ECOTURISM ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN JUDEȚUL BIHOR PROFESOR COORONATOR: LECT. UNIV. DR. GRAMA VASILE ABSOLVENT: BODEA DENISA ADELINA ORADEA 2020… [303437]

[anonimizat]….

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

PROFESOR COORONATOR:

LECT. UNIV. DR. GRAMA VASILE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

[anonimizat]….

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

ECOTURISM ȘI DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN JUDEȚUL BIHOR

PROFESOR COORONATOR:

LECT. UNIV. DR. GRAMA VASILE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

CAPITOLUL 1. [anonimizat], termenul de turism provine din englezescul „to tour”, care semnifică a colinda, a călătorii. [anonimizat], acest cuvânt galic își are originile în cuvântul de origine franceză „tour” [anonimizat], [anonimizat], etc.. [anonimizat] „turnos” respectiv latinescul „turnus” reprezentând semnificația de circuit.

[anonimizat], turismul se consolidează la nivel european încă de prin anii 1880, iar mai apoi în anul 1905 apare și o primă definiție a [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], care este compus din totalitatea activităților realizate cu scopul producerii de bunuri/servicii pentru turiști.

[anonimizat] o [anonimizat], la conservarea ecosistemelor locale precum și la ocuparea forței de muncă.

[anonimizat]. [anonimizat] a cunoscut o creștere semnificativă însă s-a [anonimizat] o serie de standarde menite să asigure un echilibru ecologic și să evite o suprasolicitare a resurselor. [anonimizat], această relație poate debuta de la simpla vizită la un obiectiv turistic și până la achiziționarea unui pachet de servicii turistice. Impactul exercitat asupra unei zone turistice este influențat de:

Varietatea potențialului turistic;

Potențialul turistic;

[anonimizat], informarea și accesul;

[anonimizat], [anonimizat].;

[anonimizat] o abordare orientată spre următoarele direcții:

[anonimizat] o prioritate pentru guvern astfel că autoritățile statului trebuie să sprijine acest sector de activitate;

Utilizarea în mod rațional a [anonimizat];

Îmbunătățirea calității amenajărilor turistice și a serviciilor conexe turismului;

Modernizarea infrastructurii generale și extinderea acesteia în folosul dezvoltării turismului;

Rolul și dimensiunea mediului privat în domeniul turismului trebuie mărit substanțial

Impactul social se aplică prin influența pe care o exercită turismul asupra traiului cotidian, asupra vieții de zi cu zi a locuitorilor unei comunități, asupra lărgirii orizontului lor profesional și spiritual. În condițiile actuale, apar tendințe de generalizare și uniformizare, astfel se pune o presiune asupra păstrării unor elemente tradiționale, se periclitează originalitatea și valorile culturale naționale. Valorificarea patrimoniului cultural și natural al unei anumite zone turistice are atât avantaje cât și dezavantaje, respectiv discutăm despre un impact pozitiv cât și de un impact negativ.

Impactul pozitiv se poate explica prin următoarele argumente:

Îmbunătățirea șansei locale și profesionale prin generarea de noi locuri de muncă, prin servicii turistice și infrastructură;

Crearea de locuri de muncă sezoniere, majoritar pentru tineri;

Asigurarea și dezvoltarea progresului social;

Îmbunătățirea confortului în localitățile turistice;

Diminuarea diferențelor dintre categoriile socio-profesionale din perspectiva veniturilor realizate;

Dezvoltarea sentimentelor de toleranță și înțelegere prin schimburile dintre populația gazdă și turiști, aceste interacțiuni facilitează eliminarea barierelor lingvistice, rasiale, sociale, religioase și culturale;

Impactul negativ se referă la distrugerea treptată a modului de viață cu implicații tradiționale, la perturbarea structurilor sociale, cu alte cuvinte la acceptarea de către populație a unor, influențe negative pe plan social.

Din perspectivă economică, turismul se materializează prin dezvoltare regională și locală a zonelor mai puțin favorizate din punct de vedere al resurselor economice, impactul economic putând fi cuantificat prin nivelul cheltuielilor turistice. Când se analizează impactul economic trebuie să se țină seama de următoarele elemente:

Impactul direct – se referă la efectele primei runde din circuitul monetar determinat de turiști;

Impactul indirect – se referă la efectele derivate ale rundelor adiționale provocate de recircularea unității monetare;

Impactul indus – se referă la efectele derivate determinate de salariații unei organizații turistice care cheltuiesc o parte a veniturilor lor în alte sectoare de afaceri.

