Economia de Piata Si Relatia Cauzala cu Concurenta

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………………………………..7

Lista tabelelor și a figurilor

Capitolul 1. ECONOMIA DE PIAȚĂ…………………………………………………………………….8

Conceptul de economie de piață……………………………………………………………………..8

Întreprinderea – principalul agent al economiei………………………………..9

Tipuri,trăsături și modele caracteristice ale economiei de piață………………………….10

1.3. Cadru juridic legal și forme de manifestare ale economiei de piață românești………21

Capitolul 2. CONCURENȚA…………………………………………………………………………………………31

2.1. Conceptul de concurență …………………………………………………………………………..31

2.2. Tipuri și trăsăturile specifice ale concurenței în relația cu economia de piață…..34

2.3. Tipuri de concurență în condițiile economiei de piață românești………………..39

Capitolul 3 ECONOMIA DE PIAȚĂ ȘI RELAȚIA CAUZALĂ CU CONCURENȚA – STUDIU DE CAZ……………………………………………………………………………………………………….45

3.1. Prezentarea generală a societății ………………………………………………………………52

3.2. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari pe ultimii 3 ani ………….52

3.3. Concurența ca manifestare a SC … SRL în economia de piață românească …….52

Concluzii și propuneri………………………………………………………………………………………………..114

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………118

INTRODUCERE

Lucrarea „ Economia de piață și relația cauzală cu concurența – STUDIU DE CAZ ” este structurată pe 3 capitole, fiind descrise noțiunea de economie de piață, noțiunea de concurență precum și relația care există între cele două.

În capitolul 1 am prezentat conceptul de economie de piață, funcțiile și trăsăturile caracteristice din economia de piață a României precum și cadrul juridic legal alături de formele de manifestare ale economiei de piață Românești.

Noțiunea de concurență, tipurile și trăsăturile concurenței în cadrul unei economii de piață precum și tipurile de concurență întâlnite în condițiile economiei de piață românești sunt subiectele abordate în cadrul celui de-al doilea capitol

Capitolul 3, studiu de caz, prezintă noțiunile relației dintre economie de piață și concurență în cadrul firmei „ asdasd ”. Am avut în vedere prezentarea generală a firmei „ asddsa ”, evoluția principalilor indicatori economico-financiari pe ultimii 3 ani și concurența ca manifestare a acestei firme în economia de piață românească.

CAPITOLUL 1

ECONOMIA DE PIAȚĂ

1.1 CONCEPTUL DE ECONOMIE DE PIAȚĂ

Economia de piață reprezintă un sistem economic eficient prin intermediul

căruia se realizează activitatea economică.Tot în cadrul economiei de piață are loc schimbarea resurselor în bunuri și servicii necesare pentru populație.

Deși există multe tipuri distincte de organizare și aranjare a proceselor economice, economia de piață a devenit preponderentă recent.De cele mai multe ori între economie de piață și de schimb se pune semnul de egal, datorită faptului că cea de piață conține majoritatea trăsăturilor caracteristice.

În literatura de specialitate nu există un consens în privința celei mai adecvate denumiri ale acestui sistem economic.Adesea sunt folosiți termeni precum capitalism, economie modernă, economie de schimb, economie de piață.

Economia de piață a evoluat de la economia naturală, care era caracterizată prin faptul că din producție erau satisfăcute doar nevoile personale ale producătorilor și familiilor acestora la economia de schimb.A fost astfel favorizată trecerea de la forma de schimb fără monedă, adică marfă contra marfă la economia modernă, unde apare moneda ca instrument de schimb.Defapt, aceasta este economia de piață actuală, unde sunt realizate produse destinate vânzării pe piață contra unui preț.

Organizarea unei economii de piață este facută prin mecanisme ale pieței, mecanisme liberale ( legislative, politice ) fără restricții din partea statului, acesta jucând un rol minimal.

O definiție mai concisă a economiei de piață este reprezentată de faptul că aceasta reprezintă sistemul economic având în centrul său piața, care se autoreglează în funcție de relațiile dintre cerere și ofertă, singură, fără să fie controlată de stat.

