Economia Subterana In Lume Si In Romania

CUPRINS

CAPITOLUL I – ECONOMIA SUBTERANĂ – FACTOR PERTURBATOR

ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI NAȚIONALE……….4

1.1. Conceptul de economie subterană………………………..4

1.2. Taxonomia activităților economiei subterane…………….6

1.3. Cauzele apariției economiei subterane……………………8

1.4. Efectele economiei subterane……………………………….9

CAPITOLUL II – SISTEMUL ECONOMIEI SUBTERANE……………….12

2.1. Frauda fiscală……………………………………………12

2.2. Munca la negru………………………………………….14

2.3. Activitățile criminale……………………………………16

CAPITOLUL III – TRANZIȚIA ROMÂNIEI DE LA ECONOMIA PLANI-

FICATĂ LA ECONOMIA DE PIAȚĂ – MEDIU FAVO-

RIZANT PENTRU MANIFESTAREA ECONOMIEI

SUBTERANE………………………………………….19

3.1. Evoluția economiei subterane în România(1990-2003)…22

3.2.Economia subterană – factor de risc la adresa securității

naționale a României……………………………………..23

CAPITOLUL IV – ECONOMIA SUBTERANĂ ÎN ROMÂNIA…………..26

4.1. Formarea structurilor subterane………………………….26

4.2. Dezvoltarea rețelelor subterane………………………….27

4.3. Firmele fantomă…………………………………………29

CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ: ECONOMIA SUBTERANĂ

ONLINE…………………………………………………32

5.1. Forumurile pe Internet…………………………………..32

5.2. Canalele IRC…………………………………………….33

5.3. Grupuri și organizații de criminalitate online……………35

5.4. Publicitatea bunurilor și serviciilor………………………38

5.5. Instrumente pentru fraudare……………………………..45

5.6. Sisteme de plată………………………………………….46

5.7. Serverele online ale economiei subterane……………….47

5.8. Piratarea programelor de calculator……………………..50

5.9. Tipuri de infracțiuni din domeniul informatic…………..53

5.9.1. Furtul – frauda informatică……………………….53

5.9.2. Falsul în informatică………………………………54

5.9.3. Faptele care aduc prejudicii datelor sau programelor

de pe calculator…………………………………….54

5.9.4. Sabotajul informatic………………………………54

5.9.5. Spionajul informatic………………………………55

5.9.6. Accesul neautorizat într-o rețea sau sistem

Informațional……………………………………..55

5.9.7. Interceptarea neautorizată de informații………….55

5.9.8. Reproducerea neautorizată de programe pentru

calculatorul care este protejat…………………….56

5.9.9. Utilizarea neautorizată a unui calculator…………56

5.9.10. Utilizarea neautorizată a unui program pe

calculator protejat de lage……………………….56

5.9.11. Falsificarea instrumentelor de plată

electronică……………………………………….56

5.10. Exemple de infracțiuni informatice din România………57

CONCLUZII…………..…………………………………………………….61

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….62

ECONOMIA SUBTERANĂ – FACTOR PERTURBATOR

ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI NAȚIONALE

1.1. Conceptul de economie subterană

Diversele analize făcute până acum având ca subiect economia

subterană, pun accentul fie pe aspectul social, fie pe cel economic, sau moral, ori subliniază aspectele ilegale sau marginea legalității; din această cauză unitatea de analiză a diferitelor studii nu este comparabilă .

Un dicționar românesc de economie aparut în 1995 definește economia

subterană ca fiind "totalitatea activităților economice nedeclarate instituțiilor însărcinate cu stabilirea impozitelor și cotizațiilor sociale care scapă înregistrărilor statistice și din contabilitatea națională", conform acestei surse, economia subterană fiind cunoscută și sub denumirea de economie ascunsă sau informală.

Potrivit Serviciului Român de Informații, "principalele canale de alimentare a economiei subterane se localizează în domeniul evaziunii fiscale și vamale (diminuarea valorii sau a cantității declarate în vamă), contrabanda cu mărfuri, manoperele ilicite în gestionarea patrimoniului firmelor (conducerea intenționat defectuoasă a evidențelor, derularea unor operații fictive), concurența neloială, deturnarea de fonduri preponderent în sfera agenților economici cu capital mixt sau exclusiv de stat, corupția etc."

Economia subterană reprezintă ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Apariția economiei subterane coincide cu apariția statului și impunerea unor reguli, norme și legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelată cu etapele istorice ale dezvoltării statului.

Definiția dată de economistul francez Pierre Pestieau, conform căreia economia subterană reprezintă „ansamblul activităților economice ce se realizează în afara legilor penale, sociale sau fiscale sau care scapă (masiv) inventarierii conturilor naționale” (Pestieau, 1989), este considerată de specialiști ca fiind cea mai cuprinzătoare definiție a economiei subterane.

Comerțul clandestin cu pietre prețioase și țesături deosebite, braconajul, distileriile clandestine sunt activități rămase celebre până în epoca noastră; apoi comerțul complementar, traficul de frontieră cu bunuri de larg consum ce lipseau de pe piața organizată în sistemul socialist și marile afaceri, precum traficul de armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, au însoțit economia subterană pe parcursul timpului, adaptându-se realității imediate din fiecare perioadă.

Economia subterană este o expresie care înglobează o multitudine de termeni. Dintre termenii utilizați se pot aminti : sector informal, sector nestructurat, economie din umbră, economie ascunsă (invizibilă, ocultă, submergentă, ilegală, paralelă, secundară, neoficială, nedeclarată, necontabilizată), economie de cartier/regiune, contraeconomie, muncă la negru, comerț din umbră, evaziune fiscală, spalarea banilor murdari, mită, contrabandă etc.

În sfera de cuprindere a economiei subterane au fost incluse practici foarte variate, respectiv: frauda fiscală, munca clandestină, traficul de droguri, traficul de arme, corupția, prostituția, dar și o serie de activități casnice care sunt aducătoare de venituri neînregistrate.

În ceea ce privește participanții la activitățile subterane, pot fi identificate două categorii de persoane: cele care lucrează și obțin venituri exclusiv în economia subterană, iar cea de-a doua categorie o reprezintă persoanele ce obțin venituri atât din surse legale, cât și din economia subterană.

Există însă urmatoarele trasaturi specifice ale economiei subterane:

– datorită motivelor fiscale este nedeclarată și greu de cuantificat;
– dă naștere la câstiguri superioare celor legale datorită scăparii de la impozitare, în contrapartidă cu riscul existent ;

– se observă o adevarată diminuare a concurenței și o creștere a prețurilor, datorită riscului ridicat și a luptei dintre participanți;

– în sens contrar se poate observa și o diminuare a prețurilor produselor datorită lipsei în structura prețurilor a articolelor de calculație supuse evaziunii fiscale (CAS) ;

– tranzacțiile se fac în numerar pentru a scăpa controlului ;

– înțelegerile între ofertanți și cumpăratori sunt în general secrete, neînregistrate;

– unele produse obținute în acest circuit nu sunt utilizate și în economia de suprafață (droguri).

1.2. Taxonomia activităților economiei subterane

Reunirea în cadrul conceptului de economie subterană a unor activități diverse necesită o anumita sistematizare, care are ca scop facilitarea înțelegerii lor și a relațiilor existente între ele și chiar motivațiile apariției lor.

Potrivit definiției care circulă pe plan internațional, definiție adoptată în special de țările din Uniunea Europeană, activitățile ce țin de sfera economiei subterane sunt clasificate în:

– activități productive licite (legale) nedeclarate (sau "economie la negru", fraudă și evaziune fiscală), incluzând activități ce nu sunt înregistrate la nivelul statului prin sistemul contabilității naționale (activitățile casnice, munca voluntară, activitățile în folosul comunității etc.)

– activități productive ilicite (ilegale) de bunuri și servicii (producția și comerțul de stupefiante, traficul de arme etc), bineînțeles nedeclarate.

Altă tipologie a activităților ce aparțin sferei economiei subterane este propusă de Pierre Rosanvallon, care distinge:

– economia autonomă;

– economia ocultă

Economia autonomă grupează activități cu caracter necomercial, cum sunt:
– munca de familie (autoconsumul, îngrijirea copiilor, menajul, grădinăritul etc);

– servicii de întrajutorare între vecini, prieteni;

– munca voluntară, în folosul persoanelor sau comunității.

Pierre Rosanvallon precizează însă că aceste forme de activitate care scapă reglementarilor publice, nu concurează și nu parazitează economia oficială; autorul consideră aceste activități ca fiind "alternative la economia oficială", având un rol binevenit în viața societății, fiind necesare și bine primite de cei din jur, apreciate de beneficiari.

Prin urmare, economistul francez consideră economia autonomă ca fiind latura "pozitivă", acceptabilă a economiei subterane, deoarece aceasta produce bunuri și servicii într-un mod mai economic, mai adaptate, mai puțin standardizate și, în multe cazuri, mult mai bine primite decât cele de pe piață.

Sistemul conturilor naționale 1993 (SNA – the System of National Accounts) și Sistemul European de Conturi 1995 (ESA – European System of Accounts) definesc “producția ilegala" ca incluzând:

– producția de bunuri și servicii a căror vanzare, distribuire și posesiune este interzisă de lege;

– producția legala ce devine ilegală când este desfasurată de producătorii neautorizați.

În categoria "producție ilegală" sunt incluse urmatoarele activități: producția și comercializarea de droguri, prostituția, pornografia, jocurile de noroc fără licență, producția și comercializarea copiilor dupa filme, înregistrări, cărți și softuri pe computer fără drepturi de copiere, activități fără licență, contrabandă, hoție, mită și șantaj.

Economia subterană este un răspuns al sistemului economic la actul de management guvernamental. S-ar putea spune că, cu cât economia subterană este mai extinsă, cu atât managementul guvernamental este mai slab. Ceea ce economia subterană semnalizează poate și trebuie folosit nu numai pentru perfecționarea actului guvernamental dar, pe termen mediu și lung, chiar pentru restrângerea economiei subterane înseși.

1.3. Cauzele apariției economiei subterane

Economia subterană ce a proliferat după 1990, a fost determinată de o serie de factori, care au permis o dezvoltare, uneori foarte accelerată, a multora din practicile specifice:

– incertitudinile legislative, ce au însoțit mutațiile economice;

– elaborarea unei legislații fiscale caracterizate de prezența unei multitudini de lacune, de incoerență și imprecizie (cazul legislației referitoare la impozitul pe profit este relevant în acest sens);

– descentralizarea, divizarea puterii care, prin distribuirea responsabilităților, a crescut numărul indivizilor ce pot fi corupți;

– atitudinea tolerantă, atât a autorităților, cât și a populației, față de încălcarea reglementărilor și o oarecare reticență față de disciplină, caracteristică regăsită în general la popoarele latine (Italia, Franța, Spania au economii subterane impresionante), categorie din care face parte și România;

Principala cauză a activităților subterane este, totuși, nivelul ridicat al impozitării, evaziunea fiscală fiind argumentul cu semnificația cea mai puternică pentru un astfel de demers, mult peste cel al birocrației. În același timp, corupția este considerată cu precădere „corupție de buzunar”, practicată la toate nivelele societății.

