Ecommerce
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………… 1
CAPITOLUL I
INTERNETUL – INFRASTRUCTURA COMERȚULUI ELECTRONIC …………… 5
1.1) Internet – prezentare de ansamblu………….…………………………….. 5
1.1.1) Apariția internetului ……………….…………………………………………….. 5
1.1.2) Internetul in prezent ……………………………………………….. …………… 6
1.1.3) Conectarea la Internet …….…………………………………………………….. 7
1.1.4) Rețeaua – celula de bază a Internetului ..……….……………………………… 10
1.1.5) Funcționarea Internet-ului …………………………………………………………. 13
1.2) Internet – mediu de afaceri (reteaua www)………………………………… 18
CAPITOLUL II
COMERȚUL ELECTRONIC ………………………………………………………. 20
2.1) Istoricul comerțului electronic …………………………………………….. 20
2.2) Conceptul de comerț electronic ……..…………………………………… 22
2.3) Tranzactii in comertul electronic ………………………………………….. 23
2.4) Modele de afaceri in comertul electronic ………………………………… 25
2.4.1) Tehnologii folosite la implementarea sistemelor de comert electronic…….. 29
2.4.2) Servicii integrate in comertul electronic ………………………………………. 29
2.4.3) Tipuri de magazine virtuale ……………………………………………………. 30
2.4.4) Modele de vânzare …………………………………………………………….. 32
2.4.5) Modele de colaborare intre diverse companii ……………………………….. 33
2.5) Situația comerțului electronic …………………………………….……….. 34
2.5.1) Situația comerțului electronic in lume…………………………………………. 34
2.5.2) Situația comerțului electronic in România……………………………………. 35
CAPITOLUL III
MAGAZINUL de comert electronic ………………………………………….. 40
3.1) Magazinul de comert electronic …………………………………………… 40
3.1.1) Conceptul de magazin electronic ……………………………………………. 40
3.1.2) Avantajele magazinului de comert electronic ………………………………… 42
3.1.3) Tipurile de produse vandute prin magazinele virtuale……………………….. 44
3.1.4) Arhitectura unui sistem de comert electronic ………………………………… 45
3.1.5) Succesul in vanzarile prin intermediul magazinului virtual ………………….. 46
3.2) Constructia unui magazin virtual …………………………………………………… 48
3.3.1) Aspecte avute in vedere la deschiderea unui site de comert electronic …. 48
3.3.2) Planul construirii unui magazin virtual ………………………………………… 51
3.3) Tehnici de marketing ……………………………………………………….. 56
3.3.1) Trecerea de la marketing la vanzari …………………………………………… 56
3.3.2) Promovarea site-ului de comert electronic ……………………………………. 57
3.3.3) Designul paginii web …………………………………..………………………… 61
3.3.4) Masurarea impactului asupra utilizatorilor ……………………………………. 61
CAPITOLUL IV
TEHNOLOGIA COMERTULUI ELECTRONIC ……………………………………….. 53
4.1) Sisteme actuale de plati in comertul electronic …………………………. 53
4.1.1) Modalitati de plata in Romania ………………………………………………… 53
4.1.2) Modalitati de plata electronice ………………………………………………….. 65
4.2) Securitatea sistemelor ………………………………………………………………… 80
4.3) Interschimbul electronic de date EDI (Electronic Data Interchange) ,,,,, 82
4.4.1) EDI si dezvoltarea afacerilor …………………………………………………… 82
4.4.2) Caracteristicile EDI ……………………………………………………………… 84
4.4.3) Nivele de implementare ………………………………………………………… 85
4.4.4) Factori declansatori si strategii de impmenetare ……………………………. 86
4.4.5) Componentele unei solutii EDI ………………………………………………… 87
4.4.6) Standardul EDIFACT / ONU …………………………………………………… 91
CAPITOLUL V
ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND COMERTUL ELECTRONIC …………….. .. 92
5.1) Legea privind comertul electronic ……………………………………. .. 92
5.2) Legi privind semnatura electronica …………………………………….. 96
5.3) Legea privind achizițiile publice prin licitații electronice …………….. 102
5.4) Legi privind relatiile cu parteneri straini ………………………………. . 106
5.4.1) Tranzactiile electronice cu partenerii straini ……………………………….. 106
5.4.2) Impozitarea tranzactiilor pe Internet ………………………………………… 108
5.4.3) Protejarea afacerii si a numelui marcii ……………………………………… 110
CAPITOLUL VI
ASPECTE PRACTICE APLICATE IN COMERTUL ELECTRONIC ……………… 113
6.1) Sistemul electronic pentru achizitii publice e-licitatie.ro ………… 113
6.1.1) Descrierea sistemului ……………………………………………………… 113
6.1.2) Elemente privind inregistrarea in sistem …………………………………….. 115
6.1.3) Tranzactii cu produse complexe (e-Procurement) ………………………… 123
6.1.4) Tranzactii cu produse standardizate (e-Market) …………………………… 124
6.1.5) Licitatii organizate pe medicamente in sistemul electronic de achizitii
publice in perioada Martie 2003 – Februarie 2004 …………………………………. 127
6.2) Corporatia DELL ………………………………..…………………………. 132
6.3) Magazine virtuale romanesti……………………………………………… 138
6.3.1) Magazinul Comenzi.ro …………………………………………………………. 138
6.3.2) Magazinul Keystore.ro ……………………………………………………… 141
6.4) Solutii de e-business pentru piata auto …………………………………. 146
6.4.1) RapidAutoNet – O solutie e-business pentru piata de piese auto ………… 146
6.4.2) DeaCom – O solutie pentru comunicarea directã între dealeri si importator. 150
CONCLUZII ……………………………………………………………………………… 155
ANEXE …………………………………………………………………………………… 157
BIBILIOGRAFIE ………………………………………………………………………… 160
BIBLIOGRAFIE
Surse carti
1) International Trade Center UNCTAD/ WTO,
“Secretelele Comertului Electronic. Ghid pentru Exportatori – Intreprinderi Mici si
Mijlocii”, Seria Secretele Comertului, 2002
2) EFTA (European Free Trade Association),
”Comert electronic EDI –EDIFACT” , Bucuresti, Romania, 1999
3) Carmen Stanciu Timofte,
“Baze de date pentru comert electronic pe Internet”, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2002
4) Bob, Constantin; Vișean, Mirela; Felea, Mihai;
“Sisteme informaționale în comerț”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2000
5) Bucur, Cristina Mihaela,
“Comerț electronic”, Editura ASE, Bucuresti, 2002
6) Patriche, Dumitru; Ionascu,Viorica; Popescu, Manoela;
“Economia comertului”, Editura Uranus, Bucuresti, 2002
7) Cristina Teodoru,
“Afaceri pe Internet pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii. Comert Electronic”,
Euro Info Centre, CCIR ,Bucuresti, 2001
8) Comisia Europeana, D.G.Intreprinderi
“Your European Gateway to Electronic Commerce”, Euro Info Centre, Bucuresti, 2000
9) Stefan Brad,
“Comerțul electronic”, Note de curs, pag 7, 2003
Surse periodice
1) “Microsoft TechNet Start” ─ Revistã adresatã profesionistilor IT
Laurentiu Ilie, “DeaCom, comunicare directã si rapidã între dealeri si importator”, Anul 1,
Nr 7, Dec 2000,
Stefan Diaconescu, “RapidAutoNet, o solutie e-business pentru piata de piese auto”, Anul 1, Nr 2, August 2000
2) “BIZ” ─ Revista noilor tendinte in afaceri
“Comertul electronic devine o afacere”, 8 Aprilie 2003
“Piata de Internet in Romania”, 5 Iunie 2002
”5 modele de afaceri pe Internet“, 15 Ianuarie 2002
“Eintelligence sau arta de a lua cele mai bune decizii”, 24 Septembrie 2001
4) “Moldova în OMC”, Nr 2 (48), Februarie 2003, www.moldovainomc.ro
5) “NET Report”, www.pcreport.ro
Mircea Cioata, “Plati electronice”, Nr 100, Ianuarie 2001 / Nr 101, Februarie 2001
Victor-Valeriu Patriciu, “Sisteme electronice de plati”, Nr 83, August 1999
6) “PC World”, www.pcworld
Trandafir Moisa, “Economie digitala si comert electronic”,
Surse legislatie
“Lege privind comerțul electronic nr 365 din 7 iunie 2002”,
http://www.mcti.ro/
2) “Norme metodologice pentru aplicarea legii privind comertul electronic nr 365/2002”, http://www.mcti.ro
“Legea comertului electronic”,
Catalin Baiculescu, Avocat Asociat Musat&Asociatii, Revista BIZ, 22 Aprilie 2003
4) „Lege privind semnătura electronica nr. 455 din 18 iulie 2001”,
http://www.legi-internet.ro/legi_rom.htm
5) “Norma tehnica si metodologica pentru aplicarea legii privind semnatura electronica nr 455/ 2001”, http://www.legi-internet.ro/legi.htm
6) “Lege nr. 468 din 9 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice”, http://www.mcti.ro
7) http://uncitral.org – UNCITRAL (United Nations Comission on International Law)
8) http://www.jurisint.org – International Legal Instruments – Conventia de la Viena
9) http://www.legi-internet.ro/legi_rom.htm
Surse Internet
1) http://www.omnipay.ro – primul portal romanesc pentru plata online prin carduri
bancare, realizat impreuna cu BancPost
2) http://www.mcti.ro – site-ul Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei
3) http://www.gov.ro – site-ul Guvernului Romaniei
4) http://www.e-licitatie.ro – site-ul Sistemului Electronic de Achizitii Publice
5) http://www.dell.com – site-ul corporatiei DELL
6) http://www.comenzi.ro – magazin virtual romanesc
7) http://www.keystore.ro – magazin virtual romanesc pentru software si componente PC
8) http://www.accentnet.ro/ecommerce
9) http://www.actual.ro/comert_electronic
9) http://www.afaceri.ro
10) http://www.oecd.org/dsti/it/infosoc/act/kokuryo.pdf
11) http://www.academiainternet.ro/biblioteca/ghiduri/comert/index.html
ANEXA 1 Model de anunt de participare
in cadrul e-Procurement
ANUNT DE PARTICIPARE
la licitatia deschisa in sistem electronic
organizata de Ministerul Sanatatii
1.Autoritatea organizatoare si contractanta : Ministerul Sanatatii, cu sediul in Bucuresti, str.Cristian Popisteanu nr.1-3, cod fiscal 4266456, telefon 30.72.500, fax 30.72.595
2. a) Procedura aplicata pentru atribuirea contractului de furnizare este licitatie deschisa in sistem electronic
b) castigatorii licitatiei vor incheia contracte de furnizare de materiale sanitare pentru perioada cuprinsa intre data semnarii contractului de furnizare si 31 decembrie 2004 si in limita bugetelor alocate. Un model al acestui contract va fi prezentat in documentatia standard de elaborare si prezentare a ofertei.
c) Procedura pentru transmiterea scrisorii de interes si pentru depunerea ofertei este accelerata prin reducerea numarului de zile acordat, datorita faptului ca achizitia se refera la materiale sanitare necesare activitatii spitalelor din sistemul Ministerului Sanatatii si pentru activitatea anului 2004.
3. a) Materialele sanitare vor fi livrate la spitale. O lista detaliata a locurilor de livrare va fi anexata in documentatia standard de elaborare si prezentare a ofertei, in cazul furnizorilor selectati.
b) Natura si cantitatea produselor care se intentioneaza sa fie achizitionate pentru activitatea curenta a spitalelor in anul 2004:
c) Ofertantii vor depune oferta pentru intregul lot de produse solicitate iar oferta trebuie sa acopere intreaga cantitate pentru un produs.
4. Produsele vor fi livrate lunar (cu exceptia cazurilor de urgenta ; detalii suplimentare vor fi furnizate in caietul de sarcini) conform unui grafic stabilit in contractul de furnizare.
5. a) Denumirea si adresa directiei de la care se poate obtine un exemplar al documentatiei referitoare la calificarea si selectia candidatilor : Directia Relatii cu Parlamentul, Legislatie si Contencios a Ministerului Sanatatii din Bucuresti, str.Cristian Popisteanu nr.1-3,sector 1, cam.337, de la d-na Consilier Juridic Maria Dobrescu, telefon 30.72.593 fax 30.72.595. Documentatia standard are valoarea de 1.000.000 lei si va putea fi achitata la casieria ministerului.
b) Data limita pentru transmiterea scrisorii de interes si a documentelor de calificare : 07 iulie 2004.
c) Adresa la care trebuie transmise scrisoarea de interes si documentele de calificare : Registratura Ministerului Sanatatii din Bucuresti, str.Cristian Popisteanu nr.1-3,sector 1.
d) Scrisoarea de interes si documentele de calificare vor fi redactate numai in limba romana.
6. Candidatii vor depune o garantie de participare conform tabelului centralizator care se gaseste in documentatia standard de elaborare si prezentare a ofertei.
7. Plata materialelor sanitare se va face de catre spitale, din fondurile acestora, in limita bugetului alocat.
8. Nu este solicitata o forma juridica in care trebuie sa se legalizeze asocierea grupului de ofertanti carora li s-a atribuit contractul de furnizare.
9. Informatii privind conditiile de eligibilitate, precum si cerintele minime cu privire la capacitatrea tehnica si la cea economico-financiara pe care trebuie sa le indeplineasca candidatul se regasesc in documentatia standard de elaborare si prezentare a ofertei, si se pot solicita deasemenea numai prin fax la numarul 30.72.595.
10. Ofertantul trebuie sa mentina oferta valabila pana in momentul incheierii contractului de furnizare dar nu mai mult de 60 de zile de la data limita pentru transmiterea scrisorii de interes si a documentelor de calificare.
11. Criteriul pentru atribuirea contractului de furnizare este pretul cel mai scazut in conditiile indeplinirii cerintelor minime obligatorii.
12. Nu se pot depune oferte alternative.
13. Se va acorda marja de preferinta interna. Informatii suplimentare vor fi date candidatilor in documentatia standard de elaborare si prezentare a ofertei.
14. Data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a VI-a, Achizitii publice a anuntului de intentie: o6 ianuarie 2004.
15. Data transmiterii anuntului de participare catre Regia Autonoma MONITORUL OFICIAL: 09 iunie 2004 .
ANEXA 2 Model de anunt de intentie in cadrul e-Market
Model de anunt de intentie
Sursa: http://www.e-market.e-licitatie.ro
=== Capitolul 1 – INTERNETUL – 15 pagini ===
CAPITOLUL I
INTERNETUL – INFRASTRUCTURA
COMERȚULUI ELECTRONIC
1.1) Internetul – prezentare de ansamblu
1.1.1) Apariția internetului
Internetul ofera o infrastructura de comunicare cu costuri relativ scazute si deschide noi piete atat pentru cumparatori. Inițial rețeaua de calculatoare precursoare a Internetului a fost constituitǎ în ideea de ai ajuta pe cercetǎtori și pe cei care lucrau în domeniul educațional sǎ lucreze mai eficient, în sensul schimbului de date și al documentației. Nu puține au fost cazurile în care unii cercetǎtori au muncit ani de zile pentru a afla apoi cǎ munca lor fusese deja fǎcutǎ sau cǎ altcineva era deja într-un stadiu mai avansat.
În perioada anilor 60, Departamentul de Apǎrare al Statelor Unite avea nevoie de o rețea de comunicații care sǎ reziste în cazul unui atac nuclear. RAND, o corporație militarǎ a propus centralizarea comunicǎrii într-o rețea. Aceastǎ rețea conținea nodurile capabile sǎ transmitǎ și sǎ primeascǎ mesaje. Fiecare nod își avea propria adresǎ astfel încât mesajul putea fi transmis unui anumit nod.
În anul 1969, Departamentul Apǎrǎrii pentru proiecte avansate al USA cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA (The Defense Departament's Advansed Research Projects Agency) a decis sǎ extindǎ aceastǎ rețea. Rețeaua Internet s-a dezvoltat din aceastǎ rețea dupa mai multe transformǎri și fuzionǎri cu alte rețele.
În prezent, mediul Internet este constituit din circa 8500 de rețele conectate. În fiecare lunǎ milioane de oameni testeazǎ Internetul și constată cǎ este ceea ce au nevoie. Viitorul Internetului este deosebit de promițǎtor. Programele folosite devin din ce în ce mai prietenoase și mai ușor de folosit. De asemenea conexiunile se realizeazǎ. cu viteze din ce în ce mai mari.
Internetul este ultima mare descoperire a omenirii. Este o tehnologie care schimbǎ modul de viață de zi cu zi, fǎcând parte dintr-o serie de descoperiri care nu pot fi ignorate, alǎturi de telefon, automobil sau televizor. Internetul promite sǎ schimbe în bine modul în care comunicǎm cu lumea exterioarǎ.
Internetul este o vastǎ rețea de calculatoare (mai multe calculatoare legate între ele) care conectează între ele milioane de rețele mai mici din întreaga lume. La rețeaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare, putând face schimburi de informații.
Aceastǎ rețea uriașa de calculatoare nu are un administrator unic și nu este controlatǎ de nici un guvem sau organizație.Totuși anumite rețele conectate la Internet sunt controlate de anumite companii.
Utilizatorul de Internet poate cǎlǎtori imaginar în întreaga lume conectându-se la diferite calculatoare din diferite zone geografice. Acest spațiu imaginar în care se poate cǎlǎtori și în care se gǎsesc diverse resurse informaționale se numește cyberspace, iar trecerea de la un calculator la altul se mai numește și "surfing".
1.1.2) Internetul in prezent
Comertul prin Internet, atat B2B cat si B2C, va ajunge in 2004 la 6.800 miliarde $ la scara mondiala, afirma cercetatorii de la Forrester Research. Comertul electronic mondial are o dinamica ascendenta pe masura ce tot mai multe afaceri si tot mai multi consumatori se conecteaza la web.
Dominatia Americii de Nord a scazut pe fondul cresterii mai pronuntate a tarilor din Asia si Europa de Vest. SUA se delimiteaza de restul regiunilor lumii prin valoarea tranzactiilor electronice: 3.456 miliarde in 2004, insa dinamica sa este incomparabil mai mica fata de dinamica din alte regiuni. In Asia-Pacific, 8% din totalul comertului in 2004 este comert electronic.
Tarile din Europa continua cresterea inceputa in 2001, comertul electronic vest-european atingand 1.500 mld$ in 2004. Comertul european de tip B2C creste rapid, insa in prezent doar o mica proportie din europeni cumpara on-line, preferand activitati comerciale on-line pasive: cautare de produse, comparare de produse, inregistrarea pe situri comerciale sau plata de facturi.
Principalele bariere in dezvoltarea comertului electronic raman problemele legate de securitate si incredere. Pe masura cresterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de autentificare si criptare a datelor personale primesc o importanta din ce in ce mai mare si de succesul implementarii lor depinde succesul comerciantilor de pe web.
Prin intermediul Internet-ului pot fi folosite diverse facilități precum:
– schimbarea mesajelor cu prietenii si dialogurile pe diferite teme cu diverse persoane;
– parcurgerea unor universuri de informații precum știri, teme de cercetare, citirea revistei preferate, sport, divertisment, inteligența artificială sau stiință;
– obținerea unor sfaturi privind orice subiect de interes ca programul tv, vremea;
– transferul unor programe sau fișiere de pe calculatoare din întreaga lume
1.1.3) Conectarea la Internet
În pricipiu orice persoană poate avea acces la Internet. Accesul la rețeaua Internet se poate face prin intermediul calculatorului propriu, dacǎ a fost conectat la rețea sau prin intermediul altor calculatoare conectate la Internet.
Pe Internet existǎ douǎ tipuri principale de calculatoare:
a) Calculatoarele server – sunt calculatoare care depoziteazǎ informația, o sorteazǎ și o distribuie. Ele primesc o cerere de serviciu, executǎ serviciul și transmit rezultatul cǎtre calculatorul solicitant.
b) Calculatoare client – sunt calculatoare care au acces la informație și o folosesc. Ele solicitǎ un serviciu, emit o cerere cǎtre un calculator server și așteaptǎ rǎspunsul.
Pentru conectarea la Internet sunt necesare: un furnizor de servicii Internet ISP (Internet Service Provider), un software special și un mod de conectare la acest provider.
Compania care facilitează accesul la Internet se numește furnizor de servicii Internet ISP (Internet Service Provider) sau furnizor de acces la Internet IAP (Internet Acces Provider). Fumizorii de servicii Internet au o mare contribuție la dezvoltarea actuală a Internet-ului. Inainte de apariția lor, rețeaua Internet nu era accesibilă marelui public.
Companiile furnizoare de servicii sau acces la Internet folosesc în general două modalități de taxare:
– abonamentul lunar fix, rămâne constant indiferent de traficul desfășurat prin conexiunea la Internet si si este considerat varianta optimă
– taxarea cu ora care se face în funcție de numărul de ore utilizate pe lună.
Legaturile între rețelele de calculatoare care compun Internetul se pot realiza prin mai multe metode:
Tabelul 1.1. Tipuri de conexiuni la Internet
1) Linia telefonicǎ. Folosirea unui modem cuplat la linia telefonică este canalul de comunicare cel mai des întâlnit. Rata de transfer a datelor este micǎ dar și costurile sunt corespunzǎtoare. Calculatorul pe care dorim să ne conectăm trebuie să fie cel puțin un Pentium 166 MHz la 32 MB RAM.
Modemul este o componentă care facilitează comunicarea între calculatoare prin liniile telefonice. Un modem (Modulator-DEModulator) transformă datele produse de un calculator (semnale digitale) într-o formă care poate fi trimisă prin liniile telefonice (semnale analogice). Aceste date sunt recepționate de un alt calculator legat la Internet cu ajutorul unui alt modem care realizează transformarea inversă. Majoritatea modem-urilor pot fi folosite și pentru trimiterea și recepționarea de faxuri cu ajutorul calculatorului. Viteza cu care modem-urile transferă informația se măsoară în biți pe secundă (bps) și este indicată folosirea unui modem care operează cu o viteză de cel puțin 28.800 bps.
Există trei tipuri de modem-uri:
a) Modem-ul intern – se prezintă sub forma unei plăci montate în interiorul calculatorului. Se conectează prin cablu la linia telefonică.
b) Modem-ul extern – este un dispozitiv de sine stătător conectat prin cablu la portul serial al calculatorului (canal de comunicații al calculatorului) și la telefon.
c) Modem-ul fără fir (wireless) – este aproximativ la fel ca cel extern. Este ultimul tip de modem și utilizează cele mai noi tehnologii. Diferența este că acest modem nu se conectează la telefon, datele fiind transferate prin unde radio
Când se folosește conectarea la Internet printr-o linie telefonică obișnuită, se plătesc două lucruri: accesul la Internet și costul unei convorbiri locale în timpul conectării. Încă din anul 2001 în România folosirea telefoniei fixe pentru accesul la Internet este taxată la un preț mai mic decat o convorbire obișnuită așa cum se întâmplă în alte țări dezvoltate ale lumii. Acest lucru împreună cu ieftinirea tarifelor de câtre furnizorii de Internet odata cu creșterea numărului de utilizatori a dus la folosirea pe scară largă a Internet-ului în România.
Printr-un calculator echipat cu un modem, conectarea la Internet este asiguratǎ dupa stabilirea legǎturii cu furnizorul de servicii Internet. Se poate lua legǎtura cu: un furnizor de servicii Internet sau cu un serviciu on-line:
Fumizorul de servicii Internet ISP (Internet Service Provider) comunică urmatoarele date de care este nevoie pentru a configura o conexiune:
– Numărul de telefon pe care calculatorul trebuie să-l formeze pentru a se conecta la server-ul furnizorului.
– Numele utilizatorului (username-ul) și parola (password-ul) folosite pentru a identifica server-ul și pentru a deschide o sesiune de lucru la calculatorul furnizorului.
– Adresa de e-mail, poșta electronică, daca s-a optat pentru acest serviciu.
– Server-ul de poștă, adică numele calculatorului care se ocupă de mesajele de e-mail.
– Server-ul DNS (domain name server). Server-ul numelor de domenii este un calculator care convertește numele de domenii în acele patru grupe de numere care alcătuiesc adresa IP a unui calculator în Internet.
– Server-ul DNS alternativ este un server de siguranță pentru cazul în care primul nu funcționează.
2) Cablul coaxial. Cea mai obișnuită metodă de conectare la Internet pentru firme este accesul direct printr-o linie inchiriată. Cablul coaxial este un cablu de transmisii de înaltǎ frecvență ce poate înlocui cablul liniilor telefonice obișnuite. Este de 80 de ori mai rapid decât linia telefonicǎ și este utilzat pentru conectarea la micǎ distanțǎ a calculatoarelor din același birou sau aceeași clǎdire.
3) Cablul din fibră optică. Este de 26 000 de ori mai rapid decât linia telefonicǎ. Diametrul unei fibre optice este de douǎ ori mai mic decât al firului de pǎr și se presupune cǎ va înlocui în scurt timp cablurile telefonice standard.
4) Conexiunea prin microunde. Constituie o altǎ modalitate de transmitere a informației, dar datoritǎ incapacitǎții lor de a urmǎrii curbura pamântului sunt folosite doar pentru distanțe scurte, în perimetrul unor instituții și în oraș. Pentru distanțe mai mari, e nevoie de un releu care sǎ preia și sǎ retransmitǎ semnalele.
5) Conexiunea prin satelit. Este folosit ca releu pentru transmisiile prin microunde în scopul amplificǎrii semnalului și transmiterii acestuia dintr-un punct în altul al pământului. Sateliții pot transfera foarte repede volumuri extrem de mari de date, dar au dezavantajul de a fi influențați de starea vremii, situație in care vremea proastǎ poate duce chiar la întreruperea transferului de date.
1.1.4) Rețeaua – celula de bază a Internetului
Rețeaua reprezintă douǎ sau mai multe calculatoare legate printr-un cablu, așa încît sǎ poatǎ schimba informații între ele. Desigur existǎ și alte moduri prin care calculatoarele folosesc informația în comun, în afarǎ de legarea într-o rețea.
Mulți dintre noi am utilizat "rețeaua conspirativǎ" sau ceea ce alții o numesc Sneakernei. Aceasta este echivalentul copierii unui fișier pe o discheta și citirea pe calculatorul altcuiva. Termenul de rețea conspirativǎ este o mostrǎ a felului cum funcționeazǎ simțul umorului la impǎtimiții calculatoarelor. Problema cu acest tip de rețea este cǎ necesită prea mult timp, pe langǎ faptul cǎ putem fi depistați cu ușurințǎ dupǎ urmele lǎsate pe covor.
Într-o zi, din dorința de economisi timpul, niște “specialiști" au descoperit cǎ este mult mai ieftin sǎ legi calculatoarele prin cablu decât sǎ pierzi timpul pe drum. Așa s-au nǎscut rețelele moderne de calculatoare. Printr-o rețea de calculatoare se pot lega împreunǎ toate calculatoarele din birou prin cabluri. Se instaleazǎ pe fiecare calculator o placǎ de rețea numitǎ adaptator astfel ca fiecare calculator sǎ aibǎ o mufǎ unde se conectează cablul, apoi se instaleazǎ și se configureazǎ softul special de rețea iar în final rezultă rețeaua.
