Ecoturism International
-INTRODUCERE-
Industria călătoriilor și a turismului este considerată ca fiind cea mai importantă și mai diversă industrie a lumii. Multe națiuni o consideră ca prima sursă de venituri a economiei, prima industrie generatoare de locuri de muncă, prima industrie ce determină creșterea sectorului privat și prima industrie care determină dezvoltarea infrastructurii.
Se constată o intensificare a turismului care inspiră dorințele vizitatorilor de a cunoaște zonele în care au trăit strămoșii lor. Ecoturismul, turismul cultural și cel de aventură cunosc, de asemenea, o dezvoltare rapidă..
Exista o multitudine de argumente în favoarea dezvoltarii ecoturismului, constând în efectele imediate sau pe termen lung, de natura economica, sociala, culturala induse de organizarea rationala.
Odată cu intrarea în mileniul trei, devenim tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Drept urmare este tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile, în absența unui management corespunzător, poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viață modern.
Motivul pentru care am ales aceasta tema este acela de a face cunoscută și de a promova aceasta destinație ecoturistică, un loc cu o istorie frumoasa, un loc unic care nu se aseamana cu nicunun alt loc de pe Glob.
Prin prezenta lucrare s-a urmarit identificarea potențialului ecoturistic al SUA în depistarea celor mai bune căi de dezvoltare și promovare în corelație cu resursele existente.
Prin această lucrare voi incerca să expun destul de detaliat caracteristicile principale ale destinației alese, și anume Alaska și motivul pentru care această destinație se incadreaza in ramura ecoturismului.
În ultima perioadă, fenomenul ecoturistic a cunoscut o impresionantă evoluție datorată, în cea mai mare parte, deschiderii unor noi piețe de turism și găzduire, și extinderii călătoriilor spre locuri de neimaginat cu câteva decenii în urma: Antarctica, pădurile tropicale ale Amazonului, Marele Zid Chinezesc, Insulele Scotiei, etc.
În țările cu un sector turistic dezvoltat, preocupările pentru promovarea unor forme de turism durabil și orientat către ariile naturale s-au mărit considerabil în ultimele decenii; astfel, ecoturismul, desfașurat mai ales în ariile naturale protejate, a căpătat tot mai mulți adepți, iar experiența ecoturistică începe să se contureze.
Lucrarea este structurata in patru capitole, are un caracter interdisciplinar și dorește să integreze aspectele de geografie fizica-relief, clima, apa, flora, fauna cu cele de geografie umana-populatie, așezări, turism.
Primul capitol al lucrării dezbate obiectivele, conceptul și principiile de acțiune ale ecoturismului, ce trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, dezvoltare ce a pătruns în toate domeniile vieții economice și sociale, inclusiv in domeniul turismului.
La nivel planetar, din ce în ce mai multe firme – mari sau mici – abordează prin prismă ecologică întreaga activitate ce o desfășoară. Mai mult, în cadrul activității de turism,conducătorii recurg la instrumente și metode de management ecologic în desfășurarea activității.
În capitolul II al lucrării este prezentat ecoturismul în ariile protejate ale lumii. Ariile naturale protejate reprezinta principala destinatie ecoturistică la nivel planetar deoarece aceasta asigură practicarea unui turism conștient, in grupuri mici însoțite de ghizi specializați de unde și un impact minim asupra resurselor turistice naturale prezente in aceste zone.
Ecoturismul reprezintă o experiență a călătoriei care pune în lumină natura și care contribuie la conservarea ecosistemelor, respectând integritatea comunităților – gazde; mai mult activitățile ecoturistice sunt forme ale turismului durabil.Prin acest proiect de dorește conștientizarea în acest sens a beneficiile cooperării dintre turism și ecologie.
Acesta în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale,în care se pune problema dezvoltării unui turism controlat și dirijat (ecoturism). Activitățile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanță cu capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor existente. Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității ecologice a unor astfel de resurse.
Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată trebuie să fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane și culturale, într-un mod care să asigure satisfacții deosebite turiștilor și posibilități de dezvoltare echilibrată și durabilă a așezărilor turistice aferente. Deși la prima vedere activitățile turistice sunt poate cel mai puțin poluante, totuși în timp ele conduc treptat și la poluarea mediului înconjurător.
Pornind de la aceste situații, am considerat necesar ca, în capitolul trei, dedicat amenajării,organizării și dezvoltării turismului în SUA să desfășurăm o analiză a resurselor turistice și antropice, subliniind astfel potențialul ecoturistic al SUA și suportul legal de desfășurare a formelor de turism. Ecoturismul în Statele Unite ale Americii întrunește un maxim de dezvoltare, cauzele fiind multiple.
Pe piata internatională au avut loc, în ultima perioada, o serie de transformari în structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramânere la locul de destinatie, proces ce a determinat amplificarea concurentei, acest fenomen manifestându-se, de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice, eforturile investitionale devenind o preocupare majora în patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau în modernizarea celor existente, în acest context, necesitatea elaborarii unei strategii privind gestiunea ariilor naturale protejate se impune tot mai mult, tocmai pentru a se realize obiectivul principal – conservarea si protejarea resurselor naturale.
Componenta economică are un rol deosebit de important în luarea deciziilor și, cu toate acestea, i se acordă o importanța redusă în ariile protejate la nivel mondial. De obicei, în aceste areale, accentul este pus pe partea ecologica, ceea ce este considerat de multe persoane ca fiind suficient în trasarea acțiunilor legate de politica publică.
Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe.
Ultimul capitol al acestei lucrari trateaza statul Alaska in contextul strategiei de turism durabil, specificand impactul activităților turistice asupra ariilor protejate, infrastructura și dotările turistice, analiza și consecințele fluxului ecoturistice.
Alaska nu este destinată unei protecții exclusive ci are mai multe scopuri, dintre care menționăm doar câteva și anume: conservarea ecosistemelor si folosirea echilibrată a resurselor naturale regenerabile: păstrarea formelor tradiționale de activitate economică, care nu contribuie la producerea de dezechilibre ecologice: cercetarea și supravegherea continuă a componentelor ecosistemelor protejate.
Din aceste scopuri se poate deduce cum factorii de decizie guvernamentali și locali, oamenii de știință, managerii, și populația autohtonă trebuie să coopereze pentru protecția și conservarea siturilor cu valoare științifică deosebită.
Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a condus la apariția ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversității ecologice, în concordanță cu cerințele anumitor segmente de turiști, care doresc să își petreacă vacanța în natură.
Cu cât aceste resurse sunt mai variate și mai complexe, dar mai ales nealterate de activitățile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activitățile turistice pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive, răspunzând multor motivații turistice.
Studiul de față și-a propus să prezinte situația actuală a ariilor naturale protejate și a stadiului de dezvoltare a activităților ecoturistice în cadrul și în împrejurimile acestora și să vină cu un set de propuneri strategice care să orienteze eforturile de valorificare prin ecoturism a acestor destinații.
Ecoturismul își trage rădăcinile din mișcarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecție. Cercetările întreprinse în Kenya în anii 70 au arătat că beneficiile economice ale turismului în arii sălbatice au depășit cu mult vânătoarea, activitate care a și fost interzisă în anul 1977. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere în țări ca Ecuador și Costa Rica, și o adevărată industrie a început să se dezvolte pentru a satisface nevoile unor grupuri mici de turiști, în principal naturaliști și iubitori ai vieții sălbatice.
Ecoturismul poate fi privit așadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de cercetători și organizații non-guvernamentale încă de la sfârșitul anilor ’80 și ca un segment de piață în plină evoluție, fiind o formă a turismului în arii naturale.
CAPITOLUL I – Teoretizare a elementelor fundamentale
Se definește ca fiind „… o abordare pozitivã cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turisticã, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor“ (Journal of Sustainable Tourism, 1993).
I.1 Concepte privind ecoturismul
Ecoturismul poate fi definit, în conformitate cu Societatea Internațională a Ecoturismului ,ca reprezentând ,,o călătorie responsabilă în areale naturale care are drept scop conservarea mediului și îmbunătățirea nivelului de trai al populației gazdă.’’ Este vorba de o abordare recomandată țărilor lumii și utilizată de acestea în marea lor majoritate, însă, ea nu servește drept o definiție funcțională ce poate fi utilizată pentru colectarea datelor statistice. Așadar, cei ce implementează și participă la activități ecoturistice trebuie să respecte următoarele principii.
minimizarea efectelor asupra resurselor naturale și populației gazdă;
construirea unei conștiințe și a unui respect pentru mediu și cultura zonei vizitate;
să prevadă experiențe pozitive atât pentru vizitatori cât și pentru populația gazdă;
să prevadă surse financiare directe pentru conservare;
să prevadă beneficii financiare și oportunități pentru populația locală;
să crească sensibiliatet țărilor gazdă cu privire la climatul politic, social și de mediu;
să susțină drepturile internaționale ale omului și contractele de muncă;
Ecoturismul se axează pe experiența directă și personală în natură, se desfașoară în cadrul naturii și se bazează pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice și culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturală este esential în planificarea, dezvoltarea și managementul ecoturismului.
Potrivit opinei specialistului Hector Ceballos-Lascurain, cel care a fost creditat pentru introducerea termenului de ecoturism, acesta este ,,o călătorie în zone naturale liniștite și necontaminate având drept obiectiv specific studiul, admirarea și bucuria de a privi peisapuneri strategice care să orienteze eforturile de valorificare prin ecoturism a acestor destinații.
Ecoturismul își trage rădăcinile din mișcarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecție. Cercetările întreprinse în Kenya în anii 70 au arătat că beneficiile economice ale turismului în arii sălbatice au depășit cu mult vânătoarea, activitate care a și fost interzisă în anul 1977. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere în țări ca Ecuador și Costa Rica, și o adevărată industrie a început să se dezvolte pentru a satisface nevoile unor grupuri mici de turiști, în principal naturaliști și iubitori ai vieții sălbatice.
Ecoturismul poate fi privit așadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de cercetători și organizații non-guvernamentale încă de la sfârșitul anilor ’80 și ca un segment de piață în plină evoluție, fiind o formă a turismului în arii naturale.
CAPITOLUL I – Teoretizare a elementelor fundamentale
Se definește ca fiind „… o abordare pozitivã cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turisticã, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor“ (Journal of Sustainable Tourism, 1993).
I.1 Concepte privind ecoturismul
Ecoturismul poate fi definit, în conformitate cu Societatea Internațională a Ecoturismului ,ca reprezentând ,,o călătorie responsabilă în areale naturale care are drept scop conservarea mediului și îmbunătățirea nivelului de trai al populației gazdă.’’ Este vorba de o abordare recomandată țărilor lumii și utilizată de acestea în marea lor majoritate, însă, ea nu servește drept o definiție funcțională ce poate fi utilizată pentru colectarea datelor statistice. Așadar, cei ce implementează și participă la activități ecoturistice trebuie să respecte următoarele principii.
minimizarea efectelor asupra resurselor naturale și populației gazdă;
construirea unei conștiințe și a unui respect pentru mediu și cultura zonei vizitate;
să prevadă experiențe pozitive atât pentru vizitatori cât și pentru populația gazdă;
să prevadă surse financiare directe pentru conservare;
să prevadă beneficii financiare și oportunități pentru populația locală;
să crească sensibiliatet țărilor gazdă cu privire la climatul politic, social și de mediu;
să susțină drepturile internaționale ale omului și contractele de muncă;
Ecoturismul se axează pe experiența directă și personală în natură, se desfașoară în cadrul naturii și se bazează pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice și culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturală este esential în planificarea, dezvoltarea și managementul ecoturismului.
Potrivit opinei specialistului Hector Ceballos-Lascurain, cel care a fost creditat pentru introducerea termenului de ecoturism, acesta este ,,o călătorie în zone naturale liniștite și necontaminate având drept obiectiv specific studiul, admirarea și bucuria de a privi peisaje, animale și plantele acestora ca și orice manifestare culturală (deopotrivă veche și actuală) desfășurată în aceste areale.”
Prin urmare, ecoturismul se concentrează pe activități de învățare și descoperire a naturii.
Declarația de la Quebec asupra ecoturismului adoptată cu ocazia Summitului Mondial asupra Ecoturismului, desfășurat în Canada în anul 1992, apreciază că această formă de turism înglobează principiile turismului durabil cu privire la efectele acestei activități în plan economic, social și asupra mediului ambiant.
Ca un corolar ale celor prezentate anterior se poate afirma că se constată un interes în creștere pentru zonele naturale, o contribuție a ecoturismului la intensificarea avantajelor economice și sociale pentru comunitățile gazdă, o paticipare activă la protejarea resurselor natuarel, la asigurarea integrității culturale a comunităților locale și la sensibilizarea turiștilor cu privire la conservarea patrimoniului natural și cultural. În consecință, ecoturismul joacă un rol preponderent în introducerea practicilor durabilității în sectorul turistic.
Unul dintre cele mai bune exemple de practici în domeniul ecoturismului aparține Statelor Unite ale Americii, o țară preocupată de mediul său ambiant și care alocă anual, prin buget, sume importante de bani activităților de protejare și conservare a resurselor turistice. Liniile directoare adoptate de Asociația pentru Turism și Recreere în natura sălbatică din Alaska se referă la aspecte legate de:
-afacerile din domeniu turistic caută o creștere economică durabilă în concordanță cu cerințele mediului ambiant, în paralel cu minimizarea efectelor vizitatorilor asupra arealelor sălbatice și vieții sălbatice. Culturile băștinașe și comunităților locale, prin oferirea unor cărți de specialitate, prin intermediul unor întâlniri cu publicul, reprezintă un exemplu demn de urmat în domeniul exercitării unor influențe corecte asupra mediului ambiant, specifice unei călătorii;
-modalitățile de transport și facilitățile aferente mențin un impact scăzut asupra mediului natural. Acestea nu alterează resursele într-un mod semnificativ dar nici nu influențează negativ experiența turiistului;
-afacerile din zonele turistice prevăd efecte directe asupra economiei locale și a populației gazdă ceea ce reprezintă o stimulare a acestroa în a acorda suport unor asemenea activități dar și depunerea unor eforturi intense în conservarea și protejarea zonelor sălbatice și a habitatelor specifice;
-afacerile turistice caută modalități de minimizare a efectelor asupra mediului în toate etapele activității lor;
-afacerile din zonele turistice se asigură că managerii și salariații participă sub toate aspectele politicii companiei la prevenirea impactului negativ asupra mediului înconjurător, culturilor și comunităților locale;
-ecoturismul este, pentru afacerile locale și populația gazdă, o soluție de a contribui la efortul local nonprofit pentru protecția mediului;
-călătoria ecotursitică se desfășoară într+un spirit de apreciere, participare și sensibilizare.
Spatiile naturale protejate, prin valentele lor estetice, recreative, educationale, stiintifice, se constituie ca obiective turistice deosebit de atrctive, unele cu caracter de unicat pe plan international.
Specialistii îsi pun în prezent întrebarea daca exista cu adevarat o piata pentru formele variate de turism bazat pe natura.
Studiul a evidentiat în Canada si SUA o existenta unei piete ecoturistice foarte largi; în orasele Seattle, Sân Francisco, Los Angeles, Dallas, Chicago, Toronto si Winnipeg a fost identificata o piata potentiala de 13,2 milioane de ecoturisti. Aceasta s-a dovedit însa ulterior mult mai mare decât se anticipase.
De asemenea, studiul a aratat ca cel mai important factor în determinarea calitatii produsului turistic este cadrul natural. Turistii au aratat o dorinta crescânda de a desfasura activitati în zone bine administrate din punct de vedere ecologic. Sunt preferate unitati de cazare nu deosebit de luxoase, punându-se accentul pe activitatile în aer liber si nu pe cazare. Calitatea calatoriei este data si de prezenta ghizilor si a unor programe de interpretare calitative. Calatoriile preferate sunt cele de lunga durata, de sapte zile si chiar mai mult. Parcurile si activitatile desfasurate în parcurile nationale s-au dovedit a fi elemente foarte importante ale experientei ecoturistice
În consecință, toate firmele care activează în turism și în domeniile conexe trebuie să contribuie la finanțarea activităților de conservare și gestionare a zonelor protejate bogate în biodiversitate deorece comunitățile gazdă nu au suficiente resurse pentru a exercita asemenea acțiuni. Efectele vor fi pozitive atât pentru comunitatea gazdă cât și pentru afacerile locale.
În prezent nu există o definiție unanim abordată, dar există definiții agreate și predominant acceptate, adoptate și utilizate.
Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând „verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie.
De aici și numeroase confuzii între ecoturism și termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde, geoturism.
Termenul de „turism responsabil” atrage atenția asupra faptului că cea mai mare parte a activităților turistice nu sunt responsabile: populația locală este exploatată, resursele naturale și culturale nu sunt respectate și ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului durabil și sugerează faptul că toți cei implicați într-o activitate turistică, turiști sau prestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă față de destinația turistică. O variantă asemănătoare este „ turismul conștient”, care încurajează o înțelegere mai profundă a naturii, oamenilor și locurilor.
Ecoturismul oferă posibilități de experiențe în natura ce duc la o mai bună întelegere, apreciere și bucurie de a descoperi și ocroti natura și cultura tradițională locală, atât pentru vizitatori, cât și pentru comunitatea locală.
Produsele de ecoturism atrag acei turiști ce doresc să intre în interacțiune cu mediul natural și, în grade variate, doresc largirea nivelului de cunoaștere, întelegere, apreciere și plăcere. Cei ce dezvoltă sau coordonează activități ecoturistice trebuie să ofere un nivel corespunzator de întelegere a valorilor naturale și culturale ale zonelor vizitate, de obicei prin utilizarea ghizilor calificați în mod corespunzator și oferirea informațiilor corecte atât anterior cât și în cursul experienței. Nivelul și tipul interpretarii se planifică, se proiectează și se oferă în așa fel încât să vină în întampinarea intereselor, nevoilor și așteptărilor clientului, cu includerea unei game largi de posibilități de interpretare atât personală cât și non-personală. Totodată, la nivelul destinației și al produselor ecoturistice, este important să se creeze oportunitatea ca membrii comunitaților locale să aibă acces la informațiile și interpretarea oferite în cadrul.
După un proces de anvergură în care s-au implicat nume academice sonore la nivel internațional (Hawkins, 1994; Carter & Lowman, 1994; Goodwin, 1996; Liddle, 1997; Dowling, 1997, 1998; Fennell, 1998,1999; Wearing & Neil, 1999; Honey, 1999) precum și Organizația Mondială a Turismului (1999), ecoturismul a beneficiat de un mod de definire unanim acceptat (Declarația de la Quebec, UNEP/OMT, 2002).
Deși despre ecoturism s-a scris foarte mult, deocamdată nu există un consens general asupra conceptului de ecoturism.
Ecoturismul este privit din perspective diferite pe zone geografice. Astfel, dacă în America de Nord ecoturismul se dezvoltă în ariile naturale virgine, în care intervenția omului este redusă la minim, în Europa, unde peisajul natural este în general legat de prezența umană și de comunitatea locală, există conexiuni destul de strânse între ecoturism și turismul rural, cele două forme de turism putând fi cu greu separate una de alta. În ultimul deceniu la nivel european a început să se acorde o mai mare importanță peisajelor naturale, ca suport pentru biodiversitate și ecoturism.
Prin ecoturism se încearcă minimizarea efectelor negative asupra mediului local și natural, precum și asupra populației. Zonele în care se practică sunt considerate de interes major, acest lucru permițând impunerea unor rigori deosebite, cu efecte benefice asupra stilului de viață tradițional al populației locale. Acest tip de turism poate să favorizeze o interacțiune între populația locală și turiști, ca și un interes real pentru protejarea zonelor naturale, nu numai în zonele receptoare, dar și în cele emițătoare.
Ecoturismul este o formă specifică practicată pe spații virgine și culturale tradiționale, care tind să devină areale de protecție a naturii și valorilor umane perene, care să contribuie substanțial la evoluția comunităților locale.
OMT estimează că turismul în natură a generat 7% din totalul cheltuielilor turistice la nivel internațional. Institutul Mondial al Resurselor arată că în timp ce turismul internațional crește cu o rată anuală de 4%, turismul în natură sporește cu o rată anuală cuprinsă între 10%-30%, cea mai semnificativă creștere anuală, între 10%-25% în ultimii ani, aparținând zonei Asia-Pacific.
OMT apreciază că în anul 1998 ecoturismul și toate celelalte forme de turism bazate pe natură reprezentau aproximativ 20% din totalul călătoriilor internaționale.
Turismul în natură poate fi definit în acest context ca reprezentând ,,o călătorie prin care turiștii experimentează, se bucură și apreciază natura.”
Turiștii care au drept scop descoperirea și cunoașterea vieții sălbatice pot fi definiți ca fiind ,, cei care vizitează o destinație în scopul observării vieții sălbatice (cel mai bun exemplu sunt cei care observă comportamentul păsărilor sau al animalelor)”.