1.4. Efectele economiei subterane

Interesul și preocupările crescânde manifestate, în ultimii ani, de mediile economice și politice din tot mai multe țări, față de problematica economiei subterane, sunt determinate de implicațiile majore economice, sociale și politice ale activităților din sfera neoficială asupra sferei oficiale.

Efecte negative

Unul din principalele efecte negative ale acesteia îl reprezintă modul în care economia subterană poate afecta sănătatea fiscală a unui stat. În legătură cu acest efect negativ în plan financiar, există teorii care susțin că dacă guvernele ar fi capabile să controleze formele de manifestare ale economiei subterane, multe probleme fiscale ale sectorului public, cum ar fi datoria publică, de exemplu, ar putea fi reduse.

Economia subterană are un puternic impact și în plan social, aceasta fiind în strânsă legătură cu o serie de fenomene, precum: corupția, infracțiunile de diferite tipuri, consumul de droguri, organizațiile de tip mafiot, exploatarea muncii prin intermediul bursei negre, spălarea banilor, încălcarea drepturilor omului, poluarea mediului, etc.

În plan politic, stabilitatea și eficiența actului de guvernare depind, în mare măsură, de calitatea informației care stă la baza elaborării obiectivelor politice, economice și sociale. În acest context, economia subterană este percepută ca având efecte negative, datorită faptului că emite semnale eronate factorilor de decizie și induce astfel strategii macroeconomice inadecvate. Prin urmare, orice politică macroeconomică privind sistemul fiscal, șomajul, inflația, economisirea, asistența socială, productivitatea sau competitivitatea este, din start, deficitară.

Efecte pozitive

Cu toate aceste neajunsuri, se pare că economia subterană are și o serie de consecințe secundare pozitive („spill-over effects”) în sectorul oficial.

De asemenea, economia neagră absoarbe o parte din forța de muncă disponibilizată din sectorul oficial și poate contribui la compensarea existenței unei penurii de produse pe piață, în felul acesta acționând în direcția echilibrării diverselor piețe: piața forței de muncă, piața bunurilor și serviciilor, etc., fiind astfel prezentă opinia conform căreia, cu fiscalitatea și legislația existente, este bine ca o parte a activităților economice să se poată dezvolta în afara pieței oficiale și deci să scape constrângerii.

Criticile favorabile susțin că activitățile subterane asigură economiei oficiale flexibilitatea și adaptabilitatea de care aceasta duce lipsă, suplinind domeniile pe care aceasta nu le acoperă, oferind locuri de muncă șomerilor și acționând ca un remediu în perioadele de recesiune.

Nu trebuie, însă, omis faptul că în cazul acceptării unei societăți duale, alcătuită dintr-un sector oficial și un sector neoficial, fiscalitatea și reglementarea vor apăsa cu atât mai mult pe sectorul oficial, cu cât sectorul subteran va fi mai mare. Orice impozit neplătit de unul sau mai mulți contribuabili implică, în ipoteza menținerii sau creșterii cheltuielilor publice, o creștere a impozitelor plătite de alții.

În acest context, autoritățile publice trebuie să găsească soluțiile optime în elaborarea și implementarea politicilor economice, astfel încât să determine creșterea disciplinei fiscale a contribuabililor persoane fizice și persoane juridice corelat cu reducerea economiei subterane.

II. Sistemul economiei subterane

Sfera activităților pe care le poate include economia subterană este deosebit de cuprinzătoare, dar sunt acceptate și analizate drept componente ale economiei subterane: frauda fiscală, munca la negru și activitățile criminale.

2.1. Frauda fiscală

Reprezintă ansamblul practicilor care urmăresc eludarea în totalitate sau în parte a impozitului datorat statului.

În funcție de locul de manifestare, intensitate, metodele folosite în antiteză cu legislația economică fiscală, dar și cu morala și toleranța societății frauda poate îmbrăca anumite forme precum: evaziunea fiscală, contrabanda, înșelăciunea dar și forme nesesizabile sau speculative, interpretări particulare ale unor prevederi legale în scopul sustragerii sau evitării impozitării.

Evaziunea fiscală și economia subterană sunt fenomene care se

întrepătrund și se potențează reciproc. Dacă evaziunea fiscală constituie o

parte esențială a economiei subterane, în aceeași măsură economia

subterană și crima organizată se constituie în factori de sprijin și intensificare

a evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscală este definită cel mai general ca ascunderea ilegală, totală sau parțială, a materiei impozabile de către contribuabili, în scopul reducerii sau eliminării obligaților fiscale ce-i revin. În practică există o diversitate de metode pentru practicarea evaziunii fiscale, din care sunt de menționat următoarele:

– evaziunea fiscală contabilă, greu de identificat în practică și care se mani-festă prin crearea unei impresii de ținere corectă a evidenței contabile, utilizând documente nereale, cu scopul majorării cheltuielilor, reducerii veniturilor, diminuării profitului impozabil precum și a diminuării obliga-țiilor fiscale către bugetul de stat;

– evaziunea fiscală „tradițională”, care se manifestă prin sustragerea totală sau parțială de la plata datoriilor fiscale prin neîntocmirea înregistrărilor cerute de lege sau prin întocmirea de documente care nu reflectă realitatea și care cuprind: desfășurarea unor activități salarizate clandestin, la negru; întocmirea unor declarații fiscale false; mărirea nejustificată a cheluielilor pentru dimi-nuarea profitului impozabil; diminuarea nelegală a încasărilor cu scopul redu-cerii taxei pe valoarea adăugată, prin încasări în numerar fără chitanțe și vân-zări fără factură;

– evaziunea fiscală juridică, care se manifestă prin ascunderea adevăratei na-turi juridice și adevăratelor consecințe ale unui contract sau ale altui act co-mercial, în scopul evitării obligațiilor fiscale;

– evaziunea fiscală prin evaluare, care constă în diminuarea valorii stocurilor în scopul amânării nejustificate a plății impozitelor și taxelor.

Declararea veniturilor și, în consecință stabilirea impozitului aferent acestora pot fi operațiuni simple dacă sursele sunt bine delimitate și tehnica de calcul se bazează pe un sistem logic, dar complexitatea operațiunii crește, iar siguranța unor determinări corecte ale impozitelor scade accentuat în cazul existenței unei multitudini de surse de venit concomitente pentru același subiect.

În practică se întâlnesc foarte des situațiile când contribuabilii cu venituri mici sunt riguros impozitați, în timp ce posesorii unor surse multiple de venituri beneficiază de o sumedenie de circumstanțe care in final conduc la o impozitare ce contravine evident principiilor de echitate fiscală.

2.2 Munca la negru

Statisticile oficiale înregistrează permanent un număr sporit de șomeri iar dintre persoanele angajate în muncă un procent semnificativ realizează venituri care nu pot asigura sub nici o formă existența unei persoane.

Fără a generaliza și, mai ales, fără a uita categorii întregi profesionale rămase în afara pieței muncii sau persoanele aflate datorită vârstei, sănătății sau altor condiții particulare în imposibilitatea realizării unor venituri, trebuie subliniat că există în mod evident o mare diferență între veniturile oficiale și cele efectiv realizate.

Una din explicațiile ce pot motiva această situație este munca la negru.

Expresia, de altfel sugestivă, definește activitatea desfășurată fără respectarea reglementărilor impuse de legislația muncii și cea fiscală.

Sfera de cuprindere este foarte largă, de la activitățile casnice, gospodărești, comunitare, trecând prin munca în agricultură, construcții, diverse ramuri industriale, uneori inclusiv de înaltă tehnicitate.

Situația economică concretă existentă la un moment dat impune cetățenilor o reacție imediată pentru asigurarea supraviețuirii, iar anumite tradiții au încă influențe puternice, totuși, reglementările legale care guvernează societatea stabilesc limita dintre ceea ce este acceptat, condițiile de acceptare și ceea ce societatea respinge.

Astfel, legislația stabilește în principal;

limitele minime și maxime de vârstă pentru exercitarea anumitor meserii și, în mod particular, ocrotește copiii, interzicând exploatarea acestora;

condițiile de natură tehnică și normele de protecție a muncii specifice fiecărui domeniu;

limitele timpului de muncă, odihnă, condiții ce trebuie asigurate lucrătorilor;

măsuri pentru protejarea forței de muncă din fiecare stat sau, după caz, de atragere a forței de muncă din alte state.

Problema capătă forme accentuate în cazurile situate la cele două extreme ale pregătirii profesionale.

În multe activități subterane sunt folosite la munci brute slab salarizate persoane evident fără instrucție, care, într-o anumită situație ar putea da foarte puține relații și ar avea o credibilitate scăzută.

La cealaltă extremă se situează persoanele care, beneficiind de o instrucție și o capacitate intelectuală ridicate, sunt dispuse, contra unor recompense pe măsură să se implice în organizarea și desfășurarea unor activități subterane.

Munca fără forme legale este o componentă extrem de importantă a economiei subterane, constituind de fapt „motorul” dezvoltării economiei paralele. Munca „la negru” se sustrage în orice caz impozitării prin nedecla-rarea, în parte sau în totalitate, a venitului realizat și constituie astfel o formă de fraudă fiscală și parte a economiei subterane. Persoanele aflate în șomaj sunt în plus aria de recrutare pentru actorii care activează în subteran, atât în ceea ce privește agenții economici evazioniști cât și organizațiile criminale.

Munca „la negru” se sustrage atât incidenței legilor fiscale cât și celor

de protecție socială, privind nivelul asigurărilor de pensie sau șomaj, al

concediilor medicale etc.

Consecințele generate de acest fenomen sunt la rândul lor importante, inclusiv cu rezonanță în viitor, atât pentru persoanele propriu-zis implicate, care, pe lângă încălcarea unor norme legale, sunt lipsite și de asigurările sociale, cât și pentru stat care evident va trebui intr-o anumită perspectivă să aloce fonduri inclusiv pentru asistarea socială a multora dintre aceste persoane.

2.3. Activitățile criminale

Reprezintă cea mai periculoasă componentă a economiei subterane și cuprinde: activitățile de producție, distribuție și consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare, furtul de automobile, prostituția, traficul de carne vie, corupția.

Cele mai vizate forme de manifestare ale criminalitatii organizate, cu legături transnaționale sunt: migrația ilegală; traficul de droguri; traficul de autoturisme de lux furate; operațiuni de mare contrabandă (cu țigări, cafea, alcool, produse agro-alimentare, electronice, materii prime).

Activitățile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizăm destul de des prin intermediul unor știri de senzație, dar în spatele acestor activități circulă sume uriașe, generatoare de adevărate fluxuri economice financiare.

O caracteristică de asemenea importantă, a activității criminale este caracterul organizat transfrontalier, putându-se astfel concluziona că principalele legături în plan internațional ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizată. Scopul tuturor acestor acțiuni este, în mod evident, obținerea unor venituri importante și plasarea lor în economia oficială.

În mod particular, se impune a fi menționată operațiunea de transfer a sumelor obținute ca urmare a activităților criminale în economia oficială, activitate cunoscută sub denumirea de spălare a banilor.

Pătrunderea masivă a banilor negri în circuitele financiare oficiale poate permite reprezentanților criminalității organizate accesul la deciziile importante ce vizează funcționarea economiei mondiale.