Rețelele sunt denumite LAN (Local Area Network) și înseamnă rețele cu rǎspândire localǎ. Nod-ul este termenul tehnic prin care se identificǎ un calculator legat la o rețea. Orice calculator legat la o rețea se mai numește și conectat (în rețea).
Rețelele ajutǎ în mod special la partajarea a trei lucruri: fișiere, resurse și programe
1) Partajarea fișierelor. Rețelele permit partajarea informaților cu alte calculatoare din rețea, în funcție de modul cum este setatǎ rețeaua.
Modul direct de partajare este trimiterea fișierului de pe calculator direct pe calculatorul prietenului. Cea de-a doua modalitate constǎ în trimiterea fișierului într-un loc intermediar, de unde prietenul sa îl poată lua mai târziu. Este ca și la lǎsarea baniilor într-o cabinǎ telefonicǎ pentru rǎscumpararea cuiva care a fost rǎpit, urmând ca de acolo sǎ-i ridice rǎpitorii. Al treilea mod este cel de stocare permanentǎ a fișierului în acel loc intermediar, unde amândoi pot avea acces la el oricând doresc. Oricare modalitate este aleasă, datele circulǎ spre calculatorul prietenului prin intermediul cablului de rețea și nu pe o dischetǎ, ca în cazul "rețelei conspirative".
2) Partajarea resurselor. Anumite resurse de calculator – cum ar fi unitatea de disc sau imprimanta – pot fi instalate astfel încat toate calculatoarele rețelei sǎ aibǎ acces la ele.
De exemplu, imprimanta cu laser atașatǎ calculatorului unui coleg este o resursǎ partajabilǎ, adicǎ orice utilizator din rețea poate avea acces la ea. În lipsa rețelei, ceilalți ar trebui sǎ-și cumpere fiecare o imprimantǎ cu laser. Resurse partajabile pot fi și unitǎțile de discuri. De fapt, unitatea de disc trebuie chiar instalatǎ ca resursǎ partajabilǎ, pentru ca toți utilizatorii sǎ poatǎ avea acces la fișiere.
3) Partajarea programelor. Uneori este preferabil ca programele pe care le folosesc toți utilizatorii sa fie puse pe un disc partajabil, în loc ca fiecare sa-și pǎstreze câte o copie a programului pe calculatorul sǎu. De exemplu, dacǎ zece utilizatori folosesc WordPerfect, fie pot fi instalate zece copii ale programului, câte una pe fiecare calculator, fie poate fi instalat o singurǎ datǎ pe un disc partajabil.
Existǎ avantaje și dezavantaje în partajarea unui program ca WordPerfect. Avantajul este cǎ poate fi actualizat repede și eficient. Instalarea unei noi versiuni de WordPerfect va fi evident mai buna dacǎ este făcută o singurǎ datǎ decât de zece ori, aspect valabil și în cazul reconfigurǎrii imprimantelor din rețea. In plus, este evident mai ieftin, întrucât prețul unei versiuni WordPerfect pentru o rețea cu zece utilizatori este mai mic decât prețul instalǎrii a zece programe WordPerfect pentru utilizatori individuali.
Ca dezavantaj poate fi considerat faptul cǎ o configurare este mai dificilǎ pentru varianta partajabilǎ a programului WordPerfect și cǎ apare reducerea vitezei de lucru, datoritǎ faptului cǎ fișierele WordPerfect vor parcurge diferite trasee de-a lungul rețelei.
Calculatorul din rețea care conține unitațile de disc, imprimantǎ sau alte resurse partajabile cu celelalte calculatoare din rețea se numește server. Orice alt calculator care nu este server se numește stație de lucru. Performanțele precum și prețul celor douǎ tipuri de calculatoare sunt mult diferite.
Serviciile on-line (CompuServe, America Online, Delphi, Microsoft Network) sunt companii care dețin propriile rețele și permit accesul altor persoane la propriile rețele pentru a le furniza diverse servicii precum știri internaționale sau servicii de comerț.
Rețelele de calculatoare existǎ în trei variante, asa cum se poate observa in tabelul 1.2:
Tabelul 1.2 Tipuri de retele de calculatoare
A) Rețele reale
Sunt cele unde existǎ specialiști angajați permanent, care se ocupǎ de întreținerea lor. Acest tip de rețea este rețeaua adevǎratǎ și uneori se mai numește RCD (Rețea cu Conduitǎ Dificilǎ). Cea mai popularǎ rețea realǎ este rețeaua NetWare, a companiei Novell. NetWare este foarte complicatǎ, cu proceduri de acreditare complexe. Celor care trec testul li se atribuie titlul CNE (Certified NetWare Engineer).
B) Rețele false
La extrema opusǎ se aflǎ rețelele false. Ele aratǎ și lucreazǎ ca niște rețele dar nu prin intermediul echipamentelor speciale de rețea. In locul acestora, calculatoarele sunt conectate între ele prin intermediul porturilor seriale sau paralele.
Uneori mai sunt numite și zero-slot-networks (rețele fǎrǎ fante) deoarece nu au nevoie de placǎ specialǎ de rețea care sǎ ocupe una din fantele de extensie. Deși rețelele zero-slot oferǎ aceleași facilitǎți ca și restul rețelelor, ele sunt mai lente, întrucât utilizeazǎ portul serial sau paralel al propriului calculator în locul unei adevǎrate plǎci de rețea. Rețelele fǎrǎ fante sunt totuși utile pentru conectarea unui calculator portabil (Laptop) la un calculator obișnuit, pentru copierea ocazională de fișiere. Cea mai cunoscutǎ rețea de acest tip este rețeaua Laplink ce dispune de un program INTERLNK, care executǎ în principiu aceeași funcție. Limita programului constǎ în aceea cǎ se poate lucra numai cu douǎ calculatoare în același timp.
C) Rețele folosite pe scarǎ largǎ
Al treilea tip de rețele poate fi localizat între rețelele reale, care necesitǎ experți autorizați pentru instalare, și rețelele false, care sunt ceva mai mult decât o simplǎ joacǎ.
Numele oficial este de rețele peer-to-peer (de la egal la egal) sau doar rețele peer. Se numesc rețele între egali, deoarece toate calculatoarele sunt tratate la fel, fǎrǎ a se mai insista pe faptul cǎ unele (cele pe care ruleazǎ sistemul de operare special al rețelei) sunt mai bune decât celelalte. Din punctul acesta de vedere, aceste rețele au o atitudine politicǎ mai justǎ decât Novell NetWare.
Într-o rețea de la egal la egal, fiecare calculator din rețea poate juca rol de server și poate partaja resursele cu alte calculatoare din rețea. De exemplu, partajarea imprimantei atașată calculatorului X ar presupune doar declararea calculatorului X drept server și informarea rețelei despre partajarea imprimantei.
Rețelele de la egal la egal utilizeazǎ programe speciale, încǎrcate în memorie și lansate automat la pornirea calculatorului care îl configureazǎ, fie ca server, fie ca stație de lucru. (de exemplu fișierul “autoexec.bat”)
Cele mai cunoscute douǎ rețele de acest tip sunt LANtastic, a firmei Artisoft și Windows For Workgroups de la Microsoft. Ele oferǎ facilitǎți similare și amândouǎ sunt suficient de ușor de instalat, doar cǎ, datoritǎ modului de afișare Microsoft a câștigat piața, fiind urmat în ultima perioadǎ de aplicații Linux care au performanțe mai ridicate și mai noi, chiar interfațǎ graficǎ plǎcutǎ și un mod mai ușor de utilizat chiar pentru cei care nu sunt pasionați de calculatoare.
Farmecul rețelelor de la egal la egal este acela cǎ oferǎ majoritatea facilitaților avansate ale rețelelor reale ca NetWare, iar instalarea și utilizarea sunt mult mai simple, tocmai pentru cǎ nu mai trebuie pierdut timpul învǎtând un alt sistem de operare. Iar utilizatorul într-o rețea nu trebuie neapǎrat sǎ cunoască modul de funcționare al acesteia.
Un alt avantaj este acela cǎ nu mai trebuie dedicate anumite calculatoare drept servere. O asemenea rețea permite definirea oricǎrui calculator drept server în cazul în care acesta dispune de resurse cum sunt discurile și imprimantele, pe care le pot partaja și alți utilizatori. In plus, calculatorul care funcționeazǎ drept server, poate fi folosit și pentru alte funcții, cum ar fi redactarea de texte. Totuși, recomandabil este ca și în cazul rețelei de la egal la egal serverul dedicat sǎ fie utilizat numai ca server, nu și ca stație de lucru, deoarece utilizarea serverului pentru redactare de texte sau orice altǎ aplicație, provoacǎ încetinirea vitezei de lucru și chiar pânǎ la blocarea sistemului.
1.1.5) Funcționarea Internet-ului
Pentru a întelege cum funcționeazǎ Internet-ul, trebuie considerat faptul cǎ acesta nu este o entitate omogenǎ. Intr-adevăr este un mare miracol cǎ totuși funcționeazǎ. Dacǎ trimitem un e-mail (un mesaj prin poșta electronicǎ) la un calculator vecin, pentru a ajunge mesajul trebuie sǎ strabatǎ sute de mii de km. Mai mult, calculatoarele folosite nu au fost construite sǎ comunice direct între ele și totuși lnternet-ul funcționeazǎ!
Așa cum s-a precizat anterior, Internetul este o rețea de rețele, existând multe tipuri de rețele interconectate care formeazǎ rețeaua Internet. Orice modalitate de interconectare a douǎ rețele a fost folositǎ deja în Internet.
Accesul în rețelele pentru circulația informațiilor este guvernat de protocoale care stabilesc regulile după care diferitele aplicații au acces la serviciile oferite de rețea, deci cum să lucreze rețeaua. În intenția de a le standardiza ISO (International Standard Organization), a creat șapte niveluri de acces care definesc funcțiunile de bază ale rețelei, fiecare cu modelul său. La fiecare nivel datele sunt completate cu informații de control, fără să fie alterate, transformate în “pachete” și li se atribuie funcții de rețea.
Există două categorii de protocoale :
A) Protocoale de rețea
B) Protocoale de aplicații.
Protocoalele de retea
Protocoalele de retea folosite pe Internet sunt prezentate in figura 1.1.
Figura 1.1 Protocoalele de retea folosite pe Internet.
Sursa: Stefan Brad, “Comerțul electronic”, Note de curs, pag 6, 2003
Pentru a putea folosi toate serviciile puse la dispoziție de Internet, e nevoie de o modalitate care să transfere informațiile prin Internet care sǎ ținǎ seama de faptul cǎ nu toate calculatoarele din rețea sunt compatibile IBM PC sau având un sistem de operare Windows 98 de exemplu.
Pentru aceasta se foloseste protocolul de comunicatii TCP/ IP (Transmission Control Protocol / lntenet Protocol). În general, un protocol definește niște reguli pe bazǎ cǎrora douǎ programe sau calculatoare pot interacționa. În viața de zi cu zi, dacǎ douǎ persoane știu fiecare douǎ limbi strǎine, dintre care una este comunǎ, atunci ele se pot înțelege. În mod asemanator, protocolul de comunicație TCP/IP este înteles de toate calculatoarele.
In realitate, TCP/lP (Transmission Control Protocol / lntenet Protocol) este format din douǎ protocoale diferite:
IP (lntenet Protocol) este folosit de calculatoare speciale (routere) pentru a muta biții de informație prin Internet. Fiecare pachet de informații conține o adresǎ lP a calculatorului care l-a trimis și a calculatorului spre care este trimis. O adresǎ IP reprezintǎ numele unic al unui calculator pe care-l recunosc celelalte calculatoare din Internet. Adresele lP sunt formate din patru numere, separate prin puncte (de exemplu 192.137.241.30)
TCP (Transmission Control Protocol) definește modalitatea în care informațiile propriu-zise sunt despǎrțite în pachete și trimise prin Internet.
Protocoale de aplicații
Fiecare resursă din Internet are un protocol pe care programul client și server-ul îl folosesc pentru a comunica, din care mai importante sunt:
FTP (File Transfer Protocol) – programele client și serverele FTP comunică folosind protocolul de transfer al fișierelor;
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) – prin care comunică programele client și server-ele de e-mail;
HTTP (Hypertext Transfer Protocol)P- prin care comunică programele client și server-ele web. În afară de acestea, mai există și alte protocoale de comunicare.
Protocoalele de aplicații sunt descrise mai pe larg in figura 1.1:
Figura 1.2 Protocoalele de aplicatii folosite pe Internet.
Sursa: Stefan Brad, “Comerțul electronic”, Note de curs, pag 7, 2003
Fiecare adresa de Internet este formata din cifre, insa acestea sunt greu de ținut minte adrese si de aceea Internet-ul are și adrese prietenoase. Calculatorului i se atribuie și un nume cunoscut sub numele de domeniu, care la randul sau mai poate avea mai multe subdomenii. Schema folositǎ pe Internet pentru structurarea domeniului pe mai multe niveluri de subdomenii formeazǎ sistemul numelor de domeniu DNS (Domain Name Server).
Este mult mai ușor de ținut minte adresa www .yahoo.com decât adresa IP care este 64.58. 76.227. Cu toate acestea calculatoarele folosesc adresele IP pentru a schimba între ele informații. Transformarea unui nume de domeniu într-o adresǎ este realizatǎ în spatele scenei de către server-ele pentru nume de domenii
Numele de domeniu este format din mai multe parți care corespund numelor de subdomenii. Numele de subdomenii sunt separate prin punct. Cuvântul din dreapta este domeniul principal și reprezintǎ de obicei tipul instituției sau țara în care se aflǎ domeniul respectiv. Cu cǎt ne deplasǎm mai la stânga numele devine mai precis.
În exemplul “numecalc.grup.org.edu.ro”, cuvintele au următoarea semnificație:
numecalc – este numele calculatorului;
grup – este un grup de utilizatori sau un departament care folosește calculatorul;
org – reprezintă organizația din care face parte grupul sau departamentul;
edu – arată tipul organizației;
ro – reprezintǎ țara sau domeniul principal. Domeniul principal poate fi:
Com, Edu, Gov, Mil, Int. Codul de tarǎ reprezintǎ o secvență de douǎ litere,
ca în tabelul 2 prezentat in continuare:
Tabelul 3. Exemple de coduri de țară
Pentru ca resursele disponibile pe Internet sǎ poatǎ fi folosite este nevoie de un program client care se executǎ pe calculator și permite accesul la resursele Internet. EI ascunde toate operațiile neplǎcute în spatele unei interfețe ușor de folosit. Acesta trimite o cerere unui server Internet, solicitându-i sǎ execute o anumitǎ acțiune și sǎ trimitǎ înapoi o anumitǎ informație.
Internetul – mediu de afaceri
(rețeaua www)
Cele mai folosite resurse de pe Internet sunt: world wide web, poșta electronică, instrumentele de căutare si discuțiile pe chat, iar pentru fiecare resursă există mai multe aplicații dedicate.
Dintr-un sondaj din anul 1999 a reiesit ca, daca în 1998, 70% dintre utilizatorii Internet-ului apreciau e-mail-ul ca principalul beneficiu si doar 30% web-ul, un an mai tarziu 50% dintre persoane considerau pe primul loc e-mail-ul, 40% Web-ul si deja 10% comertul si platile electronice .
World Wide Web este cel mai utilizat și este serviciul care s-a dezvoltat cel mai mult în ultimii ani. Www-ul a apărut în anul 1989 ca inițiativă a CERN (European Laboratory for ParticPhysics). Tim Bemers a propus un protocol care să fie folosit pentru distribuirea informațiilor în domeniul fizicii pe Internet, protocol care a fost apoi adoptat și de alte organizații. Acest protocol HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) este setul standard de comenzi ce permite comunicarea pe Internet.
Strict vorbind, www este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet. Practic prin world wide web întelegem paginile Web ce pot fi vizitate. Este facut din documente, imagini, sunete, și link-uri (legături, trimiteri) către alte documente, servere sau alte servicii. Www-ul face să vedem Internet-ul interactiv.
Aplicațiile care permit navigarea prin world wide web se numesc browsere. Cele mai folosite browsere sunt Internet Explorer realizat de firma Microsoft și Netscape Comunicator realizat la Netscape, între acestea două existând o concurență acerbă pe piață.
Poșta electronică înseamnă expedierea și primirea scrisorilor prin e-mail. Este posibilă comunicarea cu orice persoană din lume, dacă aceasta are o adresa de e-mail și dacă e conectată la Internet.
Instrumentele de căutare
Atunci când se caută informații despre un anume subiect apelând la Internet, se apelează la diferite instrumente de căutare. În principiu sunt trei posibilităti de căutare: indicii și cataloagele, motoarele de căutare și metamașinile de căutare.
a) Indicii și cataloagele – se bazează pe o simplă listă cu indicatoare. Asemenea colecții de adrese se găsesc pe nenumărate site-uri private sau comerciale, dar nu întotdeauna cataloagele sunt de ultimă oră. Strămoșul tuturor cataloagelor Yahoo s-a născut dintr-o colecție de link-uri care a luat între timp proporții impresionante, structurând înregistrările într-o ierarhie clară a rubricilor. Redactorii evaluează adresele de web, comentează conținutul acestora și le sortează pe categorii adecvate. În acest mod utilizatorul parcurge capitolele ca într-un catalog, putând găsi rapid ceea ce îl interesează.
b) Motoarele de căutare – permit găsirea informaților prin scrierea cuvântului care caracterizează subiectul respectiv. În cazul mașinilor de căutare propriu-zise, software-ul este cel care realizează cataloagele. Aceste programe supranumite Robots, Crawler sau Spider lucrează ca și surferii umani cu ajutorul link-urilor.
Ele adună cuvinte cheie sau chiar texte complete din paginile vizitate și le sortează în baza de date. Prin indexare este permisă depozitarea unei cantități mari de informație care să poată fi apoi răscolită în câteva secunde. Acest soft lucrează cu munți de date încercand să pună la dispoziție informația căutată cât se poate de rapid și compact. Mașinile de căutare performante au chiar mai multe posibilități. Pentru a fi gasite cuvintele cu o poziție apropiată în text sau direct alăturate sunt necesare structuri de date mult mai complexe decât cele descrise mai sus.
c) Metamașinile de căutare
Nici chiar cele mai rapide mașini de căutare nu sunt în stare să țină pasul cu fluxul informațional mereu în creștere. În consecință este foarte normal ca o adresă căutată să nu fie descoperită de mașina de căutare Altavista , dar să fie descoperită de o mașină de căutare mai mică. O soluție în acest sens o reprezintă metamașinile de căutare precum www.metacrawler.com. Acestea nu lucrează cu roboți sau baze de date proprii ci pasează cererile către alte servicii precum Altavista sau Yahoo. În final, aceasta adună rezultatele și le prezintă utilizatorului.
=== Capitolul 2 – COMERTUL ELECTRONIC – 20 pagini ===
CAPITOLUL II
COMERȚUL ELECTRONIC
2.1) Istoricul comerțului electronic
Anii '50-'60
Primele aplicații apărute pe piață, odata cu apariția primelor sisteme de transmitere a datelor în anii '50 -'60, au fost bazele de date. Având în vedere complexitatea crescândă a operațiilor din cadrul unei companii, acestea s-au orientat spre implementarea unor sisteme de gestiune, exemplul clasic fiind oferit de sistemul de rezervări din cadrul companiilor aeriene. Cu toate acestea, oportunitățile folosirii informațiilor electronice au fost complet ignorate. De abia la începutul anilor ‘70, companiile aeriene au început să aprecieze importanța enormă a sistemului de rezervări prin computer pentru vânzările de bilete și pentru componenta de marketing.
Anii ‘70
Pe lângă sistemul de rezervări computerizat, anii '70 au constituit fundamental pentru sistemul de informații bursiere electronice. Cu toate astea, primul sistem complet automat de tranzacții bursiere a fost operabil, pus în folosință de abia în 1977, la Toronto. Pe lângă acesta, primele automate bancare care ofereau servicii mai complexe decât simpla transformare a banilor dintr-un cont bancar în numerar erau instalate în Statele Unite. Legătura directă cu tranzacțiile comerciale și instituțiile financiare a apărut odata cu instalarea primelor sisteme de transfer electronic al fondurilor în magazinele alimentare și stațiile de benzină. În același timp, cutiile poștale electronice și sistemele de conferință, oferite de Compuserve, au făcut teleshopping-ul posibil, cu toate că acesta va cunoaște o explozie mult mai târziu, odata cu apariția, la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, a sistemelor de teletext și Videotex. Acesta din urmă a devenit o platformă importantă pentru aplicațiile de tip teleshopping în diferite domenii cum ar fi: turismul, serviciile bancare și divertismentul.
Anii '80
În anii '80 marile companii au început să-și formeze rețele proprii, care să faciliteze schimbul de informații la distantă, pentru a realiza o mai bună comunicare între toate filialele lor și chiar cu furnizorii și partenerii de afaceri. La început, formatul acestor mesaje era stabilit pe baza întelegerii bilaterale, dar odata cu anii '80 acest proces numit “Interschimbul Electronic de Date” EDI (Electronic Data Interchange) a început să transmită informații într-o formă standardizată și universal acceptată, fapt care a ușurat procesul de obținere a informațiilor între companii, astfel încât hârtia a fost aproape eliminată.
Anii ' 80 sunt, de asemenea, punctul de plecare al extinderii conceptului de bursă electronică, altadată referitor numai la piețele financiare, la o gama mai variată de bunuri și servicii, în special metale prețioase, produse agricole și petrol brut. În aceeași perioadă apar primele rețele cu valoare adăugată care astazi, datorită extinderii globale asigură baza serviciilor comerciale mondiale.
Anii '90
Anii '90 sunt caracterizați printr-o acceptare largă a comerțului electronic și o continuă standardizare al EDI . Nevoile de comunicare sunt în continuă creștere și extindere peste granițele geografice, mai ales datorită posibilității folosirii tehnologiilor multimedia. Mulți comercianți și furnizori de computere experimentează cataloage de comandă a produselor prezentate și descrise pe CD-ROM. Cu ajutorul proiectului EUROTOP, industria europeană de turism distribuie deja broșuri de călătorii multimedia prin agențiile de turism. Automatele bancare nu mai pot fi folosite exclusiv pentru servicii financiare, ci au devenit adevărate chioșcuri electronice ce pot fi folosite pentru rezervări la hoteluri, închirieri de mașini etc.
Anii 2000
Anii 2000 sunt anii globalizării, ai integrării comunicațiilor și dezvoltării fără precedent a tehnologiilor inteligente. Se remarcă o scădere puternică a costurilor Internetului ceea ce va determina creșterea în continuare a numărului de utilizatori.
Comerțul electronic devine rapid o parte componentă particulară a globalizării, o parte componentă spectaculoasă. În orice caz, este sigur că expansiunea rapidă a tranzacțiilor electronice constituie o oportunitate majoră pentru comerț și dezvoltare: poate fi sursa unor istorii de succes prin care tările în dezvoltare și întreprinderile lor, pot să atingă noi nivele de competitivitate internațională și să participe în mod activ la economia informațională globală.
În acest scop, comunitatea internațională va trebui să sprijine țările în dezvoltare și eforturile acestora, pentru o mai bună înțelegere și stăpânire a variatelor aspecte ale comerțului electronic. Se așteaptă ca acest fenomen, comerțul electronic, să ramână un important domeniu pe agenda internațională pentru o bună perioadă de timp. Sunt vizate aspecte tehnice, economice, legale, regulatorii cât și sociale și culturale.
În ultimii ani, UNCTAD și-a construit reputația în domeniul comerțului electronic, prin demersuri interdisciplinare și prin oferirea sprijinului necesar stimulării schimburilor de experiență dintre guverne, întreprinderi și componentele societății civile implicate în comerțul electronic și în activitățile conexe.
2.2) Conceptul de comerț electronic
Comerțul este unul dintre domeniile care a descoperit potențialul tehnologiei informației. Înca de la început, el s-a folosit de inovațiile și avantajele acestui domeniu.
În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealtă formidabilă având un impact major în toate aspectele vieții. La fiecare jumătate de an apar schimbări așa de importante încât este imposibil de prevăzut unde se va ajunge în următorii 10 ani .
Definitia larg acceptata a comertului electronic este urmatoarea: Comerțul electronic este acea manieră de a conduce activitățile de comerț care folosește echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potențialii clienți) și viteza cu care este livrată informația. E-commerce oferă oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume, sporind numărul de potențiali clienți în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre clienți și comercianți.
Comerțul electronic poate fi perceput ca o componenta a activitãții de afaceri corporative. Comertul electronic include si tranzactiile de bursa, achizitionarea in direct a aplicatiilor electronice sau achizitiile pentru marile corporatii.
Unele exemple de forme primare ale comerțului electronic includ Electronic Data Interchanege (EDI) și fațadele magazinelor Internet. EDI a aparut pentru comertul electronic înainte de Internet. Afacerile conduse prin EDI includ: comenzi de cumpãrare, documente de transport, facturi și plãți în afara conexiunilor punct-la-punct, rețele private și rețele cu valoare ajutatã. Totuși, datoritã costului înalt și complexitãții, acest tip de comerț electronic rãmâne restricționat pentru marile organizații. Fațadele magazinelor, pe de altã parte, vând produse și servicii consumatorilor online și offline. Internetul a extins magazinele tradiționale de retail și modelele de vânzãri prin plasarea comenzilor consumatorului prin telefon sau posta.
Pentru a explora și a estima impactul socio-economic al comerțului electronic, este esențial ca acest concept să fie defnit, deși definițiile întâlnite în diverse surse bibliografice diferă semnificativ. Unele dintre ele includ toate tranzacțiile comerciale și financiare care se derulează pe cale electronică, inclusiv schimbul electronic de date, transferul electronic de capital și toate activitățile legate de cărțile de credit, debit. Altele limitează comerțul electronic la vânzările cu amănuntul către consumatori, tranzacțiile și plătile derulându-se prin intermediul rețelelor deschise cum este Internetul. O grupă de definiții se referă la o serie de forme ale comerțului electronic (dintre care unele există de câteva decenii) și care derulează zilnic activități valorând trilioane dolari. O altă grupă, are în vedere o formă mai restrânsă a comerțului electronic ea existând de aproximativ cinci ani și are interpretări mult mai modeste.
Din punct de vedere stiințific, comerțul electronic este definit ca fiind "o tehnologie modernă de a face afaceri, ce se adresează nevoilor organizațiilor, comercianților și consumatorilor de a reduce costurile tranzacțiilor o dată cu imbunătățirea calității bunurilor și serviciilor și creșterea vitezei de livrare. Termenul poate fi folosit și în cazul utilizării rețelelor de computere, pentru căutarea și regăsirea informațiilor pentru suportul deciziei umane sau instituționale".
În accepțiunea "tradițională" comerțul electronic înseamnă utilizarea în rețele cu valoare adăugată a unor aplicații de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaților fax, codurilor de bare, transferului de fișiere și a poștei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivității calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societății, a condus la o tendință tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste rețele în aria unui nou tip de comerț, comerțul electronic în Internet, care să apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – și altele noi.