Din acest punct de vedere, în urma analizelor motivațiilor de călătorie ale celor care se îndreaptă spre diferite destinații turistice ale lumii, s-a constatat că între 40-60% dintre aceștia se încadrează în prima categorie dintre care între 20-40% sunt turiști din a doua categorie.
Structurarea categoriilor de ecoturiști din punct de vedere numeric
Tabelul I.1
-milioane-
Sursa: Ecoturism Statistical Fact Sheet, The International Ecoturism Society
Din tabelul nr.I.1 se constată că numărul ecoturiștilor este în creștere iar ponderea celor care caută experiențe în natură în totalul sosirilor la nivel internațional este din ce in ce mai mare.
Cheltuieli totale efectuate de către ecoturiști
Tabelul I.2
-miliarde $-
Sursa: Ecoturism Statistical Fact Sheet, The International Ecoturism Society
Ca și în cazul anterior se remarcă o evoluție crescătoare a cheltuielilor efectuate de turiștii care participă la ecocălătorii.
În ceea ce privește piața internațională a ecoturismului, nu există nici o inițiativă globală cu privire la strângerea informațiilor statistice despre această formă de turism. De aceea, ecoturismul trebuie considerat un segment special al cuprinzătoarei piețe turistice bazată pe natură.
Ecoturismul este o componentă a domeniului turismului durabil.
Totuși, este important să menționăm faptul că toate formele de turism și toate activitățile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu planificarea și dezvoltarea infrastructurii turistice și terminând cu activitatea de marketing, toate operațiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere economic, social, cultural și de mediu.
Întrucât ecoturismul a fost inițial doar o idee și nu o disciplină, multe organizații l-au promovat fără a-i cunoaște principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii și criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experiențelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare și criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internațional.
Societatea Internațională de Ecoturism a sintetizat rezultatele tuturor dezbaterilor din 1991 până în prezent într-un set de principii redate mai jos, care au fost acceptate și preluate de tot mai multe organizații, guverne, firme private, universități și comunități locale.
Principiile ecoturismului:
Ecoturismul este o componentă a turismului durabil. Întrucât ecoturismul a fost inițial doar o idee și nu o disciplină, multe organizații l-au promovat fără a-i cunoaste principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii si criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experientielor si regiunilor implicate. Societatea Internatională de Ecoturism a publicat în 1993 un set de recomandări: „Ecotourism Guidelines for Tour Operators”, care au fost acceptate de către reprezentanti ai industriei turistice, ONG-uri si specialisti din întreaga lume.
Ecoturismul nu este o modă ci o necesitate a mileniului trei, care poate aduce venituri substanțiale pe termen lung atât turistului, comunităților locale cât și firmelor implicate în exploatarea durabilă a acestor resurse naturale.
Se poate preciza că, ecoturismul are un potențial în creștere în ultimii ani, prin calitățile sale ecologice, responsabile, durabile și integre, devenind un segment important pe piața turistic.
În aplicarea ecoturismului se impune respectarea unor principii, care să configureze strategii durabile pe termen lung. Activitatea ecoturismului este axată mai mult pe protecție decât exploatarea resurselor naturale, care presupune deplasarea turistului în areale naturale. Principiile de bază ce trebuie să guverneze ecoturismul sunt: durabilitatea, echitate, parteneriate și cooperare.
Pentru asigurarea dezideratelor urmărite prin ecoturism se irnpune eu stringenta respectarea unor principii, care sa contureze strategii viabile pe termen lung. Ecoturismul este o calatorie responsabila in natura supusa procesului de protejare si conservare si care aduce beneficii comunitatilor locale si omenirii in ansamblul sau. Este de fapt o activitate axata mai mult pe pretectie decat exploatarea resurselor naturale, care presupune deplasarea turistului in areale naturale, minimalizarea impactelor, construirea unei atitudini de ingrijorare pentru mediu, furnizeaza beneficii directe pentru conservare, ridica nivelul de trai in comunitatile locale, sustine drepturile omului si intelegerile internationale in domeniul muncii, pastreaza cultura locului si este sensibil Ia politica de mediu, favorizand un climat social pozitiv.Principiile de baza ce trebuie sa guverneze ecoturisrnul sunt: durabilitatea, urmat de echitate, parteneriare, cooperare.
Unul dintre principiile ecoturismului este acela al orientarii turistului catre zonele naturale. Ecoturismul se axeaza pe experienta directa si personala a turistului in natura, se desfasoara in cadrul naturii si se bazeaza pe utilizarea acesteia. Folosindu-se de caracteristicile geomorfologice, biologice, fizice si culturale ale naturii, turistul va beneficia de o mai mare apropiere de valorile naturale si spirituale. Prin urmare, pentru operatorii interesati in planificarea, dezvoltarea si managementul ecoturismului, accentul pe zona naturala este esential.
Un alt principiu este acela al interpretarii produsului ecoturistic. Interpretarea reprezinta modalitatea prin care operatorul ofera turistilor si comunitatii locale informatii si experiente in legatura cu potentialul zonei, valorile ei naturale si culturale, astfel incat sa determine o largire a nivelului de cunoastere si apreciere din partea acestora.
De asemenea tot un principiu al ecoturismului este acela al contributiei la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul presupune participarea operatorilor la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalitati constructive pentru bunul management si conservarea acestor arii naturale (ex: oferirea ajutorului financiar in actiunile de reabilitare a ariilor naturale, colectarea deseurilor lasate de turisti sau contributia catre organizatiile de conservare).
Desi accentul in ecoturism se pune in general pe valorile naturale ale regiunii, multe din aceste regiuni au si o importanta valoare culturala. Activitatile de ecoturism si planificarea lor trebuie sa asigure o reducere a impactului negativ asupra comunitatii locale vizitate si asupra stilului de viata al locuitorilor, oferind in acelasi timp contributii constructive pe termen lung acestor comunitati. In consecinta, ecoturismul trebuie sa puna in evidenta si componenta culturala a ariei vizitate si sa contribuie la conservarea acestei componente.
Ecoturismul trebuie sa raspundă așteptărilor turiștilor. În dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut in vedere faptul ca, in general, potentialii turisti din acest domeniu au un nivel ridicat de educatie si de asteptari. Astfel, gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esential, experienta oferita trebuie sa indeplineasca sau chiar sa depaseasca gradul de asteptare al turistilor.
În cadrul produsului ecoturistic, se urmărește realizarea unui marketing corect, care trebuie sa duca la asteptari realiste din partea vizitatorilor. Marketingul pentru ecoturism ofera clientilor informatii complete si responsabile care conduc la cresterea respectului pentru mediul natural si cultural al zonelor vizitate si a gradului de satisfacere a turistilor.
Pe piața turistică internațională ecoturismul a început să se dezvolte din anul 1980. Începând cu anii ’90 ecoturismul a cunoscut ocreștere anuală de 20% până la 34%. În 2004 ecoturismul avea o ratăde creștere de 3 ori mai mare decât turismul global. De asemenea Programul ONU pentru Mediu (UNEP) a apreciat că cea mai rapidă creștere a fluxurilor turistice se atinge în interiorul și în apropierea zonelor naturale.
Sub presiunea prevederilor legislative ale Uniunii Europene numeroase companii de turism au început să inițieze activități de ecoturism în Europa, ca de pildă:
-Oferirea de pachete turistice ecologice – turism rural,turism combinat cu programe ecologice, turism cuorganizare de conferințe pe teme ecologice.
-Oferirea de pachete turistice în extrasezon la prețuriconvenabile, însoțite de diverse alte mijloace de atracție, pentru a descongestiona aglomerarea zonelor turistice în plin sezon și implicit pentru a reduce efectul negativ asupramediului produs de turismul excesiv în aceste perioade ale anului.
Activitatea ecoturistică pe plan internațional este reglementată încadrul unei tipologii ce cuprinde stilurile de eco-experiențe, precum șiforme de eco-activități în funcție de eco-produsele de pe piață și consumatorii acestora. Principalele țări emițătoare de turiști sunt cele dezvoltate datorită, pe de o parte nivelului de trai ridicat ce le permite achitarea costurilor destul de ridicate ale unor astfel de programe turistice, iar pe de altă parte datorită ofertei autohtone destul de limitate sau chiar inexsitente.
În prezent, ecoturismul este forma de turism cu unul dintre cele mai ridicate ritmuri de creștere pe plan internațional în special caurmare a faptului că nu se supune într-o măsură la fel de mare cacelelalte forme de turism regulilor convenționale de dezvoltareeconomică. Prin urmare, dezvoltarea produselor ecoturistice presupune în primul rând existența resurselor naturale și a biodiversității mediului natural, în timp ce infrastructura turistică nu presupune investiții atât de mari ca în cazul turismului clasic. Aceasta a făcut posibilă implementarea acestei forme de turism și în țările în curs de dezvoltare sau în țările lumii a treia. De altfel, printre cele mai cunoscute destinații pentru practicarea ecoturismului, se află o serie de țări în curs de dezvoltare cum ar fi: Kenya, Costa Rica, Nepal, Madagascar.
Ecoturismul se deosebește de turismul în natură prin accentul pus pe conservare, educare, responsabilitate și implicarea activă a comunității locale. Un turist în arii naturale poate merge să observe comportamentul păsărilor, însă un ecoturist va merge să privească păsările însoțit de un ghid local și va sta în cabana unui localnic, contribuind astfel la prosperitatea economiei locale.
Fiecare dintre aceste produse turistice specializate a atins niveluri diferite de maturitate în cadrul ciclului de viață al produsului. Eagles (1995) afirma că ecoturismul și turismul de aventură se găsesc în prima fază a ciclului, cu un număr mic de consumatori, dar cu o creștere rapidă. Turismul în zone sălbatice a atins pragul de maturitate, aceasta din cauza nivelului redus de exploatare pe care îl cere, iar camparea înregistrează un număr mare de participanți, dar popularitatea sa este în declin.
Un studiu australian (Blamey 1998) referitor la sursele cererii pentru turismul în arii naturale a demonstrat că un procent important (71%) din turiștii interesați de natură provin din Europa (Elveția, Germania, Suedia, Norvegia, Finlanda), depășind orice altă piață emițătoare, inclusiv Statele Unite și Canada.32
Cu ocazia desemnării anului 2002 ca An Internațional al Ecoturismului, Organizația Mondială a Turismului a inițiat studii de piață în unele țări europene, iar rezultatele vor fi în curând la dispoziția celor interesați. Viitoarele cercetări de piață trebuie să facă diferența dintre turismul în natură și ecoturism. Acesta din urmă necesită instrumente de cercetare mai sofisticate, care să examineze nu doar activitățile la care consumatorii participă ci și stilul lor de viață, disponibilitatea de a plăti pentru produse turistice durabile.
Menționăm că România se află între primele țări din lume care a abordat protecția mediului înconjurător pentru turism, care a instituționalizat acest lucru prin crearea unui organism specializat: Societatea de Turism pentru Protecția Naturii, apărută la începutul secolului XX, la Sinaia, și având ca mentor marele iubitor de natură, Mihai Haret.
Prin ecoturism se poate asigura lărgirea spectrului de activități economice tradiționale, fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor și influențelor externe și interne. Activitățile turistice desfășurate sub emblema ecoturismului oferă oportunități specifice, populația locală și industria turistică fiind nevoite să utilizeze resursele naturale într-o manieră durabilă și să aprecieze obiectivele naturale și culturale valoroase.
Conform Asociației de Ecoturism din România, impactul economic produs de programele de ecoturism derulate de operatorii turistici membri AER în țara noastră este în creștere evidentă de la 0,95 milioane euro în 2004 la aproximativ 1,6 milioane euro în 2009. Dar ceea ce este remarcabil este faptul că impactul la nivel local este cu mult peste media turismului clasic. În cazul membrilor AER aproximativ 80-90% din cheltuielile efectuate de turiști rămân în zona de desfășurare a programului turistic, preponderent în zona rurală
În contextul în care ecoturismul este o formă de turism de nișă, dar totuși deosebit de dinamică, ținând cont de reglementările privind protecția mediului adoptate în țara noastră, de beneficiile economice, sociale și culturale pe care turismul le poate aduce comunităților locale, dar și de efectele negative pe care o dezvoltare haotică, necontrolată a turismului le poate genera, se pune din ce în ce mai des problema realizării unei strategii de dezvoltare a ecoturismului, strategie ce ar trebui să fie în strânsă corelație cu strategia de dezvoltare a turismului la nivel național (Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național), cu strategiile de dezvoltare a turismului la nivel local (strategii de dezvoltare a turismului în ariile protejate) și cu Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă.
Turismul la nivel mondial este o activitate complexă, care influențează dezvoltarea socio-economică a statelor/comunităților locale, și își lasă amprenta asupra mediului înconjurător în diferite moduri. Numărul din ce în ce mai mare al celor care călătoresc în scopuri turistice, ar trebui să determine statele să creeze o strategie de management al turismului, prietenoasă cu mediul și sustenabilă.
Interesul oamenilor din ultimele decenii asupra problemelor de mediu a crescut pe diferite planuri (industrie, alimentație, energie etc), apărând astfel și un nou tip de a-ți petrece vacanțele, într-un mod ecologic, prin practicarea ecoturismului.
Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a condus la apariția ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversității ecologice, în concordanță cu cerințele anumitor segmente de turiști, care doresc să își petreacă vacanța în natură.
Ca o concluzie și, totodată, reprezentând punctul de vedere al autorilor, vom spune că“ecoturismul este o formă de turism desfășurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă cunoașterea și aprecierea naturii și culturii locale, care presupune măsuri de conservare și asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populația locală”.
I.2 Profilul ecoturistului
Cunoașterea unui profil al ecoturistului va fi extrem de utilă organizatorilor de programe turistice pentru acest segment de piață. Până în prezent, un studiu amplu realizat pe piața turistică nord americană ne oferă o caracterizare a turistului în arii naturale, prezentată mai jos.
Profilul de piață al turistului în arii naturale
În ultima vreme ecoturismul a câștigat foarte multi adepți. Cei care iubesc natura în forma ei nemodificată caută aceste locuri tocmai pentru valoarea lor ecologică, estetică și peisagistică, fără nici un fel de ,,cosmetizări”.
În urma introducerii ecoturismului ca alternativă la turismul de masă, a fost posibilă realizarea unui profil relativ al persoanei care participă la programele ecoturistice.
În acest sens putem spune că ecoturistul poate fi descris ca fiind o persoană, cu studii medii, de obicei studii superioare, iubitoare de natură, cu un simt dezvoltat al aventurii, sensibilă la problemele de mediu, vârsta medie între 35-54 ani variind în funcție de activitățile desfășurate și de alți factori cum ar fi costul călătoriei. Trebuie totuși avut în vedere faptul că odată cu fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, vârsta medie pentru acest segment este în continuă creștere.
De asemenea ecoturistul poate fi o persoană cu o situație materială peste medie, ținând cont de faptul că programele ecoturistice oferă o satisfacție mult mai mare decât cele ale turismului de masă, dar sunt de obicei mai costisitoare.
Ecoturistul are o stare de sănătate bună, având capacitatea de a depune efort fizic. Odată cu creșterea mediei de vârstă a populației ce practică această formă de turism, scade cererea pentru activități solicitante și crește interesul pentru activități cum ar fi studiul naturii, observarea vieții sălbatice.
Studiile făcute au arătat că cei interesați de o adevarată experiență în ecoturism cer în general mai mult decât media turiștilor clasici.Prin urmare ecoturismul este destinat, în special, turiștilor cu un nivel al veniturilor mediu sau ridicat, cu o cultură orientată spre cunoașterea naturii, care tind să practice un mod sănătos de viață.
În condițiile economice internaționale actuale, marea majoritate e turiștilor (chiar și cei mai înstăriți), se preocupă de prețul serviciilor turistice. Turiștii au devenit foarte atenti la cheltuielile lor, prețurile serviciilor turistice fiind principala variabilă în alegerile consumatorilor.
Pentru a avea un comportament eco-responsabil trebuie ca la nivel de individ și de grup, să ne schimbăm mentalitățile și obiceiurile. Trebuie să fim conștienți că în fiecare zi de muncă sau de vacanță avem ocazia să reducem impactul negativ asupra mediului, generat de activitățile noastre. Putem oferi un exemplu de urmat, adoptând un comportament eco-responsabil pe parcursul vacanțelor, în viața de zi cu zi în general. Eco-responsabilitatea reprezintă angajamentul pe care îl luăm la nivel individual și de grup, pentru limitarea impactului negativ asupra mediului.
Comportamentul eco-responsabil este o stare de spirit care se referă în primul rând la adoptarea unor gesturi simple, aparent mici dar cu efect mare, în vederea reducerii cantității gazelor cu efect de seră din atmosferă, a cantităților de poluanți, deșeuri, ape uzate și reducerea consumului de apă, energie, materiale sau legat de transport.
Caracteristici ale călătoriei:
• Durata călătoriei – variază în funcție de destinație, activități desfășurate, dar durata preferată de 50% dintre turiștii experimentați (care au fost în cel puțin o călătorie „ecoturistică”) este de 8-14 zile
• Cheltuieli – Ecoturiștii tind să cheltuiască mai mult decât turistul mediu, plătind sume considerabile pe echipamente, cotizații, reviste, donații. 26% dintre ei au declarat că ar fi dispuși să cheltuiască 1000 – 1500 USD pentru o călătorie în care să beneficieze de servicii de calitate.
• Componența grupului – o majoritate de 60% dintre turiștii experimentați au declarat că preferă să călătorească în cuplu, 15% cu familia, iar 13% preferă să călătorească singuri.
• Surse de informare – Ecoturiștii acordă mare încredere recomandărilor celorlalți (prieteni, familie), dar și diferite forme de materiale scrise reprezintă surse importante de informații. De asemenea, experiența proprie din călătorii anterioare joacă un rol decisiv în alegerea destinației. Internetul devine tot mai utilizat pentru planificarea vacanțelor ecoturistice, dar mulți ecoturiști sunt suficient de experimentați pentru a-și organiza singuri călătoria.
Motivații și preferințe:
• Motivațiile călătoriei – Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivație a ecoturiștilor. Ei nu vor numai să o vadă, ci și să o experimenteze și să învețe despre ea. Ei sunt interesați și de istorie, de alte culturi, le place să participe la diverse activități în aer liber și apreciază oportunitatea de a întâlni oameni noi.
• Activități preferate – Ecoturiștii participă la o gamă foarte largă de activități, de la observarea și înțelegerea naturii (vizitarea parcurilor naționale, observarea vieții sălbatice), la activități orientate mai mult sau mai puțin spre aventură și activități cu specific cultural – istoric. Ei sunt în căutarea noului, a unor experiențe care să le îmbogățească viața.
• Modalități de cazare – Ecoturiștii preferă facilități de cazare cu confort mediu sau chiar de bază, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.
* ecoturismul a fost definit în acest studiu ca fiind călătoria orientată spre natură, aventură, cultură. Studiul a avut în vedere atât turismul intern cât și cel internațional .
Sursa: HLA and ARA Consulting, Ecotourism – Nature/Adventure/Culture: Alberta and British Columbia Market Demand Assessment
Cod de comportament al ecoturistului
Codul de bune practici al ecoturistului, este inspirat din documentul elaborat de Uniunea pentru conservarea naturii din Quebec (UQCN), in cadrul proiectului “EcoRoute” si axat pe principiile de etica generale difuzate in marile parcuri nationale din S.U.A. (ex.: “Leave no trace” Inc. 2000).
Acesta trebuie sa urmarească nu numai limitarea efectelor negative ale prezentei umane in mediul natural, ci si accentuarea protectiei patrimoniului natural si cultural in cauza. Se adreseaza tuturor categoriilor de vizitatori care practica activitati ecoturistice si frecventeaza siturile naturale.
În acest sens un ecoturist trebuie să se intereseze cu privire la codul de bune practici sau reguli care vizeaza reducerea impactului asupra mediului inconjurator.
Să se adreseze unui promoter de activități ecoturistice sau unei agenții de turism care pot oferi cadru organizatoric adecvat practicării ecoturismului, să nu patrundă in zonele interzise publicului larg (rezervatii stintifice, situri protejate), sa respecte semnificatia marcajelor si indicatoarelor, sa se deplaseze in liniste astfel incat sa nu perturbe mediul natural. sa pastreze o distanta respectabila fata de animalele salbatice pentru a nu le deranja, sa adopte un comportament care sa reduca toate tipurile de poluare chimica, biologica, vizuala (vandalism, graffiti), olfactive si sonore, sa incurajeze activitatile in grupuri mici, care exercita o mai mica presiune asupra mediului inconjurator, sa ia la cunostinta impactele activitatilor derulate asupra mediului inconjurator vizitat, Sa se valorifice particularitatile indivizilor si comunitatii vizitate, sa respecte obiceiurile si traditiile locuitorilor din zonele vizitate, precum si diferentele cultural existente.
Codul de comportament al ecoturistului este axat pe principiile de etica generale difuzate in marile parcuri nationale din S.U.A. (ex.: “Leave no trace” Inc.)