Printre metodele de spălare a banilor în România se pot menționa:

deturnarea creditelor bancare de la destinația pentru care au fost acordate,ram-bursări ilegale de T.V.A., privatizări prin intermediul unor firme fantomă, tranzacții imobiliare fictive, etc.

În perioada negocierilor de preaderare ale României la Uniunea

Europeană, chestiunile referitoare la combaterea spălării banilor sunt prezen-tate în Capitolul 4 „Libera circulație a capitalului” și în Capitolul 24

„Cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne”. Țara noastră și-a

asumat în întregime prevederile acquis-ului comunitar în acest domeniu,

context în care în anul 1999 a fost înființat Oficiul Național de Prevenire și

Combatere a Spălării Banilor, cu rolul de a preveni și controla utilizarea

sistemului financiar în scopul spălării de bani.

Criminalitatea în afaceri tinde să devină, în prezent, un fenomen antisocial, concretizat printr-un grad de organizare și specializare, manifestandu-se sub forma unei rețele formale și internaționale de organizații și indivizi, care, prin cele mai diversificate și sofisticate mijloace și metode ajung să corupă factori de decizie plasați pană la cel mai înalt nivel din sfera politicului, legislativului, justiției și administrației.

În domeniul financiar-bancar, crima organizată acționează prin creditări ilegale, deturnări de fonduri, reciclare a banilor de proveniență ilicită (prin implicarea unor bănci în efectuarea de transferuri valutare în străinatate), evaziune fiscală sistematică și de amploare (realizată cu ajutorul interesat al unor reprezentanți ai instituțiilor de stat, care oferă grupurilor implicate protectia necesară), etc.

În contextul creșterii și diversificării criminalității internaționale în

domeniul – financiar bancar, falsul de bani și alte instrumente de plată, inclusiv electronice (cecuri, bilete la ordin, cambia, carduri), precum și traficul cu astfel de mijloace de plată contrafacute au cunoscut o dezvoltare îngrijoratoare, motiv pentru care organele abilitate din întreaga lume caută noi și pertinente modalități de contracarare și combatere a acestui fenomen.

Mai mult, puternica dezvoltare a telecomunicațiilor în domeniul calculatoarelor și a altor tehnologii a condus la apariția și amplificarea unui fenomen nou, cunoscut sub denumirea de criminalitate informatică. Practic, fraudele pe calculator nu au granițe și, prin urmare, pot afecta orice țară.
Cele mai utilizate forme de fraudă, semnalate pe plan mondial, sunt manipularea computerului, spionarea, sabotarea, folosirea neautorizată și accesul neautorizat la sistemul computerizat. Aceste fraude presupun, de regulă, intervenții frauduloase într-un sistem de operare, manipularea datelor de intrare în ordinator; divulgarea neautorizată de date rezervate; interceptarea transmisiilor pe o linie de comunicație; distrugerea datelor prin introducerea uneia sau mai multor instrucțiuni care nu se execută decât dacă este îndeplinită o anumită condiție; folosirea, de către o altă persoană decât titularul, a codurilor de identificare; branșarea în paralel (care permite celui interesat să observe fluxul de informatii si să devină activ în momentul întreruperii fluxului); introducerea unui terminal ilegal în rețeaua de telecomunicații, introducerea sau modificarea unor instrucțiuni din programe pentru a reduce, în mod sistematic, conturile curente, virusarea computerelor s.a..

III. Tranziția României de la economia planificată la economia de

piață mediu favorizant pentru manifestarea economiei subterane

La începutul anilor 1990, economia românească se afla într-o situație particulară generată de efortul imens derulat pe tot parcursul anilor 1980 pentru plata datoriei externe și realizarea concomitentă a unui plan investițional, dar și de modul violent în care a avut loc schimbarea de sistem.

Astfel, după 1980, s-au diminuat drastic importurile, limitându-se numai la materiile prime necesare funcționării unor ramuri industriale, eliminându-se cele din sfera bunurilor de consum, deși piața internă nu era pregătită să le producă; s-a orientat producția exclusiv către export, indiferent de condițiile economice – rentabilitate, eficiență, curs de revenire.

Lipsa cronică de pe piață a unor produse de strictă necesitate a generat și dezvoltat o piață paralelă de dimensiuni considerabile. De asemenea, trebuie amintită importanța pieței paralele în asigurarea unor produse de uz cosmetic-igienic, apoi textile și chiar bunuri electrocasnice.

Până la revoluția din 1989 moment când România avea să treacă de la economia planificată la economia de piață, sistemul planificat a urmărit teoretic îndeaproape toate operațiunile economice, sistemul de sancționare fiind foarte drastic. Totuși și în acest sistem funcționa o piață paralelă.

După decembrie 1989 au apărut în toate zonele țării transferuri nelegale de capital, acte grave de contrabandă, sustrageri de mari proporții, fraude ex-trem de importante ale bugetului de stat, scoateri din țară a unor sume semni-ficative în valută sau a unor bunuri din patrimoniul național și universal. La acestea s-au adăugat cazuri de nerespectare a legilor privind înfiin-țarea societăților comerciale și grave acte de corupție, astfel încât criminali-tatea economico-financiară a cuprins aproape toate sferele economico-sociale.

În ceea ce privește evaziunea fiscală, s-au înmulțit cazurile de

neevidențiere a operațiunilor economice, înregistrările fictive în contabilitate

distrugerea intenționată a documentelor, utilizarea unor evidențe contabile duble, ascunderea unor activități comerciale, falsificarea documentelor de import-export, nedeclararea scursalelor, a filialelor sau a punctelor de lucru.

După 1990 populația României a perceput în mod diferit principiile economiei de piață și în consecință, reacția a fost pe măsură, astfel încât sectoare întregi din fosta economie de stat s-au reorientat spre câteva ținte clare diferite:

– acceptarea regulilor economiei de piață și, în consecință, redimensionarea și remodelarea activității pentru a face față acestor situații.

– identificarea unor facilități imediate, la marginea sau în afara sistemului legal, implicarea în tranzacții nespecifice, abandonarea nejustificată a patrimoniului în schimbul unor beneficii aparente imediate.

În România pe fondul monotoniei ofertei de bunuri de consum, a lipsurilor mergând până la criză, în special în domeniul alimentar, schimbarea de sistem a fost prilejul pentru organizarea imediată a unor structuri ale economiei subterane în principal în domeniul comerțului, prestărilor de servicii, dar și în câteva ramuri industriale producătoare de produse alimentare și bunuri de consum.

Dintre elementele componente ale economiei subterane, cele mai răspândite în primul moment, în țara noastră, au fost activitățile desfășurate fără înregistrare, evaziunea fiscală și munca la negru.

Factorii esențiali care au permis dezvoltarea exacerbată a economiei subterane pot fi în principal următorii:

incertitudinile legislative ce au însoțit mutațiile economice;

divizarea economică necontrolată, apariția unor mici întreprinderi cu activitate temporară, speculativă;

descentralizarea, divizarea puterii prin distribuirea responsabilităților, crescând astfel numărul indivizilor coruptibili;

joncțiunea imediată realizată de reprezentanții pieței paralele existente în perioada socialistă cu cercuri cu preocupări similare din statele vecine și, pe această cale, conectarea la structurile internaționale ale economiei subterane.

În categoria factorilor favorizanți ai dezvoltării economiei subterane nu poate fi ignorată fiscalitatea ridicată, comparativ cu capacitatatea reală a con-tribuabililor de a contribui la bugetul statului, inexistența până de curând a unui cod fiscal, apariția târzie a unei legi a evaziunii fiscale (1994) și extrem de târzie a uneia care să se refere la spălarea banilor (1999).

Factorii care au permis dezvoltarea accelerată a economiei subterane

în România după anul 1990 sunt prezentați în sinteză în figura 1:

Figura 1: Factorii care au dus la dezvoltarea economiei subterane în România

3.1. Evoluția economiei subterane în România, în perioada 1990-2003

Elementele componente al economiei subterane, precizate în analiza

efectuată de Institutul Național de Statistică, sunt:

• Subutilizarea forței de muncă, • Evaziunea fiscală prin valoare adăugată ne-declarată, • Evaziunea fiscală prin venit nedeclarat, • Activități informale, ne-declarate. De asemenea, au fost luate în considerare activitățile desfășu-rate de companii înregistrate legal, în sectorul formal sau informal, dar ne-declarate, cu scopul de a se evita impozitele, contribuțiile sociale, precum și activitățile desfășurate de unități înregistrate, care apar în sectorului infor-mal.

În perioada 1990-2003, în România, economia subterană a avut o evoluție ascendentă, după cum indică datele prezentate în figura 2.:

Sursa: Studiul Institutului Național de Statistică

Fig. 2 – Evoluția economiei subterane în România, în perioada 1990-2003

Se observă că în anul 2003, economia subterană estimată reprezenta dublu celei estimate pentru anul 1990. Conform unui studiu realizat de Centrul Român de Politici Economice din cadrul Institutului Național de Statistică, în anul 2000, economia subterană a reprezentat 31% din P.I.B. total al României și aproximativ 45% din P.I.B.-ul sectorului oficial. Pentru același an, datele oficiale prezentate de Institutul Național de Statistică au arătat că economia subterană a realizat 21% din P.I.B. total și 27% din P.I.B.-ul sectorului oficial. În structura economiei subterane, evaluată de Institutul Național de Statistică, pentru anul 2000, industria ocupă primul loc, cu 8,7% din P.I.B., urmată de comerț, alimentație publică și turism, cu 5,2%, transporturi, cu 3,2%, alte servicii, cu 2,3%, și construcții, cu 1,7%.

Studiul Centrului Român de Politici Economice arată că 72% din economia subterană totală se regăsește în sectorul formal, adică în cadrul structurilor economice organizate sub forma persoanelor juridice ca societăți, cvasi-societăți și instituții publice. Din totalul economiei subterane, 51% se realizează în domeniul serviciilor, proporție care se regăsește și în datele Institutului Național de Statistică.

3.2. Economia subterană – factor de risc la adresa securității naționale

a României

Economia subterană constituie în mod evident un factor de risc la adre-sa securității naționale, atât direct, prin diminuarea resurselor bugetare care pot fi alocate pentru finanțarea obiectivelor securității naționale, cât și indirect, prin efectele asupra altor factori ce influențează securitatea națională.

O economie subterană la un nivel excesiv afectează grav în special ca-pacitatea de autoreglare a raportului dintre nevoia de resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice și veniturile bugetului de stat, conducând la mărirea dezechilibrului bugetar și întârzierea reformei în domeniul administrației pu-blice, justiției și puterii legislative, ceea ce duce la perpetuarea și generaliza-rea economiei subterane.

Astfel se încheie un cerc vicios cu efecte dintre cele mai negative la adresa securității naționale, prezentat în figura 3.

Fig. 3: Cercul vicios al creșterii economiei subterane

Din punctul de vedere al necesității de resurse financiare alocate

pentru asigurarea securității naționale, integrarea României în NATO are o

dublă semnificație. Pe de o parte, protecția oferită de alianța nord-atlantică a

permis reducerea semnificativă atât a personalului militar cât și a tenhicii de

luptă, consecința fiind reducerea costurilor cu personalul cât și cu întreținerea capacităților militare. Pe de altă parte, NATO a impus anumite standarde în ceea ce privește performanțele aparatelor de zbor militare, a navelor de luptă, aspect care a impus alocarea unor fonduri suplimentare pentru investiții.

