Economia Mondiala

Economia mondiala este rezultatul unui proces evolutiv al dezvoltării schimbului de activități, de la forme inferioare la forme superioare, de la simplu la complex. Foarte mult timp, de la începuturile societății omenești și mult după perioada revoluțiilor industriale, schimbul reciproc se desfășoară preponderent la nivel de gospodărie individuală. Economia avea un caracter închis tinzând in principiu, doar spre satisfacerea autoconsumului.

În evoluția economiei mondiale de o importanță cruciala s-au dovedit a fi marile descoperiri geografice, ce au permis includerea în circuitul economic al unor vaste regiuni de pe glob. Acest lucru s-a a dus la un impuls dat vieții economice și comerțului în egală măsură, creșterea acestuia fiind evidente și într-un ritm nemaiîntâlnit. Acesta creștere s-a datorat faptului că principalii pioni ai economiei acelei perioade era Europa și America care erau „specializați” în producția diferitelor mărfuri, astfel încât aproape toate mărfurile europene erau noi pentru America si reciproc, mărfurile americane erau noi pentru Europa.

Schimburile de mărfuri se extinde cuprinzând importante zone mapamond astfel încât se poate considera că secolul XVI este secolul apariției pieței mondiale. Constituirea pieței mondiale nu putea rămâne fără efecte majore în ceea ce privește producția și schimbul de bunuri. Apariția pieței mondiale a stimulat apariția și dezvoltarea comerțului exterior și trecerea de la o economie închisă, destinată satisfacerii la nivel primar a autoconsumului, a o economie orientată spre piață spre schimb.

Din sistemul economiei mondiale face parte:

Economiile naționale

Diviziunea internațională a muncii

Piața monetară

Relațiile economice internaționale

Diviziunea internațională a muncii reprezintă expresia sintetică a tendințelor de specilizare a agenților economici în vederea participării la circuitul economic mondial.

II. Republica Moldova în contextul economiei mondiale

Economia mondială

Economia mondiala se caracterizează după următoarele criterii:

Dimensiunile statelor(aspectele fiind cele demografice si care țin de suprafața statelor):tării mari care au o populație peste 50 de milioane de locuitorii, tarii mijlocii cu o populație cuprinsă intre 10 și 50 milioane locuitorii iar cele cu o populație sub 10 milioane locuitorii sunt țării mici. Tot la această categorie după suprafața pe care o au țările pot fi: suprafață de peste 400.000 km2 sunt țările mari, țările care au o suprafață cuprinsă intre 100.000 și 300.000km2, iar cele cu o suprafață sub 100.000 km2sunt țari mici

Resursele naturale de care dispune statele: țari recunoscute pe piața mondială ca fiind grânarele lumii.

Apariția statelor: state vechi care au o bogată istorie cum ar fi Anglia, Belgia, Olanda, Franța sau state tinere care au fost eliberate nu demult de sub jugul colonial aici intrând cam toate statele lumii.

Regimul politic: state cu tradiție veche in democrație, state care fac primii pași pe drumul către democrație cum ar fi China sau chiar si Irakul si state comuniste

Particularități socio-culturale: țările musulmane, budiste și țari creștin-ortodoxe, catolice sau protestante. După comportamentului cetățenilor și în plan economic avem țari anglo-saxone, renano-lipone, latine, slave si arabe.

Apartenența la uniuni vamale: avem țari membre ale Uniunii Europene, tari membre ale Acordului de Comerțului Liber din America de Nord(NAFTA), țările Americii Latine sau cele din Europa Centrală și de Est(CEFTA).

Nivelul de dezvoltare al statelor: țări dezvoltate Norvegia, Suedia, Austria SUA, Japonia și țari in curs de dezvoltare.

Pentru a-și mări nivelul dezvoltării economice țările recurg la o nouă strategia care poartă numele de specializare. Specializarea internațională are drept scop adaptarea potențialului propriu, dintr-un domeniu sau altul, la caracteristicile cererii de pe piața mondială, este determinată de diferiți factori:

Realizarea bunurilor si servicilor diferite presupune folosirea de resurse diferite,în proporții diferite

Resursele nu sunt repartizate în mod uniform pe glob,de aceea accesul la resurse este diferit de la o țară la alta,de la un agent economic la altul.

Mobilitatea resurselor este destul de limită la nivel internațional,astfel încat nu se realizarea o egalizarea instantanee între yonele cu exces de resurse și cele cu deficit de resurse.

