Economia dezvolt ării sustenabile. [613433]

Economia dezvolt ării sustenabile.
Competitivitate și creștere economic ă*

Dorel AILENEI
Academia de Studii Economice, Bucure ști
[anonimizat]
Liviu-Cosmin MOSORA
Academia de Studii Economice, Bucure ști
[anonimizat]

Rezumat. Creșterea economic ă este una dintre ce le mai importante
probleme ale umanit ății. Atât în economiile na ționale, cât și în economia
mondială, perioadele de recesiune și de prosperitate se succed regulat și
cu anumite amplitudini. Îns ă, dincolo de aceste fluctua ții și efectele lor,
rezultate le sunt cele mai importante: performan ța și creșterea economic ă.
Datorită caracterului problematic al cre șterii economice, autorii au
încercat s ă reflecte de o manier ă critică conceptul de cre ștere economic ă
și implicațiile acestui fenomen asupr a praxisului. Cu toate c ă literatura
despre modelarea cre șterii economice este bogat ă, în continuare exist ă
obstacole serioase legate de conceptualizare și praxis. Simplul fapt c ă
procesul de cre ștere economic ă necesită o chibzuin ță temeinică legată de
dimensiunea timp este suficient pentru a în țelege dificult ățile reale legate
de această problemă. Iar, în ceea ce prive ște praxisul cre șterii economice,
o analiză clară legată de sistemul de intere se dintr-o economie este
necesară. Fără a încerca g ăsirea unor solu ții miraculoase la problema
creșterii economice, autorii sugereaz ă o analiză clară și corectă a acestei
importante probleme.

Cuvinte-cheie: creștere economic ă; timp economic; echilibru
economic; fluctua ții macroeconomice; dezvoltare economic ă.

Cod JEL: E32.
Coduri REL: 8E, 8H.

* Ideile acestui articol au fost pr ezentate la Simpozionul „Criza global ă și reconstruc ția științei
economice?”, 5-6 noiembrie 2010, Facultatea de Economie, Academia de Studii Economice,
București. Economie teoretic ă și aplicată
Volumul XVIII (2011), No. 2(555), pp. 3-10

Dorel Ailenei, Liviu-Cosmin Mosora
4
Din perspectiva progresului umanit ății, problema cea mai important ă este
creșterea economic ă. Națiunile prosper ă atunci când performan țe importante ale
creșterii economic ă sunt înregistrate. În plus, diferen țele de putere la nivel
mondial apar în primul rând datorit ă creșterii economice inegale la nivel
mondial. Procesul de cre ștere economic ă este o constant ă a istoriei noastre
moderne.
Cu toate acestea, sunt diferen țe enorme între niveluri le de trai dintre
diferite părți ale lumii. Veniturile medii reale din țări ca Germania și Franța par
a fi de dou ăzeci de ori mai ridicate decât în țări ca Bangladesh sau Kenya. Îns ă,
odată cu accelerarea procesului de cre ștere, diferen țele de venit dintre țări se pot
modifica și ele.
Cele mai importante exemple de modific ări substan țiale ale veniturilor
relative sunt reprezentate de miracole ale cre șterii și, respectiv, de dezastre ale
creșterii. Miracolele cre șterii sunt episoade unde rata de cre ștere a unei țări
depășește cu mult rata medie mondial ă pentru o perioad ă însemnat ă de timp.
Exemple de acest gen sunt întruchipate de țări ca Japonia, Coreea de Sud sau
Irlanda.
Dezastre ale cre șterii sunt episoade unde ratele de cre ștere sunt mult
inferioare ratei medii mondiale. Dou ă exemple diferite sunt Argentina și
majoritatea țărilor Africii sub-sahariene. În 1900, venitul mediu în Argentina
era cu pu țin în urma principalelor for țe economice. Îns ă, performan țele
economice de-a lungul ultimului secol au fost foarte slabe și, prin urmare, în
prezent se afl ă la mijlocul clasamentului mondial în termeni de venit. Pe de alt ă
parte, țările sub-sahariene au fost și au rămas extrem de s ărace, nereu șind să
stimuleze procesul de cre ștere.
Implicațiile asupra bun ăstării a vastelor diferen țe în standardele de via ță
de-a lungul timpului sunt enorme. Aceste diferen țe sunt asociate cu diferen țe
majore în nutri ție, alfabetizare, mortalitate infantil ă, speranță de viață și alte
măsuri ale bun ăstării.
Având în vedere impactul se mnificativ pe care performan țele procesului
de creștere îl au asupra bun ăstării, este surprinz ător faptul c ă efortul depus în
acest domeniu a avut o evolu ție ciclică.
1. Dificultățile problemei cre șterii economice
Dată fiind importan ța procesului de cre ștere economic ă și a problemelor
pe care acesta le ridic ă este necesar s ă se încerce g ăsirea unei noi abord ări. În
pofida multitudinii de defini ții ale no țiunii de cre ștere economic ă, două
elemente ies în eviden ță ca un fel de numitor comun: subiectul și factorul timp .