În strânsă legătură cu intrarea României în alianța Nord-Atlantică

trebuie analizată și relația dintre economia subterană și terorism – cel mai important factor de risc la nivel global, dar și național. Acesta constituie

unul dintre așa-numitele „riscuri asimetrice”, care sunt definite ca acțiuni

armate și nonarmate deliberate, având ca obiectiv afectarea securității

naționale prin provocarea de consecințe directe ori indirecte asupra situației

economico-sociale a țării.

Terorismul are la bază rețele financiare ascunse, extinse la nivel transnațional, sofisticate și într-o continuă adaptare. Sursele de finanțare a

acțiunilor teroriste provin în principal din economia subterană, cu deosebire

latura „criminală” a economiei ascunse, fiind evident că veniturile obținute de rețelele care activează în economia subterană pot fi folosite pentru a corupe administrația publică, justiția și mediul politic, reușind astfel să faciliteze obținerea unor venituri ilegale suplimentare ce alimentează această spirală a economiei subterane.

Practic, controlul economiei subterane poate constitui „cheia” unei strategii de succes pentru combaterea flagelului terorismului.

IV. Economia subterană în România

În evoluția sa, pe parcursul ultimului deceniu, se pot distinge din punct de vedere al modului de organizare trei etape: formarea structurilor subterane, dezvoltarea rețelelor și concentrarea deciziei.

4.1. Formarea structurilor subterane

Pe fondul situației economico-sociale anterior prezentată, începând cu primele zile ale anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate în operațiuni de contrabandă atât pentru export cât și pentru import, în operațiuni de speculă cu produse deficitare, în prestarea unor servicii de transport, alimentație publică.

Astfel profitându-se de prețurile scăzute la care se găseau pe piața internă, o serie de produse industriale, precum; scule, dispozitive, aparate electrice, dar și bunuri de consum, au fost achiziționate și, fără a exista autorizații, fără a se plăti taxe, mărfurile au fost vândute pe piețele din țările apropiate, obținându-se sume importante care, în funcție de anumite oportunități, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activității.

Într-un mod asemănător, s-au derulat și operațiuni de „import”, piața românească fiind invadată de mărfuri slab calitative, dar cu forme și utilități dorite de populație.

Toate aceste activități s-au desfășurat practic fără nici o restricție în primul semestru al anului 1990, momentul apariției primelor reglementări privind activitatea economică privată. Veniturile realizate au fost în multe cazuri importante și, alături de sumele provenite din activitățile desfășurate clandestin anterior anului 1990 au constituit capitalul pentru inițierea unor afaceri legal organizate.

Începând cu anul 1991, au fost înființate un număr considerabil de societăți private, o pondere importantă având-o societățile cu participare de capital străin.

Apariția sub această formă a inițiativei private și mai ales participarea capitalului străin au constituit în mod evident un semnal economic privind orientarea economiei către piață.

Astfel piața românească a fost invadată de produse alimentare, băuturi, țigări, cafea, produse textile, încălțăminte de o calitate îndoielnică dar la prețuri care au atras populația cu venituri modeste.

Fără a avea o pondere importantă în această etapă, analizând din punct de vedere al economiei subterane, trebuie amintiți și micii comercianți autohtoni care au urmărit specularea unor momente prielnice pentru realizarea unor achiziții de mărfuri, au organizat mici puncte de vânzare cu evitarea sau sustragerea de la plata impozitelor.

Concluzionând, putem spune că, în perioada 1990-1993, principala formă de manifestare a economiei subterane a fost frauda fiscală, iar elementul care a favorizat dezvoltarea sa a fost lipsa cadrului legislativ adecvat.

4.2. Dezvoltarea rețelelor subterane

Evoluția ulterioară a economiei subterane a fost marcată pentru anii 1993-1995 în principal de cristalizarea unui sistem legislativ economic, dar și coercitiv, precum și de concurența dintre participanți, situație care a impus schimbarea modului de operare și lărgirea sferei de cuprindere a activității ilegale.

Astfel, apariția legislației privind organizarea și funcționarea societăților comerciale și a cadrului instituțional adecvat, respectiv a Camerei de Comerț și a Registrului Comerțului, organizat pe principii unitare, cu un sistem de evidență informatizat, a permis cunoașterea evoluției numărului de agenți economici, a obiectului de activitate declarat și a structurii acționarilor sau asociaților.

Legislația fiscală a căpătat contur prin reglementarea impozitului pe profit, a taxelor vamale și mai ales prin introducerea taxei pe valoare adăugată, sistem de impozitare modern, aliniat standardelor internaționale.

Importante au fost și prevederile legale ce au acordat facilități fiscale unor categorii de investitori, în funcție de volumul afacerilor și ramura de activitate.

Înființarea în cadrul Ministerului Finanțelor a Gărzii Financiare, reînființarea Curții de Conturi, reorganizarea unor sectoare ale poliției in funcție de evoluția fenomenului de criminalitate economică au constituit realizări evidente.

Completând acest cadru cu prevederile legale privind privatizarea unor societăți comerciale aparținând statului, se poate concluziona că atât din punct de vedere legislativ, cât și instituțional, dincolo de evidente necorelări, imperfecțiuni și inconsecvențe, s-a reușit orientarea ireversibilă a societății spre economia de piață.

Activitatea economică subterană a căpătat noi dimensiuni, având câteva ținte precise: acapararea pieței pentru produsele de larg consum și obținerea de fonduri pentru achiziționarea unor importante active comerciale și industriale.

Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizate mijloace și procedee foarte diverse, precum formarea unor lanțuri de firme fantomă, jocurile piramidale, obținerea unor credite în condiții nelegale, penetrarea sistemului bancar, corupția etc.

Acțiunile de contrabandă, de distribuție pe piață a unor produse cu origine și calitate îndoielnică, evaziunea fiscală, sustragerea de la taxele vamale, solicitarea unor rambursări necuvenite de la bugetul statului au fost săvârșite în principal prin utilizarea unor firme.

Rămânând în aceeași sferă de activitate, trebuie amintite jocurile piramidale de tip CARITAS. Aceste activități direct legate de economia subterană au cunoscut în intervalul analizat o dezvoltare puternică, speculând naivitatea, neștiința și dorința de îmbogățire imediată.

Fără a stabili o legătură directă, trebuie amintite și alte forme de manifestare a economiei subterane, respectiv obținerea unor credite garantate cu bunuri fără valoare, utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele declarate etc.

Analizând fiecare tip de operațiune în parte, se constată că, pe lângă elementele ajutătoare deja prezentate, respectiv necorelările și contradicțiile legislative, multe din acțiuni au fost posibile datorită fenomenului de corupție.

În concluzie, în intervalul analizat, economia subterană a căpătat dimensiuni considerabile și a cristalizat rețelele specializate.

Sfera de activitate a cuprins, pe lângă evaziunea fiscală și munca la negru, elemente certe ale crimei organizate.

Activitatea criminală a căpătat contur atât prin întrepătrunderea cu activitățile comerciale, cât și prin forme directe de manifestare – furturi și vânzări auto, prostituție, trafic de droguri.

4.3. Firmele fantomă

Lipsa unor reglementări legale, carențele existente în cele în vigoare, coroborate cu lipsa de cooperare a factorilor responsabili cu înființarea societăților comerciale au fost speculate de diverși comercianți inventivi care au înființat o mulțime de firme, care, deși, aparent funcționează legal, nu sunt de găsit la sediile declarate. De aceea, ele nu se regăsesc în economia reală, de la suprafață, locul lor predilect de acțiune constituindu-l economia subterană, invizibilă. Astfel de firme sunt marii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei și ai altor infracțiuni considerate ca generatoare de bani murdari.

Aceste societăți reprezintă cea mai răspândită modalitate de asociere a unor grupuri de persoane în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale

datorate bugetului de stat: contrabanda, evaziunea fiscală, solicitarea unor rambursări necuvenite, sustragerea de la plata taxelor vamale, fiind posibile prin utilizarea firmelor fantomă.

Înființarea și funcționarea firmelor fantomă nu constituie un scop în sine, ci, pentru a eluda legislația, cel mai adesea în domeniul fiscal. De cele mai multe ori asemenea firme se creează în special pentru tranzacționarea unor mari afaceri ilegale, după care acestea dispar din lumea afacerilor, patronii lor procedând la înființarea altor asemenea societăți, utilizate în același scop, după care din nou sunt abandonate și asemenea mai departe.

Existența unui nivel ridicat al economiei subterane este în primul rând rezultatul funcționării unor asemenea firme.

Din analizele de până acum rezultă că „marii specialiști” în firme fantomă sunt, în special, cetățenii străini, în special din lumea orientală. De altfel, imensele sume obținute din economia subterană sunt schimbate în valută și transferate, cu destul de multă ușurință, în străinătate, fără a exista o contraprestație a acestor transferuri, conducând în felul acesta la dezechilibrarea și mai accentuată a balanței de plăți.

Constituirea și funcționarea firmelor fantomă

Înregistrarea unor societăți comerciale prin utilizarea unor documente false sau prin neîndeplinirea unor cerințe legale

De cele mai multe ori, în special în cazul unor cetățeni străini, pentru înregistrarea societăților comerciale, viitoare fantomă, se utilizează acte de identitate false. Cu toate că astfel de documente au urmat un circuit destul de îndelungat: notari, avocați, Registrul Comerțului, administrații financiare, judecătorii etc., nimeni nu a observat că aceste acte sunt false. De aici se pot trage două concluzii: fie că falsurile au fost făcute atât de perfect, încât acestea nu au putut fi depistate, fie că au existat anumite interese pentru a nu fi depistate asemenea furturi.

– Funcționarea în ilegalitate a firmelor fantomă

Cu toată duritatea sancțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 87/1994 cu privire la evaziunea fiscală, pentru declararea fictivă făcută de contribuabili sau împuterniciții acestora cu privire la sediul unei societăți comerciale sau la schimbarea acestuia fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, în scopul sustragerii de la controlul fiscal (închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi), totuși firmele fantomă continuă să se înființeze și să funcționeze aproape nestingherit. Una din explicațiile acestui fapt este aceea că asemenea societăți sunt înființate de cele mai multe ori de cetățeni străini care vin în țară numai pentru o perioadă scurtă de timp, după care dispar, sau nici măcar nu se deplasează în România, utilizând în schimb unele procuri (care și ele s-au dovedit false) prin care împuternicesc anumite persoane să se ocupe de înregistrarea și funcționarea firmelor respective. Mizând pe clandestinitatea sediului real (altul decât cel declarat), firmele fantomă încep să funcționeze ca și când ar lucra în condiții normale. Astfel, acestea își confecționează ștampila proprie, se aprovizionează cu documente cu regim special, își deschid cont la bancă (de obicei, mai multe conturi la bănci diferite), efectuează importuri sau exporturi, fac acte de comerț intern (cel mai adesea, utilizând numerarul în locul decontărilor bancare). Consecințele fiscale ale funcționării firmelor fantomă, cuprind sarcinile fiscale neachitate precum: impozite directe (impozitul pe profitul realizat, impozitul pe dividende, impozitul aferent salariilor plătite): impozite indirecte (T.V.A, accize) și alte plăți: contribuția pentru asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de sănătate, plata pensiei suplimentare.

