ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 2014 [624875]

ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 /2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936 , ISSN -L 2343 –7936

~ 9 ~ EDUCAȚIA – FACTOR CHEIE ÎN PROCESUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Maria Livia Lugoj, student ă
Universitatea „Constantin Brâncuși”, Târgu Jiu
Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor
e-mail: maritza [anonimizat]

Răzvan -Leon Constantinescu, Masterand: [anonimizat] „Constantin Brâncuși”, Târgu Jiu
Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor
e-mail : [anonimizat]

Rezumat
Echilibrul dintre via ța omului și mediul înconjurător a reprezentat mereu un punct critic la nivelul
dimensiunilor internaționale. Analiz ând tendințele curente în problemele de la nivel global, societatea umană nu se
poate dezvolta fără a fi expusă unor severe pertu rbări ecologice, economice și sociale, fapt ce a determ inat apariția
nevoii de a lua mă suri pentru încadrarea societății și a sistemului economic pe o traiectorie de dezvoltare durabilă.
Prin urmare, în opinia noastră, procesul privind dezvoltarea durabil ă trebuie să înceapă prin „prepararea ” unui
pachet cuprinzător de măsuri legislative și instituționale, având la bază orientări conceptuale realiste asupra
necesarului de finanțare, dar , în același timp , nu trebuie pierdută din vedere și o bună organizare structurală,
precum și un proces de educare continuă a viitorilor absolvenți și a îndrumătorilor acestora pe calea învățăturii
(educatori, învățători, profesori), o diferențiere a ofertei educative pe categ orii de copii, tineri și adulți, în funcție
de nevoile specifice și de abilitățile acestora; crearea de supo rt metodologic care să permită i ntegrare a temelor ce
țin de dezvoltarea durabilă în cadrul disciplinelor deja existente; dezvoltarea unor cursuri referitoare la dezvoltarea
durabilă , care să fie p redate în cadrul facultăților de profil; elaborarea de materiale educaționale adecvate, crearea
unui sistem de simulare prin organizarea de concursuri, olimpiade, conferințe. Educația pentru și în spiritul
dezvoltării durabile trebuie să provoace societate a, să adopte noi comportamente și măsuri pentru a asigura un
viitor decent. Aceasta face loc unor abordări noi, bazate pe valori, gândire critică și analiză.

Cuvinte cheie : educație, dezvoltare durabilă, reformă, inovație, resurse material e.

1. Introducere

„Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi să schimbi lumea” [15], afirma Nelson
Mandela, un instrument de bază în vederea obținerii unui viitor sustenabil.
Dezvoltarea durabilă este un concept greu de definit, dată fiind evoluția sa în timp. O descriere originală a
acesteia este dată de către Comisia de la Brundtland: „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește
satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitațile generațiilor viitoare de a -și satis face propriile
nevoi ”. [10]
Educația în vederea dezvoltării durabile, denumită pe scurt EDD, nu este un program particular, ci este mai
degrabă un punct central, atât pentru multiplele forme ale educației deja existente, cât și pentru cele ce urmează a f i
create. Educația privind dezvoltarea durabilă susține eforturile de a regândi programul și sistemul educațional [13]
(metodologie și conținut) al societăților slab dezvoltate. Aceasta afectează toate componenetele educației propriu –
zise: legislație, po litică, finanțe, curriculum, instruire, învățare, evaluare ș.a. Astfel, EDD apelează la procesul de
învățare continuă și recunoaște faptul că nevoile educaționale ale persoanelor se schimbă pe tot parcursul vieții lor.
Multe persoane și organizații d in întreaga lume pun deja în aplicare EDD (de exemplu, un profesor a introdus
teme de sustenabilitate în învățământul primar folosind metode participative, un lucrător în dezvoltarea comunității
a încercat să sensibilizeze cetățenii cu privire la dreptur ile care li se refuză, un lucrător din sănătatea publică a
organizat un curs de formare prin care îi învăța pe oameni s ă scoată apa din surse curate).
În consecință, există multe programe care folosesc o abordare EDD esențială pentru realizarea durabilitaț ii,
despre care vă voi spune mai multe în capitolele următoare .
Ca și opinie personală, am putea adăuga că educația ar trebui să fie prioritară atât la nivel local și național, cât
și mondial. Ar trebui să aibă în vizor o reformă în cadrul fiecărui nivel, de la cel mai mic la cel mai înalt, încât să
asigure un viitor sustenabil pentru generațiile prezente, dar și urmașilor acestora, să realizeze dezvoltarea pe mai
multe direcții, fără a necesita un mare consum de resurse. Pe parcursul lucrării vom încerca s ă răspundem la
următoarele întrebări: De ce nu au avut efect progresele realizate în crearea și punerea în aplicare a programelor
educaționale din ultimii ani? De ce nu apar reorient ări în sistemul educațional al abordării dezvoltării durabile? Ce
am înv ățat până acum? Am explorat toate cauzele și soluțiile? Și dacă răspunsul este NU, atunci ce măsuri trebuie

ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 /2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936 , ISSN -L 2343 –7936

~ 10 ~ avute în vedere, astfel încât acest răspuns negativ sa devină unul pozitiv ? Vom susține și argumenta concis subiectul
lucrării noastre prin exemp le clare și reale, încercând să demonstr ăm care este rolul educației în formarea noastră ca
oameni și în asigurarea unui viitor sustenabil.

2. Dezvoltarea durabilă – scurt istoric și obiective

Conceptul de Dezvoltare durabilă desemnează totalitatea forme lor și metodelor de dezvoltare socio –
economică care se axează , în primul rând , pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice, ecologice
și elementele capitalului natural.
Durabilitatea pornește de la ideea că activitățile umane sunt depen dente de mediul înconjurător și de resurse,
sau, cum afirma Antonio Machado, un poet spaniol, „…paș ii tăi sunt drumul și nimic mai mult … drumul se
construie ște mergând” [1], altfel spus viitorul ni -l construim singuri, trebuie doar sa înaintăm,avand un s cop.
Această noțiune, dezvoltarea durabilă, a fost tratată, din punct de vedere istoric, în cadrul mai multor conferințe,
comisii, institute precum și convenți. Printre acestea se pot enumera Conferința de la Stockholm din 1972, care avea
ca punct central deteriorarea mediului înconjurător. [4]
În 1974, Lester R. Brown, specialist în problemele dezvoltării societații contemporane a creat Institutul de
studiere a problemelor globale ale mediului (World Watch Institute din Washington), fiind promotorul un or serii de
studii, materializate în rapoartele anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți durabile: „Starea lumii”
sau „Semne vitale”. Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizația
industrială și mediul ambiant și menționează corelat aspecte ca: tendința de epuizare a resurselor naturale de energie,
de materii prime și de hrană, consumarea resurselor regenerabile într -un ritm superior capacității lor de regenerare,
deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu: apă, aer, sol.
În 1983 își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), condusă de Gro
Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Doi ani mai târziu (în 1985 ), este
descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin Convenția de la Viena se încearcă găsirea unor
soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta.
În 1986 , la un an după catastrofa de la Cernobâl , apare așa -numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul
„Viitorul nostru comun”, care dă și cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile și anume: „dezvoltarea
durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfa cerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor
viitoare de a -și satisface propriile nevoi”. Totodată, Raportul Brundtland admitea că dezvoltarea economică nu poate fi
oprită, dar că strategiile trebuie schimbate , astfel încât să s e potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul
înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe
internaționale asupra dezvoltării durabile. Ca urmare, în 1992 , are loc la Rio de Janeiro „Summit -ul Pământului”,
Conferința Mond ială pentru Dezvoltare Durabilă, [9] la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state.
În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții ce marcau o schimbare majoră în abordarea
problem elor dezvoltării umanitații, având în vedere asigurarea în mod prioritar a unui echilibru dinamic între
componentele capitalului natural și sistemele economice, respectiv sociale, stabilindu -se, în același timp , și un plan
de sus ținere a dezvoltării durabi le numit Agenda 21, concretizat în 40 de capitole destinate unor domenii de
programe specifice, structurate în termenii bazei de acțiune, obiectivelor de realizat, activităților care trebuie
efectuate și a modalităților de implementare.
La 10 ani de la Con ferința de la Rio, în 2002 , a avut loc, la Johannesburg , Summit -ul Națiunilor Unite
privind Dezvoltarea Durabilă (World Summit on Sustainable Development – WSSD), prin care se reafirma
dezvoltarea durabilă ca fiind un element central al agendei intern aționale, aprofundându -se înțelegerea conceptului
de dezvoltare durabilă, în special prin evidențierea importantelor legături dintre sărăcie, mediu și utilizarea
resurselor naturale.
Prin Declarația de la Johannesburg s -a asumat răspunderea pentru progresu l și întărirea celor trei piloni
interdependenți ai dezvoltării durabile: dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului la nivel
local, național, regional și global.
În 2012, la 20 de ani de la Conferința de la Rio, se organizează Confe rința Organizației Națiunilor Unite
(ONU ) pentru dezvoltare durabilă – UNCSD – ce a avut loc în Brazilia, cu ocazia celei de a 20 -a anivers ări a
Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED, 1992), la Rio de Janeiro, și aniversarea a 10 ani
de la Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă (WSSD, 2002) de la Johannesburg, despre care am amintit
anterior. Această conferință avea ca obiectiv principal asigurarea unui angajament politic reînnoit pentru
dezvoltarea durabilă, evaluarea prog reselor realizate și lacunele în punerea în aplicare a rezultatelor principalelor
summit -uri privind dezvoltarea durabilă, precum și abordarea provocărilor noi și emergente.
Privind din această perspectivă, î n zilele noastre, dezvoltarea durabilă este unu l dintre cele mai importante
angajamente asumate de către majoritatea țărilor din lume, concentrate practic la nivelul Uniunii Europene (UE) ,
căreia îi revenea și îi revine responsabilitatea de a implementa Strategia Europeană de Dezvoltare Durabilă (SDD),
adoptată în anul 2001, de către Consiliul European de la Goteborg, revizuită în anul 2005 și reîn noită în 2006.
Conform acestei strategii , obiectivele -cheie ale procesului de dezvoltare durabilă sunt:

ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 /2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936 , ISSN -L 2343 –7936

~ 11 ~  Protecția mediului, prin măsuri care să permită disoci erea creșterii economice de impactul negativ asupra
mediului;
 Echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității culturale, egalității de
șanse și prin combaterea discriminării de orice fel;
 Prosperitatea economică, p rin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității pentru asigurarea unor
standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente și bine plătite;
 Îndeplinirea responsabilităților internaționale ale UE prin promovarea instituțiilor democratice în slujba
păcii, securității și libertății, a principiilor și practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.

2. Educația – factor cheie în procesul de dez voltare durabilă

Educația este un instrument esențial pentru realizarea unui viitor durabi l. De fapt, în ultimul deceniu,
numeroase declarații din cadrul conferințelor ONU au pledat în mod repetat pentru educație, sensibilizarea și
creșterea gradului de conștientizare a publicului privind dezvoltarea sustenabilă. Însă , progresele realizate în crearea
și punerea în aplicare a programelor, nu au avut efectul scontat. De aceea , considerăm, că trebuie să ne punem
anumite întreb ări: De ce nu au avut efect? De ce nu apar reorientă ri în sistemul educațional al abordării dezvoltării
durabile? Ce am înv ățat până acum ? Am explorat toate cauzele și soluțiile? Și dacă raspunsul este NU, atunci ce
măsuri trebuie avute în vedere, astfel încât acest răspuns negativ să devină unul pozitiv?
„Paradoxal sau nu, însă cu cât o societate este mai educată și mai înst ărită, cu atât impactul ei negativ asupra
mediului este mai mare, necesită țile de consum sunt mai mari și poluarea la fel. Ceea ce duce la concluzia că doar
educarea cetațenilor nu este suficientă pentru realizarea dezvoltării durabile. Provocarea este să educăm fără a crește
nevoia de consum a populației, modificând tendințele de consum și limitând poluarea, adică să îi m otivăm să
folosească conștient.” [12]
Legătura dintre dezvoltare dura bilă și educație, prin urmare, este complexă. Conform cercetărilor, educația
este cea care ajută țările să își atingă obiectivele de dezvoltare durabilă, având impact asupra creșterii productivității
în agricultură, a gradului de atenție acordată sănătătii, reduce rata de creștere a populației și , în general , crește
nivelu l de trai. În reorientarea educației către dezvoltarea durabilă, cei care dezvoltă programe de educație trebuie să
găsesască echilibrul între cunoști nțele viitorului și cele ale trecutului, între inovație și tradiție.

