Economia Bazata pe Cunostinte

CAPITLUL 1. Economia bazata pe cunostinte

1.1 Cunoștințele-elementul determinant al apariției, dezvoltării și funcționări economiei bazate pe cunoștințe

In organizatia moderna, cunostintele trebuie privite ca o resursa strategica, sursa de avantaje concurentiale, pe de o parte, si de crestere a valorii, pe de alta parte, urmarindu-se valorificarea maxima a potentialului lor caci „supravietuirea firmei reclama din partea managerilor obligativitatea de a parcurge, analiza, corela, interpreta si sintetiza corect informatiile cu privire la relatiile de afaceri si mediul in care aceasta evolueaza, iar atunci cand constata anumite ramaneri in urma sa ia masuri urgente de eliminare a carentelor”.

Revoluția cunoștințelor

„Prin revoluția cunoștințelor desemnăm schimbarea fundamentală de la economia bazată predominant pe resurse fizice la economia bazată predominant pe cunoștințe”

Cunoștințele au un rol determinant in economia modernă, de asemenea se află la baza acestei revoluții. In ultimii ani, s-a acordat o importanță deosebită a informațiilor, tehnologilor, capitalului uman, proceselor economice, capabilităților și competențelor organizației, numitorul comun fiind cunoștințele, ei constituind modalități de operaționalizare și individualizare a acestora. Pentru viitor se prefigureaza că bogăția și puterea să rezulte din resursele intelectuale intangibile, din capitalul de cunoștințe.

Revoluția cunoștințelor constă in trecerea de economia bazată pe resurse tangibile, fizice la economia domintă de cunoștințe. Procesul este vast și profund astefl încât produce schimbări de esență în toate activitățile economice, precum revoluția industriala.

În prezent, suntem la faza incipientă a revoluției cunoștințelor, conturându-se treptat primordialitatea lor. Impactul revoluției cunoștințelor se resimte vizibil in volatilitatea pieței, incertitudinile în ceea ce privește nesiguranța carierelor și a locurilor de muncă, direcționarea activităților economice.

Economia bazată pe cunoștințe este rezultatul revoluției cunoștințelor. Acest proces se intensifică în prima jumătate a secolului XXI, și ca rezultat, economia cunoștințelor se va resimți într-un mod rapid în toate zonele dezvoltate ale omenirii.

1.1.2 Caracteristicile cunoștințelor

Datorită rolului important pe care il ocupă în economia bazată pe cunoștințe, este necesar să le tratăm corelativ cu data și informația, noțiuni cu care se intersectează. „Se acreditează ideea că cele trei concepte – data, informația și cunoștințele- se află în raport”

Fig 1.1 Raporturile dintre date, informații și cunoștințe.

Sursa: Nicolescu, O., Plumb, I., Verboncu, I.,(coordonatori)Abordari moderne în managementul și economia organizației, Editura Economică, București, 2004.

„Data este definită ca un semnal ce poate fi transmis de la un emițător la un receptor- ființă umana sau alt destinatar.

Informația reprezintă o dată inteligibilă pentru receptor, căruia ii aduce un plus de cunoaștere, perceput de acesta. Cunoștințele sunt definite ca stocuri cumulative de informații ăi abilități generate de utilizarea informațiilor de către receptor”. Cunoștințele se mai pot deosebi de informații și prin faptul că depind de capacitățile intelectuale ale fiecărui individ în parte, de competența cu care înțelege, percepe și utilizează informațiile primite. O informație poate avea valori sensibil diferite pentru fiecare receptor datorită capacităților de receptare și înțelegere a lor, generând cunoștințe parțial deosebite. Cunoștințele pe care le deține o persoană într-un anumit domeniu și capacitatea intelectuala a acesteia ajută ca anumite date și informații să se transforme în cunoștințe valoroase.

La nivelul organizației, cunoștințele se regăsesc în cerințele și preferințele clienților, la forța de muncă (capitalul uman), în produsele, sistemelor și proceselor sale (capitalul structural). Valoarea activelor tangibile poate fi depășită de valoarea activelor de cunoștințe.

In cadrul fiecărei compani se produc trei procese majore referitoare la cunoștințe:

Dobândirea sau obținerea de cunoștințe, care se realizează prin procesele de învățare ale salariaților organizației;

Crearea de cunoștințe, sub forma de invenții, inovații etc.

Utilizarea de cunoștințe, prin toate deciziile și acțiunile care se concretizează în final în produse, servicii, cunoștințe noi, ce se comercializează în condiții de profitabilitate;

Organizația este interesată în utilizarea cunoștințelor dar acest fapt fiind condiționat determinat de dobândirea și crearea lor prin învățare.

Cunoștințelor le sunt asociate doua concepte majore: strictețea și capacitatea absorbtivă. Strictețea se referă la capacitatea, posibilitatea de a transforma o cunoștință într-o informație transferabilă, explicită. Capacitatea absorbtivă reprezintă ingeniozitatea receptorului de a înțelege și reține cunoștințele trasmise de emițător.

1.1.3 Tipologia cunoștințelor

Numeroase studii efectuate de specialiștii în domeniu demonstrează existența multor categorii de cunoștințe, având roluri diferite și caracteristici parțial diferite în procesele manageriale, economice etc. Astfel, în management, cunoștințele se divid in două categorii, în funcție de conținut:

Cunoștințe despre ceva, esențiale pentru a percepe și înțelege un fenomen, eveniment;

Cunoștințe despre cum se fac sau know-how, indispensabile pentru a produce și comercializa profitabil servicii, echipamente etc.