Acesta trebuie sa urmareasca nu numai limitarea efectelor negative ale prezentei umane in mediul natural, ci si accentuarea protectiei patrimoniului natural si cultural in cauza.
Se adreseaza tuturor categoriilor de vizitatori care practica activitati ecoturistice si frecventeaza siturile naturale.
Studiile făcute au arătat că cei interesați de o adevărată experiență în ecoturism cer în general mai mult decât media turiștilor clasici. Prin urmare ecoturismul este destinat, în special, turiștilor cu un nivel al veniturilor mediu sau ridicat, cu o cultură orientată spre cunoașterea naturii, care tind să practice un mod sănătos de viață.
Turiștii au devenit foarte atenți la cheltuielile lor, prețurile serviciilor turistice fiind principala variabilă în alegerile consumatorilor.
În prezent, pentru a-și reface sănătatea și vitalitatea, orice turist are nevoie de o calitate tot mai bună a mediului în care a ales să-și petreacă vacanța: aer curat, ape și locuri nepoluate, peisaje frumoase etc.
I.3 Organizații internaționale ce acționează în sfera ecoturismului
Pe măsura extinderii ecoturismului s-a simțit nevoie organizării unor structuri bine definite, care să poată permite o cât mai bună penetrare a acestuia în rândul comunităților. În consecință au luat naștere o serie de organisme care se ocupă strict de această problemă. Pe lângă acestea, în cadrul unor organizații deja consecrate au început să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul.
Pe piața turistică internațională ecoturismul a început să se dezvolte din anul 1980. În prezent, ecoturismul este forma de turism cu cel mai ridicat ritm de creștere pe plan internațional, în special ca urmare a faptului că nu se supune într-o măsură la fel de mare ca celelalte forme de turism regulilor convenționale de dezvoltare economică.
Activitatea ecoturistică pe plan internațional este reglementată în cadrul unei tipologii ce cuprinde stilurile de eco-experiențe, precum și forme de eco-activități în funcție de eco-produsele de pe piață și consumatorii acestora.
Organizația Mondială a Turismului consideră că ecoturismul alături de turism cultural și turism de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluție în secolul 21. Una dintre cele mai importante tendințe care influențează cererea pentru ecoturism este fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, mai ales în acele țări unde este centrată cererea pieței ecoturistice internationale: America de Nord, Europa de Nord, si mai puțin Japonia.
Evoluția ascendentă a ecoturismului este influențată și de dorința tot mai amre a societății urbane, ,,dependentă de birouri” de a fi mai activă. Într-un raport din 1997 privind turismul de aventură, Asociația Industriei Călătoriilor din America (TIA) a constatat că aproximativ jumătate din populația Statelor Unite a participat în ultimii cinci ani la la diverite forme de călătorie activă, incluse în sfera ecoturismului sau turismului de aventură. Această tendință este determinată de dorința oamenilor de a-și depăși limitele, de a-și menține condiția fizică, dar și de nevoia de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau în familie.
Dacă initial ecoturismul se adresa turiștilor experimentați, cu niveluri de venit și educație ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii și experiențe de călătorie.
Rolul fundamental al unei organizații de ecoturism este de a contribui la minimizarea efectelor negative ale ecoturismului și la maximizarea celor pozitive.
La nivel mondial există o serie de organisme care sunt specializate în problematica ecoturismului, dar și altele care deși nu sunt exclusive, ating totuși prin preocupările lor și acest domeniu.
Cea mai importantă Organizație este Societatea Internațională de Turism(TIES). Aceasta a luat ființă în 1990, urmărind încă din prima zi, ,,să asiste cât mai multe asociații profesionale care se străduiesc să facă din ecoturism un mijloc util în activitatea de conservare și dezvoltare durabilă” (Megan Wepler Wood – președinte și fondator).
Societatea Internationala de Ecoturism (TIES) este un 501 (c) (3) organizatie non-profit dedicată promovării ecoturismului . Founded in 1990, TIES has been in the forefront of the development of ecotourism, providing guidelines and standards, training, technical assistance, research and publications. Fondată în 1990, TIES a fost în prim-planul de dezvoltare a ecoturismului, oferind linii directoare și standarde, instruire, asistență tehnică, de cercetare și publicații. TIES' global network of ecotourism professionals and travelers is leading the efforts to make tourism a viable tool for conservation, protection of bio-cultural diversity, and sustainable community development. Rețeaua TIES "globală de profesioniști ecoturismului și a călătorilor este lider de eforturile de a face turismul un instrument viabil pentru conservarea, protecția bio-diversitatea culturală, precum și dezvoltarea durabilă a comunităților.
Through membership services, industry outreach and educational programs, TIES is committed to helping organizations, communities and individuals promote and practice the principles of ecotourism .Prin serviciile de membru, outreach industrie și programe educaționale, TIES se angajează să contribuie organizațiilor, comunităților și indivizilor să promoveze și practica principiile de ecoturism . TIES currently has members in more than 90 countries, representing various professional fields and industry segments including: academics, consultants, conservation professionals and organizations, governments, architects, tour operators, lodge owners and managers, general development experts, and ecotourists. TIES are în prezent membri în mai mult de 90 de țări, reprezentând diverse domenii de activitate profesională și segmente ale industriei, inclusiv: cadre universitare, consultanți profesioniști de conservare, precum și organizații, guverne, arhitecti, operatorii de turism, proprietarilor depune și manageri, experți generale de dezvoltare, și ecoturistilor. Utilizand ecoturismului ca un instrument eficient pentru conservarea bio-culturale, legăturile este angajată în promovarea și sprijinirea eforturilor în schimbări durabile de lider în industria turismului la nivel mondial și de călătorie. Our ecotourism initiatives address crucial needs to promote authentic ecotourism, and to give back to the global ecotourism community. Inițiativele noastre de ecoturism a răspunde nevoilor esențial să se promoveze autentic ecoturismului, și să dea înapoi la comunitatea globala ecoturism.
O serie de state și-au creat propriile societăți de ecoturism. Dintre acestea o prezint pe cea din Australia si pe cea din Japonia care desfășoară activități susținute vizând aspecte multiple ale ecoturismului.
Ecoturism Australia a fost fondată în 1991, ca o asociație non-profit, incluzând societăți care administrează spații de cazare, tour-operatori, agenții de turism, manageri ai ariilor protejate toate având punct comun preocuparea pentru dezvoltarea și promovarea industriei ecoturismului. Ecoturism Australia și-a concentrat activitatea și pe elaborarea unor programe de acreditare. Este vorba despre NEAP-Programul de Acreditare pentru Ecoturism și Turism în Natură și Programul de atestare Ecoguide.
NEAP este de departe centrul preocupărilor asociației. Aplicat inițial doar in Australia, programul vizează identificarea și etichetarea adevăratului turism de tipul eco și în natură.
Scopul acestui program este de a certifica produse care se bazează pe principiile ecoturismului, fiind o garanție pentru o prestație corespunzătoare și din punctul de vedere al durabilității.
Programul Ecoguide are un domeniu de activitate mai restrâns, el atestând anumite capacități ale ghizilor care deservesc programe din sfera ecoturismului sau turismului în natură.
O altă organizație care se remarcă la nivel de stat este Societatea de Ecoturism din Japonia (JES) înființată în 1998. Ideile exprimate de membri săi sunt o combinație între practic și durabil. Societatea de Ecoturism din Japonia admite că au existat și o serie de eșecuri în rândul ofertanților niponi, eșecuri legate de implementarea ecoturismului.
Încercarea de clasificare și justificare a localizării organizațiilor ecoturistice la nivel mondial s-ar solda cu un eșec pe de o parte deoarece ecoturismul este încă într-o fază incipientă ca organizare, iar pe de altă parte deoarece acestea sunt răspândite în întreaga lume, neuniform, chiar pe teritoriile unor state mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic.
Faptul că Ecoturismul poate fi promovat și de către organizații care nu implică neapărat întregul teritoriu al unui stat este dovedit de societăți cum ar fi Societate de Ecoturism din Saskatchewan (ESS, Canada), sau Asociația de Ecoturism din Virginia (VETA, din SUA). Remarcabil este interesul și conștientizarea de către grupuri restrânse de oameni a importanței fenomenului turistic sub forma sa eco și încercarea de a extinde aceste acțiuni pe o arie cat mai mare.
Dintre inițiativele demne de luat în considerare ale ESS, amintim Programul de Acreditare Horizons care certifică obiective și afaceri centrate pe respectarea principiilor ecoturismului.
Ca organism regional, Asociația de Ecoturism din Virginia (VETA) are trei obiective fundamentale: protejarea resurselor naturale din regiune, dezvoltarea, și promovarea unei adevarate industrii ecoturistice în Statul Virginia; promovarea unor experiențe sigure, de calitate pentru ecoturiști.
Apariția și dezvoltarea în ultimii ani a Internetului a permis apariția unui nou model de colectare și distribuire a informațiilor din orice domeniu. Astfel iubitori ai naturii din Europa s-au reunit și creat un site cuprinzător numit Eco-Tour, sub girul Comisiei Europene. Site-ul este extrem de util pentru cei interesați de lumea ecoturismului.
În cadrul Uniunii Europene, ecoturismul este văzut ca un factor economic important în special în zonele rurale și de aceea, interacționând cu agricultura, poate contribui cu succes la dezvoltarea comunităților locale.
De asemenea amintesc și de rețeaua europeană Ecotrans, care, deși nu are preocupări exclusive de ecoturism, reunește organizații neguvernamentale și consultații din 12 state europene ( Germania, Austria, Portugalia, Grecia,Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Olanda, Franta, Italia, Spania, Elveția).
Preocupări în aria ecoturismului sunt înregistrate și la nivelul Organizației Mondiale a Turismului (WTO), cea mai puternică organizație din lume.
În acest context, există anumite organizații internaționale care stabilesc principalele coordonate de exploatare în timp și spațiu a acestor resurse naturalede excepție.
Interesul organizațiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai multe din următoarele direcții: Cercetare și consultanță; Reglementare și standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri); Dezvoltarea economică a domeniului (prin obținerea unor rezultatepozitive de către firmele de profil) prin atragerea de fonduri pentrucomunitățile locale și conservarea biodiversității;Consultanță; Educarea consumatorilor și a prestatorilor; Formularea și implementarea unor politici sectoriale;
Diversitatea organismelor internaționale care au contribuții în domeniul ecoturismului, aduce în discuție problema grupării acestora în categorii relativ omogene în funcție de:
-conținutul activității: organisme generale (de exemplu Organizația Națiunilor Unite) și specializate în turism (Organizația Mondială a Turismului, Consiliul Mondial pentru Turism și Călătorii (WTTC), Comisia Europeană a Turismului (ETC) etc.), ecoturism (de exemplu Societatea Internațională de Ecoturism (TIES), Clubul Internațional de Ecoturism (IEC), Centrul European pentru Turism Ecologic și Agroturism (ECEAT) etc.) sau protecția naturii (de exemplu Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Agenția Europeană de Mediu (EEA), Institutul Internațional pentru Mediu și Dezvoltare (IIED) etc.)
-din punctul de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare: organisme guvernamentale (ex. Agenția Americană de Dezvoltare Internațională (USAID) și neguvernamentale (Fondul Mondial pentru Natură (WWF);
-în funcție de aria teritorială de activitate – organisme globale și regionale;
-în raport cu statutul acestora – organisme publice (Agenția Europeană de Mediu (EEA), Banca Mondială) sau private (de exemplu Asociația de Turism pentru Natură TouringNature).
Toate aceste organizații reflectă în mod clar orientarea către dezvoltarea unui turism durabil și acordarea unei atenții deosebite pentru susținerea ecoturismului. În cadrul unor organizații internaționale se remarcă și prezența țării noastre prin unele inițiative și prin recunoașterea oficială a unor resurse naturale și culturale valoroase pentru patrimonial național și pentru cel mondial.
CAPITOLUL II – Ecoturismul în ariile protejate ale lumii
II.1 Situația ariilor protejate și a monumentelor naturii
Printre cele mai cunoscute destinații pentru practicarea ecoturismului, se află o serie de țări cum ar fi: Kenya, Costa Rica, Nepal, Madagascar.
Activitatea ecoturistică pe plan internațional este reglementată în cadrul unei tipologii ce cuprinde stilurile de eco-experiențe, precum și forme de eco-activități în funcție de eco-produsele de pe piață și consumatorii acestora.
Principalele destinații turistice pe piața internațională sunt: Australia, Canada, Costa Rica, Mexic, Guatemala, Cuba, Brazilia, Bolivia, Kenya, Ghana, Africa de Sud, Madagascar, Indonezia, Nepal. Principalele țări emițătoare de turiști sunt cele dezvoltate ca urmare, pe de-o parte a nivelului de trai ridicat ce le permite achitarea costurilor destul de ridicate ale unor astfel de programe turistice, iar pe de alta parte ofertei autohtone destul de limitate sau chiar inexistente. Cele mai puternice agenții turistice/turoperatori în domeniu sunt în special cele din statele emițătoare de turiști –Marea Britanie, S.U.A., Germania, Olanda, Franta, Austria, Elvetia-, dar și cele din statele receptoare –Africa de Sud, Australia, Kenya, Mexic, Canada. După cum se observă, la nivelul continentul european, destinațiile ecoturistice sunt foarte puține, mai ales în zona noastră –Europa Centrală și de Est.
Începând din 1992, a fost adoptat un nou sistem de clasificare a ariilor protejate având la bază o serie de obiective de management care dau conținutul acestei clasificări și care se referă la: cercetare științifică, protecția sălbăticiei, protecția diversității speciilor, și a diversității genetice, menținerea serviciilor, protecția unor trăsături naturale. Relația dintre obiectivele de management și tipologia ariilor protejate este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel II.1.1
Ariile protejate și obiectivele de management
Sursa: www.pronatura.ro
Analiza experienței internaționale a avut drept scop să reliefeze câteva aspecte majore care definesc turismul durabil și ecoturismul. Pentru a avea o percepție în timp și spațiu asupra mecanismului de evoluție a ecoturismului s-au selectat țări cu experiență în gestionarea ecosistemelor naturale și țări care sunt în vecinătatea României și cu care țara noastră poate intra în competiție în dezvoltarea acestei forme de turism. Aspectele au vizat cadrul instituțional, legislativ, structural și organizatoric.
Parcurile naționale și alte arii protejate ale lumii au fost întotdeauna destinațiile preferate pentru acei turiști care caută contactul cu natura.
De circa 130 de ani, se poate vorbi despre turismul în parcuri naționale și alte arii protejate, ca o forma de turism cu tot mai mulți adepți, cu o experiență din ce în ce mai profundă și cu un interes crescând din partea autorităților.
Fiecare arie protejată destinată recreeri își stabilește propriile reguli de comportament pentru vizitatori. De exemplu, numeroase parcuri naționale interzic pătrunderea autoturismelor, deplasarea făcându-se numai cu mijloace de transport ecologice (electrice, biciclete, aeroplane, deltaplane, bărci cu vâsle), aflate în proprietatea statului.
Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale într-un ocean al dezvoltării, astfel că, cu cât acestea au o suprafață mai mare cu atât ele sunt mai protejate de presiunile exterioare.
Situația actuală relevă faptul că 17892 (59%) arii protejate au o suprafață mai mică de 1.000 ha, care totalizează o suprafață de 28.713 km pătrati, însemnând doar 0,2% din suprafața totală a ariilor protejate.
Ariile protejate sunt distribuite pe marile zone geografice conform tabel:
Tabel II.1.2
Arii protejate în lume, după categoriile UICN
Sursa: www.pronatura.ro
Turiștii au arătat o dorință crecândă de a desfășura activități în zone bine administrate din punct de vedere ecologic. Sunt preferate unități de cazare nu deoebit de luxoase punându-se accentul pe activitățile în aer liber și nu pe cazare.
Tendințele mai recente din turismul internațional arată o piață a ecoturismului în creștere, mai ales în America de Nord, Europa și Asia.Pornind de la dimensiunile pieței potențiale, problema cheie devine frunizarea de produce ecoturistice care să răspundă nevoilor pieței și care, în același timp, să aibă un impact economic și asupra mediului pozitiv.
Ariile protejate de interes național și internațional (parcurile naționale, rezervațiile naturale, rezervațiile biosferei, parcurile regionale pentru peisaje) se află în subordonarea și controlul Ministerului de Protecție a Mediului și de Securitate Nucleară. Celelalte arii protejate sunt în subordonarea și controlul autorităților locale, Academiei de Științe a Ucrainei, Comitetului de Stat al Pădurilor, Institutului de Ecologie al Carpaților, Institutului de Geografie, Institutul de
Biologie și Cercetări Marine etc. Ucraina face parte din rețeaua Carpatică Europeană, alături de Serbia, România, Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia, iar la Kiev a fost semnată în 2003 prima Convenție Europeană pentru Regiunea Carpatică.
Componenta economică are un rol deosebit de important în luarea deciziilor, si cu toatea acestea i se acordă o importanță redusă în ariile protejate la nivel mondial.
De obicei, în aceste areale, accentul este pus pe partea ecologica, ceea ce este considerat de multe persoane ca fiind suficient în trasarea actiunilor legate de politica publica. Totusi, turismul în ariile protejate devine din ce în ce mai mult un factor care sta la baza dezvoltarii durabile, tocmai datorita contributiei pe care o are la dezvoltarea economica, nationala si locala si prin impulsul pe care îl da conservarii naturii si biodiversitatii.
Valorificarea spațiilor naturale protejate îmbracă forme diferite, complexe. Fiecare arie protejată destinată recreerii își stabilește propriile reguli de comportament pentru vizitatori.
Parcurile naționale furnizează cea mai mare parte a experienței turistice legate de natură, dar în același timp se bucură de o mică parte din beneficiile economice. Taxele reduse de intrare și utilizare sunt rezultatul a numeroși factori, între care și colectarea centralizată, la bugetul statului. Venitul din turism este mult sub nivelul bugetului, necesar ariilor protejate, constituind un mic procent din resursele bănești utilizate în management. Taxele diferențiate devin din ce in ce mai răspândite.
O altă sursă de venituri pare să devină, cel puțin în SUA și Canada, licențierea proprietății intelectuale.
Valorificarea pentru turism a ariilor protejate și a peisajelor naturale se află într-o formă incipientă. Problema cu care se confruntă pe plan intern este slaba percepție și preocupare a populației pentru problemele de conservare și de protecție a mediului. De asemenea, nu există o infrastructură de acces modernă care să pună în valoare aceste spații naturale deosebite, iar spațiile de cazare turistică în mediul rural care să respecte cerințele de calitate și cele ecologice de mediu nu sunt suficiente, abia în ultimii ani a început să se contureze o rețea de pensiuni rurale și agroturistice. Datorită acestor aspecte sunt agreate excursiile și circuitele turistice pentru grupuri organizate, cu durate scurte de sejur, având un puternic caracter sezonier.
Se impune așadar o standardizare a procedurilor de colectare și de transmitere a statisticilor turistice, așa cum s-a realizat, într-o bună măsură, standardizarea conceptelor și definițiilor. În anul 1999, Comisia Mondială a Zonelor Protejate a editat pentru prima data un ghid care să ajute la măsurarea gradului de exploatare a parcurilor și a altor zone protejate, oferind un anumit sistem de măsurare și exemple de cum pot fi folosite datele statistice în administrarea parcurilor.
Parcurile naționale au adesea puncte de intrare prin care se face monitorizarea nivelului de vizitatori, dar dacă numărul acestor puncte de intrare este mai mare, acest lucru se îngreunează.În plus mai multe parcuri nu au un personal suficient de mare pentru a face față controlului circulației turistice.Pe de altă parte procedurile de colectare a informațiilor diferă adesea de la un parc la altul, ceea ce complică procedeul de centralizare a datelor statistice chiar și la nivelul unei țări.
În continuare prezint câteva date statistice din unele țări în care importanța acordată zonelor protejate și ecoturismului este ridicată.
SUA deține cele mai bine organizate parcuri naționale din lume, atât pentru recreere cât și în scopuri științifice. Cele mai cunoscute și vizitate sunt Yellowstone (cu 3-4 vizitatori anual), Grand Canion(2 milioane vizitatori anual), Great Smoky Mountains, Yosemite, Sequoia, Death Valley, Everglades și altele.
În Nepal, zona Annapurna, este cea mai populară destinație de drumeție în Munții Himalaya; începând cu 1989, numărul celor sosiți aici pentru drumeții și escalade a crescut cu o rată anuală de 18%. Astfel în 1997, s-u înregistrat 50.708 turiști, din care 12.000 au vizitat Sanctuarele Annapurna.