Din perspectiva conceptului de turism durabil, dezvoltarea durabilă are la bază următoarele principii de bază:

Stabilirea unor limite ecologice, a unor norme și standarde de consum, cu reducerea consumului nejustificat;

Realocarea resurselor și redistribuirea activității economice, satisfacerea nevoilor esențiale în condiții care pot asigura o creștere economică;

Menținerea unui număr optim al populației, creșterea demografică trebuind corelată cu potențialul de exploatare al ecosistemelor;

Păstrarea arealelor naturale care asigură patrimoniul genetic al florei respectiv al faunei;

Conservarea resurselor de bază;

Asigurarea unui acces legal la resurse, modernizarea tehnologiilor și utilizarea rațională a acestora;

Fixarea unei rate minime de exploatare și de consum a resurselor considerate „inepuizabile”;

Control comunitar, respectiv creșterea rolului comunităților locale în procesul decizional;

Plecând de la punctele principale ale dezvoltării durabile, impactul asupra activităților turistice implică următoarele:

Creșterea viabilității unor locații cu resurse naturale reduse;

Folosirea terenurilor slab productive agricol, prin investiții turistice corespunzătoare;

Reducerea pășunatului și a exploatărilor silvice;

Creșterea puterii economice a localităților, prin dezvoltarea și creșterea masei impozabile;

Încurajarea și sprijinirea activităților tradiționale;

Dezvoltarea comerțului bazat pe produse locale și meșteșugărești, etc.

Impactul negativ din punct de vedere economic este determinat de presiunea realizată asupra modului de exploatare al resurselor, distrugerea mediului natural și folosirea unor tehnologi neperformante care duc la realizarea unor produse de slabă calitate, la un consum ridicat de resurse și energie precum și la un grad ridicat de poluare.

Impactul cultural – este determinat de relația dintre populația locală și turiști, această relație nefiind neapărat una favorabilă. La fel ca și în cazul impactului economic, avem anumite aspecte pozitive cât și aspecte negative ale acestei relații. Principalele aspecte pozitive se referă la revigorarea și dezvoltarea tradițiilor religioase și culturale, la diversificarea formelor de artizanat, la creșterea interesului pentru păstrarea și conservarea obiceiurilor și tradițiilor precum și la valorificarea acestor obiective de interes turistic. Un al aspect pozitiv îl întâlnim în cazul inițierii de acțiuni culturale cu caracter religios, pelerinaje la biserici și mănăstiri, scopul acestora fiind cel al satisfacerii sentimentului de sacralitate creștină.

Aspectele negative din punct de vedere al impactului cultural sunt mai multe, implicațiile acestor aspecte putând fi observate pe termen lung. Principalul aspect negativ se referă la modificarea mentalităților, a valorilor morale, fenomen determinat de interacțiunea cu turiștii, pătrunderea kisch-ului în comunitățile locale. Populația locală are tendința de a copia și de a se adapta la comportamentul și atitudinea turiștilor, se pierde sentimentul de mândrie față de propriile tradiții, de propria cultură.

Impactul turistic – turismul reprezintă o industrie care contribuie masiv la dezvoltarea comunităților locale atât prin aportul financiar cât și prin asigurarea de locuri de muncă. Desfășurarea de activități turistice într-o manieră haotică, necontrolată, fără a ține seama de standarde de exploatare și amenajare duce la degradarea resurselor turistice. Acest tip de aspecte este influențat de două grupe de factori:

Factori care reprezintă un efect direct al dezvoltării economice (agricultura, industria, transporturile sau alte sectoare de activitate);

Factori care sunt efectul folosirii mediului pentru agrement și turism;

Impactul pozitiv al turismului este determinat de:

Creșterea numărului de unități de cazare, în special în zonele rurale defavorizate;

Creșterea numărului de unități de alimentație publică, sprijinirea valorificării produselor tradiționale locale (brânzeturi, produse din carne, vinuri, fructe, legume, etc.);

Îmbunătățirea condițiilor de agrement și divertisment, prin valorificarea unor resurse locale (cai, sănii, calești, bărci, tarafuri, orchestre, etc.);

Dezvoltarea unui comerț cu produse de artizanat;

Modernizarea infrastructurii rutiere, modernizarea căilor de acces spre obiectivele turistice;

Îmbunătățirea pregătirii profesionale prin creșterea numărului de persoane cu pregătire în turism, etc.