Din punct de vedere pragmatic manifestă importanță și alte concepte și modalități de definire. Între acestea, un interes deosebit îl prezintă urmatoarele:
"toate activitățile efectuate on-line, cu scopul de a stârni interesul consumatorilor înaintea vânzării și de a asigura suportul consumatorilor după vânzare", dată de revista Internet Computing.
"tranzacții comerciale ce au loc în cadrul unor rețele deschise", dată de Organizația Europeană pentru Comerț și Dezvoltare;
"a forma rețeaua vastă de mici companii, agenții guvernamentale, mari corporații și întreprinzători individuali într-o singură comunitate ce oferă posibilitatea de comunicare unul cu altul, prin intermediul computerelor", dată de Centrul pentru Resurse de Comerț Electronic;
"a face afaceri on-line. Aceasta include cumpărarea produselor, via servicii on-line și Internet, precum și schimbul de date electronice, unde computerul unei instituții se informează și transmite ordine de cumpărare computerului unei alte companii", dată de Computer Desktop Encyclopedia;
"tehnologiile comerțului electronic includ toate formele de tranzacționare electronică, transmiterea de mesaje electronice, schimbul de date electronice EDI, transferul electronic de fonduri (TEF), poșta electronică, cataloage electronice, baze de date electronice, servicii electronice de știri și informații, state de plată electronice, alte forme de comunicare electronice (FCE), acces on-line la servicii prin intermediul Internetului și alte forme de transmitere a datelor electronice în scopuri comerciale" dată de raportul "Electronic Commerce for Small to Medium Sized Enterprises" al Universității Monash din Australia;
“comerțul electronic se referă în general la toate formele de tranzacții ce au legatură cu activitățile comerciale, derulate la nivel de firmă sau cu cumpărătorii, care se bazează pe procesarea și transmisia de informații sub formă digitală, incluzând text, sunet și imagini", dată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică OECD (1997) ;
"comerțul electronic reprezintă realizarea pe cale electronică a activităților comerciale. Se bazează pe procesarea și transmiterea electronică a datelor incluzând text, sunet și imagini. Cuprinde diverse activități, incluzând comercializarea electronică a produselor și serviciilor, livrarea prin rețea a bunurilor, transferul electronic de capital, comerțul electronic cu acțiuni, trimiterea electronică a foilor de expediție, marketingul direct și service-ul în garanție și post-garanție. Implică atât produse (de uz casnic, de uz medical) cât și servicii (informative, financiare, juridice); activități tradiționale”
Comerțul electronic dă posibilitatea de a se efectua cumpărături prin rețea, consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM și plătind prin intermediul cărților de credit sau a unor portmonee electronice.
Pentru alții, comerțul Internet reprezintă relațiile de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori și clienți, ca o alternativă la variantele de comunicații "tradiționale" prin fax, linii de comunicații dedicate sau EDI pe rețele cu valoare adăugată. Comerțul Internet implică transferul de documente – de la contracte sau comenzi pro formă, până la imagini sau înregistrări vocale.
Fiecare din definițiile prezentate este expansivă, incluzând nu numai tranzacțiile comerciale dintre vânzător și cumpărător, dar și activitățile adiacente care fac posibile aceste tranzacții. Nevoia unor astfel de definiții reflectă starea de inceput a comerțului electronic din zilele noastre. Studiile efectuate relevă faptul că mai mult de jumătate din utilizatorii de Internet din SUA și Canada l-au folosit pentru cumpărături on-line, dar de fapt doar 15% au achizitionat efectiv produse și servicii, iar în majoritatea cazurilor această operație s-a efectuat prin comandarea produsului prin Internet și transmiterea prin fax sau telefon a numărului cărții de credit. Situația se va schimba pe masură ce tehnologiile informației și piața vor lărgi aria de răspândire a comerțului electronic. Dezvoltarea sa va avea un impact semnificativ asupra activităților adiacente.
2.3) Tranzactii in comertul electronic
In tranzactiile comerciale clasice se disting patru etape diferite. In figura 2.1 este prezentat modul în care se reflecta acestea in cazul comertului electronic:
informarea comerciala referitoare la tranzactie
încheierea contractului comercial
vânzarea produsului sau a serviciului
plata produsului sau a serviciului
Figura 2.1 Etapele tranzactiilor comerciale clasice si
modul cum se reflecta acestea in comertul electronic
Sursa: Revista “Moldova in OMC”, Nr 2 (48), Februarie 2003 , pag 2 si 13
In comertul electronic existã șase instrumente principale:
telefonul,
faxul,
televiziunea,
sistemele de platã electronicã si transfer electronic al banilor,
schimbul electronic de date
Internetul.
Aceste instrumente trebuie utilizate în combinație între ele sau împreunã cu alte instrumente tradiționale, precum poșta sau cumpãrarea fizicã, pentru ca o tranzacție să fie încheiată.
Telefonul, faxul și televiziunea sunt utilizate în general ca instrumente de realizare a tranzacțiilor comerciale, în special în țãrile industrializate. Unul din cele mai importante mijloace ale comerțului electronic este telefonul, deținand o pozitie dominanta în tranzacțiile comerciale. În ultimii ani aproximativ a patra parte din populația globului pãmântesc este conectatã la servicii de telefonie fixã sau mobilã. Telefonul este un instrument al comerțului electronic destul de rigid. Comenzile sunt fãcute în mod obișnuit prin telefon și plãtite prin cãrți de credit. El permite reclamarea, comercializarea si achitarea mãrfurilor. Totuși utilizarea acestui instrument pe plan internațional este limitatã de tarifele pentru convorbiri internaționale ce diferă mult de la o țarã la alta
Apariția unor instrumente precum Internetul, nu înseamnã, deci, inventarea comerțului electronic, dar acesta deschide multe noi posibilitãți. Prin utilizarea Internetului, multe elemente ale unei tranzacții comerciale pot fi realizate pe o bazã interactivã cu una sau câteva persoane, fãrã constrângeri de timp sau spațiu și la costuri relativ scãzute. Internetul este un instrument polivalent si reduce barierele de comunicare din comerț într-o mãsurã mai mare decât a altor instrumente de ebusiness sau mijloace tradiționale de comerț
Comerțul electronic prin Internet reprezintã cel mai modern mijloc de comunicare și cel mai ieftin din punct de vedere al costurilor de utilizare, de unde reiese importanța acestui instrument comercial în desfãșurarea afacerilor
Cele mai răspândite tranzactii implementate pentru comertul electronic:
Business to Business (B2B)
Business to Consumer (B2C)
Business to Government (B2G)
Figura 2.2 Modele implementate ale comerțului electronic
Sursa: Revista “Moldova in OMC”, nr 2 (48),
Februarie 2003 , pag 2, www.moldovainomc.ro
Tranzactiile Business to Business (B2B) se caracterizeaza prin faptul ca ambele parti
participante la tranzactia comerciala, atât vânzatorul cât si cumparatorul, sunt institutii.
Tranzactiile Business to Consumer (B2C) se realizeaza între cumpărători individuali și
vânzatori-mari companii. In acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind esentiala în decizia de cumparare.
Un rol aparte în dezvoltarea comerțului electronic îl au relațiile Business to Government
(B2G) și Government to Business (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid și eficient, pot contribui la conștientizarea agenților economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial: Comerțul Electronic.
Alte relații stabilite prin intermediul rețelei Internet , adiacente comerțului electronic, sunt: government to government (G2G), government to consumer (G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) si consumer to consumer (C2C), așa cum se poate observa în figura 2.3 prezentata în continuare.
Figura 2.3 Tipuri de tranzacții prin rețeaua Internet adiacente comerțului electronic
Sursa: Revista “Moldova in OMC”, Nr 2 (48), Februarie 2003 , pag 2, www.moldovainomc.ro
2.4) Modele de afaceri in comertul electronic
2.4.1) Tehnologii folosite la implementarea
sistemelor de comert electronic
Un domeniu atât de dinamic cum este comerțul electronic se adaptează foarte rapid la toate tehnologiile noi care apar sau modifică tehnologii deja existente pentru a se potrivi specificului său. Astfel, o parte dintre tehnologiile descrise in continuare au fost folosite încă de la inceputul Web-ului, în timp ce altele precum EDI sunt în plin proces de evoluție:
EDI si mesageria X.400
poșta electronică (e-mail)
Internet
intranet (rețeaua internă a unei companii organizată și functionând după principiile Internet-ului care asigură schimbul electronic de informații al unei companii cu colaboratorii săi: furnizori, clienți, bănci).
afaceri desfășurate pe rețeaua de Web în bandă îngustă (videotex) și bandă largă (teleshopping)
2.4.2) Servicii integrate in comertul electronic
O prima clasificare a serviciilor pe care comertul electronic le inglobeaza sau le pune la dispozitia participantilor la tranzactii poate fi facuta in functie de importanta acestor servicii. Astfel, serviciile pot fi impartite in:
servicii principale: transfer electronic de documente EDI (Electronic Data Interchange) atat prin Internet cât si prin intranet, posta electronica si transfer de fisiere, comunicatii fax si coduri de bare;
servicii suport pentru procesele de afaceri: cataloage electronice, logistica, tranzactii, sisteme de preluare a comenzilor si sisteme de raportare statistica pentru management;
Gama de servicii care sprijina acest nou domeniu al afacerilor s-a largit. Aceste servicii se refera la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate si semnaturile electronice, la tranzactiile online sau retelele de magazine, precum si la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanta, designul de pagini web, elaborarea site-urilor.
2.4.3) Tipuri de magazine virtuale
Privit ca afacere, comertul electronic se apropie intr-o mai mica sau mai mare masura de un magazin clasic, insa administrarea unei astfel de aplicatii este mult mai complicata decat intretinerea unui magazin.
Comerțul electronic folosește diverse modele pentru desfășurarea on-line a afacerilor, desi multe dintre acestea nu sunt noi, fiind folosite și în alte contexte. De exemplu, o mare parte a aplicațiilor software de astăzi sunt furnizate în variante de test pe Internet. Clienții îl pot folosi pentru o perioadă limitată de timp, după care, dacă respectivul program vine în întâmpinarea cerințelor lor, îl cumpără. Această strategie, aplicată de compania Netscape între anii 1994 și 1995, a facut ca browser-ul companiei, Netscape Navigator, să câștige 80% din piața broweser-elor în numai câteva luni. Modelul a fost folosit și pentru vânzarea de mașini, dar cu un succes mai modest.
Modelele de afaceri on-line folosite pentru vânzarea de servicii, cum sunt informațiile sau accesul la baze de date, diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice. Modelele de afaceri difera în funcție de produsul care este vândut și de entitățile care intervin în cadrul unei tranzacții.
Analizând aplicațiile curente existente pe Internet , se pot identifica următoarele tipuri de magazine virtuale:
1) Magazinul electronic (E-SHOP) – Un magazin electronic este administrat de companie si se implementează prin intermediul unui site Web. Este folosit pentru marketingul și vânzările produselor și serviciilor proprii si conține un catalog de produse avand descrieri tehnice și comerciale pentru fiecare din ele. Acest catalog este gestionat în general de un SGBD (Sistem de Gestiune al Bazelor de Date) care se ocupa cu stocarea, actualizarea datelor sau posibilități de acces la date. Magazinul electronic conține facilități pentru preluarea comenzilor prin e-mail sau formulare interactive pe care le vor completa clienții si mai poate cuprinde posibilitatea efectuării on-line a plății prin cărți de credit sau alte variante electronice.
2) Magazinul electronic universal (E-MALL) – ca și în lumea reală, magazinul electronic universal este o colecție de magazine electronice, reunite sub o umbrelă comună și o marca cunoscuta. In sistem se acceptă o metoda de plată comuna, garantata.
3) Aprovizionarea electronică (E-PROCUREMENT) – este printre cele mai importante tipuri de comert electronic, in care rolul principal revine marilor companii și autorități publice care organizeaza licitații in vederea procurarii bunurilor și serviciilor. Prin publicarea pe Web a specificațiilor ofertei scade timpul și costul de transmisie. Cel mai important avantaj ramane mărirea numărului de firme care iau parte la licitație și creșterea concurenței, care duce astfel la scaderea prețului.
4) Piața unui terț (3RD PARTY MARKETPLACE) – este expresia pe Internet a unui sistem de distributie clasic, in care rolul distribuitorului este preluat de o interfata care contine catalogul de produse al companiei. Interfata apartine defapt unui terț, în general un furnizor de servicii Internet sau o bancă. Această metodă are avantajul că interfața este unică pentru mai mulți producători, utilizatorii fiind familiarizați cu folosirea ei. Acest model de afaceri este mai puțin folosit în comparație cu cele precedente
5) Comunități virtuale (VIRTUAL COMMUNITIES) – valoarea cea mai importantă a unei comunități virtuale este dată de către membrii săi, clienți sau parteneri, care adaugă informații proprii peste un mediu de bază furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vănzare produse sau servicii sau poate adresa cereri de cumpărare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al unei comunități virtuale se obtine in urma platii unei taxe.
6) Furnizori de servicii cu valoare adăugată (VALUE CHAIN SERVICE PROVIDER) – furnizorii de servicii sunt firme specializate pe funcții specifice precum: asigurarea logisticii, plata electronică sau expertiza în managementul producției și a stocurilor. Plata acestor servicii se face pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.
7) Platforme de colaborare – sunt forme de organizare orientate pe actiuni de cooperare intre firme. Se intalnesc in activitati legate de concepția sau proiectarea în colaborare a unor produse si cuprind un set de instrumente și un mediu informațional pentru colaborarea între companii. Caștigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare) și din vânzările unor instrumente specializate (proiectare, workflow și gestiunea de documente). Prin workflow se ințelege fluxul de documente, care implică documentele și deplasarea acestor documente.
8) Brokeraj de informații – se refera la furnizarea unor cataloage cu clienți clasificați pe profile sau domenii de activitate, la vânzarea unor oportunități de afaceri si la consultanța specializata. O categorie specială o constituie serviciile de încredere furnizate de autoritățile de certificare sau de notariatele electronice.
2.4.4) Modele de vânzare
Se disting trei modele pentru vânzarea de conținut , asa cum se poate observa in tabelul 2.1:
Tabelul 2.1 Modele pentru vanzarea de continut
Sursa: Valentin Cristea, Gavril Godza,“Platforme Web
pentru comert electronic”, www.ici.ro
1) Vânzarea pe bază de subscriere (abonament) – este un model folosit în special la vanzarea revistelor și a programelor televiziunilor prin cablu. Este principalul model folosit și de serviciile comerciale on-line (MSN sau AOL), publicațiile on-line (Wall Street Journal). Desi în anul 2000 peste 40% dintre utilizatorii Web foloseau cel țin una dintre formele de mai sus, subscrierile au adus companiilor un venit relativ modest spre deosebire de cel adus de publicitate: numai 4.5 milioane$ în comparație cu 210 milioane$
2) Vanzarea la nivel de obiect (pay-per-view) – reprezintă o alternativă viabilă la vânzarea pe bază de subscriere și se referă la vânzarea anumitor informații la bucată. În funcție de necesitățile clientului, acesta poate decide să cumpere un anumit articol dintr-un ziar, un anumit capitol dintr-o carte sau chiar un joc în sistem pay-per-view. Modelul pay-per-view este în continuă testare datorita unor dezavantaje ale modelului: clientul nu are certitudinea că informația pe care dorește să o cumpere merită banii, iar pentru vânzători, plata prin carte de credit pentru tranzacții de valoare foarte mică nu poate fi acceptată. Totusi acest ultim obstacol poate fi trecut o dată cu apariția micro-plăților.
3) Vânzarea de conținut prin publicitate – modelul cu cel mai mare succes în ceea ce privește vânzarea de conținut îl reprezintă publicitatea. În topul site-urilor cu cele mai mari venituri din publicitate se află motoarele de căutare precum Yahoo sau Infoseek. Întrucât serviciile de căutare sunt esențiale pentru găsirea informațiilor relevante pe Web, companiile sunt dispuse să plătească pentru bannere.
2.4.5) Modele de colaborare intre diverse companii
Companiile se pot regasi in cadrul pietei in cadrul a doua tipuri de relatii:
1) Colaborarea cu distribuitorii si producatorii – prin formarea unui lant de distributie
2) Colaborarea cu clientii – prin pieța electronica interactiva de vânzători și cumpărători
1) Colaborarea cu distribuitorii si producatorii
Colaborarea companiei cu distribuitorii si producatorii se realizeaza prin formarea unui lant de distributie. Infrastructura de comunicație in cadrul proceselor de producție și distribuție a bunurilor este reprezentata doar de informație digitală.
Prin utilizarea tehnologiilor Web se poate realiza o legatura strânsă între producători și distribuitori prin oferte actualizate, inventar, prezentarea produselor și simplificarea comenzilor. Distribuitorii la rândul lor pot da utilizatorilor acces controlat prin parole de acces, la diferite niveluri din baza de date online.
2) Colaborarea cu clientii
Colaborarea companiei cu clientii se realizeaza prin crearea unei piețe electronice interactive de vânzători și cumpărători. Internetul oferă o serie de tehnologii pentru realizarea unor servicii de comunicare între diverse grupuri de interese: BBS-uri, servicii de conversație (chat) sau conferințe multimedia.
Crearea unei piețe electronice presupune renunțarea completă la hârtie și imprimantă și trecerea întregii activități pe suport electronic. O modalitate adecvată de realizare a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport pentru servicii de grup precum:
centre de afaceri care oferă suport pentru firmele care vor să adere la e-commerce,
legături către paginile utilizatorilor centrului de afaceri,
cataloage interactive de produse și suport tehnic pentru revânzători și distribuitori.
Scopul este de a integra multiplele surse de informații despre produse, servicii, firme și asociații pentru a oferi un server unic, interactiv de resurse pentru e-commerce.
2.5) Situația comerțului electronic
2.5.1) Situatia comertului electronic in lume
Comertul electronic depinde puternic de infrastructura de baza a economiei globale, inclusiv de infrastructura retelelor de comunicatii.
Comertul prin Internet, atat B2B cat si B2C, va ajunge in 2004 la 6.800 miliarde $ la scara mondiala, afirma cercetatorii de la Forrester Research. Comertul electronic mondial are o dinamica ascendenta pe masura ce tot mai multe afaceri si tot mai multi consumatori se conecteaza la web.
Dominatia Americii de Nord a scazut pe fondul cresterii mai pronuntate a tarilor din Asia si Europa de Vest. SUA se delimiteaza de restul regiunilor lumii prin valoarea tranzactiilor electronice: 3.456 miliarde in 2004, insa dinamica sa este incomparabil mai mica fata de dinamica din alte regiuni. In Asia-Pacific, 8% din totalul comertului in 2004 este comert electronic.
Tarile din Europa continua cresterea inceputa in 2001, comertul electronic vest-european atingand 1.500 mld$ in 2004. Comertul european de tip B2C creste rapid, insa in prezent doar o mica proportie din europeni cumpara on-line, preferand activitati comerciale on-line pasive: cautare de produse, comparare de produse, inregistrarea pe situri comerciale sau plata de facturi.
Principalele bariere in dezvoltarea comertului electronic raman problemele legate de securitate si incredere. Pe masura cresterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de autentificare si criptare a datelor personale primesc o importanta din ce in ce mai mare si de succesul implementarii lor depinde succesul comerciantilor de pe web.
2.5.2) Situația comerțului electronic în România
Comertul electronic este in primul rand legat de utilizarea Web-ului. Statisticile privind numărul de calculatoare existente, numarul de utilizatori de Internet din România sau a celor care utilizează comerțul electronic sunt relativ puține. Diverse estimări arată numărul calculatoarelor conectate la Internet între 700 000 – 1 000 000 de calculatoare, iar cel al utilizatorilor Internet între 9% (conform Pricewaterhouse ) și 13% (conform unui studiu realizat în perioada ianuarie-iulie 2002 de GfK Romania). Alte surse indică un număr mai scăzut de utilizatori de Internet.
Internetul se afla la un nivel scazut pe piata europeana asa cum se poate observa si in figura 1. Totuși rata de creștere anuală a utilizatorilor Internet este destul de mare, ea atingând chiar 39% în ultima perioada.
Figura 2.4 Nivelul penetrarii Internet-ului in Europa
Sursa: Sondaj GfK Romania, Ianuarie-Iulie 2002
Același studiu Gfk menționat mai sus susține că cei mai mulți utilizatori români accesează Internetul din locuri publice și foarte puțini din unitățile de învătământ. De asemenea, 50% dintre cei care accesează Internetul o fac din locurile publice cum sunt Internet cafe-urile si numai 20% aleg solutia de a intra pe net acasă asa cum se poate observa in figura 2. În aceste condiții, doar 4% din numărul de utilizatori au folosit Internet-ul pentru a face cumpărături în ultimul an.
Figura 2.5 Locurile de folosire a Internetului
Sursa: Sondaj GfK Romania, Ianuarie-Iulie 2002
La nivel national se folosesc doar cateva forme ale comertului electronic:
EDI – dintre tranzactiile specifice marilor companii, doar tranzactiile de tip SWIFT sunt folosite in schimburile bancare internationale de unele banci romanesti;
Mesageria X.400 – este folosita in retelele private ale unor regii de stat;
Dispozitivele ATM – utilizarea cardurilor de debit/credit nu este foarte raspândită pentru cumpărături. Aproximativ 80% dintre cei 4,1 milioane de posesori de carduri din România, le utilizează doar pentru a ridica banii de la ATM.
Sistemul POS – există doar 6900 de locații care acceptă cardurile la plată, dintre care numai 4 000 sunt prevazute cu terminale POS.
Electronic banking – este forma cea mai elaborata de comert electronic care se regaseste in domeniul serviciilor financiare. Din anul 2002, tot mai multe banci au început să implementeze și să promoveze servicii de Internet Banking, inclusiv metode de interogare a conturilor prin intermediul telefoanelor mobile (ING, ABN AMRO, HVB,BRD)
Magazinele virtuale – Numărul magazinelor online nu este mare ( doar aproximativ 50 de magazine cu peste 2000 de vizitatori/lună), iar numărul de accesări al acestora nu este incurajator. Nici unul dintre magazine însă nu permite plata produselor online din România. De obicei plata se realizează prin ramburs în momentul primirii bunurilor respective sau prin mandat poștal, ceea ce înseamnă un risc destul de mare din partea magazinelor (comenzi false) și un blocaj al banilor în sistem.
Romania ocupa locul 43 din 60 de tari intr-un clasament al gradului de pregatire pentru comertul electronic si al potentialului de intregrare in noua economie digitala, conform topului realizat de EUI (Economist Intelligence Unit, divizie a The Economist Group)
Pe ansamblu siturile dedicate sistemelor B2B sunt încă în fază incipientă. Exemple de site-uri in acest sens sunt www.rtcoffice.ro (un cunoscut distribuitor de birotică și papetărie) sau www.premierbc.com (piața virtuală de tip B2B dezvoltat în mai multe limbi de circulație internațională).
Un impact considerabil asupra expansiunii tranzacțiilor de comerț electronic de tip B2B il are sistemul de achiziții electronice e-licitatie.ro unde peste 7000 de firme private liciteaza pentru a-și vinde produsele la 900 de instituții publice.S-a estimat că au fost economisiți 35 de milioane de euro în doar un an.
MCTI a decis extinderea sistemului electronic de achiziții publice e-licitatie.ro pentru ca acesta să fie disponibil pentru orice firmă privată care dorește sa-și procure bunurile sau serviciile prin acest sistem si va fi modificat astfel încat să permită finalizarea pâna la 100.000 de tranzacții zilnic. Inițiativele Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor in implementarea diverselor soluții de e-government au impulsionat accesul la Internet atât al cetățenilor, cât și al firmelor.
Sistemele de livrare la distanță sunt dezvoltate de regulă de Poșta Română, care are mai multe servicii în acest sens. (Serviciul de poștă rapidă – Prioripost, plata prin ramburs etc.) Companii internaționale de livrare rapidă, ca DHL sau UPS, sunt prezente în România, însă de obicei nu sunt solicitate de către magazinele online datorită prețurilor considerate destul de ridicate. Anumite magazine online și-au dezvoltat propriul sistem de distribuție pentru Bucuresti sau alte orașe importante.
Metodele de plată electronică se află abia la început. Se foloseste plata la livrare sau prin mandat poștal. Deși sunt suficiente firme românești care au creat sisteme de plată
online pentru magazine din străinatate și care cunosc pașii necesari în a implementa un astfel
de sistem, nu s-a reușit până în momentul de față o aplicare a acestora în Romănia. Principalul motiv invocat de aceste firme este cel legat de sistemul bancar care încă „nu s-a conectat” la comerțul electronic. Totuși în anul 2002 numărul magazinelor online a crescut simțitor.
Desi numărul utilizatorilor Internet este destul de scăzut, băncile și comercianții on-line au promovat o serie de servicii care demonstrează interesul în acest domeniu. Astfel în ultimul an s-au introdus următoarele servicii:
Plata din România către magazine online din străinatate – au fost introduse de către băncile din Romania carduri virtuale dedicate pentru plata pe Internet în străinatate. Cardul Taifun emis de BancPost are un card virtual asociat Taifun Virtual si au fost emise 5400 de carduri în 5 luni de la data introducerii pe piața a acestui nou produs. Alt card special destinat pentru plata pe Internet este VISA Virtual, emis de către Banca Româneasca. Totuși datorită multiplelor fraude provenite din România, aceste carduri nu sunt acceptate uneori de către comercianții externi (amazon.com, mydomain.com);
Plata din străinatate către magazine online din România prin card – permite plata din străinatate prin deschiderea de către magazin a unui cont la un procesator străin (de exemplu 2checkout.com). Dezavantajul major este legat de taxele mari cerute pentru deschiderea contului și de problemele contabile tipice românesti create de vânzarea în străinatate. Soluția a fost implementată de www.librariilehumanitas.ro
Plata din străinatate către magazine online din România prin transfer bancar – permite plata din străinatate prin deschiderea de către magazin a unui cont la un site de transferuri bancare (de exemplu moneybookers.com). Dezavantajul este imposibilitatea plății din țară a produselor, taxele ridicate sau problemele contabile. Soluția a fost implementată de www.cartea.ro
Sisteme de microplăți – dezvoltate pentru a permite plata unor sume mici de bani în special pentru accesul la conținutul anumitor situri – de obicei de forma unor SMS cu valoare adăugată. Soluția a fost implementată de www.zf.ro sau www.aman2.ro
Plata prin carduri bancare – introdusa in octombrie 2003 prin sistemul Omnipay.ro, descris mai pe larg in capitolul 4 al acestei lucrari.
Evolutia comertului electronic in Romania
In ciuda lipsei evidente a modalitatii de tranzactionare online, in Romania s-au dezvoltat cateva site-uri de comert electronic. Primele tranzactii comerciale realizate prin Internet au aparut in anul 2000, in cadrul unor site-uri precum www.emania.ro, www.rate.ro sau www.casadecomenzi.ro, primele doua fiind profilate pe produse electrice si electrocasnice
In cazul Emania.ro creat in anul 2000 plata se face la primirea produsului, costurile de livrare fiind suportate tot de firma. In acelasi timp se adreseaza si romanilor din strainatate care pot trimite cadouri rudelor si prietenilor din tara platind prin sistemul Western Union PayCash.