Acest sistem economic se individualiează prin faptul că are loc prin mecanismele pieței concurențiale, respectiv prin relațiile dintre cei implicați în economie, care reprezintă și angajamentele dintre diverse sfere ale activității.Sistemul are la bază concurența, considerată defapt transpunerea în plan economic a celor doua principii foarte importante: principiul libertății individuale și principiul liberei inițiative.

Într-o economie de piață sănătoasă, prin variațiile cantitative ale ofertei și a cererii și ajustarea permanentă a prețurilor, producătorii și cumpărătorii pot acționa fără a fi influențați dincolo de interese, de alți factori, de acțiunile statului.Ca rezultat, economia de piață funcționează prin mecanismul pieței și al prețului rezultat din confruntarea deciziei și a comportamentului subiecțiilor economici.

Este de sine știut că statele avansate din occident au la bază o economie de piață concurențială iar de aceea, legarea de acest sistem economic este importantă în vederea construirii unei societăți civilizate, democratice.

Realitatea contemporană ne demonstrează ca nu întotdeauna econonomiile de piată occidentale nu pot fi apreciate ca fiind „ pure ” iar mecanismele pieței nu pot fi mereu benefice, având uneori costuri sociale care contrazic chiar și cele mai darnice structurii și strategii.

Sistemul economic de piață care se întemeiază și generează libertatea economică a individului avantajează libertatea politică și implică în același timp separarea relativă a politicului din economic.Opiniile multor economiști spun că economia de piață s-a format în strânsă legătură cu instituțiile politice democrate, exprimând libertatea gândirii prin prisma valorii și independenței fiecăruia.

„Libera inițiativă” a unui întreprinzător, la fel ca „suveranitatea cumpărătorului” caracteristici ale acestui tip de economie, sunt în strânsă relație cu piața, însemnând atât libertatea întreprinzătorului de a alege ce și cum să producă după bunul plac și în funcție de preț și de rentabilitate, cât și libertatea consumatorului de a cheltui cât dorește și ce să achiziționeze din veniturile sale pentru satisfacerea nevoilor personale.

Piața permite deci atât libertatea de acțiune a participanților la schimb, respectiv a vânzătorilor ( producători de bunuri și servicii sau deținători de factori de producție ) și cumpărătorilor, cât și principiul maximizării profitului și a satisfacției utilizării bunurilor și serviciilor ca mobil esențial al acțiunilor din economie, inclusiv din punctul de vedere al asigurării echilibrului.

După felul și obiectul tranzacțiilor, mulțimea operațiunilor se grupează pe mai multe piețe: piața bunurilor și serviciilor, piața factorilor de producție, piața acțiunilor și piața monetară.Piața cuprinde defapt cele 3 categorii principale de mărfuri: bunuri și servicii, factori de producție și moneda.Apare astfel un flux de bunuri provenite de la producători spre consumatori alăturat unui flux monetar de la consumatori spre producători.Astfel, economia funcționând, apar circuitele economice: din producție rezultă venituri, acestea dau naștere cheltuielilor iar cheltuielile încurajează producția.

Analizele evoluțiilor economiilor de piață din occident, din ultimele decenii au evidențiat anumite slăbiciuni și nereușite ale mecanismelor de autoreglare a pieței, ale asigurării în orice condiții echilibrul economic și incapacitatea de a acoperi cerințele noi ale vieții contemporane.Astfel au apărut fluctuații și dezechilibre ( inflația, șomajul ș.a. ).De aici, se trage concluzia că nu există un sistem economic perfect, dar economia de piață este cel mai eficient.

1.1.1 ÎNTREPRINDEREA

PRINCIPALUL AGENT AL ECONOMIEI

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, noțiunea de întreprindere este definită astfel:

Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prestări de servicii, în condiții de concurență.

Întreprinderea sau firma redă spațiul în care se găsesc și se îmbină factorii de producție, în care are loc procesul de producție, unde se fac bunurile economice, pe baza diviziunii sociale a muncii și a cooperării între toți cei care o compun.Aceasta poate îndeplini concomitent funcție economică și funcție socială și poate fi vazută ca o entitate având mai multe dimensiuni:

Dimensiune economică – deoarece aici este creeată averea

Dimensiune socială – pentru ca este reprezentată de un grup de oameni, care lucrează împreună și interacționând fac întreprinderea să funcționeze

Dimensiune juridică – pentru că este autonomă, indiferent ce mărime are sau ce activitate prestează.

