentru promovarea turismului romanesc, in limita plafonului maxim de cheltuieli alocat cu aceasta destinatie.

Art. 4. — Pentru vizitele educationale si de informare se finanteaza integral urmatoarele categorii de cheltuieli, cu respectarea incadrarii in fondurile bugetare alocate cu aceasta destinatie: cazare, masa si transport pentru invitati si pentru

ghid sau pentru insotitorul de grup, ghid ori insotitorul de grup pe teritoriul Romaniei, bilete de intrare la obiectivele turistice, taxe de fotografiere si de filmare, precum si alte cheltuieli necesare desfasurarii in conditii optime a vizitelor.

Art. 5. — (1) Fondurile bugetare repartizate anual pentru realizarea de evenimente si misiuni cu rol in cresterea circulatiei turistice in Romania sau cu impact in cresterea notorietatii Romaniei ca destinatie turistica, in tara si in strainatate, pentru participarea in calitate de coorganizator sau pentru participarea in baza unei taxe, cum ar fi: taxa de participare, taxa de inscriere sau orice alta taxa similara, se pot utiliza pentru urmatoarele categorii de cheltuieli:

cazarea, masa si transportul participantilor;

inchirierea salilor si aparatura specifica;

onorariul personalului hostess;

onorariul formatiilor artistice prezente in cadrul evenimentului, precum si inchirierea aparaturii specifice;

servicii de inchiriere de automobile pentru participanti, tiparire si transmitere de invitatii, realizare de diplome si trofee, protocol;

productia de materiale publicitare specifice, publicitate inainte si in perioada evenimentului, de tipul: productie si difuzare de clipuri TV si spoturi audio, publicitate prin mijloace electronice, realizare de CD-uri/DVD-uri cu participantii si principalele produse turistice prezentate, taxe de participare, de inscriere sau orice alte taxe similare si altele asemenea.

(2) Pentru evenimentele la care Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului participa in calitate de organizator sau coorganizator, cheltuielile de reprezentare si protocol se realizeaza pentru oferirea unor tratatii in limita stabilita de catre ordonatorul de credite pentru fiecare actiune. Cheltuielile se refera la achizitionarea de produse alimentare pentru tratatii curente si pentru cocktailuri, apa, bauturi racoritoare si slab alcoolizate, produse de patiserie si cofetarie si altele asemenea. Bauturile alcoolice se achizitioneaza numai in cazul organizarii de cocktailuri.

Art. 6. — Fondurile bugetare repartizate anual activitatilor prevazute la art.

2 lit. j) se pot utiliza pentru urmatoarele categorii de cheltuieli: costuri de coproductie a emisiunilor TV si radio, costuri de realizare a emisiunilor TV si radio, costuri de difuzare a clipurilor TV, precum si costuri de difuzare a spoturilor audio in cadrul emisiunii si altele asemenea.

Art. 7. — Fondurile bugetare repartizate anual activitatilor prevazute la art. 2 lit. o) se pot utiliza pentru urmatoarele categorii de cheltuieli: insertii publicitare in presa, in pagini web, prin intermediul principalelor motoare de cautare pe internet, ghiduri turistice, cataloage, albume, carti cu specific de turism, publicatii de specialitate, publicitate outdoor in tara si in strainatate, publicitatea destinatiilor si a produselor turistice romanesti in mass-media interna si internationala, pe pieteletinta, activitati de marketing direct si altele asemenea.

ANEXA 3.

Programul anual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice

Art. 1. — Programul anual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice urmareste sustinerea turismului intern in vederea imbunatatirii circulatiei turistice in paralel cu conservarea patrimoniului natural si cultural.

Art. 2. — Programul anual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice vizeaza realizarea urmatoarelor obiective:

imbunatatirea calitatii serviciilor turistice din Romania;

participarea in cadrul unor proiecte comune initiate pe plan intern si international in domeniul turismului;

realizarea de investitii publice in infrastructura turistica;

dezvoltarea unor forme, produse si destinatii turistice importante din Romania;

modernizarea si extinderea sistemului informational in domeniul turismului;

perfectionarea cadrului legal si institutional din sectorul turismului in conformitate cu bunele practici de la nivelul Uniunii Europene;

imbunatatirea calitatii formarii profesionale a angajatilor din sectorul turismului, in special a celor din structurile de primire turistica.

Art. 3. — (1) In scopul realizarii obiectivului prevazut la art. 2 lit. a) se desfasoara urmatoarele activitati:

elaborarea strategiei calitatii serviciilor turistice din Romania;

realizarea de studii privind comportamentul turistului;

elaborarea criteriilor pentru desemnarea destinatiilor ecoturistice si a ecomuzeelor;

continuarea programului „Steagul Albastru — Blue Flag” pentru imbunatatirea calitatii plajelor si porturilor turistice din Romania.

(2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. a) se pot achizitiona, in conformitate cu legislatia privind achizitiile publice, urmatoarele categorii de servicii: servicii de agentii de turism, servicii tipografice, servicii privind elaborarea unor studii de piata pe plan national si servicii de cercetare si dezvoltare, precum si servicii conexe.