Specializarea unei țări în vederea exportului nu se face la voia întâmplării sau după bunul plac al unor guvernanți.Trebuie să se țină seamă de avantajul absolut pe care o țară îl deține în raport cu o alta(Adam Smith).Dacă nu există un asemenea avataj,atunci decizia de specializarea internațională se poate baza pe avantajul comparativ(David Ricardo).Decio țară se poate specializa în domeniul în care deține cel mai mare avantaj si cel mai mic dezavantaj. Știința economică oferă factorilor de decizie puncte de sprijin suficinte pentru a-si fundamenta politica de specializarea internațională.

Relațiile economice internaționale reprezintălegăturile dintre economiile naționale,dintre agenții economice de pe glob,legături care se formeză în virtutea diviziunea mondială a muncii.Diviziunea mondială a muncii,specializarea internațională în producție,au creat necesitatea stabilirii unor raporturi economice între statele-națiunea,între agenții economici. Aceste relații se desfășoară într-un cadru economico-juridic determinat. Existența și dezvoltarea relațiilor internaționale presupune intervenșia activă a statului,intervenția care se concretizează în închiderea de acorduri comerciale,de cooperare,în înfințarea unor reprezențanțele oficiale peste graniță.Alături de statul-națiune,marile firme transnaționale,organizatiile economice interstatale,joacă un rol din ce în ce mai important în promovarea acestor relații.

Piața mondială nu este o noțiune geografică ci una economică.Ea reprezintă ansamblul tranzactiilor care au loc între agenții economici de pe întregul glob.

Are un caracter complex ,datorită diversității economiei mondiale are un caracter comple,datorită diversității economiei mondiale,aparticularitățilpr componentelor sale,a multitudinii participanților la schimburile economice internaționale.

Se caracterizează prin coplexitatea obiectului său:tipurile de trazacții,volumul,potențial,capacitatea,structură,un mecanism bazat pe acțiuniile cererii și ofertei sub influența diverșilor factori de influență:economici,demografici,socio-culturali, geografici,politici,instituționali.

Piața mondială se prezintă ca un sistem diversificat(piețe internaționale). Piața internațională caracterizeaza acea parte apieței mondiale unde se desfășoarăcel mai mare volum de schimburi comerciale cu un anumit produs sau grupă de produse unde se stabilește prețul mondial.

Este eterogenă fiind alcătuită din segmenre specifice tranzacțiilor cu diferite categorii de bunuri și servicii.În practică,există o piață a petrolului,a mobilei,a autoturismelor,a obiectelor de artă,a asigurărilor.Aceste piețe se formează în funcție de o serie de factori specifici-economici,sociali sau politic,care influențează oferta și cererea pentru produsele respective.

Între diferitele segmente ale piței mondiale există o condiționare reciprocă.O creștere a cererii mondiale de automobile,de exemplu,face să crească și cererea de petrol si deciprețul acestui produs.

2.2. Republica Moldova și comunitatea internațională.

Actualizarea concepției politicii externe a Republicii Moldova este condiționată atât de o serie de factori interni, cât și de evoluțiile pe plan internațional care, luate în ansamblu, impun astăzi o analiză generală a obiectivelor și sarcinilor politicii externe și a mijloacelor sale de realizare.

În primul rând, s-a încheiat o perioadă considerată suficientă pentru recunoașterea, afirmarea Republicii Moldova ca stat și integrarea sa în circuitul internațional în calitatea de actor cu drepturi depline. Ea a fost recunoscută de statele lumii, este membru al ONU și agențiilor sale specializate, al Consiliului Europei, Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic, participă activ la procesul de cooperare regional și subregională.

Accesul la Dunăre favorizează dezvoltarea transportului fluvial și maritim al Republicii Moldova și asigură o colaborare amplă atât cu țările Europei Centrale, din bazinul Mării Negre, cit și cu cele din Orientul Apropiat. Republica Moldova se bucură de sprijin constant din partea statelor lumii, a structurilor internaționale, din care acestea fac parte, în eforturile sale de reglementare a problemei transnistrene și a retragerii forțelor armate rusești de pe teritoriul țării, precum și a armamentului și munițiilor ce le aparțin.