Rate.ro a fost creat de Silviu Sarbu, fondator al companiei Fix Computers, ca un site potrivit pietei locale care vinde produse electrocasnice cu plata esalonata in rate lunare. Editura Teora isi vinde cartile si prin intermediul site-ului Teora.ro, de remarcat fiind faptul ca ofera discount-uri pentru cumparatorii online, strategie abordata si de distribuitorul de produse de uz casnic Romstal.
Situatia devine mult mai buna in 2002, atat datorita cresterii rapide a penetrarii Internetului, cat si unor initiative guvernamentale de e-commerce care au intarit increderea consumatorilor in onestitatea unor astfel de tranzactii. Anul 2002 a fost in Romania anul exploziei e-commerce. Comertul electronic devine o afacere, zeci de magazine virtuale aparand peste noapte. Sondajele de piata arata ca 5% din utilizatorii de Internet au facut si comert electronic, adica un numar de 100.000-120.000 de persoane
“Desi s-a realizat accesul facil la informatie, sistemul de onorare a comenzilor, plata si livrare este in continuare greoi, mai ales pentru piata interna", apreciaza Marcela Petrache, director executiv la SC Librariile Humanitas SA, firma ce detine magazinul virtual on-line Librariilehumanitas.ro
In 2003, piata magazinelor virtuale a crescut substantial datorita atat extinderii infrastructurii de comunicatii, scaderii preturilor de acces la Internet, cat si prin maturizarea consumatorului final si prin cresterea increderii in comertul electronic.
O estimare a valorii e-commerce-ului romanesc trebuie sa cuprinda atat vanzarile realizate prin magazinele virtuale, cat si volumul licitatiilor.
In cazul magazinelor virtuale on-line, volumul total al vanzarilor in 2002 este estimat intre 1,5 si 5 milioane de dolari (3-5 mil.$ – la aprecierea digitalworld.ro, 2 mil.$ la estimarea emag.ro, 5 mil.$ la estimarea shift.ro si 1,5-3 mil.$ la estimarea elanko.ro).
In schimb piata site-urilor de licitatii on-line este mult mai mare, tranzactiile incheiate de acestea fiind in 2002 de ordinul a 45-50 milioane dolari, din care: 42 milioane pe site-ul guvernamental www.e-licitatie.ro si 5 milioane dolari pe site-ul privat de licitatii www.okazii.ro
=== Capitolul 3 – MAGAZINUL DE COMERT ELECTRONIC – 23 pagini ===
CAPITOLUL III
MAGAZINUL de comert electronic
3.1) Magazinul electronic
Conceptul de magazin electronic
Ideea de bazã a comertului electronic este aceea de a transpune afacerea fizicã, materialã în pagina de Internet.
Exista doua modalitati principale prin care se poate face e-commerce : realizarea unui magazin virtual sau realizarea unui site ca loc de intalnire dintre cumparatori si vanzatori, adica un fel de piata virtuala.
Avantajul unui site de comert electronic fata de un site de prezentare nu consta doar in faptul ca al doilea poate accepta comenzi online, ci presupune in primul rand disponibilitatea comerciantului de a-si trata clientii "virtuali" cu aceeasi seriozitate cu care isi trateaza clientii "reali" ce ii trec pragul magazinului.
Un magazin electronic este o pagina de internet care prezinta informatii despre produse sau servicii, inclusiv pretul acestora si include un sistem de selectare a produselor prin adaugarea intr-un cos electronic de cumparaturi, un sistem pentru transmiterea datelor personale ale cumparatorului pentru a putea fi contactat de vanzator, un sistem de plata prin care vanzatorul isi poate incasa banii de la clientul virtual si un sistem de livrare a produselor.
Din punctul de vedere al furnizorilor , magazinele virtuale pot fi :
• Magazine cu un furnizor unic (un site de companie care ajuta la sustinerea vanzarilor, cum este www.eflamingo.ro)
• Magazine cu mai multi furnizori (magazinul virtual propriu-zis ca de exemplu www.casadecomenzi.ro).
• Magazine aflate intre cele doua concepte (www.magazinultau.ro), care a plecat ca un site de companie (distribuitor al produselor BestComputers) si apoi a inceput sa comercializeze si alte produse (echipamente sport, cadouri, parfumuri).
• Exista si o varianta in care magazinul virtual inchiriaza mai multor firme "spatiul de expunere" din site-ul special conceput
La fel ca si in comertul traditional, natura si caracteristicile produsului vindut va determina alegerea mijloacelor, primele alegeri fiind furnizorul de servicii si aplicatiile. Tehnologia "shopping cart" sta la baza oricarui proces de comert electronic. Sistemul de shopping cart permite sa fie expuse imagini ale produselor, descrieri si preturi, face verificarea si inregistrarea datelor si afiseaza valoarea totala a cumparaturilor. Aplicatia cu componentele este cumparata de la furnizorul de web hosting odata cu pachetul de servicii selectat. Este bine sa se stie de la inceput cate produse pot fi expuse in total deoarece unii furnizori au doar 10 produse incluse in pachetul initial. Sistemulde shopping cart trebuie sa ofere posibilitatea de a expune acelasi produs in diverse variante.
Plata poate fi efectuata prin numerar la livrare, in sistem ramburs – prin posta, anticipat cu card sau prin ordin de plata. Desi plata online cu card, este un element ce poate intr-adevar facilita incheierea unei tranzactii pe Internet, varietatea modalitatilor de plata este motivul pentru care un magazin electronic poate functiona cu succes si in Romania.
Un magazin electronic va include in plus un sistem de administrare invizibil pentru vizitatorii obisnuiti prin care se actualizeaza informatiile despre produse, se tine evidenta comenzilor si a clientilor inregistrati, se alcatuiesc statistici despre produsele cele mai cautate sau clientilor interesati li se trimit mesaje de informare privind ofertele curente.
Spre deosebire de comertul clasic unde clientul e in contact direct cu vanzatorul, iar produsele se pot vedea, atinge sau testa, comertul electronic are la baza doar informatia transmisa cumparatorului. In magazinele virtuale respectabile, in plus, se poate discuta cu vanzatorul pentru recomandari sau pentru a afla mai multe informatii, putand descrie modul de utilizare. Discutia cu vanzatorul confera un plus de incredere in alegerea facuta.
Avantajele magazinului de comert electronic
Comerțul electronic poate fi un instrument puternic, companiile fiind in stare sã-și deruleze afacerea mai eficient datorita avantajelor oferite:
A) Informarea
informare mai rapida
informatii usor de gasit
imbunatatirea comunicarii cu clientii (prin trimiterea de mesaje)
B) Eficienta magazinului
reducerea costurilor (cheltuieli reduse de inventariere si de operare)
lipsa stocurilor sau folosirea celor existente
simplificarea comenzilor
scurtarea ciclului de producere
C) Cresterea accesibilitatii din punct de vedere al timpului si spatiului
extinderea piețelor de desfacere in orice zona a tarii sau patrunderea pe
pietele internationale (comert fara frontiere)
accesibil 24 de ore din 24, 7 zile din 7
D) Instrument de prospectare a pietei
A) Informarea
Informarea este mai rapida prin accesul la reteaua Internet, iar oferta vanzatorului este accesata mai simplu, fara a se mai pierde timp cu telefoanele. Intr-un timp scurt se pot cauta oferte in mai multe magazine electronice, se pot gasi informatiile si preturile produselor dorite si se poate forma o imagine privind piata sau produsul respectiv.
Imbunatatirea comunicarii cu clientii. Daca la inregistrarea clientilor le-a fost ceruta permisiunea si a fost obtinut acordul pentru trimiterea unor mesaje privind oferta firmei, atunci compania are la dispozitie un instrument puternic si ieftin de promovare: mesaje catre clientii existenti. Daca au fost multmiti, acestia vor tine minte magazinul. Au mai cumparat deja de la companie si daca isi aduc aminte la momentul potrivit este posibil sa mai cumpere. Un mesaj de cateva randuri care anunta o reducere de pret sau un nou produs, trimis odata la cateva saptamani, nu va fi deranjant, ci chiar va fi apreciat de acestia daca sunt interesati.
In cazul unui site bine realizat, vor exista putini clienti care sa ceara informatii suplimentare. Totusi magazinul va beneficia de asistenta, oferindu-se un formular de sugestii pentru aceasta. Avantajul este timpul de gandire a raspunsului mai mare prin trimiterea unui e-mail, comparativ cu situatia unui telefon primit de la un client furios.
Uneori clientii vor sa fie lasati in pace sa studieze indelung marfa: sunt mai nehotarati, comanda ceva si apoi se razgandesc. Magazinul ofera o mai mare intimitate si comoditate clientului, iar daca doreste sa renunte la unul din produsele comandate, o poate face linistit
B) Eficienta magazinului
Magazinul este mai ieftin de tinut deschis non-stop. Magazinul virtual nu presupune un spatiu costisitor si se evita cheltuielile legate de chirie, intretinere sau depozitare. De asemenea, numarul personalului care administreaza un magazin online este mult mai mic decat in cazul unui magazin real, deoarece nu este nevoie de vanzatori care sa il deserveasca. Investitia lunara este redusa si se refera la: chiria pentru program, gazduirea paginii pe Internet si conexiunea la Internet. Intretinerea unui magazin electronic costa in fond cat chiria lunara a unei tarabe la marginea orasului, cost care nu se compara cu beneficiile directe si indirecte aduse de acesta
In cazul unui magazin virtual nu exista stocuri sau sunt folosite cele existente Un magazin electronic poate fi deschis chiar si fara sa aiba marfa pe stoc, comandand marfa la furnizor abia dupa ce exista comenzi ferme pentru ea. De asemenea poate fi folosit stocul deja existent in magazinele obisnuite ale firmei
Magazinul realizeaza simplificarea comenzilor: daca au acces la internet, clientii vor trimite pur si simplu comanda, primind pe email confirmarea acesteia.. Clientii vor aprecia economia de timp si bani in efectuarea de comenzii.
Prin utilizarea tehnologiilor Web se poate realiza o legatura stransa intre producatori si distribuitori prin simplificarea comenzilor, inventar si oferte actualizate, prezentarea produselor.
C) Creșterea accesibilitații din punct de vedere al timpului si spatiului
Magazinul virtual este fara frontiere, fiind accesibil in orice zona a tarii sau pe pietele internationale, chiar daca marfa este doar in Bucuresti. Daca exista cerere, iar produsele companiei sunt de calitate deosebita, se poate patrunde pe pietele internationale, depinzand doar de inscrierea in motoarele de cautare. Proiectand versiuni in limba engleza, germana, italiana sau spaniola clientii companiei pot fi din toata lumea.
Desi prin magazinul virtual al companiei apeleaza la produsele firmei un numar mai mic de clienti decat in mod direct, acest lucru se compenseaza prin faptul ca se afla la dispozitia clientilor 24 de ore din 24. Poate fi disponibil pentru informatii si comenzi 7 zile din 7. Avantajul este evident pentru ambele parti: inlatura timpul limitat al clientului avut la dispozitie pentru cumparaturi, iar magazinele virtuale pot fi vizitate si dupa inchiderea programului de lucru al companiei. e foarte ieftin de tinut deschis non-stop si nu trebuie platit un vanzator care sa il deserveasca.
D) Instrument de prospectare a pietei
Magazinul este un instrument de prospectare a pietei pentru companie. Pe baza informatilor de pe site se poate face o statistica cu cele mai cautate produse, perioadele in care sunt solicitate sau tendinte ale cumparatorilor. Desigur, vor putea fi descoperite si alte influente benefice odata cu deschiderea magazinului. De exemplu, daca 50% din comenzile on-line sunt primite dintr-un oras in care nu exista inca un depozit sau punct de vanzare, zona descoperita cu aceasta ocazie poate sa fie o regiune neglijata de concurenti si poate fi luata in considerare oportunitatea extinderii in zona aceea.
Tipurile de produse vandute prin magazinele virtuale
Comertul electronic are impactul cel mai puternic asupra sectoarelor implicate in transmiterea primara de informatii (servicii postale, de comunicatii, radio si TV) si asupra sectoarelor care furnizeaza informatiile (finante, cultura, agentii de turism sau oameni de afaceri). Piata se concentreaza mai ales pe segmentele care merg cel mai bine.
Principalul dezavantaj al comertului electronic este dat tocmai de specificul activitatii si anume lipsa de interactiune dintre client si produsul pe care si-l doreste – clientul nu poate incerca, atinge, gusta sau miroasi produsul pe care il va cumpara. De aceea, cele mai bine vandute produse pe Internet sunt : PC-urile, componentele hardware, software, CD-urile, cartile, operele de arta, biletele de avion sau de concert, piesele de schimb sau uneltele.
Preturile produselor vândute prin Internet ar trebui sa fie mai mici decât cele practicate pentru comenzile clasice. Cãrtile, spre exemplu sunt oferite pe Internet cu o reducere de 10-50% sau, cel putin, fãrã a se percepe taxe aditionale de livrare.
3.1.4) Arhitectura unui sistem de comert electronic
Arhitectura unui sistem de e-business permite înțelegerea locului comunicațiilor și soluțiilor informatice într-un mecanism de e-commerce. Arhitectura unui sistem de e-commerce are nevoie de colaborarea urmatoarlor patru componente :
Clientul. Foloseste un PC conectat la Internet pentru a naviga si a face cumparaturi
Comerciantul. Detine un sistem informatic care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse
Sistemul tranzactional. Este un sistem informatic responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare.
Dispecerul de plati. (payment gateway). Este un sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si cu autorizarea platilor. Acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara, accesul fiind controlat de un portar (gatekeeper). Pe baza informatiilor din cartea de credit, portarul redirecteaza informatia catre un centru de carduri. Aici este identificata banca care a emis cardul, iar instructiunile de plata sunt trimise prin reteaua interbancara catre serverul bancii respective. Banca verifica autenticitatea cardului si soldul disponibil din cont. In functie de acestea, banca decide efectuarea sau respingerea platii, iar rezultatul deciziei este trimis in timp real inapoi catre client, parcurgand in sens invers lantul de servere.
3.1.5) Succesul in vanzarile prin intemediul
magazinului virtual
Succesul unei activitati de comert electronic depinde in mare masura de obiectivele urmarite, dar independent de acestea mai exista si alti factori importanti ce trebuie luati in considerare la intrarea in e-business.
Un prim factor este conceptul de “value proposition” care inseamna propunerea de vanzare. “Value proposition” se refera la identificarea cumparatorilor, la identificarea lucrului care ii atrage pe cumparatori, precum si daca acesta va face diferenta in mod relevant fata de concurenta. “Value proposition” ajuta astfel la conceperea strategiei de organizare si comunicare pentru magazinul virtual, diferentindu-l de competitie si asigurandu-i succesul.
Este necesara cunoasterea clientilor prin identificarea caracteristicilor clientilor existenti si a clientilor doriti a fi cuceriti. Este important ca firma sa inteleaga ce cauta clientii care vin sa cumpere din magazin. Cunoasterea clientilor va sta la baza construirii strategiei si incepe prin identificarea problemei pe care clientii vor sa o rezolve cumparand produsele firmei.
Modul in care cumparatorii aleg produsele este diferit de la o ocazie la alta, iar gama de motive posibile poate continua. Fiecare va avea propria motivatie, propriul comportament si propria durata a procesului de cumparare.
Un exemplu este alegerea unei carti de catre trei clienti diferiti, fiecare in cautarea unei alte oferte sau a unei combinatii diferite de “value proposition”. Daca pe un client il intereseaza o carte pentru ca ii place sa citeasca, va petrece destul de mult timp la standul de carti, uitandu-se la noile titluri inainte de a decide sa cumpere ceva. L-ar putea interesa chiar si sa primeasca lunar lista de noutati oferite. Daca clientul vrea doar sa faca un cadou, probabil va cauta o carte mai cunoscuta sau un anumit titlu care considera ca l-ar dori. Procesul de selectie va dura mai putin, va cumpara atunci sau deloc, este putin probabil ca va mai reveni peste o saptamana din nou si va mai dori in plus si un ambalaj de cadou. Daca insa clientul vine la stand cu o anumita carte in minte, va intreba direct despre carte si o va cumpara, iar daca magazinul ii place, probabil ca va mai reveni.
Fie ca exista o singura categorie de clienti sau mai multe, este utila gasirea, pentru fiecare grup in parte, a motivelor pentru care cumpara de la firma iar nu din alta parte. Care sunt cauzele care asigura îi asigură succesul companiei?
Motivele care conving un client sa cumpere din magazinul de pe strada pot avea aceeasi putere si in cazul magazinului virtual pe Internet.
Dintre motivele pentru care clientul cumpara, cu adevarat importante sunt maxim doua-trei. Intre motivele principale se află:
gama variata de produse,
departamentul foarte bun de servire a clientilor
locatia foarte accesibila,
imaginea pozitiva pe piata sau numele cunoscut.
Un motiv poate fi livrarea rapida a produselor: clientii care doresc sa isi primeasca produsele cat mai rapid, vor apela la magazinul companiei, chiar daca are preturile mai mari decat altcineva care livreaza acelasi produs in 2 saptamani. Alt motiv poate fi gama produselor: daca concurentii sunt in stare sa livreze doar 50% din produsele din stoc, iar acest lucru este cunoscut de compania concurenta, strategia se poate baza pe o gama variata de produse pornind de la aceasta diferenta.
Solutia este ca directorul si proiectantul magazinului de comert electronic sa se puna “in pantofii clientului”, imaginandu-si ca doreste sa cumpere produsele. In aceasta situatie e bine sa se mediteze la urmatoarele intrebari:
Ce caracteristici ale produsului l-ar interesa pe client? Ce termene de livrare se practica?
In calitate de client, ce ar cauta sa stie despre vanzator? Ce gen de companie i-ar castiga mai usor increderea?
3.2) Constructia unui magazin virtual
3.2.1) Aspecte avute in vedere la deschiderea
unui site de comert electronic
Contul de comerciant
Contul de comerciant este primit la deschiderea magazinului virtual fie de la institutia bancara la care are cont, fie de la o institutie ne-bancara. Institutiile ne-bancare ofera in plus si mecanismul de tranzactionare in timp real, prin Internet, impreuna cu autorizatia contului de comerciant.
In urma primirii contului de comerciant, firma va avea un numar de identitate (Merchant ID) si un POS (Point of Sale Terminal) care va permite acceptarea platilor prin carti de credit sau de debit. In situatia in care comunicarea la terminalul POS nu este posibila, fiind o intrerupere temporara, tranzactia poate fi totusi procesata manual la un numar de telefon gratuit (1-800).
Majoritatea celor care deschid magazine virtuale pe Internet, incep prin folosirea unui cont de comerciant de tip MOTO (mail order / telephone order) ce va fi procesat manual, offline, deoarece numarul tranzactiilor online nu este foarte mare in primele luni de functionare a magazinului.
Tehnologiile de comert electronic sunt solutii integrate si este absolut necesara intelegerea intregului proces inainte de luarea deciziilor finale. Este necesar ca sistemul de shopping cart sa accepte si sa poata fi legat la serviciile de autorizare oferite de furnizorul contului de comerciant.
Aspecte tehnice
Paginile de web ale afacerii pot fi stocate intr-un computer-gazda. Acesta este cel care trebuie sa functioneze non-stop si nu este necesar ca propriul computer sa fie conectat in permanenta la retea.
Varianta de comert electronic poate fi realizata in trei moduri : prin inchirierea unui spatiu pe Internet, prin cumpararea unor pachete-oferta cu mai multe variante de magazine si
prin realizarea propriei variante de comert electronic.
1) Inchirierea unui spatiu pe Internet este destinata celor nu-si permit sa angajeze personal cu norma intreaga pentru administrarea sistemului. Inchirierea poate fi o alternativa mai putin costisitoare si este recomandata mai ales pentru acele parti care implica eforturi umane prea mari in cadrul firmei.
2) Pachetele-oferta continând variante de comert electronic implica doar adaptarea configuratiei si se va economisi atat bani cat si timp. Desi initial comertul eletronic se adresa unor clienti de elita, cu posibilitati financiare ridicate, in timp s-au creat pachete de servicii adresate unui spectru larg de clienti, indiferent de bugetul acestora, scopul cheie vizat fiind profitabilitatea investitiei. Pachetul este perfect adaptat nevoilor comerciantilor din Romania si trebuie sa contina toate facilitatile necesare unui site de comert electronic.
3) Propria varianta de comert electronic se foloseste atunci cand exista timpul necesar si este ideala cand se doreste realizarea magazinului corespunzator cerintelor si cat mai aproape de asteptarile firmei de la pagina de Internet. Daca se opteaza pentru realizarea prin forte proprii a site-uluie, exista instrumente excelente pentru realizarea unei pagini de Internet care permit proiectarea unui site simplu in doar cateva zile de munca.
Suportul tehnic online oferit clienților este important atât pentru creșterea calității produselor și serviciilor, cât și pentru creșterea reputației firmei. Pe lângă asigurarea unei reacții foarte utile dinspre clienți, suportul tehnic poate fi și o sursă de venituri. Sistemele actuale de comunicare interactivă prin Web permit oricărui client să consulte interactiv întrebări și răspunsuri care îi pot oferi imediat o soluție la problema sa sau eventual să transmită cererea de suport prin completarea unui formular.
Site-ul de comert electronic reprezinta o aplicatie deosebit de complexa, fiind necesara preocuparea permanenta pentru acest canal de vanzare. Comerciantul trebuie sa aiba in vedere unele aspecte importante precum: mijloacele de modificare a site-ului, mijloacele de mentinere a contactului cu clientii sau alte facilitati. Acestea au fost dezvoltate in continuare :
a) mijloacele tehnice pentru modificarea continutului site-ului in functie de oferta precum:
actualizarea listelor de produse si a promotiilor
actualizarea preturilor si a discount-urilor
b) mijloacele tehnice pentru mentinerea unui contact permanent cu clientii, aspect deseori neglijat de companii. Aceasta include :
existenta unei baze de date cu clientii, carora sa li se transmita periodic noutati si promotii, sa li se ofere discount-uri la achizitionari ulterioare sau sa li se raspunda prompt la intrebari.
c) alte facilitati :
notificari pe e-mail de confirmare a comenzii
optiune de promovare de tipul "Recomanda acest produs unui prieten"
formular de cautare a unui produs in baza de date,
afisarea celor mai vandute produse
calculul taxelor de transport in functie de destinatie
posibilitatea de plata prin intermediul unui card bancar
3.2.2) Planul construirii unui magazin virtual
Deschiderea unui magazin electronic poate ajuta la dezvoltarea afacerii, dar succesul depinde de stabilirea clara a obiectivelor urmarite la deschiderea magazinului si de modul in care activitatea de comert electronic va fi integrata in strategia curenta si activitatile firmei
Daca se doreste deschiderea magazinului fara a aloca personal suplimentar pentru aceasta, se poate apela la serviciile companiei proiectante: introducerea produselor in magazin, modificarile periodice de preturi, centralizarea comenzilor sau chiar ambalarea si livrarea.
In programarea si construirea magazinelor electronice este necesara parcurgerea unui proces de planificare. In decizia privind oportunitatea deschiderii unui magazin electronic, intocmirea planului poate asigura faptul ca sa luat decizia corecta sau ca investitia facuta va aduce profiturile scontate. Daca se stie de la inceput ce se vrea, reusita este mai probabila.
Solutia a fost conceputa pe baza studiilor efectuate de specialisti in comert electronic si a experientei acumulate de companii care activeaza de mult timp in domeniu. Este o solutie de comert electronic testata in conditii reale ce are incluse principalele functii si caracteristici pentru a vinde, special conceputa pentru ca managerii sa se poata ocupa linistiti de afaceri.
La deschiderea unui magazin electronic, primul lucru care trebuie facut este stabilirea unor obiective si clarificarea asteptarilor de la magazin, fiind urmate de alte elemente ale planului, descrise in continuare:
(1) Motivul deschiderii unui magazin electronic :
cresterea vizibilitatii firmei
promovarea unei game de produse
cresterea vanzarilor
reducerea costurilor cu vanzarile
(2) Obiectivele si asteptarile avute de la magazin :
reducerea costurilor administrative – contine subobiectivele:
definirea completa a procedurilor logistice
reducerea costurilor de aprovizionare si livrare
scaderea costurilor legate de transmiterea ofertelor
cresterea eficientei prelucrarii comenzilor
atingerea unui anumit volum de vanzari in urmatoarele 6 luni:
cresterea satisfactiei vizitatorilor
cresterea numarului de vizitatori
cresterea numarului de comenzi primite si a repetarii comenzilor
cresterea valorii medii a comenzilor
cresterea vanzarilor in zone geografice unde nu sunt reprezentanti
construirea unei baze de date persoanele interesate de produsele firmei
Urmatoarele intrebari pot ajuta la stabilirea obiectivelor ce urmeaza a fi atinse:
• Cine sunt clientii firmei, care sunt preferintele lor si unde sunt localizati pe Internet?
• Care sunt strategiile de firma si de produs in domeniul vanzarii catre acesti clienti?
• Ce costuri implica vanzarea produselor dumneavoastra?
• Care este rata rentabilitatii – numarul consumatorilor care ar trebui sa acceseze pagina dumneavoastra de Internet pentru a lansa o comanda?
(3) Identificarea produselor ce se doresc a fi prezentate
Dupa stabilirea obiectivelor, se face o selectie a produselor si servicilor ce urmeaza sa fie prezentate in magazin. In functie de obiectivele stabilite se poate alege o gama mai redusa sau mai mare de produse. Important este sa nu pierdeti din vedere scopul urmarit.
Daca se urmareste crearea unei baze de date cu cat mai multi clienti, se recomanda un magazin cu o gama cat mai variata de produse si cu preturi accesibile. Daca insa se urmareste mai mult profitabilitatea magazinului, gama de produse va trebui selectata pentru a include in special produse unde marja de profit este mare.
(4) Organizarea logistica
Dupa ce vizitatorul trimite comanda, produsele sunt livrate si urmeaza incasarea banilor. Organizarea logistica din spatele unui magazin electronic pare a fi mai putin importanta deoarece poate fi facuta ulterior oricum. Insa organizarea este foarte importanta si cel mai bine e atunci cand e facuta INAINTE de a deschide magazinul. Incluzand in programul magazinului facilitati de administrare a comenzilor, acestea vor reduce timpul necesar procesarii lor si va duce la usurarea muncii
De exemplu, daca in centralizarea comenzilor facuta la departamentul de vanzari, produsele se comanda de la furnizori o data pe saptamana, se poate include un modul de centralizare a comenzilor in programul de construire a magazinului, bazat pe regulile de comenzi stabilite cu furnizorii. Daca insa livrarile se fac direct din stocul propriu, aceasta facilitate nu va fi necesara, dar este utila actualizarea stocurilor disponibile, cumparatorii putand stii daca produsul dorit se mai afla in stoc
Inainte de a discuta despre programarea sa, se vor stabiliti detaliile logistice: cine sunt furnizorii, cine aduce produsele si cat de des, cine le grupeaza si ambaleaza in functie de comenzi, cine si cum incaseaza banii sau ce rapoarte sunt necesare.