V. STUDIU DE CAZ : ECONOMIA SUBTERANĂ ONLINE

Criminalitatea informatică este definită ca fiind acea activitate comisă folosind un computer, o rețea sau accesorii hardware, conform unui raport Symantec (socitate multinațională de analiză informatică).

Computerul poate fi agentul crimei, complicele sau ținta. Crima poate avea loc pe simplul computer sau în alte locații; două din cele mai cunoscute platforme disponibile participanților în economia subterană online sunt canalele de pe serverele IRC și forumurile de pe Internet. Ambele presupun grupuri de discuții unde participanții cumpără sau falsifică servicii și bunuri; obiectele vândute includ date de pe cărțile de credit, despre conturile din bănci, conturile de e-mail, și practic orice informație care poate fi exploatată pentru profit. Astfel de servicii pot include:

– angajați ai băncilor care pot transfera fonduri din conturi furate în sistemul „oficial” de circulație a banilor,

– pagini de Internet false,

– publicitate pentru locuri de muncă pentru partenerii de criminalitate online.

5.1. Forumurile de Internet

Reprezintă un mod popular de a face schimb de informații furate. Una din cauze este faptul că reclamele postate sunt vizibile pentru toți vizitatorii site-ului până când este îndepărtată: majoritatea forumurilor sunt organizate cronologic și pot fi căutate cu ușurință, iar înregistrarea este de obicei deschisă tuturor oferind acces doar printr-un “username” (nume de autentificare).

Forumuri variate oferă diferite nivele ale calității de membru. Unele le permit membrilor să posteze reclame imediat și să interacționeze cu alți membrii, în timp ce alte forumuri restricționeazză privilegiile membrilor până când sunt îndeplinite anumite criterii. Multe forumuri duc un proces de selecție pentru potențialii vânzători înainte de a fi acceptați. Pentru a-și stabili o reputație și a-și dovedi seriozitatea potențialilor vânzători li se cere de obicei să ofere mostre ale bunurilor pentru validare și vericare. Multe din site-uri oferă o gamă variată de forumuri active în acest sens incluzând tutoriale, ghiduri și chiar etichete pentru bunuri specifice fiecărei țări sau regiuni.

5.2.Canalele IRC (eng. Internet Relay Chat)

Aceste canale de interacțiune pe Internet sunt folosite și pentru publicitate și trafic de informații false, precum și oferirea de servcii pentru a facilita aceste activități ilegale. IRC este un protocol de comunicare pe Internet ce conține aspecte atractive pentru operatorii din economia subterană: oferă comunicații de grup în timp real, consumă foarte puțină bandă de Internet, și programul care folosește IRC este oferit gratis pentru toate sistemele de operare (Windows, Linux ).

Majoritatea serverelor IRC sunt deschise cu scopuri legitime și există mii de canale diferite dedicate unor subiecte diverse. Marile rețele IRC încearcă să intre în legalitate și de multe ori monitorizează și expulzează activitățile de criminalitate online.

Deoarece un număr mare de servere IRC formează o rețea, acest serviciu este în continuă creștere. De exemplu, în perioada 1 iulie 2007 – 30 iunie 2008, analizată de Symantec s-au observat servere IRC care aveau chiar și cinci canale pe o rețea care avea peste 28 000 canale de comunicare. Acest lucru semnalează existența unui număr foarte mare de servere la nivel mondial. Serverul este o unitate centrală care ajută la efectuarea de legături pe Internet.

Utilizatorii se pot conecta la IRC folosind unul din multele programe IRC disponibile. La fel ca la forumurile pe Internet, utilizatorii au nevoie de obicei de un nume unic pentru a intra într-un canal de comunicație; deși unele canale sunt restricționate ceea ce înseamnă că utilizatorul trebuie ori să fie invitat acolo, ori să i se dea autorizație de administratorii canalelor respective.

Agenții de publicitate implicați în economia subterană încearcă să atragă atenția asupra mesajelor proprii, utilizând tehnici precum: text multiplu colorat, animații, promisiuni de câștiguri. Aceste mesaje se repată de mai multe ori până când curiozitatea utilizatorilor îi duce acolo. Acest gen de publicitate cuprinde de obicei obiecte, prețuri și alte detalii cum ar fi opțiuni de plată, informații de contact și descrieri: “calitate garantată”, “cel mai bun” și “legal”. Deoarece aceste grupuri de discuții sunt întotdeauna deschise, falșii agenți de publicitate folosesc de multe ori mesaje distribuite automat pe mai multe servere și canale. Alături de vânzarea diferitelor obiecte, sunt distribuite și mesaje cerând diferite servicii cum ar fi cererea de cărți de credit.

Potențialii cumpărători ai bunurilor respective vor contacta în mod privat vânzătorii pentru a negocia o înțelegere și a finaliza plata. Vânzătorul de obicei va aranja trimiterea bunurilor imdiat după plată, fapt ce poate include servicii online de pre-plătire. Mulți agenți de criminalitate online vor folosi diferite servicii ale unor casieri experimentați care vor converti bunurile furate (conturi bancare) în forma unor conturi valabile.

Uneori participanții din grupurile de discuție raportează administratorilor rețelei respective astfel de practici ilegale, iar măsurile luate de aceștia pot fi atât expulzarea de pe server a agenților de publicitate cât și atenționrea altor administratori.

De asemenea, din motive de legalitate unii administratori de rețele interzic crearea de canale de discuții care au nume tipic asociate cu traficul de bunuri sau activități ilegale. Totuși, deși această măsură este bună falsificatorii online manipulează numele canalelor pentru a evita interzicerea creerii lor.

Alături de mascarea activității lor, agenții de publicitate falsă folosesc de multe ori nume multiple cu scopul de a-și ascunde practicile, ajungându-se chiar până la mascarea adresei de Internet. Acest lucru duce la ascunderea locației calculatorului-sursă. Schimbarea numelui online de către agentul de publicitate îi salvează reputația pe servere; această reputație fiind foarte importantă pentru agenți reprezentând practic nucleul activității lor.

Ca parte a raportului de examinare a economiei subterane online efectuat de Corporația Symantec, piratarea programelor de calculator ocupă un loc important. În această categorie a programelor sunt incluse și jocurile pe calculator.

5.3. Grupuri și organizații de criminalitate online

Există un număr destul de mare al unor astfel de grupuri care sunt active în practici de bunuri și servicii ca parte a economiei subterane. Majoritatea acestora funcționează strict în locații pe Internet dedicate fraudei online. Deși aparent nu sunt la fel de populare ca grupurile de pe IRC, acestea sunt totiși responsabile pentru un procent important din economia subterană online.

Au existat multe speculații și dezbateri asupra nivelului de profesionalism al acestor grupuri în principal datorită naturii acestora, care există mai ales pentru a oferi participanților moduri de a colabora, a-și oferi sfaturi, a vinde sau cumpăra servicii și bunuri ilegale. Cercetările Symantec indică existența unui anumit tip de organizare și colaborare în aceste grupuri, în special la nivel administrativ. Mai mult, există dovezi în multe cazuri ale implicării administratorilor în așa-numita “crimă organizată”.

Principala diferențiere a publicității din aceste grupuri față de cea din IRC constă în valabilitatea mesajului. Dacă pe IRC acest mesaj nu ține mai mult de câteva secunde, pe aceste grupuri organizate ține pe o perioadă nelimitată.

O altă diferențiere între cele două categorii este aceea că pe canalele de comunicare IRC poate intra practic oricine, în timp ce pe aceste grupuri este nevoie de autentificare. De aici rezultând mai mica răspândire a acestor grupuri menționată anterior.

A treia diferență dintre grupuri și IRC se referă la nivelul acuzaților și arestaților. Deși răspândirea este mai mică, grupurile înregistrează un numar mai mare de falsificatori prinși de autorități. Explicația acestui fapt este numele permanent; dacă pe IRC simpla schimbare a numelui ascunde identitatea, la grupuri acest lucru nu este posibil deoarece numele rămâne același în urma înregistrării.

Un exemplu de grup de falsificatori online care au acumulat un grad destul de ridicat de notorietate este denumit “ShadowCrew” (în traducere Grupul-Fantomă). Geneza acestui grup a fost pe un site de internet numit Counterfeitlibrary (în traducere “librărie de falsuri”). În principal acesta era referit pentru discuții referitoare la falsificări, furturi de identitate și fraude utilizând cărțile de credit. Acest grup a fost activ până în 2004 când principalii operatori au fost arestați în așa-numita „Operațiune Firewall”- o inițiativă sub acoperire pe o durată de 18 luni, pornită de unele agenții americane și internaționale. În cadrul aceleiași operațiuni și alte grupuri (Carderplanet și Darkprofit) au fost de asemenea desfințate.

O astfel de organizație a existat și în Rusia, așa-numita Russian Business Network (în traducere Rețeaua Rusească de afaceri). Aceasta a fost responsabilă pentru jumătate din incidentele online ale lumii în anul 2006, precum și pentru susținerea multor pagini de internet care erau legate de criminalitatea online de pe glob. Un astfel de incident cu folosirea serviciilor RBN a dus la câștiguri de 150 milioane $ provenite din furturi de pe cărțile de credit. Specific acestei organizații era și faptul că avea complicitatea unor companii de Internet.

Deși există o largă varietate de indivizi și grupuri active în economia subterană, se remarcă totuși o corelație între nivelul organizării pe regiuni. De exemplu multe arestări și acuzări ale unor participanți sugerează că în Rusia și Europa de Est sunt mult mai bine organizate fața de alte zone având și abilități mai mari de producție în masă a cărților de credit false.

În contrast, grupurile care operează în America de Nord tind să fie mai puțin organizate, cel mai adesea fiind alcătuite din cunoștințe care s-au întâlnit online pe forumurile și/sau pe canalele IRC și care au ales să se asocieze. Un alt contrast notabil constă în faptul că a existat un număr de incidente înregistrate care impicau agenți sub acoperire sau informatori printre grupuri ce aveau baza în America de Nord; acest lucru nu nefiind observat în Europa.

În unele cazuri, grupurile care operau în afara Americii de Nord au apelat la grupurile mult mai profesioniste din Estul Europei pentru aprovizionarea frauduloasă de carduri, cu un grad ridicat de calitate. Această înțelegere este benefică și operatorilor din Europa de Est care cer acces la bancile americane sau bancomate pentru a exploata cărțile de credit furate.

Deși există un grad ridicat de sofisticare și capabilitate în cadrul acestor organizații, Symantec consideră că acetea vor continua sa-și schimbe locația pe Internet. Cu atât de multe forumuri și pagini de Internet aflate sub atenția agenților sub acoperire e foarte posibil ca multe grupuri sa-și limiteze capacitățile de comunicare petru a-și acoperi activitățile. Acest lucru este posibil prin mutarea grupurilor pe canalele IRC.

Activitățile guvernelor în recunoașterea așa-numitului fenomen “cybercrime” (în traducere infracțiune online) au devenit de asemenea, mult mai sofisticate. Au fost introduse legislații la nivele naționale și internaționale pentru combaterea acestui flagel. Ca și în cazul oricăror infracționalități, economia subterană online va continua să fie o luptă între participanți cătători de profit și variatel autorități și organizații anti-fraudă care încearcă să le desfințeze.

