Economia Social ă [604774]

Economia Social ă

Originile conceptului de Economie social ă

Cele patru fundamente ideologice ale Economiei Soci ale și impactul lor actual

Ca și mi șcarea cooperatist ă, Economia Social ă contemporan ă este profund înr ădăcinat ă în
trecut, în conceptele socio-filosofice care au ap ărut în secolul al XIX – lea, dar care au
supravie țuit pân ă ast ăzi, evident în urma unei lungi evolu ții.Aceste concepte fac trimitere la
ideile socialismului, liberalismului și solidarit ății creștine.
Primii “ sociali ști utopici ” francezi – Claude Henri de Saint Simon și Charles Fourier –
au criticat sistemul cooperatist al epocii și au propagat ideile unei reconstruc ții totale a
sistemului statal și a stabilirii de noi structuri sociale și de noi raporturi de munc ă ; „ noua
societate ” trebuia s[ se bayeye pe asocia ții voluntare productive ca „ falansterele ” lui Fou rier.
Robert Owen, inspirat de aceste idei, a crezut c ă scopul principal al tuturor ac țiunilor sociale era
cel de a crea „ un om nou ”, ceea ce nu s-ar putea face direct decât printr-o reconstruc ție total ă a
condi țiilor sociale și economice care formeaz ă con știin ța omului.
O asemenea reconstruc ție ar putea fi realizat ă printr-o cooperare total ă a tuturor
indivizilor în toate domeniile vie ții economice cu asocia ții voluntare socio-economice ca
„satele lui Owen ” sau cu societ ăți cooperative. Ideile lui Owen au fost cele care a u pus bazele
primei societ ăți cooperative înfiin țat ă în 1844 la Rochdale ( Marea Britanie ). Discipolii
conceptelor socialiste utopice, ata șați mai târziu mi șcărilor socialiste ( comuniste în final ) și
muncitore ști și ideilor marxiste, mai credeau c ă scopul suprem al tuturor ac țiunilor sociale,
inclusiv activit ățile cooperativelor și sindicatelor, era transformarea întregii societ ăți, socotit ă ca
trebuind s ă r ăspund ă intereselor și nevolilor, nu ale indivizilor, ci ale clasei și ale grupurilor
sociale în mod colectiv. F ără a neglija rolul economic al cooperativelor în ajut orarea grupurilor
cele mai s ărace ale societ ății, în c ăutarea bun ăst ării, ei au subliniat mai mult rolul lor educativ și
alte beneficii colective neeconomice în raport cu m embrii lor și vizând schimbarea con știin ței
sociale și preg ătirea viitoarei revolu ții proletare. Acela și fenomen s-a petrecut și cu alte tipuri de
organiza ții sociale.
Ideile lui Charles Gide, n ăscute de asemenea din primele concepte socialiste, propuneau
în locul revolu ției sociale, transformarea evolu ționist ă a comunit ăților locale, a statelor și în
final a lumii întregi într-o vast ă „ Republic ă cooperatist ă ”.Aceasta se putea realiza prin ajutor
mutual, autoorganizare a societ ății, prin diverse forme de cooperative, de asocia ții sociale etc.,
care ar fi putut îndeplini, pe baz ă voluntar ă, toate func țiile îndeplinite mai înainte de organele de
stat pentru ca în final, s ă-l înlocuiasc ă pe acesta din urm ă.
O asemenea viziune, numit ă „ pan – cooperatism ”, era binen țeles utopic ă, dar, subliniind
rolul de autoorganizare al societ ății al societ ății, al fraternit ății, al solidarit ății sociale, al
democra ției, al justi ției sociale și învingând excluderea social ă, ea se apropie foarte mult de

ideile contemporane ale Economiei sociale și poate fi considerat ă ca una din principalele sale
surse

Alte dou ă surse ideologice ale Economiei sociale, liberalism ul și solidaritatea cre știn ă, nu aveau
aceea și ambi ție de a reconstrui total societatea existent ă – ele în țelegeau s ă-i p ăstreze
structurile, probabil îmbun ătățite și mai bine adaptate nevoilor tuturor straturilor so ciale.
Potrivit conceptelor liberalismului ( și mai târziu ale neoliberalismului ), societatea în
ansamblul s ău ( și chiar grupurile sociale mai restrânse ) nu exist ă ca entitate distinct ă, ea nu
este decât o adunare de simpli indivizi lega ți de o vast ă leg ătur ă și rela ții diverse. Bunul suprem
al umanit ății este deplina autonomie a tuturor indivizilor și dreptul lor de a- și satisface interesul
personal, și îndeosebi de a se îmbog ăți. Deoarece o societate nu exist ă ca atare nu exist ă nici „
bine social general ” în raporturile dintre indiviz i, iar profitul economic joac ă rolul cheie.