Intr-o abordare complexă, care înglobează parțial și elementele prezentate anterior, în domeniul managment se evidențiază patru categorii de cunoștințe:

Fig 1.2 Principalele tipuri de cunoștințe

Sursa: Țîțu, M., Oprean, C. Managementul inovării în economia și organizația bazată pe cunoștințe. Editura AGIR, București, Bun de Tipar pentru 2012

Cunoștințele de tipul know-what. Reprezintă o însumare de relatări despre fapte, fiind mai puțin utilizabile dar sunt cele mai răspândite, în procesele economice.

Cunoștințele de tipul know-who. Sunt cunoștințe științifice care se referă la legi și principii ale naturii. Acestea ajută la dezvoltarea tehnologică și inovația de produse și servicii.

Cunoștințele de tipul know-how. Acestea au abilitatea de a face ceva. Se dezvoltă și se păstrează într-o companie, contribuind în mod esențial la producerea și comercializarea produselor și servicilor. Prin obținerea acestui tip de cunoștințe se dezvoltă rețelele de firmă, cu ajutorul caroră organizațiile pot accesa know-how-ul altor organizații, îmbinându-l cu propriul know-how, dezvoltându-l și astfel putând participa la procesele de valorificare a lui.

Cunștințele de tipul know-why. Ele încorporează cunoștințele de tipul know-what cu cele de tipul know-how. Acestea implică dezvoltarea de relații speciale, prin care se asigură accesul la experți. Cu ajutorul lor putem depista mai ușor răspunsuri și soluții la problemele generate de rata rapidă a schimbărilor.

Aceste tipuri de cunoștințe sunt incluse în procesele de inovare, prin care produc noi cunoștințe, având posibilitatea de a ne comercializa direct sau indirect fiind incluse în noile produse și servicii.

Unul dintre primii economisti care au subliniat importanta cunostintelor si a transferului lor in societate si in economie a fost Friedrich Hayeh care, in articolul sau Utilizarea cunoasterii in societate, a lansat teza potrivit careia multi economisti au inteles gresit natura problemei economie: „problema economica a scocietatii (…) nu este atat o problema de alocare a unor resurse „date” – unei singure/anumite persoane care astefl o poate rezolva(…), este mai curand o problema referitoare la modul in care se poate asigura cea mai buna utilizare a resurselor cunoscute de catre fiecare din membrii societatii, (…) o problema a utilizarii cunostintelor care nu sunt date nici unei persoane in totalitatea lor”

In funcție de natura și transferabilitatea cunoștințelor, acestea se impart în implicite și explicite. Cunoștințele explicite sunt conturate la nivel apreciabil, sunt ușor de transmis și de codificat prin mesaje, prin intermediul tehnicii. Cunoștințele implicite sau tacite sunt insuficient conturate, dificil de codificat și transmis prin mijloace tehnice. Se referă la elementele pe care le utilizează și/sau înțelegem, dar implică un efort mai mare pentru a le putea transmite prin mesaje scrise sau verbale, fiind dificil transferabile. Ambele categorii de cunoștințe sunt complementare și importante în organizație.

Cunoașterea tipurilor de cunoștințe este importantă pentru deslușirea proceselor complexe implicate în dezvoltarea economiei bazate pe cunoștințe.

1.2 Conceptul de economia bazată pe cunoștinte- consideratii, realitati si perspective

Societatea bazata pe cunostinte este cea in care cunostintele – privite ca un element generic al proceselor de cunoastere si reprezentare a realizatii, de conceptie si comunicare, inerente actiunii umane la scara societatii si la scara organizatiilor – semnifica puterea in sensul cel mai general. Acesta adevarata revolutie a cunostintelor- care nu se rezuma doar la sfera tehnologiei din domeniul telecomunicatiilor sau al computerelor, ci vizeaza insusi rolul cunostintelor in societate – a dus la extinderea frontierelor cunoasterii, marcand decisiv evolutia tuturor componentelor sistemului global , si facand ca obtinerea, stapanirea si valorificarea superioara a cunostintelor sa devina cheia de bolta a societatii.

1.2.1Considerații cu privire la economia bazată pe cunoștințe

Peter Drucker afirmă:”Putem fi siguri că lumea care va rezulta din prezenta rearanjare a valorilor, credințelor, structurilor economice și sociale, a conceptelor și sistemelor politice, cu alte cuvinte a concepțiilor asupra lumii, va fi diferită de ceea ce și-ar putea imagina oricine astăzi, în unele domenii – și în special în cadrul societății și structurii ei – trasformări de bază deja au avut loc. Faptul ca noua societate va fi una non-socialistă, cât și una post-capitalistă, este practic o certitudine. Și este, de asemenea, o certitudine ca resursa ei primară vor fi cunoștințele”

Am luat parte la procesul rapid al globalizării în cadrul activităților economice, am fost martori la creșterile incredibile a rezultatelor obținute de știință și tehnologie, la creșterea masivă a rețelelor și conectării – toate având ca element esențial cunoștințele. In această economie în curs de dezvoltare, cheia succesului economic și a competiției este deținută de cunoștințe.

Specialiști în domeniu iși exprimă convingerea că societatea se îndreaptă rapid sper un nou tip de economie și management, care constă într-o varietate a abordări teoretice-metodologice, în principal datorită complexității schimbărilor care se produc, a multitudini ramurilor, economiilor, firmelor etc. în care se manifestă aceste schimbări, a stadiului incipient la care se află acestă economie.

