ECOSTUDENT – Revist ă de cercetare științifică a studen ților economi ști, Nr.12013 [612349]

ECOSTUDENT – Revist ă de cercetare științifică a studen ților economi ști, Nr.1/2013

Editura „ACADEMICA BRÂNCU ȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 45 ~ ROLUL EDUCA ȚIEI ASUPRA CRE ȘTERII ECONOMICE ÎN ROMANIA

Surdilă Madalina Andreea , Masterand: [anonimizat] „Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu,
Facultatea De Științe Economice Și Gestiunea Afacerilor
e-mail: [anonimizat]

Rezumat:
Capitalul uman const ă în acele abilit ăți ale indivizilor, care su nt caracteristice a cestora și rămân acele și în
orice mediu social, putând fi valorificate pe pia ța muncii în schimbul unor resurse economice de orice tip
Practic, capitalul uman este format din capital educa țional (abilit ăți dobândite de indivizi în procesul de
instruire școlară, dar și în afara acestuia) și capital biologic (abilit ăți fizice ale indivizilor, sintetizate, cel mai
adesea, prin starea de s ănătate).
În România, accesul la educa ție este garantat prin lege tuturor persoanelor indiferent de sex, na ționalitate,
religie sau mediu socio-familial de provenien ță. A devenit îns ă evident faptul c ă, în condi țiile unei situa ții economice
deficitare, existen ța doar a unei legisla ții favorabile educa ției rămâne insuficient ă.
Deși literatura economic ă prezintă numeroase argumente referitoare la rolul educa ției în dezvoltarea
economic ă, ea nu a precizat clar modalit ățile în care școala influen țează indivizii pentru a deveni mai productivi și
nici nu a studiat îndeajuns acele efecte necuantificabile care contribuie indirect la dezvoltarea economic ă.

Cuvinte cheie: educație, creștere economica

1. Introducere
 
Educatia are un rol hotarator in dezvoltarea cunoasterii, abilitatilor si a atitudinilor care sunt esentiale pentru
cresterea si vitalitatea economica.
O dovada elocventa in acest sens este faptul ca sistemele de invatamant traditionale genereaza probleme in
toate sectoarele pe piata fortei de munca, afectand marile co mpanii, intreprinderi mici si mijlocii, precum si institutiile
publice.
Organizațiile care de țin angajați cu un capital intelectual superior, vor ob ține venituri remarcabile pe o perioad ă
îndelungat ă. Cotidian, se poate observa și analiza b ătălia tenace pe care o duc micii și marii investitori pentru a atrage
în propria echip ă personal cu un nivel ridicat de calificare și educație, care să poată răspunde cerin țelor și exigențelor
viitoare ale economiei și societății. Cu cât acest tip de organiza ție devine un fenomen de mas ă, cu atât societatea
respectivă va înregistra un ritm de dezvoltare mai intens.
Ritmul lent al cre șterii economice, dificultatea de a crea noi locuri de munc ă conduc la o cerere sc ăzută de forță
de muncă, deci de capital uman.

2. Rolul educatiei asupra cre șterii economice în Romania

Educația este furnizat ă, în cea mai mare m ăsură, prin intermediul sistemului public. Explica țiile țin de
asigurarea func ționalității relațiilor sociale în cad rul unor reperegenerale, acceptate și validate de sistemulpolitic
legislativ și executiv. Se poate demonstra, empiric și prin deduc ție logică, faptul că finalitatea argumentelor finan țării
publice a educa ției este limitat ă sau inexistent ăîn plan social. Realitatea func ționării sistemelor democratice din
ultimele decenii relev ă însă o altă finalitate nefast ă a educației. Este vorba despre implica țiile acesteia asupra evolu ției
performan țelor economice ale unei țări.
În gândirea economic ă actuală sunt exprimate diferite puncte de vedere în leg ătură cu creșterea și dezvoltarea
economic ă. Ținând seama de diferitele puncte de vedere cu privire la con ținutul cre șterii economice, aceasta poate fi
definită ca reprezentând procesul de sporire a dimensiunilo r rezultatelor economice, determinat de combinarea și
folosirea factorilor de produc ție și reliefate prin indicatori macroeconomici – produsul intern brut, produsul na țional
brut și venitul na țional în termeni reali, atât pe total, cât și pe locuitor.
Organizațiile care de țin angajați cu un capital intelectual superior, vor ob ține venituri remarcabile pe o perioad ă
îndelungat ă. Cotidian, se poate observa și analiza b ătălia tenace pe care o duc micii și marii investitori pentru a atrage
în propria echip ă personal cu un nivel ridicat de calificare și educație, care să poată răspunde cerin țelor și exigențelor
viitoare ale economiei și societății. Cu cât acest tip de organiza ție devine un fenomen de mas ă, cu atât societatea
respectivă va înregistra un ritm de dezvoltare mai intens.
Capitalul uman const ă în acele abilit ăți ale indivizilor, care sunt caracteristice acestora și rămân acelea și în
orice mediu social, putând fi valorificate pe pia ța muncii în schimbul unor resurse economice de orice tip.[1]
Practic, capitalul uman este format din capital educa țional (abilit ăți dobândite de indivizi în procesul de
instruire școlară, dar și în afara acestuia) și capital biologic (abilit ăți fizice ale indivizilor, sintetizate, cel mai adesea,
prin starea de s ănătate).