Evident, dezvoltarea cooper ării economice durabile între indivizi le va fi mai avantajoas ă decât
crearea de conflicte. Și dac ă din acest motiv strict pragmatic ( și nu din orice alt motiv, cum este
cazul în alte filosofii sociale ) se justific ă crearea de institu ții care s ă reduc ă la maximum
conflictele și s ă ajute la stabilirea obliga țiilor de cooperare.

Printre asemenea institu ții, cooperativele și alte asocia ții voluntare au un rol important de jucat.
Unul din p ărin ții mi șcării cooperatiste – Herman Schulze – Delitzsch – a a derat la astfel de
concepte. Primele b ănci cooperatiste ( și mai târziu alte tipuri de cooperative ) pe care l e-a
fondat în Germania s-au consacrat s ă ajute, nu grupurile sociale cele mai s ărace, ci pe cei care
posed ă deja ceva: produc ătorii mici și mijlocii, artizanii și fermierii cu averi medii. Potrivit
conceptelor liberale, ap ărându-l în dezvoltarea comercial ă individual ă, ce contribuiau la crearea
de locuri de munc ă și de bun ăstarea general ă și , cu aceea și ocazie, s-a îmbun ătățit și soarta
celor mai s ăraci.

Discipolii lui Herman Schulze erau întotdeauna sens ibili la dimensiunea antreprenorial ă a
organiza țiilor lor, dar au subliniat și autonomia membrilor și democra ția intern ă. A șadar potrivit
surselor Economiei Sociale contemporane trebuie inc luse concepte liberale.

A treia surs ă – solidaritatea cre știn ă – împ ărțea câteva particularit ăți cu cele dou ă doctrine
prezentate mai sus. Potrivit studiului social al Bi sericii Catolice romane , care și-a g ăsit
exprimarea cea mai complet ă în enciclica „ Rerum Novarum ” a Papei Leon al XII I-lea (1891),
societatea uman ă este o comunitate real ă de indivizi ( cum este cazul aderen ților la socialism )
care combin ă aspectele fizice și spirituale ale fiin țelor umane, și este legat ă prin diverse
obliga ții naturale. Familiile sunt unit ățile fundamentale ale structurii sociale, rolul chei e în
organizarea social ă îl joac ă divizarea muncii.

Acest lucru poate fi atins prin „corpora ții ”diverse, adic ă mici grupuri bazate pe solidaritatea
cre știn ă și care permit inser ția social ă și economic ă a indivizilor și a familiilor în curentul
dominant al societ ății. Cooperativele sunt una din formele unor asemene a corpora ții. Primele
cooperative care se refer ă la asemenea concepte au înfiin țate cu mult timp înaintea public ării
acestei enciclice. Fondatorul lor a fost Friedrich Wilhelm Raiffeisen care a creat mai întâi
cooperative de economii și credit implantate în principal în regiunile rural e cele mai s ărace.

Celelalte cooperative fondate pe modelul lui Raiffe isen erau în general la fel de mici , ancorate
în comunit ăți locale, bazate pe o puternic ă solidaritate între membri, încredere mutual ă, idei de
întrajutorare mutual ă și munc ă voluntar ă în beneficiul tuturor.

Aceste trei concepte sunt prezente în mi șcarea cooperatist ă european ă contemporan ă.În câteva
ță ri ( Italia, de exemplu ), se reg ăsesc organiza ții cooperatiste na ționale în care coexist ă cele trei
filosofii. În alte ță ri, una din doctrine a atins la un moment dat, o po zi ție dominant ă, uneorri ca
rezultat al unei evolu ții naturale sau al tradi țiilor locale, alteori ca o consecin ță a politicilor de
stat, ca în cazul ță rilor fost comuniste în care singurul tip admisibil de cooperativ ă era un model
socialist strict subordonat statului.