1.2.2 Trăsături definitorii ale economiei bazată pe cunoștințe

„Economia bazată pe cunoștințe este economia bazată pe producția, distribuția, utilizarea cunoștintelor și informațiilor”.

Principalele caracteristici ale economiei bazate pe cunoștințe sunt:

Primordialitatea cunoștințelor în toate sferele activitătii economice, în procesele de producție acestea reprezentând un input mai important decat pîmântul, banii sau munca.

Concentrarea activităților economice preponderent pe tratarea informațiilor și producerea de bunuri-cunoștințe

Fundamentarea activităților economice nu în primul rând pe resurse tangibile, ci pe resurse intangibile, reprezentate de cunoștințe și de mințile oamenilor competenți.

Capitalul de cunoștințe este un capital special, intangibil, care de regulă, nu poate poseda in exclusivitate, și care poate fi preluat și reutilizat.

Proliferarea echipamentelor și produselor simbolice, concomitent cu diminuarea relativă a produselor fizice: cardurile, comertul electronic, bankingul electronic, pachetele de programe pentru calculatoare etc. reprezintă categorii de produse simbolice care vor predomina in economia bazată pe cunoștințe.

Demasificarea producției, în sensul eliminării necesității de a concentra cantități mari de resurse fizice și umane într-o organizație, pentru a se putea genera performanțe economice. Primii pași s-au făcut prin sistemele „just in time”, prelucrarea bazată pe integrarea computerolor etc.

Dispariția treptată a frontierelor dintre activitățile din cadrul firmei și dintre firme la nivel sectorial, regional, național și internațional. Organizarea centrată pe diviziunea muncii și ierarhie cedează locul organizării fundamentale pe munca în echipă, interschimbabilitatea sarcinilor și funcționalitatea interdepartamentală. Se diminuează treptat diferențele și granițele dintre diverse domenii de activitate de regimuri, în contextul internaționalizării activităților.

Generarea , exploatarea și perfecționarea tehnologiilor devin activității foarte răspândite și importante, condiționate pentru supraviețuire și performanță.

Creșterea, exploatarea și perfecționarea tehnologiilor devin activității foarte răspândite și importante, condiționate pentru supraviețuire și performanță.

Dezvoltarea și amplificarea exporturilor, ca urmare a estompării diferențelor dintre piețele naționale și eliminării treptate a berierelor instituționale, de timp și spațiu dintre țări.

Multiplicarea răpidă a intreprinderilor mici, concomitent cu reducerea relativă a firmelor mari, deoarece ele sunt mai simple și se adaptează rapid la evoluțiile contextuale.

Poliferarea și diversificarea formelor de asociere economică între organizații- alianțe strategice, rețele de firme, clustere, parcuri industriale etc, – pentru a valorifica pe un plan superior cunoștiințele și celelalte resurse de care dispun.

Acest nou tip de economie se bazează pe un capital inepuizabil – cunoștințele salariaților. In cadrul unei organizații, acest capital se află într-o formă nativă care necesită un efort important de identificare, culegere și canalizare a cunoștințelor către produsul final dat spre utilizare clientului. In noua economie bunurile, intangibile devin noul nucleu al competențelor, ideile valorează tot mai mult, în timp ce bunurile materiale tot mai puțin. In viziunea lui Peter Drucker „factorii tradiționali de producție – pământul, munca și capitalul – nu au dispărut. Dar ei au devenit secundari. Cunoașterea devine singura resursă cu adevarat relevantă astăzi”. Economia bazată pe cunostințe presupune o regândire a teoriei factorilor de producție. Cunoașterea devine elementul esențial a sistemului de dezvoltare economică.

Autorul Laurance Prusak afirmă: „cunoștințele reprezintă un capital intelectual; nu există nici un avantaj sustenabil decât ceea ce o firmă știe, cum poate utiliza ceea ce știe și cât de repede poate învăța ceva nou”. Capitalul intelectual reprezintă toate resursele nemonetare și fără formă fizică care au capacitatea de a adăuga valoare performanțelor și potențialului companiei”.

Viziunea asupra managementului bazat pe cunoștințe

Managementul cunostintelor este un proces de culegere, dezvoltare, impartasire, eficacitate avand in prin plan cunoastintele. Aceasta se refera la o abordare multi-disciplinara pentru atingerea obiectivelor organizationale prin utilizarea oprima a cunoastintelor. Eforturile intreprinse de acest management se concentreaza de obicei asupra obiectivelor organizationale, cum ar fi imbunatatirea performantelor, avantajul competitiv, inovatie, schimbul de lectii invatate, integrarea si imbunatatirea continua a organizatiei.

1.3.1 Elemente definitorii ale managementului bazat pe cunostinte

Ca stiinta, managementul bazat pe cunostinte consta in studierea proceselor si relatiilor manageriale bazate pe cunostinte, in descoperirea legitatilor care le guverneaza si in conceperea de noi sisteme, metode, tehnici etc., in vederea cresterii functionalitatii si performantelor organizatorilor, valorificand marile valente ale cunostintelor. Teoria managementului este intr-o faza incipienta. Definitia pe care am enuntat-o anterior, marcheaza ceea ce ar trebui sa insemne esenta managementului bazat pe cunostinte la nivel general, similar cu cel utilizat in definirile actuale ale stiintei managementului. Elaborarea si dezvoltarea unei baze teoretice adauga substanta si valoare acestui tip de management, conferindu-i un grad ridicat de aprofundare si facilitand oerationalizarea eficienta si eficace.