2.1. Sistemul educațional în România

Luând în considerare modul prezent de organizare a sistemului educațional , referindu -ne ca exemplu strict la
nivelul național, la cel din România , constatăm că la momentul actual acesta prezintă anumite deficiențe la nivel de
echitate, calitate și relevan ță pentru economia cunoașterii, care, pe termen lung , pot afecta at ât viitorul generațiilor
prezente, cât și a urmașilor acestora, deficiențe datorate cel mai probabil numeroaselor încercări de reorganizare, un
proces continuu, însă , fără rezultat. Sistemu l de învă țământ din România se axează mai mul t pe nivelul teoretic și
mai puț in pe cel practic, acesta produce insuficientă cercetare și inovare și nu este capabil să promoveze o Românie
competitivă și prosperă. În România, domeniul educației este, poate, unul dintre cele mai reformate domenii din
ultimii 22 de ani. [2]
Astfel, p rocesul de restructurare a sistemului național de educație și noile reglementări legislative din sfera
educației au condus la reorganizarea rețelei unități lor de învățământ din Româ nia. Ca urmare a măsurilor din cadrul
reformei sistemului național de educație, conform unui comunicat de presă a Institutului Național de Statistică , [5],
[13] în perioada 2013 -2014, populația școlară din sistemul național de educație a fost de 3 .650,9 mi i copii, elevi și
studenți înscriși, reprezentând peste trei sferturi din populația de vârstă școlară (78,2%).
Distribuția populației școlare pe niveluri educaționale se prezintă astfel: învățământul preșcolar (15,6%),
învățământul primar și gimnazial (47 ,7%), învățământul liceal (21,3%), învățământul profesional (0,7%), învățământul
postliceal (2,8%), învățământul superior, universitar de licență (11,9%). Din totalul populației școlare cuprinsă în
sistemul de educație, 68,6% au studiat în mediul urban . La nivel național distribuția pe sexe a populației școlare a
fost aproape echilibrată (49,5% feminin și 50,5% masculin).
După cum indică numeroase rapoarte, performanțele actuale ale sistemului de învățământ din România sunt
nesatisfăcătoare, atât dup ă standardele naționale cât și cele internaționale. Astfel, c onform clasamentelor făcute în
urma testelor PISA, România se situează printre țările cu un sistem de învățământ sub medie, ceea ce este
echivalent cu nivelul 2 pe o scară realizată de compania Mc Kinsey&Co cu 5 trepte – 1 (slab), 5 (excelent).
Bineî nțeles, rezultatele unui sistem de învățământ depind, într -o măsură importantă, de cheltuielile publice în
educație, iar România are un buget al educației mult inferior celorlalte țări membre ale UE.
Un studiu efectuat de McKinsey&Co [3] a evidențiat faptul că ameliorarea învățământului are un impact
semnificativ asupra a cinci dimensiuni economice cheie: accelerarea dezvoltării economice, întărirea coeziunii sociale,
îmbunătățirea sănătății și a încre derii în sine, diminuarea criminalității și a costurilor de justiție și întărirea democrației
și a conceptului de cetățean. De exemplu, îmbunătățirea scorurilor PISA cu numai 40 de puncte poate duce la o
creștere a PIB -ului pe cap de locuitor cu 0,9% într -o singura generație (30 de ani), conform aceluiași studiu.

ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 /2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936 , ISSN -L 2343 –7936

~ 12 ~ De asemenea, creșterea nivelului educației în România este necesară pentru a face față schimbării cerințelor
pe piața muncii (Fig. 1). Astfel, d acă în 2010, 80% din pozițiile de muncă din UE cer eau un nivel de calificare
mediu spre ridicat, acest număr se va ridica la 85% în 2020, dintre care 35% vor fi poziții de muncă cu un nivel de
calificare ridicat. În consecință, îmbunătățirea sistemului de educație duce la reducerea ratei șomajului și a r iscului
de sărăcie, precum și la îmbunătățirea nivelului de trai și a speranței de viață. Mai mult decât atât, educația poate
reduce riscul manipulării politice, comerciale și religioase, întărind democrația și implicarea civică.