Referitor la impactul negativ generat de turism printre principalele aspecte ce trebuiesc amintite este acțiunea distructivă a turiștilor asupra mediului, asupra resurselor turistice. Aceste acțiuni distructive sunt deseori inconștiente, acest fapt datorându-se unei lipse a educației turistice și ecologice, ele fiind cauzate de:

Circulația necontrolată a turiștilor în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra vegetației, solului, faunei. Alte distrugeri sunt realizate prin declanșarea de incendii, practicarea braconajului, împiedicarea refacerii ecologice, etc.;

Lipsa de amenajări specifice, destinate campări, popasurilor în zonele și traseele turistice de interes. Lipsa unor astfel de zone nu duce la eliminarea campărilor ci la acumulări de deșeuri, gunoaie și la o degradare a peisajului;

Distrugeri provocate de turismul automobilistic cauzate de parcarea și circulația prin locuri interzise, prin producerea de zgomot, de poluare prin gazele de eșapament, toate acestea ducând la perturbarea ecosistemelor naturale din respectivele zone;

Exploatarea masivă a resurselor naturale cu potențial turistic (nămoluri, ape minerale, plaje, gaze de mofetă, lacuri, etc.). Este necesară o limitare a exploatării acestor resurse în concordanță cu valoarea rezervelor omologate, fiind necesară o exploatare rațională. Un important rol îl regăsim în respectarea perimetrelor hidrogeologice și a normelor de protecție a hidrozăcămintelor cu potențial balnear;

Structurile de primire turistice, structurile de alimentație nu posedă dotări de utilizare a energiei alternative, a epurării și a reciclării apelor utilizate, a compostării și a depozitării gunoaielor;

CAPITOLUL 3. DESCRIEREA JUDEȚULUI BIHOR

3.1. Aspecte generale ale județului Bihor

3.1.1. Locația județului Bihor

Județul Bihor este localizat în partea nord – vestică a României, se află poziționat pe cursurile râurilor Crișul Negru și Crișul Repede, fiind mărginit la vest de Câmpia Tisei, iar la est de Munții Apuseni. Județul se învecinează la est cu județele Cluj, Sălaj, Alba, la nord cu județul Satu Mare, la vest cu Ungaria și la sud cu județul Arad. Suprafața județului Bihor este de 7.544 , regiunea ocupând 3% din întreaga suprafață a țării.

Relieful bihorean este unul variat, acesta este dispus în trepte de la Est la Vest: Munții Plopiș, Munții Vlădeasa, Munții Pădurea Craiului, Munții Codru-Moma, Munți Bihorului, de la Nord la Sud întâlnim următoarele forme de relief: Dealurile Crișene, Câmpia Ierului și Nirului și Câmpia Crișurilor.

3.1.2. Considerații geomorfologice și hidrografice

Din perspectivă geomorfologică, Județul Bihor poate fi caracterizat printr-o diversitate a formelor de relief, în rândurile ce urmează vom prezenta principalele caracteristici ale unităților de relief.

Munții Bihorului se caracterizează ca fiind spațiul muntos cu altitudinile cele mai înalte (Vf. Cucurbăta Mare1848 metri), în rest altitudinile aferente Munților Bihorului sunt situate între 1200 respectiv 1800 m.

Cea mai extinsă și înaltă este suprafața Fărcaș, reprezentată foarte bine în masivele Cârligați și Biharea, cu altitudini cuprinse între 1500 – 1700 m. Spre depresiunea Crișului Negru există un relief caracterizat prin două trepte, în cadrul acestora fiind cuprinse interfluviile. În cadrul treptei superioare întâlnim culmile muntoase aferente bazinului superior al văii Iada ( Măgura Băița, 1350 m, aria Vulturilor, 1345 m, Dealul Mare, 1210 m) Șaua Vârtopului (1294 m) Bălăneasa (1246 m), iar la nivelul treptei inferioare regăsim măgurile din periferia Depresiunii Crișul Negru, respectiv Hordincușa – Dealul lui Ilie, Măgura Gurani (948 m), Măgura Fericii (1104 m) Măgurița (1038 m) Măgura Băiții (889 m).