Etapele ce trebuie considerate pentru construirea logisticii sunt:
Transmiterea comenzii de catre client
Primirea, inregistrarea si verificarea comenzii, centralizarea comenzilor
Transmiterea comenzilor catre furnizorii magazinului
Primirea produselor, verificarea lor si pregatirea de livrare
Livrarea si incasarea banilor
Transmiterea comenzii de catre client
Modul de comandare al produselor se face diferit, in functie de interfata grafica a fiecarui site. Este recomandata oferirea unor alternative la transmiterea comenzilor. Nu toti vizitatorii se simt confortabil cu sistemul de comanda online. Unii dintre ei s-ar putea sa fie interesati de oferta companiei, dar sa prefere sa sune sau sa trimita un fax.
Solutia este deci oferirea unor alternative de comanda si onorarea lor. Se va stabiliti intre ce ore se primesc comenzi telefonice, se va decide care angajat va raspunde la telefon, va inregistra comenzile sau citi faxurile. Acesta trebuie sa aiba acces la lista de preturi si la toate informatiile despre livrari sau mod de plata pentru a putea prelua eficient comenzile.
b) Primirea, inregistrarea si verificarea comenzii, centralizarea comenzilor
Odata sosita comanda prin email, telefon sau fax, vor fi verificate telefonic detaliile comenzii precum: adresa, data si ora, cantitatea si modul de livrare, iar produsele comandate vor fi centralizate.
c) Transmiterea comenzilor catre furnizorii magazinului
Intrebarea principala se pune referitor la cat de des si cand se vor livra produsele. Trebuie luat in considerare faptul ca exista perioade linistite si perioade de varf cand numarul de comenzi variaza semnificativ. Se va verifica din timp daca furnizorul este pregatit sa faca fata, altfel exista riscul de a pierde vanzarea si poate chiar clientul.
Lista cu produsele comandate va fi transformata in comenzi pentru furnizorii proprii daca produsele nu sunt tinute pe stoc sau daca stocul este insuficient. Vor fi utilizate formulare de comanda agreate de ambele parti, care vor fi trimise prin fax sau email.
Pentru a nu aparea probleme in onorarea comenzilor se vor incheia contracte cu furnizorii prin care se va stabili:
Cantitatea minima acceptata de furnizor
Termenele de livrare maxime
Modalitatile si termenele de plata (in functie de cand se primesc
banii de la client se stabili si cand se plateste furnizorului)
Politica de returnari a produselor defecte, returnate sau nepreluate de client
Locul de livrare a produselor precum si cine plateste transportul
d) Primirea produselor, verificarea lor si pregatirea de livrare
Materialele de ambalare necesare se aleg in functie de tipul produsului, dar si in funcite cerintele curierului
e) Livrarea si incasarea banilor
Livrarea produselor se face cu masini proprii sau prin serviciile specializate de curierat (Posta Romana, Cargus). In general, pentru distante mici si comenzi care depasesc o anumita valoare, transportul produsului se face gratis. In rest se plateste contravaloarea serviciilor de curierat.
Apeland la transportul prin curieri, se pune problema sigurantei metodei de transport, punandu-se intrebari precum: cum sunt predati banii, cine plateste transportul si ce arie a tarii sau orasului va fi acoperita cu livrarile?
Un aspect de interes este corelarea livrarii de incasarea banilor. In situatia folosirii unui serviciu de curierat, se va asigura si incasarea banilor la livrare. In cazul valorilor mari si a banilor incasati trebuie avuta in vedere si siguranta curierului
La alegerea modalitatii de livrare se tine cont si de gama de produse transportata. In functie de tipul de produs se pot folosi mijloace de livrare diferite.
In functie de aceste detalii se stabileste durata de efectuare a livrarilor precum si politica de onorare a comenzilor. Livrarea este foarte importanta pentru succesul afacerii de comert electronic, deoarece costurile cu logistica reduc semnificativ profitabilitatea.
(5) Promovarea
Promovarea este obligatorie in cazul unui magazin electronic si se stabileste in functiile de obiectivele dorite si de bugetul existent. In alegerea adresei de internet, un nume bun va reduce costurile de promovare. Este de preferat un nume simplu, sugestiv si usor de retinut. Numele trebuie sa poata fi folosit atat in reclama scrisa cat si la radio, fara a fi confundat sau gresit. Alternativ se poate avea in vedere cumpararea unui domeniu care are deja trafic format.
(6) Corelarea cu celelalte eforturi de promovare si vanzari
Este necesara identificarea activitatilor de promovare sau de sustinere a vanzarilor avute in prezent. Apoi se incearca identificarea modalitatilor prin care magazinul se poate folosi pentru sustinerea acestor activitati sau a metodelor prin care aceste activitati, in sens invers, pot sustine magazinul si atingerea obiectivelor.
(7) Bugetul si resursele alocate
Se va pune problema determinarii sumei ce va fi investita si a destinatiei sale, pentru obtinerea rezultatelor dorite. Daca scopul este crearea unei baze de date cu persoanele interesate de produsele firmei, pentru atragerea unui numar ridicat de persone se poate decide organizarea unui concurs saptamanal avand ca premiu un produs din magazin.
3.3) Tehnici de marketing
3.3.1) Trecerea de la marketing la vanzari
Ultimul pas spre demararea propriei afaceri pe Internet este evaluarea rezultatelor obtinute in stransa corelatie cu ceea ce asteptam de la aceasta afacere.
Pentru unele firme notiunea de comert electronic acoperã circuitul complet de vânzãri, inclusiv marketingul si vânzarea propriu-zisã. Comertul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evolutiei afacerilor si cuprinde, de fapt, nu numai noile achizitii comerciale, ci si totalitatea activitãtilor care sustin obiectivele de marketing ale unei firme si pot include publicitatea, vânzãrile, plãti, activitãtile post-vânzare si serviciile oferite clientilor.
Ca urmare, s-a lãrgit gama de servicii care sprijina acest nou domeniu al afacerilor: furnizori de Internet, sisteme de securitate si semnãturi electronice, tranzactii on-line, retelele de magazine, consultantã, design de pagini web sau constructia site-urilor.
In cazul magazinelor virtuale, tendinta este de a se realiza trecerea de la marketing la vanzari. Din ce in ce mai multe pagini de Internet sunt destinate sa indeplineasca mai mult decat obiective de marketing: rolul paginilor de Internet evolueaza de la marketing spre vanzarea directa . De la inceputurile magazinelor virtuale au avut loc schimbari semnificative in conceptia de marketing, pe masura ce piata s-a maturizat si consumatorul a devenit mai educat si a capatat incredere in comertul electronic.
Comertul electronic, in forma lui cea mai simpla, necesita promovarea firmei, furnizarea de servicii premergatoare vanzarii si servicii post-vanzare. Aceste conditii minime pot fi asigurate fara dificultate si cu cheltuieli reduse.
Comertul electronic, in forma sa complexa, impune ca firma sa aiba un sistem accesibil de procesare a comenzii si apartine doar firmelor mari care au resursele financiare necesare.
3.3.2) Promovarea site-ului de comert electronic
Marketingul pe Internet
La nivelul unei firme se deosebesc doua niveluri de aplicare a strategiilor de marketing: prin mijloacele clasice si prin mijloacele de promovare prin Internet:
● mijloacele clasice – mai intai, adresa web va fi facuta publica prin materiale printate, cadouri promotionale (pixuri sau agende) si prin reclame in presa, la radio sau reclame TV.
● mijloacele de promovare prin Internet – in general, abia dupa stabilirea mijloacelor clasice vor fi stabilite si mijloacele de promovare prin Internet care avantajeaza firma.
In afara de vanzarile directe si sistemul abonamentelor, reclamele gazduite pe pagina de Internet deseori sunt si ele generatoare de profit. Dar, reclama pe Internet nu este intotdeauna posibila sau adecvata in cadrul e-mall: designul magazinului universal electronic permite sau nu publicitatea in magazinele proprii in functie de tipul de tranzactii practicate.
O afacere moderna, indiferent de marimea ei, fara un plan de marketing pe Internet, este o afacere exclusiv locala lipsita de aplicabilitate practica la distanta si fara prea multe perspective in timp si spatiu. Strategiile de marketing si publicitate sunt absolut necesare pentru a obtine succesul pe Internet si pentru a atrage clientii.
Marketingul prin Internet este o oportunitate de a crea imaginea unei firme si imbunatateste relatia beneficiar-client. Marketingul pe Internet sustine strategia generala de marketing a firmei si duce la o eficienta sporita in ceea ce priveste rezultatele de marketing: reduce costurile de marketing si de livrare si duce la profituri din vanzari maxime.
Marketingul pe Internet este un plan de promovare a site-ului web prin mijloace exclusiv online, urmarindu-se in principal atragerea cat mai multor clienti noi si fidelizarea acestora.
Avantajul marketingului pe Internet este faptul ca un vizitator sosit de pe un motor de cautare, de exemplu, sau director web prezinta o persoana aflata strict in cautarea produselor si serviciilor din categoria tematica a acelora pe care site-ul le ofera sau le promoveaza si este asadar un vizitator interesat si motivat. In conceperea mesajelor catre clienti se poate tine cont de aspect, compunandu-se mesaje particularizate pentru un segment de clienti bine cunoscut
Alt avantaj al marketingului pe Internet este costul atragerii unui vizitator din motoarele de cautare sau directoare care este teoretic zero, comparativ cu costul atragerii unui singur vizitator prin publicitatea cumparata, al carei pret poate ajunge pana la cateva sute de dolari pe un client castigat.
Mijloace de promovare
In continuare sunt descrise cele mai importante si mai puternice mijloace de promovare pe Internet .
Directoare gratuite.
Sunt directoare de mare audienta precum Yahoo, Snap.com sau altele cu un trafic mai
redus, dar cu un public tinta deja selectat, specializate pe domenii precum afaceri sau calatorie.
Directoare cu plata
Sunt directoare specializate pe un segment de piata si percep taxe pentru listarea site-urilor in cadul lor.
Link-uri reciproce
Este una dintre cele mai eficiente forme de publicitate online si nu este deloc costisitoare. Esenta consta in a gasi site-uri cu continut complementar, dispuse sa accepte un astfel de schimb care s-ar putea dovedi avantajos ambelor parti.
Inele web (cercuri pe domenii)
Sunt create pe diferite tematici si se constituie de obicei din site-uri cu o tematica comuna. In cadrul unui astfel de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri de text, afisate de obicei la incheierea unei pagini. Unele motoare de cautare considera numarul de link-uri externe catre un site ca un criteriu de listare in top
5) Programe afiliate (AffiliateWorld.com)
Este un tip de program care stimuleaza vinzarile oferind site-urilor afiliate care se inscriu intr-o astfel de retea, comisioane pentru fiecare vinzare realizata prin intermediul lor. Sistemul de afiliere asigura urmarirea clientilor si contorizarea vizitelor si a vinzarilor fiecarui site afiliat in parte, printr-un cod unic de identitate.
Inscrieri in motoare de cautare
Este o forma de publicitate gratuita dar care necesita foarta multa munca pentru a fi eficienta. Site-ul este bine sa fie inscris in AltaVista, Lycos, HotBot, Google, Excite sau Infoseek dar daca nu se obtine listarea intre primele 20 de site-uri la cautarea pe cel putin 2-3 cuvinte cheie, site-ul este putin probabil ca va fi accesat.
Campanie de bannere
Bannerele sunt link-uri grafice plasate de obicei la inceputul paginilor care inregistreaza traficul cel mai mare dintr-un site. Taxele pentru plasarea unui banner se calculeaza in raport cu numarul de impresii (expuneri) sau de clickuri. Cel care vinde insa spatiile publicitare detine un program statistic de urmarire a traficului pentru a oferi rapoarte statistice complete despre campania publicitara cu plata, numit server de publicitate sau "ad server".
Programe de schimb de banere
Cel mai utilizat mijloc publicitar online din Romania este schimbul de bannere in retea. Cele mai cunoscute retele pentru care puteti opta sunt: Goldenbanners.ro sau Goldenclick.ro. Rata de expunere poate fi de la 1:1 la 1:3 – adica firma primeste expunerea unui banner intr-un site din retea in schimbul a 1, 2 sau 3 expuneri de bannere in site-ul personal. Evident, cea mai buna rata de schimb este de 1:1, dar este foarte rar practicata din motive comerciale. Cele mai multe retele utilizeaza rata de 1:2.
Motoarele de cautare si directoarele web reprezinta instrumentul principal folosit de majoritatea utilizatorilor de Internet in identificarea site-urilor web si a ofertelor comerciale. Aproximativ 85% dintre vizitatorii sositi pentru prima data pe un site web provin din motoarele de cautare si directoare
Etapa esentiala a oricarui plan de marketing pe Internet este optimizarea site-urilor web special pentru motoarele de cautare si directoarele web. Optimizarea pentru motoare si directoare web este definita prin proiectarea si dezvoltarea site-urilor in acord cu toate elementele cheie vizate de motoarele de cautare si directoarele web la indexarea site-ului in baza de date proprie. Un plan de marketing pe Internet implementat fara a se tine cont de strategia de optimizare pentru motoare de cautare si directoare web, este, din start, un plan sortit esecului.
In mod obisnuit, banerele publicitare – cea mai cunoscuta forma de publicitate – sunt plasate pe paginile de Internet cu un continut corespunzator, cum ar fi pagina-gazda, subpagini atractive sau pagini rezultate in urma cautarilor prin cuvinte-cheie. Cu toate acestea, activitatea de reclama poate genera profit doar in cazul in care site-ul beneficiaza de un trafic intens. Agentiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site, doar in cazul in care exista garantii in ceea ce priveste numarul mare de vizitatori lunar.
Avand in vedere faptul ca rata de accesare a banerelor publicitare este relativ scazuta si depinde in mare masura de design, preturile pentru publicitate se bazeaza, in prezent, mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet exprimata prin numarul de vizitatori. S-a constatat ca rata de accesare a banerelor publicitare gazduite pe o pagina de Internet se situeaza frecvent intre 0,05-0,3%, uneori crescand pana la 3% sau mai mult. Dar, numarul de accesari ale banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu, spre deosebire de numarul de accesari al paginii de Internet, care gazduieste reclama si care nu poate fi monitorizat decat de proprietarul acestei pagini.
Preturile pentru publicitate se diferentiaza foarte mult, in functie de importanta contractului, valoarea specifica, specializarea paginii de Internet gazda sau de importanta cuvantului cautat (spre exemplu, intr-un motor de cautare, utilizarea in scop publicitar a cuvantului-cheie “e-commerce” este cotata la un pret mai mare decat a altor cuvinte-cheie precum “provider” sau “business”). Preturile actuale sunt cuprinse intre 0,01 si 0,30 euro/accesare a paginii de Internet, gazda a reclamelor.
Pentru a gasi cea mai economica solutie de promovare se recomanda experimentarea prin reclama proprie si urmarirea in acelasi timp a evolutiei vanzarilor.
3.3.3) Designul paginii web
Designul are si el un tol important in atragerea clientilor catre site. Un site prea incarcat si in care informatia se gaseste greu va fi evitat de clienti.
Stabilirea obiectivului urmarit prin pagina de Internet va determina design-ul paginii. Paginile de Internet bine realizate sunt cele care au gasit un echilibru intre grafica atractiva si viteza de incarcare pe ecran. Pentru design-ul paginilor de Internet se recomanda regula simpla de a mentine simplitatea site-ului si de a prezenta doar cantitatea optima de informatie. Pagina de web trebuie sa fie usor de accesat, iar informatia cautata de client trebuie sa fie usor de localizat si de gasit.
3.3.4) Masurarea impactului asupra utilizatorilor
Comertul electronic ofera o cuantificare de calitate si realista a impactului asupra clientilor si a clientilor potentiali: optiunile legate de participarea la concursuri sau inscrierea de membri pot declansa mult mai usor decizia clientilor de a comunica informatii despre ei insisi, pastrandu-si insa statutul anonim. Profilul clientilor importanti poate fi utilizat ulterior in activitati de marketing precum: informari periodice, studii de piata, marketingul produsului sau amplasarea de banere.
=== Capitolul 4 – TEHNOLOGIA COMERTULUI ELCTRONIC – 30 pagini ===
CAPITOLUL IV
TEHNOLOGIA COMERTULUI ELECTRONIC
4.1) Sisteme actuale de plati in
comertul electronic
4.1.1) Modalitati de plata in Romania
Inainte de aparitia comertului electronic, plata se facea prin mecanismele clasice, la un cont deschis la banca. Aceasta faza era cea mai lunga si presupunea deplasarea clientului la sediul unei institutii financiare pentru a depune banii si a initia transferul acestora in contul comerciantului.
Alegerea unei metodei de plata depinde in primul rind de tipul site-ului: B2C (adresat consumatorului) sau B2B (dedicat tranzactiilor de afaceri). Citeva dintre modalitatile de plata, obisnuite sunt: ordinul de plata, viramentul, plata prin card de credit sau debit si cecurile. Acestea pot fi observate si in tabelul 4.1.
Tabelul 4.1 Modalitatile de plata
A) In comertul electronic de tip Business-to-Business (B2B), modalitatile de plata folosite sunt: ordinul de plata si viramentul. Clientii implicati in tranzactii detin de obicei cont de firma si solicita eliberarea unei facturi. Este necesara verificarea solvabilitatii clientului inainte de trimiterea marfii.
B) In comertul electronic de tip Business-to-Consumer (B2C), in Romania , cel mai des este utilizata plata la livrare, odata cu receptia marfii. Sunt utilizate ca mijloace de plata si cartile de credit sau debit si cecurile electronice.
La tranzactiile cu carti de credit se intalnesc doua tipuri de plati: plata prin procesarea manuala si plata prin procesarea on-line:
(1) Plata prin procesarea manuala implica urmatorarele etape:
Autentificarea: confirmarea ca numarul cartii de credit este valid si nu este furat
Autorizarea: confirmarea ca exista fondurile necesare platii
Initierea procesului de transferare a banilor
Acesti pasi sunt parcursi offline, prin transmiterea informatiilor de pe cartea de credit prin telefon sau prin intermediul unui terminal POS furnizat odata cu contul de comerciant. Autentificarea si autorizarea se fac inainte de expedierea produsului in timp ce transferul banilor are loc numai dupa ce produsul este in drum spre consumator.
(2) Plata prin procesarea on-line este in totalitate computerizata si implica mai multi furnizori independenti de servicii : banca firmei, banca clientului si companiile de carti de credit sau debit. Furnizorul de web hosting asigura functionarea intregului sistem. Procesarea in timp real nu este intotdeauna necesara, dar este ideala pentru un numar mare de tranzactii.
Pana in 2003 cardul bancar nu putea fi utilizat pentru plata on-line intrucat bancile din Romania nu implementasera un sistem de acceptare a platilor on-line printr-un card electronic, pierzandu-se astfel un segment de piata cu potential deosebit.
Pe 8 Octombrie 2003 a fost lansat primul portal romanesc OMNIPAY.RO care permite efectuarea de plati electronice online prin intermediul unui card bancar. Site-ul a fost realizat realizat impreuna cu BancPost.
Avantajele sunt atat de partea comerciantului, cat si a statului, prin valuta care ar intra in tara din tranzactiile realizate cu exteriorul
Aceste tranzactii se desfasoara prin transfer bancar din contul clientului in contul comerciantului, procedura care este destul de anevoioasa si greoaie. Intre magazinul virtual si banca care emite carduri trebuie sa existe o societate de asigurari care sa acopere riscurile generate de tranzactiile on-line. Asiguratorul aproba orice tranzactie on-line, iar in cazul unor fraude societatea de asigurari despagubeste victima iar afacerile de comert on-line vor continua nestingherite.
In cazul omniPAY.ro, garantul acestei tranzactii este BancPost, dar acest sistem de plata on-line va fi insa doar o solutie de moment, pana la venirea marilor asiguratori cum este firma Verisign. Solutia de a plati on-line a fost deja implementata de magazinultau.ro.
Pentru majoritatea magazinelor insa, dat fiind faptul ca in prezent bancile sunt reticente in privinta platii cu carduri in Romania, mijlocul de plata propus este cardul inteligent (smartcardul). In plus, Romania poate invata si din experienta altor tari: americanii, constienti de utilitatea folosirii smartcard-urilor, doresc inlocuirea operatiunilor bazate pe credit card cu cele bazate pe carduri inteligente .
4.1.2) Modalitati de plata electronice
Noul tip de comerț electronic în Internet a stimulat cererea pentru noi metode adecvate de platã. În cadrul noului concept “global village”, dezvoltarea unor activitãți comerciale între participanții situați la mari distanțe geografice unii de alții nu poate fi conceputã fãrã folosirea unor sisteme electronice de plăți.
Aceste noi mijloace de platã permit transferarea comodã, sigurã și foarte rapidă a banilor între partenerii de afaceri și in plus conduce la reducerea costurilor de emitere sau de menținere în circulație a numerarului. Sistemele electronice de plăți trebuie sã atingã nivele ridicate de securitate, caracter privat si confidential, sa fie unanim acceptate de cumpãrãtori si comercianți și să poata fi internaționalizate. O trãsãturã comună a majoritãții acestor soluții o constituie utilizarea tehnicilor criptografice, care asigură confidențialitatea, autenticitatea și integritatea mesajelor transferate între entitățiile implicate.
Modelul unui sistem electronic de plăți EPS (Electronic Payment System) implică, în general, trei entitãți care interacționează: o bancã, un cumpărător și un vânzător. Atât cumpãrãtorul, cât și vânzãtorul au un cont deschis la banca. Sistemul constă dintr-o mulțime de protocoale care permit cumpărătorului să facă plãți vânzãtorului. Se pot identifica 3 faze comune:
faza de extragere de bani electronici din cont – între bancă și cumpărător,
faza de plată – între cumpãrãtor și vânzător
faza de depunere a banilor electronici – între vânzător și banca sa.
Cele mai importante protocoale de plata electronica sunt SET, SNPP si IBS. Alte protocoale de plata cu o utilizare notabila sunt: JEPI, EMV si E-Check (Electronic Checkbook)
Din punct de vedere funcțional, sistemul electronic de plați EPS poate fi descris conform figurii 4.1 prezentata in continuare:
Figura 4.1 Fluxuri intr-un sistem electronic de plați
Sursa: Moldova în OMC, nr 2 (48), februarie 2003, pag 8
www.moldovainomc.ro
Pentru a putea face plăți, cumpărătorul retrage din contul său de la bancă, o anumită sumă de bani reali – fluxul 1. Suma obținută este depusă în contul său, la un emitent de bani electronici (bancã Internet). În particular, cele douã roluri amintite, de emitenți de bani, pot fi jucate de aceeași bancã. Ca urmare, cumpãrãtorul poate retrage bani electronici, pe baza banilor reali depuși în cont – fluxul 2.
Acești bani electronici pot fi folosiți într-o tranzacție de plată de la cumpărător catre vânzãtor – fluxul3. Prin operațiile de plată se diminuează valoarea memorată în purtătorul de bani electronici și crește valoarea corespunzătoare din registrul de casă al vânzătorului. Ca urmare a plății făcute, vânzătorul transferă bunuri sau servicii cumpărătorului – fluxul 4. La anumite intervale de timp, vânzãtorul depune încasãrile de bani electronici la emitentul acestora – fluxul 5, dupã care acesta pune în contul vânzãtorului suma echivalentã în bani reali – fluxul 6.
Interacțiunea reală într-un sistem electronic de plăți constă în tranzacțiile care se desfãșoarã între dispozitivele entitãților din sistem. Avantajele pe care le confera folosirea banilor electronici se refera la operativitatea cu care se pot face schimburi de valori între parteneri situați la mari distanțe geografice, siguranța și scãderea costurilor necesare punerii în circulație a numerarului de pe piață.
Inlocuirea monedelor si bancnotelor prin bani electronici conduce, pe lânga reducerea costurilor de emitere si mentinere în circulatie a numerarului, si la o sporire a flexibilitatii si securitatii sistemelor de plati.
Sunt prezentate în continuare câteva sisteme de plati electronice mai cunoscute, grupate în patru categorii :
Tabelul 4.2 sisteme de plati electronice
Victor-Valeriu Patriciu, “Sisteme electronice de plati”, PC Report, Nr 83, August 1999
Platile cu ajutorul cartilor de credit (credit card), banilor electronici (e-cash, smart card) sau al cecurilor electronice sunt principalele metode de plata folosite in comertul electronic
(1) Sisteme de plati pe Internet bazate pe carduri bancare
Sistemele de carti de credit au fost create cu intentia de a–i permite cumparatorului sa-si satisfaca imediat dorinta de cumparare de bunuri si servicii. Prin cartea de credit, riscul este transferat de la vânzator la institutia financiara care a emis cartea de credit.
Multe plãti pe Internet se fac folosind deja clasicele cãrti de credit (carduri). Posibilitatea de a face plata on-line utilizand un card de credit a fost implementata cu succes in majoritatea tarilor avansate. Sunt foarte utilizate in Europa, iar avantajul major consta in costurile semnificativ mai mici aferente tranzactiilor. Pana in 2002, cartile de credit au fost in SUA mijlocul de plata preferat pentru 99% din cumparaturile on-line
Problema cea mai sensibilã o reprezintã transmiterea numerelor cãrtilor de credit, furtul lor de cãtre hackeri specializati si refolosirea lor neautorizatã. De aceea s-au cãutat solutii pentru a se rezolva transferul sigur al numerelor de cãrti de credit prin retelele publice.
SET
Multe cumparaturi prin Internet se platesc cu carduri bancare obisnuite (Visa, MasterCard). În 1996, MasterCard si Visa au convenit sa consolideze standardele lor de plati electronice într-unul singur numit SET (Secure Electronic Transactions)
Protocolul SET îsi propune cateva obiective de securitate în e-commerce:
• Confidentialitatea informatiei – se refera la asigurarea detinatorilor de cartele ca informatiile de plata sunt în siguranta. Criptarea mesajelor SET asigura confidentialitatea informatiei, contul si informatiile de plata fiind securizate atunci când traverseaza reteaua
• Integritatea datelor – garanteaza ca nu se modifica continutul mesajelor în timpul transmisiei acestora prin retea. SET foloseste semnatura digitala pentru integritatea datelor.
• Autentificarea cumparatorului – se refera la un mijloc de verificare a clientului si faptul ca acesta este utilizatorul legitim al card-ului. SET utilizeaza semnatura digitala si certificatele cumparatorului pentru autentificarea acestuia.
• Autentificarea vânzatorului – furnizeaza clientului un mijloc de asigurare ca furnizorul accepta tranzactii cu o institutie financiara. SET utilizeaza semnatura digitala si certificatele vânzatorului pentru autentificarea acestuia.
• Interoperabilitatea – SET este aplicabil pe o varietate de platforme hardware si soft. Cumparatorii, vanzatorii si banca pot comunica, cooperand perfect, fãrã ca software-ul lor sa fie produs de aceeasi firmã. Pentru aceasta SET foloseste formate de mesaje.