Fig. 1 Evolu ția pe piața muncii în UE , în funcție de nivelul de calificare

2.3. Educația – în spiritul dezvoltării durabile

Pe termen mediu și lung , ca și condiție obligatorie pentru transpunerea în fapt a principiilor dezvoltării
durabile, în România este un obie ctiv priori tar, de importanță strategică, î mbunătățirea radicală și diversificarea
ofertei educaționale a întregului sistem de învățământ și formare profesională. Se are în vedere și faptul că reformele
de sistem și investițiile de efort și resurse în aces t domeniu prezintă un înalt grad de inerțialitate, capacitatea de
absorbție fiind un factor determinant, iar rata de rentabilitate mică pe termen scurt, rezultatele tangibile devenind
evidente abia numai dup ă un număr însemnat de ani.
Pentru a îndeplini pr incipalul scop, acela de a asigura dezvoltarea durabilă prin intermediul educației, trebuie,
înainte de toate, realizată o previziune de ansamblu asupra pachetului de măsuri legislative, instituționale și de
orientare generală, precum și asupra necesarului realist de finanțare, având ca bază de pornire strategii și programe
deja elaborate, precum: Strategia de la Lisabona, Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, Comunicarea
Comisiei Europene privind societatea informațională, Programul de lucr u „Educația și formarea profesională orizont
2010” și Programul de acțiune integrat în domeniul învățării pe tot parcursul vieții 2007 -2013, precum și prevederile
Declarației de la Bologna (1999), Obiectivele Mileniului stabilite în anul 2000, ale Deceniul ui ONU „Educație
pentru o Dezvoltare Durabilă” 2005 -2014 și ale Strategiei pe această temă convenite în 2005, la Vilnius, sub egida
Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE [8] – [14]).
Obținerea unei educa ții durabile include, prin urmare, recunoa șterea problemei, urmând , ca pornind de aici ,
să se aloce resurse, asumarea unei responsabilită ți colective și încheierea unor parteneriate constructive, un factor
important, dacă este să ținem cont că parteneriatele, fie ele publice sau public -private, au scopul de a aduce la un loc
o serie variată de resurse, de care individual partenerii pot să nu dispună, cu scopul creării unei valori adăugate
superioare, întreprinderea de ac țiuni decisive și, nu în ultimul rând, indivizibilitatea și unitatea demnită ții umane,
care face parte din acele valori umane ce trebuie să constituie baza educa ției, valori precum responsabilitatea,
toleran ța, onestitatea sau respectul fa ță de ce se află în jurul nostru.
În acest context, p entru garantarea accesului la educație și la formarea profesională de calitate, precum și
pentru asigurarea continuă a calității educației se vor îndeplini obiectivele specifice stabilite prin Pr ogramul
Operațional Sectorial „ Dezvoltarea Resurselor Umane ”: [6]
 Îmbunătățirea sistemului de asigur are a calității în învățământul preșcolar, primar și secundar și formarea
profesională inițială , prin susținerea unităților de învățământ preuniversi tar în vederea perfecționării
managementului și a capacității de furnizare a calificărilor relevante pe pia ța muncii;
 Ameliorarea sistemului de asigurare a calității în învățământul superior prin susț inerea universităților în
vederea î mbunătățirii managementului și a capacității de furnizare a calificarilor relevante;
 Îmbunătățirea calificării profesorilor, for matorilor și altor categorii de personal din educație și formare, prin
sprijinirea formării inițiale și continue a acestora;
 Lărgirea cadrului de stimulare a învățării pe toată durata vieții prin sprijinirea furnizorilor de formare, în
vederea dezvoltării sistemului de asigurare și management al calității;
 Sprijinirea obținerii de cunostințe și competențe superioare de către tinerii cercetători, prin extinderea
oportunităților pentru stu dii doctorale și post -doctorale;

ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 /2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936 , ISSN -L 2343 –7936