Peru este o destinație de cei care vor să admite păsările în habitatul lor natural (,,birdwatching”), iar aceștia reprezintă circa 10,3% din turiștii sosiți în Peru. În plus, 47% dintre turiști vizitează parcurile naționale sau alte arii protejate; dintre aceștia, 44% combină vizitarea ariilor naturale cu vizitarea atracțiilor culturale și doar 3% vin exclusiv pentru ariile naturale. Fluxul de vizitatori în cele 52 de zone naturale protejate de către stat (,,Areas Naturales protejidas por el Estado”) a crescut cu 250% între 1990-1999, ajungând la circa 650,000 persoane în 1999. Parcul Național Manu este unul dintre cele mai mari (peste 1,5 mil ha) și mai frumoase din lume.
Convinși fiind că ecoturismul este turismul viitorului și că ariile naturale vor fi în continuare în atenția promotorilor activității turistice și a administrațiilor naționale și internaționale, putem spune că experiența turistică în ariile protejate se îmbogățesc continuu, oamenii învățând din greșeli și întărind acumulările pozitive.
De-a lungul timpului, problemele de conservare a naturii au fost rezolvate într-o manieră generală și globală în cadrul fiecărei țări, regiuni, zone sau localități în parte.
Principalele categorii de arii protejate, potrivit clasificării UICN, sunt: rezervație naturală, strictă, sălbatică, parc național, monument natural, arie de gestionare a habitatelor, peisaj terestru protejat, arie protejată cu resurse gestionate.
Existența unor centre de promovare a produselor turistice și a atracțiilor zonei constituie un factor de succes în afirmarea ariilor naturale protejate ca importante și atractive destinații turistice.
II.2 Valorificarea resurselor ecoturistice la nivel mondial
Odată cu eforturile depuse pentru protejarea și conservarea naturii s-a pus și problema dezvoltării durabile a acestor areale, fiind trasate strategii de dezvoltare, iar unul dintre domeniile principale de acțiune îl constituie ecoturismul.
La nivel mondial, primele demersuri oficiale privind organizarea și reglementarea ariilor naturale protejate au aparținut Statelor Unite ale Americii. Pentru anul 2010, datele arată că în această țară există 6.770 de areale terestre (27,08 % din teritoriul terestru național) și 787 areale marine protejate (circa 67% din suprafața marină a țării).
Există o rețea de 58 parcuri naționale, dintre care se remarcă Parcurile Naționale – Yellowstone din Munții Stâncoși, declarat încă din 1872 și Yosemite de pe valea omonimă, din California, declarat în 1880.
Guvernul federal american nu a stabilit politici speciale pentru turismul durabil și ecoturism dar a realizat un set de legi privind ariile protejate și protecția mediului. La propunerea congresmenilor se aprobă anual bugetul alocat pentru parcurile naționale și pentru celelalte arii protejate majore. Valorificarea turistică a fost demarată prin intermediul unor cluburi montane și alpine care organizau drumeții și tabere de scurtă durată.
Există un Serviciu al Parcurilor Naționale (National Park Service), fondat în 1916 care prin donații și sponsorizări, voluntariat organizat sprijină activitățile ecologice și de vizitare din aceste arii protejate.
Gestionarea resurselor se face prin intermediul centrelor de administrație pentru parcuri și pentru ariile protejate mari, conduse de supraintendenți care au înglobat și birourile serviciilor de pază. Pentru susținerea activităților turistice au fost create centre de vizitare cu minime dotări pentru prezentarea specificului și a obiectivelor floristice și faunistice deosebite, vânzarea de pliante, hărți și suveniruri, micro-unități de alimentație publică și grupuri sanitare. În zonele marginale, iar în unele cazuri chiar și în zona de tampon a marilor parcuri naționale și naturale au fost create, în ultimele 5-6 decenii, numeroase condiții de cazare turistică.
Toate parcurile sunt incluse în Agenția Parcurilor, fondată în 1998 aflată în subordinea Agenției Guvernamentale de Evaluare a Mediului, ce a realizat un Cod de Etică privind personalul și activitatea administrației parcurilor, o cartă a acestora și mai redactează un buletin de informare trimestrial.
La nivelul administrației centrale există un Ministru al Patrimoniului Canadian, care aprobă toate proiectele și planurile de utilizare a terenurilor și a resurselor din cadrul ariilor protejate. Acesta, prin echipa proprie de consilieri dar și experți din alte organisme autorizate (universități, institute de cercetare, firme de consultanță, ONG-uri) realizează principiile directoare și politicile de gestionare a parcurilor naționale și a ariilor cu viață sălbatică din Canada. De asemenea, există un sistem de pază foarte modern care asigură protejarea zonelor naturale cu echilibru vulnerabil dar și siguranța vizitatorilor. Fiecare parc și arie cu natură sălbatică își creează un plan director de gestionare integrată, iar ulterior acestea sunt supuse aprobării ministrului responsabil cu aceste arii naturale deosebite.
Parcurile naționale și arealele cu viață sălbatică ce dețin așezări umane pe teritoriul lor pun accent pe informarea și participarea activă a locuitorilor la conservarea mediului și a biodiversității. În acest context, legislația canadiană este cea mai restrictivă față de susținerea altor activități secundare la nivelul acestora tocmai pentru a nu aduce atingeri calității vieții sălbatice.
Astfel, este interzisă orice construcție de unitate turistică, campare sezonieră, orice amenajare de poteci etc. Pentru informarea turiștilor există doar centrele de vizitare, informare și educație (denumite centre de resurse educative) care folosesc cele mai moderne mijloace în prezentarea parcurilor naționale (videoproiecții, sistem 3D, expoziții fotografice, sală media, bibliotecă etc.), iar o singură serie de vizitatori include între 15-20 persoane.
Analiza experienței internaționale a avut drept scop să reliefeze câteva aspecte majore care definesc turismul durabil și ecoturismul. Pentru a avea o percepție în timp și spațiu asupra mecanismului de evoluție a ecoturismului s-au selectat țări cu experiență în gestionarea ecosistemelor naturale și țări care sunt în vecinătatea României și cu care țara noastră poate intra în competiție în dezvoltarea acestei forme de turism. Aspectele au vizat cadrul instituțional, legislativ, structural și organizatoric.
Brazilia are peste 150 de arii protejate, între care 40 sunt parcuri naționale. Convinși fiind că ecoturismul este turismulu viitorului și că ariile naturale vor fi în continuare în atenția promotorilor activității turistice și a administrațiilor naționale și internaționale, putem spune că experiența turistică în ariile protejate se îmbogățește continuu, oamenii învățând din greșeli și întărind acumulările pozitive.
SUA este considerat liderul mondial în privința organizării sistemului de arii protejate atât din punct de vedere al modului de conservare și protecție, cât și din punct de vedere al valorificării turistice. Există o rețea de 58 parcuri naționale, dintre care se remarcă Parcurile Naționale – Yellowstone din Munții Stâncoși, declarat încă din 1872 și Yosemite de pe valea omonimă, din California, declarat în 1880.
Guvernul federal american nu a stabilit politici speciale pentru turismul durabil și ecoturism dar a realizat un set de legi privind ariile protejate și protecția mediului. La propunerea congresmenilor se aprobă anual bugetul alocat pentru parcurile naționale și pentru celelalte arii protejate majore. Valorificarea turistică a fost demarată prin intermediul unor cluburi montane și alpine care organizau drumeții și tabere de scurtă durată.
În zonele marginale, iar în unele cazuri chiar și în zona de tampon a marilor parcuri naționale și naturale au fost create, în ultimele 5-6 decenii, numeroase condiții de cazare turistică.
Pe baza legislației naționale și a celei federale fiecare parc sau arie protejată importantă își stabilește strategia proprie de gestionare a resurselor și de valorificare economică. Această strategie este de fapt un plan general de management ce diferă de la o arie protejată la alta, dar cuprinde unele puncte comune referitoare la: evaluarea anuală a stării biodiversității și redactarea unui raport final; realizarea unui business plan axat pe activități de menținere și diversificare a acțiunilor turistice prin prisma sumelor alocate de guvern și din sursele proprii; demararea unor acțiuni speciale de conservare; acordarea unei foarte mari atenții pentru educația pro-natura a vizitatorilor, pentru preîntâmpinarea unor dezastre naturale; realizarea de prognoze privind posibilitățile de dezvoltarea a turismului, pentru a menține fluxuri de turiști relativ constante și evitarea conflictelor de interese economice cu comunitățile locale. Principalele destinații turistice pe piața internațională sunt: Australia, Canada, Costa Rica, Mexic, Guatemala, Cuba, Brazilia, Bolivia, Kenya, Ghana, Africa de Sud, Madagascar, Indonezia, Nepal
Principalele țări emițătoare de turiști sunt cele dezvoltate ca urmare, pe de-o parte a nivelului de trai ridicat ce le permite achitarea costurilor destul de ridicate ale unor astfel de programe turistice, iar pe de alta parte ofertei autohtone destul de limitate sau chiar inexistente. Cele mai puternice agenții turistice/turoperatori în domeniu sunt în special cele din statele emițătoare de turiști –Marea Britanie, S.U.A., Germania, Olanda, Franta, Austria, Elvetia-, dar și cele din statele receptoare –Africa de Sud, Australia, Kenya, Mexic, Canada.După cum se observă, la nivelul continentul european, destinațiile ecoturistice sunt foarte puține, mai ales în zona noastră –Europa Centrală și de Est
Canada acordă, de asemenea, o mare importanță teritoriilor cu viață sălbatică. Suprafața totală a zonelor protejate este de 11,8 milioane ha. (6,3% din suprafața țării) și cuprinde un total de 5.285 de arii protejate, dintre care 42 parcuri naționale. Majoritatea parcurilor ocrotesc păduri boreale de conifere și foioase cu multe alte elemente specifice de floră și faună, izvoare termale cascade, zone cu ghețari.
Toate parcurile sunt incluse în Agenția Parcurilor, fondată în 1998 aflată în subordinea Agenției Guvernamentale de Evaluare a Mediului, ce a realizat un Cod de Etică privind personalul și activitatea administrației parcurilor, o cartă a acestora și mai redactează un buletin de informare trimestrial.
La nivelul administrației centrale există un Ministru al Patrimoniului Canadian, care aprobă toate proiectele și planurile de utilizare a terenurilor și a resurselor din cadrul ariilor protejate. Acesta, prin echipa proprie de consilieri dar și experți din alte organisme autorizate (universități, institute de cercetare, firme de consultanță, ONG-uri) realizează principiile directoare și politicile de gestionare a parcurilor naționale și a ariilor cu viață sălbatică din Canada. De asemenea, există un sistem de pază foarte modern care asigură protejarea zonelor naturale cu echilibru vulnerabil dar și siguranța vizitatorilor. Fiecare parc și arie cu natură sălbatică își creează un plan director de gestionare integrată, iar ulterior acestea sunt supuse aprobării ministrului responsabil cu aceste arii naturale deosebite.
Aceste planuri pun foarte mare accent pe integritatea ecologică și pe formarea unei atitudini civice privind protecția și conservarea acestor arii protejate. Orice plan director cuprinde: monitorizarea foarte strictă a speciilor, a stării lor de conservare și interacțiunea cu activitățile umane din zonele adiacente; evaluarea surselor de finanțare (bugetul național, venituri proprii, sponsorizări și donații, parteneriate public-private); stabilirea anuală a arealelor și traseelor care sunt deschise pentru cercetare și vizitare; realizarea unor propuneri de modernizare și / sau extindere a centrelor administrative și a celor de vizitare; colaborarea cu unitățile de învățământ pentru realizarea de proiecte comune privind educația și cunoașterea naturii; propuneri privind editarea și tipărirea de materiale promoționale despre aria protejată respectivă.
Parcurile naționale și arealele cu viață sălbatică ce dețin așezări umane pe teritoriul lor pun accent pe informarea și participarea activă a locuitorilor la conservarea mediului și a biodiversității. În acest context, legislația canadiană este cea mai restrictivă față de susținerea altor activități secundare la nivelul acestora tocmai pentru a nu aduce atingeri calității vieții sălbatice.
Astfel, este interzisă orice construcție de unitate turistică, campare sezonieră, orice amenajare de poteci etc. Pentru informarea turiștilor există doar centrele de vizitare, informare și educație (denumite centre de resurse educative) care folosesc cele mai moderne mijloace în prezentarea parcurilor naționale (videoproiecții, sistem 3D, expoziții fotografice, sală media, bibliotecă etc.), iar o singură serie de vizitatori include între 15-20 persoane.
În Australia datorită suprafeței extinse și a unor caracteristici naturale aparte, s-a creat de-a lungul timpului o puternică rețea de arii protejate. Pe teritoriul său există 516 parcuri naționale, 145 de zone marine, 20 de arii protejate pentru populațiile indigene, 30 de situri naturale cu viață sălbatică și peisaje naturale deosebite – cuprinzând peste 7,5% din teritoriul național. Primul parc desemnat pe teritoriul continentului australian (Royal National Park) a fost fondat în anul 1879.
Toate ariile protejate australiene sunt coordonate de Departamentul Federal pentru Mediu, Apă, Patrimoniu și Arte și funcționează în baza unei legi din 1979. Prin intermediul acestui departament și a Ministerului de Resurse Naturale s-a elaborat Strategia Națională de Conservare a Biodiversității prin care sunt date direcțiile generale de gestionare a marilor arii protejate. În rețeaua de arii protejate australiene accentul este pus atât pe conservare și protecție, cât și pe educație ecologică și pe vizitare.
În aceste trei țări cu experiență relevantă pentru ecoturism, ideea de strategie este valoroasă numai raportată la nivel local și regional, prin aplicarea conceptului de dezvoltare integrată. Prin urmare, la nivelul instituțiilor guvernamentale se pun bazele unor coordonate macroeconomice care pot influența în mod deosebit turismul, în rest se realizează planuri de dezvoltare economică la nivelul unităților administrativ teritoriale (SUA – state federale, Canada – regiuni, Australia – state și districte autonome) și apoi pentru fiecare așezare rurală și urbană prin procesul de descentralizare, dat fiind faptul că autoritățile locale trebuie să ia deciziile alături de populația locală.
La nivel european, la baza dezvoltării durabile a turismului prin conceptul de ecoturism, stă ca document esențial Declarația de la Berlin din 1997, cu titlul generic de „Diversitate Biologică și Turism Durabil”.
Olanda deține 20 de parcuri naționale (din care 7 parcuri fac parte din patrimoniul UNESCO), 330 de rezervații naturale, 25 de zone umede Ramsar, cu un total de 26,2% din teritoriul național. Cele mai vechi sunt parcurile naționale Hoge Veluwe și Veluvezoom, create din inițiativă privată la începutul secolului XX. În ultimii 20 de ani s-a acordat o mare atenției siturilor create pentru conservarea de peisaje naturale, fiind create 27 de asemenea teritorii de interes național, reprezentând 18,6% din suprafața toată a țării.
În urma colaborării dintre Ministerul Locuinței, Planificării Teritoriale și Mediului și Ministerul pentru Afaceri Economice a fost creat un Comitet pentru Mediu, Natură și Recreere.
Principalele acțiuni sunt orientate către protecția și dezvoltarea ecologică a peisajelor, recrearea în aer liber, educație, cercetare științifică. În teritoriu, există o rețea de inspectorate subordonate ministerului, ce monitorizează calitatea componentelor principale de mediu. În anul 2003, Ministerul de Afaceri Economice a elaborat un plan pentru următoarele două decenii denumit Agenda Noului Turism cu 12 puncte principale de acțiune.
Domeniul ecoturismului este privit prin prisma vizitării și nu a sejururilor în locurile cu natură sălbatică și este strâns legat de acțiuni educative pentru turiști și populația locală. Principalele servicii turistice sunt asigurate în localitățile aflate în vecinătatea acestor spații naturale autentice și originale și care dețin certificare oficială pentru turism verde. Turismul este practicat prin parteneriatul dintre Federația Arealelor Protejate Private, Asociației Peisajelor Regionale, Fundația Parcurilor Naționale și agențiile de turism.
Austria se remarcă prin cele 1.226 de arii protejate din care se detașează 6 parcuri naționale, 45 parcuri naturale, 5 rezervații ale biosferei, 11 zone umede Ramsar etc., înglobând 36,2 % din teritoriul său național.
În Austria funcționează, începând cu anul 1971, un sistem integrat de dezvoltare generală pentru parcurile naționale și naturale. Reglementările juridice de protecție și gestionare sunt inițiate la nivel guvernamental dar și landurile federale componente au capacitatea de a lua unele decizii proprii. Fiecare tip de arie protejată este valorificată prin intermediul unor asociații –Asociația pentru Parcurile Naționale, Asociația pentru Parcurile Naturale, Asociația pentru Natură și Peisaje, care stabilesc un sistem de acțiuni general valabile pentru toate spațiile naturale ocrotite. Conceptul de ecoturism este aplicat în special în cadrul ariilor protejate, dar și în regiuni cu peisaje naturale de excepție și bunuri culturale deosebite. Austria și-a stabilit și definit clar o rețea de ecoregiuni care au anumite particularități naturale, culturale și estetice.
O atenție deosebită este acordată ecocertificării unităților turistice care trebuie să respecte cerințele de conservare a naturii și derulare a afacerii la scară mică. De asemenea, este sprijinit transportul de grup și nu individual pentru a reduce impactul negativ asupra mediului.
În țările din Europa Centrală și de Est cele mai rapide progrese privind conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă se remarcă în Slovenia, Polonia, Ungaria, Croația, Bulgaria.
Aceste țări au demarat multiple inițiative legislative, au creat o rețea de arii protejate, au sprijinit unitățile economice din turism să aplice cerințele internaționale de turism durabil și de ecoturism.
În domeniul turismului, legea pentru turism a fost promulgată în anul 1994, iar prima strategie de dezvoltare a turismului național a fost realizată în 1999, cu prognoze, până în 2010. Accentul este pus pe turismul montan, rural, în arii protejate, fluvial și de aventură.
Valorificarea pentru turism a ariilor protejate și a peisajelor naturale se află într-o formă incipientă. Problema cu care se confruntă pe plan intern este slaba percepție și preocupare a populației pentru problemele de conservare și de protecție a mediului. De asemenea, nu există o infrastructură de acces modernă care să pună în valoare aceste spații naturale deosebite, iar spațiile de cazare turistică în mediul rural care să respecte cerințele de calitate și cele ecologice de mediu nu sunt suficiente, abia în ultimii ani a început să se contureze o rețea de pensiuni rurale și agroturistice. Datorită acestor aspecte sunt agreate excursiile și circuitele turistice pentru grupuri organizate, cu durate scurte de sejur, având un puternic caracter sezonier.
În țările cu economie dezvoltată din Europa, accentul este pus pe procesul de conservare și protecție și pe un control mai riguros asupra modului de exploatare a resurselor naturale aflate în habitate biologice deosebite. Un rol esențial îl dețin proiectele de educație ecologică pentru turiști și pentru populația gazdă.
În țările europene cu economie în tranziție, procesul de valorificare a ecoregiunilor (bioregiunilor) se află într-un stadiu incipient. Astfel după 1990 au fost regândite instituțiile centrale și locale, a fost schimbată legislația și au fost evaluate și nominalizate ariile protejate, peisajele naturale conform cerințelor europene. De asemenea, au intrat în acțiune numeroase ONG-uri cu activitate ecologică, de ecoturism sau agroturism, care au facilitat crearea de parteneriate cu populația locală.
CAPITOLUL III –Ecoturismul în Statele Unite ale Americii
SUA se află pe locul doi în lume din punct de vedere al destinațiilor turistice internaționale cele mai vizitate cu 48,9 milioane de turiști anual.
Asociația Industriei Călătoriiloe din această țară a evidențiat faptul că există 1,3 miliarde de voiaje (la care participă o singură persoană) la 100 de mile sau peste depărtare de rezidența obișnuită efectuate de americani. Aceștia au cheltuit 495 miliarde $ în anul 2010. Tot în același an, din turismul intern și cel receptor s-au încasat 1,36 miliarde $/zi, 56,6 milioane $/ora, 941.971 $/minut și 15,700 $/ secunda.
III.1 Date generale
Relieful,in funcția de evoluția și structura geologică,este variat și dispus de la vest la est,imprimind trăsături distincte cadrului natural și socioeconomic dar și potențialului turistic.Astfel se diferențiază Munții Appalachi(Appalachian Mountains) la est si Muntii Stincosi(Rocky Mountains) la vest,masive care închid, în partea centrală,Marile Cimpii și podișuri(Great Plains).Muntii Appalachi se desfasoara pe o directie nord-sud,paralel cu tarmul Oceanului Atlantic,pe o lungime de 2500 km.Sunt vechi ,erodati , cu altitudinea maximă 2037 metri(Mount Mitchel) și coboară spre cimpia litorală printr-un piemont brazdat de râuri cu numeroase cascade in general,dispune pe o linie de denivelare numita “linia de cadere a apelor”,interesante sub aspect turistic.
Marile Cimpii Centrale se desfasoara pe circa 1000 km intre Marile Lacuri la Nord si tarmul Golfului Mexic la sud si intre cele doua lanturi montane.Are un relief de tip podis cu o altitudine cuprinsa intre 500 metri in sud si 1500 metri in podisurile preriilor.