Ca practica, managementul bazat pe cunostinte consta in abordarile, metodele, tehnicile din firme centrate asupra producerii si utilizarii cunostintelor, prin care se asigura o valorificare superioara, comparativ cu perioada precedenta, cu multiple valente ale cunostintelor. Managerii organizatilor care isi desfasoara activitatea in domeniile IT, telecomunicatii, engineering etc., manifesta o receptivitate considerabila fata de managementul bazat pe cunostinte.

Factorul uman are un rol important in construirea managementului bazat pe cunostinte. In aceste conditii, proverbul bine cunoscut „ informatia inseamna putere” se transforma in „ cunostintele inseamna foarte multa putere”. Constientizarea acestei realitati este importanta pentru a concepe astfel de mecanisme manageriale si umane in organizatii, care sa asigure echilibrul in ceea ce priveste distribuirea puterii cunostintelor intre zonele si persoanele cheie ale firmei.

1.3.2 Care este scopul managementului cunostintelor

Recenta atractivitate asupra termenului de mangement al cunostintelor pare sa fi fost determinat de trei forte:

Cunoasterea a fost recunoscuta ca baza pentru eficacitatea organizationala

Este dificil de utilizat modele pentru a reprezenta dinamica si adaptabilitatea activitatilor organizatorice

Aplicarea cunostintelor pentru a aduce valoare in economia bazata pe cunostinte are o viteza si un impact fara precedent in istoria omenirii.

Dupa multe studii bazate pe practicile, competentele si sistemele unei organizatii s-a concluzionat faptul ca singura sursa durabila care reprezinta un real avantaj fata de competitori este cunoasterea. Acesta nu este rezultatul unei viziuni ci a unei experiente severa, care a condus multe organizatii la un pas de catastrofe economice. Managementul bazat pe cunostinte a devenit unul dintre cele mai importante subiecte in consultanta afacerilor din cauza eforturilor cu care s-au confruntat organizatiile pentru a face fata provocarilor concurentei in economia moderna a cunoasterii.

In nou era managementul informatiei si al managementului cunoasterii numai poate fi contestat sub nicio forma. Colectarea, preluarea si exploatarea informatiei si cunoasterii depind, in mare parte, de noua tehnologie informationala, care ofera facilitati ce nu puteau fi banuite in urma cu cativa ani si permit organizatilor sa opereze fara sa tina seama de restrictiile spatiale si temporale.

Concurenta – atat la nivelul organizatiilor cat si intre natiuni – obliga la cautarea unor solutii cat mai bune pentru a mentine pozitiile actuale sau pentru pentru a castiga noi piete, noi termeni de afaceri, sponsori, promotori. Pentru a se mentine pe piata competitorii trbuie sa obtina avantaje competitive.

1.3.3 Principii generale privitoare la managementul bazat pe cunostinte

Thomas Davenport, intr-o abordare care inglobeaza mai multe elemente, ne formuleaza principiile generale ale managementului bazat pe cunostinte:

Tratarea cunostintelor ca element determinant al functionarii si performantelor organizatiei

Focalizarea managementului asupra tratarii complexe a cunostintelor in cadrul organizatiei

Identificarea, utilizarea si valorificarea eficienta a cunostintelor necesita solutii manageriale care sa combine personalul de specialiate cu tehnologiile informationale, cumunicationale etc. performante.

Constientizarea de catre toti salariatii organizatiei ca accesarea si obtinerea cunostintelor reprezinta numai un inceput ce trebuie urmat de utilizarea, valorificarea si protejarea cunostintelor

Inducerea la personalul organizatiei a conceptiei si comportamentelor potrivit carora impartirea si utilizarea cunostintelor cu alte persoane este o abordare normala si eficace in plan organizational.

Valorificarea superioara a cunostintelor se realizeaza preponderent nu prin abordari organizatorice de tip ierarhic, ci prin crearea de retele si mecanisme orizontale si pe diagonala, interne si externe organizatiei, care sa functioneze predominant pe principiile economiei de piata.

Managementul bazat pe cunostinte este un demers continuu care nu se sfarseste cat timp exista organizatia.

Cunostintele reprezinta o sursa principala de putere pentru indivizi si organizatii

Managementul cunostintelor este mai costisitor, dar si mai scump este neglijarea acestor;

Managementul cunostintelor necesita manageri si organisme manageriale specializate in acest domeniu;

Trasformarea firmei intr-o organizatie care invata permanent

Protejarea cunostintelor individuale si organizationale din cadrul firmei

Obiectivele si criteriile de apreciere a necesitatii si calitatii managementului bazat pe cunostinte si ale managerilor si apecialistilor care-l exercita sunt reprezentate de performatele obtinute de firmele respective

CAPITOLUL II SISTEMUL INFORMATIONAL AL FIRMEI

2.1 Sistemul informational- locul si rolul in cadrul sistemului managerial, componente

Studiul sistemelor informationale are un caracter multidisciplinar si cuprinde doua modalitati de abordare- una tehnica si una comportamentala. Abordarea tehnica se bazeaza pe urmatoarele discipline: management stiintific, stiinta calculatoarelor si cercetari operationale. Abordarea comportamentala se bazeaza pe psihologie, sociologie, si stiintele politice.

2.1.1 Definirea sistemului informațional

Traim intr-o societate informatizata si trecem printr-o explozie informationala.

Managerul aduna informatii pentru a ajuta reducerea nivelului de incertitudine in adoptarea unei decizii, aceste informatii sunt folositoare numai daca sunt informatii corecte. Pentru planificarea si adoptarea deciziei, managerii influenteaza semnificativ orientarea si succesul companiei. Managerii de succes si companiile de succes depind de informatii oportune si de incredere atunci cand realizeaza planuri si adopta decizii.