Indiferent de tipul său, întreprinderea este caracterizată prin următoarele trăsături principale

Scopul fundamental care este reprezentat de productia de bunuri economice sau prestarea serviciilor

Pentru îndeplinirea scopului fundamental, firma trebuie să dețină un patrimoniu

Firma de tip capitalist produce numai pentru piață, luându-și toate informațiile de acolo.

După cum putem observa în figura de mai sus, întreprinderea este un sistem uman pentru că acționează ca o organizație, formată din indivizi, bazată pe o ierarhie, unde există un lider ( manager ) care o conduce.Aceasta întreprindere este și un sistem deschis deoarece are procese de producție, bunurile rezultate fiind destinare vânzării pe piață și existența profitului.

În condițiile unei economii de piață, activitatea întreprinderii este strâns legată de întreprinzător sau manager.Acesta este cel care inițiază activitatea economică și o conduce spre realizarea profitului.

Întreprinzătorul este caracterizat în principiu de:

Întreprinzătorul îmbină elementele de productie, își asumă responsabilitatea pentru rezultatele obținute și repartizarea veniturilor.

Îndeplinește funcția de autoritate

Acesta este un inovator

Capacitate managerială

1.2 TIPURI, TRĂSĂTURI ȘI MODELE CARACTERISTICE

ALE ECONOMIEI DE PIAȚĂ

Ca urmare a aprecierii economiei de piață contemporane, o economie care funcționează și se organizează prin mecanismele pieței și într-un sistem liberal bazat pe proprietate privată, afirmăm că producția, repartiția, schimbul și consumul sunt realizate pe baza inițiativei libere.Fiecare persoană este liberă să:

Întreprindă sau să conducă o activitate economică.

Să producă ceva, care apoi vândut să producă un venit, venit pe care să îl cheltuiască dupa cum dorește.

Să poată economisi o parte din venit

Să-și urmărească mereu propriile interese în ceea ce privește economicul, dar să tină cont și de necesitatea îmbinării acestor interese cu cele ale societății.

Bineînțeles că există limitări din punct de vedere al legistlativului, dar aceste limitări reprezintă niște reguli generale, normale, care ajută la organizarea corectă, respectarea ordinii-publice, norme minime de sănătate.

Ca sinteză a ceea ce găsim acum în cadrul țărilor din occident, putem defini economia de piață prin următoarele trăsături:

1. Este o economie multipolară, asta însemnând că este construită din foarte multe centre diferite de inițiativă, centre decizionale, organizaționale, gestionare și de conducere a activității economice.Aceste centre sunt reprezentate de agenții de producție care, de ofertă de factori, având legături strânse între ei prin multitudinea de relații de schimb, respectiv operațiuni de vânzare și cumpărare.Fiecare dintre acești agenți are un comportament propriu, fiind diferit prin raționament, orizont, fortă economică și influență.

2. Este o economie descentralizată deoarece deciziile nu sunt luate de către stat ci sunt luate numai de agenții economici, care sunt independenți.Informațiile pe baza cărora agenții economici iau decizii sunt luate din piață, prin analiza atentă a acesteia, unitățile economice fiind în strânsă legătură, prin schimbul de activități sau bunuri și servicii.Deși agenții economici au autonomie deplină în domeniul lor, economia descentralizată nu este funcțională doar datorită inițiativelor și acțiunilor micro, ci și a deciziilor macro care se referă la legăturile dintre agenții economici, a deciziilor care stabilesc cadrul juridic legal și instituțional al activităților economice.Din punctul acesta de vedere, economia de piață este total opusă economiei centralizate, care este controlată și organizată de către stat.

Cu toate că și in cadrul economiei de piață sunt luate decizii la nivelul economiei naționale, acestea nu lezează în niciun fel și nu introduc restricții, ci sunt decizii de importanță națională.

3. Este o economie de întreprindere întrucât este esențial ca în spațiul microeconomic, desfășurarea activității să se facă prin intermediul întreprinderii care să asigure legătura dintre categoriile de piețe și dintre cerere și ofertă.De aici derivă și rolul central al întreprinzătorului care prin mecanismul de piață îmbină factorii de producție, diferiți din punct de vedere juridic și economic, comparând prețurile acestora, ghidându-se în ocupația sa de raportul dintre costul inițial și prețul de vânzare.