Economia dezvolt ării sustenabile. Competitivitate și creștere economic ă
5
Din perspectiva subiectului , creșterea economic ă apare ca proces localizat
fie la nivel microeconomic – firm ă, piață, domeniul de activitate economic ă
(creșterea produc ției agricole de exemplu), fie la nivel macroeconomic
(economie na țională, sistem multina țional integrat ec onomic sau economie
mondială). În literatura de specialitate, cel mai adesea, no țiunea de cre ștere
economic ă este utilizat ă în sens macroeconomic, specifica țiile suplimentare
făcându-se pentru diferitele aspe cte microeconomice. Aici apare și prima
dificultate a abord ării corecte a problematicii cre șterii economice: necesitatea
unei conceptualiz ări complete a subiectului cre șterii economice. Astfel,
conceptualizarea cre șterii economice poate începe abia dup ă apariția teoriei
keynesiene, chiar dac ă au mai existat preocup ări în teoria economic ă în
legătură cu arii problematice legate de cre șterea economic ă.(1) Din acest motiv
prezenta lucrare î și începe demersul cognitiv asupra cre șterii economice cu
modelele de sorginte keynesian ă. Numai dup ă ce s-a definit complet conceptul
de macroeconomie și s-au descris teoretic principalele corela ții dintre
variabilele macroeconomice se poate aborda pe o baz ă corectă tema cre șterii
economice. Ca în orice problematic ă științifică majoră întrebarea principal ă era
prea evident ă pentru a putea defini asp ectul interior a problemei: cine crește?
Meritele Teoriei generale a lui Keynes sunt evidente în privin ța definirii
cadrului conceptual macroeconomic și, implicit, pentru tema cre șterii
economice. Totu și, mai târziu va ie și la iveal ă o fisur ă important ă a
conceptualiz ării cadrului referen țial al cre șterii economice: coeziunea
metodologic ă. Sacrificând conexiunile cu dome niul microeconomic, paradigma
keynesian ă risca s ă nu poat ă cuprinde în aria problematic ă domeniul
„motoarelor cre șterii”. Din moment ce filonul te oretic din care se dezvoltase
paradigma keynesian ă se baza, totu și, pe ideologia capitalist ă (ce statua
inițiativa privat ă și implicit sistemul pie țelor ca principala for ță motrice a
economiei) era absolut necesar ă o introducere a sistemului pie țelor în cadrul
conceptual al analizei cre șterii economice. Astfel, contribu ția lui John Hicks,
prin modelul IS-LM, creeaz ă o bază metodologic ă absolut necesar ă pentru
proiectarea unor modele de cre ștere economic ă de paradigm ă keynesian ă. Cu
toate acestea complet ările ulterioare ale Teoriei Dezechilibrelor au semnalat
persistența unor fisuri metodolog ice ale cadrului paradigmatic keynesian, fisuri
ce aveau s ă afecteze serios performan țele model ării creșterii economice pe
această filieră.
O altă mare dificultate în conceptualizarea cre șterii economice este dat ă
de conexiunile acesteia cu alte arii problematice. Ca fenomen macroeconomic,
procesul cre șterii economice este strâns legat de alte probleme macroeconomice
majore:

Dorel Ailenei, Liviu-Cosmin Mosora
6
ƒ Echilibrul economic . Este evident c ă o creștere economic ă fără
asigurarea echilibrului macroecono mic va amplifica tensiunile și
dezechilibrele dintr-o economie na țională, destabilizând-o. Din acest
motiv modelele de cre ștere economic ă nu pot face abstrac ție de ipoteza
echilibrului macroeconomic. Dificultatea conceptual ă în aceast ă
privință constă în definirea mecanismelor care asigur ă stabilitatea
echilibrului într-un proces de cre ștere economic ă.
ƒ Ciclicitatea . Acest fenomen se refer ă la fluctua țiile activit ății
economice în jurul unui trend as cendent pe termen lung. Leg ătura
dintre ciclicitate și creștere economic ă este dată de respectivul trend,
care nu reprezint ă altceva decât procesul de cre ștere economic ă. Deși
pare mai simpl ă, această conexiune conceptual ă ridică un alt obstacol:
metodologia delimit ării componentei ciclice de tendin ța de creștere
economic ă.
ƒ Dezvoltarea economic ă. Există diferențe semnificative între cre șterea
economic ă și dezvoltarea economic ă. Creșterea economic ă se referă la
sporirea diver șilor indicatori macroeconomici agrega ți. Dezvoltarea
economic ă presupune mult mai multe dimensiuni cognitive.
Dezvoltarea trebuie s ă fie conceput ă ca un proces multidimensional
implicând schimb ări majore în structurile sociale, în atitudinile
populare și în institu țiile naționale, urm ărindu-se accelerarea cre șterii
economice, reducerea inegalit ății și eradicarea s ărăciei. Din aceast ă
perspectiv ă, eșecul unora dintre primele modele de cre ștere
economice(2) în explicarea ( și fundamentarea unor politici
macroeconomice) cre șterii economice în țări în dezvoltare.
Dimensiunea temporal ă a conceptualiz ării creșterii economice ridic ă
dificultăți chiar mai mari decât aceea a definirii subiectului. De regul ă noțiunea
de creștere economic ă face referire la termenul lung sau foarte lung . Dar aici
intervin o serie de probleme lega te de abordarea variabilei timp:
ƒ Timpul reprezint ă o dimensiune efectiv ă a realității și nu doar un
simplu referen țial, după cum a demonstrat Teoria relativit ății a lui
Albert Einstein. Mai mult, în foarte dinamicul spa țiu economic,
variabila temporal ă are nevoie de multe nuan țări. Lucrând mult ă vreme
cu fragmente reduse de timp, teoria economic ă a evitat de fapt o
conceptualizare riguroas ă a variabilei temporale. Utilizând concepte de
foarte scurt (timp al pie ței – încât participan ții la piață nu au timp s ă se
adapteze), scurt (în care capacitatea de produc ție instalat ă nu se
modifică), teoria economic ă tradițională evita s ă abordeze
problematica schimb ării (inerent ă în cazul utiliz ării riguroase a
variabilei temporale). Nici chiar utilizarea unor concepte precum curba