În concluzie, conceptul de Economie social ă ar fi probabil mai bogat și mai u șor de accptat în
ță rile în care aceast ă no țiune este necunoscut ă sau prea pu țin cunoscut ă dac ă s-ar putea acorda o
consider ție egal ă celor trei doctrine – aparent contradictorii dar, paradoxal care conduc la
acelea și scopuri sociale.

Defini ție

“ Organiza țiile Economiei Sociale sunt actori economici și sociali activi în toate sectoarele care
se caracterizeaz ă în principal prin scopurile și prin forma lor specific ă de antreprenoriat.
Economia social ă include organiza ții cum sunt cooperativele, mutualele, asocia țiile și
funda țiile.Aceste întreprinderi sunt deosebit de active î n anumite domenii cum ar fi protec ția
social ă, serviciile sociale, s ănătatea, b ăncile, asigur ările, produc ția agricol ă, serviciile de
proximitate, educa ție și formare, cultur ă, sport și activit ăți recreative.”

( Defini ția CEP – CMAF Conferin ța European ă Permanent ă a Cooperativelor, Mutualit ăților,
Asocia țiilor și Funda țiilor este singurul Comitet din Europa care regrupe az ă și are autoritate
asupra principalelor categorii de actori ai Economi ei Sociale )

Economia social ă:

/head2right Se bazeaz ă pe principiile solidarit ății și a implic ării individuale în procesul cet ățeniei
active ;
/head2right Genereaz ă slujbe de bun ă calitate și un nivel de via ță mai bun ;
/head2right Ofer ă un cadru care s ă permit ă apari ția unor noi întreprinderi și noi forme de munc ă ;
/head2right Joac ă un rol important în dezvoltarea local ă și coieziune social ă ;
/head2right Este responsabil ă social ;
/head2right Este un factor de democra ție ;
/head2right Contribuie la stabilitatea și pluralismul pie țelor economice ;
/head2right Este formatoare de noi mentalit ăți care s ă contribuie la atingerea unei con știin țe sociale
de ordin superior ;
/head2right Corespunde priorit ăților Uniunii Europene și ale obiectivelor strategice : coeziune
social ă, ocupare deplin ă, upta împotriva s ărăciei, democra ție participativ ă, o mai bun ă
guvernare, dezvoltare durabil ă.

Formele legale ale economiei sociale pot s ă varieze de la o țar ă la alta.Totu și aceste
întreprinderi se disting fa ță de companiile bazate pe capital prin urm ătoarele :

• Suprema ția individului și a obiectivelor sociale în fa ța capitalului;
• Calitatea de membru voluntar ă și deschis ă;
• Controlul democratic exercitat de c ătre membri;
• Combinarea intereselor membrilor, utilizatorilor și/sau interesul general;
• Ap ărarea și aplicarea principiului solidarit ății și responsabilit ății;
• Management autonom și independent fa ță de autorit ățile publice;

• Surplusul este utilizat pentru a contribui la obiec tivele de dezvoltare durabil ă, servicii
de interes pentru membri sau servicii de interes ge neral.

Economia social ă exist ă în fapt dar nu și în drept. Este aproape imposibil s ă d ăm o defini ție
precis ă și uniform ă dat fiind faptul c ă exist ă o diversitate a abord ărilor na ționale și regionale
atât în statele membre ale UE cât și în cele candidate. Aceast ă constatare nu trebuie s ă ne
împiedice s ă progres ăm. Se poate amplifica domeniul de ac țiune al Economiei Sociale f ără ca s ă
existe o defini ție precis ă a acesteia. De altfel se poate considera faptul c ă dac ă exist ă la nivel
european o asemenea diversitate în ceia ce prive ște economia social ă, aceasta reprezint ă o
bog ăție și nu un obstacol.

Pentru c ă Europa a fixat la Lisabona obiectivele pentru a de veni o societate a cunoa ștereii,
întreprinderile economiei sociale trebuie s ă contribuie activ la construc ția unei economii
competitive, performante și produc ătoare de coeziune social ă. Pentru a face fa ță grup ărilor
economice multina ționale, ea va trebui s ă formeze alian țe între Est și Vest precum și în sânul
Europei Centrale și de Est, în special prin intermediul tehnologiei i nforma ției și de comunicare
creaând re țele de coordonare pentru a putea fi mai eficient ă. Statutele juridice europene cum ar
fi de exemplu cel al societ ății cooperatiste europene, și sper ăm s ă fie urmat de statutele pentru
asocia țiile, mutualit ățile și funda țiile europene; s-ar putea constitui în instrumente juridice foarte
importante pentru aceste re țele.