ECOSTUDENT – Revist ă de cercetare științifică a studen ților economi ști, Nr.1/2013

Editura „ACADEMICA BRÂNCU ȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 46 ~ Există două moduri separate de gândire asupra capitalului intelectual:[2]
1) Unul se referea la informație, puterea min ții concentrându-se asupra crea ției și extinderii cunoa șterii din
interiorul firmei. 2) Celălalt, bazat pe resurse, era orientat pe ob ținerea de profituri din combina țiile unice ale capitalului intelectual
și resursele corporale.
Capitalul intelectual este termenul atribuit activelor intangibile combinate care permit companiei s ă funcționeze
eficient.
Componentele capitalului intelectual sunt:
o Activele de pia ță – sunt cele care deriv ă dintr-o rela ție benefic ă a organiza ției cu piața și cu clienții. Exemplele
pot include: clien ții și gradul lor de loialitate, canalele de distribu ție, diferite contracte și acorduri, etc.
o Activele bazate pe proprietatea intelectual ă – includ know-how-ul, secretele de comercializare, copyright-ul,
brevetele sau alte drepturi. o Activele centrate pe resursele umane – se refer ă la abilitatea și creativitatea manifestate în rezolvarea
problemelor, precum și la calitățile de lider, antreprenor și manager pe care le de țin angajații unei organiza ții.
Dat fiind faptul c ă majoritatea cuno ștințelor, competen
țelor, calific ărilor se însu șesc în școală, prin
intermediul procesului instructiv-educativ, educa ției i-a fost recunoscut rolul determ inant pe care-l are în acumularea
și dezvoltarea capitalului uman și, în consecin ță, în dezvoltarea economic ă a unei țări.
Pentru ca efectele educa ției asupra dezvolt ării capitalului uman și celei economice s ă fie maxime, trebuie
respectate anumite condi ții[3]:
o cantitatea și calitatea educa ției măsurate în num ăr de ani de studiu, procent din PIB alocat educa ției, rata de
participare școlară, rezultate, performan țe școlare să fie ridicate, iar oferta educa țională să corespund ă cerințelor
actuale și de perspectiv ă ale pieței forței de munc ă;
o existența unui mediu socio-economic și politic stabil și un ritm de cre ștere economic ă accelerat;
o diferențele dintre venituri la nivel individual, salarizarea s ă corespund ă nivelului de preg ătire școlară și
profesional ă al individului.
Formarea profesional ă este direct legat ă de strategiile de produc ție pe termen scurt, mediu sau lung ale
diverșilor agenți economici, difer ă nu numai de la o etap ă la alta de dezvoltare a economiei, ci și de la un individ la
altul.
Investițiile în educa ție rămân ineficiente dac ă nu sunt înso țite de o strategie de dezvoltare socio-economic ă
adecvată.
Devine, astfel, important îndeplinirea și a celorlalte dou ă condiții: stabilitatea mediului socio-economic și
politic și un ritm de cre ștere economic ă accelerat ă și exitența unei rela ții directe între venituri, ocupa ții și nivel de
pregătire școlară și profesional ă.
Principalele caracteristici ale mediului economic european și, într-o oarecare m ăsură, și ale celui românesc
sunt[4]: o inovația tehnologic
ă – acumularea unui volum impresionant de cuno ștințe în toate domeniile, cre șterea
concurenței pe piață impune adoptarea celor mai noi tehnologii;
o instabilitatea ocupa țională – angajații sunt for țați să-și schimbe nu numai locul de munc ă, ci și profesia.
o reducerea fiscalit ății – pe termen lung, în condi țiile în care concuren ța va crește, presiunile agen ților
economici asupra guvernelor vor fi tot ma i ridicate în scopul reducerii fiscalit ății.
Aceasta însemn ă că statul va fi nevoit în viitor fie s ă se retrag ă tot mai mult din sus ținerea serviciilor publice,
între care și educația, fie să identifice alte surse de finan țare a acestora.
Ritmul lent al cre șterii economice, dificultatea de a crea noi locuri de munc ă conduc la o cerere sc ăzută de forță
de muncă, deci de capital uman.
Volumul cheltuielilor cu educa ția diferă nu numai de la o țară la alta, ci și de la un individ la altul și sunt în
măsură să ofere o imagine atât asupra capacit ății unei țări de a sus ține dezvoltare capitalului uman, cât și asupra
locului pe care-l ocup ă acesta în strategiile de dezvoltare pe termen lung.
Faptul că, la nivel individual, cheltuielile alocate educa ției sunt nesigure și variabile, a condus la accentuarea
rolului statului, al guvernelor în finan țarea educa ției, fie în totalitate, fie par țial.
În România, accesul la educa ție este garantat prin lege tuturor persoanelor indiferent de sex, na ționalitate,
religie sau mediu socio-familial de provenien ță. A devenit îns ă evident faptul c ă, în condi țiile unei situa ții economice
deficitare, existen ța doar a unei legisla ții favorabile educa ției rămâne insuficient ă.
România a intrat într-un cerc vicios: un nivel de dezvoltare sc ăzut are ca efect limitarea investi țiilor în educa ție,
deci în capital uman, și diminueaz ă calitatea și productivitatea muncii, principalii factori ai cre șterii economice.
Un alt aspect legat de finan țarea educa ției este cel legat de modul de distribu ție a cheltuielilor pe niveluri de
învățământ.
S-a costatat faptul c ă finanțarea total ă a învățământului primar și secundar este mult mai avantajoas ă pentru
societate decât pentru individ: un nivel ridicat de alfabetizare, cre șterea gradului de participare social ă și economic ă al
populației, îmbun ătățirea calit ății vieții de familie și a stării de sănătate etc. De aceea, în foarte multe țări,
învățământul primar și secundar este gratuit, durata obligatorie de școlarizare fiind foarte mare.