Economia dezvolt ării sustenabile. Competitivitate și creștere economic ă
7
înfășurătoare a costului mediu pe perioad ă lungă (în cazul analizei
randamentelor de scar ă) nu conceptualiza timpul economic, ci îl utiliza
ca alternativ ă a cadrului de lucru dat de timpul scurt (imuabil). Totu și,
abordarea no țiunii de cre ștere economic ă face imposibil ă eludarea
conceptualiz ării variabilei temporale, în primul rând din perspectiva
schimbării pe care acesta o aduce cu sine. Definit cu atâtea eforturi de
gândire, cadrul conceptual al macroeconomiei nu era preg ătit pentru
axioma heraclitian ă totul curge(3). A gândi cre șterea economic ă,
înseamnă să ai resurse intelectuale s ă gândești viitorul .
ƒ Abordarea termenului lung specific temei cre șterii economice
presupune o anumit ă detașare de problemele economice curente. Dar,
detașarea poate fi un lux din moment ce gloria, existen ța cotidian ă sunt
legate de aflarea unor solu ții pentru problemele curente. Prin urmare,
creșterea economic ă reprezint ă o problem ă ingrată pentru statutul
cotidian al oric ărui cercet ător din domeniul economic. Problemele
prezentului par s ă indice apari ția unor crize serioase privind limitarea
resurselor de hran ă (Malthus) sau criza energetic ă (Meadows). Oricum,
validarea modelelor de cre ștere economic ă presupune tot un termen
lung, uneori prea lung. Din aceast ă perspectiv ă J.M. Keynes era sincer
atunci când a dat celebrul r ăspuns criticilor s ăi: pe termen lung vom fi
morți cu toții.
ƒ Introducerea în analizele economice a variabilei temporale presupunea
o dificilă trecere de la paradigma determinist ă la aceea stocastic ă. Abia
introducerea masiv ă a factorului stocastic în cadrul de lucru al teoriei
economice a creat premisele unei abord ări riguroase a variabilei
temporale compatibile cu conceptualizarea cre șterii economice. Totu și,
utilizarea în sine a unor variabile probabilistice nu însemna neap ărat
rezolvarea problemei conceptualiz ării dimensiunii temporale a cre șterii
economice. Mai este nevoie de nuan țări privind apari ția noutății prin
combinație specifice cadrului stocastic. Când și cum apare schimbarea
pe o traiectorie de cre ștere economic ă. Doar apari ția unui puternic
suport matematic dat de Teoria Catast rofelor, Teoria Haosului sau de
Teoria Structurilor Disipative a crea t un cadru de lucru suficient de
larg pentru a testa schimb ările posibile în traiectoriile de cre ștere
economic ă.
ƒ Din punct de vedere al abord ărilor empirice specifice unor fenomene
economice care presupun termen lung a fost nevoie de ceva timp pentru închegarea cadrului de lucru al econometriei seriilor
cronologice și, implicit, al acumul ării unor baze de date statistice
necesare analizei pe termen lung.