Întreprinderile sociale sunt implicate în mod deose bit în activit ăți care :
• Asigur ă realizarea infrastructurii și a serviciilor necesare pentru a face mai u șor pentru
al ții s ă înfiin țeze întreprinderi mici sau s ă înceap ă proiecte generatoare de venit pentru
comunit ățile locale.

• Asigur ă servicii comunitare și comerciale care s ă satisfac ă necesit ățile locale cele mai
importante și mai urgente.
• Se angajeaz ă în activit ățile de comer ț din care sectorul privat s-a retras ca urmare a
faptului c ă nu era destul de profitabil
• Ac ționeaz ă s ă furnizeze unele dintre serviciile care în trecut e rau asigurate de sectorul
public, lupt ă mai degrab ă pentru o comunitarizare a serviciilor publice decâ t pentru o
privatizare a acestora.
• Ac ționeaz ă intens pentru a crea locuri de munc ă mai ales pentru persoanele care sunt slab
calificate sau pentru personele cu handicap
• Folose ște resursele umane disponibile pe plan local pentru a dezvolta proiecte locale
Se constat ă, de asemenea, c ă Economia Social ă creaz ă un mediu mai sigur decât o face munca
independent ă obi șnuit ă.În felul lor, întreprinderile Economiei Sociale pe rmit cet ățenilor
obi șnui ți s ă fac ă ceea ce fac din 1990 cele mai mari întreprinderi: s ă-și pun ă în comun și s ă-și
coordoneze resursele și aptitudinile.Ele recunosc competen țele, capitalul și munca unui mare
num ăr de indivizi și pot astfel s ă dobândeasc ă dimensiuni care le permit s ă fie competitivi în
materie de produc ție de bunuri și de oferte de servicii. În fine, întreprinderile E conomiei Sociale
pot furniza procedee practice de succes în domeniul responsabilit ății sociale și al auditului
social al întreprinderilor, mai ales dup ă ce Tratatul de la Maastricht a introdus o dimensiu ne
democratic ă la locul de munc ă pentru toate întreprinderile.

În 1995, Comisia european ă a recunoscut c ă 50% din popula ția diferitelor state membre ale
Uniunii Europene era angajat ă, într-o form ă sau alta, în Economia Social ă. În 1999, într-un
important studiu colectiv care a fost realizat de C IRIEC – International ( Centrul Interna țional
de Cercetare și Informare privund economia public ă, social ă și cooperatist ă) în cele 15 ță ri ale
UE.

Studiul avea ca obiectiv s ă analizeze rolul Economiei Sociale pe pia ța muncii și s ă determine
care ar fi structurile de ajutoare și politicile publice ce ar m ări contribu ția pozitiv ă a sectorului
în interes general. Dup ă cum a ar ătat studiul, sectorul Economiei sociale reprezint ă aproximativ
10% din locurile de munc ă totale ale UE, adic ă 8 879 546 de persoane încadrate cu norm ă
întreag ă în aproximativ 900 000 de întreprinderi. Locurile de munc ă din sectorul Economiei
Sociale s-au înmul țit, în realitate, cu o rat ă mai ridicat ă decât ratele medii ale economiilor
na ționale. Acela și fenomen a fost observat în cele trei categorii de locuri de munc ă ce pot fi
întâlnite în sectorul Economiei Sociale:
• Loc de munc ă direct în organiza țiile și întreprinderile Economiei Sociale;
• Loc de munc ă indirect în întreprinderile sau entit ățile care depind de Economia Social ă
( de exemplu: companii surori ale grupurilor cooper atiste );
• Loc de munc ă indus, adic ă loc de munc ă creat sau p ăstrat în exteriorul organiza țiilor și
întreprinderilor Economiei Sociale ( lucr ători independen ți în agricultur ă, transport,
comer ț, etc., care utilizez ă serviciile cooperativelor ce îi sus țin ).

În ță rile Europei de Est, o nou ă societate civil ă î și face apari ția, în care vedem actorii
tradi ționali ai Economiei Sociale adaptâdu – se economiei de pia ță , dar p ăstrându – și sensul
responsabilit ății sociale. Având o experien ță de peste un secol, Economia Social ă contribuie
activ la o economie de pia ță modern ă și pluralist ă și se dovede ște a fi, prin aspectele sale
economice, sociale, civile și participative, un partener de baz ă al Societ ății.În aceast ă calitate,
Economia Social ă este un colaborator important al politicilor Uniun ii Europene și o parte
integrant ă a modelului social și economic al viitoarei Uniuni Europene, dup ă cum a recunoscut-
o fostul Comisar Șef al Comisiei Europene – Romano Prodi.