• Protocolul sa nu depinda de securitatea transportului
Tranzactiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concreta de criptare asigura faptul ca numai banca sau furnizorul de servicii pentru carduri de credit va putea vedea numarul cartii de credit, nu si comerciantul. Criptografia in SET se realizeaza prin folosirea unor perechi de chei pentru a crea semnaturi digitale si asigura securitatea platilor. Fiecare participant detine doua perechi de chei asimetrice: o pereche de chei "de schimb" folosita în criptare – decriptare si o pereche "de semnatura", pentru verificarea semnaturii digitale.
Autentificarea este întarita prin utilizarea certificatelor. SET se bazeazã pe existenta unei ierarhii de autoritãti de certificare, care furnizeazã cheile publice si garanteaza identitatea utilizatorilor. Transmisia securizata a cheilor este realizata printr-un intermediar de încredere numit “Autoritate de certificare”, care-l asigura pe destinatar ca intradevar emitatorul este proprietarul cheii publice pe care o detine si nu altul care s-a recomandat drept emitatorul respectiv. “Autoritatea de certificate” furnizeaza certificate care fac legatura dintre un nume de persoana si o cheie publica. Certificatele contin numele si cheia publica a acestuia. Astfel, participantii vor avea de asemenea doua certificate pentru cele doua perechi de chei: certificate de semnatura si certificate de schimb. Cumpãrãtorii si vânzãtorii trebuie sã schimbe intre ei certificatele înainte de a stii cu ce cheie publicã sã cripteze mesajul adresat unui anumit corespondent.
Banca poate controla autenticitatea ofertei, dar nu poate vedea termenii ofertei. Mesajul care indica acceptul, trimis de cumparator catre banca, include si rezumatul ofertei. Astfel, banca se poate asigura ca acceptul este pentru aceeasi oferta prin compararea rezumatului autorizatiei primite de la vanzator si a rezumatului ofertei prezentat de cumparator.
Protocolul SET introduce o noua aplicatie a semnaturilor digitale, si anume conceptul de semnatura duala. Vânzatorul trimite o oferta cumparatorului si o autorizatie bancii sale pentru a transfera banii, daca cumparatorul accepta oferta. Banii vor fi transferati doar daca cumparatorul accepta oferta sa.
Trebuie inclus si rezumatul celuilalt mesaj pentru ca oricare din cei doi primitori sa valideze semnatura duala. Ambele mesaje vor fi semnate digital într-o singura operatie care creeaza semnatura duala. O semnatura duala este generata prin calcularea rezumatelor ambelor mesaje si prin concatenarea celor doua rezumate, la care se adauga cheia privata de semnatura a emitatorului. Un primitor al oricarui mesaj îi poate verifica autenticitatea prin generarea rezumatului acestuia, concatenarea cu rezumatul celuilalt mesaj, si calcularea rezumatului rezultatului concatenarii. Daca noul rezumat se potriveste cu semnatura duala decriptata, primitorul poate fi sigur de autenticitatea mesajului.
Folosirea unui furnizor de servicii de autorizare de certificate
Pentru comercianti, recomandabil este sa apeleze la outsourcing-ul oferit de firme specializate, iar ei sa-si concentreze eforturile pe activitatile pentru care dispun de competentele necesare: management si activitati curente. Comerciantul web poate apela la furnizori de servicii de plata (PSP) sau la furnizori de servicii de comert (CSP) – care reprezinta de fapt “autoritatea de certificate” mentionata anterior
PSP-ul actioneaza ca intermediar intre comerciant si posesorii de carduri si beneficiaza de conexiuni integrate on-line cu bancile, oferind servicii de autorizare de certificate sau plata on-line. El poate conferi clientilor statutul de comercianti web.Este o solutie sigura si multe banci prefera sa lucreze cu acestia, fiind mai usor pentru ele sa autorizeze un numar mai mic de clienti mari care in plus preiau si sarcina de securizare a platilor derulate. PSP au credibilitate financiara dovedita in fata bancilor ca urmare a unei relatii de mai lunga durata cu acestea. Datorita volumului mare de tranzactii pe care le deruleaza, poate obtine discounturi semnificative de la banci.
Alt avantaj pe care-l pot oferi PSP este pachetul integrat de servicii multi-card (au contracte cu mai multi furnizori de carduri), multi-bancare (opereaza cu mai multe banci) si multi-moneda (conversia automata intre monedele diverselor tari), si chiar un comision/tranzactie mult mai mic decat cel oferit de o banca.
Costurile pe care trebuie sa le suporte comerciantul includ o parte fixa, reprezentata de costul achizitionarii softului sau inchirierii echipamentului necesar comunicarii securizate cu banca, precum si costuri variabile in urma comisioanelor precepute de banca. Institutia financiara impune un volum minim de tranzactii/luna, percepand o suma minima pe care comerciantul o plateste indiferent de tranzactiile derulate.
Functionarea sistemului de plata bazat pe carduri
Dupa alegerea produselor dorite, clientul este pus in legatura on-line cu PSP-ul care-i va cere informatiile cardului, Acestea sunt transmise mai departe agentiei de carduri cu care lucreaza, moment din care tranzactia urmeaza calea obisnuita a oricarei tranzactii cu card de credit. Informatia este criptata si trimisa catre banca comerciantului si apoi catre banca cumparatorului. Daca fondurile sunt disponibile, tranzactia se finalizeaza si banca comerciantului trimite un "cod rezultat", sub forma unui numar de verificare, inapoi catre PSP si magazinul virtual, anuntand clientul daca tranzactia s-a efectuat cu succes sau a esuat. Totul se intampla in interval de cateva secunde.
În prezent, tot mai multe produse de e-commerce implementeaza protocolul SET, conferind securitate platilor pe Internet cu card, prin mijloace criptografice.
Cybercash
Firma Cybercash din SUA a inventat conceptul de client software numit portofel si propune în aprilie 1995 un mecanism sigur de tranzactii de plata cu carduri, bazat pe un server propriu si cu servicii client pentru vânzatori. Trecerea prin server face sistemul mai lent si mai putin confortabil pentru tranzactiile cu sume mici, insa cifrarea cu chei publice asigura un nivel înalt de securitate. Sistemul opereaza un gateway între Internet si retelele de autorizare ale principalelor firme ofertante de carduri.
Dupa descarcarea software-ului, portofelul soft al cumparatorului cu care va face ulterior platile poate fi folosit la fel ca un portofel fizic care poate contine mai multe carduri bancare diferite. Portofelul soft poate înregistra mai multe carduri si poate folosi mai multe metode de plata: bani digitali, carti de credit sau cecuri. Vânzatorul nu poate vedea care este numarul cardului cumparatorului, eliminându-se riscul refolosirii acestui card la alte cumparaturi neautorizate.
Fiecare participant în sistem are propriile sale perechi de chei publice si private. Cumparatorul si vânzatorul trebuie sa faca schimb de chei inainte de a sti cu ce cheie publica sa cripteze mesajul adresat. Atunci când se face o cumparatura, vânzatorului trimite cumparatorului un mesaj de cerere de plata semnat criptografic. Cumparatorul trimite înapoi vânzatorului un mesaj de plata ce include o descriere a tranzactiei criptata si semnata digital de cumparator, precum si numarul cardului folosit. Vânzatorul trimite mai departe mesajul de plata la gateway-ul Cybercash, împreuna cu propria sa descriere a tranzactiei, criptata si semnata digital. Cybercash compara cele doua mesaje si verifica cele doua semnaturi. Daca situatia este in ordine, el autorizeaza cererea vânzatorului, iar apoi vânzatorul confirma plata cumparatorului.
Recent, firma Cybercash a extins sistemul initial cu alte facilitati pentru plati cu bani electronici precum: Cybercoin, folosit pentru valori mici si Netcash, realizat la Universitatea California de Sud în strânsa legatura cu firma pentru plati cu sume mici.
Sisteme on-line de plata cu bani electronici
Ecash
Ecash este prima soluție în întregime software pentru plățile electronice. Ecash reprezinta o solutie de plati soft on-line pentru plățile catre firme si foloseste posta electronica sau Web-ul pentru implementarea conceptului de portofel virtual. Tehnologia Ecash a fost dezvoltatã în Olanda in anul 1994 de către firma Digicash și implementatã ulterior de catre bănci din SUA și Finlanda.
Ecash reprezinta un sistem de plati complet anonim, ce foloseste conturi numerice în banci si tehnica semnaturilor oarbe. Tranzactiile se desfasoara între cumparator si vânzator, care trebuie sa aiba conturi la aceeasi banca. Cumparatorii au un cont în banca, din care pot încarca monede Ecash sau în care pot depune monede Ecash, iar vânzatorii accepta la plata monedele Ecash. Prin folosirea semnaturii oarbe, se previne ca banca sa poata recunoaste monedele ca venind dintr-un anumit cont.
Cumparatorii trebuie sa instiinteze banca ca doresc sa transfere bani din conturile lor in contul numit Ecash Mint. In orice moment, cumparatorul poate interactiona de la distanta, prin calculatorul sau, cu contul Mint si poate retrage fonduri de aici pe calculatorul sau care devine astfel un veritabil portofel electronic. Apoi se pot executa plati intre persoane individuale sau catre firme, prin intermediul acestor Ecash.
Ecash are un caracter privat, asigurand anonimitatea platilor. Ecash asigura si ne-repudierea, adica rezolvarea oricaror dispute între cumparator si vânzator privind recunoasterea platilor. La fel ca si banii reali, banii electronici din contul Ecash pot fi retrasi din conturi, depozitati sau transferati unei alte persoane.
Principiul functionarii lui Ecash: când vânzatorul primeste monedele, le decripteaza cu cheia sa privata. Apoi contacteaza banca pentru a verifica validitatea si eventuala dubla cheltuire a lor. Banca decripteaza mesajul cu cheia sa privata si apoi valideaza banii. Daca seriile trimise de vânzator sunt gasite în baza de date, inseamna ca banii sunt invalidati, ei fiind deja cheltuiti. In final se returneaza un mesaj-chitanta semnat electronic catre softul portofel al cumparatorului.
Netcash
Netcash este un alt sistem electronic de plati de tip on-line, elaborat la Universitatea California de Sud. Sistemul este format din: cumparatori, vânzatori si un server de moneda (SM). Sistemul tine evidenta tuturor seriilor de bani emisi de el. In acest caz validitatea si dubla cheltuire pot fi verificate de fiecare data când se face o cumparare sau un schimb de cec. Atunci când banii se cheltuiesc, seriile lor sunt sterse din baza de date, iar banii sunt înlocuiti cu alte serii. Un cec electronic poate fi schimbat la un SM cu bani electronici.
Tranzactia de cumparare se face în 4 pasi:
1. Cumparatorul ramâne anonim in tranzactii. Cumparatorul trimite monedele de plata, o cheie secreta generata doar pentru acea tranzactie si o cheie publica, toate criptate cu cheia publica a vânzatorului. Cheia secreta va fi folosita de vânzator pentru stabili un canal criptat cu cumparatorul.
2. Vânzatorul verifica validitatea monedelor electronice primite. El genereaza o noua cheie secreta simetrica, pe care o trimite impreuna cu banii serverului de moneda
3. Serverul de moneda verifica validitatea banilor, consultând baza sa de date. Apoi returneaza vânzatorului noi monede electronice sau un cec, criptate cu cheia secreta de sesiune a vânzatorului
4. Primind banii sau cecul, vânzatorul se convinge ca a fost corect platit de cumparator si va returna acestuia o confirmare, semnata cu cheia sa privata si cu cheia secreta de sesiune a cumparatorului.
Avantajele folosirii Netcash sunt: securitatea si scalabilitatea sistemului. Securitatea este asigurata de protocoalele sale criptografice, iar banii sunt semnati printr-o pereche de chei RSA, publica si privata. Este scalabil, întrucât se pot instala servere de moneda multiple, iar abilitatea cu care se folosesc mai multe servere de moneda creste gradul de anonimitate al platilor. Spre deosebire de Ecash, sistemul Netcash nu este complet anonim, banii putand fi identificati.
Smartcard (cartela inteligenta sau portofelul digital)
Poate fi definit ca fiind o aplicatie electronica de codificare care actioneaza ca un portofel autentic. Netscape si Microsoft aplica in prezent tehnologia portofelelor.
Portofelul pastreaza si codifica o informatie aferenta unei plati. Utilizatorul furnizeaza informatiile aferente cartii de credit si primeste in schimb un cod corelat cu cartea de credit. Codul portofelului este decisiv pentru desfasurarea tranzactiei, care va fi verificata de catre firma emitenta a cartilor de credit.
Smartcard-ul este in esenta inlocuitorul portofelului obisnuit, tot continutul unui portofel fiind inlocuit de unul sau mai multe Smartcard-uri. Din punct de vedere fizic, un Smartcard arata ca o carte de credit cu unul sau mai multe microcircuite de tip microcontroller inglobate, putand pastra de 10-100 de ori mai multa informatie decât o cartela magnetica si fiind mult mai sigura. Smartcard efectueaza proceduri sofisticate de autentificare conferind siguranta, capabilitati active anti-frauda si posibilitati de validare off-line. Smartcard memoreaza direct echivalentul digital al sumelor de bani in loc sa indice un cont la banca. Când o astfel de cartela este folosita pentru a cumpara ceva, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vânzatorului si apoi mai departe catre o institutie financiara. Smartcard poate fi reincarcabila sau nu. In prezent, in tarile in care sistemul de plata prin carti de credit functioneaza de mult timp se fac eforturi substantiale pentru adoptarea Smartcard-urilor.
(3) Sisteme de microplati
Asa cum s-a vazut pâna acum, exista deja, un numar de protocoale de plata în comertul electronic destinate unor tranzactii mari. Costul per tranzactie este de câtiva centi plus un procent din suma vehiculata, dar in cazul tranzactiilor cu valori mai mici (de 50 de centi sau mai putin), costul devine semnificativ în pretul total al tranzactiei. Astfel se impune necesitatea utilizarii unor noi protocoale pentru bunurile si serviciile ieftine, descrise mai jos.
Avantajul de a cumpara articole separate ieftine poate face aceste servicii mai atractive cumparaturilor spontane ocazionale. Un utilizator care nu agreeaza ideea de a deschide un cont de zece dolari cu un editor de publicatii necunoscut, poate fi insa dispus sa cheltuiasca câtiva centi pentru un articol interesant la prima vedere.
Millicent
MilliCent a fost creat pentru a accepta tranzactii comerciale cu costuri mai mici de un cent. Este un protocol bazat pe o validare descentralizata a banilor electronici pe serverele vânzatorilor, fara comunicatii aditionale, criptari scumpe sau procesari separate.
Cheia inovatiei Millicent este introducerea utilizarii broker-ilor si a scrip-urilor. Scrip-ul este moneda digitala. Broker-ii sunt vânzatori de scrip-uri si au ca sarcina managementul conturilor, facturarea, stabilirea de conturi cu vânzatorii sau validarea locala a scrip-ului pentru prevenirea furtul sau dublei cheltuiri a banilor
Broker-ii servesc drept conturi intermediare între clienti si vânzatori. Clientii intra într-o relatie de lunga durata cu broker-ii. În orice moment, vânzatorul are de rezolvat conturile deschise cu clientii cei mai recenti. Balanta contului este actualizata dupa valoarea scrip-ului.
Millicent reduce costurile pe mai multe cai:
– elimina costurile comunicatiilor, al aparaturii informatice si serverelor necesare derularii normale a unui numar mare de tranzactii prin verificarea locala a scrip-ului pe situl vânzatorului
– reduce numarul total de conturi prin stabilirea unui cont propriu cu vanzatorul de catre broker
Modelul de securitate și încredere
Modelul de securitate pentru MilliCent este bazat pe presupunerea că moneda "scrip" este folosită pentru plăți mici. Oamenii obisnuiti si cei de afaceri trateaza monedele diferit, în functie de valoarea lor. La fel se întâmpla si în cazul facturilor, când facturile mici sunt tratate diferit de facturile mari, nemaiavand nevoie de chitanta.
Securitatea tranzactiilor se refera la faptul ca toate tranzactiile sunt protejate prin parola asociata scrip-ului stiuta numai de client. Tranzactiile cu valoare mica limiteaza valoarea fraudelor intrucat cer o securitate ieftina. Frauda este detectabila si eventual localizabila mai usor datorita numarului mare de tranzactii
Modelul de încredere Millicent se bazeaza pe o relatie asimetrica de încredere intre client, broker si vânzator. Broker-ii sunt presupusi ca fiind mult mai de încredere decât vânzatorii. Broker-ii sunt fie institutii financiare mari, redutabile (precum Visa, MasterCard sau bancile), fie furnizorii mari de servicii Internet, servicii on-line (Compuserve sau AOL). Frauda vânzatorului consta în nelivrarea bunului sau serviciului pentru un scrip valid. Daca vânzatorul triseaza, clientul va raporta problema broker-ului, iar broker-ul poate renunta la vânzator daca primeste plângeri de la mai multi clienti.
Într-o tranzactie tipica Millicent, atunci când clientul are deja scrip-ul vânzatorului, îl utilizeaza direct pentru a face o cumparatura, nemaiexistand vreun mesaj suplimentar sau vreo interactiune cu broker-ul.
Cybercoin
Serviciul Cybercoin de la Cybercash a fost lansat în septembrie 1996, ca un prim sistem de micro-plati în Internet. Sistemul de micro-plati Cybercoin poate realiza în Internet plati de la sume mici de câtiva centi pâna la 10 $, acoperind astfel o zona în care cartile de credit nu sunt economice.
Consumatorii pot folosi conturile existente deja în banci pentru a transfera valori în softul portofel electronic propriu. Alta posibilitate este de a încarca fonduri direct de pe o carte de credit. În ambele cazuri, banii reali ramân în custodia bancilor. Consumatorul poate efectua micro-plati pe situri Web ce sunt înregistrate de Cybercash si detin un program numit Cashregister. Acest soft suporta, de asemenea, si plati cu carti de credit (VISA, MasterCard, American Express si Discover).
Intr-o sesiune se initiaza un sub-cont tranzitoriu in contul portofelului, pentru fiecare suma care este cheltuita sau colectata. O sesiune poate semana cu un carnet de cecuri. Sesiunea se termina atunci când s-au consumat toate cecurile. Un cec poate fi folosit doar pentru o singura plata.
Pe timpul rularii unei sesiuni, protocolul Cybercoin realizeaza o viteza de procesare optima si un cost redus, prin criptarea mesajelor cu cifrul DES. Fiecare "cec" de plata utilizeaza o cheie de tranzactie DES unica, generata aleator. Prin spargerea cheii dupa sesiune nu se poate obtine profit, deoarece aceasta nu mai este folosita la criptarea altor mesaje.
(4) Cecuri electronice (transferul electronic de fonduri)
Transferul electronic de fonduri folosește sisteme de cecuri electronice. Cecurile electronice au aceleasi caracteristici ca si cecurile pe suport de hartie.
Cecurile pe hârtie sunt cele mai utilizate instrumente de plata (dupa folosirea banilor cash). Un cec este un document pe hârtie, semnat, care autorizeaza banca sa plateasca o suma de bani din contul celui ce a semnat cecul incepand cu o data specificata. Cecurile au avantajul ca platitorul si cel care încaseaza suma pot fi inclusiv persoane individuale.
Cecurile electronice pornesc de la ideea ca documentele electronice pot substitui hârtia, iar semnaturile digitale cu chei publice pot substitui semnaturile olografe. Cecurile electronice sunt create pentru a realiza plati si alte functii financiare ale cecurilor pe hârtie pe suportul retelei Internet, prin utilizarea semnaturilor digitale si a mesajelor criptate. Cecurile electronice contin toate informatiile care se gasesc în mod normal în cecurile clasice (precum numele încasatorului, suma si data) putand fi atasate si alte documente precum avize de plata, facturi sau informatii de remitere. Datele astfel transferate comerciantului vor fi transpuse cu ajutorul imprimantei pe un formular de cec obisnuit.
Acestea prezintă o serie avantaje față de cecurile de hârtie: timpul foarte rapid de efectuare a plăților, reducerea costurilor privind hârtia, confirmarea instantanee a solvabilitãții plătitorului, flexibilitatea si marea varietate de implementare, de la tranzacții mici in cadrul retelelor de automate ATM (Automatic Teller Machine), la marile rețele internaționale de clearing cum este CHIPS (Clearing House Interbank Payments System), format din peste 120 de bãnci din întreaga lume.
Sistemele de cecuri electronice utilizeazã structura de bănci existentă. Un dezavantaj al acestui sistem de cecuri electronice îl constituie caracterul privat și confidentialitatea plãților, băncile fiind obligate sã poată documenta în detaliu fiecare transfer.
Certificatul electronic este trimis fie bancii cumparatorului (care dupa verificarea semnaturii digitale va trimite banii bancii vânzatorului), fie direct vânzatorului (care dupa verificarea semnaturii, il va semna si el la randul lui si il va trimite bancii sale).
Cecurile electronice au fost dezvoltate printr-un proiect al FSTC (Financial Services Technology Consortium) compus din marile banci, furnizorii tehnologiei pentru industria financiara, universitati si laboratoare de cercetare. Sistemul pleaca de la premisa ca toate cheile publice ale participantilor si certificatele lor sunt cunoscute pretutindeni in sistem si poate fi utilizat international. Sistemul cecurilor electronice este proiectat pentru a asigura integritatea si autenticitatea mesajelor folosind verificarea semnaturii digitale. Cecurile electronice sunt scrise în limbajul FSML, care a fost creat pentru cecurile electronice, dar care nu poate fi extins si pentru alte documente de servicii financiare.
Banca emite un certificat atunci când un client îsi deschide un cont pentru cecuri. Protectia contului si a semnaturii se realizeaza cu cheia privata a semnatarului. Semnarea criptografica este suficienta în sistemul cu cecuri electronice ca masura de securitate împotriva falsificarilor de mesaje.
Pentru verificarea semnaturilor cu cheia publica a e-cecurilor este utilizat protocolul pentru certificate X.509. Certificatul X.509 informeaza faptul ca respectiva cheie publica a fost legitimata în asociere cu un semnatar si un cont de banca. De asemenea ofera încredere ca cecul a fost semnat cu o cheie privata ce apartine unui detinator legitim de cont pentru cecuri electronice.
Pentru protejarea împotriva furtului in retea si a folosirii abuzive a cecului electronic, este utilizat un smart-card. Utilizarea smart-cardului ofera semnaturii mai multa confidentialitate. Astfel, cheia privata pentru semnarea cecurilor nu este niciodata transferata catre computerul semnatarului si nu este expusa furtului. Procesorul smart-cardului numeroteaza automat fiecare cec electronic pentru a se asigura unicitatea e-cecurilor si pastreaza o istorie a cecurilor pentru a fi consultata în cazul unei dispute. Smart-cardul este protejat prin introducerea unui cod PIN, cunoscut numai de posesorul cardului.
Tranzactia de afaceri are mai multe etape:
Incasatorul trimite factura catre platitor
Platitorul creaza cecul folosind informatiile de pe factura. Pentru a semna e-cecul, platitorul introduce codul
PIN pentru a debloca smart-cardul.
Platitorul trimite cecul electronic semnat si factura catre încasator prin e-mail sau printr-o tranzactie Web.
Încasatorul verifica semnatura din e-cec si introduce codul PIN pentru a debloca smart-cardul. Cecul este aprobat si semnat de catre incasator si apoi depozitat in banca. Ambele banci între care se realizeaza de fapt tranzactia reala a sumelor (banca platitorului si cea a încasatorului), verifica semnaturile si aprobarile utilizând doua nivele de certificate. In final cecul este platit de banca.
Unele din informatiile aditionale, cum ar fi certificatele si aprobarile, sunt parti permanente ale e-cecului si ramân intacte pâna în momentul returnarii la platitor. Semnatarul e-cecului poate opta pentru a include alte date personale, cum ar fi nume, adresa, numar de telefon, adresa e-mail, fiind înregistrate în carnetul de cecuri electronice, la initializare, de catre banca.
O falsificare perfecta a semnaturii criptografice poate fi facuta de catre orice persoana care detine cheia privata a semnatarului de drept. Este foarte greu sa stabilesti, dispunând de o cheie publica, daca un e-cec este autentic sau falsificat. Smart-cardurile ce contin carnete de cecuri electronice sau alte dispozitive hard criptografice sunt utilizate tocmai pentru a asigura ca o cheie privata este protejata cât mai bine, deci se poate stabili un înalt nivel de încredere.
4.2) Securitatea tranzactiilor
Unul din principalele impedimente care au temperat rata de crestere a comertului electronic este legat de securitate. Esenta problemei consta in faptul ca mesajele de posta electronica sunt expediate necriptate si oricine le intercepteaza le poate citi si de aici apare retinerea utilizatorilor in a-si trimite detaliile cardului de credit prin e-mail.
Securitatea tranzactiilor este foarte importanta in orice sistem financiar. Pentru asigurarea unui nivel acceptabil de securitate exista mai multe tehnici de criptare, similare privind algoritmii de criptare, dar diferite prin modul si locul de aplicare. Referindu-ne la familia de protocoale TCP/IP, exista posibilitatea aplicarii criptarii pe trei nivele : la nivelul IP, la nivelul sesiune si la nivelul aplicatie.
Protocoalele pentru criptarea la nivelul retea (IP)
Foloseste mecanismele AH (Authentification Header) si ESP (Encapsulating Security Payload)
(2) Protocolul de criptare la nivel de sesiune
Protocolul folosit este SSL (Secure Socket Layer), care utilizeaza o combinatie de chei publice si criptosisteme simetrice pentru a furniza confidentialitate, autentificare si integritate.
(3) Protocolul de criptare la nivelul aplicatie
Se folosesc tehnici de criptare externe precum SET (Secure Electronic Transfer), cea mai importanta dintre acestea.
(2) Solutia utilizata pe scara larga la aceasta ora este SSL (Secure Socket Layer) – server securizat de date – in combinatie cu Certificatul Digital (Digital Certificate).
Protocolul SSL protejaza informatiile transmise catre un server de Internet, prin transmiterea de mesaje codificate. Adresele paginilor de Internet care incep cu "http" sunt protejate prin acest protocol. Sistemul este utilizat astazi efectiv in toate tranzactiile codificate, bazate pe carti de credit, din cadrul comertului electronic. Numerele de identificare ale cardurilor si tranzactiile sunt protejate prin criptarea lor folosind tehnologia SSL (Secure Socket Layer).
Certificatul Digital este cel care recunoaste standardul si confirma ca serverul pe care se afla web site-ul utilizeaza intr-adevar criptarea SSL atunci cind primeste si transmite datele. Fara SSL si un Certificat Digital, nici un consumator avizat nu-si va transmite datele cartii de credit prin Internet.
Atunci cind se cumpara pachetul de comert electronic de la furnizor international, SSL si Certificatul Digital sunt incluse in pachet, fiind recomandat softul de la companiile VeriSign sau Thawte, recunoscute ca autoritati in domeniu.
(3) Totusi, SSL nu permite comerciantului sa se asigure de autenticitatea persoanei cumparatorului si nici nu ofera clientului vreo cale de a afla daca situl comerciantului este cu adevarat autorizat sa accepte plata cu carduri sau ca nu este decat un sit pirat proiectat in scopul de a colectiona date despre carduri.