Art. 4. — (1) In scopul realizarii obiectivului prevazut la art. 2 lit. b) se deruleaza urmatoarele proiecte:

proiectul comun cu Comisia Europeana EDEN „Destinatii europene de excelenta”;

proiectele Sagittarius „Lansarea antreprenoriatului de patrimoniu la nivel local: strategii si instrumente pentru unificarea fortelor, conservarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, facilitarea schimbului de experienta” si Transdanube „Mobilitate si transport durabil in regiunile turistice de-a lungul Dunarii”, in cadrul Programului Sud-Estul Europei al Comisiei Europene;

proiectul „Dezvoltarea turismului in zona transfrontaliera Romania—

Bulgaria”, in cadrul Programului de cooperare transfrontaliera Romania— Bulgaria;

proiecte de dezvoltare a turismului in colaborare cu organizatii/organisme internationale: Organizatia pentru Cooperare Economica (OECD), Organizatia pentru Dezvoltare Industriala a Natiunilor Unite (UNIDO), Comisia Europeana (CE), Comisia Europeana pentru Turism (CET), Initiativa Central Europeana (ICE), Organizatia pentru Cooperare Economica la Marea Neagra (OCEMN), Organizatia Mondiala a Turismului (OMT), Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si Asociatia de promovare turistica internationala a tarilor dunarene „Die Donau”;

realizarea de parteneriate in cadrul relatiilor bilaterale cu diverse state ale Uniunii Europene, in vederea elaborarii unor proiecte referitoare la dezvoltarea turismului montan, atat in sezonul de iarna, cat si in cel de vara, a turismului cultural, a turismului balnear, a turismului de litoral, precum si a altor forme de turism;

se vor initia o serie de actiuni si evenimente menite sa promoveze Romania ca membru activ al Organizatiei Mondiale a Turismului si care sa atraga atentia asupra potentialului natural si cultural al destinatiilor turistice din Romania, asupra identitatii acestor destinatii din punctul de vedere al naturii si culturii la nivel european, al Romaniei in general, in concordanta cu brandul turistic al tarii noastre, pe durata cat Romania detine pozitia de vicepresedinte al Organizatiei Mondiale a Turismului.

(2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. b) se pot achizitiona, in conformitate cu legislatia privind achizitiile publice, urmatoarele categorii de servicii si produse: servicii de organizare de seminare cu participare nationala si internationala, vizite de documentare, produse informative si de promovare comune cu alte tari, servicii de agentii de presa/conferinte de presa, servicii de publicitate si de comercializare, servicii tipografice, servicii de traducere, servicii de transport anexe si conexe, servicii de agentii de turism si altele asemenea.

Art. 5. — (1) Sumele necesare in scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. c) vor fi alocate pentru dezvoltarea prioritara a infrastructurii turistice a statiunii de interes national Baile Herculane, a statiunii turistice de interes local Borsec, a orasului Sulina, a tuturor destinatiilor turistice din sudul litoralului si pentru continuarea programelor de investitii in vederea dezvoltarii formelor de turism prioritare in conformitate cu Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007—2026, a formelor de turism prioritare rezultate prin dezvoltarea brandului de tara, a Strategiei de turism de sanatate, a Strategiei de ecoturism si a Planului de Amenajare Nationala a Turismului — sectiunea 8 „Turism”, a Programului national de dezvoltare a turismului „Schi in Romania”, aprobat prin Legea nr. 526/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, a planului de actiuni inclus in Strategia de dezvoltare a Dunarii.

(2) Sumele necesare dezvoltarii proiectelor se defalca prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si turismului, in limita fondurilor alocate anual cu aceasta destinatie, din bugetul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului

catre bugetele locale.

Art. 6. — (1) In scopul realizarii obiectivului prevazut la art. 2 lit. d) se desfasoara urmatoarele activitati:

elaborarea de studii de consultanta privind evaluarea infrastructurii generale si turistice pentru diferite destinatii, forme si produse turistice;

coproductii de emisiuni de televiziune privind dezvoltarea destinatiilor turistice;

implementarea strategiilor pentru destinatii turistice si pentru diferite forme de turism: turism montan, turism de litoral, turism balnear, ecoturism;

initierea unor actiuni de constientizare a importantei dezvoltarii durabile a turismului;

actualizarea sistemului de clasificare a structurilor de primire turistica din Romania;

dezvoltarea sistemului informational privind rute culturale, rute montane si alte rute pedestre, trasee cicloturistice si pentru monumentele istorice importante din punctul de vedere al circulatiei turistice;

preluarea conceptului „eticheta ecologica” in sistemul hotelier din Romania.