5.4. Publicitatea bunurilor și serviciilor

În ceea ce privește publicitatea, raportul Symantec cuprinde două secțiuni: cererea și oferta pe de o parte și uneltele malefice pe de alta. Analiza este realizată pe mesaje distincte care sunt considerate ca unul singur deși acestea apar de mii de ori. Pentru a fi calificat dprept alt mesaj acesta trebuie să conțină variațiuni cum ar fi: scghimbări ale prețului, ș.a.

Cererea și oferta

Economia subterană online observată de Symantec a crescut într-o adevărată piață globală cu aceeași cerere și ofertă ca în orice alt tip de economie. Ca în orice alt fel de publicitate mesajele vin încărcate cu termeni de atragere a atenției cum ar fi: “nou”, “performanțe ridicate”. Conținutul tipic include ce este de vânzare, nivelul prețurilor, metode de plată și informații de contact.

În raportul corporației, analiza cererii și ofertei de bunuri și servicii este împărțită în trei categorii:

• publicitatea bunurilor și serviciilor pe categorii

• mostre unice de informații esențiale

• valoarea totală a bunurilor supuse reclamei

A. Publicitatea bunurilor și serviciilor pe categorii

Symantec le organizează în categorii precum: informații de pe cărțile de credit, conturi, etc. Măsurarea pe categorie presupune informații din interior despre cererea și oferta din economia subterană online.

Sursa: Raportul Corporației Symantec.

Tabel nr.1 – Cererea și oferta de bunuri și servicii pe categorii

Conform tabelului categoria cea mai răspândită a infracționalității online este reprezentată de informațiile despre cărțile de credit având un cuantum de 31% din totalul ofertei. Aceasta a fost de asemenea si cea mai cerută categorie de infracționalitate online, atingând 24% din totalul bunurilor.

Un motiv pentru care informațiile de pe cărțile de credite au cererea atât de mare se referă la faptul că folosind cărți de credit în mod fraudulos se pot opera activități cum ar fi cumpărăturile online. Acest gen de cumpărături poate fi ușor și rapid, iar acțiunea de cumpărare cere doar informațiile de pe cartea de credit. Cei care folosesc în mod fraudulos cărțile de credit vor încerca să atragă cât mai puțin atenția asupra lor; acest lucru deoarece companiile emitente de cărți de credit monitorizează în mod frecvent tranzacțiile făcute de clienții lor căutând modele neobișnuite de cheltuieli.

Multiplele cumpărături de la magazinele online sunt greu de monitorizat deoarece acestea nu au locații geografice și aceeași carte de credit poate fi folosită din locații diferite, de persoane diferite. De asemenea, nu toate magazinele online verifică adresa de facturare, astfel de multe ori poate fi dată orice locație de livrare.

Un alt factor care contribuie la popularitatea informațiilor de pe cărțile de credit este că de obicei acestea sunt vândute la pachet pe serverele economiei subterane. În acest caz se oferă reduceri de preț sau chiar numere de cărți de credit gratuite, iar indivizii cumpărători pot verifica imediat aceste numere dacă funcționează sau sunt suspendate. De asemenea avntajul unui astfel de pachet este că obligatoriu sunt câteva active.

A doua categorie din punct de vedere al popularității este reprezentată de conturile bancare, in care sunt incluse: scrisorile de acreditare, unități de spargere a benzii magnetice, serviciile de plată online. Acestea sunt atractive deoarece oferă oportunitatea retragerii directe a sumelor. Deși acest lucru implică mai mulți pași decât folosirea unei cărți de credit furate, operațiunea este mai ușoară decât retragerea banilor de pe acele carduri (cardurile au nevoie de cod PIN). De asemenea, majoritatea bancomatelor au camere de filmat ceea ce îi poate împiedica de falsificatori să folosescă cardurile. În plus, retragerea de bani are avantajul unei plăți imediate spre deosebir de cumpărăturile prin card unde ar fi nevoie de o revânzare a produselor pentru a obține numerar. Pe lângă simpla retragere de bani, această modalitate poate fi folosită și ca un canal intermediar de spălare a banilor sau pentru a finanța alte conturi online care acceptă drept plată numai transferuri bancare.

Pentru a goli un cont indivizii pot folosi ori un casier de încredere ori își pot asuma identitatea unui proprietar de cont.

A treia categorie din punct de vedere a rangului este reprezentată de falsul de tip “phishing” (se includ dresele de e-mail, parole, etc.). Această modalitate reprezintă tentativa de a păcăli oamenii spre divulgarea datelor confidențiale folosind reproducerea unor branduri cunoscute (falsificarea site-urilor unor bănci, sau firme).

O estimare duce costul atacului de acest tip la 2,1 miliarde $ în America pe anul 2007.

B. Mostre unice de informații esențiale

În perioada efectuării raportului, Symantec a monitorizat 44 752 mostre de informații esențiale publicate pe serverele economiei subterane, ceea ce reprezintă 10% din totalul mesajelor distincte.

Aceste mostre servesc mai multor scopuri: pentru a dovedi faptul că vânzătorul chiar are produsul; pentru a arăta potențialilor cumpărători calitatea bunurilor la care se așteaptă; pentru a-și crește credibilitatea; pentru a permite utilizatorilor validarea informațiilor.

Sursa: Raportul Corporației Symantec.

Tabel nr. 2 – Ponderea mostrelor de informații esențiale publicate pe

serverele economiei subterane

Cele referitoare la extracodurile de securitate, numerele cardurilor și datele de expirare ale acestora au fost cele mai uzuale mostre postate pe serverele economiei subterane acumulând 56% din total conform tabelului prezentat mai sus.

Ținând cont că aceste informații sunt postate pe mai multe rețele, curând ele se pot răspândi foart mult deoarece sunt vizibile pentru toți cei prezenți pe canalele de comunicare de pe serverele economiei subterane. De obicei informațiilese răspândesc prin postarea lor și pe alte canale, mărind astfel aria de expansiune. Acest fapt poate crește în mod semnificant dificultatea rezolvării fraudei pentru victme.

C. Valoarea totală a bunurilor supuse reclamei

Această analiză scoate în evidență valoarea totală potențială dacă toate bunurile active pe serverele economiei subterane ar fi lichidate. Cu cât acest tip de economie crește și funcționează mai mult ca o afacere de tip tradițional este de așteptat ca sumele obținute să crească.

De exemplu: un grup al economiei subterane a câștigat 4,3 milioane $ folosind cărți de credit furate pe o perioadă de doi ani. Într-un alt caz, Guvernul american a confiscat un apartament, o mașină și 1,65 milioane $ de la un suspect. Acesta obținuse câștigurile dintr-o breșă de securitate prin care au fost furate milioane de numere ale cărților de credit.

Mulți astfel de agenți de publicitate pun un prag minim al cantității comandate deoarece nu este în interesul lor financiar să vândă un obliect la preț mic, în special datorită faptului că anumite sisteme d plată cer cumpărătorului o anumită taxă pentru fiecare tranzacție. De asemenea cumpărătorii preferă să cumpere în cantități mari datorită reducerilor și datorită faptului că unele informații sunt sensibile în timp; adică până la primirea comenzii de cărți de credit furate e posibil ca unele să fie anulate sau declarate furate.

Symantec estimează că vloarea totală a bunurilor supuse publicității pe serverele economiei subterane a fost peste 276 milioane $ pentru perioada de raportare. În această perioadă, valoarea informațiilor de pe cărțile de credit a fost cea mai ridicată atingând 59% din total conform tabelului 3.

Acest lucru nu este surprinzător deoarece acest gen de informații are costul cel mai ridicat în economia subterană. De asemenea a fost categoria cea mai supusă publicității dintre cele aflate pe piață.

Sursa: Raportul Corporației Symantec.

Tabel nr. 3 – Valoarea totală a bunurilor supuse reclamei.

Aceste valori nu iau în considerare folosirea bunurilor respective, cum ar fi folosirea la maximum a cărților de credit care ar putea intra în calculul valorii totale a pieței economiei subterane.

Deși agențiile de aplicare a legii și-au concentrat eforturile pe arestarea celor implicați în furt de identitate, natura globală a acestor activități criminale crește dificultatea localizării operațiunilor și desfințării lor.

La rândul său, sectorul financiar a răspuns acestor activități de fraudare prin implementarea unor masuri preventive mai stricte precum: reînnoirea sistemului de plată prin carduri și a standardelor de securitate care, în acest fel corespund cererilor de securitate ale transmisiilor criptate.

5.5. Instrumente pentru fraudare

Acestea servesc producerii altor bunuri sau servicii dar sunt considerate astfel și ele înseși. Instrumentele permit atacatorilor să acceseze o varietate de resurse cum ar fi identități, acreditări, servere, ș.a. Unele dintre aceste „unelte” sunt desemnate specific pentru a contracara măsurile de securitate cum ar fi: programele anti-virus, astfel crescând durata de viață a codului malefiv (virus informatic). Profiturile rezultate, pot fi apoi reinvestite în dezvoltarea altor unelte și servicii de acest gen.

Clasificarea acestor instrumente se face astfel:

Instrumente de atac – sunt folosite pentru a scana automat și a expolata vulnerabilitățile din computere. Cele mai uzuale moduri sunt: blocarea sistemului de operare, campaniile de publicitate mascată. De asemenea mai pot fi utilizate pentru a genera unele bunuri precum: informații personale, date de pe cărți de credit, adrese de e-mail.

Instrumentele de publicitate mascată – includ programe software pentru a genera coduri, computere compromise pentru a susține pagini de Internet care mimează branduri. Utilizarea cea mai mare a acestor instrumente este în reclamele referitoare la produsele de pe piața neagră, cum ar fi produsele farmaceutice.

Coduri malefice (viruși informatici) – deoarece aceste coduri precum virușii de tip Trojan, back doors, programe de spargere a parolelor generează venituri pentru atacatori este normal ca acestea la rândul lor să fie supuse publicității. La fel ca celelalte instrumente discutate și codurile malefice evoluează în mod constant obligând companiile anti-virus să implementeze contramăsuri de securitate.

Exploatările – constituie vulnerabilități și coduri de exploatare. Acestea diferă de celelalte categorii de atac deoarece prin natura lor nu sunt automate. Când exploatările sunt încorporate în uneltele automate, abia atunci pot fi considerate drept unelte de atac. Expoatările în domeniul financiar și paginile de plată online sunt cele mai scumpe instrumente cărora li se face publicitate în economia subterană. Depinzând de natura vulnerabilității un atacator poate compromite conturi și poate desfășura activități frauduloase cum ar fi transferul de bani.

5.6. Sisteme de plată

Cele mai multe plăți pentru bunurile și serviciile de pe serverele econo-

miei subterane se efectuează fară interacțiune fizică întrucât membrii utilizea-ză sisteme de plată electronică precum transferurile online din conturi sau schimbul de bunuri și sevicii. Din moment ce tranzacțiile sunt electronice agenții de publicitate își primesc plata instantaneu. Asemenea tranzacțiilor tradiționale, unii agenți preferă anumite tipuri de plată pe serverele economiei subterane și nu vor accepta altele.