Dorel Ailenei, Liviu-Cosmin Mosora
8
2. Praxisul cre șterii economice
Dificultățile privind transpunerea în practic ă a viziunilor privind cre șterea
economic ă pot fi abordate de o manier ă similară celor de natur ă conceptual ă.
Din perspectiva subiectului cre șterii economice este evident faptul c ă
pentru a implementa m ăsuri de stimulare a cre șterii economice este absolut
necesar s ă existe o imagine coerent ă a sistemului economic na țional: fluxuri,
indicatori și variabile macroeconomice. Doar odat ă cu apari ția teoriei
keynesiene se putea vorbi de politic i macroeconomice în sens modern și se
puneau bazele pentru proiec tarea unor politici de cre ștere economic ă. Totuși,
cadrul teoretic nu era suficient f ără existența unui sistem de indicatori
macroeconomici cu ajutorul c ărora să poată fi măsurate fluxurile economice,
variabilele și rezultatele macroeconomice. Aceasta deoarece interven țiile
guvernelor în sistemul economic na țional necesitau dimensionarea riguroas ă a
instrumentelor și evaluarea cu precizie ridicat ă a variabilelor macroeconomice.
Din aceast ă perspectiv ă teoria keynesian ă are meritul de a fi oferit un
fundament important pentru cr earea Sistemului Contabilit ății Naționale. De și a
fost pus la punct la începutul anilor ’50, acest sistem de elaborare a indicatorilor
statistici macroeconomici a cunoscu t mai multe runde de transform ări și
perfecționări, forma utilizat ă în prezent de c ătre OECD și de către Eurostat fiind
finalizată abia în 1992. F ără o metodologie riguroas ă și unitară privind
indicatorii statistici macroeconomici nu puteau fi evaluate corect efectele
aplicării unor m ăsuri de politic ă economic ă aplicate de guvernele diferitelor țări
și nici nu se puteau realiza compara ții concludente la nivel interna țional.
O altă dificultate a praxisului cre șterii economice este legat ă de însăși
forma de manifestare – poli tici macroeconomice. Definit ă teoretic drept un
ansamblu de m ăsuri prin care guvernul intervin e pentru a modifica anumite
variabile și parametri ai economiei na ționale, politica economic ă apare la nivel
conceptual ca un set de solu ții pentru rezolvarea unor probleme de natur ă
macroeconomic ă. Pentru a fi instrument al interven ției guvernamentale politica
economic ă suportă o anumit ă doză de încărcătură doctrinar ă, iar uneori
ideologică(4). Ținând cont de spusele lui Max Weber conform c ărora politica
reprezintă domeniul puterii, adic ă sistemul prin care un grup social î și impune
voința în raport cu ceilal ți membri ai societ ății, rezultă că proiectarea efectiv ă a
unor politici macroeconomice necesit ă realizarea unei baze consensuale între
deținătorii puterii, respectiv re alizarea unui echilib ru de interese la nivel social.
De multe ori consensul și echilibrul de interese este dificil de realizat și datorită
faptului c ă există imagini diferite privind zona de realitate economic ă supusă
intervenției. Aceasta înseamn ă că, deși aparent simplu, politica economic ă nu
înseamnă doar simpla transpunere în practic ă a unor recomand ări ale unor teorii

Economia dezvolt ării sustenabile. Competitivitate și creștere economic ă
9
economice normative. Opinia conform c ăreia unei teorii economice îi pot
corespunde mai multe tipuri de pol itici economice fiind foarte adev ărată. În
plus, politicile economice implic ă avantajarea unor anumite grupuri sociale și
doar arareori men ținerea constant ă a utilit ății altor grupuri sociale în
conformitate cu principiul paretian al optimului social. Într-un sistem
democratic men ținerea unui echilibru convenabil de interese la nivel social
presupune proiectarea unor strategii și a unui sistem de instrumente prin care s ă
se poată aplica politicile econom ice. Aceasta înseamn ă că implementarea unor
politici economice este judecat ă adesea dup ă modul în care sunt utilizate
diferite instrumente de interven ție a guvernului în economie prin diferite
strategii economice.
Din perspectiv ă temporal ă praxisul cre șterii economice presupune
concilierea intereselor pe termen scurt și mediu cu cele de termen lung. Or,
acest lucru este dificil chiar la nivelul unui singur individ și cu atât mai mult la
nivel de grupuri sau de întreag ă societate. Ocupat adesea cu rezolvarea unor
probleme economice curente, guvernul nu va acorda suficient ă atenție
orizontului temporal mediu și lung. Aceasta deoarece tema cre șterii economice
nu-i tocmai profitabil ă pentru politicieni. Ei trebuie s ă găsească soluții pentru
probleme economice și sociale curente. S ă ofere himere despre prezent ori
viitorul imediat, dar nici într-un caz s ă-și iroseasc ă eforturile pentru ce va fi s ă
fie. Adesea, partidele politice aflate la guvernare î și combină instrumentarul
politicilor economice în func ție de calendarul electoral și nu de necesit ățile
reale ale economiei, provocând a șa-numitul efect al ciclului electoral (Jula,
2008). Dac ă politicienii sunt dispu și să sacrifice eficien ța implement ării unor
politici economice, pe termen scurt și mediu, sunt pu ține șansele că aceștia se
vor preocupa în mod serios de problem ele pe termen lung. Abordarea serioas ă a
problematicii cre șterii economice presupune o doz ă serioasă de responsabilitate:
a te gândi serios la genera țiile viitoare. Asta înseamn ă un anumit spirit vizionar.
Dar din punct de vedere practic pu țini îți vor ierta cheltuirea resurselor actuale
pentru himerele viitorului. Totu și, spiritul vizionar – naivitate, curiozitate sau
chiar nebunie, reprezint ă calități nu tocmai compatibile cu profilul unui
politician de succes. Din acest motiv pu ține au fost preocup ările serioase (în
care s-a crezut cu adev ărat) pentru cre șterea economic ă.
3. Concluzii
De cele mai multe ori problema cre șterii economice a fost inclus ă în
agendele de lucru ale politicienilor când existau decalaje importante în privin ța
performan țelor macroeconomice dintr-o anumit ă țară în raport cu nivelul mediu
al unui grup de țări mai dezvoltate, ori când se prefigurau amenin țări serioase în