Sistemul informational constituie, in raport cu cel de management, un subsistem, fiind o componenta a acestuia. Ratiunea sistemului informational in intreprindere o reprezinta asigurarea bazei informationale necesare pentru derularea eficienta atat a postului de manager cat si a celor de executie.

Scopul principal al sistemului informatioanl este de a furniza fiecarui utilizator, in functie de responsabilitatile si atributiile sale, toate informatiile necesare. Majoritatea mtodelor de concepere a sistemelor informatice pornesc de la definerea nevoilor informationale ale viitorilor utilizatori.

G. B. Davis remarca faptul ca „ sistemul informational este mai mult decat o disciplina academica, mai mult decat o extensie a comportamentului si managementului organizational, mai mult decat o stiinta a computerelor”.

Sistemul informational al firmei este definit ca fiind ansamblul,datelor, informatiilor, fluxurilor si circuitelor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor menite sa contribuie la stabilirea si indeplinirea obiectivelor intreprinderii.

Accentuez acest aspect astfel incat, de cele mai multe ori, mai ales de catre unii informaticieni, este pus semnul egalitatii intre sistemul informatic, care se rezuma in esenta, la culegerea, transmiterea si prelucrarea cu mijloace autorizate a informatiilor si sistemul informational care, conform definitiei de mai sus, este sensibil mai cuprinzator.

Sistemul informational este mijlocit de comanda si control prin care sistemul de conducere isi exercita functiile asupra sistemului executiv.

Indivizii si organizatiile se confrunta cu un volum din ce in ce mai mare de informatii. Ca urmare, pentru a evita supraintoxicarea informationala este necesara selectarea si utilizarea inteligenta a datelor si dezvoltarea unor sisteme informationale performante, care sa furnizeze beneficiarilor numai informatiile de care au nevoie.

Tehnologia informationala se afla in centrul societatii informational. Noua tehnologie informationala poate imbunatatii modul in care sunt utilizate activele intangibile. Ea poate fi utilizata pentru a: creste productivitatea; gestiona capitalul intelectual; facilita partajarea informatiei si simplificarea lucrului in echipa; sprijini comunicarea, planificarea si monitorizarea proceslor de afaceri si gestiunea relatiilor cu clientii si cu furnizorii.

2.1.2 Structura sistemului informațional managerial

Sistemul informational cuprinde:

Ansamblul informatiilor interne si externe, formula sau informale, utilizate in cadrul firmei precum si datele care au stat la baza obtinerii lor;

Procedurile si tehnicile de obtinere (pe baza datelor primare) si de difuzare a informatiilor;

Platforma hardware necesara prelucrarilor datelor si disciplinarii informatiilor

Personalul specializat in culegerea, transmiterea, stocarea si prelucrarea datelor;

Sistemul informational al organizatiilor este alcatuit din mai multe componente interdependente:

Datele si informatiile;

Circuitele si fluxurile informationale;

Procedurile informationale ;

Mijloacele de tratare a informatiilor;

Date și informații

Data si informatia-concepte primare ale sistemului informational

Data inseamna descrierea cifrica a unor actiuni, procese si fapte referitoare la întreprindere, unele date avand caracter de informatii.

Principalele caracteristici ale datei sunt:

Reprezinta componenta de baza a sistemului informational

Se obtine direct din mediul in care firma isi desfasoara activitatea, ca urmare a unor procese de comensurare sau constatare desfasurate in urma masurarii sau observatiei cu diverse aparate;

Poate fi supusa la urmatoarele operatii: inregistrare, selectare si/sau reinregistrare

Poate fi semnnificativa sau nu pentru cei care o proceseaza, astfel incat simpla descriere a unui fenomen, proces fara a putea fi comparat cu un anumit standard nu transmite nici un fel de mesaj operatorului.

Informatia –este constituita din date care ii aduc adresantului un spor de cunoastere privind obiectul sau, indirect, care ii furnizeaza concepte pe care le poate utiliza in realizarea sarcinilor ce ii revin. Informatia reprezinta temeiul declansarii deciziilor si actiunilor.

Informatia economica, continutul national al termenului poate fi conturat doua acceptiuni:

Pornind de la faptul ca firma este o unitate economica, orice fel de informatie ce este utilizata in cadrul firmei poate fi considerata a fi una economica, deoarece, direct sau indirect, ajuta la indeplinirea obiectivelor previzionate;

Intr-o acceptiune mai restransa, informatiile economice se refera la cele folosite nemijlocit in procesele economice ale firmei;

Informartia reprezinta baza sistemului informational si a celui de management, cerintele care se impun informatiei:

Sa fie reale- in sensul reflectarii proceselor asa cum se dereleaza; realismul informatiei conditioneaza realismul deciziei si pe aceasta baza au o eficienta economica pe termen lung.

Sa fie multilaterala- sa fie evidentiate elemente semnificative de natura economica, tehnica, umana, stiintifica in special pentru probleme strategice.

Sa fie simetrice si concise- surprinderea elementelor esentiale de noutate si expunerea lor cu economie de mesaje si asta datorita crizei de timo a conducatorilor.

Sa fie precise si sigure- informatia trebuie data exact, omiterea unor detalii semnificative, genereaza ambiguitati asupra necesarului lipsind beneficiarii de siguranta in utilizarea informatiilor. Pentru acesta nivelul de pregatire, constiinciozitatea, spiritul de discernamant, dragul de motivare a persoanei ce furnizeaza informatii sunt decisive.