4. Este o economie de calcul în expresie monetară pentru că moneda este numitorul comun al activităților agentului economic, aceasta satisfacând cerința de estimare a costului și a rezultatului.Tot prin intermediul monedei, agentul economic poate să-și efectueze multiple calcule economice, care sunt extrem de importante pentru că pe baza lor se pot elabora strategii de viitor, se pot lua decizii și afectează comportamentul.Prețul, ca expresie monetară a relațiilor existente dintre bunuri trasează și cuantifică resursele și necesarul economic între care tinde să existe un echilibru.

5. Este o economie în care profitul este mobilul agenților economici și obiectivul central al întreprinderii, motivația principală a întregii activități la nivel microeconomic.Pentru a realiza profit, agentul economic nu este limitat decât de propria sa capacitate și competență dar respectând și drepturile celorlalți agenți.Reprezentând diferența dintre venituri și cheltuieli, acesta depinde decisiv de condițiile din piață.Catalogat deseori ca fiind retribuirea spiritului de inițiativă și de inovație, a capacității întreprinderii, profitul este văzut ca un venit rezidual al întreprinzătorului, ce îndeplinește rolul de recompensă dar și de sancțiune a acestuia pentru calitatea activității sale.Deoarece profitul este obiectivul principal al întreprinderii, maximizarea acestuia este un obiectiv permanent și se face pe termen lung, alte obiective putând fii prioritare pe termen scurt.

6. Este o economie în care statul acționează ca un agent distinct, având funcții specifice și se manifestă indirect.Statul, prin intermediul acțiunilor sale nu se substituie mecanismelor pieței îndeplinind funcțiile acesteia ci intervine pentru a o ajuta și înlătura efectele negative ale funcționării ei.Intervenția statului trebuie să fie indirectă pentru a fi respectată libertatea agentului economic și libertatea formării prețurilor, dar reglează totuși economia prin politicile financiare, monetare sau sociale; acționează și asupra „ direcțiilor principale ”cum ar fi repartiția forței de muncă, nivelul cererii globale, are grijă să fie respectată concurența și regulile ei.Intervenția statului este deci necesară, aceasta venind în sprijinul economiei de piață private, neputând exista fără ea.

7. Aceste trăsături ale economiei de piață rezultă și se găsesc în susținerea proprietății private și respectarea necontenită a dreptului de proprietate, fiind fundamentale în existența unui sistem economic bazat pe mecanismele pieței.Imunitatea proprietății private și a libertății individului sunt stabilite clar prin lege, proprietatea privată fiind intangibilă.În ciuda faptului ca există anumite mutații privind formele de proprietate și funcționarea mecanismului economic, economia de piață a fost și va rămâne o economie privată.Iar ideea că societatea privată este dominantă, nu elimină posibilitatea existenței proprietății publice ca fiind o proprietate în interesul tuturor.De aici tragem concluzia că există și o proprietate mixtă care rezultă din îmbinarea celor doua proprietăți, fundamentale de altfel din punct de vedere economic.

În disciplina economică se schițează câteva fundamentări doctrinare despre economia de piață care individualizează orientările mari din gândirea economică contemporană.Sunt deci câteva concepte de abordare, de explicare și de interpretare a economiei de piață care se transpun în următoarele modele: neoclasic, keynesist, instituționalist, libertarian, al economiei reglate și al dezechilibrelor inerente.

Modelul neoclasic are la bază ideea că prin respectarea riguroasă a proprietății private și a liberei inițiative, mecanismul pieței reprezentat prin prețuri, jocul dintre cerere și ofertă și concurență reprezintă calea obiectivă de coordonare a activității agenților economici.Așadar, prin această metodă este posibilă autoreglarea și funcționarea armonioasă a economiei.Este acceptată totuși și intervenția statului în economie, adesea prin politici monetare, politici fiscale sau politici bugetare.