Munții Codru – Moma sunt compuși din două masive, separate între ele printr-o curmătură, care s-a format printr-o eroziune regresivă a bazinului văii Brihenilor și văii Moneasa. Acest masiv depășește altitudinea de 1000 de metri în trei puncte, Pleșul 1100 m, Vf. Devii 1041m, și Dealul Vârfului 1095 m.

Calcarele întâlnite cu precădere în Platoul Vașcăului au determinat un relief de tip carstic, acesta este reprezentat prin vîi cu doline, uvale, măguri rotunjite, chei, izbucuri. Fenomene carstice deosebite sunt reprezentate de pierderea apelor din polia Ponorașului și apariția acestora în Izbucul de la Vașcău, precum și celebrul izvor intermitent de la Călugări. Văile delimitează spațiul montan în diferite platouri de variate dimensiuni, câteva având un procent important de netezime, cazul de la Podul Glimei, Zece Hotare. Ca efect al acțiunii apelor subterane este apariția a numeroase peșteri (Peștera Meziad, Peștera Vântului, Peștera Vadului). În locurile unde rețeaua hidrografică s-a menținut la suprafață, în pofida prezenței calcarelor, s-au format chei impresionante, precum cele de la Vad, Roșia, Căbești sau cele ale Crișului Repede.

Munții Plopișului reprezintă o formă largă de cristalin, care se înclină lin, de la o altitudine de 900 m în partea de sud – est, până la 500 m în nord – vest. Fâșia montană este întreruptă pe alocuri de văi adânci de 100 – 250 m, astfel se capătă un aspect de serie de culmi, care cad în trepte. Dealurile piemontane se află poziționate imediat sub zona montană și se prezintă sub forma unor culmi cu nervuri netede

CAPITOLUL 4 CĂILE ECO-TURISTICE DIN JUDEȚUL BIHOR

4.1. Speleoturism sau cavning turism

4.1.1. Rezerve speleologice

Potențialul turistic speologic al României are o reală valoare estetică și științifică. La nivel național există aproximativ 11.000 de peșteri, astfel România se află din acest punct de vedere pe locul al treilea. Printre acestea se regăsesc și peșteri de dimensiuni considerabile, cu cascade și râuri sau cu sisteme distribuite pe mai multe etaje. Pe teritoriul României există o suprafață carstificabilă de aproximativ 4.400 ceea ce reprezintă doar 1,4% din suprafața țării. Din analizele realizat se poate spune că potențialul speologic al României este unui considerabil însă este foarte slab valorificat, densitatea peșterilor pe unității naturale de relief se prezintă astfel:

Pe un teren cutreierat de oameni până la cele mai inaccesibile locuri, au mai rămas extrem de puține zone necunoscute, aproape toate locurile sunt fotografiate, înregistrate, iar în acele zone în care prezența fizică a omului nu a avut loc, senzorii ultra sensibili au permis analizarea locului. Studiul din perspectivă științifică a peșterilor din țara noastră se datorează lui Emil Racoviță, celebrul biolog a pus fundația speologiei. Printre lucrările eminentului biolog, regăsim lucrări precum „Încercare asupra problemelor biospeologice (1907)”, „Speologia (1927) precum „Evoluția și problemele Speologiei (1929)”.

Conform site-ului www.speologie.org, la nivelul județului Bihor regăsim următoarele peșteri care prezintă o importanță biospeologică:

Fig. 4.2. Catalogul peșterilor cu importanță biospeologică din județul Bihor

Sursa: https://www.speologie.org/

Peștera Micula

Clasificare: Clasa A, Munții Bihor, Bazinul Văii Crăiasa

Fig. 4.3. Imagine 1 Peștera Micula

Sursa: https://www.speologie.org/pestera-lui-micula

Fig. 4.4. Imagine 2 Peștera Micula

Sursa: https://www.speologie.org/pestera-lui-micula

Peștera de la Tășad

Fig. 4.5. Imagine 1 Peștera Tășad

Sursa: https://www.speologie.org/pestera-de-la-tasad

Peștera Meziad

Peștera Urșilor

Peștera Bătrânului

Peștera Izvorul Crișului Negru

Peștera Fînațe

Peștera Osoi

4.2. Drumeție, trekking și camping

4.2.1. Platoul Carstic Lumea Pierdută

Platoul Lumea Pierdută este poziționat între două văi, Valea Ursului care are scurgere permanentă și Valea Seacă, care după cum spune și numele este fără scurgere de apă. Platoul se află suspendat la aproximativ 50 – 150 m față de aceste văi și își are denumirea din anii 1950, moment la care platoul era acoperit integral de pădure. Platoul nu are la suprafață o apă permanentă, însă la o adâncime de 90 – 100 m se află apele Văii Seci, Avenul negru la o adâncime de 108 m. și Avenul Geamăta la o adâncime de 100 m., aven ce ajunge la suprafață în Valea Ursului prin Izbucul Izvorul Rece.

Tot în cadrul acestui platou regăsim un alt aven deosebit, respectiv Avenul Acoperit care se află la 54 m adâncime.

Fig. 4.6. Platoul Carstic Lumea Pierdută

Sursa: https://summitadventure.ro/2016/06/28/platoul-carstic-lumea-pierduta/

4.2.2. Poiana Ponor

Poiana Ponor reprezintă un bazin hidrografic poziționat la sud de Șesul Padișului, această Poiană prezintă o importanță turistică deoarece în acest loc ajung subteran apele din Șesul Padișului, prin intermediul Izbucului Ponor. După un traseu subaerian de aproximativ 600 de metri, apele Pârâului Ponor ajung iar la nivel subteran prin diverse sisteme de sorburi, poziționate în patul văii. În cazuri în care avem de a face cu ape foarte mari, ponoarele și sorburile nu au capacitatea să înghită toate apele și din această cauză se formează un lac temporar care se drenează treptat, acest lac poate fi observat în imaginea de mai jos:

Fig. 4.7. Lacul temporar din Padiș

Sursa: https://amazingromania.net/poiana-ponor-padis/

4.2.3. Valea Galbena și Cheile Galbenei

Valea Galbenei reprezintă o arie protejată de un real interes național. Valea Galbenei este localizată în Munții Bihorului, zona Padiș, parte a Parcului Natural Apuseni. Regiunea este foarte căutată de turiștii care se încumetă să parcurgă circuitul Galbenei, ea fiind localizată la sud-vestul platoului Padiș. Valea Galbenei are o lungime de 0,8 km însă aspectul sălbatic și deosebit, stâncile calcaroase de 200 – 300 de m oferă un sector de chei spectaculos, cu cascade impresionante, cu multiple repezișuri, apele apar dintr-un izbuc aflat la baza unui perete abrupt, Izbucul Galbenii, catalogat monument al naturii.

Fig. 4.8. Cheile Galbenei

Sursa: http://www.padis.ro/

Pe Valea Galbenă se desfășoară activități de Tracking, acestea pot fi observate în figura de mai jos:

Fig. 4.9. Tracking pe Valea Galbenă

Sursa: http://www.bihorinimagini.ro/galerii-foto/parcul-natural-apuseni/#foobox-1/3/Valea-Galbena-01.jpg

4.2.4. Peștera de Gheață Focul Viu

Peștera de Gheață Focul Viu este o peșteră emblematică a Munților Bihorului, ea este localizată pe Valea Galbenă, în vecinătatea Vârfului Piatra Galbenei. Ca și dimensiune, peștera se află pe locul al treilea în ierarhia ghețarelor subterane din România. Ghețarul Focul Viu oferă imagini spectaculoase, respectiv în majoritatea zilelor, în preajma prânzului, moment în care razele soarelui se poziționează perpendicular până în camera ghețarului, apar irizații roșiatice, care creează imaginea unui foc viu.

Fig. 4.10. Peștera de gheață Focul Viu

Sursa: https://www.dir.org.ro/pestera-focul-viu-ghetarul-din-apuseni-care-arde-zi-de-zi-in-lumina-soarelui/#

4.2.5. Trasee turistice din județul Bihor

Conform Salvamont Bihor, la nivelul județului avem următoarele trasee turistice:

Trasee Turistice din zona Criștior – Băița:

Traseu Poiana – Cascada Sf. Treime – Băița;

Traseu Criștior – Vf. Cucurbăta;

Traseu Canton Silvic Valea Lungă – Lacul Tăul Mare;

Traseu Poiana – La răscruce;

Traseu Valea Leuca – Cascada Dibarț – Cimitirul de Vagoane;