Parvenirea la beneficiari in timp util- adica informatia trebuie sa ajunga la beneficiar in perioada optima pentru luarea deciziei.

Sa aiba caracter dinanic, prospectiv si adaptata la specificul personalului implicat.

Circuite și fluxuri informaționale

In cadrul sistemului informational, fluxurile si circuitele informationale se integreaza organic cu celelalte fluxuri si circuite ale resurselor, astfel ca informatiile constituie un adevarat „liant” informational, care intretine aceste fluxuri si circuite informationale si permite celorlalte sisteme ale resurselor sa functioneze ca un sistem integrat.

Prin circuit informational se precizeaza traiectul (vertical, orizontal sau oblic; periodic sau ocazional) pe care-l strabate o informatie intre emitator si destinatar. Prin lungimea lor, circuitele informationale determina semnificativ functionalitatea sistemului informational al intreprinderii.

Fluxul informational constituie cantitatea de informatii care este vechiculata intre emitator si receptor pe circuitul informational, caracterizat prin: lungime, fiabilitate, viteza de deplasare, cost etc

Fluxurile informationale se impart in trei categorii:

Fluxuri informationale ascendente- totalitatea informatiilor care circula intre doua nivele ierarhice aflate in relatie de subordonare

Fluxuri informationale orizontale- informatiile care circula intre subdiviziuni organizatorice aflate pe acelasi nivel ierarhic;

Fluxurile informationale oblice- se nasc aleatoriu si reprezinta totalitatea datelor vehiculate intre subdiviziuni organizatorice pe nivele ierarhice diferite, dar nu in relatie de subordonare.

Fluxurile informationale penetreaza toate nivelurile ierarhice, cu tendinta de a antrena date si informatii initiate, repetate catre varful piramidei. Dimpotriva, in organiyatiile in care decizia solicita participarea larga a personalului- modelul japonez – cu fundamentare ascendenta, sistemul informaional poate capata configuratia unui arc. Datele si informatiile pleaca din sectii, prelucrate ca propuneri de fundamentare a deciziilor; acestea devin treptat alternative decizionale, pe masura ce sunt transmise serviciilor operationale; ajunse in varful piramidei, aceste variante sunt analizate, comparate, servind adoptarii deciziei. Ulterior, deciziile parcurg descendent acelasi arc informational ce antreneaza nu numai instructiunile de aplicare, ci si bunavointa, acceptarea executantilor care au contribuit la elaborarea lor.

Proceduri informaționale

Procedurile informationale constituie ansamblul elementelor prin care se fixeaza modalitatea de culegere, inregistrare, trasmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu preveziunea operatiunilor de efectuat, succesiunea lor se modul de tratare a informatiei.

Caracteristici:

Sunt foarte detaliate

Incearca folosirea de mijloace sofisticate

Un grad mare de formalizare

Un caracter operational

Economicitatea sporita

Mijloace de tratare a informațiilor

Mijloacele de culegere, inregistrare, trasmitere si prelucrare ale informatiilor reprezinta suportul tehnic al sistemului informational. Structura, numarul si performantele tehnice ale mijloacelor de tratare a informatiilor determina performantele functionale ale sistemului informational.

Mijloacele de tratare a informatiilor pot fi :

Manuale

-instrumente de dactilografiat

-instrumente de calcul manual

-masina de contabilizat si facturat

-instrumente clasice (stilou, creion etc.)

-instrumente mecano-grafice (masina cu cartele perforate)

Macanizate:

-masina cu cartele –perforate

Automatizate

-computere si terminale

2.3 Funcțiile sistemului informațional

Sistemul informational al unei intreprinderi indeplineste cumulativ urmatoarele functii:

Decizionala

Operationalasau de actiune

Documentare

Datorita faptului ca decizia constituie elementul cel mai important al conducerii, functia decizionala are in vedere menirea sistemului informational de a pune la dispozitie elemente informationale necesare luarii deciziilor.

Scopul sistemului informational il reprezinta declansarea multitudinii de actiuni necesare intocmirii obiectivelor societatii comerciale sau regii autonome- adica functia operationala.

In conditiile avansarii rapide a progresului tehnic, a stiintei in genaral, functia de documentare devine din ce in ce mai importanta.

Sistemul informational se confrunta cu probleme complexe, in realizarea functiilor, data fiind tripla dimensiune a informatiilor.

Informatiile au o dimensiune individuala – ele determina intr-o proportie considerabila potentialul si realizarea idealurilor personale ale salariatilor.

Informatiile au o dimensiune organizationala – constituie o premisa indispensabila pentru fixarea si finalizarea obiectivelor organizatiilor de catre manageri.

Informatiile au o dimensiune sociala ce deriva din rolul lor in exercitarea drepturilor si responsabilitatilor angajatilor din cadrul firmei in calitate de cetateni.

Toate aceste functii se resfrang asupra sistemului informational al intrerpinderii in ansamblul sau, determinandu-i rolul sau complex.

2.4 Deficiențe ale sistemului informațional

O problema a organizatiilor care opereaza la nivel global este legata de faptul ca, adesea, aceleasi informatii sunt colectate si stocate in mai multe locatii- duplicarea informatiilor- si, ca urmare, pot sa se manifeste doua deficiente majore ale sistemului informational: redundanta si supraincarcarea circuitelor informationale, care trebuie inlaturate prin rationalizarea sistemului informational global.