Munții Stincoși sunt cei mai grandioși prin altitudine (maximă 6198 m in Mount McKinley-Alasca),extindere și configurație. Se desfășoară de-a lungul Oceanului Pacific sub forma unor lanțuri distincte (Munții Coastelor,Munții Cascadelor,Sierra Nevada,Muntii Stincosi Nordici,Centrali si Sudici),care include vaste podisuri interioare,desertice si inalte(1500-2000m.) cum sunt : Columbia,Marele Bazin cu Valea Mortii si Colorado.
Clima este variata,predominind cea temperat-continentala cu nuante oceanice pe cele doua coaste,atlantica si pacifica,excesiv continentala in podisurile interioare,subtropicala in sud si alpina-subalpina in munti.
Aceasta determina o vegetatie si o fauna variate,tipice zonelor climatice,ocrotite in numeroase parcuri si rezervatii naturale cu o tematica diversa,care ofera servicii turistice si alte servicii auxiliare vizitatorilor acestora.Printre cele mai importante sunt in statele Colorado,California,Florida,Nevada,Wyoming,Washington etc. De fapt,in SUA s-au delimitat circa 50 de parcuri nationale(12,2 mil.ha) cu tematica distincta si coordinate de Serviciul Parcurilor Nationale,ce le administreaza indifferent de statul caruia le apartin si altele la nivel de stat.
Turismul american a pierdut în ultimii ani miliarde de dolari din cauza faptului că potențialii turiși sunt tot mai descurajați de imaginea nefavorabilă a SUA în lume și de politica tot mai birocratică de acordare a vizelor. Datorită dovezilor îngrijorătoare conform cărora SUA pierde teren în fața altor țări pe piața turismului mondial, pe data de 4 martie 2010, președintele american Barack Obama a semnat un Act de Promovare a Turismului. Prin acesta se dorește facilitarea călătoriilor în SUA pentru vizitatorii de peste mări dar și promovarea turismului. Pentru îmbunătățirea imaginii SUA, în urma acestui act se dorește punerea în aplicare de noi politici de securitate pentru călătorii străini. Actul de Promovare a Turismului solicită crearea unei corporații non-profit pentru stabilirea primului program național de promovare a SUA cu scopul de a trage cît mai mulți turiști. Roger Dow, președinte al US Travel a declarat că prin semnarea acestui act, președintele Obama a acționat pentru a sprijini puterea călătoriei pentru ca aceasta să servească drept un stimulent economic, ca un instrument generator de locuri de muncă.
Finanțarea programului va fi realizată din contribuțiile din sectorul privat dar și din fondurile din sectorul public. Banii publici vor fi generați în zrma unei taxe de 10 dolari pentru călătorii străini care nu trebuie să mai plătească taxa de 131 dolari pentru o viză pentru a intra în SUA. Taxa va fi colectată o singură dată la fiecare doi ani în colaborare cu Departamentul pentru Securitatatea Internă.
Rata turismului a scăzut în 2009 cu aproximativ 1,8 milioane de vizitatori comparativ cu 2008. New Yorkul a fost cea mai populară destinație a SUA pentru vizitatorii din străinătate în 2009 cu aproximativ 7,5 milioane turiști. În total s-a estimat pentru anul 2009 un număr de 8,6 milioane de turiști ce au vizitat New Yorkul. Pentru anul 2010 NYC & Company au estimat pentru NY o creștere cu 3,2 % numărului de vizitatori.
III.2 Caracteristicile specifice ale pieței ecoturistice SUA
Produse turistice ,,verzi”. 83% din turiștii americani înclină să susțină companiile de turism verde și sunt dispuși să cheltuiască o medie de 6,2%/sehur în plus pentru a primi produse și servicii ce provin din exploatarea mediului ambiant;
Activități recreative. Studii efectuate la nivel național au relevat că șase din zece americani (deci mai mult de jumătate) au participat la activități recreative în mijlocul naturii în ultimele luni. Motivațiile de participare au variat, dar în majoritatea lor erau cele legate de distracție, relaxare, experiențe și exerciții în natură;
Observarea stilului de viață sălbatic. S-a constatat că 62,9 milioane de rezidenți americani reprezentînd 31% din populația totală a SUA de peste 16 ani are plăcerea/se bucură de diverse activități de observare a naturii sălbatice. Aceștia cheltuiesc în total 9,4 miliarde $ într-o călătorie de asemenea gen în scopul satisfacerii necesităților expuse anterior;.
Turismul de aventură este o afacere de 200 miliarde $ în SUA incluzând transportul, alimentația, cazarea ți echipamentele specifice, ceea ce reprezintă jumătate din cele 400 de miliarde încasate anual de industria turistică. În această țară există 10.000 de companii turistice ce practică și promovează turismul de aventură și 147 de milioane de turiști care au experimentat asemenea activități turistice;
Parcurile naționale. Americanii continuă să viziteze din abundență parcurile naționale. 29 mnilioane dintre adolescenții americani (adică 15% din totalul rezidenților) au participat la o călătorie de 100 de mile sau peste în scopul vizitării unui parc național în anul 1997, în timp ce 70% participă la activități în mijlocul naturii. Dintre acestea, ascensiunile montane (hiking-ul), cu o pondere de 53%, au fost cele mai populare. Studii efectuate la nivel național au arătat că, în anul 2010, unu din trei americani a vizitat un sit destinat recreării în ultimele 12 luni;
Turismul cultural și istoric. Dintr-o cercetare efectuată în California a reieșit faptul că 44,3 milioane de americani au participat la o călătorie în scop cultural, în anul 2010. Dintre aceștia, 37,8 milioane au fost rezidenți californieni. Vizitarea muzeelor și siturilor istorice reprezintă a treia dintre cele mai populare activități practivate de călătorii americani.
Suprafața parcurilor naționale este de 208361 kmp, ceea ce reprezintă peste 2 % din suprafața S.U.A. și 11% din patrimoniul mondial de arii protejate și conservate. Majoritatea parcurilor aparțin proprietății de stat (federale) – 96%, și doar câteva procente sunt proprietate privată sau alte tipuri de proprietate publică.
Tabel III.2.1
Suprafața parcurilor naționale din S.U.A. după tipul de proprietate
Fig.III.2.1
Conform unui studiu efectuat în Florida (tabelul III.2.2), în anul 2010, pe 3.342 de turiști a reieșit faptul că 48,1% dintre aceștia au participat la activități în mijlocul naturii în cazul ultimei lor vacanțe. 30% au spus că iși vor planifica pe viitor călătorii care se vor baza în întregime sau parțial pe experiențe în natură.
Nivelul incidenței naționale a activităților bazate pe natură în ultima vacanță efectuată
Tabelul nr.III.2.2
Sursa: USA Ecotourism Statistical Factsheet, The Ecotourism Society
Vizitarea parcurilor și ascensiunile montane au reprezentat cea mai comună modalitate de petrecere a vacanței de către americani.
Ecoturismul în Statele Unite ale Americii întrunește un maxim de dezvoltare, cauzele fiind multiple. În primul rând tradiția activităților ecoturistice ce se leagă de înființarea primelor parcuri naționale din lume: Yellowstone în 1872, Yosemite în 1890, Grand Canyon în 1919. Resursele ecoturistice bogate și variate din cele 367 de arii protejate, din care 58 parcuri naționale organizate pentru turismul în natură și ecoturism, fac din S.U.A. liderul mondial în domeniu.
La ce tip de experiență în mijlocul naturii ați participat în ultima vacanță bazată pe natură?
Tabelul III.2.2
Sursa: USA Ecotourism Statistical Factsheet, The Ecotourism Society
SUA A devenit prima tara a lumii ca venituri obținute din turism; ca număr de turiști este depășită doar de Franța si Spania. Principalele atracții sunt: Stațiunile balneomaritime (Miami, Palm Beach – in Florida, Malibu – in California), Stațiunile balneare (Colorado Spirngs), Stațiunile montane si de sporturi de iarna (Denver, Sun Valley, Lake Placid).
III.2.1 SUA, țară furnizoare de turism
Peșteri (Mammoth Cave)
Grand Canyon, (în română, Marele Canion sau Marele Canion al fluviului Colorado) repezintă un canion foarte lung, sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado într-un platou înalt (Platoul Colorado). Se găsește în nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii de milioane de ani a fluviului, partea sa inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului Colorado.
Grand Canyon este un canal de eroziune fluvială foarte lung, 446 km (sau 277 de mile) și foarte adânc, uneori atingând circa 1.600 de metri (sau 1 milă) adâncime, tăiat în platoul Colorado și care expune straturi ridicate din perioadele proterozoic și paleozoic. Canionul apare în multe versiuni ale listei celor șapte minuni naturale ale lumii, deși nici una din aceste liste nu este nici de autoritate neîndoielnică și nici definitivă. Straturile expuse sunt gradat relevate datorită înclinării care începe în punctul numit Lee's Ferry și se continuă până în punctul cunoscut ca Hance Rapid. Canionul se sfârșește după ce fluviul trece de locul numit Grand Wash Fault, care se găsește în apropierea Lacului Mead.
Cascada Niagara sunt căderi de apă situate la granița dintre statul nord american New York din SUA și provincia Ontario din Canada. Lacul Erie este legat cu lacul Ontario prin râul Niagara cu o diferență de nivel de 58 m, cursul apei fiind despărțit în două brațe de insula "Goat Island" (Insula Caprelor). Pe partea nord americană cascada are o lățime de de 363 m, apele cascadei cad de la 21 m înălțime, iar pe cea canadiană cu o lățime 792 m (în formă de potcoavă), înălțimea căderii de apă fiind 52 m. Debitul de apă fiind între 2.832 și 5.720 m³/s, în medie 4.200 m³/s (debitul dublu al Rinului).
Din anul 1800 este această regiune deschisă turismului. In 1885 declară statul nord american New York, Cascada Niagara ca parc național, peste un an această pildă o urmează Canada. Această cascadă este una dintre cele mai importante atracții turistice din America de Nord.
Mari orașe cu edificii moderne monumentale, muzee si alte obiective:
New York (deseori numit New York City pentru a fi diferențiat de statul New York) Este o metropolă pe coasta de est a Statelor Unite. Este împărțit în cinci zone, dintre care cea mai cunoscută este Manhattan – New York County, centru financiar, comercial și politic al orașului. Orașul are 8 milioane de locuitori, sau 20 de milioane cu tot cu suburbiile.
Obiective turistice:
Pentru turistul venit să admire marea metropolă îi apare în față unul dintre monumentele impresionante și mult discutate ale New York-ului: „Statuia Libertății”. Ea străjuiește la porțile marelui oraș pe Liberty Island și înfățișează o femeie cu brațul drept ridicat purtând o torță. Anual este vizitată de un milion de turiști dornici să admire de aproape cea mai cunoscută sculptură a SUA. Este opera sculptorului alsacian Frédéric-Auguste Bartholdi și întruchipează ideea de libertate reprezentând un gest de omagiu al poporului francez pentru poporul american adus cu ocazia primului centenar al proclamării independenței sale (1876). Pentru construirea ei s-au folosit 120 tone de oțel (armătura fiind asigurată de inginerul Gustav Eiffel, genialul autor al turnului din Paris), peste 8 tone de cupru. Înălțimea edificiului fiind de 45 metri, iar piedestalul său este înalt de 26 metri.
New York este un oraș menit să servească drept tărâm al dialogului și cooperării internaționale. Uriașa clădire O.N.U., important punct turistic pentru vizitatorii americani sau străini își oglindește silueta sa de paralelipiped uriaș în apele East River. Din 1952, publicului i s-a permis să viziteze sediul O.N.U. astfel că zilnic primește un număr de 1.000-2.000 de vizitatori.
Podurile din New York sunt construcții temerare, suple și fascinante, fiecare cu o arhitectură proprie, distinctă. Renumitele poduri peste East River și fluviul Hudson vuiesc supraîncărcate sub povara mașinilor, metrourilor, trenurilor legând Centrul Manhattan de Continentul American. În timpul nopții sunt luminate feeric ca niște candelabre gigantice care se oglindesc în luciul apelor luminând zecile de vase de pasageri sau de mărfuri care alunecă liniștit pe sub ele.
Manhattan este unul dintre cartierele dens populate ale New York-ului, este centru administrativ, financiar, comercial și cultural al metropolei.
New York rivalizează cu Parisul ca oraș al culturii și artelor. La Metropolitan Museum se găsește o impresionantă colecție de picturi ale atrei universale. Museum of Modern Art primește anual 9 milioane de vizitatori, aici o încăpere adăpostește opere ale marelui Constantin Brâncuși. Muzeele Guggenheim și Whitnez sunt alte două lăcașuri celebre de artă. Metropolitan Opera House găzduiește cele mai renumite opere și simfonii, iar City Center și New York Theater spectacole de balet de înaltă clasă. Concertele de muzică country și altele sunt ținute la Madison Square Garden și în Long Island la Nassau Collisseum. Parcurile și părculețele par strivite de blocurile zgârie-norilor. Străzile drepte cu numere de ordine sunt lipsite de copaci și de verdeață.
Central Park – cel mai mare parc din New York înglobează un mare lac natural care constituie rezervorul de apă potabilă a orașului, în apropiere este un muzeu de istorie naturală și o grădină zoologică. Intrarea în parc prin Fifth Avenue este dominată de câteva trăsături împodobite care așteaptă împreună cu proprietarii lor clienți din rândul turiștilor care vor să viziteze parcul.
Zgârie-norii, aceste clădiri uriașe americane reprezintă cea mai de seamă formă de construcție concepută în America.
Una din cele mai elegante clădiri din lume este Empire State Building aflată în Manhattan, ea măsoară 449 metri înălțime și a împlinit 72 de ani de existență. Este deosebită și datorită acoperișului său original -o piramidă în trepte – are 102 etaje (respectiv 100 în sistem european pentru că parterul este etajul 1 și etajul al 13-lea nu există).
Un alt punct de atracție pentru orice turist ar mai fi fost World Trade Center, creație măreață a constructorilor americani, dar din păcate, New York-ului, dar și întregii Americi, i-a fost dat să trăiască o mare tragedie prin prăbușirea celor două turnuri gemene ca urmare unui atac terorist pe 11 septembrie 2001. Pe lângă miile de vieți omenești și pagube materiale uriașe rămâne regretul că aceste construcții unice nu vor dăinui veșnic.
Washington, DC
Este orașul capitală al Statelor Unite ale Americii și constituie de unul singur Districtul Columbia (DC). Cu peste 4.400.000 de locuitori, este a zecea cea mai populată zonă metropolitană a țării.
În Washington se află Casa Albă (sediul Președinției) și Capitoliul (sediul Congresului federal), iar în aproprierea sa se află Pentagonul (sediul departamentului american al apărării).
Pe lângă faptul că este sediul guvernului, este și un oraș turistic important, cu monumente, cum ar fi cele ale foștilor președinți Lincoln, Jefferson și Washington sau
Monumentul victimelor din Vietnam.
Proiectat de arhitectul francez Pierre L’Enfant, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost primul oraș construit special pentru a îndeplini funcția de centru al guvernului. Orașul Washington, situat în Districtul Columbia, pe râul Potomac, este capitala unei uniuni federale de 50 de state. Când Statele Unite și-au declarat independența față de Marea Britanie, la 4 iulie 1776 (în prezent ziua națională), existau 13 state, toate suverane, fiecare dornic să-și controleze propriile afaceri. Statele au încercat să-și păstreze suveranitatea și independența în cadrul unei confederații flexibile, însă încercarea lor s-a demonstrat ineficientă. În consecință, în 1789 statele au adoptat o nouă constituție care a stabilit o uniune federală, subordonată unui puternic guvern central.
Los Angeles, cunoscut ca "L.A." ori ca [the] "City of Angels" (Orașul Îngerilor), este cel mai mare oraș din statul California și al doilea ca mărime a populației din Statele Unite, fiind întrecut doar de New York City.
Orașul este denumit familiar L.A. (pronunție, el ei) de către locuitorii săi și are o climă sub-tropicală extrem de blândă. Extinderea enormă a zonei urbane a fãcut din Los Angeles orașul cu cea mai mare arie de întindere din Statele Unite.
Los Angeles este unul dintre cele mai importante centre culturale, științifice, educaționale, tehnologice și comerciale ale lumii. A fost gazda a două ediții a Jocurilor Olimpice, în 1932 și 1984. L.A. este gazda a numeroase instituții de renume mondial într-o multitudine de domenii profesionale și culturale. În mod special, orașul Los Angeles este liderul mondial al producerii și difuzării mijloacelor de divertisment accesibile tuturora, filme, programe de televiziune și înregistrări de muzică.
Los Angeles este unul dintre cele mai cosmopolitan locuri ale lumii. Oameni de pretutindeni au fost constant atrași de calitatea sa de oraș deosebit, vremea sa extrem de blândă, poziționarea sa geografică de-a lungul a ceea ce se numește geografic Pacific Rim Gateway, stilul de viață vibrant, energia ce pare a se degaja de pretutindeni și de speranța realizării Visului American.
Hollywood este un cartier a orașului Los Angeles, California.
Hollywoodul a fost întemeiat în 1857. Spre începutul anilor 1900, mai multe companii de producție cinematografică din New York și New Jersey au început să se mute în însorita Californie, datorită vremii bune și a zilelor mai lungi. Deși lumina electrică exista la acea vreme, aceasta nu era destul de puternică ca să expună adecvat o peliculă; cea mai bună sursă de lumină pentru producția cinematografică era lumina solară.
Compania Nestor, primul studio de film din zona Hollywoodului, a fost fondată în 1911 de David Horsley. În acel an, s-au turnat acolo cincisprezece filme independente.
Faimosul însemn al Hollywoodului a fost ridicat în anul 1923 și era menit să promoveze noile dezvoltări imobiliare pe dealurile Hollywoodului, înfățișând inițial cuvântul "Hollywoodland". Pentru mulți ani semnul a fost lăsat să se deterioreze. În 1949, Camera de Comerț a Hollywoodului a călcat în prag și s-a oferit să elimine ultimele patru litere și să le repare pe celălalte. Semnul, amplasat în Parcul Griffith, a fost înregistrat ca marcă și nu mai poate fi folosit fără permisiunea Camerei de Comerț a Hollywoordului, care administrează și venerabilul Walk of Fame
Faimoasa clădire Capitol Records de pe Strada Vine, la nord de Bulevardul Hollywood, este un studio de înregistrări închis pentru vizitele publicului, dar arhitectura sa circulară unică este specială, prin faptul că pare a fi o stivă de etaje.
San Francisco, al cărui nume oficial complet este [The] City and County of San Francisco, în limba română Orașul și Comitatul San Francisco, pe scurt doar San Francisco, este cel de-al patrulea oraș ca mărime din California și al patrusprezecelea ca mărime a populației din Statele Unite ale Americii. Este așezat în Peninsula San Francisco. Este cunoscut pentru aspectul eclectic, datorat unui amestec de arhitectură Victoriana cu arhitectura moderna și pentru libertatea culturală de care da dovada. Este avantajat de poziția insulară (între Oceanul Pacific și Golful San Francisco).
Atracții turistice: Golden Gate Bridge (Podul Golden Gate); Insula Alcatraz; faimoasele tramvaie; Piramida Transamerica; Chinatown
Las Vegas, oraș celebru pentru numeroasele cazinouri.
Canada si SUA detin cele mai avansate servicii in ceea ce priveste ecoturismul.
Prin cele 385 de arii protejate, organizate pentru turismul in natura si ecoturism, SUA devine lidera mondiala in domeniu. Prin fluxul de turisti, de peste 3 mil. / an, Parcul National Yellowstone este destinatia cea mai ceruta si apreciata din toate destinatiile ecoturistice ale Terrei, ca si Parcul National Yosemite (1890, 3 079 km2) din California (peste 3 mil. turisti), Parcul National Marele Bazin (1986, 491 400 km2) situat In Nevada, Canyonlands (1964, 1 365 km2) din Utah.
Anticipez ca, in conditiile in care noi atacuri teroriste vor putea fi prevenite si economia americana nu va cunoaste perioade de recesiune severa, destinatiile europene inclusiv Romania vor ramane in topul preferintelor publicului american.
III.2.2 Situația economică, implicațiile fenomenelor interne și externe asupra ecoturismului
SUA reprezintă prima putere economică a lumii. Se numără printre primii trei mari producători mondiali în numeroase domenii: petrol, gaze naturale, cărbune și electricitate ,cereale, soia, fructe tropicale, creșterea animalelor; culturi de tutun, bumbac; siderurgie și metalurgie neferoasă constructii de automobile și aeronautice; chimie și electronică; informatică, telecomunicații, cercetări spațiale, energie atomică. Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter capitalist, bazat pe proprietatea privată și liberă inițiativă. Intervenția autorităților federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiții în cercetare . Legislația economică americană permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul de supervizor al creșterii economice.