Pentru a rezolva aceasta problema, MasterCard si Visa promoveaza protocolul SET (Secure Electronic Transaction), o tehnologie mai sigura. SET rezolva problema autentificarii prin asignarea unor certificate digitale atat clientului cat si comerciantului. In plus, SET encodeaza numarul cardului astfel incat doar consumatorul si institutiile financiare au acces la el, fara a-i oferi comerciantului acces la el. In practica, un tert ofera serviciul de furnizare a certificatelor digitale catre institutiile financiare cu carduri, iar institutia financiara ofera aceste certificate digitale mai departe clientilor sai.
Interschimbul electronic de date EDI
(Electronic Data Interchange)
4.3.1) EDI si dezvoltarea afacerilor
Interschimbul electronic de date EDI (Electronic Data Interchange) a aparut prin anii 1960 si poate fi considerat stramosul comertului electronic. Comerțul electronic a avut loc pentru foarte mulți ani sub forma EDI (Electronic Data Interchange) , deși a fost restrâns la doar câteva sectoare industriale, cum ar fi cel bancar, asigurãri, vânzãri de autoturisme și transporturi maritime.
In timp ce transportul si manipularea fizica a marfurilor constituie un flux format dintr-o serie continua de activitati, fluxul de informatii insotitor prezinta o retea mai variata si mai complexa. Fluxul de informatii implica mai multe parti decat fluxul fizic al marfii. Mecanismele de aliniere a fluxului de marfuri cu cel de informatii sunt in dezvoltare, codurile cu bare fiind o simpla tehnica.
Scopul fluxului de informatii este alimentarea sistemului de decizii necesare conducerii si desfasurarii eficiente a fluxului de marfuri si plati. Informatia trebuie sa fie pentru fiecare pas exacta si sigura. Intreschimbul electronic de date EDI ofera mijloacele pentru imbunatatirea esentiala a fluxului de informatii intre partenerii de afaceri
Noile forme de comert si tehnologiii fac ca vechile proceduri sa fie depasite. Procedurile comerciale vechi absorb mai mult din energia intreprinderilor implicate in procesul de comercializare si apar noi cerinte de date
Managerii devin mai sensibilizati si procupati de procedurile comerciale atunci cand trebuie sa pattrunda pe noi piete. Atunci ei se confrunta cu o gama intrega de cerinte carora trebuie sa le vina in intampinare.Implementarea masurilor de facilitare a comertului trebuie sa intre in preocuparile managementului, tinand cont ca prin natura lor afecteaza relatiile comerciale.
EDI ofera un instrument cu efecte competitive avand o bataie mai lunga decat oricare alte masuri de facilitare a comertului, managementul putand studia implicatiile sale din mai multe puncte de vedere asupra diferitelor domenii inainte de stabilirea prioritatilor pt implementarea EDI
EDI influenteza administratia unei intreprinderi si sistemele care o servesc, fiind afectate toate functiile principale:
• Functia economica – prin integrarea cu clientii, furnizorii si bancile se obtine cresterea vitezei facturarii precum si informatii mai multe, mai rapide pentru controlul fluxurilor banilor (cash management control)
• Functia de cumparare-aprovizionare – prin integrarea cu furnizorii duce la automatizarea comenzilor si scurteaza timpul
• Functia de productie – se obtine o productie bazata pe comenzi
• Functia de transport – prin integrarea cu transportatorii se fac aranjamente simplificate de expeditie si transport
Experienta a dovedit ca exista un mare potential pentru realizarea economiilor si imbunatatirea afecerilor utilizand EDI. Daca nu valorifica acest potential, se stie ca managementul concurentei o va face. Prin urmare mai devreme sau mai tarziu aceasta va deveni o preocupare prentru management
Prin EDI datele pot fi transferate mai repede si in volume mai mari. Datele intrate prin EDI sunt integrate in aplicatiile partilor si astfel decizile pot fi luate pe baza datelor in momentul nasterii lor. Pot fi luate decizii strategice de genul: Cat de departe e bine sa marga parteneriatul? Sunt sistemele partenerilor suficient de sigure pentru a duce la reducerea stocurilor cu 90 %?
Scenariile de afaceri vor fi specificate prin standarde publice, definind reguli precise la nivelele legale, de afaceri, tehnice si operationale. Parti ale rutinelor de afaceri vor putea fi efectuate automat. Astfel se poate spune ca managamentului ii revine o mare responsabilitate in stabilirea fundamentului pentru EDI
4.3.2) Caracteristicile EDI
EDI este un transfer de documente financiare intre calculatoarele sau aplicatiile unor firme diferite. EDI reprezinta o metoda sigura de transmitere a ordinelor de plata, a facturilor, a notelor de transport si a altor documente utilizate de firma. Este diferit de trimiterea postelor electronice sau a partajarii fisierelor intr-o retea, atat transmitatorul cat si receptorul trebuind sa cada de acord in legatura cu formatul documentului.
Printre avantajele EDI se numara: economisirea timpului, transferul de informatii automatic, scaderea spre zero a nivelului erorilor si extinderea gamei de clienti. Eficienta EDI este ca datele sunt introduse o singura data, iar sistemul EDI face restul operatiilor. Introducerea EDI se realizeaza pentru facilitarea comertului, tintind mai sus decat simpla computerizare a modului vechi de lucru pentru a grabi transferul datelor Introducerea EDI este o oportunitate excelenta de a sta fata in fata cu partenerii.
Etape in modul de lucru al lui EDI:
– se creeaza un document (de exemplu o factura)
– acesta va fi reformulat automat de translatorul EDI in conform cu standardul ales
– translatorul impacheteaza documentul intr-un plic electonic care va avea un ID pentru partenerul caruia i se transmite pachetul
– comunicarea se face prin formarea numarului de telefon al partenerului de afaceri
– plicul electronic este transmis prin VAN
– VAN plaseaza plicul electronic in cutia postala in fuctie de ID
– receptorul suna reteaua prin intermediul modemului si gaseste totul in cutia postala
– EDI deschide plicul si translateaza datele din forma standard intr-una usor de citit
EDI era utilizat in urma cu douazeci de ani pentru extragerea mai usoara a datelor. Acum EDI este schimbul electronic de mesaje electronice predefinite, structurate in concordanta cu standardele stabilite intre aplicatiile de pe computere fara a interveni manual. Mesajele sunt predefinite si recunoscute atat de emitent cat si de receptor.
4.3.3) Nivele de implementare
Primele aplicatii pilot pot fi abordate ca aplicatii de inlocuire a documentelor pe hartie cu mesaje EDI. Insa nici una din parti nu face modificari reale in sistemele sale interne ci se fac module de programe pentru extragerea datelor din sistemele intrerne si de intrare a datelor din afara. Economiile pot fi egale cu costurile proiectului, dar economiile reale sunt asteptate atunci cand sunt conectati un mare numar de utilizatori. Organizatiile sunt preocupate de atingerea numarului critic de parteneri la care se asigura profitabilitatea investitiei
A doua etapa este integrarea cu EDI. Dupa instalarea catorva relatii EDI, atentia se concenteraza asupra sistemelor interne pentru a pune in valoare avantajele EDI. Avantajele se referea la reducerea stocurilor, imbunatatirea fluxului de numerar sau reducerea erorilor la manipulare De exemplu intr-un supermarket termnialele de la casa inregistreaza direct vanzarea fiecarui articol, apoi sunt actualizate fisierele de stoc pe articole si se pot intocmi automat comenzile catre furnizori. Personalul este eliberat de o munca de rutina si se poate concentra pe rezolvarea situatilor de exceptie sau in urmarirea si luarea masurilor preventive. Economiile datorate primelor legaturi EDI (de obicei cu partenrii mai importanti ) vor inlocui repede investiile facute.
Mai apoi EDI devine principalul promotor de tehnologie, iar aspectele privind costurile trec pe un plan secundar. Organizatiile isi pot schimba in mod radical conceptele lor de afaceri sau relatiile cu partenerii ducand la conceptele noi in formare de “corporatii virtuale”
4.3.4) Factori declansatori si strategii de impmenetare
Este posibil ca desi convinsi de avantajele EDI, partenerii de afaceri sa dea prioritate altor domenii de aplicatie sau tipuri de mesaje. Acesta este un prag ce trebuie depasit, iar experienta a aratat ca la astfel de piedici exista intotdeauna un motor de un oarecare fel care sa deternmine relizarea implementarii.
In organizatiile proactive, in general organizatiile mari, cu multi parteneri externi, EDI este in atentia managementului in ceea ce priveste deciziile strategice pebntru dezvoltarea pietelor. Admnistrarea tuturor documentelor comerciale consuma resurse insemnate si nu exista certitudiena ca este lipsita de erori. In plus organizatia prin pozitia buna detinuta pe piata poate influenta puternic folosirea standardelor.
Proiectele trebuie sa vizeze integrarea EDI mai degraba decat inlocuirea documentelor pe hartie. Pot fi necesari in jur de 5 ani ca o organizatie sa aiba o strategie solida pentru EDI si pe scara larga in relatiile externe Cu instrumentele EDI pot fi dezvoltate noi strategii de afaceri. Limitarile sunt datorate faptului ca are implicatii asupra bazelor afacerii si organizarii. Specific pentru EDI este ca implemenetarea sa se faca repetitiv, partener cu partener, in care organizatia proactiva are rol de conducator. Un proiect EDI este defapt o serie de mai multe proicete
In raport cu organizatiile reactive (intreprinderile mici, cu rol de furniozor si parteneri comericali mai mici ai unui partener proactiv), adeseori vanzatorul de software are rolul de convingator si consilier in domeniul tehnologiei inbformationale. Firma poate anticipa ce se va cere in viiitor, cautand sa fie informata asupra planurilor partenerilor ei, iar discutuiile cu vanzatorii de software permit cunoasterea produselor disponibile, functiile pachetelor, recomandar sau standarde. E bine sa fie cautate sisteme deschise si flexibile, constituite pe baza de standarde comune.
Este interesul organizatiei proactive ca solutia EDI sa fie proiectat astfel ca sa fie atractiva, avantajoasa si profitabila nu numai pentru ei ci si pentru partenerii ei. Ea este cea care realizeaza proiectul planului, trebuind sa aiba in functiune un bun sistem informatic pentru subsistemele interne implicate. In plus la proiectul pilot al de implementare, este combinat si planul specificatilor operationale care e bine sa fie realizat ca un proiect independent de activitatile de implementare.
4.3.5) Componentele unei solutii EDI
Varianta EDI pe Internet este mai potrivita pentru majoritatea firmelor pentru ca Internet-ul permite acces public la o retea larg raspandita geografic care asigura gasirea mai usoara a partenerilor de afaceri, iar costul comunicatiilor este mai scazut comparativ cu realizarea unei retele VAN.
Serviciul de email poate inlocui VAN-ul pentru transportul mesajelor EDI. Extranet-ul unei companii poate fi folosit pentru a permite partenerilor sa introduca datele intr-un formular de pe Web.
In sistemele EDI traditionale, companiile trebuie sa plateasca transportul prin retea, translatarea dinr-un standard intr-altul precum si rutarea mesajelor EDI in sistemele de calcul existente. Frecvent se intalnesc cazuri de mixare a sistemului traditional EDI cu cel bazat pe Internet.
In multe cazuri legaturile de comunicatii, componentele software si hardware existente pot fi utilizate si pentru comunicatii EDI. Serviciile noi de comunicatii pot fi instalate sa serveasca comunicatiile EDI cat si cele non EDI. Cerintele de comunicatii propuse de EDI nu sunt deosebit de complexe din punct de vedere tehnic. Cerintele majore sunt din partea software, functiile de baza referindu-se la convresia dintre cele doua formate, dar si functiuni de buna monitorizare pentru a da calitate si siguranta
Mai jos sunt prezentate o serie de aspecte practice privind implementarea componentelor:
– Pentru serviciile de retea se face un abonament la legaturile de comunicatii si se procura modem-uri
– Pentru protocolul de comunicatii se va procvura sofware-ul de comunicatii
– Pentru dirijarea comunicatilor (routing) si alte servicii de comunicatii cu valoare adaugata se va face abomnament la un furnizor de servicii de retea cu valoare adaugata VANS (Value Aded Network Services)
– Pentru sistemul EDI se va procura sau elabora software-ul care sa suporte un set de functiuni pentru EDI (conversie, controlul comunicatiilor, interfata aplicatiei, verificare, memorare). Este important ca software-ul EDI sa aiba o interfata care sa fie total independenta de aplicatiile generatoare sau primitoare de date EDI, putandu-se servi de diferite aplicatii.
Serviciile de retea
Serviciul de retea efectueaza conectarea fizica la retea. Pentru EDI legatura cu calculatoarele existente se face indiferent daca sunt operate de parteneri comerciali sau de catre un intermediar VANS (Value Aded Network Services).
Retelele au fost asigurate de organizatiile nationale de telecomunicatii, dar intre timp au aparut si noi operatori care ofera servicii alternative. In cadrul unei organizatii poat fi folosita o retea locala existenta.
Tipuri de retele publice existente:
linii telefonice publice sau inchiriate (prin modem)
cel mai recent serviciu este ISDN (Integrated Services Digital Network) care ofera o interfata standard pentrtu toate retelele de telecomunicatii. ISDN permite transmisii pe mai multe canale concomitent, insa este recomandata celor cu putini parteneri si cu conexiuni mai putin frecvente. Este folosita mai ales in Germania
retele cu circuite comutate (circuit switching network ) mai ales in Europa de Nord
retelele comutate pe pachete (packet switching network) au devenit optiunea principala pentru EDI in Europa Occidentala
Protocoalele de comunicatii
Protocolalele raspund de stabilirea conexiunilor logice, transferul de date, confirmarea si terminarea conexiunii. Datele trebuie aranjate in unitati de date sub forma unor fisiere de date, mesaje sau buffere (zone tampon) ce pot fi transferate intre computere in comunicatii program la program. Protocolul defineste tipul unitatii de date care poate fi utilizata la transfer.
Pentru EDI este potrivit protocolul de transfer de fisiere care pot fi standarde ale producatorilor, ale industriei si standarde internationale. Exista insa si protocoale de comunicatii private dezvoltate de unii fabricanti de calculatoare ca o componenta a pachetului produselor lor.
Protocolul specific EDI este OFTP (Odette File Transfer Protocol) si a devenit protocolul standard al acestei industrii.
Standardele pentru comunicatii de date cat si pentru retele sunt specificate printr-un model de comunicatii teoretic numit OSI (Open System International).
In cadrul OSI sunt definite doua metode de comunicatie ce pot fi folosite pentru EDI: seria de standarde X.400 si standardul FTAM (File Transfer Access and Management). X.400 sunt standarde pentru schimb de mesaje intre persoane, in care emitentul si receptorul nu sunt conectati direct, iar orice raspuns la mesaj e trimis separat. FTAM sau ISO 8571 permite schimbul si manevrarea fisierelor de date in sistemele la distanta. Protocolul se bazeaza pe o conexiune directa tip punct la punct fara nici o memorare intermediara de date
Servicii de retea cu valoare adaugata
Comunicatiile EDI pot fi implementate in multe feluri si trebuie gasita structura care sa permita lucrul cu toti partenerii sistemului. Pentru a comunica cele doua parti trebuie sa convina asupra retelei si a protocolului de comunicatii utilizat.
Exista doua metode de baza pentru comunicatii: directa (punct la punct) sau prin intermediul unui furnizor de servicii pentru retea (VANS). Daca este alasa metoda punct-la-punct, acest acord are loc intre emitent EDI si receptor EDI. Daca este folosita metoda VANS, emitentul EDI si centrul de clearing inchie o conventie, iar centrul de clearing cu receptorul EDI incheie a doua conventie.
Legatura punct la punct inseamna comunicarea “point to point” directa intre perechea emitator-receptor. Se foloseste pentru un numar mic de parteneri, cand mesajele trebuie trimise la aparitia unui eveniment si nu la o ora planificata, cand este necesara confirmarea de primire directa si cand nu sunt suportate costurile pentru servicii ale intermediarilor
Legatura prin centrul de clearing ofera un serviciu de cutie postala folosind un intermediar intre parti. Fiecare are nevoie numai de o singura conexiune pentru a transmite mesajele sale la furnizorul de servicii, care apoi le transmite destinatarului. Serviciul de cutie postala este pasiv, mesajele fiind depozitate in cutia postala pana cand destinatarul initiaza colectarea mesajelor.
Prin intermediul VANS se specifica reguli unice utilizate de clientii sai. Administarea se realizeaza mai usor fiind necesar un numar minim de conexiuni pentru fiecare organizatie si ofera acces la baze de date publice sau la retele intrenationale. Problema principala se refera la interoperativitatea dintre ele. Legaturile prin porti (Gateways) cu alte retele VANS poate duce la aparitia problemelor de securitate datorate lipsei de standarde si prevederi privind identificatorii de mesaje si confirmarea mesajelor
Figura 4.2. Componentele unei solutii EDI: serviciile de retea,
protocoalele si serviciul de retea cu valoare adaugata VANS
Sursa: EFTA (European Free Trade Association), Asociatia Europeana a Liberului Schimb,
”Comert electronic EDI – EDIFACT” , Bucuresti, Romania, 1999
Software-ul EDI
Componentele software-ului EDI sunt: software-ul de conversie, interfata cu aplicatiile si software-ul de conducere.
Software-ul de conversie transforma un mesaj dintr-un format local intr-un mesaj EDI si invers. Interfata poate fi considerata un fisier de stocare intermediara a datelor. Software-ul de conducere trimite sau primeste datele conform unui program si tine un jurnal al comunicatiilor sau al confirmarilor, asigurand astfel transparenta tuturor evenimentelor si tranzactiilor
Integrarea cu software-ul de aplicatie
Procesul de intregare este cea mai dificila parte a pregatirilor pentru EDI. In faza de inceput, sunt adaugate software-ului modulele EDI. Acestea extrag datele din fisierele si bazele de date existente sau le actualizeaza dupa sosirea mesajelor. Problemele cel mai intalnite sunt cerintele privind datele ce nu-si gasesc corespondenta cu elementele EDI.
Exista situatii cand integrarea este amanata pentru o etapa ulterioara din ratiuni de costuri, aceasta putand fi rezolvarata printr-o solutie simpla ca folosirea unui singur PC independent cu un sistem EDI standard. Aceasta metoda este folosita pentru a obtine initierea rapida a unor intreprinderile mici
4.3.6) Standardul EDIFACT / ONU
EDI a evoluat prin folosirea și ghidarea unor organizații incluzând:
Comisia Națiunilor Unite pentru Dreptul Comerțului Internațional (United Nations Commission for International Trade Law – UNCITRAL);
Camera Internaționalã de Comerț (International Chamber of Commerce – ICC);
Comisia Europeanã și Asociația Comerțului Electronic (Electronic Commerce Association)
Aceste grupuri au recomandat folosirea înțelegerilor de interschimb între pãrțile contractante, conflictele de legi, semnãturile digitale, securitatea datelor, protocoalele, criptografierea și relația dintre tranzacțiile electronice și cele bazate pe hârtie. Aceste înțelegeri de interschimb și standarde, cum este de exemplu EDIFACT, sunt voluntare și au fost în general adoptate de marile corporații pentru proiecte specifice EDI.
Standardul global EDIFACT (Electronic Data Interchange for Administration, Commerce and Transport) a fost elaborat la initiativa CEE/ONU. Regulile Natiunilor Unite pentru Administratie, Comert si Transport cuprind un set de standarde si dictionare convenite international referitor la interschimbul electronic de date pentru comertul de bunuri si servicii intre sisteme computerizate de informatii independente.
Standardele EDIFACT cuprind reguli de sintaxa, reguli pentru proceduri, reguli de conduita sau directive pentru proiectarea mesajelor. Sintaxa EDIFACT defineste structura ce urmeaza a fi utilizata, componentele limajului si legatura dintre ele, avand un rol asemanator gramaticii unei limbi. Datele sunt interschimbate in mesaje structurate si formate predefinite. Rolul cel mai important revine proiectarii acestor structuri de mesaje predefinite. Pot fi intalnite diverse tipuri de mesaje standard: ordin de plata, ordin de debitare directa, aviz de creditare, aviz de debitare, cerere pentru deschiderea acreditivului documentar.
=== Capitolul 5 – LEGISLATIA – 21 pagini ===
CAPITOLUL V
ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND
COMERTUL ELECTRONIC
Principiile directivelor europene se oglindesc si in legislatia romaneasca, pe parcursul ultimilor ani aceasta imbogatindu-se cu acte normative referitoare la aplicatii din domeniul tehnologiei informatiilor. Trebuie mentionate in acest sens legea comertului electronic, regulile privind licitatiile electronice, Internet banking, precum si incasarea prin mijloace electronice a taxelor si impozitelor.
5.1) Legea privind comertul electronic
In anul 2002 a fost elaborată “Legea privind comerțul electronic” cu scopul de a asigura un cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiții de securitate a servicilor societății informaționale. Aceasta se realizează prin stabilirea condițiilor de furnizare a serviciilor și prin prevederea ca infracțiuni a anumitor fapte legate de securitatea domeniilor utilizate, de emiterea sau de utilizarea instrumentelor de plată electronică. Esenta acestor reglementari consta in prevederile de inspiratie europeana (Directiva UE EC/99/93)
Legea acorda mari facilitati fiscale proprietarilor de domenii romanesti in scopul stimularii comertului electronic. Potrivit legii, domeniul este regiunea care contine paginile web prin care se realizeaza actele, faptele de comert si transferul de informatii. Astfel s-a precizat in mod expres exonerarea de la plata a taxelor pentru bunurile nemateriale tranzactionate prin retea si neimpozitarea activitatilor legate de intretinerea domeniilor.
Legea definește unii termeni întâlniți in societatea informațională precum: legislație coordonată, domeniu sau mijloace electronice.
Legislația coordonată – cuprinde prevederile în vigoare ale legilor naționale, aplicabile activităților ce fac obiectul serviciilor societății informaționale sau furnizorilor de servicii. Acestea se refera la condițiile care trebuie îndeplinite de furnizorii de servicii pentru a putea începe sau desfășura aceste activități.
Mijloacele electronice – sunt echipamente electronice și rețele de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informației.
Domeniul – este o zonă dintr-un sistem informatic, deținută de o persoană fizică sau juridică sau de un grup de persoane, în scopul prelucrării, stocării sau transferului de date
In lege sunt specificate principii ale furnizarii serviciilor societații informaționale, cele mai importante fiind redate in continuare:
Furnizarea serviciilor nu este supusă autorizării prealabile și se desfășoară în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale
Furnizarea serviciilor de către furnizorii stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene se face în condițiile prevăzute în Acordul European, instituind o asociere între România pe de o parte, și statele membre ale Comunității Europene pe de altă parte
Furnizarea serviciilor de către furnizorii de servicii stabiliți în alte state se face în condițiile acordurilor bilaterale încheiate de Romania cu statele respective
Legea comertului electronic reglementeaza regimul juridic al documentului electronic, interzicand trimiterea mesajelor electronice nesolicitate. Legea interzice efectuarea de comunicări comerciale prin poșta electronică, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări. Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-și revoca consimțământul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului. Furnizorul are obligația de a implementa o procedură accesibilă pe pagina proprie de Internet și în cadrul mesajelor prin mijloace electronice, prin care destinatarul să își poată revoca consimțământul.
Nerespectarea cerintelor prevazute de lege de catre furnizorii de servicii determina calificarea comunicarilor comerciale ca "nesolicitate" sau "spam" (in limba engleza), fiind sanctionata cu amenda contraventionala de la 10 milioane la 500 milioane lei
Furnizorii de servicii au de asemenea obligația de a implementa o procedură gratuită pe pagina proprie de Internet, disponibilă și prin mijloace electronice, prin care să le fie transmise plângeri și sesizări din partea oricărei persoane cu privire la orice activitate cu aparență nelegală desfășurate de destinatarii serviciilor lor sau privind informațiile furnizate
Condiții privind păstrarea sau stocarea temporară informației. Destinatarul comerciant acționează pe riscul propriu, dacă a știut sau ar fi trebuit să știe că, în concordanță cu practicile comerciale curente, informația dintr-un mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.
Furnizorul serviciului de transmitere a informației într-o rețea de comunicații nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informației transmise, în măsura în care această operație are loc exclusiv în scopul de a face mai eficientă transmiterea informației către alți destinatari la cererea acestora
Tarifele aferente serviciilor oferite trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, precizand scutirea, includerea sau neincluderea taxei pe valoarea adăugată in afișarea prețului.
Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile legate de validitatea acestora. Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștința ofertantului.
În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei de a contracta, furnizorul de servicii are obligația de a confirma primirea ofertei sau a acceptării acesteia. Oferta, acceptarea ofertei, precum și confirmarea primirii ofertei se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.
Instrumente de căutare a informațiilor și legături cu alte pagini de web
Furnizorul unui serviciu de facilitare a accesului la informația altor pagini de web prin punerea la dispoziție a unor instrumente de căutare a informațiilor sau a unor legături cu alte pagini de web, nu răspunde pentru informația în cauză daca furnizorul nu are cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală. De asemenea, furnizorul nu răspunde dacă nu are cunoștință despre niște fapte din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terț.
Emisiunea instrumentelor de monedă electronică acceptate la plată și de alte entități în afara emitentului precum și tranzacțiile efectuate prin intermediul acestora pe teritoriul României, se face în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 4/2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții
Autoritatea de reglementare în comunicații și tehnologia informației (denumită in continuare Autoritatea) este competentă să supravegheze și să controleze respectarea prevederilor prezentei legi de către furnizorii de servicii, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile. Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informații necesare în vederea exercitării atribuțiilor sale.
Autoritatea dispune efectuarea de investigații și sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale. Autoritatea informează furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene și Comisia Europeană cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi
Asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter profesional sau comercial pot elabora coduri de conduită în colaborare cu Autoritatea și Ministerul Justiției, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
Sancțiuni si infracțiuni
Constituie contravenție și se sancționează cu amendă fapta furnizorului de servicii care nu furnizează toate informațiile cerute de lege sau furnizează informații inexacte sau incalca anumite obligatii.
Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare sau amendă: falsificarea unui instrument de plată electronică, punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, falsul în declarații în vederea emiterii si utilizării instrumentelor de plată electronică sau operațiunile financiare efectuate în mod fraudulos.
Efectuarea de operațiuni neautorizate într-un sistem informatic constituie si ea infractiune si se pedepsește cu închisoare de pană la 12 ani. Se referă la accesul neautorizat într-un sistem informatic sau într-un domeniu, precum si la transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau domeniu pentru uz personal sau pentru terți.
Dispozițiile legii comertului electronic se completează cu:
dispozițiile legale fiscale;
dispozițiile legale ce reglementează protecția persoanelor in privinta prelucrării sau liberei circulații a datelor cu caracter personal;
dispozițiile care reglementează protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor;
dispozițiile legale care reglementează raporturile de drept internațional privat;
5.2) Legi privind semnatura electronica
Comertul electronic se bazeaza pe semnatura electronica, care deschide calea utilizarii documentelor electronice si pe acceptarea unor standarde privind securitatea transmisiei.