Barierele culturale si de limba pot conduce la diminuarea calitatii comunicarii intre institutiile organizatorice situate in locatii diferite ale globului si pot genera distorsiuni ale datelor si informatiilor vehiculate intre emitator si receptor.

2.4.1 Dezinformarea

Distorsiunea reprezinta modificarea partiala, neintentionata a unui continut, a mesajului unei informatii pe drumul culegerii, prelucrarii si transmiterii de catre emitator spre receptor.

Cauze ale aparitiei pot fi:

Diferentele in pregatirea persoanelor implicate in vehicularea informatiei;

Folosirea suportilor informationali nepotriviti pentru a inregistra informatii.

Manipularea dezordonata a suportilor de informatii in procesul transmiterii catre beneficiari;

Utilizarea de metode necorespunzatoare pentru inregistrarea si transmiterea informatiilor, etc.

Filtrajul se distinge de distorsiune prin faptul ca modificarea partiala sau totala a mesajului informatiilor are loc in mod intentionat.

Cauza filtrajului o reprezinta interventia pe parcursul inregistrarii, prelucarii si transmiterii informatiilor unor indivizi, care au interesul ca mesajul transmis catre beneficiar sa fie modificat..

Efectul negativ al celor doua deficiente il reprezinta dezinformarea partiala sau integrala a destinatarilor de informatii. Cand aceasta dezinformare are loc la nivelul managerilor, aceasta se rasfrange in luarea decizilor, iar cand dezinformarea se produce la nivelul departamentului de executie, efectele se resimt imediat, influentand atat cantitatea, cat si calitatea productiei sau serviciului.

Efectele negative sunt scaderea eficientei si deteriorarea climatului de munca.

2.4.2 Suprainformarea

Redundanta adica inregistrarea trasmiterii si prelucrarea repetata a unor informatii. Cauza o reprezinta lipsa coordonarii sau coordonarii defectuoase a anumitor divizii ale sistemului de conducere.

Aceasta se produce cand nu se respecta principiul luarii de decizie si actiune si cand se cer aceleasi informatii de catre beneficiarii diferiti.

Supraincarcarea circuitelor informationale cu informatii bazate. Cauzele care o genereaza sunt :

Redundanta

Nerespectarea caracterului piramidal al sistemului informational, adica raspandirea si agregarea selectiva a informatiei pe verticala sistemului de management in functie de sfera obiectivelor, a competentelor si responsabilitatilor.

CAPITOLUL III. MUTATII IN SISTEMUL INFORMATIONAL AL FIRMEI DETERMINATE DE SOCIETATE, ECONOMIA SI FIRMA BAZATE PE CUNOSTINTE

3.1 Ipostaze ale performantei si cunoasterii in organizatia secolului XXI

„Capitalul intelctual este moneda noului mileniu; managementul sau inteligent este cheia succesului in era cunosaterii” –nick Bontis, Information bombardament.

Intr-o societate aflata in continua crestere pe spirala cunoasterii, crearea de valoare ramane obiectivul primordial ce motiveaza organizatiile, in dorinta lor de a obtine performante la toate nivelurile ierarhice.

Noul mileniu ofera economiilor doua trasaturi definitorii: globalizarea si organizatia moderna premise pentru crearea de valoare in noua economie bazata pe cunostinte. Simultaneitatea celor doua trasaturi lumineaza scena pe care va evolua secolul XXI , in conditiile in care progresele tehnologice si informationale actuale si viitoare fac din organizatia moderna un sinonim pt performante maxime, pe de o parte, si pentru crearea de valoare, pe de alta parte.

Denumirea de organizatie moderna este una generica pt definirea unei firme bazate pe cunostinte in care sunt folosite cu maximum de eficienta toate rezultatele pe care le produc revolutia tehnologica si societatea bazata pe cunostinte.

Organizatiile moderne trebuie sa realizeze faptul ca informatia constituie o resursa deosebit de importanta si, ca urmare, necesita o atentie deosebita din partea managementului. In prezent organizatiile nu pot sa supravietuiasca daca nu sunt „blindate” permanent cu cele mai actualizate informatii din mediul exogen si endogen – economice, legislative, socio-culturale, tehn ologice, despre concurenta, piete, clienti etc.

In noua societate, indivizi și organizațiile se confruntă cu un volum din ce în ce mai mare de informații. Ca urmare, pentru a evita supraintoxicarea informațională este necesară selectarea și utilizarea inteligentă a datelor și dezvoltarea unor sisteme informaționale performante, care să furnizeze beneficiarilor numai informațiile de care au nevoie. Este important ca managementul cunoștințelor și managementul sistemului informațional să fie de cea mai bună calitate.

In condițiile globalizării și concurenței acerbe, sistemele informaționale pot deveni adevărate surse de avantaje competitive. Ele faciliteaza imbunatatirea performantelor si fac posibila atingerea unui nivel superior de eficienta si eficacitate.

In secolul XXI hiperconcurenta din cadrul tuturor sectoarelor de activitate obliga resursele umane sa se angajeze intr-o permanenta formare profesionala, intr-un permanent proces de invatare. Astfel, majoritatea personalului devine centrat pe activitati bazate pe informatie si cunoastere. „Cunoasterea este caracteristica principala a societatilor de maine”

In cadrul procesului de management al cunoasterii, organizatiiloe si managerii acestora ar trebui sa urmareasca mai multe aspecte:

Sa se asigure ca sunt identificate, colectate si stocate coerspunzator si transformate in cunostinte

Sa se asigure ca informatiile existente sunt diseminate si utilizate corespunzator si transformate in cunoastere

Sa se asigure un cadru corespunzator, care sa stimuleze invatarea

Sa dezvolte sisteme flexibile de management a cunoasterii adaptabile la schimbarile organizationale

Sa asigure personalului conditii pentru a invata sa utilizeze multiple facilitati, puse la dispozitie de tehnologia informationala, astfel incat sa poata fi atinse obiectivele organizationale.