În perioada 1 iulie 2007- 30 iunie 2008, conturile online au reprezentat cea mai populară metodă de plată însumând 63% din total. Avantajele plății prin conturile online sunt: serviciul este oferit pe tot globul, nu există costuri adiționale asupra plății și taxele sunt adresate doar vânzătorului. De asemenea, unele companii online nu probează identitatea pentru a deschide un cont, cerând doar o adresa de e-mail validă și astfel utilizatorii pot folosi un server de redirecționare pentru a-si ascunde adresa de Internet. De asemenea, este posibil a avea mai mult de un cont online la aceeași companie, neexistând o restricționare în funcție de vârstă.

Spre deosebire de companiile care transferă prin telegramă și bănci, companiile online nu se supun regulamentelor statale și nu li se cere sa-și monitorizeze clienții sau tranzacțiile suspecte. Aceste motive fac din conturile online un sistem de plată atractiv pentru infractorii care folosesc nume false pentru tranzacțiile ilegale. La sfârșitul perioadei de raportare a Symantec erau peste 5 milioane de conturi online.

Sursa: Raportul Corporației Symantec.

Tabel nr. 4 – Sisteme de plată utilizate pe serverele economiei subterane

Schimbul de bunuri și servicii a fost pe locul doi al celor mai populare sisteme de plată în perioada raportată însumând 24% din total. Spre deosebire de conturile online și serviciile de plată online, nu există un schimb mediu nici intermediar sau companie pentru acest tip de tanzacție. Folosind acest sistem atât vânzătorul cât și cumpărătorul pot primi bunuri și servicii care le lipsesc. De exemplu, un agent de publicitate care poate obține ușor informații de pe cărtile de credit le poate schimba pentru bunuri care îi sunt greu de produs, cum ar fi: instrumente de atac bazate pe Internet.

5.7. Serverele online ale economiei subterane

Locația acestora în lume este diversă. Când aceste servere sunt închise utilizatorii vor bune bazale unuia nou sau se vor reloca pe serverul cel mai convenabil la momentul respectiv. Ca rezultat locația geografică a acestor servere este în continuă schimbare. De asemenea oamenii de pe aceste servere lucrează de pe tot globul și nu sunt restricționați pe orele normale de lucru.

În timpul perioadei de analiză, America de Nord a avut cele mai mare număr de servere al economiei subterane obținând 45 de procente din total; Europa, Orientul Mijlociu și Africa au venit pe locul doi cu 38 de procente; zona Asia-Pacific/Japonia a avut 12 procente și America Latină 5 procente. Aceste procente sunt similare cu cele ale regiunilor de distribuție a rețelelor IRC și pot indica că existența economiei subterane în fiecare regiune este în relație cu numărul toatal de servere IRC existente acolo.

Fig.4. – Ponderea serverelor economiei subterane pe regiuni

Un posibil motiv al procentului mic de servere din America Latină și Asia-Pacific/Japonia este că în unele țări precum China, utilizatorii nu sunt familiarizați cu sistemul IRC și pot dezvolta comunicațiile lor subterane și tranzacțiile folosind serviciile de mesagerie.

Un alt motiv al numărului mic de servere in aceste regiuni, este faptul ca in zonele America de Nord și Europa există multe servere și astfel nu mai există inițiative pentru începerea altora noi. Cu alte cuvinte, utilizatorii din zona asiatică și America Latină preferă să participe la schimburi prin intermediul acestor servere bine conturate decât să mai depună noi eforturi pentru a realiza altele.

Situația pe țări se prezintă astfel: cel mai mare număr de servere se prezintă în America de Nord – 41 de procente din totalul serverelor la nivel mondial. O explicație a acestui fapt este că aici există peste 75 de milioane de utilizatori ai Internetului de mare viteză (broadband). De asemenea, marile rețele IRC își au cel mai mare număr de servere in Statele Unite.

Sursa: Raportul Corporației Symantec.

Tabel nr. 5 – Topul țărilor după procentul de servere ale economiei subterane

România ocupă locul al doilea la numărul de servere al economiei subterane având 13 procente din total. Acest lucru se explică prin creșterea criminalității online. România a suferit în urma înctinirii creșterii economice în anii premergători aderării la U.E. Sistemul media raportează că frauda și corupția au fost (și încă sunt) probleme serioase în țară și criminalitatea online continuă să fie un factor determinant în ambele situații. Conform raportului Symantec, România apare ca gazda celor mai multe servere ale economiei subterane din zona Europa-Orientul Mijlociu-Asia.

Deși există un număr mare de criminalitate online atât în Statele Unite cât și în România, diferența între numărul de utilizatori ai Internetului de mare viteză explică variația de procente existentă între cele două țări. În România există aproximativ 2,25 milioane utilizatori ai acestui tip de Internet în comparație cu Statele Unite unde sunt 75 milioane de utilizatori.

5.8. Piratarea programelor de calculator

Raportul Symantec a analizat piratarea software pe un singur sistem de copiere de fișiere (eng. „Peer-to-peer”). Această analiză se împarte în patru elemte:

▪ Fișiere pe categorii – în urma măsurătorior, s-a stabilit că utilizatorii sunt mai motivați să pirateze programe care au un preț ridicat d vânzare. De asemenea, un important factor în piratare este variația geografică în scoaterea pe piață a unor programe, în special a jocurilor pe calculator; cei care vor acces la aceste jocuri cât mai repede posibil, dar în a căror țară nu a fost scos la vânzare îl vor pirata din zona în care a apărut deja.

De asemenea mai sunt unii oameni care piratează programe cu scopul creerii și vânzării produselor contrafăcute.

▪ Efectul financiar pe sectoarele de afaceri – Ținând cont de timpul mare și munca depusă pentru producția unor aplicații de calculator cum ar fi sistemele de operare, costul potențial al pirateriei pentru industrie poate fi mult mai mare chiar dacă se piratează doar câteva fișiere. Pentru a contracara pirateria unele sisteme de operare cer utilizatorilor să valideze autenticitatea produsului înainte ca anumite componente să fie accesate. Această validare constă de obicei într-un număr (așa-numitul serial number) și este practic un alt nivel de protecție.

Uneori chiar, validarea constă în autentificarea pe Internet sau prin telefon. Totul culminează cu faptul că unele sisteme de acest gen sunt configurate să nu mi funcționeze după un anumit număr de zile dacă nu este validat. Învingerea acestor sisteme de protecție poate lua mult timp și acest lucru poate descuraja unii utilizatori în acțiunea de piratare.

▪ Fișiere pe țară – Analiza măsurătorilor pe țară arată unde piratarea programelor este mai proeminentă și unde categoriile specifice sunt descărcate în mod gratuit.

În perioada efectuării raportului, țara cu cel mai mare număr de fișiere descărcate a fost Statele Unite cu 19 procente din total – aproape de trei ori mai mult decât orice altă țară. Proeminența pentru piratarea programelor domină în țările care au comunități de Internet bine stabilite și un număr mare de utilizatori de mare viteză. Acest tip de Internet facilitează transferul de fișiere într-un mod rapid acest lucru fiind esențial deoarece majoritatea fișierelor ocupă foarte mult, făcând copierea prin viteză mică practic imposibilă.

Regatul Unit al Marii Britanii are rangul al doilea cu 7 procente, urmată îndeaproape de Canada cu 6 procente. La fel ca Statele Unite și aceste două țări au comunități de Internet și infrastructuri bine dezvoltate.

Deși tendința este de a spune că țările cu un număr mare de utilizatori ai Internetului de mare viteză au și cel mai mare număr de falsificatori, China reprezintă exact inversul acestui fapt. Chiar dacă ocupă al doilea loc în lume din punc de vedere al utilizatorilor acestui tip de Internet, ocupă locul 34 ca număr de piratări cu doar un procent din total. Acest lucru se explică prin faptul că aici piratarea pe Internet este aproape necunoscută, utilizatorii folosind programe contrafăcute venite pe suport Compact Disk.

Sursa: Raportul Corporației Symantec.

Tabel nr.6 – Topul țărilor după procentul total de fișiere piratate.

Rangul ridicat pentru Statele Unite, Regatul Unit și Canada poate fi explicat și prin faptul lipsei valabilității programelor piratate în alte limbi decât engleza.

▪ Utilizatori pe țară – locația este folosită pentru a determina țările cu cel mai mare număr de utilizatori care dau spre copiere fișiere. În perioada raportului Symantec Statele Unite au avut cel mai mare număr de utilizatori cu 19% din total. Acest lucru se explică și prin faptul că există cel mai mare număr de fișiere contrafăcute. Sistemul de rang este practic același ca în cazul clasificării țărilor pentru procentul total al fisierelor piratate, singura diferență fiind în cazul Braziliei și Spaniei care iși schimbă locurile între ele cu mici variații ale procentajului.

Clasificarea produselor piratate în funcție de categorii:

Aplicații audio: programe de producție muzicală, editori audio, programe de sintetizare și secvențiere.

Aplicații pentru afaceri: procesarea cuvintelor, programe cu aplicații grafice.

Console de jocuri: include jocuri video pentru console și accesorii.

Jocuri pe calculator: include jocuri pentru calculatoarele de birou.

Aplicații multimadia: editori foto, editori animație 3D, editori pagini Internet.

Sisteme de operare: sisteme de operare pentru toate platformele.

Aplicații utilitare: include accesorii de scriere CD, unelte de compresie și arhivare.

Alte programe: include navigatori GPS și tutoriale pentru diferite limbi.

5.9. Tipuri de infracțiuni din domeniul informatic

5.9.1. Furtul – frauda informatică – Intrarea, alterarea, ștergerea, sau supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă ingerință într-un sistem informatic care îi influențează rezultatul, cauzând prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenția de a obtine un avantaj economic nelegitim pentru sine însuși sau pentru altul, sau cu intenția de a priva ilicit pe această persoană de patrimoniul său.

Obiectul material: îl poate constitui orice suport de informație (disc flexibil –FP, disc compact – CD, hard-disk, etc.) pe care se înscriu datele și programele pentru calculator. Aceste tipuri de bunuri mobile trebuie să aibă o valoare pentru cel care le deține , nu neaparat o valoare și pentru altul.

Forma de vinovăție la această infracțiune se prezintă sub forma intenției : atât directă cât și indirectă.

5.9.2. Falsul în informatică – Intrarea , alterarea , stergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă ingerință într-un sistem informatic într-o manieră sau în condiții care, conform dreptului național, ar constitui infracțiunea de falsificare.

Obiectul material: îl constituie suportul material pe care se află înregistrate datele sau programele pe calculator. Elemental material este reprezentat de introducerea neautorizată de date , care duc la contrafacerea celor existente.

Vinovăția poate fi cu intenție directă sau indirectă și corespunde falsificării de documente sancționată de Codul Penal.

5.9.3. Faptele care aduc prejudicii datelor sau programelor (soft-ului) de pe calculator – Se referă la ștergerea , aducerea de daune, deteriorarea sau suprimarea fără drept, de date sau programe pentru calculator.

Obiectul material: constă în suportul material în care sunt înregistrate datele (disc mobil, disc compact, disc dur, etc.). Această infracțiune se face cu intenție ( directă sau indirectă) și cu scopul de a obține un profit illicit.