Trasee Turistice din zona Stâna de Vale:

Circuitul Stațiunii Stâna de Vale;

Traseul Săritorii Ieduțului;

Traseul Stâna de Vale – Baraj Leșu;

Traseul Stâna de Vale – Custura – Șaua Bohodei – Stâna de Vale;

Traseul Stâna de Vale – Cascada Moara Dracului;

Traseul Stâna de Vale – Moara Dracului;

Traseul Stâna de Vale – Izvorul Minunilor – Canton Ciripa –Creasta dintre Valea Șutanu si Valea Moara Dracului –P-na Stânișoara –Piatra Tâlharului –P-na Onceasa –Piatra Arsă –Cab. Vărășoaia;

Traseul Stâna de Vale – Vărășoaia;

Traseul Stâna de Vale – Cabana Meziad;

Circuitul „Săritoarea Ieduțului”;

Traseul Stâna de Vale – Coada Lacului;

Traseul Stâna de Vale – Culmea Baia Popii – Plaiul Fericii – Măgura Ferice – Sat Ferice;

Trasee Turistice din zona Padiș:

Traseu Peștera Porțile Bihorului;

Magistrala 1 Bandă roșie – Belvedere Glăvoaia;

Traseul Boga – Dl. Păltinetul – Vf. Fântâna rece – Șaua Bohodei;

Traseul Câmpani – Sighiștel – Vl. Sighiștelului – Dosu Muncelului – Calea Fusului;

Traseul Boga – Vf. Piatra Ciungilor – Valea Preluca;

Traseul Pietroasa – Valea Aleului – Poiana Aleului – Cascada Bohodei – Șaua Bohodei – Poiana Boiului – Valea Șerpilor – Valea Aleului;

Circuitul Cetăților Ponorului;

Circuitul Custurilor: Stâna de Vale – Șaua Bohodei – Stâna de Vale;

Circuitul Gropii de la Barsa;

Circuitul Izvoarelor Someșului Cald;

Circuitul Măgura Vânată;

Circuitul Peșterii Urșilor;

Camping „La grajduri” – casa de Piatră;

Traseul Stâna de Vale – Vf. Cucurbăta Mare;

Traseul Cabana Vlădeasa – Gârda de Sus;

Traseul Cabana Padiș – P-na. Căput;

Traseul Cabana Padiș – Avenul Negru – Avenul Acoperit – Avenul Pionierilor;

Traseul Cabana Padiș – Ghețarul Scărișoara;

Traseul Piatra Grăitoare – Camping Runcu Ars;

Traseul Sat Pietroasa – Comuna Arieșeni;

Traseul Sat Pietroasa – Cabana Padiș;

Traseul Cantonul forestier Padiș – Belvedere Piatra Boghii – Peștera Șura Boghii;

Traseul Șaua Vârtop – Groapa Ruginoasă – Valea Cheia Rea – Vf. Grohoților – Vf. Fața Goală – Ștei;

Traseul Șaua Vârtop – Groapa Ruginoasă – Pietrele Negre;

Traseul Piatra Vârtop1 – Piatra Grăitoare – Magistrala 1;

Traseul Vârtop – Vârful Tătăroaia – Chișcău;

În rândurile de mai jos vom prezenta câteva dintre aceste trasee, principalele caracteristici ale acestora precum și harta turistică aferentă.

Circuitul Cetăților Ponorului este un traseu care prezintă următoarele etape de parcurs: punctul de pornire e reprezentat de Cabana Padiș, urmat apoi de Poiana Ponor – Peștera Cetățile Ponorului – Dolina III – Balcoane – camping Glăvoi și din nou Cabana Padiș. Acest traseu oferă turiștilor posibilitatea de a vizualiza cel mai spectaculos și frumos complex carstic al Apusenilor.