Reorganizarea/restructurarea cu sprijinul noi tehnologii informationale, pentru a deveni mai flexibile, mai adaptabile si mai agile: aplatizarea ierarhiilor, reducerea dimensiunilor, organizarea pe echipe de lucru, descentralizarea, daramarea granitelor interne si externe etc.

3.2 Sistemul informational, forta creatoare a noului tip de economie si organizatie bazate pe cunostinte

Partajarea cunoasterii face organizatia mai puternica. Prin creartea unui volum considerabil de informatii si partajarea acestuia cu alti membri din organizatie, anagajatii isi pot dezvolta mai rapid si mai eficient cunoasterea pe care o detin. Cu cat organizatia partajeaza intr-o masura mai mare cunoasterea, cu atat se imbunatateste capacitatea de a se adapta la schimbari. Datorita faptului ca lumea in care opereaza organizatiile se schimba atat de rapid, organizatia cu sistem deschis este obligata sa se reevalueze pe sine si sa-si reevalueze rolul in aceasta lume. Adaptarea trebuie sa fie dinamica, majora si drept consecinta necesita un efort major din partea managementului. Dezvoltarea organizationala se refera la orice planificare sistematica, efort programat de imbunatatire a eficacitatii unei organizatii prin intermediul aplicarii conceptelor, teoriilor si abordarilor comportamentului stiintific.

Sistemele informationale computerizate, care ofera suprit in managementul cunosterii, sunt cunoscute sub denumirea de sisteme de management ale cunostintelor. Acestea au inceput sa fie utilizate odata cu proliferarea calculatoarelor, cu sporirea performantelor sistemelor computerizate si, in special, cu extinderea exponentiala a conectivitatii dintre calculatoare. Necesitatea unor sisteme informationale care sa gestioneze cunoasterea, a devenit evidenta in momentul cand a inceput sa fie recunoscut rolul vital al cunoasterii, in realizarea obiectivelor organizationale. In economia de azi, succesul organizatiilor se datoreaza abilitatii de a colecta si transfera cunoasterea mai eficient si mai rapid decat competitorii. In acest context, sistemele informationale ale organizatiilor secolului XXI trebuie sa asigure colectarea, stocarea, diseminarea si partajarea cunoasterii interne si externe, astfel incat organizatiile sa poate depasi problemele si sa exploateze, la maximum, oprotunitatile oferite de mediul exogen.

Sistemele informatioanale trebuie sa sprijine angajatii pentru a regasi, in timp util si in forma dorita, informatii valoroase. Furnizarea unor sisteme informationale constituie, pentru organizatii, o provocare. Din pacate, foarte multe organizatii au implementate sisteme informationale de slaba calitate, care nu faciliteaza obtinerea performantelor scontate. Sistemele informationale centrate pe managementul cunoasterii trebuie dezvoltate astfel incat sa contina si sa poata oferi informatii valoroase, care sa sprijine procesele manageriale si de executie si sa faciliteze succesul organizatiei.

Sistemele organizationale sa permita angajatilor localizarea rapida a expertilor din organizatie. Noua tehnologie informationala faciliteaza eliminarea barierelor spatiale si temporale si permite indivizilor sa obtina, de la experti, consultatii valoroase, in timp util.

Un rol vital in managementul cunoasterii il detin sistemele informationale intraorganizationale, care sunt partajate de mai multe unitati organizatorice-departamente, divizii, unitati strategice de afaceri. Sistemele informationale intraorganizationale imbnatatesc comunicarea, stimuleaza cooperarea si colaborarea si faciliteaza partajarea si diseminarea cunoasterii. Aceste sisteme aduc impreuna grupuri diverse de lucru, fiecare dintre ele au propriile idei novatoare si talentate. Asemenea asocieri genereaza sisteme puternice care: imbunatatesc productivitatea; reduc costurle de operare; cresc cota de piata si creeaza noi parteneriate, in psecial pentru organizatiile multinationale si transnational, care opereaza pe o piata globala.

Cunosterea constituie un stoc ce trebuie in mod continuu reimprospatat si reinnoit. Procesul de invatare organizationala este legat, in mod evident, de calitatea sistemului informational dezvoltat si implementat.

Organzatiile care invata reusesc sa rezolve trei probelme care sunt inerente in organizatiile traditionale: fragmentarea, competitia si incapacitatea de-a reactiona prompt. Structurile organizatorice foarte fragmentate pe verticala si orizontala pot constitui un impediment serios in calea invatarii organizationale. Invatarea se obtine mult mai rapid daca organizatiile sunt mai plate, daca se elimina sau se combina nivelurile ierarhice si departamentele, daca se face apel, pe scara larga, la echipele multifunctionale, care consolideaza legaturile. Sistemele informationale integrate- intraorganizationale si interorganizationale- bazate pe noua tehnologie informationala, facilitateaza daramarea granitelor interne si externe ale organizatiilor si sprijina comunicarea si cooperarea intre angajati si intre organizatii si clienti, furnizori si alti parteneri de afaceri. Daca sunt corespunzatoare dezvoltate, sistemele informationale integrate pot spori capacitatea indivizilor si organizatiilor de a invata si de a reactiona prompt, la schimbarile ce au loc.