(2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. d) se pot achizitiona, in conformitate cu legislatia privind achizitiile publice, urmatoarele categorii de servicii:

servicii de cercetare-dezvoltare, consultanta nationala si internationala privind evaluarea factorilor naturali de cura din statiunile balneare, privind turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, turismul cultural si alte forme de turism, respectiv destinatii, precum si elaborarea de strategii sectoriale si la nivel national;

servicii de organizare de seminare nationale si internationale, incluzand seminare de constientizare pe plan national si seminare cu participare internationala, in vederea consultarii factorilor interesati asupra urmatoarelor tematici: elaborarea strategiilor pentru turismul balnear, turismul de litoral, turismul montan, turismul cultural, ecoturism, actualizarea sistemului de clasificare a structurilor de primire turistice, dezvoltarea durabila a turismului prin introducerea standardelor de calitate de tipul „etichetei ecologice” pentru serviciile turistice;

servicii de studii de piata pe plan national si international privind toate formele si destinatiile turistice;

servicii de organizare de seminare nationale si internationale privind toate formele si destinatiile turistice;

servicii de transport anexe si conexe, servicii de agentii de turism;

servicii de tiparire de brosuri pentru produsele turistice:

„Sfarsit de saptamana in Bucuresti”, „Croaziere pe Dunare”, turism montan/drumetii, turism pe litoral, turism cultural si rute culturale;

realizarea materialelor pentru dezvoltarea destinatiilor turistice — ghidul parcurilor nationale si naturale din Romania, inclusiv servicii de publicitate pe

internet;

realizarea de materiale documentare: ghiduri si alte materiale de prezentare despre Romania, studii, lucrari de specialitate, buletine statistice, carti de specialitate editate in Romania si pe plan international si alte materiale documentare;

instalarea de indicatoare, repararea si intretinerea echipamentelor pentru dezvoltarea sistemului informational privind rutele culturale, rutele montane si alte rute pedestre, traseele cicloturistice si monumentele istorice importante din punctul de vedere al circulatiei turistice.

Art. 7. — (1) In scopul realizarii obiectivului prevazut la art. 2 lit. e) se desfasoara urmatoarele activitati:

extinderea programului de calculator existent pentru includerea activitatilor de promovare, dezvoltare si autorizare;

realizarea si administrarea bazei de date privind structurile de primire cu functii de cazare;

elaborarea ghidurilor structurilor de primire turistica cu functii de cazare si ale agentiilor de turism din Romania, pe suport hartie si magnetic;

demararea procedurilor de implementare a Contului Satelit in Turism;

dezvoltarea sistemului software pentru toata activitatea de autorizare in domeniul turismului;

crearea si implementarea sistemului software pentru reteaua de centre de informare turistica din Romania;

crearea si dezvoltarea sistemului software pentru sustinerea activitatii de promovare si dezvoltare;

elaborarea ghidului investitorului in turism si al fondurilor comunitare.

(2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. e) se pot achizitiona, in conformitate cu legislatia privind achizitiile publice, urmatoarele categorii de servicii:

servicii de consultanta, dezvoltare de software, internet si asistenta;

studii de fezabilitate pentru centrele de informare turistica ce sunt finantate prin fonduri structurale;

servicii de cercetare si de dezvoltare si servicii conexe de consultanta pentru crearea Contului Satelit in Turism;

servicii de organizare de seminare nationale si internationale pe teme de informare turistica;

servicii de transport anexe si conexe, servicii de agentii de turism;

servicii de tiparire de brosuri;

servicii de realizare de CD-uri si DVD-uri;

servicii de traducere si altele asemenea.

Art. 8. — (1) In scopul realizarii obiectivului prevazut la art. 2 lit. f) se desfasoara urmatoarele activitati:

organizarea de evenimente nationale si internationale avand ca tematica bunele practici in domeniul turismului;

elaborarea de ghiduri, brosuri si alte materiale promotionale de acest gen

cuprinzand bunele practici in sectorul turismului.

(2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. f) se pot achizitiona, in conformitate cu legislatia privind achizitiile publice, urmatoarele categorii de servicii:

servicii de organizare de evenimente;

servicii de publicare si tiparire;

servicii de traducere;

servicii de transport anexe si conexe, servicii de agentii de turism.

Art. 9. — (1) In scopul realizarii obiectivului prevazut la art. 2 lit. g) se desfasoara urmatoarele activitati:

organizarea de seminare pentru dezvoltarea competentelor profesionale ale angajatilor din structurile de primire turistica si din centrele de informare turistica, in vederea organizarii Festivalului Olimpic al Tineretului European si a altor evenimente internationale de acest gen;

realizarea unor brosuri in vederea diseminarii informatiilor necesare desfasurarii cu eficacitate si eficienta a activitatilor din cadrul centrelor de informare turistica si al asociatiilor de promovare si informare turistica;

elaborarea unor propuneri de modificare si actualizare a legislatiei in domeniu.

(2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. g) se pot achizitiona, in conformitate cu legislatia privind achizitiile publice, urmatoarele categorii de servicii: servicii de agentii de turism, servicii tipografice, servicii de consultanta nationala si internationala privind formarea si evaluarea profesionala.