Totodată, pe lângă aceste evoluții dinamice pe plan extern, persistența mai multor probleme cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv, prezența unei regiuni secesioniste, instabilitatea politică ce frânează promovarea rapidă a reformelor, subdezvoltarea economică, nivelul scăzut de viață, fac necesară o implicare mai activă a politicii externe în asigurarea celei interne. Acest lucru urmează a fi realizat prin accentuarea dimensiunii economice a politicii externe, sau activizarea diplomației economice.

În al doilea rând, este vorba de contextul actual al sistemului internațional. Lumea a pășit într-un nou mileniu, raporturile interstatale evoluează atât ca formă, cât și ca conținut, aceste procese având un impact direct sau indirect asupra Republicii Moldova. Deși se mai fac resimțite unele reminiscențe, confruntarea ideologică între marile alianțe a dispărut iar odată cu ea s-au redus substanțial riscurile unui cataclism nuclear la scară globală. Rămânând validă relevanța componentei militare în statutul de putere al statelor în relațiile interstatale, capătă o importanță tot mai mare caracteristicile de ordin economic, politic, științific, cultural etc. Astfel, ponderabilitatea unei țări pe plan internațional se măsoară astăzi, în mare parte, prin capacitățile intelectuale, științifice, informaționale, nivelul de trai al cetățenilor, nivelul de concentrare a capitalului financiar, diversitatea legăturilor economice și comerciale. Prin urmare, politica externă a Republicii Moldova trebuie să-și orienteze eforturile în vederea promovării acestor caracteristici.

Liberalizarea economiei și a comerțului, consolidarea relațiilor economice de piață, ajustarea legislației naționale la standardele europene și mondiale au deschis posibilități largi pentru dezvoltarea socială și economică a Republicii Moldova, inclusiv, pentru conectarea economiei și comerțului său la circuitul internațional. Mai mult decât atât, drept urmare a reconfigurării ordinii mondiale, consecință directă a încheierii războiului rece, așezarea geografică a Republicii Moldova a căpătat o importanță deosebită din punct de vedere geostrategic, determinând-i rolul unei punți de legătură economică și comercială între piețele din vest și cele din est. Deoarece acest avantaj geopolitic l-au obținut mai multe țari situate în aceeași zonă geografică, era necesar ca acesta să fie valorificat insistent și consecvent, mai ales, în primii ani de după proclamarea independenței.

Cu toate acestea, în virtutea mai multor factori obiectivi, dar și subiectivi, această posibilitate nu a fost valorificată eficient pe parcursul acestor ani. Prin urmare, un obiectiv important al politicii externe pentru, cel puțin, în următorul deceniu, este de a reconstitui încrederea investitorilor străini, mobilizând, în acest sens, resursele necesare, inclusiv, consolidarea mecanismelor de promovare a imaginii țării. Totodată, se va ține cont de ipoteza că nici un mecanism, oricât de perfect, nu va reuși să construiască această imagine dacă ea nu va fi asigurată pe plan intern de condiții favorabile.

Iau amploare procesele de globalizare și mondializare a relațiilor politice, economice, financiare și comerciale care, pe lingă aprofundarea interdependențelor statelor naționale, presupune o liberalizare deplină a comerțului și regimurilor investițiilor străine. Inadaptarea la acest mediu global ar însemna riscul pierderii unor poziții și segmente de piață importante. Prin promovarea deschiderii politice și economice, Republica Moldova va sprijini aceste procese și va considera necesară adoptarea tuturor măsurilor pentru a preveni urmările nedorite ale fenomenelor de mondializare, inclusiv, a crizelor financiare globale, capabile să zdruncine însăși bazele civilizației. Republica Moldova va pleda, de asemenea, în favoarea prezervării identității culturale și etnice a popoarelor.

În tendința de a răspunde multiplelor pericole mondiale, lumea, în ansamblu și Europa, în special, este antrenată în procese de integrare economică și politică, astfel încât are loc o concentrare a statelor în jurul marilor poli de putere. În perimetrul vechiului continent, acest pol de putere îl constituie Uniunea Europeană spre care tind țările situate în această zonă, inclusiv, Republica Moldova.

Așadar, noua situație internațională actuală impune RM un comportament activ, receptiv față de evenimentele la scară globală. Un asemenea comportament este condiționat de interesele naționale ale țării.