Circuitul Cetăților Ponorului prezintă următoarele caracteristici:

Lungime: 12 kilometri;

Cabana Padiș – P-na. Ponor – 3,5 km;

P-na. Ponor – Cetățile Ponorului – 2 km;

Cetățile Ponorului – Camping Glăvoi – 3 km;

Camping Glăvoi – Cabana Padiș – 3km;

Diferență de nivel: 552 m.;

Timp de parcurs: 5 ore;

Nr. semne aplicate: 1000;

Nr. stâlpi: 10;

Nr. săgeți: 10;

Stare traseu: bună;

Refugii: Cabana Padiș, Camping „La grajduri”, pensiuni Padiș;

Grad de dificultate: mediu;

Circuitul Galbenei – reprezintă un alt traseu care are punctul de plecare la Cabana Padiș, urmat de Poiana Ponor – Aven Borțig – Izbucul Galbenei – Cheile Galbenei – Poiana Florilor – Ghețarul Focul Viu – Canton Glăvoi – Cabana Padiș;

Lungime: 19 kilometri;

Cabana Padiș – Camping Glăvoi – 3,5 km;

Camping Glăvoi – Popas Răscruce – 1,6 km;

Popas Răscruce – Ghețarul Focul Viu – 0,6 km;

Ghețarul Focul Viu – Podișul Cheile Galbenei – 3,5 km;

Traversare Cheile Galbenei – 1 km;

Izbucul Galbenei – Av. Borțig 2 km;

Av. Borțig – drum forestier Vl. Cetăților 2 km;

Vl. Cetăților – Cab. Padiș 4,5 km;

Diferență de nivel: urcușuri cumulate 1182 m.;

Timp de parcurs: 10 ore;

Nr. semne aplicate: 1700;

Nr. stâlpi: 13;

Nr. săgeți: 12;

Stare traseu: bună;

Refugii: Cabana Padiș, Camping „La grajduri”, pensiuni Padiș;

Grad de dificultate: ridicat;

4.2.6. Camping

Cea mai cunoscută și dezbătută zona de campare din zona carstică a Bihorului e reprezentată de zona Padiș, Glăvoi. Zona este una extrem de căutată atât de turiștii români cât și de cei străini, în zonă există câteva terase care oferă turiștilor posibilitatea de a achiziționa hrană. Zona de campare se află la o altitudine de 1083 m, accesul fiind rutier din localitatea Pietroasa, 17 km pe drum asfaltat iar apoi 2,5 km pe drum de piatră.

Fig. 4.11. Campare Padiș – Glăvoi

Sursa: https://www.bihorinimagini.ro/camping-glavoi/

4.3. Rafting

Activitatea de rafting este reprezentată de coborârea pe un râu de munte, cu dificultate, utilizând ambarcațiuni gonflabile, de maxim 7 persoane. În cadrul unei ture de rafting, persoanele aflate în ambarcațiune trebuie să conlucreze, să își coordoneze mișcările pentru a reuși să parcurgă traseul propus. Trebuie să menționăm că trebuie utilizat un echipament special de protecție, costume de neopren, vestă de salvare, cască.

Exemple de rafting desfășurate la nivelul județului Bihor:

Traseu Bratca – Vadu Crișului

Fig. 4.12. Rafting Bratca – Vadu Crișului

Sursa: http://outdoorexperience.ro/

O altă zona de rafting este zona Arieș

Fig. 4.13. Rafting Arieș

Sursa: http://outdoorexperience.ro/

4.4. Observarea naturii – flora și fauna

Din punct de vedere al terenurilor, județul Bihor prin amplasamentul său în partea de vest a țării, are un relief în care predomină câmpia, iar o parte importantă de teren e ocupată de păduri și terenuri forestiere. Din punct de vedere al agriculturii, din datele furnizate în cadrul Monografiei Județului Bihor, în perioada 2006 – 2011 situația se prezenta astfel:

Fi. 4.14. Situația terenurilor aferente județului Bihor

Sursa: Monografia Județului Bihor, pag.19

Fauna – la nivelul județului Bihor întâlnim o zonă predominantă de silvostepă, aici se remarca rozătoarele, iar în zonele de pădure întâlnim populații de căprioare, mistreți, cerbi, urși, veverițe, fazani, râși, etc. Apele de munte sunt populate de păstrăv, iar în apele de deal întâlnim clean, lipan și scobar, în apele de șes predomină bibanul și crapul.

Flora așa cum am afirmat în rândurile de mai sus, Bihorul este o zonă de silvostepă, în zona de câmpie întâlnim o succesiune de pajiști și pâlcuri de stejar. Câmpia este ocupată de culturi agricole, pajiști secundare și plantații de salcâmi, în alternanță pajiști secundare și culturi agricole.