~ 13 ~  Fundamentarea învățării pe baza nevoil or de dezvoltare personală și profesională a tinerilor, din perspectiva
dezvoltării durabile și a asigurării coeziunii economice și sociale ;
 Asigurarea și recunoașterea complementarității dintre educația formală, non -formală și informală, învățarea
perman entă devenind unul din pilonii de bază ai politicii educaționale;
 Deschiderea sistemului educațional și de formare profesională către societate , în ansamblu, către mediul
economic, social și cultural.
În ultimii ani în România, activitățile legate de dez voltarea durabilă s -au extins în permanență, fiind centrate
pe campanii specifice, proiecte diverse, parteneriate între autorit ățile locale, organizațiile non -guvernamentale
(ONG -uri), sectorul privat. Pentru a accentua și mai mult importanța conexiunii om-natură, Organizația Națiunilor
Unite a declarat perioada 2005 -2014 „Deceniul Pentru o Educație Durabilă”. În acest sens, educa ția pentru dezvoltare
durabilă aduce în acela și timp o nouă motivare pentru actul educa țional, oferind astfel oportunitatea ce lor implica ți să
participe creativ la identificarea solu țiilor și evaluarea alternativelor pentru crearea unui viitor sustenabil. [11]
Educația , în scopul dezvoltării durabile , urmărește și atinge puncte , precum: creșterea conexiunii între
bunăstarea oame nilor, economie și protecția mediului înconjurător, tinzând spre o societate a bunăstării eco -efective,
crește înțelegerea propriei moșteniri culturale, a diferitelor culturi, a justiției și precondițiilor privind dezvoltarea
abilităților de interacțiune i nterculturală și internațională, îmbunătățeste disponibilitatea și motivația de a participa și
influența luarea deciziilor în calitate de cetățeni și membri ai comunității de la locul de muncă și alte comunități,
oferă o varietate de abilități vocaționale, creând preachizițiile necesare pentru dezvoltarea fiecărei ramuri a industriei
într-o direcție sustenabilă.
În România, pe parcursul ultimului deceniu, activitățile legate de dezvoltarea durabilă s -au extins în permanență ,
fiind centrate pe campanii spe cifice, proiecte diverse, parteneriate între autoritățile locale, ONG -uri, sectorul privat,
școli, licee, universități , precum și Ministerul Educației Naționale . În str ânsă relație cu EDD, ONG -urile sunt
importanți furnizori de educație informală și non -formală, fiind capabile să implementeze procese de informare a
cetățeanului, precum și să integreze și să transforme cunoștiințele științifice în informații ușor de înțeles. Rolul lor
de mediatori, între guvern și public, este recunoscut, promovat și spr ijinit.
Educația pentru dezvoltare durabilă, fiind un subiect de interes comun, poate fi realizată numai într -o echipă
interdisciplinară, printr -un efort comun, într -un proiect în care fiecare își aduce propria contribuție, cu calitățile și
defectele pe care le are. Relaționarea cu alți parteneri este esențială și necesară pentru crearea de oportunități de
învățare în societate, dar și a unui mediu educațional ce cuprinde elemente de bază , precum: viziune, planificare,
acțiune și reflecție, adresând u-se unor subiecte și probleme din viața reală.

3. Concluzii și propuneri

Rezumând, am putea spune că, deși s -au facut numeroase încercări de reformare a sistemului educațional,
prin formularea și elaborarea diverselor programe și metodologii, în vede rea asigurării dezvoltării durabile, multe
dintre acestea nu au avut efectul scontat, însă este totuși un pas important, un punct de plecare spre elaborarea unui
mod inovator de organizare a structurii educaționale.
În opinia noastră, atunci când se vorbeș te de reforma în educație, trebuie umărită , în principal , evoluția în
timp a fiecărui nivel, de la preșcolar la cel postuniversitar și analizate punctele forte și slabe. Ca și propuneri de
reformare a sistemului educațional, merg em pe ideea de a scoate în evidență punctele forte și de a realiza un
echilibru între metodele practice de predare și cele teoaretice, punând accent pe partea practică, introducerea de
programe de consiliere, prin care să se îndrume fiecare preșcolar, elev sau student spre o direcț ie potrivită acestuia,
să fie ajutați să ia deciziile corecte prin argumente clare, având în vedere dorințele, pasiunile și talentele acestora. De
asemenea un alt punct ce trebuie corelat la cele menționate anterior, am putea vorbi de eficiența și modalita tea de
predare, care , în opinia noastră, ar trebui să fie dinamică, bazată pe inovație și metode interactive, care sa capteze
atenția.
Considerăm că timpul a demonstrat că , oamenii î și pierd interesul de a face un anumit lucru dacă nu sunt
stimulați. Astăz i se învață mai mult pentru că TREBUIE, pentru că este NECESAR, nu din plăcerea de a afla ceva
nou, iar noțiunile acumulate se păstrează pentru un timp foarte scurt, prin urmare nu putem vorbi de dezvoltare
durabilă, dacă nu conștientizăm faptul că pent ru a ne asigura viitorul, noi suntem cei care trebuie să muncim, să ne
educăm mai întâi pe noi ca apoi să îi putem educa pe alții. Totul se petrece în timp, acum suntem copii și avem ca
stâlpi de bază părinții, educatorii noștri, învățătorii, profesorii, i ar dacă aceștia nu ar ști să ne susțină, am cădea într -un
abis din care cu greu am mai putea să ieșim, pentru că totul în viață pornește de la o „bază”.
De aceea revenim și accentu ăm că educația este un process continuu, nu ne naștem învățăți, căpătăm
cuno științe pe parcurs, cunoștiințe pe care și noi la rândul nostru le vom transmite mai departe copiilor noștri,
nepoților și așa mai departe , dar dacă nu facem ceva, să ne creăm nouă înșine un viitor sustenabil, să cream o „ bază”
durabilă, cum putem să ne g ândim la viitorul urmașilor noștri?
Se spune „Traiește clipa!” – “Carpe Diem!”, că nu știi ce îți aduce ziua de mâine, dacă plecăm de la această
premisă, nu vom ajunge nicăieri, într -adevăr viitorul este incert, dar totul depinde numai de noi să ne asigură m că
totuși vom avea un viitor, că ne vom putea susține și îmbunătăți calitatea vieții, satisfacându -ne nevoile, fără a
periclita însă mediul înconjurător, de la care, dacă am știi cum să profit ăm și cum să îl protejăm, am primi mai mult