Informatii suplimentare privitor la Economia Social a si la Responsabilitatea Sociala
Corporatista

Ini țiative noi au fost dezvoltate pentru a face fa ță provoc ărilor actuale ( dezvoltare durabil ă,
cre șterea lipsei de implicare din partea serviciilor pu blice, integrare social ă, solidaritate între
genera ții.)

Conceptul de economie social ă include diverse denumiri utilizate în ță ri diferite cum ar fi :
economie solidar ă, al treilea sector, CMAF ( cooperative, mutual soc ieties, associations and
foundations).

La nivel european, economia social ă conteaz ă cu 8% din totalul companiilor europene și 10%
din nr. total de angaja ți.

Succesul întreprinderilor din economia social ă nu poate fi m ăsurat numai prin performan ța
economic ă ci și prin contribu ția ei la dezvoltarea solidarit ății, a coeziunii sociale și a leg ăturilor
teritoriale ( regionale ).

Sunt multe tipuri de organiza ții care se consider ă c ă fac parte din economia social ă:

societ ăți în beneficiul comunit ății – society for the benefit of the community
societ ăți amicale – friendly society
societ ăți reciproce,comune – mutual society
societ ăți de consum pentru vânzare cu am ănuntul – consumer retail society
cooperative de produc ție – workers co-operative
industrial productive co-operative

cooperative comunitare – community co-operative
întreprinderi comunitare – community enterprise
cooperative de vecin ătate – neighbourhood co-operative
afaceri comunitare – community business
întreprinderi din al treilea sector – third sector enterprise
trusturi comunitare – community trust
afaceri sociale – social business
trusturi pentru dezvoltare comunitar ă – community development trust
asocia ții pentru dezvoltare comunitar ă – community development association
trust de dezvoltare local ă – local development trust
companii comunitare – community company
corpora ții de dezvoltare comunitar ă – community development corporation
corpora ții în beneficiul comunit ății – community benefit corporation
întreprinderi sociale – social enterprise
firme sociale – social firm
întreprinderi voluntare – voluntary enterprise
housing co-operative
community housing association
community housing trust
uniuni de credit – credit union
ini țiative financiare pentru dezvoltare comunitar ă – community development finance initiative
The number of social enterprises is growing and thu s the social economy is growing larger,
more distinctive and more influential. Inevitably i t will expand

Responsabilitatea sociala corporatista CSR
Conceptul de responsabilitate sociala corporati sta se refera la asigurarea succesului economic
al unei afaceri in urma includerii problemelor soci ale si de mediu in activitatea intreprinderii.
Cu alte cuvinte, inseamna a satisface cerintele cli entilor in acelasi timp cu a rezolva si a
indeplini asteptarile altor persoane, cum ar fi ang ajatii, furnizorii si comunitatea din care faci
parte. In fapt, inseamna a contribui in mod pozitiv la dezvoltarea societatii si a rezolva
problemele de mediu cu care se confrunta propria in treprindere.
La intrebarea de ce sa practici “un antreprenoriat responsabil” se poate raspunde cu
urmatoarele argumente:
/square4 acest mod de antreprenoriat este esential pentru pa strarea succesului economic si
obtinerea unui avantaj competitiv datorita crearii unei reputatii si castigarii increderii
oamenilor din interiorul si din afara intreprinderi i
/square4 clientii vor un furnizor pe care sa poata conta, ca re sa aiba un renume pentru calitatea
produselor si serviciilor oferite
/square4 furnizorii vor sa vanda unui client care sa revina continuu pentru aprovizionari si care sa
platesca la timp
/square4 comunitatea vrea sa fie sigura ca intreprinderea ac tioneaza intr-un mod responsabil pe
plan social si ca respecta mediul inconjurator
/square4 angajatii vor sa lucreze pentru o intreprindere de care sa fie mandri si care sa aprecieze
activitatea si contributia lor.
Antreprenoriatul social a fost practicat si est e practicat, in special, de micii intreprinzatori, de
cei care sunt mai aproape de comunitatea lor si car e vor sa fie caracterizati prin cuvintele “fac
bine ceea ce fac”, adica isi respecta clientii, fur nizorii, urmaresc etica angajatilor, sunt buni