Dorel Ailenei, Liviu-Cosmin Mosora
10
privința dezvolt ării viitoare a unor economii na ționale (epuizarea resurselor
naturale, dezechilibre demografice, poluare excesiv ă etc.). Preocupate de
elaborarea unor politici de chatching-up sau de evitar ea unor obstacole din calea
dezvoltării viitoare, guvernele au fost nevoite s ă se ocupe uneori și de politici
de creștere economic ă.

Note

(1) De exemplu, Adam Smith, în capitolul III al Avuției Națiunilor , abordeaz ă problema
progresului diferit al opulen ței la diferite na țiuni. Chiar și legea popula ției a lui Malthus
poate fi considerat ă o temă precursoare a ariei de cunoa ștere a cre șterii economice. Un alt
precursor al problematicii cre șterii economice poate fi considerat și Karl Marx prin analiza
procesului dialectic al progresului în domeniul economic.
(2) Atât modelele de cre ștere economic ă ale lui Harod și Domar, cât și modelul lui Robert
Solow nu reu șesc să ofere rezultate mul țumitoare în test ările și aplicațiile din unele țări din
lumea a III-a.
(3) Termenul lung face imposibil ă evitarea paradoxului lui Heraclit conform c ăruia nu te poți
scălda de dou ă ori în apa aceluia și fluviu .
(4) Simon Kuznets sesiza foarte bine aceste aspecte atunci când definea cre șterea economic ă
drept „cre șterea capacit ății unei țări de a furniza în m ăsură crescând ă diferite bunuri
economice, capacitate bazat ă pe tehnologii de vârf și pe adapt ări institu ționale și
ideologice”.

Bibliografie

Ailenei, D., Jula, D., Jula, N., Gârbovean, A. (1999). Economia dezvolt ării, Editura Viitorul
Românesc, Bucure ști
Ailenei, D. (1999). Piața ca spațiu economic, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Capanu, I., Wagner, P., Mitru ț, C. (1994). Sistemul Conturilor Na ționale și Agregate
macroeconomice, Editura All, București
Einstein, A. (1992). Cum văd eu lumea, Editura Humanitas, Bucure ști
Box, G.E.P., Jenkins, G.M. (1976). Time series analysis. Processing and Control, San
Francisco Holden Day
Benassy, J.P. (1984). Macroéconomie et theorie du deséchilibres, Dunod, Paris
Jula, D., „Economic impact of political cycles – the relevance of European experience for
Romania”, Working Papers of Institute for Economic Forecasting , 2008
Blaga, L. (1985). Trilogia culturii. Despre con știința filosofic ă, Editura Minerva, Bucure ști
Macoviciuc, V. (1999). Inițiere în filosofia contemporan ă, Editura Economic ă, București
Prigogine, I. (1992). De la existen ță la devenire, Editura Științifică, București