ECOSTUDENT – Revist ă de cercetare științifică a studen ților economi ști, Nr.1/2013

Editura „ACADEMICA BRÂNCU ȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 47 ~ Investițiile în înv ățământul superior au un grad ma i ridicat de rentabilitate în plan individual decât la nivel de
societate, în special prin cre șterea veniturilor salariale în viitor astfel c ă, o mare parte a costurilor cu înv ățământul
superior sunt suportate de c ătre individ.
Deși literatura economic ă prezintă numeroase argumente referitoare la rolul educa ției în dezvoltarea
economic ă, ea nu a precizat clar modalit ățile în care școala influen țează indivizii pentru a deveni mai productivi și nici
nu a studiat îndeajuns acele efecte necuantificabile care contribuie indirect la dezvoltarea economic ă.
În ceea ce prive ște efectele necuantificabile ale educa ției, analizele s-au concentrat pe dou ă mari direc ții:
1) Relația dintre educa ție și sistemul politic
Studiile efectuate pân ă în prezent sugereaz ă faptul că educația contribuie la dezvoltarea economic ă numai în
cazul existen ței unui sistem politic democratic, care s ă asigure un transfer de putere corect și normal. Interferen ța
celor dou ă noțiuni (educa ție și sistem politic) este sus ținută și de analizele efectuate în țările dezvoltate, potrivit c ărora
stabilitatea politic ă, asociată cu un transfer de putere normal și cu un nivel redus al violen ței este limitat ă doar la acele
țări a căror popula ție prezintă un nivel ridicat de educa ție.
2) Relația dintre educa ție și creșterea demografic ă
Analizele efectuate au demonstrat teza potrivit c ăreia creșterea demografic ă este în mod necesar fundamentat ă
pe mărirea speran ței de viață. La rândul ei, speran ța de viață se bazeaz ă pe educa ție, datorit ă modului de hran ă și a
diagnosticelor îmbun ătățite, a reducerii timpului de munc ă și a dificult ății muncii etc.