STUDIU DE CAZ

3.1. Economia națională a Republicii Moldova, pe plan mondial
(anul 2012)

În anul 2012 Republica Moldova a fost plasată pe locul 124 din cele 183 de țări incluse în clasamentul privind libertatea economică în lume (Index of Economic Freedom, 12.01.12). Economia moldovenească este considerată drept "parțial liberă" și a acumulat 54,4 puncte dintr-un total de 100, cu 1,3 puncte mai puțin decât în anul precedent.

Pe plan mondial Republica Moldova este considerată drept un stat cu un înalt grad de libertate fiscală, a afacerilor și libertate a muncii. Corupția, cheltuielile guvernamentale și libertatea investițională sunt punctele slabe ale economiei moldoveneștii.

Progresele înregistrate de Guvernul moldovean la nivel macroeconomic în ceea ce privește consolidarea climatului antreprenorial nu sunt cele mai înalte. Studiile internaționale au demonstrat că fundamentele libertății economice ale antreprenorilor nu sunt nici bine stabilite, nici puternic protejate în economie. De asemenea, sistemul judiciar al Republicii Moldova este vulnerabil la interferențe politice și corupție, iar protecția drepturilor de proprietate rămâne redusă, ceea ce ar putea să submineze perspectivele unei dezvoltări economice mai dinamice și durabile. Intervenția statului în sectorul privat creste anual și acest lucru favorizează riscul economic într-un mediu politic volatil.

Clasamentul este întocmit în baza unor punctaje cuprinse între 0 și 100. O economie este cu atât mai liberă, iar intervenția statului mai mică, cu cit indicele este mai înalt. Republica Moldova a primit următoarele punctaje la studiul internațional:

libertatea fiscală – 86,5;

libertatea comercială – 79;

libertatea monetară – 74,4;

libertatea afacerilor – 70;

corupție – 29;

drepturile de proprietate – 40%;

libertatea investițională – 35%.

Timp de 10 ani, Economia Moldovei a crescut în medie cu 4,7%, în timp ce rata sărăciei s-a redus la 16,5%, față de 29% în anul 2003. Țara a rezistat bine la criza economică globală și datorită unei guvernări macroeconomice prudente.

De asemenea, Moldova poate lărgi accesul aproape universal la educație și face progrese semnificative în combaterea bolilor infecțioase. Aceste lucruri, chiar dacă nu au o legătură directă cu economia națională, dar influențează activitatea macroecomică a țării în ansamblu.

În ultimii ani, Moldova a pus bazele unui sistem de asistență socială mai sustenabil care ajută mai mult săracii. Dar în pofida acestor realizări, Moldova a rămas unul dintre cele mai sărace state din Europa. Venitul Național Brut a fost de 2.250 dolari în anul 2014, de patru ori mai mare decât în 2002, dar încă la un sfert din cel al României. Venitul Național Brut reflectă cheltuielile personale pentru consum, investițiile private brute, cheltuielile de consum ale guvernului, venitul net din activele din străinătate, exporturile brute de bunuri și servicii după deducerea importurilor brute și taxele indirecte din sectorul de afaceri.

Creșterea PIB a fost vulnerabilă la șocurile economice și nu a dus la crearea de locuri de muncă. Țara se plasează pe locul 89 din 148 în clasementul global al numărului de locuri de muncă în raport cu numărul total al populației realizat de Forumul Economic Mondial. Calitatea educației și serviciilor de sănătate este în continuare redusă, iar aceasta afectează mai ales săracii. Potrivit Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor, Moldova are printre cele mai mici calificative din Europa în privința calității educației, cu aproximativ 60% din elevi având deficiențe la citire și matematică. Acest lucru de asemenea pune în pericol calitatea muncii în Republica Moldova și nivelul de calificare al persoanelor angajate în câmpul muncii. Acești factori vor influența negativ ulterior economia țării.

3.2. Evoluția economică a republicilor ex-sovietice

Cu toate că au aceeași vîrstă a independenței republicile ex-sovietice se deosebesc ca dezvoltare economică și bunăstare socială. Cele 15 state ex-sovietice au evoluat diferit de la obținerea independenței – unele se bucură astăzi de succes devenind membre ale Uniunii Europene, altele însă bat pasul pe loc fiind nostalgice după vremurile sovietice. Moldova este una dintre țările care s-au ”împotmolit” în procesul de tranziție. După obținerea independenței, situația social-economică a țării noastre s-a deteriorat semnificativ în raport cu evoluțiile înregistrate de alte state ex-sovietice. 