Economia americană se află acum în plină expansiune. Creșterea economică este susținută de tehnologia performantă, inflație scăzută, capacitatea de a crea locuri de muncă și un nivel scăzut al șomajului. SUA promovează o o nou concept economic legat de productivitatea globală a factorilor de producție, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care economia americană îmbină munca angajaților cu investițiile în cercetare și noile tehnologii.Statele Unite detin cea mai puternica si tehnologizata economie pe plan mondial cu un produs national brut de 37,600 USD/cap locuitor.
Raspunsul la atacurile teroriste din 11 Septembrie 2001 a dovedit puterea economiei americane, aceasta fiind afectata pe termen foarte scurt. Incepand chiar cu anul 2002 s-a inregistrat deja o crestere moderata de 2.45%.
Cea mai mare economie a lumii a crescut anul trecut cu 4,4%, cu 2% mai mult decat zona euro, ajutată în cea mai mare parte de cea mai mare creștere a consumului din ultimii 4 ani. Rata șomajului este aproape de două ori mai mică decât în zona euro, situându-se la un procent de 5,4% ceea ce demonstrează ca încrederea investitorilor în economia americană este încă ridicată.
Cele mai recente statistici publicate de Travel&Tourism Sattelite Accounting, indică faptul că in anul 2010 americanii au cheltuit 870 mld US$ pe servicii turistice (cazare, transport, divertisment, mancare,servicii financiare) si pentru bunuri achizitionate in scopuri turistice pe piata interna si externa. Statele Unite devansează categoric, în clasamentul mondial cu privire la cheltuielile pentru turism si calatorii, pe ocupantele locurilor al doilea (Japonia) si al treilea (Germania). In ce priveste prognoza pentru 2017, SUA va cheltui ptturism si calatorii 1440 mld US$. Rezultatele bune inregistrate de industria turistică americană in 2010 se datoreaza si importanței acordate de instituțiile statului american promovarii turismului prin nivelul cheltuielilor guvernamentale făcute, de capitalul investit in infrastructura turistică și de încasările obținute din vânzarea bunurilor către turisti (haine,combustibil, electronice, avioane, vapoare de croaziera, etc) totalizand 1.690 mld US$).
Importanta turismului in economia americană este ilustrata și de numarul mare de angajați în turism și de activitățile conexe (15 mil) din totalul populatației active (adica 10%). Piața turistică americana este una dintre cele mai dinamice si mai imprevizibile, in acelasi timp, 10% din PIB fiind datorate industriei turistice.
III.2.3 SUA, țară primitoare de fluxuri turistice
Principalele obiective turistice sunt : New York, Washington, Monumentul victimelor din Vietnam , Los Angeles , Hollywood , Faimoasa clădire Capitol Records de pe Strada Vine , San Francisco , Las Vegas , Muntele Rushmore , Rezervatia Yosemite .
Piata turistica americana este una dintre cele mai dinamice si mai imprevizibile, in acelasi timp.
SUA , este destinatia perfecta pentru toti amatorii de calatorii , pentru cei cu bugete medii si mari.
Fig.III.2.3.1
Sezonalitatea trimetrială a sosirilor de turiști și vizitatori americani:
(% din număr total sosiri în anul 2011)
Sursa: SUA visitor statistics McDowell Group, Inc 2011
Sezonalitatea lunară a sosirilor de turiști și vizitatori americani (% din număr total sosiri în anul 2011)
Fig.III.2.3.2
Sursa: SUA visitor statistics McDowell Group, Inc 2011
Ponderea vizitatorilor din SUA in total numar vizitatori straini: 1,65%
Se adaugă serviciile ecoturistice avansate, fondurile substanțiale pentru investiții, infrastructura diversificată și ecologică, promovarea educației pentru mediu, veniturile ridicate ale ecoturiștilor americani.
S.U.A. deține cele mai avansate servicii în ceea ce privește ecoturismul. Parcurile naționale americane sunt administrate de Serviciul Național al Parcurilor Americane și de Xanterra Parks and Resorts, la care se adaugă concesionari. Societăți ecoturistice funcționează în următoarele state: Alaska (Alaska Wilderness Recreation & Tourism Association), Arizona (La Ruta Sonora Ecotourism Association), Hawaii (Hawaii Ecotourism Association), Virginia de Vest (Sustainable West Virginia) și Virginia (Virginia Eco Tourism Association). De asemenea, în unele state (Virginia de Vest sau Wisconsin) există politici ecoturistice ce au drept scop îmbunătățirea vieții cetățenilor printr-o economie ecoturistică sustenabilă sau testarea unor programe de certificare ecoturistică pentru a reduce impactul hotelurilor și turoperatorilor asupra mediului și a proteja arealele naturale.
Educația pentru mediu joacă un rol deosebit în dezvoltarea ecoturismului, întrucât 66% din populația adultă a S.U.A. este interesată de călătoriile responsabile față de mediu și de atitudinea responsabilă a hotelurilor unde se cazează. Profilul ecoturiștilor americani este următorul: aparțin grupei de vârstă de 35-54 ani și în proporție de 82 % au studii universitare sau postuniversitare. De asemenea, sunt dispuși să plătească pentru o călătorie ecologică o medie de 1000-1500 $ (inclusiv șederea într-un hotel cu o atitudine responsabilă față de mediu), cu mult peste suma aferentă turismului de masă.
III. 3 Circulația ecoturistică în Statele Unite ale Americii
Circulația ecoturistică se desfășoară în cele 58 de parcuri naționale. În S.U.A., ecoturismul (incluzând rețelele de eco-călătorii, turismul verde, excursiile ecologice pe bază de voluntariat, practicarea sporturilor și turismul responsabil față de mediu) este una din tendințele turistice cu cea mai mare rată de creștere. Mai mult de 60 milioane călători americani intră în categoria geo-turiștilor sau turiștilor interesați de natură, cultură și istorie.
Numărul ecoturiștilor (NE) reprezintă cel mai important indicator al circulației ecoturistice. Acesta este un indicator fizic, cantitativ ce ia forma sosirilor sau vizitelor în parcurile naționale, datele fiind preluate din statisticile Serviciului Național al Parcurilor Americane și ulterior prelucrate și intepretate de noi în cele ce urmează.
Evoluția fluxului ecoturistic în parcurile naționale din S.U.A.
Figura III.3.1
sursa: www.nps.gov
Tabel III.3.1
Numărul vizitelor în parcurile naționale americane a înregistrat o ușoară tendință de scădere în ultimii 5 ani : scade de la 63,5 milioane în 2005, la un minim de 60,3 milioane în 2006, se redresează puțin în 2007 când s-au înregistrat 62,2 milioane ecoturiști, scade iar în 2008 la 61,2 milioane (probabil datorită declanșării crizei financiare), pentru ca apoi să cunoască o evoluție ascendentă (în anul 2009, parcurile naționale americane au fost vizitate de circa 63 milioane ecoturiști).
După cum se observă din variația valorilor indicilor din tabelul 1, în perioada 2007-2008 numărul ecoturiștilor a scăzut în unele cazuri până la -15% (Glacier NP, Hawaii Volcanoes NP), -17% (Great Basin NP) și chiar -30% (Everglades NP). Această scădere s-a datorat efectelor crizei economice care s-au simțit în S.U.A. în această perioadă. Strategia a fost de continuă investire și de creștere a eficienței exploatării acestor parcuri: în cazul primelor 10 parcuri naționale se observă creșterea numărului ecoturiștilor în perioada 2010-2011.
Fluxul ecoturistic în cele 58 parcurile naționale americane
Tabelul III.3.2
sursa: prelucrare date www.nps.gov
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ Ecoturismul in Alaska
Marele Ținut. Este un nume potrivit pentru Alaska, deoarece în acest stat predomină zonele sălbatice. În restul Statelor Unite, așezările omenești s-au dezvoltat și înconjoară doar câteva oaze de natură, în timp ce în Alaska natura sălbatică împrejmuiește pușinele enclave de civilizație.La fel ca Tombouctou, numele este suficient pentru a evoca o depărtare legendară. Pentru cineva din Peoria, Atlanta sau Londra, Alaska pare mai mult un mit decât o realitate: un loc sălbatic, în care trăiesc urși grizzly, elani și lupi.
IV.1 Istoria statului
Alaska,este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în extremitatea nord vestică a continentului America de Nord. A devenit cel de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959, după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory, între 1912 și 1959. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină însemnând "țară mare", sau "continent", sau "pământ mare". Alaska este singurul stat al SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat,Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deși situat în America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington.
Din acest punct de vedere doar Alaska, dar nu și Hawaii, este o exclavă ale Statelor Unite. Este, de asemenea, singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat, fiind accesibilă doar pe apă și aer. Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala Alaskăi Juneau cu restul statului.
O mare parte din istoria statului are o strânsă legătură cu resursele naturale.
Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune blănuri din lume, mici asociații de blănari au pornit spre țărmurile Siberiei și spre insulele Aleutine. Prima așezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Kodiak a fost prima capitală a Alaskăi, dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka. Rușii nu au colonizat complet Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat achiziția acestei colonii de către țara lui de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Alaska a fost guvernată de armată mulți ani, și a fost, neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884.
În anii 1890, goanele după aur din Alaska și din Teritoriul Yukon, teritoriu britanic aflat în vecinătate, au adus în Alaska mii de mineri și coloniști. Alaska a primit oficial statutul de teritoriu în 1912. La acea vreme, capitala se mutase deja la Juneau.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele trei insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu, Agattu și Kiska[3] — care au fost ocupate de trupe japoneze între iunie 1942 și august 1943. Unalaska/Dutch Harbor a devenit o importantă bază pentru submarine și pentru aviația americană.
Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin Canada până la Fairbanks și de acolo la Nome; piloții ruși preluau aceste avioane, și le duceau să lupte împotriva invaziei germane a URSS. Construcția de baze militare a contribuit la creșterea demografică a unora dintre orașele din Alaska.
Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.
În 1964, un cutremur s-a soldat cu moartea a 131 de persoane și cu distrugerea mai multor sate, multe din cauza valurilor tsunami. A fost al doilea cutremur ca intensitate din istorie, de aproximativ 9,2 grade pe scara Richter. A fost de 100 de ori mai puternic decât cutremurul din San Francisco din 1989. Epicentrul său a fost însă într-o zonă nepopulată, ceea ce a condus la reducerea numărului de victime.
Descoperirea de petrol în 1968 la Prudhoe Bay și terminarea conductei petroliere Trans-Alaska în 1977 a dus la o explozie a industriei extractive. În 1989, petrolierul Exxon Valdez s-a ciocnit de un recif în strâmtoarea Prince William, deversând peste 40 de milioane de litri de țiței pe o lungime de 1.600 km de coastă. Astăzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare și conservare se vede în dezbaterea privind forajul pentru petrol în Arctic National Wildlife Refuge.
IV.2 Geografia statului
In 2006, Alaska avea o populație de aproximativ 670.053 de locuitori, în creștere cu 6.392 (0,96%) față de 2005 și cu 43.121 (6,9%) față de 2000. În 2000, Alaska s-a clasat pe locul 48 din 50 de state ca număr de locuitori.Alaska este statul cu cea mai mică densitate a populației, de aproximativ 0,42 locuitori/km², următorul stat în acest clasament, Wyoming, având o densitatede 1,97 locuitori/km². Este cel mai mare stat ca suprafață, și al 6-lea ca venit pe cap de locuitor.Alaska este unul dintre cele două state ale SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat, Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deși situat în America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington. Din acest punct de vedere, doar Alaska, dar nu și Hawaii, este o exclavă ale Statelor Unite. Este, de asemenea, singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat, fiind accesibilă doar pe apă și aer. Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala Alaskăi Juneau cu restul statului.
Deși Alaska este de departe cel mai mare stat din SUA-de peste două ori mai mare decât statul de pe locul doi Texas – populația sa este de doar 700.000 de locuitori.
Un piesaj impresionant alcătuit din munți stâncoși, păduri cețoase, tundră bătută de vânturi și ghețari care se scufundă în mareș; un tărâm al zăpezii, gheții și frigului neîncetat; un loc popualt de eschimoși și de deschizători de drumuri care trăiesc din roadele pământului. Aceste lucruri fac parte din Alaska, dar imaginea pe care ne-o oferă este așa de fragmentată, încât se apropie de mit.
Motivul principal pentru care Alaska a rămas atât de sălbatică este simplu: este un ținut dur și doar puțini oameni trăiesc acolo.
În acest stat-frontieră care se întinde de la Cercul Polar până la Golful Alaska și de la Rusia până la până la Munții de Coastă din British Columbia, clima, terenul, ecosistemele și viețuitoarele își fac simțită prezența la fiecare pas. Au deveint subiecte de legendă, impresionându-i chiar și pe cei mai indiferenți vizitatori.
Alaska este un stat tânăr și dinamic atât în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane, cât și în privința geologiei sale. Plutind pe mantaua semsolida a Pământului, platoul Pacificului se mișcă lent spre nord-est către platoul nord-american.Având în general o densitate mai mare, placa Pacificului se scufundă sau alunecă sub platoul nord-american.Munții masivi din Alaska sunt rezultatul acestei întâlniri tectonice. Aceste mișcări și ciocniri ușoare ale plăcilor produc cutremure și activitate vulcanică. Peste 15 vulcani activi mocnesc pe teritoriul Peninsulei Alaska.
Ghețarii sunt o altă forță a naturii în Alaska, crând fiorduri și văi montane, formând pâraie de gheață topită. Spre deosebire de restul țării, unde ghețarii pot fi văzuți doar în câțiva munți, râurile de gheață din Alaska sunt pretutindeni, de la marile înălțimi la nivelul mării.
IV.3 Destinații în Alaska
Sud-Estul Alaskăi a fost regiunea cea mai vizitată, atrăgând 68% din vizitatori. Southcentral Centrul attracted 56 percent, while the Interior received 33 percent.a atras 56% din vizitatori, in timp ce interiorul a primit 33%. Southwest and Far North were much less Sud-Vestul și Departe de Nord au fost mult mai puțin frequently visited, at 4 and 2 percent, respectively. vizitate, respective între 2% și 4%. Because most Southeast Alaska visitors travel via cruise Deoarece majoritatea vizitatorilor care au vizitat Sud-estul au ales să călătorească prin croazieră ship and do not overnight in communities, the region's share of overnight visitation falls to 10 percent. și nu înnoptau prin comunități. În acest sens cota regiunii de vizitare peste noapte a scăzut la 10%.
Vizitarea regională variază foarte mult în funcție de piața de transport: vizitatorii de croazieră au vizitat mai mult partea de Sud-Est 99%, vizitatorii care au călătorit cu avionul au arătat un interes crescut pentru partea de Centru 80%, iar vizitatorii care au călătorit cu autoturismul/bac au vizitat partea interioară 58%.
Vizitarea regională a scăzut din anul 2006. The percentage visiting Southeast fell from 71 percent to 68 Procentul de vizita pentru Sud-Est a scăzut de la 71% la 68% percent (reflecting the decrease in cruise traffic).(reflectând scăderea în trafic de croazieră). Ratele de vizitare pentru Centru și Interior și-au menținut echilibrul în timp ce vizitarea în Sud-Est a crescut cu 1% iar vizitarea în Nord a scăzut cu 1%.
Vizitarea regională
Fig.IV.3.1
sursa:Alaska visitor Statistics Program VI:Summer 2011, McDowell Group, Inc
while Southwest visitation increased by 1 percent, and Far North visitation declined by 1 percent. Juneau a fost cea mai vizitată destinație the state at 61 percent, followed bydin stat cu un procent de 61%, urmată de Ketchikan at 58 percent, then Anchorage Ketchikan cu un procent de 58%, apoi Anchorage and Skagway, both at 49 percent.și Skagway, cu 49%. Two Două national parks, Denali and Glacier Bay, eachparcuri naționale, Denali și Glacier Bay, fiecare attracted around one-quarter of visitors.a atras în jurul valorii de un sfert din vizitatori.
Community visitation rates showed slightRatele de vizitare comunitare au arătat o ușoară shifts between 2006 and 2011.schimbure între 2006 și 2011. Declines of 1 Declin de 1% lato 8 percent in visitation to cruise ports 8% , în vizită la porturile de croazieră reflect the cruise downturn.reflecta criza de croazieră. Lower visitation
rates to some Southcentral and InteriorRatele la unele comunități din Sud-Est si Interior corespund cu o scădere a călătoriilor efectuate pe autostrada-bac the highway/ferry market since 2006. din anul 2006. Many Multe community visitation rates held steady ordintre comunitățile pentru vizitare și-au menținut un echilibru sau increased between 2006 and 2011.au crescut între 2006 și 2011.
Ratele de vizitare
Fig.IV.3.2
sursa:Alaska visitor Statistics Program VI:Summer 2011, McDowell Group, Inc
Persoanele care au vizitat Alaska au evaluat experiența lor generală cu procente highly, with 71 percent very satisfied and 27 percentde 71% foarte multumiti si 27% mulțumiți. satisfied. Less than 1 percent were dissatisfied. Mai puțin de 1% au fost nemulțumiți. These ratings Aceste evaluări are very similar to those in 2006, with the rate of those verysunt foarte similare cu cele din 2006. satisfied up by 1 percent, and dissatisfaction down by 1 percent.
Measured another way, visitors tended to rate their tripMăsurat în alt mod, vizitatorii au avut tendinta de a evalua călătoria lor either much higher than their expectations (26 percent), orfie mult mai mare decât așteptările lor (26%), sau higher than their expectations (37 percent).mai mare decât așteptările lor (37 %). Only 2 percent Doar 2% au rated their trip below their expectations.evaluat călătoria lor sub așteptările lor.
Comparativ cu 2006, gradul de satisfacție a increased in several categories, includingcrescut în mai multe categorii, inclusiv wildlife viewing (those very satisfied increasedfaunei sălbatice de vizionare (procentul celor foarte mulțumiți a crescut by 5 percent), tours and activities (3 percent5%), excursii și activități (creștere 3% increase), and transportation within Alaska (2), și de transport în Alaska (2% creștere percent increase).). Ratings fell for restaurants Evaluările pentru restaurant au scăzut cu (5 percent decrease).5%. The number of Evaluarea numărului de personae nemulțumite a scăzut pentru majoritatea categoriilor intre anii 2006 – 2011.
IV.3.1 Planificarea călătoriei
În legătură cu planificarea călătoriei, vizitatorii au fost rugati să răspundă la două întrebări cu privire la calendarul de planificare al călătoriei lor, Alaska.
Perioada de timp cea mai comună pentru making the decision was January to March 2011 at 26 percent, followed by July to September 2010 at 19luarea deciziei a fost de ianuarie-martie 2011, cu 26%, urmat de iulie-septembrie 2010 cu 19%.
The average amount of time between the trip decision and the trip itselfValoarea medie de timp între decizia de călătorie și călătoria în sine increased between 2006 and 2011 from 8.1 months to 8.6 months.a crescut între 2006 și 2011, de la 8,1 luni la 8,6 luni. Timpul pentru rezervarea călătorieiThe average advance time for booking athe trip stayed exactly the same between 2006 and 2011 at 5.4 months. rămas exact același între anii 2006 și 2011 la 5,4 luni.
Calendarul de planificare al călătoriei
Fig.IV.3.1.1
sursa:Alaska visitor Statistics Program VI:Summer 2011, McDowell Group, Inc
Activități
Pe primul loc în topul activităților din Alaska au fost cumpărăturile într-un procent de 69%, urmat de vizitarea faunei sălbatice cu un procent de 52% și activități culturale 49%.
Categoria activități culturale include muzee 27%, atracții turistice 25%, tururi culturale native 17%, excursii la mine 15%.
Ca și activități suplimentare tururile de vizitare au avut un procent de 39%, drumeții 38% și croaziere 36%
city/sightseeing tours at 39 percent,
Topul activităților
Fig.IV.3.1.2
Printre piețele din SUA, turiștii din Alaska au fost în procent de 36% spre Vest, urmați de un procent de 22% spre Sud, în centru 14% si spre est 11%.
Denumirea de “Alaska” semnifica in limba indigena “Marele tinut” si descrie pe scurt peisajul cu zone salbatice, munti stancosi, paduri cetoase, tundra batuta de vanturi, ghetari.
Desi ofera si cateva atractii culturale, punctul forte al acestei regiuni este peisajul natural.Poti sa excaladezi crestele inalte ale muntilor, sa inchiriezi o cabana in padure, sa calatoresti cumasina pe un drum de tara izolat, sa te dai pe rau cu pluta, sa faci canoe, sa stai intr-o cabana insalbaticie sau sa mergi intr-o croaziera de-a lungul unui tarm.
Turismul este destul de valorificat, reprezentand a treia industrie a acestui stat, in ciudasupraaglomerarii din parcurile nationale si a poluarii aerului din cauza masinilor. O problemamajora a acestei ramuri economice de aici, sunt corporatiile straine. Mari firme nationale siinternationale cumpara spatiile comerciale si vand turistilor care coboara de pe vasele decroaziera, diverse obiecte care nu sunt specifice locului impiedicand astfel dezvoltarea locala.