3. Efectele negative ale subeduc ării

Fără îndoială[5], lipsa educa ției și a unei preg ătiri profesionale adecvate are efecte negative atât asupra
individului, cât și asupra comunit ății din care face parte.
Un prim efect negativ se refer ă la discrepan ța veniturilor obținute de persoane care au beneficiat de educa ție,
față de celelalte persoane. Într-adev ăr, o persoan ă care a absolvit un liceu sau o institu ție de înv ățământ superior
înregistreaz ă, pe întreaga perioad ă de viață, un venit mai mare decât o persoan ă care a absolvit gimnaziul. Mai trebuie
precizat c ă acest efect se propag ă în lanț, sub forma unui bulg ăre de zăpadă. Mai concret, persoana care nu a
beneficiat de educa ție, și, în consecin ță, are un venit mai mic, nu va avea resurse financiare suficiente pentru a putea
contribui la educa ția urmașilor săi.
Un alt efect negativ al lipsei educa ției se refer ă la excluziunea social ă a indivizilor; prin excluziune se în țelege
procesul de neparticipare pe termen lung la via ța economic ă, civică și socială a unui individ, în cadrul comunit ății din
care face parte. Forma cea mai des întâlnit ă de excluziune este aceea de pe pia ța forței de munc ă. Astfel, mai multe
studii sociologice efectuate la nivel na țional se refer ă la faptul c ă majoritatea indivizilor f ără educație nu au lucrat
niciodată cu carte de munc ă. Activitățile desfășurate de ei sunt fie în domeniul agriculturii, fie în economia subteran ă
(munci ocazionale, ziliere, care nu presupun o calificare).
Tinerii care nu au mai urmat o alt ă formă de învățământ dup ă educația primar ă, precum și cei care au
abandonat școala în timpul înv ățământului obligatoriu, au reu șit să învețe o meserie fie de la p ărinți (zugrav, tâmplar,
tapițer, mecanic auto), fie la locul de munc ă unde au lucrat pe o perioad ă scurtă de timp.
Ca o consecin ță a acestui efect negativ al lipsei de educa ție, indivizii se pot confrunta cu diverse probleme la
locurile de munc ă: starea de nesiguran ță privind locul de munc ă, întârzieri la plata muncii prestate, permanenta
suspiciune a angajatorului fa ță de ei, obliga ția depunerii unei garan ții la angajare care, de multe ori, dep ășește
veniturile ob ținute în câteva luni de zile de munc ă etc. Concluzia general ă a acestor studii sociologice este aceea c ă
indivizii f ără educație sunt afecta ți într-o propor ție mult mai mare de fenomenul de excluziune de pe pia ța forței de
muncă decât cei care au beneficiat de educa ție.

4. Efectele negative ale supraeduc ării

În țările dezvoltate, expansiunea înv ățământului a fost asociat ă cu rapida dezvoltare economic ă. Cererea de
forță de munc ă calificată (educată) ținea pasul cu oferta de munc ă și, de aceea, ratele de rentabilitate individuale sau
sociale erau relativ constante. Totu și, odată cu diminuarea ratei de dezvoltare economic ă, s-a observat o sc ădere
semnificativ ă a ratelor de rentabilitate, mai ales pentru înv ățământul ter țiar. Era evident c ă forța de munc ă era
„supraeducat ă” și a apărut un oarecare scepticism referitor la continuarea investi țiilor în domeniul educa ției, cel pu țin
la nivelul efectuat pân ă atunci.
În mod ironic, problemele și îngrijorările actuale din țările dezvoltate privind înv ățământul au fost anticipate de
către țările mai pu țin dezvoltate.
Cele mai importante dou ă efecte negative ale supraeduc ării sunt[6]
1) Efectul de „roat ă dințată”
În condițiile actuale ale unei dezvolt ări fără precedent a științei și tehnologiei, persoanele care au o preg ătire
educațională specifică pentru ocuparea unui post sau pentru desf ășurarea unei profesii de țin un avantaj covâr șitor față
de cei ce nu au preg ătirea necesar ă. Acest lucru a condus la o majorare a cererii pentru nivele superioare de educa ție
(secundar și terțiar), care, în schimb, a dus la o cre ștere a nivelului minim de educa ție necesar ocup ării posturilor.
Acest efect, cunoscut sub denumirea de „roat ă dințată", a avut dou ă consecin țe negative asupra for ței de munc ă. Mai
concret, a condus la[7]:

ECOSTUDENT – Revist ă de cercetare științifică a studen ților economi ști, Nr.1/2013