Modelul Keynesist se identifică prin ideea că mecanismele clasice de piață nu pot asigura singure funcționarea rezonabilă a economiei cu folosirea pe deplin a resurselor.În aceasta viziune, este necesară intervenția permanentă a statului în economie, ca centru de decizie și agent economic, ca autoritate publică și nu neaparat prin intermediul proprietății.Este acordată astfel o importanță deosebită problemelor sociale cum ar fi șomajul sau eradicarea sărăciei.Așadar au prioritate reglarea conjuncturală a pieței în paralel cu elaborarea de planuri de dezvoltare pe termen mediu și pe termen lung.Pe această cale luate în calcul și bunurile și serviciile oferite de stat dar care nu au caracter de marfă cum ar fi educația, asistența socială, sistem de sănătate public finanțate de către stat.

Modelul instituționalist aparține unui grup de economiși care consideră ca ipotezele clasice cum ar fi concurența pură și perfectă, autoritatea consumatorului ș.a. nu reușesc să se verifice în realitate.Defapt, economiile de piață occidentale sunt caracterizate printr-o concurență imperfectă, dominarea organizării și a gestiunii de către manageri care nu sunt proprietari și care compun o tehnostructură, modernizare și regionalizare, deschiderea frontierelor economice naționale.Prin urmare a devenit necesară intervenția instituțională în economie, pe traseul controlului prețurilor si repartiția veniturilor, stabilirea unor strategii de dezvoltare și prin coordonarea activităților din domeniile economice strategice.

Modelul libertarian al economiei de piață este un model american, neoliberal, care definește ca fiind absolută libertatea în economie, considerând nocivă orice încercare a statului de a se implica.Acest model teoretic este caracterizat prin susținerea necontenită a eficienței si a potențialului mecanismelor pieței de a satisface perfect calitatea de autoreglare a economiei, de alocare și utilizare eficace a resurselor și în fond de a realiza totul în economie.

Este previzibilă o largire a proprietății private și în alte domenii cum ar fi serviciile publice, generând astfel liberalizarea vieții economice și sociale.Orice intervenție a statului în economie este văzută ca fiind o reducere a libertății de inițiativă, de decizie sau de acțiune.

Modelul economiei reglate este apropiat de modelul instituționalist și este fundamentat pe teza că piața este numai o formă de reglare a activității economice, deoarece nu este capabilă să cuprindă tot spațiul economic.De exemplu în interiorul societăților nu există relații de piață, organizarea și gestiunea activităților nefiind îndeplinite conform mecanismelor de piață.

Plecând de la ideea că ajustările diferitelor procese economice prin intermediul mecanismelor de piață sunt din ce în ce mai puțin instantanee și sunt mai dificile și de lungă durată, este necesară implementarea unor mecanisme corective și de ajustare a soluțiilor la toate cele trei nivelurile ( microeconomic,mezoeconomic si macroeconomic ).Aceste mecanisme sunt elaborate pe baza unor cercetări din trecut a efectelor economice și sociale și pot răspunde necesităților de informare a agenților economici asigurând coerența deciziilor la toate nivelele în fața îndoielilor și a riscurilor.Tragem de aici concluzia că aceste mecanisme ajutătoare nu înlocuiesc mecanismele clasice ale pieței ci doar ușurează îndeplinirea sarcinilor acestora.Piața este și va rămâne elementul principal de echilibru alături de care mecanismele ei și joacă un rol important în domeniile cu impact în funcționarea economiei cum ar fi: concurența, salariile, forța de muncă etc.

În cadrul modelului dezechilibrelor inerente economia este tratată nu doar prin teza concurenței și eficienței mecanismelor de piață, dar și prin existența distorsiunilor și dezechilibrelor inerente.Economia contemporană are ca principală caracteristică existența instabilității și a diverselor dezechilibre.Aceste caracteristici sunt explicate prin evidențierea inflexibilității prețurilor, mai exact spre creșterea continuă a lor.De aici și teza rigidității prețurilor ( salariul și dobânda ) si incapacitatea acestora de a se adapta la nivelul cererii și ofertei.

Ajustarea dezechilibrelor în cadrul economiei de piață presupune niște costuri de ajustare care sunt concretizate în întărirea rigidității prețurilor. Aceste costuri deseori influențează economia, de aceea este necesară existența unor măsuri economice pentru micșorarea efectelor dezechilibrelor iar atunci când se poate, să fie prevenite.