Alaska ofera posibilitatea practicarii mai multor tipuri de turism, insa cel mai reprezentativ pentru aceasta regiune, este ecoturismul sau asa cum mai este denumit: turism de aventura si inarii protejate. Insa din cauza izolarii, a vremii instabile, a ursilor si a altor neajunsuricaracteristice Alaskai sunt recomandate excursiile cu ghid.
O buna parte din turistii care viziteaza Alaska, prefera sa o faca iarna. Multi vin sa admireaurora boreala care straluceste care straluceste pe cer in rauri imense de lumina ce isi schimba culoarea constant. Altii isi ocupa timpul cu sporturi de iarna, mai ales schi. Pot participa la totsoiul de activitati cum ar fi cursele cu sanii trase de caini, concursuri de forta intre caini, softballcu rachete de zapada in picioare, concurs de sculpturi in gheata, concurs de mancat stridii,licitatie de blanuri etc.
Vizitarea padurilor umede, a taigalei si a tundrei este facilitata si de faptul ca majoritateaterenurilor sunt publice. Aici se afla cel mai mare parc national, cea mai mare rezervatie deanimale si cel mai mare parc statal de pe continent.
Alaska are cel mai mare, mai lung, cel mai mare, cea mai mare și cel mai bun din orice destinație. Of the nation's 20 highest peaks, 17 are in Alaska. A națiunii de 20 de varfuri mai inalte, 17 sunt în Alaska. That includes the legendary Mt. Aceasta include legendarul Mt. McKinley, the tallest mountain in North America at 20,320 feet. McKinley, cel mai inalt munte din America de Nord, la 20,320 de metri. Mt. Mt. McKinley is the tallest mountain in the world from base to peak. McKinley este cel mai inalt munte din lume, de la bază la vârf. Alaska has 3 million lakes, over 3,000 rivers and more coastline (47,300 miles) than the entire continental United States. Alaska are 3 milioane de lacuri, peste 3000 de râuri și de coastă mai (47,300 km) decât întreaga continental Statele Unite ale Americii. Alaska also has an estimated 100,000 glaciers, which cover almost 5 percent of the state. Alaska are, de asemenea, o valoare estimata de 100.000 de ghetari, care acoperă aproape 5 la sută din stat. There are more active glaciers in Alaska than in the rest of the inhabited world. Există mai multe active, ghetarii din Alaska decât în restul lumii locuite. Alaska is also home to 80 percent of all the active volcanoes in the US The largest known concentrations of bald eagles, over 3,000, converge near Haines from October through January to feed on late run salmon in the Chilkat River. Alaska este, de asemenea, acasa, la 80 de procente din toate vulcani activi din SUA, cele mai mari concentrări cunoscute de vulturi pleșuvi, peste 3.000, converg în apropiere Haines din octombrie până în ianuarie să se hrănească pe termen somon târziu în râul Chilkat. And the nation's two largest national forests are located in Alaska. Și națiunii cele mai mari două păduri naționale se află în Alaska. The Tongass in Southeast includes 16.8 million acres, and the Chugach in Southcentral has 4.8 million acres. Tongass din sud-estul include 16,8 milioane de acri, și Chugach în Southcentral are 4,8 milioane de acri.
For some travelers, Alaska is wilderness, at least compared to what they may know from back home.Pentru unii călători, Alaska este pustie, cel puțin în comparație cu ceea ce ei pot ști de acasă. Of Alaska's 365 million acres only about one million of them are private. Din Alaska a 365 de milioane de acri numai aproximativ un milion de ele sunt private. There are 16 national parks in Alaska, comprising more than 54 million acres. Există 16 de parcuri naționale din Alaska, care au mai mult de 54 de milioane de acri. This is about 2/3 of the land in the entire National Park System. Acest lucru este de aproximativ 2/3 din teren în întreaga Sistemului Național Park. Glacier Bay and Denali (home of Mt. McKinley) may be two of the most recognized and visited National Parks and Preserves in Alaska, but all the park lands have something special to offer including wildlife viewing, camping, fishing, outdoor photography, rafting, kayaking, mountain climbing, cross-country skiing, flightseeing, day cruises, tours of historic and cultural monuments, hiking and nature walks. Glacier Bay și Denali (casa de Mt. McKinley), pot fi două dintre cele mai recunoscute și Parcuri vizitat național, și menține în Alaska, dar toate terenurile Park au ceva special de oferit, inclusiv vizionarea faunei sălbatice, camping, pescuit, fotografie în aer liber, rafting, caiac, alpinism, schi fond, flightseeing, croaziere de zi, tururi de monumente istorice și culturale, drumeții și plimbări prin natură. Alaska is also home to more than 130 parks, ranging from roadside campgrounds to large wilderness parks, spread over more than 3 million acres. Alaska este, de asemenea, acasa, la mai mult de 130 de parcuri, variind de la campinguri rutiere la parcuri naturale de mari dimensiuni, răspândit pe parcursul a mai mult de 3 milioane de acri.
One of the most photographed scenes of an Alaskan vacation is the towering blue face of a glacier.Una dintre scenele cele mai fotografiate de o vacanta de Alaska, este fata falnic albastru de un ghetar. No wonder three of the top 10 most-visited attractions in the state are glaciers. Nu e de mirare trei top 10 cele mai vizitate atracții din-stat sunt ghețari. Of the 100,000 glaciers in Alaska, many are easily accessible by car, including Worthington Glacier on the Richardson Highway, Matanuska Glacier on the Glenn Highway, Exit Glacier on the Seward Highway, Portage Glacier on the Seward Highway and Mendenhall Glacier on Glacier Highway. Din cele 100.000 de ghețarii din Alaska, mulți sunt ușor accesibile cu mașina, inclusiv Worthington ghețar de pe Autostrada Richardson, Matanuska ghețar de pe autostrada Glenn, ghețarul Ieșire pe autostrada Seward, ghețarul Portage pe autostrada Seward si Ghetarul Mendenhall ghețarul pe autostrada. Visitors can also pack numerous glaciers into a day with a boat tour of Glacier Bay National Park, Kenai Fjords National Park or Prince William Sound. Vizitatorii pot ambala, de asemenea, ghetarii numeroase într-o zi, cu un tur cu barca de Glacier Bay National Park, Fiordurile Kenai Parcul Național sau Prince William Sound. Flight-seeing trips over ice masses like Sargent Ice Field, the Bagley Ice Field, Harding Ice Field and Juneau Ice Field allow travelers to experience the vastness of the glaciers from the air. Zborul-a vedea călătorii peste masele de gheata, cum ar fi Sargent gheata, gheata Bagley, Harding gheata si Ice Domeniul Juneau permite călătorilor de a experimenta imensitatea a ghețarilor din aer.
Alaska also offers unparalleled opportunities to observe and photograph wildlife.Alaska, de asemenea, oferă oportunități fără precedent pentru a observa și fotografia faunei sălbatice. The variety and impressive numbers of mammals, birds and marine wildlife in Alaska draw visitors from all over the world. Numerele soiurilor și impresionant de mamifere, păsări și a faunei sălbatice marine din Alaska atrage vizitatori din întreaga lume.
There are 12 species of big game, including some not found in the lower 48.Există 12 de specii de vânat mare, inclusiv unele nu a fost găsit în mai 48. Approximate numbers of some Alaskan mammals are 144,000-166,000 moose; 950,000 caribou; 60,000 to 80,000 Dall sheep; 32,000-43,000 brown bear; 100,000-200,000 black bear; 5,900-7,200 wolves; 2,100 musk oxen; 13,000-15,000 mountain goats; and 350,000-400,000 black-tailed deer. Numerele aproximative ale unor mamifere din Alaska sunt 144,000-166,000 elan, 950000 caribu, 60,000 la 80.000 Dall oaie; 32,000-43,000 ursul brun; 100,000-200,000 urs negru, 5,900-7,200 lupi, 2.100 de boi mosc; 13,000-15,000 capre de munte; și 350.000 -400000 negru-coada caprioara.
Nearly 430 species of birds can be found in Alaska, including ducks, geese, swans and the millions of seabirds that nest in colonies along Alaska's coastlines.Aproape 430 de specii de păsări pot fi găsite în Alaska, inclusiv rațe, gâște, lebede și milioane de păsări care cuibăresc în colonii de-a lungul coastelor din Alaska. Some migratory birds travel up to 20,000 miles on their round-trip journeys to Alaska. Unele păsări migratoare călătorească până la 20.000 de mile pe teritoriul lor călătorii dus-întors până în Alaska. The spring concentration of shorebirds is one of the most impressive sights in the world. Concentrația de primavara shorebirds este una dintre atracțiile cele mai impresionante din lume. Alaska is the best place in the country to view our national symbol, the American Bald Eagle. Alaska este cel mai bun loc în țară pentru a vizualiza simbolul nostru național, American Eagle chel.
Alaska's shorelines are home to an abundance of marine life, including stellar sea lions, walrus, whales, seals and sea otters.Malurilor Alaska sunt acasa, la o abundenta de viata marina, inclusiv leii de mare stelare, morsa, balene, foci și vidre de mare. The world's largest colony of seals, numbering over one million, breeds undisturbed on the Pribilof Islands. Cea mai mare colonie de foci din lume, peste un milion de numerotare, rase de netulburat în Insulele Pribilof. Sixteen species of whales have been identified in Alaska's waters. Șaisprezece de specii de balene au fost identificate in apele din Alaska. Increasing numbers of visitors arrange whale-watching tours during migration in hopes of witnessing the massive mammal "breach" high above the water level. Număr tot mai mare de vizitatori aranja balena uitam excursii în timpul migrației, în speranța de a asista masiv mamifer "încălcare" ridicat deasupra nivelului apei. Sea otters are amusing creatures to watch. Vidrele de mare sunt creaturi amuzante de a viziona. They are playful and are often seen carrying their young on their chest. Sunt jucausi si sunt adesea văzute efectuarea tineri lor pe piept.
The Alaska SeaLife Center in SewardHaines' Chilkat RiverAlaska este un prim an rotund de destinație pentru cei care doresc o conexiune mult mai personal cu natura, cultura și pustie. It is also one of the first to feel the ecological implications of global climate change, as well as its affect on the tourism industry. Acesta este, de asemenea, unul dintre primii să se simtă implicațiile ecologice ale schimbărilor climatice globale, precum si afectele acesteia asupra industriei turismului. Businesses statewide encourage "responsible" travel, taking care to preserve the environment and improve the wellbeing of local people. Întreprinderile încuraja Statewide "responsabil" de călătorie, având grijă să păstreze mediul și de a îmbunătăți bunăstarea populației locale.
The Alaska Wilderness Recreation & Tourism Association is a member-led association that represents more than 300 nature-based tourism businesses, individuals, and organizations, offering travelers natural history tours, rafting, fishing, kayaking, hiking, backpacking, wilderness lodges, hunting, and day ocean cruises & charters trips to Alaska's wild lands.Recreere Wilderness Alaska si Asociatia de Turism este o asociație condusă de membru, care reprezintă mai mult de 300 de întreprinderi bazate pe natura, turism, persoane fizice și organizații, oferind călătorilor excursii istorie naturală, rafting, pescuit, caiac, drumeții, backpacking, loji pustie, vânătoare, și croaziere oceanice de zi si excursii charter la terenuri sălbatice din Alaska. AWRTA advocates for the sustainability of Alaska's natural and cultural resources, responsible tourism and tourism planning for communities.AWRTA pledează pentru durabilitatea resurselor naturale și culturale din Alaska, turismul responsabil și planificarea turism pentru comunitățile. Member businesses and partners strive to work with communities to protect and enhance the quality of life, to provide good jobs and business opportunities, and to create strong incentives for protecting Alaska's wildlife, wilderness and special places.
IV.3.2 Obiective ecoturistice
1. Rezervația și parcul national Denali
Este cel mai mare parc natural de pe continent, avand o suprafata de 2.400.000 ha, areghetarii de mii de km lungime, raurimai late de 1,5 km si mai presus detoate, aici se afla Muntele Mckinley,de 6194m, cel mai inalt de pe continent. Aproape 1 milion de ha din suprafata sa sunt acoperite de teritorii salbatice. Prezenta ursilor, a lupilor si a animalelor mari precum karibu, oaia Dall si elanul a fost un motiv temeinic pentru infiintarea parcului. Timp de mii de ani, poporul athabaskan a vânat pe aceste teritorii, dar s-a păstrat un nr mare al populației de animale.Acest lucru s-a schimbat în 1903, odată cu descoperirea aurului în apropierea muntelui.
O contributie importanta in protejarea parcului si declararea acestuia ca fiind rezervatie, a avut Charles Sheldon, un prieten al presedintelui Roosevelt, care venind aici la vanatoare, a fost dezgustat de macelul facut de vanatorii comerciali din zona si de distrugerile provocate de exploatarea aurului. Sheldon a reusit sa isi atinga scopul in 1917, cand presedintele Woodrow Wilson a semnat legea care decreta regiunea Muntelui Mckenley ca fiind parc national
Parcul este format din doua parti:marginala si interioara. Inchisa pentru autovehiculele private, partea interioara constituie cea mai mare zona a parcului. Doar drumul parcului ajunge pana in zonele izolate, iar vizitatorii trebuie sa foloseasca autobuzele puse la dispozitie.Desi partea interioara are doar cateva trasee, turistii pot aleg edintr-o gama variata de trasee din partea marginala. Denali este atat de salbatic incat si inapropierea limitelor trebuie sa ai grija la animale, in special la ursi si elani. Traseul Taigalei are 4,2 km dus-intors, serpuiste prin paduri subarctice si se uneste cu alte 3 trasee. Cel mai iubit traseu este Lacul Potcoavei de 2,2 km care trece pe langa un rau, un parau, balti, lacul cu acelasinume. Aici se pot vedea in jurul apei diferite specii de plante, castor, bizami, elani. Cel mai noutraseu este cel spre statia Mckinley, pe o carare de 2,5 km care trece printr-o padure de molizi si care duce de la centrul pentru vizitatori pana la raul Riley.
2.Rezervația și parcul național golful Glacier
Rezervația și Parcul Național Golful Glacier este un ținut tânăr. Când căpitanul James Cook, faimosul exploratory englez, a atins strâmtoarea și linia de coastă în 1778, a găsit un strat de gheață glaciară de mii de metri grosime și iată de cîțiva kilometri. Dar mica era glaciară a apus rapid, și ân 1794, când căpitanul George Vancouver a ajuns aici, apăruse un golf lung de 8 km – Golful Glacier. Gheața continuă să se topească: în present, golful cu douaă brațe s-a retras cu 150 km.
În apropiere de intrarea în golf, unde gheața s-a topi de 250 de ani, există o pădure deja matură. La capătul opus al golfului, unde gheașa nu s-a topit decât de curând, se pot vedea urmele schimbării, cu plante ca aninul și pufulita cea viu colorată.
Are o suprafata de 1,3 milioane si prezinta un peisaj extraordinar, cu ghetari de coasta, paduri de conifere si anini, vietuitoare precum: cormoranii, pasari alca torda, papagali de mare, ursi bruni, astor cu cocoasa, iar la nord-vest muntii Fairweather cu altitudini de peste 4600 m. Desi ghetarii s-au retras, nu au disparut in totalitate, aici gasindu-se 12 ghetari de coasta din care se desprind iceberg-uri. Numeroase vase de croaziera include acest golf in intinerarul lor pentru ca turistii sa poata admira ghetarii si vegetatia specifica locului.
Localitatea Gustavus serveste drept poarta spre parc si ofera turistilor diferite variante delocuri de cazare de la cabane simple la pensiuni luxoase sau unul dintre cele mai bune hanuri din Alaska. Aici turistii mai pot beneficia galerii de arta, astorant, teren de golf, excursii cu barca,drumetii conduse de padurari, plimbari cu caiacul prin parc. Cu toate aceastea, fermecătorul orășel nu are o stradă principală sau o zonă centrală. Singurul drum din oraș duce din Gustavus în parc, terminându-se la Golful Bartlett, cealaltă cale de acces pentru turiști în Golful Glacier.
Golful Bartlett este ascuns în pădurea umedă de pe malul estic al Golfului Glacier. Golful Bartlett găzduiește Cabana Golful Glacier singura din parc. Acesta este sediul și centrul pentru vizitatori ai Rezervatiei si Parcul National Golful Glacier.
Deși drumețiile din jurul Golfului Bartlett și priveliștile sunt foarte frumoase, aventurează-te mai departe pentru a descoperi lucrurile ce dau grandoare și măreție parcului:ghețarii și golful. Din Gustavus se poate vedea orașele mai îndepărtate din sud.
În partea izolată a Golfului Glacier; intri într-o lume complet diferită. La vasta suprafață a parcului se mai adaugă și întinsele teritorii neatinse din vecinătate, Wrangell-St.Elias și Tatsheshini-Alsek Provincial Park și Kluane National Park din Canada, alcătuind cea mai mare întindere de parcuri din lume.
Frumusețile naturii se desfășoară din plin: colonii de cormorani, păsări alca torda și papagali de mare se îngrămădesc pe insulele accidentate, urși bruni care pescuiesc somon la gurile pâraielor, balene cu cocoașă care plesnesc apa cu cozile lor de 4,5 m.
3. Parcul național Fiordurile din Kenai
Kenai, după cum prescurtează localnicii, este o peninsulă de formă aproape ovală ce iese spre sud-est în Golful Cook. Aici trăiesc aproximativ 53,000 de oameni, dintre care 7.000 în orașul Kenai, cel mai mare din Peninsulă. Limita de nord se află la doar 84 km de Anchorage, de care se leagă prin Autostrada Seward. Peninsula are mărimea statului Virgina de Vest, dar aproape 40% din suprafață este acoperită de lacuri, râuri și zone umede.
Fiordurile Kenai sunt neatinse. Natură virgină. O lume unde poți asista la evoluția proceselor geologice fundamentale. Cu excepția unei mici porțiuni de pădure umedă, parcul este un teren accidentat de stâncă și gheață mai ales gheață care acoperă peste jumătate din suprafața parcului cu un strat gros.
Fiordurile Kenai fac parte din acele teritorii in care interventia umana este minima. Cea mai mare parte a acestui parc se prezinta sub forma unui teren accidentat de stanca si gheata. Aici gheata acopera cu un strat gros peste jumatate din suprafata parcului. Cele mai iubite obiective de aici sunt campurile de gheata numite Harding Icefield de 483km², crevasele albastre si crestele muntilor care se ivesc de sub gheata.Aceste fiorduri se vad cel mai bine de castor. Majoritatea turistilor aleg sale priveasca din barci cu motor, fie pleaca in expeditii cu caiacul. Singura parte accesibila pe uscat a parcului este Ghetarul Exit, aflat la 19 km de Seward.
Tot aici se mai gaseste Rezervatia Nationala a Faunei din Kenai care se intinde pe 0,8 milioane ha. Acoperind habitatele ce se intind de la campurile de gheata la tundra ,de la lacurile de joasa altitudine la rauri si la paduri de molizi si mesteacan, aceasta rezervatie adaposteste nu doar elani, ci si lupi, ursi bruni si negri, oi Dall, lincsi, jderi, lebede si castori.
4.Parcul Național și Rezervația Katmai
Acest parc are o suprafata de1.700.000 ha si ofera o multime de locuri interesante, isolate, unde potigasi liniste, precum si vietuitoare pecare le poti admira. Principalele atractii ale acestui parc sunt cei 15 vulcani (unii dintre ei activi) si una dintre cele mai mari populatii protejate de ursi bruni. Valea celor 1000 de fumuri.
Singura modalitate de a ajunge la Katmai este cu avionul. Majoritatea oamenilor vin cu ajutorul curselor directe din Anchorage, care aterizează în King Salmon.
King Salmon este un orasel aflat la marginea de vest a parcului, unde se afla centrul pentru vizitatori si pista de aterizare pentru avioane. De aici se ia hidroavionul spre Tabara Brooks, locul in care se organizeaza toate excursiile.
Unul dintre cele mai interesante puncte panoramice este Trei Furci, care se face deasupra Vaii celor 1000 de fumuri. Aceasta vale a fost devastate de eruptia din anul 1912 a vulcanului Novarupta care a ingropat peisajul verde sub un strat de2 10m de cenusa si roca vulcanica. De aici se poate urca pe traseul abrupt si dificil spre Cascada Ukak de 2km.
In zona Cascadei Brooks, pe un traseude 1km, doua platforme inaltate le dau vizitatorilor posibilitatea de a privi insiguranta ursii, mai ales in sezonul demigratie a somonilor.
5.Parcul Național Valea Kobuk
Prins intre doua lanturi muntoase, acest parc ofera peste 730.000 ha de salbaticie fara drumuri si trasee. Se afla dincolo de Cercul Polar, la limita nordica a padurii boreale, unde molizii și mesteceni piperniciti supraviețuiesc în tundra întinsă. Deși puțini vizitatori ajung în acest parc, locuitorii din Alaska il folosesc în scopuri de subzistență, pescuind și vânând.