Editura „ACADEMICA BRÂNCU ȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 48 ~ o îndepărtarea celor mai pu țin educați de la slujbele lor de c ătre indivizii cu educa ție superioar ă. Studiile
realizate au infirmat credin ța potrivit c ăreia persoanele cu studii superioare accept ă numai pozi ții corespunz ătoare cu
pregătirea lor. De și poate, de fapt, ei a șteaptă oportunit ăți de angajare, atitudinile lor sunt realiste și se adapteaz ă
condițiilor de pe pia ța forței de munc ă, acceptând, cel pu țin pe perioade scurte de timp, slujbe inferioare preg ătirii lor;
o accentuarea problemelor de anga jare pentru cei cu educa ție superioar ă (nivelul secundar și terțiar). Experien ța
a arătat că acest tip de efect se manifest ă cu precădere în țările mai pu țin dezvoltate unde exist ă o subven ționare
masivă a învățământului de c ătre stat (și, în consecin ță, o flexibilitate mai mic ă a sistemului de înv ățământ) și o rată a
șomajului destul de ridicat ă.
2) Efectul asupra economiilor rurale
În țările în care majoritatea for ței de munc ă este concentrat ă într-o agricultur ă de subzisten ță, s-a demonstrat c ă
expansiunea educa țională a contribuit, chiar dac ă nu hotărâtor, la declinul economiei rurale. Persoanele care au fost
educate migreaz ă către marile aglomera ții urbane, generând concomitent dou ă probleme fundamentale[8]:

o pe de o parte, comunitatea rural ă este lipsit ă de forța de munc ă necesară desfășurării în continuare a
activităților;
o pe de alt ă parte, for ța de munc ă din mediul urban cre ște mult mai mult decât oferta, generând șomaj,
infracționalitate etc.
Referindu-ne la primul fenomen, principalul motiv pentru care persoanele migreaz ă dintr-un mediu în altul ( și,
în special, de la cel rural la cel ur ban) este reprezentat de oportunit ățile privind ob ținerea unui venit, privind ocuparea
unui loc de munc ă. Într-adev ăr, predilec ția persoanelor educate de a migra scade pe m ăsură ce discrepan țele dintre
oportunitățile urbane și cele rurale sunt mai mici. Mai mult decât atât, de și pot vizita centrele urbane pentru diferite
perioade de timp în scopul g ăsirii unui loc de munc ă, o mare parte dintre ace știa se reîntorc în mediul rural, în cazul
negăsirii unei slujbe convenabile.
În ceea ce prive ște al doilea fenomen, al șomajului din mediul urban, studiile efectuate au ar ătat că asocierea
exclusivă dintre migra ția rurală și șomajul urban este, în anumite cazuri, eronat ă: emigran ții din mediul urban ocup ă,
deseori, posturi pe care persoanele nonemigrante le refuz ă sau sunt incapabile s ă le ocupe, emigran ții pot avea
calificare superioar ă față de persoanele nonemigrante etc.

5. Necesitatea revizuirii ofertei educa ționale

Modificarea contextului economic impune o rezvizuire fundamental ă a ofertei educa ționale și nu numai, la
nivelul tuturor țărilor.
Încă de la începutul anilor ’90, oferta educa țională în România s-a diversificat atât la nivelul înv ățământului
secundar, cât, mai ales, la nivel superior. Mai mult, în primii ani ai tranzi ției, acest tip de ofert ă a răspuns nevoilor
pieței forței de munc ă: creșterea num ărului de speciali ști în științe economice, medicale, juridice, informatic ă etc.
Inexistența unui sistem de monitorizare a rela ției dintre oferta educa țională și cererea actual ă și de perspectiv ă
a pieței forței de munc ă a condus la disfunc ționalități majore: specializ ări înguste, neglijarea form ării de speciali ști în
anumite domeni și supraaglomerarea altora, subo cupare etc. În aceste condi ții, pe piața forței de munc ă din România
se manifest ă deja fenomene de subocupare sau de declasare profesional ă, de devalorizare a diplomelor și aceasta nu
pentru că ar fi prea multe, ci pentru c ă nu sunt utilizate.
În toate statele cu o economie dezvoltat ă, aceste fenomene sunt frecvente, dar, în timp ce acolo au un caracter
temporar (au rolul de a facilita trecerea spre un loc de munc ă corespunz ător pregătirii sau num ărul de absolven ți de
studii superioare este ridicat), în Ro mânia ele au un ca racter permanent.
Migrația și urbanizarea au efecte pozitive asupra dezvolt ării economice a unei na țiuni și orice încercare de a
restrânge în mod artificial influen ța lor este ineficient ă. În mod special, încercarea de a controla migra ția către mediul
urban printr-o reform ă a sistemului de înv ățământ în mediul rural nu a avut succes în nici o țară, deși în unele țări mai
puțin dezvoltate, ideea este înc ă în vogă. Predilec ția către migrație este rezultatul perceperii oportunit ăților de munc ă
din mediul urban și nu are leg ătură cu ceea ce se înva ță în școală.
În concluzie, putem afirma c ă educația îmbunătățește bagajul de cuno ștințe și aptitudini al indivizilor. Din
acest motiv, ei sunt predispu și să-și găsească un loc de munc ă adecvat preg ătirii lor, care s ă le furnizeze un venit
corespunz ător. În m ăsura în care g ăsesc aceste oportunit ăți de munc ă în mediul în care tr ăiesc, își vor desf ășura
activitatea acolo, contribuind la dezvoltarea economic ă a zonei respective. În situa ția în care nu g ăsesc aceste
oportunități, atunci vor migra spre alte zone (de regul ă, de la mediul rural la cel urban), generând efectele negative
prezentate anterior.