Cel mai relevant indicator pentru determinarea bunăstării sociale dintr-o țară este nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor. Dintre țările ex-sovietice, Republica Moldova a înregistrat una dintre cele mai reduse evoluții a PIB pe cap de locuitor în ultimii 20 de ani. Dacă în anul 1993, valoarea acestui indicator era egală cu 640,2 USD/cap de locuitor, atunci datele pentru anul 2012 arată o creștere până la 2037,6 USD/cap de locuitor sau de circa 3 ori. Astfel, în lista țărilor ex-sovietice, Moldova ocupă locul 12 din 15 după nivelul PIB pe cap de locuitor.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Mondiale

Potrivit datelor Băncii Mondiale, acum 20 de ani, la coada acestui clasament, mai jos de Republica Moldova se aflau Georgia, Azerbaidjan, Kîrgîzstan, Armenia și Tadjikistan. În perioada 1993-2012, Azerbaidjan a înregistrat o evoluție extraordinară, reușind să majoreze PIB pe cap de locuitor peste 13 ori, până  la 7165 USD.

Sursa: pagina-web a Băncii Mondiale

Țările baltice și Federația Rusă au fost și rămân a fi fostele statele sovietice cu cel mai mare nivel al produsului intern brut pe cap de locuitor. Totuși, este de remarcat faptul că în anul 2009, majoritatea țărilor ex-sovietice au fost afectate de criza financiară internațională, și indicatorul PIB în această perioadă a înregistrat o aterizare mai mult sau mai puțin dură.

Sursa: pagina-web a Băncii Mondiale

Un alt indicator important ce oferă indicii despre dezvoltarea Republicii Moldova este rata șomajului. În perioada 1991-2013, rata medie a șomajului a fost de 6,9% și a fost relativ stabilă. Astfel, Moldova are, oficial, una dintre cele mai mici rate ale șomajului din spațiul ex-sovietic (5,1% în anul 2013), cu toate că populația țării simte permanent lipsa locurilor de muncă. În diagrama de mai jos este prezentată evoluția ratei șomajului între anii 1991 – 2013. Observăm că cel mai înalt nivel al ratei șomajului a fost înregistrat în anul 1999, circa 18%, iar cel mai mic nivel al acestui indicator a fost înregistrat în anul 2008 – 4%.

Sursa: pagina-web a Băncii Mondiale

Dintre statele ex-sovietic, țara care a reușit să reducă în mod substanțial rata șomajului este Federația Rusă, care a micșorat acest indicator de la 12,1% în anul 1991 la 5,5% în 2012. Totodată, șomajul în Estonia – statul ex-sovietic cu cel mai înalt PIB pe cap de locuitor – s-a majorat considerabil. În acest stat ponderea populației neangajate în câmpul muncii a constituit în anul 2012 circa 10%, în timp ce în anul 1991 această țară deținea cea mai mică rată a șomajului din spațiul ex-sovietic – de doar 1,5%. Celelalte două țări baltice (Lituania și Letonia) înregistrează valori și mai  ridicate ale șomajului. În Letonia, 14,9% din forța de muncă a țării nu are un loc de muncă, iar în Lituania – 13,2%.

În următoarea diagramă este prezentată o comparație ratei șomajului dintre anii 1991 și 2012. Observăm că în ambele perioade cea mai ridicată rată a șomajului a fost înregistrată în Armenia.

.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor Băncii Mondiale

În ce privește mediul de afaceri, Moldova se clasează printre țările ex-sovietice cu cele mai dificile condiții de desfășurare a afacerilor. Potrivit clasamentului efectuat de Banca Mondială, Republica Moldova ocupă locul 78 din 189 de țări ale lumii după gradul de ușurintă pentru desfășurarea afacerilor.

Republica Moldova are cele mai înalte locuri în clasament la următoarele capitole:

obținerea unui credit (locul 13);

înregistrarea unei proprietăți (locul 19).

Iar cel mai prost, Moldova stă la capitolele:

eliberarea unui permis de construcție (locul 174);

conectarea la electricitate (locul 161).

Majoritatea statelor ce au făcut parte din Uniunea Sovietică formează Comunitatea Statelor Independente. Excepție fac țările baltice, precum și Georgia și Ucraina care s-au retras pe parcurs, pe fundalul conflictelor politice și intervențiilor armate ale Federației Ruse.