Atractia principala a parcului, marile dune din Kobuk, se afla la 2,5 km de raul Kobuk si este o Sahara in miniatura de 65 km². Dunele de aici au inaltimi de peste 30 m, iar in sud, unde sunt mai isolate, pot atinge 152 m. Aceste dune s-au format in urma cu mii de ani cand ghetarii au macinat parti din Muntii Brook in particule fine de nisip care au fost transformate de vant in dune.
6.Parcul Național și Rezervația Poarta Africii
Mult mai mare decât Yellowstone și complet neamenajat, parcul acoperă o mare parte din Alaska cea sălbatică .
“Parea ca timpul se intorsese in urma cu un million de ani si noi ajunseseram in timpurii memoriale” scria Robert Marshall, explorator in anii 1930. In prezent se gasesc aceiasi munti,aceleasi rauri cristaline, acelasi numar de ursi grizzly, vulturi, karibu, insa este mult mai accesibil decat in timpul lui Marshall. Cei mai multi turisti prefera traversarea parcului pe rauri cu pluta, canoea sau caiacul. Aici se poate admira peisajul de tundra cu pajisti acoperitede smocuri de iarba, cascade, lacuri si vai glaciare, dar mai ales Muntii Boreali, numiti de Marshall “Poarta Arcticii”. Un râu învolburat și frumos, Alatna coboară versantul sudic al munților Brooks. Primii circa 40 km de la izvor au praguri și copaci ale căror ramuri mătură suprafața apei.
.
7.Icy Strait Point
Icy Strait este o stramtoare aflata in arhipelagul Alexander din sud-estul Alaskai, are 64 de km din partea de vest (intersectia dintre Croos Sound si Glacier Bay) pana la est, la stramtoarea Chatham si la Canalul Lynn. Natura este nealterata si pastreaca nealtarata imaginea idealapentru a se face excursii in mijlocul peisajului salbatic si tururi culturale ale orasului. Situat langa Glacier Bay si asezarea istorica a nativilor din Hoonah, Icy Strait Point se afla in apropierea padurii Hemlock, fiind un loc foarte populat cu orci, balene cu cocoasa, foci, vidre de mare, ursi grizzly si cu toate cele cinci specii de somon din Pacific. In unele zile, pot fi vazuti in zona foarte multi vulturi cu gatul golas.
8.Juneau
Juneau, capitala Alaskai, a fost fondat in timpul unei “goane dupa aur”, in 1880. Juneau nu este o capitală de stat obișnuită. Nu are drumuri care să o lege de restul lumii, urșii se plimbă uneori în voie prin oraș, dar împrejurimile sunt superbe.
Astazi fostul oras al aurului numara printre bogatiile sale unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din Alaska. Orasul este situat la poalele muntelui Juneau, aproape de Canalul Gastineau. Cateva fiorduri se afla de-a lungul coastei canalului, iar in apropiere se afla ghetarul Mendenhall, un loc favorit al turistilor. In Juneau sunt niste peisaje glaciare unice, alaturi de prezenta ursilor, a caprelor de munte si a altor animale salbatice, precum si lacurile alpine si piscurile muntilor.
9.Ketchikan
Ketchikan este a cincea mare aglomeratie urbana din Alaska si orasul cel mai dezvoltat ca marime din sud-estul ei. Economia orasului are la baza turismul si pescuitul, Ketchikan fiind cunoscut sub numele de “Capitala Lumii” in ceea ce priveste exportul de somon. Somonii se adună din ocean în apele liniștite ale Canalului Interior. Mai sus pe Pârâul Ketchikan pe Salmon Street se află Deer Mountain Tribal.
Hatchery and Eagle Centre. Crescătoria de pești suplimentează populația naturală de somoni și păstrăvi din pârâul unde se împerechează de secole.
Vizavi de puericultură se află Totem Heritage Center. Frumosul stâlp creat în manieră contemporană, denumit ,,Femeia ceață de corb”, creat de Nathan Jackson, străjuiețte intrarea.
Monumentul National al Fiordurilor este unul dintre cele mai mari atractii din zona, iar orasul si-a luat numele de la rauletul Ketchikan care trece prin oras, si care ar insemna "raul apartine lui Kitschk” in limba tlingit. In ciuda dezvoltarii economiei in aceasta zona, natura este inca la locul ei. Se urmareste pastrarea tuturor elementelor de vegetatie si fauna.
10.Inside Passage (Pasajul Interior)
Peisajele splendide din Pasajul Interior sunt elemente unice poate in lume. Contine foarte multe elemente pe care oamenii adora sa le vada aici: ghetarii din Rhode Island, padurile si fiordurile albastre. Poate sunt cele mai frumoase locuri din Alaska. Pentru orice croaziera atractia principala din Pasajul Interior este cu siguranta Ghetarul Hubbard, este unul dintre cei mai activi ghetari din zona. Bucati de gheata se separa de ghetar intr-un proces numit “galopare”. Cand gheata in sfarsit se prabuseste in mare, se aude un zgomot puternic, similar cu descarcarea unui pistol, iar sunetul se propaga pe o raza de cateva mile
IV.4 Profilul turiștilor
Studiul turiștilor este administrat la un eșantion de afara-de-stat vizitatorii care pleacă din Alaska, la toate major exit points.punctele majore de ieșire. The survey includes questions on trip purpose, transportation modes used, length of stay, Sondajul include întrebări cu privire la scopul călătoriei, moduri de transport utilizate, durata de ședere, etc.
Volumul estimat al vizitatorilor a fost bazat pe vizitatori / resident. exit points. The resulting ratios were applied, by month and by location, to traffic data (highway border Raporturile rezultate au fost aplicate in funcție de lună și de locație, la datele de trafic de frontieră (autostrada crossings and airport enplanements) to arrive at visitor volume estimates.punctele de trecere și de aeroport), pentru a ajunge la estimări pentru volumul de vizitatori. (Tallies of cruise passengers were
The visitor survey included 3,563 intercept surveys (in-person interviews) and 3,184 surveys completedStudiul a inclus 3,563 vizitatori, studii de interceptare (în-persoană interviuri) și 3,184 sondaje realizate online, for a total of 6,747 surveys.on-line, pentru un total de 6,747 sondaje. Visitors were surveyed at all major exit points: airports, highways, cruise Vizitatorii au fost supravegheati de la toate punctele de ieșire majore: aeroporturi, autostrăzi, de croazieră ship docks, and ferries.docuri, nave și feriboturi. To obtain the online sample, “invitation cards” were distributed to visitors during Pentru a obține proba on-line, au fost distribuite invitații vizitatorilor în timpul intercept sample periods, inviting them to participate in the web-based survey.interceptarii perioadei de probă, invitându-i să participe la anchetă bazată pe web. The response rate for the Rata de răspuns pentru intercept survey was 85 percent; for the online survey, 10 percent.studiul de interceptare a fost de 85%, pentru sondaj on-line, 10%. All data was weighted to reflect actual Toate datele au fost ponderate pentru a reflecta real traffic volumes by mode of transportation.volumele de trafic de modul de transport.
Sondajului vizitatorilor între luna Mai si Septembrie 2011
Fig.IV.4.1
Sursa:Alaska Visitor Statistics Program VI Summer 2011
Cifra totală de 1,556,800 turiști reprezintă o increase of 2 percent over summer 2010; however, it iscreștere de 2% față de vara anului 2010, cu toate acestea, este still 5 percent below 2006 volume of 1.63 million, and 9cu 5% mai mult volum decat in 2006 de 1.63 milioane, și 9% percent below the 2007 historical peak of 1.71 million. sub nivelul de vârf istoric 2007 de 1.71 milioane.
În vara anului 2011 Alaska a primit aproximativ 154.100 turiști international (fără a include cetatenii canadieni). Aceștia au reprezentat 10% din totalul vizitatorilor străini.
Graficul de mai jos arată modul în care volumul de vizitator a fluctuat pe piață în ultimii șase ani. The summers of Verile 2009 and 2010 saw large decreases in reaction to the nationwide economic recession: air visitation declined2009 și 2010 au avut scăderi mari în reacție la recesiunea economică la nivel national: turiștii care au călătorit cu avionul au scăzut significantly (by 15 percent) in 2009, while the large decline in cruise volume occurred in 2010 (by 14în mod semnificativ (cu 15%) în 2009, în timp ce scăderea în volum mare de croazieră au avut loc în 2010 (de 14% percent).). Although the air market has largely recovered, the cruise market is still significantly below peak Cruise volume is projected to grow by 6 percent in 2012, and continuedVolumul Cruise se estimează să crească cu 6% în 2012, iar nationwide economic recovery should result in a boost for both the air and highway/ferry markets.redresarea economică la nivel național ar trebui să conducă într-un impuls pentru atât pe piețele de aer cât și de autostrada / Ferry.
Volumul vizitatorilor Alaska Vară 2006-2011
Fig.IV.4.1
sursa: Alaska visitor Statistics Program VI Summer 2011
IV.4.1 Scopul călătoriei și Pachete
Just over three-quarters of summer 2011 visitors wereDoar peste trei sferturi dintre vizitatori in vara anului 2012 au traveling for purposes of vacation/pleasure, with 14 percentcălătorit în scopuri de vacanta, cu 14% au călătorit traveling to visit friends or relatives (VFR), and 9 percent pentru a-și vizita rudele sau prieteni , și 9% au traveling for business-related purposes.călătorit în interes de afaceri.
Scopul călătoriei variază în funcție de piață.
Călătoria de croazieră este mai mare, având un procent de 98%, comparativ cu 80% pentru călătoria pe autostradă (bac) și 43% pentru piață aeriană. Business-related Călătoria de afaceri se realizează mai mult cu avionul, aceasta având un procent de 21% dina piață.
Ratele scopurilor de călătorii au avut o schimbare mică, dar semnificativă între anii 2006 and 2011: those traveling for vacation/pleasure2006 și 2011: rata celor care călătoresc pentru vacanta / plăcere declined by 5 percent, while those traveling to visit friends a scăzut cu 5%, în timp ce cei care calatoresc pentru a-și vizita prietenii or relatives increased by 5 percent.sau rudele au crescut cu 5%. These shifts were more Aceste schimbări au fost mai pronounced in the air market. pronunțate în privința domeniul aerian.
Scopul călătoriilor
Fig.IV.4.1.1
Sursa: Alaska Visitor Statistics Program VI Summer 2011
Pachetul vs Independent
Două treimi din vizitatorii de vară au cumpărat o zi multi-package as part of their Alaska visit.pachet, ca parte a vizitei lor în Alaska. This figure includes 100 Aceasta cifra include 100% percent of cruise visitors, 18 percent of air visitors, and 7 din vizitatori de croazieră, 18% din vizitatori ce călătoresc cu avionul și 7% vizitatori care au călătorit cu autoturismul.
Printre vizitatorii non-croazieră care au cumpărat un pachet, cele most popular package types were fishing lodge (44 percent),mai populare tipuri de pachete au fost cele de pescuit Lodge (44%), wilderness lodge (16 percent), adventure tour (13 percent),pustietate Lodge (16%), aventura tur (13 %),and motorcoach tour (10 percent).și tur acu autocarul (10%). In terms of cruise
Ratele de cumpărare de pachete a scăzut ușor între anii 2006 și 2011, 69% – 66%, ceea ce corespunde o the slight decrease in the proportion of cruise visitors.scădere ușoară, în proporție de vizitatori de croazieră. The proportion of round-trip cruise passengers
-CONCLUZII-
Ecoturismul este o variantă a unei alternative turistice, care are la bază promovarea turismului durabil, ce constă în deplasarea omului în special în areale naturale atractive pentru a se relaxa, cunoaște, informa, însă fără a produce pierderi sau distrugeri ale calității mediului înconjurător, aducând beneficii tuturor segmentelor implicate în actul turistic.
Apariția, practicarea ecoturismului este o necesitate din cauza diversității spațiale geografice pe care se grefează resursele ecoturistice, a polarizării financiare, a dinamicii intereselor turiștilor, comunităților locale, la care se adaugă impactul tot mai mare pe care îl are în mediu industria turistică.
Turiștii își schimbă opțiunea pentru destinațiile turistice cât și a tipului de turism în funcție de interese, guturi, elite. În țările dezvoltate există grupuri de turiști, care se orientează spre destinații neaccesate, crează un curent, o modă, iar pentru a satisface noile orientări și s câștiga financiar, firmele investesc în aceste rute. Se creează fluxuri turistice în areale izolate, cu repercursiuni asupra mediului prin marketing nedurabil.
Turismul reprezintã astãzi, prin conținutul și rolul sãu, un domeniu distinct de activitate, o componentã de primã importanțã a vieții economice și sociale pentru un numãr tot mai mare de țãri ale lumii.
Multiplele sale conexiuni și implicații în plan economic, social, cultural și politic, rolul sãu activ în societate, pe de o parte și transformãrile sale ca fenomen, pe de alta argumenteazã actualitatea preocupãrilor pentru cunoașterea conținutului turismului, a sensibilitãților și incidentelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de funcționare. În acest context se înscriu și eforturile specialiștilor privind definirea, cu rigurozitate științificã, a sistemului categorial integrat turismului, a interdependențelor cu celelalte componente ale economiei de cuantificare a efectelor sale.
Potențialul turistic este parte integrantã a mediului înconjurãtor. Evoluția unei zone turistice depinde în mod direct și obiectiv de calitatea și prospețimea mediului.
Din acest motiv a apãrut turismul "verde" sau al iubitorilor de naturã, care reprezintã un segment al industriei turistice ce este supranumit ecoturism.
Pe parcursul lucrării s-a urmărit prezentarea ecoturimului internațional din punct de vedere al locului și rolului acestuia în cadrul pieței ecoturistice SUA (Alaska)., al tendințelor în evoluția de cazare în funcțiune și al dezvoltării stațiunilor în contextul practicării unui turism durabil.
Printre factorii ce influențează dezvoltarea ecoturismului și implicit circulația turistică din stațiuni se situează nevoia de: recreere, odihna, timpul liber, practicarea unor sporturi, olimpiade sportive, etc.
Dezvoltarea ecoturismului din Alaska, se află în strânsă legătură cu atât cu caracteristicile mediului înconjurător cât și cu dezvoltarea celorlalte ramuri care exploatează aceleași resurse cât și cu populația existentă în acea zonă.
O dezvoltare echilibrată, în deplină armonie cu mediul natural și cu cel socio-uman, dar și cu rezultate economice benefice, nu poate fi realizată fără existența unei concepții unitare privind ecoturismul, elaborat la nivel macroeconomic, care să traseze liniile directoare și să asigure un cadru benefic realizării strategiilor adoptate pe plan local, la nivelul stațiunilor sau întreprinderilor turistice.
O corelare a strategiilor de dezvoltare la cele două niveluri devine o necesitate absolută, date fiind caracterul integral al ecoturismului și necesitata protejării mediului.
Plecând de la experiența și progresele real dezvoltate, adaptând unele concepte și soluții la realitățile specifice Alaskăi folosind gama diversificată a bazei tehnico-materiale turistice, sectorul turistic și-ar putea valorifica potențialul său, în condițiile utilizării eficiente a resurselor naturale, a diminuării impactului asupra mediului înconjurător, adică tot ceea ce reprezintă realizarea dezvoltării durabile a ecoturismului, exigență fundamentală, sintetică a calității acestuia.
Cel mai mare, cel mai inalt, cele mai multe , sunt doar cateva dintre superlativele pe care le folosesti atunci cand vorbesti despre Alaska, cel de–al 49–lea stat SUA.
Factorii de poluare al mediului cu impact asupra turismului, precum și factorii de poluare produsã de turism sunt, însã, numeroși iar impactul diferitelor activitãți turistice asupra mediului este foarte puternic. De aceea, se impun anumite mãsuri care trebuie sã împiedice distrugerea mediului înconjurãtor, și care trebuie respectate atât de unitãțile turistice cât și de turiști.
Practicarea ecoturismului reprezintã o posibilitate pentru desfãșurarea atât a activitãților turistice, cât și a celor economice într-un cadru nepoluat, cu priveliști reconfortante și nealterate.
Tradiția și experiența ecoturismului au reușit să evidențieze SUA ca fiind cel mai elocvent model de practicare a turismului durabil. Romania este doar la începutul dezvoltării ecoturismului, iar in comparație cu SUA, ecoturismul poate fie exclus din moment ce ariile protejate sunt specificat in România doar pe hartii.
SUA are cele mai avansate servicii de ecoturism si constituie liderul mondial in ecoturism sosiri și incasări.
Este posibil ecoturismul în România? Am putea afirma că de fapt ca ecoturismul rulează într-unul din parcurile noastre naționale sau chiar unul al rezervațiilor biosferei noastre? Răspunsul este nu, sau cel puțin nu acum sau nu în viitorul apropiat.
Următoarea abordare încearcă să demonstreze această idee folosind Teoria lui Porter.
Michel Porter a formulat o teorie conform căreia, unele industrii naționale sunt mai competitive decât altele din cauza anumitor condiții.
Porter a identificat 4 elemente care pot fi comparate: resursele, cererea internă, industriile conexe și sprijinirea, structura și rivalitate.
Resursele primare ecoturistice, doatările naturale ale SUA sunt mai bogate decât în România: un număr mai mare de parcuri naționale, o arie protejată mai mare, o varietate extraordinară de peisaje, fauna și flora specifice.
Infrastructura ecoturistică din SUA este mai dezvoltată decât în România ( accesibilitatea, drumurile, transporturile, accesul la internet si telefonul mobil în cadrul parcurilor).
Referitor la cultura educațională de mediu, Americanii sunt instruiți de mici sa iubească și să protejeze natura ca o datorie patriotică, să facă sport și activități în aer liber (ex. tabere de cercetași de juniori). Prin urmare cultura educațională de mediu din România ar trebui sa înceapă în familie și să continue în școală.
Ecoturismul de capital și investiții sunt mici în România (excepție Delta Dunării și parcul Național Retezat).
Cererea internă pentru ecoturism rezultă într-o calitate înaltă a acestei activități: un ecoturist american se interesează pentru o calitate bună a serviciilor ecoturistice, și o cerere de acest lucru determină un răspuns în funcție de operatorii de ecoturism.
Pe de altă parte un ecoturist român este bucuros cu un minim de calitate la prețuri joase ( astfel că o decentă, oarecum elevată ofertă nu poate fi luată).
Succesul competitiv este conectat cu succesul în industriile conexe: parcurie naționale SUA preferă furmizorii locali, așa încât construcțiile, transportul, micul comerț, mâncare și acomodare sa fie dezvoltate în apropiere. Toate aceste industrii conexe contribuie la menținerea unui flux ecoturistic înalt in parcurile naționale SUA.
Puterea principala a Americii de a dezvolta acest tip de turism este frumusetea uimitoare a naturii sale și numărul mare de culturi diverse.
În Romînia nu există facilități adiacente parcurilor naționale. Oamenii nu sunt inucrajați, educați, să sprijine dezvoltarea respectivului parc și implicit legăturilor conexe. Deseori investitorii sunt trăini, ei pleacă după ce resursele s-au terminat si comunitatea locală nu mai are ce să câștige.
Există o rivalitate puternică între Statele Unite ale Americii, parcuri naționale, în special între cele situate în același stat. Scopul lor este să atragă un număr cât mai mare de ecoturiști. Această competitive este extreme de benefică pentru calitatea serviciilor, investițiile de infrastructură, inovație, si pentru noi programe de dezvoltare ecoturistică.
Parcurile naționale din SUA nu sunt organizate ca și organizații non-profit; dimpotrivă, ele sunt organizate si gestionate ca și companii care aduc beneficii comunităților locale, în timp ce misiunea de administrarea a acestora este de a obține servicii de calitate, protecția naturii, împărțirea cunoștințelor despre mediu.
Angajații parcurilor naționale din SUA sunt bine instruiți și educați în privința ecoturismului si de asemena ei sunt si polivalenți (ghizi pentru tururi, salvatori montani, alpiniști, specialist in fauna și flora etc). Acestea sunt calități dificile de dobândit de către angajații (multe și putin remunerate) din parcurile naționale din România. De ex. Parcul National Retezat are 15 angajați, în timp ce Great Smoky Mountains de o mie de ori mai multi angajați (cu toate că suprafața parcului Retezat este de 4 ori mai mica decât ce a Great Smoky Mountains).
În scopul de a implementa ecoturismul în România sunt necesare următoarele: infrastructura, accesibilitate, difertie facilități, accesul internetului si a telefoanelor mobile în ariile protejate (ex. Număr de urgență, salvare); antreprenorii pentru a investi în funcție de caracteristicile fiecărui parc; scopuri guvernamentale pentru a dezvolta aria respectivă ca și scutirea de impozitare pentru investitorii locali pentru o anumită perioadă; crearea unei mentalități ecoturistice, începând cu mediul educational din familie si scoala generală; respectul turștilor pentru natura si un comportament adecvat.
În concluzie este nevoie de zeci de ani, pentru a obține un avantaj competitiv; istoria parcurilor naționale SUA se răspândește de-a lungul a 150 de ani.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ecoturism International (ID: 168473)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.