5.9.4. Sabotajul informatic – Intrarea , alterarea , stergerea sau suprimarea de date sau de programe pentru calculator sau ingerința în sisteme informatice în intenția de a împiedica fucționarea unui sistem informatic sau a unui sistem de telecomunicații. Urmarea imediată o reprezintă perturbarea sistemelor informatice și celor de comunicații, iar între acțiune și urmare trebuie să existe un raport de cauzalitate. Infracțiunea se săvârșește numai cu intenție, directă sau indirectă.

5.9.5. Spionajul informatic – Reprezintă activitatea de obținere de date și informații care constituie secrete de fabricație (de creație) în scopul folosirii lor pentru obținerea unui avantaj material ilicit.

Altfel definit , prin spionaj informatic se înțelege – obținerea prin mijloace nelegitime sau divulgarea , transferul sau folosirea fără drept sau fără nici o altă justificare legală a unui secret commercial sau industrial în intenția de a cauza un prejudiciu economic persoanei care deține dreptul asupra secretului, sau de a obține pentru sine ori pentru altul avantaje economice ilicite.

Obiectul material: îl reprezintă suporturile de informații (discuri magnetice, flexibile, banda magnetică etc.) în care se află înregistrate secretele comerciale și industriale.

5.9.6. Accesul neautorizat intr-o rețea sau sistem informațional – Constă în accesul fără drept la un sistem sau o rețea informatică prin violarea de securitate.

Obiectul material: constă în entitățile materiale care reprezintă sistemele sau rețelele informatice

5.9.7. Interceptarea neautorizată de informații – Fapta care constă în interceptarea fără drept și cu mijloace tehnice de comunicații cu destinație , cu proveniență și în interiorul unui sistem sau al unei rețele informatice.

Obiectul material : consta in suporturile materiale prin care se realizeaza comunicatiile. Această infracțiune se comite numai cu intenție directă sau indirectă.

5.9.8. Reproducerea neautorizată de programe (soft) pentru calcu-

latorul care este protejat – Constă în reproducerea , difuzarea sau comunicarea în public fără drept a unui program pentru calculatorul protejat de lege.

Obiectul material: îl reprezintă suportul material pe care se află programele. Beneficiază de protecție toate programele create și înregistrate pe suporturi de informații, fie în coduri sursă, fie în coduri obiect.

5.9.9. Utilizarea neautorizată a unui calculator – Constă în utilizatrea fără drept a unui sistem sau rețele informatice.

Obiectul material îl reprezintă acele elemente de calcul care sunt utilizate în mod neautorizat.

5.9.10. Utilizarea neautorizată a unui program pentru calculator protejat de lege – Constă în utilizarea fără drept a unui program pentru calculator protejat de lege și care este reprodus fără drept, cu intenția fie de a obține un avantaj economic ilicit pentru sine sau pentru altul, fie de a cauza un prejudiciu titularului.

Elemental material constă într-o acțiune de utilizare neautorizată a unui program pentru calculator cu urmarea imediată de producere a unui prejudiciu material sau obținerea unui avantaj economic ilicit.

5.9.11. Falsificarea instrumentelor de plată electronică – Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Cu acceași pedeapsă se sancționează punerea în circulație în orice mod , a instrumentelor de plată electonică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi dacă faptele prevazute mai sus sunt săvârșite de o persoană care , în virtutea atribuțiilor sale de seviciu:

a) – realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuări de plăți, decontări, tranzacții, transferuri de fonduri sau orice alte operațiuni financiare care implică utilizarea instrumentelor de plată electronică;

b) – are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică;

c) – are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea de plăți , decontări, tranzacții, a unui transfer de fonduri sau a oricărei operațiuni financiare. Tentativa se pedepseste.

5.10. Exemple de infracțiuni informatice din România

Avertisment INTERPOL: trei orașe din Oltenia se află în topul infracțiunilor prin Internet. Potrivit unui avertisment al Organizației Internaționale de Poliție Criminală (INTERPOL), orașele Craiova, Drăgășani și Râmnicu Vâlcea se află în fruntea listei cu infracțiuni informatice.

Predominante sunt fraudele prin internet care, potrivit opiniei unanime a anchetatorilor, au luat o amploare deosebită în ultimii ani și nu pot fi stopate cu mijloacele tehnice care există în prezent la dispoziția specialistilor din țară.

Mai mult, autoritațile locale susțin că numărul procurorilor și al polițistilor care anchetează acest gen de infracțiuni este insuficient, iar dovezile pentru probarea acestui gen de fapte necesită un volum mare de probe. Pe de altă parte, alarmați de amploarea fenomenului, administratorii unuia dintre cele mai solicitate site-uri de licitații pe internet ( e-bay) au trimis în Romania un ofițer de securitate pentru a ține permanent legatura cu anchetatorii români. În condițiile în care Serviciul de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Vâlcea primește lunar câteva zeci de plângeri împotriva hackerilor.

Organizația Internațională de Poliție Criminală a avertizat recent că trei orașe din România-Craiova, Drăgășani și Râmnicu-Vâlcea dețin supremația asupra infracțunilor informatice. Din experiența anchetatorilor, clonarea de carduri și licitațiile on-line sunt în prezent cele mai profitabile „afaceri” în care sunt implicați câteva sute de tineri din Oltenia. Numai la sfârșitul anului trecut în municipiul Râmnicu-Vâlcea s-au instrumentat peste 80 de dosare acestea cumulandu-se altor câteva sute aflate deja în lucru la Poliție.

Din cauza numărului tot mai mare de infracțiuni informatice și a anchetelor anevoioase, polițistii și procurorii locali țin permanent legătura atât cu ofițerii INTERPOL, cât și cu specialiști în securitate delegați de administratorii site-urilor de licitații on-line pentru România.

Practic, pâna în prezent judecatorii au stabilit pedepse pentru aproximativ 60 de „hackeri”, dintre câteva sute care au fost cercetați în ultimul an. Pe de altă parte, anchetatorii de la Direcția de Investigare a Infractionalității Organizate și de Combatere a Terorismului – Biroul Teritorial Vâlcea susțin că doar doi procurori și opt polițisti se ocupă de aceste infracțiuni, un numar insuficient față de amploarea fenomenului. Un impediment major în anchete îl reprezintă și administrarea probelor pentru care procurorii au declarat că „vin foarte greu din strainătate, iar multe părți vătămate nu depun plângeri, deși sunt zeci de dosare în lucru.” (În prezent, numai în municipiul Râmnic poliția instrumentează peste 200 de dosare.)

Prin conectarea la o rețea de calculatoare s-a oferit utilizatorilor posibilitatea comunicarii între ei, consultarea unor baze de date care conțin informații din cele mai diverse domenii, efectuarii unor tranzacții financiare, a unor tranzacții comerciale sau pentru divertisment. Utilizatorii de bună-credintă folosesc anumite adrese de e-mail unde se efectuează licitații on-line, cum ar fi e-bay, etc. Acestea sunt de fapt niște piețe unde se efectuează vânzari și cumpărări de produse pe baza unei licitații. Accesul pe aceste platforme se face însă pe baza inregistrării identității și a unui card din care se efectuează plata în eventualitatea achiziționarii unui articol.

Obtinerea datelor este posibilă în două moduri:

infractorii pretind că sunt reprezentanți ai unor bănci sau chiar se substituie administratorilor site-ului respectiv și, sub pretextul că baza de date a societății – unde era înscrisă și persoana respectivă, a fost pierdută, infractorul solicită prin e-mail să-i fie communicate datele de identificare.

o altă metodă – cu ajutorul unor dispozitive specializate se obțin aceste date direct de la bancomate în momentul când utilizatorii își introduc cardurile – prin scanare, copiere sau filmare. Ulterior, datele obținute în acest fel sunt folosite pentru clonarea cărții de credit, extragerea de bani în numerar, efectuarea de plăți sau pentru înscrierea în site-urile respective de licitație.

Cel mai frecvent, autorii înșelăciunilor „vând” produse electronice- telefoane mobile, laptopuri, monitoare de calculator și imprimante, toate de ultima generație și la prețuri foarte „avantajoase”. Printre suspecții de complicitate se află și anumiți operatori de la ghișeele de transfer internațional de bani.

Fig. 5 – Ponderea infracțiunilor informatice în România

Într-un raport scris încă de la începutul erei de informatizare, este prezentă avertizarea că, calculatoarele sunt supuse unui pericol înalt din partea hackerilor. În el se specifică: “calculatoarele care controlează sistemele noastre de livrare a energiei, de comunicație, serviciile de aviație și financiare, și păstrează informația vitală începând cu fișele medicale și business planuri și terminînd cu înregistrările criminale” sunt vulnerabile din multe părți, inclusiv atacurile intenționate. Un hoț modern poate să jefuiască mai mult cu un calculator decât cu o armă.

CONCLUZII

Computerizarea și globalizarea au contopit piețele financiare ale lumii într-un sistem mondial în care o persoană poate fi la curent cu toate fluctuațiile de prețuri pe marile piețe și poate executa, prin intermediul calculatorului, orice operațiuni și tranzacții.

În aceste condiții, economia subterană nu poate fi contracarată decât prin lege, prin inteligență și, mai ales, prin sincera dorință de a se face ordine în această „dezordonată ordine mondială”. În același timp, problema ridicată de existența unei economii subterane de dimensiuni mari este o problemă ce trebuie să-i preocupe nu doar pe cei ce elaborează și implementează politica fiscală și bugetară, ci și pe cei ce elaborează politici de dezvoltare națională, pe cei ce elaborează prognoze economice, pe juriști și oficialități în scopul de a preveni și combate fenomenul investigat.

Economia subterană este un fenomen constituit dintr-un ansamblu de activități economice ilegale (inclusiv criminale), neînregistrate și fictive, orientate spre obținerea și majorarea veniturilor, activități care sunt realizate, de regulă, în scop de profit. În structura economiei subterane se include sistemul raporturilor economice neformale, componentele de bază fiind: frauda fiscală, munca la negru și activitățile criminale.

Printre altele, piața în continuă expansiune a dus la apriția economiei subterane; aceasta există, se dezvoltă, fiind prezentă oriunde în lume indiferent de procentaj. O abordare mai atentă a statelor lumii în privința acestei probleme este necesară, întrucăt ar duce, chiar dacă nu la stoparea “contraeconomiei”, măcar la diminuarea acestui fenomen.

BIBLIOGRAFIE

Bari, Ioan – “Probleme globale contemporane”, Editura Economică,

București 2003.

Coșea, Mircea – “România subterană”, Editura Economică,

București 2004.

Craiu, Nicolae – “Economia subterană între <<Da>> și <<Nu>>”,

Editura Economică, București 2004.

Hoanță, Nicolae – “Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică,

București 1997.

Pestieau, Pierre – “L`economie souterraine”, Editure Pluriel Inedit,

Hachette 1989.

Rău, Petre – “Infracționalitatea pe calculator”, Editura Galați 2001.

Tanzi, V. – “The Underground Economy in the Unites States”,

New-York 1984.

Vasiu, Lucian – “Riscul de atac electronic asupra sistemelor de

informații”, Editura Economică, București 2005.

***INTERNET: www.cbsnews.com

10. ***INTERNET: www.symantec.com

11. ***INTERNET: www.onpcsp.ro

12. ***INTERNET: www.ziua.net