ECOSTUDENT – Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4 /2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936 , ISSN -L 2343 –7936

~ 14 ~ decât am avea nevo ie. Oamenii ar trebui să în țeleagă că, pentru a asigura o lume durabilă, este nevoie de angajare și
de cunoașterea unor informații relevante și aplicabile în diferite domenii, de capabilitatea de a analiza și compara
diferite interese, dând dovadă de respe ct față de alte popoare și culturi.
În concluzie , educația ar trebui să creeze cadrul prin care să ofere inspirația necesară, să stimuleze
creativitatea, îndrumându -i pe oameni spre o gândire critică, spre cooperare, în vederea soluționării unor probleme
complexe, reale. Prin urmare, cum am mai spus, pentru o dezvoltare durabilă avem nevoie de educație, să ne
educăm în primul rând pe noi și apoi pe cei de lâ ngă noi, mereu apar lucruri noi ce merita explorate și, de ce nu,
exploatate eficent.

4. Bibliografie

[1]. Johannes Tschapka, Michela Mayer, Engaging youth în sustainable development , Bruxel, 2008 .
[2]. Mihaela Roberta Stanef , Sistemul educațional din România, disparități dintre mediul urban și cel rural ,
Academia de Studii Economice din Bucure ști, 20 13, p p. 83-93.
[3]. Mona Mourshed,Chinezi Chijioke , Michael Barber , How the worlds most improved school sytems keep
gettîng better, McKinsey&Company http://mckinseyonsociety.com/downloads/reports/
[4]. Tom Nebbia , Integrating Environment and Development 1972 –2002 , Ecuador .
[5]. Baza de date – Indicatori de Dezvoltare Durabilă în România (IDDR) ,
http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD/îndex.htm
[6]. Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile , Strateg ia Națională pentru Dezvoltare
Durabilă a României. Orizonturi 2013 -2020 -2030, București , 2008 .
[7]. Ghid Metodic Interdisciplinar: Educația pentru Dezvoltarea Durabilă, pp.26, http://www.eformare.info.ro/ .
[8]. Ministerul Educației și Mediului a regiunii UNECE, Report Of The Sixth Ministerial Conference „Environment
For Europe ”, Belgrad, Octombrie 2007 .
[9]. World Commision on Environment and Dev elopment, Oxford University Press, 1987, pp. 4.
[10]. http://mandelamadiba.wordpress.com/2014/01/31/education -is-t/.
[11]. http://www.actionamresponsabil.ro/avem -nevoie -de-educație -în-spiritul -dezvoltării -durabile/14595 .
[12]. www.insse.ro Sistemul educa țional 2014.
[13]. http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading -the-international -agenda/ .
[14]. http://www.unece.org/env/esd .
[15]. http:// www.intelepciune.ro/ .

Notă: Articolul a fost prezentat la Conferința de Dezvoltare Durabilă din cadrul proiectului cofinanțat din Fondul
Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013
„Studenții de azi, profesioniștii de mâine ”, ID: 137280, Timișoara, 9 -10.12.2014.