Urmează zona pădurilor de foioase, formată din păduri de carpen cu cer, stejar cu cer și gorun, de carpen cu gorun, frasin, ulm, păduri de carpen cu fag, molid cu fag, iar la nivelul etajului coniferelor întâlnim păduri de molid. Vegetația azonală și intrazonală este reprezentată de vegetația de luncă (salcie, zăvoaie de plop și pajiști).

Tot la nivelul Județului Bihor întâlnim specii de plante care sunt ocrotite de lege, printre ele amintim:

Fig. 4.15. Sângele Voinicului (Gymnadenia rubra)

Sursa: https://romaniasalbatica.ro/medias/2018/06/15/NAT-dandinu-0586.jpg

Fig. 4.16. Laleaua pestriță (Fratillaria meleagris)

Sursa: https://www.guide-romania.ro/ro/jbusiness/category/floristrica

Fig. 4.17 Nufăr termal (Nymphaea lotus var. thermali)

Sursa: http://www.radiotimisoara.ro

Fig. 4.18. Strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi)

Sursa: https://www.welcometoromania.ro/Apuseni/images1/strugurii.jpg

La nivel județean sunt identificate:

267 de specii de floră sălbatică care sunt de interes național și fac parte din baza de date Natura 2000;

16 de specii de floră sălbatică care sunt de interes comunitar și fac parte din baza de date Natura 2000;

73 specii de floră valorificate economic (specii de ciuperci, fructe, plante medicinale, crenguțe și scoarțe);

120 specii de păsări care sunt de interes național și fac parte din baza de date Natura 2000;

86 specii de păsări care sunt de interes comunitar și fac parte din baza de date Natura 2000;

38 specii de mamifere care sunt de interes național. fac parte din baza de date Natura 2000;

17 specii de mamifere care sunt de interes comunitar. parte din baza de date Natura 2000;

14 specii de amfibieni care sunt de interes național, parte din baza de date Natura 2000;

6 specii de amfibieni care sunt de interes comunitar, parte din baza de date Natura 2000;

12 specii de reptile care sunt de interes național și fac parte din baza de date Natura 2000;

15 specii de pești care sunt de interes comunitar, parte din baza de date Natura 2000;

17 specii de nevertebrate care sunt de interes comunitar, parte din baza de date Natura 2000;

4.4.1. Parcul natural Apuseni

Parcul Natural Apuseni se află în vestul României, fiind amplasat în partea de N-V a Munților Apuseni, fiind din punct de vedere administrativ pe teritoriul a trei județe: Cluj 40%, Bihor 32 % și Alba 28%

Fig. 4.19. Parcul Natural Apuseni

Sursa: https://sites.google.com/site/romanianatura67/home/carpatii-apuseni/bihor/parcul-natural-apuseni-harta

Parcul este format din mai multe tipuri de habitate: păduri dacice de stejar și carpen, păduri dacice de fag, păduri aluviale, păduri relistare, turbări cu vegetație forestieră, turbării active, tufărișuri boreale și alpine, tufărișuri uscate, pajiști boreale și alpine, pajiști panonice și fânețe.

Vegetația Parcului Natural Apuseni este specifică tipului de habitat montan, în acest caz regăsim păduri de conifere sau foioase, amestec, ierburi de luncă și tufărișuri de arbuști, ierburi de pajiște sau stâncă.

În pădurile de conifere predomină arboretul de brad (Abies alba), de molid (Picea abies), pin (Pinus), Zadă (Larix), Tisă (Taxus bacata), Zâmbru (Pinus cembra), larice (LArix decidua).

În pădurile de foioase întâlnim: Fag (Fagus sylvatica), Gorun (Quercus petraea), Stejar (Quercus robur), Tei (Tilia), Frasin (Fraxinus), Paltin de munte (Acer pseudoplatanus), Jugastru (Acer campestre), Carpen (Carpinus betulus), Mesteacăn (Betula pendula), Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), Ulm (Ulmus glabra), Cireș sălbatic (Cerasus avium), Scoruș de munte (Sorbus aucuparia), Nuc (juglans regia L.), Plop tremurător (Populus tremula), Salcie (Salix), Arin (Alnus glutinosa).

Arbuști: corn (Cornus mas), Jneapăn (Pinus mugo), Alun (Corylus avellana), Zmeur (Robus idaeus), Mur (Rubus fruticosus L.) Afin (Vaccinum myrtillus L.) Liliac sălbatic (Syringa vulgaris)