vecini si protejeaza mediul inconjurator.
In ultimii ani, insa, au aparut presiuni din pa rtea anumitor consumatori, comunitati locale,
autoritati de reglementare, banci, societati de cre ditare si asigurare care cer si impun ca
produsele si serviciile sa respecte cerintele pentr u un mediu mai curat si mai prietenos.
Exista mai multe modalitati prin care aceste cerint e pot fi atinse, cum ar fi:
/square4 investitia in cursuri de formare si perfectionare p entru angajati, beneficiul fiind atat
pentru angajati cat si pentru afacerea in sine (res pectiv, angajatori)
/square4 sustinerea unor initiative sportive, culturale, sau educationale si incurajarea angajatilor sa
se implice voluntar in actiuni ale comunitatii
/square4 initierea unor activitati ale intreprinderii pentru conservarea mediului, ca de exemplu
eficienta energetica, prevenirea poluarii, reducere a deseurilor, reciclarea.
In sensul celor spuse, o intreprindere poate co labora cu alte organizatii sau societati pentru a
promova actiunile de responsabilitate sociala, pent ru a participa la initiative si/sau programe
finantate de guvern sau de autoritatile locale.
Cum se poate comunica resposabilitatea sociala?
In toate aceste initiative si actiuni legate de responsabilitatea sociala este nevoie de
comunicare intre angajator si angajati, intre intre prinzator si comunitate. Iar acest lucru se
realizeaza spunand oamenilor ce face o intreprinder e in ceea ce priveste responsabilitatea
sociala, oferind informatii referitoare la valorile pe care intreprinderea le promoveaza sau
despre produsele si serviciile oferite pe piata.
Faptul ca o intreprindere este un exemplu pentru al te intreprinderi poate sa ii aduca
intreprinderii respective diferite beneficii care s e regasesc:
/square4 intr-un nivel mai inalt al satisfactiei consumatoru lui dar si al loialitatii lui

/square4 o reputatie mai buna a societatii, a marcii si a pr odusului
/square4 angajati mai motivati, care dau un randament mai ma re
/square4 legaturi mai bune cu comuniatea locala si cu autori tatile publice
/square4 o reducere a costurilor.
Exista diferite moduri de transmitere a mesajel or legate de responsabilitatea sociala
corporatista: etichetele produselor, ambalajul, rel atiile cu mass-media, publicatii periodice,
evenimentele, rapoartele, afisele, brosurile, flutu rasii, site-urile web, reclamele, pachetele
informative sau mesajele verbale.
Mijloacele utilizate pentru transmiterea inform atiei depind de grupul-tinta ales: clienti,
angajati, comunitatea locala, presa locala.
Pentru detalii puteti consulta " A guide to communicating about CSR " /Un ghid pentru
comunicare responsabilitatii corporatiste/
In ghidul Introduction to Corporate Social Responsibility for Small & Medium-Sized
Enterprises , European Commission, Directorate-General for Ente rprise se gasesc exemple de
cazuri de succes.
Documente de referinta pentru responsabilitatea soc iala corporatista:
/square4 Council Resolution 32003G0218(02) of 6 February 200 3 on corporate social
responsibility, Official Journal C 039, 18/02/2003
/square4 Council Resolution 32002G0410(02) on the follow-up to the Green Paper on corporate
social responsibility, Official Journal C 086, 10/0 4/2002
/square4 The Commission Green Paper on promoting a European framework for corporate social
responsibility – COM (2001) 366
/square4 Responses to the consultation on the Green Paper on CSR

/square4 The Commission Communication concerning corporate s ocial responsibility: A business
contribution to Sustainable Development – COM (2002) 347
/square4 Resolution of the Employment and Social Policy Coun cil on CSR
/square4 European Parliament REPORTon the Communication from the Commission concerning
Corporate Social Responsibility: A business contrib ution to Sustainable Development –
COM (2002) 347 – 2002/2261(INI)), Committee on Empl oyment and Social Affairs
Rapporteur: Philip Bushill-Matthews, 28 April 2003
/square4 Inventory of key CSR publications and articles
/square4 National CSR policies
Sursa: Introduction to Corporate Social Responsibil ity for Small & Medium-Sized Enterprises,
European Commission, Directorate-General for Enterp rise