6. Concluzii

Dat fiind faptul c ă majoritatea cuno ștințelor, competen țelor, calific ărilor se însu șesc în școală, prin intermediul
procesului instructiv-educativ, educa ției i-a fost recunoscut rolul dete rminant pe care-l are în acumularea și
dezvoltarea capitalului uman și, în consecin ță, în dezvoltarea economic ă a unei țări
Ca o consecin ță a efctului negativ al lipsei de educa ție, indivizii se pot confrunta cu diverse probleme la
locurile de munc ă: starea de nesiguran ță privind locul de munc ă, întârzieri la plata muncii prestate, permanenta

ECOSTUDENT – Revist ă de cercetare științifică a studen ților economi ști, Nr.1/2013

Editura „ACADEMICA BRÂNCU ȘI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

~ 49 ~ suspiciune a angajatorului fa ță de ei, obliga ția depunerii unei garan ții la angajare care, de multe ori, dep ășește
veniturile ob ținute în câteva luni de zile de munc ă etc. Concluzia general ă a acestor studii sociologice este aceea c ă
indivizii f ără educație sunt afecta ți într-o propor ție mult mai mare de fenomenul de excluziune de pe pia ța forței de
muncă decât cei care au beneficiat de educa ție.
Migrația și urbanizarea au efecte pozitive asupra dezvolt ării economice a unei na țiuni și orice încercare de a
restrânge în mod artificial influen ța lor este ineficient ă. În mod special, încercarea de a controla migra ția către mediul
urban printr-o reform ă a sistemului de înv ățământ în mediul rural nu a avut succes în nici o țară, deși în unele țări mai
puțin dezvoltate, ideea este înc ă în vogă
În concluzie, putem afirma c ă educația îmbunătățește bagajul de cuno ștințe și aptitudini al indivizilor. Din
acest motiv, ei sunt predispu și să-și găsească un loc de munc ă adecvat preg ătirii lor, care s ă le furnizeze un venit
corespunz ător. În m ăsura în care g ăsesc aceste oportunit ăți de munc ă în mediul în care tr ăiesc, își vor desf ășura
activitatea acolo, contribuind la dezvoltarea economic ă a zonei respective. În situa ția în care nu g ăsesc aceste
oportunități, atunci vor migra spre alte zone (de regul ă, de la mediul rural la cel urban), generând efectele negative
prezentate anterior.

Bibliografie

[1]Becker S. Garry – „Capitalul uman. O analiz ă teoretică și empirică cu referire special ă la Educație”, Editura ALL,
București, 2007
[2]Angelescu, Coralia – „Economie. Edi ția a VII-a”, Editura Economic ă, București, 2005;
[3]Marinescu C .- „Educa ția-perspectiva economica”, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, București, 2011
[4]The role of education and training in the implementation of the Europe 2020 Strategy (february 2011);
[5]Georgescu D .- „Reforma înv ățământului-o șansă pentru schimbarea de mentalitate”, Ed. Trei, Bucure ști, 2009
[6]Angelescu, Coralia – „Economie. Edi ția a VII-a”, Editura Economic ă, București, 2005;
[7]Becker S. Garry – „Capitalul uman. O analiz ă teoretică și empirică cu referire special ă la Educație”, Editura ALL,
București, 2007
[8]The role of education and training in the implementation of the Europe 2020 Strategy (february 2011);