Printr-o vasta modificare legislativa pe plan global, scrierea in mediul electronic a fost recunoscuta ca fiind echivalentul functional al scrierii traditionale pe hartie. UNCITRAL a elaborat Modelul Legislativ asupra Comertului Electronic , fiind standardul de referinta pentru tarile care doresc sa adapteze sau sa elaboreze legi noi privind tranzactiile electronice. Integritatea contractului este garantata prin incorporarea unei semnaturi electronice, sigure si recunoscute, in corespondenta comerciala. Semnatura electronica are o valoare egala cu una scrisa de mana. Existenta unui contract poate fi disputata daca nu e semnat. In lipsa semnaturii un mesaj electronic este supus riscului de a fi pus in discutie sau de a fi considerat incolmplet.
Majoritatea tarilor recunosc ca a semna un contract pe cale electronica este perfect valabil, mai ales intr-un sistem inchis cum este EDI (Electronic Data Interchange). Semnatura digitala este tehnologia cea mai frecvent utilizata pentru semnaturile electronice si de asemenea cea mai sigura. Ea permite ca semnatarii sa fie identificati de catre destinatari prin intreventia unei terte parti de incredere, cunoscuta drept Autoritatea de Certificare (Certificate Authority), denumita in continuare CA.
Semnatarul genereaza o pereche de chei asimetrice: o cheie privata care este pastrata secret de semnatar si o cheie publica care permite destinatarului sa verifice prin intermediul CA daca semnatura a fost primita intr-adevar de la persoana respectiva. CA emite un certificat de identificare digitala, care stabileste o legatura, unica si nu poate fi tagaduita mai tarziu, intre persoana semnatarului si perechea sa de chei.
Interventia unei terte parti este indispensabila in asigurarea increderii si a securitatii in schimburile electronice, din moment ce partile contractante nu sunt niciodata prezente fizic pentru a-si semna contractile. Dezvoltarea comertului electronic se bazeaza in mare parte pe increderea si siguranta acordata semnaturii electronice.
Aplicatiile care necesita semnaturi electronice includ: contracte, plati, declaratii administrative sau operatii de achizitionare. Dintre activitatile de natura comerciala care admit semnatura electronica fac parte: tranzactiile pentru furnizarea de bunuri si servicii; acordurile de distribuire; contractele de leasing, factoring, inchiriere, investitii, finantare sau de asigurare; prestarile de servicii, activitatile de consultanta, de engineering sau de licentiere.
In Romania a fost adoptată in anul 2001 “Legea semnăturii electronice” care stabileste regimul juridic al semnaturii electronice si al inscrisurilor in forma electronica, precum si conditiile certificarii semnaturilor electronice.
In cadrul legii sunt definite concepte precum: inscrisul, semnatura electronica, dispozitivul de creare a semnaturii electronice, datele de verificare a semnaturii, certificatul calificat si furnizorul de servicii de certificare
Inscrisul in forma electronica – reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau orice caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau altui procedeu similar. Inscrisurile vor fi transmise prin mijloace electronice, in conditii care sa permita stocarea si reproducerea lor.
Semnatura electronica – reprezinta date in forma electronica, atasate sau asociate logic cu alte date in forma electronica si serveste ca metoda de identificare. Semnatura electronica extinsa asigura identificarea semnatarului, este legata in mod unic de semnatar, este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar si este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila
Dispozitivul securizat de creare a semnaturii electronice – reprezinta un dispozitiv de creare a semnaturii electronice care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: datele de creare a semnaturii sa apara o singura data, sa nu poata fi deduse, sa se asigure confidentialitatea acestora si sa poata fi protejate impotriva utilizarii lor de catre persoane neautorizate; semnatura sa fie protejata prin mijloacele tehnice disponibile la momentul respective impotriva falsificarii
Datele de verificare a semnaturii electronice – sunt utilizate in scopul verificarii semnaturii electronice si reprezinta date in forma electronica, ca de exemplu codurile sau cheile criptografice publice
Certificatul – reprezinta o colectie de date in forma electronica care atesta legatura dintre o persoana si datele de verificare a semnaturii electronice si confirma identitatea
acelei persoane
Certificatul calificat – este un certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare si contine: datele de identificare si nationalitatea furnizorului; numele, codul personal de identificare si atributele semnatarului; datele de verificare a semnaturii; perioada de valabilitate a certificatului; data si ora exacta a eliberarii sau revocarii sale.
Furnizorul de servicii de certificare – reprezinta orice persoana, romana sau straina, care elibereaza certificate sau care presteaza servicii legate de semnatura electronica
Regimul juridic al inscrisurilor
Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a atasat semnatura electronica extinsa si un certificat calificat, este asimilat cu inscrisul sub semnatura privata. Inscrisul in forma electronica, avand semnatura electronica atasata, cand este recunoscut de catre destinatar, are acelasi efect ca si actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile. In cazul in care una din parti nu recunoaste inscrisul sau semnatura, instanta va dispune verificarea printr-o expertiza tehnica de specialitate.
In cazurile in care potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, inscrisul in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat sau atasat o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.
Furnizorii de servicii de certificare au obligatia de a comunica autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu toate informatiile referitoare la procedurile de securitate si de certificare utilizate, la tarife, la existenta unei acreditari sau orice alte informatii cerute de autoritatea de reglementare
Furnizorii de servicii certificare sunt obligati sa pastreze secretul informatiilor incredintate in cadrul activitatii lor, cu exceptia celor pe care titularul certificatului accepta sa fie comunicate. Atunci cand se utilizeaza un pseudonim, identitatea reala a titularului nu poate fi divulgata de furnizor decat cu consimtamantul titularului sau atunci cand o autoritate publica actioneaza in exercitarea si in limitele competentelor sale legale.
Furnizorii de servicii de certificare au obligatia de a crea si de a mentine un registru electronic de evidenta a certificatelor eliberate, continand data si ora exacta la care au fost eliberate. Furnizorii trebuie sa verifice conform dispozitiilor legale, identitatea si atributele specifice ale persoanei si sa pastreze toate informatiile cu privire la un certificat calificat timp de o perioada de minimum 10 ani de la data incetarii valabilitatii sale, pentru a putea face dovada certificarii in cadrul unui eventual litigiu. Este necesar ca orice modificare tehnica care ar putea pune in pericol conditiile de securitate, sa poata fi identificata de persoanele autorizate
Furnizorul il va informa de urgenta pe titular despre suspendarea sau revocarea certificatului, impreuna cu motivele care au stat la baza deciziei
Furnizorul de servicii de certificare poate sa indice in cuprinsul certificatului calificat restrictii ale utilizarii acestuia sau limite ale valorii operatiunilor la care poate fi utilizat, cu conditia ca respectivele restrictii sa poata fi cunoscute de terti
Nivelul tarifelor percepute de agentiile de omologare a dispozitivelor securizate de creare a semnaturii electronice se stabileste in mod liber, cu respectarea prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996. Agentiile de omologare de asemenea sunt supuse prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 si in privinta actelor sau faptelor care pot avea ca efect restrangerea concurentei pe piata serviciilor respective.
Supravegherea activitatii furnizorilor de servicii de certificare
Autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu detine un registru al furnizorilor de servicii de certificare si poate face publice spre consultare date de interes precum: numele si tipul furnizorului, cheia publica a furnizorului, serviciile oferite, data inceperii activitatii sau istoricul activitatii furnizorului
Din oficiu sau la solicitarea oricarei persoane interesate, autoritatea va putea sa verifice sau sa dispuna verificarea conformitatii activitatilor unui furnizor de servicii de certificare. Autoritatea verifica in special punerea in aplicare a procedurilor de securitate sau de certificare si este autorizata sa sigileze orice echipament necesar furnizarii de servicii de certificare. De asemenea este obligata sa pastreze confidentialitatea informatilor in legatura cu sesizarile sau plangerile primite.
In cazul in care furnizorul de servicii de certificare isi inceteaza activitatea, daca activitatea acestuia nu este preluata de catre un alt furnizor, furnizorul de servicii de certificare este obligat sa asigure revocarea tuturor certificatelor eliberate de el, pe cheltuiala sa si sub supravegherea autoritatii de reglementare. Semnatarii vor fi imediat informati despre incetarea activitatii furnizorului si despre revocarea certificatelor sau preluarea lor de un alt furnizor.
Omologarea furnizorilor de servicii de certificare
Conformitatea dispozitivelor securizate de creare a semnaturii electronice cu prevederile prezentei legi se verifica de catre agentii de omologare. In urma procedurii de verificare se va emite certificatul de omologare a dispozitivului, care atesta faptul ca dispozitivul securizat de creare a semnaturii indeplineste conditiile prevazute in lege
Certificatul calificat eliberat de catre un furnizor de servicii de certificare cu sediul in alt stat este recunoscut ca fiind echivalent cu certificatul calificat eliberat de un furnizor din Romania, daca certificatul sau furnizorul este recunoscut prin aplicarea unui acord bilateral sau multilateral reciproc intre Romania si alte state sau organizatii internationale.
Pentru aplicarea normelor tehnice si metodologice in privinta aplicarii legii semnaturii electroniceau fost definiti urmatorii termenii:
cheia privata – este un cod digital cu caracter de unicitate, generat printr-un program software. In contextul semnaturii digitale cheia privata reprezinta datele de creare a semnaturii electronice, asa cum sunt ele definite in lege.
cheia publica – este un cod digital, fiind perechea cheii private necesara verificarii semnaturii electronice. In contextul semnaturii digitale cheia publica reprezinta datele de verificare a semnaturii electronice, asa cum sunt ele definite in lege.
mecanismul de creare a semnaturii electronice – se obtine amprenta documentului, iar apoi se aplica printr-un algoritm cheia privata peste amprenta documentului, rezultand semnatura electronica
mecanismul de verificare a semnaturii electronice – este o operatie automata si se bazeaza pe utilizarea semnaturii electronice primite si a cheii publice
fisier PDF – format ce permite transferul documentelor fara a afecta aranjarea in pagina
Norme privind furnizorii de certificate
Un furnizor este obligat sa genereze sau sa achizitioneze o pereche functionala cheie privata-cheie publica si sa isi protejeze cheia sa privata, utilizand un sistem fiabil si luand precautiile necesare pentru a preveni pierderea, dezvaluirea sau utilizarea neautorizata a acesteia. Cheia privata nu poate fi dedusa in nici un fel din cheia sa publica pereche.
Orice persoana fizica sau juridica care doreste ca un furnizor sa ii elibereze un certificat, trebuie sa genereze sau sa achizitioneze pe baza unui formular, o pereche cheie privata-cheie publica. El va supune examinarii furnizorului cheia sa publica. Cheia privata va fi protejata de furturi, deteriorari sau modificari ale continutului, iar duplicarea cheii private este interzisa. La eliberarea certificatului, cheia privata trebuie sa fie corespunzatoare cheii publice listate in certificat
Furnizorul gestioneaza direct cheile publice ale clientilor persoane fizice si persoane juridice. Gestionarea cheilor publice presupune acordarea tuturor serviciilor de certificare prevazute in contract. Serviciile de certificare se refera la emiterea, verificarea, suspendarea, reinnoirea, revocarea si furnizarea de informatii cu privire la certificatele emise, precum si depozitarea sigura a acestora pe durata valabilitatii lor pe o perioada de minim 10 ani de la data incetarii
Produsele asociate semnaturii electronice trebuie sa fie conforme cu cel putin unul dintre standardele romane sau europene armonizate. De asemenea furnizorul trebuie sa asigure un nivel de securitate a sistemelor, comunicatiilor, tranzactiilor si datelor conform urmatoarelor standarde recunoscute:
ETSI – Institutul European de Standarde in Telecomunicatii;
IEEE – Institutul de Inginerie Electrica si Electronica;
ITSEC – standarde si criterii europene de evaluare a securitatii sistemelor informatice;
5.3) Legea privind achizițiile publice
prin licitații electronice
”Legea privind achizitiile publice” a fost aprobata in anul 2002 si are ca scop stabilirea principiilor, cadrului general și a condițiilor de utilizare a procedurii on-line pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, precum si asigurarea unei mai mari transparențe în domeniul achizițiilor publice prin mijloace electronice
Legea defineste termeni specifici domeniului achizitilor publice pe Internet:
sistemul electronic de achiziții publice – reprezinta sistemul informatic de utilitate publică, accesibil prin Internet la adresa www.e-licitatie.ro, operat în scopul facilitării transparenței si a efectuării de achiziții publice prin mijloace electronice
procedura electronică – e folosita în cadrul atribuirii unui contract de achiziție publică si se refera la utilizarea facilităților tehnice din sistemul electronic de achiziții publice
operatorul sistemului electronic – este o persoana juridică de drept public care în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, asigură atribuirea contractelor de achiziție publică prin procedura electronică
Inregistrarea în sistemul electronic poate fi solicitata de orice furnizor, executant sau prestator. Înregistrarea va fi refuzată sau suspendată daca solicitantul este în stare de faliment sau lichidare, daca afacerile îi sunt administrate de un judecător sau daca activitățile sale comerciale sunt suspendate
Operatorul sistemului are obligația de a cere tuturor participantilor la înregistrare documente care să dovedească forma de înregistrare ca persoană juridică sau apartenența din punct de vedere profesional.
După înregistrarea sa în sistemul electronic, furnizorul urmeaza procedura de licitație electronică. Participarea la procedura de licitație electronică se poate face numai după înregistrarea în sistemul electronic. Fazele procedurii care nu se vor desfășura prin mijloace electronice vor comunicate prin sistemul electronic
Procedura licitației electronice cuprinde următoarele faze:
publicarea anunțului de participare;
înscrierea solicitanților;
preselecția solicitanților;
comunicarea documentației de elaborare și prezentare a ofertei;
evaluarea ofertelor;
comunicarea rezultatului evaluării;
încheierea contractului;
publicarea anunțului de atribuire a contractului de achiziție publică.
(1) Autoritatea contractantă care aplică procedura licitației electronice are obligația de a specifica intenția de a efectua achiziții publice, publicand un anunț de intenție.
Anunțul de intenție se publica în mod separat pentru produse, lucrări și servicii în cel mult 30 de zile de la data aprobării bugetului propriu al autorității contractante. Autoritățile contractante care desfășoară activități relevante în sectoarele publice, fac excepție de la aceasta regula avand dreptul să publice anunțul de intenție oricând pe parcursul anului.
Anunțul de intenție cuprinde cel puțin contractele de achiziție publică cu valoarea estimată mai mare sau egala cu echivalentul în lei a 100.000 euro. Publicarea anunțului de intenție este opțională pentru contractele cu valoarea estimată mai mică decât echivalentul în lei a 100.000 euro.
În scopul asigurării unei transparențe maxime, orice autoritate contractantă are obligația să publice în sistemul electronic un anunț de participare în toate cazurile în care aplică procedura licitației electronice.Anunțul de participare conține urmatoarele informații:
tipul contractului de achiziție publică
amplasamentul lucrării si termenul limită de execuție a acesteia
natura și cantitatea produselor ce se vor achiziționa
data limită pentru depunerea ofertelor
modalitatea de depunere a ofertelor
data și locul deschiderii ofertelor
garanțiile pentru participare cerute
cerințele minime referitoare la capacitatea tehnică și cea economico-financiară
perioada pentru care ofertantul trebuie să își mențină oferta valabilă
criteriul care va fi utilizat pentru atribuirea contractului
În cazul atribuirii unui contract de achiziție publică, autoritatea contractantă are obligația de a stabili si include în anunțul de participare data limită de primire a documentelor de calificare. Între data publicării anunțului de participare în sistemul electronic și data limită de primire a documentelor de calificare trebuie să existe o perioadă de minimum 30 de zile. Autoritatea contractantă are dreptul de a accelera aplicarea procedurii, putand reduce numărul de zile la nu mai putin de 10 zile din motive de urgență pentru a nu cauza prejudicii autorității contractante.
(3) Autoritatea contractantă organizeaza preselecția solicitanților, iar criteriile de preselecție vor fi publicate în anunțul de participare. Solicitanții au dreptul sa ceara clarificări în legătură cu procedura de preselecție. Pot fi stabilite drept condiții minime de participare capacitatea tehnică și situația economico-financiară a companiei.
Preselecția solicitanților trebuie să se facă, de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic, prin utilizarea unei proceduri automate de verificare a îndeplinirii criteriilor, în condiții stabilite de operatorul Sistemului electronic, pe baza specificațiilor autorității contractante. Daca preselecția nu se poate realiza prin procedura automata, comisia de evaluare are obligația de a transmite rezultatul preselecției în maximum 24 de ore de la luarea hotărârii.
(4) Comunicarea documentației de elaborare și prezentare a ofertei
Documentația de elaborare și prezentare a ofertei conține criteriul de atribuire a contractului de achiziție publică precum si algoritmul de calcul aplicat pentru determinarea punctajului. De asemenea va contine cuantumul garanției de participare și perioada de valabilitate a acesteia, cuprins între 1% și 2% din valoarea estimată a contractului de achiziție
In plus, autoritatea contractantă are obligația de a stabili în documentația pentru elaborarea și prezentarea ofertei si cuantumul garanției de bună execuție, care va fi cuprins între 5% și 10% din prețul contractului de achiziție publică. Garanția de bună execuție a contractului de achiziție publică se constituie de către contractant în scopul asigurării autorității contractante de îndeplinirea cantitativa, calitativa și în termen a contractului
(5) Evaluarea ofertelor și stabilirea ofertei celei mai avantajoase se fac prin facilitățile sistemelor electronice de clasificare a ofertelor. Daca evaluarea nu se poate realiza prin utilizarea unei proceduri automate, comisia de evaluare a autorității contractante are obligația să transmită rezultatul evaluării, în maximum 24 de ore de la luarea hotărârii
În scopul stabilirii ofertei câștigătoare autoritatea contractantă are dreptul să recurgă la o procedură de ofertare deschisă. Astfel, pentru unul dintre criteriile de evaluare fiecare ofertant are posibilitatea să prezinte mai multe oferte accesibile si celorlalți ofertanți.
(6) Comunicarea rezultatului evaluării. La sfârșitul intervalului de timp este declarată câștigătoare oferta cea mai avantajoasă dintre cele existente, identitatea titularului ofertei câștigătoare devenind accesibilă celorlalți ofertanți și autorității contractante.
(7) Incheierea contractului. Autoritatea contractantă are obligația de a încheia contractul de achiziție publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare
Autoritatea contractantă are obligația de a încheia contractul numai după 5 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul stabilirii ofertei câștigătoare. Contractul de achiziție publică are nevoie de autorizații, avize, acorduri și aprobări legale.
(8) Publicarea anunțului de atribuire a contractului. Autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare în sistemul electronic atribuirea unui contract de achiziție publică nu mai târziu de 30 de zile de la data încheierii contractului.
Autoritatea contractantă care a încheiat un contract de achiziție publică în urma aplicării procedurii de licitație electronică are obligația să plătească operatorului sistemului electronic un tarif de utilizare stabilit prin hotărâre a Guvernului calculat în cotă procentuală în limita a 0,5% din valoarea contracului
Sistemul electronic de achiziții publice este accesibil prin Internet la adresa
www.e-licitatie.ro
5.4) Legi privind relatiile cu parteneri straini
Creșterea utilizãrii Internetului și a altor mijloace electronice în comerțul internațional cu bunuri și servicii a determinat adoptarea ”Declarației privind Comerțul Electronic Global” de catre OMC la Conferința Ministerialã de la Geneva din mai 1998.
5.4.1) Tranzactiile electronice cu partenerii straini
In general se face distincite intre tranzactiile adresate firmelor (B2B) si cele care privesc consumatorii (B2C).
A) In cazul tranzactiilor Business to Business (B2B), este necesara legiferarea regimului documentelor comerciale cu valoare contractuala.
Principiul general este cel al autonomiei partilor din contract , care inseamna ca partile au libertatea de alege legea care va reglementa contactul lor. Acest principiu este recunoscut in majoritatea tarilor. In scopul sigurantei juridice, partilor unui contract li se recomanda precizarea legii care va reglementa tranzactia. Daca partile nu au precizat care lege se va aplica contractului, atunci jurisdictia responsabila pentru caz (Tribunalul de Stat sau Tribunalul de Arbitraj) va trebui sa decida care lege este aplicabila. Fiecare tara are propriile sale reguli orientative privind alegerea legii, doua din ele fiind cele mai aplicate:
Legea aplicabila este legea tarii vanzatorului
Legea aplicabila este cea a locului unde s-a semnat contractul
Legea aplicabilă apare ori de câte ori serviciul este prestat în afara teritoriului unui stat. Legea aplicabilă este legea pe care pãrtile unui contract o pot alege pentru a fi aplicatã contractului sau legea aplicatã cînd pãrțile nu au ales o anumitã lege.
Tranzactiile internationale sunt reglementate prin conventii internationale cu reguli precise referitoare la acestea, putand fi alese de parti pentru a le reglementa contractele si relatiile sale comerciale:
UNIDROIT – “Pincipiile Contractelor Comerciale Internationale” din 1994
ONU – “Conventia ONU asupra Contractelor pentru Vanzarea
Internationala a Marfurilor”, Viena, 11 aprilie 1980.
Acestea, precum și alte texte cu valențã internaționalã pot fi alese de cãtre pãrți drept lege aplicabilã și ca urmare pot fi aplicate diferendelor ce pot apãrea în cadrul acestor relații contractuale.
Este preferabil ca pãrțile implicate în afaceri sã stipuleze legea aplicabilã contractului în cazul apariției unui diferend. In Europa, Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 și Convenția de la Lugano din 16 septembrie 1988 preved în principiu cã instanța de judecatã care are jurisdicție este instanța țãrii de reședințã a reclamatului, instanța țãrii în care contractul este executat sau țara în care a avut loc diferendul. Aceste Convenții faciliteazã recunoașterea hotãrârilor instanțelor de judecatã în țãrile Uniunii Europene.
Deosebit de important pentru tranzactiile intre firme este Articolul 14 din Conventia de la Viena asupra Vanzarii Internationale a Marfurilor din 1980 care defineste termenii “oferta” si “invitatia de a face oferta”:
Oferta – “este suficient de bine definita si indica intentia ofertantului de a se obliga sa o respecte in cazul acceptarii sale de catre cumparatorul potential. O propunere este suficient de bine definita daca indica bunurile si include prevederi pentru deteminarea cantitatii si pretului”
Invitatia de a face oferta – “este o alta propunere decat cea adresata uneia sau mai multor persoane precizate, cu exceptia cazului cand contrariul este clar indicat de catre persoana care a facut propunerea”
In baza articolului 14 o problema fundamentala care se ridica este daca oferta poate fi considerata ca generatoare de obligatii atunci cand un vanzator face o oferta generala pe situl web, oferta nefiind adresata unei persoane sau grup bine precizat. Raspunsul furnizat de Articolul 3.2.1 din “Acordul de Comert Electronic”, elaborat de UN / CEFACT, poate fi incorporat in contracte:
“Un mesaj constituie o oferta daca include o propunere pentru incheierea unui contract adresata uneia sau mai multor persoane precizate, suficient de bine definita si care indica intentia celui care a trimis oferta de a fi obligat in cazul acceptarii. Astfel, un mesaj difuzat electronic in masa nu va constitui o oferta, cu exceptia cazului cand este afirmat contrariul”
B) Pentru tranzactiile Business to Consumer (B2C) trebuie legiferate elementele necesare functionarii magazinului virtual. In cazul incheierii unui acord intre un comerciant si un consumator, partile care aleg legea aplicabila nu se pot abate de la legile publice din tara consumatorului care au menirea de a il proteja pe acesta din urma.
5.4.2) Impozitarea tranzactiilor pe Internet
Una dintre cele mai discutate controverse este problema impozitãrii afacerii electronice. Exista parerea ca datoritã comertului electronic s-a produs o pierdere semnificativã privind taxele necolectate din tranzacțiile de pe Internet, ducand la preocuparea autoritãþilor privind eroziunea taxelor lor
. 2 (4 Schimbãrile recente în tehnologie au înlocuit conceptul obișnuit referitor la “jurisdicția impozitãrii” ce inseamna abilitatea statului de a impune o taxã unei entitãți de afaceri ce-și desfãșoarã activitatea in cadrul hotarelor acestuia. Definitia a fost mai apoi aplicatã comerțului electronic, conform careia statul poate impune o taxa chiar daca vânzãtorul se află într-un stat, mijloacele de deservire in alt stat, iar clienții săi oriunde. In prezent, diferite impozite sunt încã impuse tranzacțiilor prin internet in baza legislației de impunere statale și locale.
Regulile curente ce implicã impozitarea comertului prin poștã sau prin telefon se referã și la comerțul prin Internet in care se practica cumpãrãturi prin poștã sau telefon. Unicul punct la care tranzacția in Internet poate fi logic impozitatã, și este cinstit impozitatã, este locația cumpãrãtorului. Impunerea impozitului de folosințã pentru comerțul electronic in statul unde cumpãrãtorul are reședința evitã riscul multiplei impuneri și nu discrimineazã comerțul interstatal. Dacã un stat alege sã colecteze taxa de folosintã de la cumpãrãtori, el trebuie s-o colecteze direct de la acestia sau sã negocieze o schema de colectare voluntarã cu vânzãtorii.
In Uniunea Europeana, in conformitate cu a Sasea Directiva nr 77-388 din 17mai 1997 JOCE L195/1, este necesar sa se determine daca vanzarea vizeaza bunuri sau servicii, pentru a decide daca o achizitie realizata dintr-o tara membra este subiect al impunerii de TVA sau nu. EU nu impoziteaza exportul de servicii sau importul de servicii in interiorul Uniunii.
In Statele Unite, Comisia Consultativa asupra Comertului Elecronic a recomandat Congresului amanarea platii impozitelor pentru tranzactiile pe Intenet pana in 2006. Comisia a initiat un proces de simplificare a impozitelor pe vanzari si are ca scop scaderea costului accesului la Internet pentru consumatori. In unele state insa, detailistii Internet, firmele de comenzi prin posta sau alte firme de comenzi la distanta pot fi obligate sa aplice impozitele.
Veniturile plãtitorilor de impozite sunt impozitate în statul unde acestia locuiesc si unde au resedinta permanentã. Aceste principii sunt cunoscute ca impozitare privind “în bazã de resedintã” si “în bazã de sursã”. Impozitarea în statul sursei inseamnã concordanta cu regimul de impozitare strain si aplicarea bazelor si ratelor impozitare ale statului sursã.
În general, tara de resedintã are dreptul de impozitare. Existã doua exceptii, ce au
importantã specificã pentru domeniul comertului electronic: profituri din afaceri obtinute din activitatea locatiei permanente si retragerea plãtilor pentru redevente.
Profiturile din afaceri sunt impozitate în statul sursã când sunt atribuite acolo unei resedinte permanente. Principiul resedintei permanente a fost dezvoltat în lumea fizicã si de aceea are scãpãri când este aplicat activitãtilor de comert electronic. Un site web nu implicã nici o propietate imobiliarã si astfel nu poate constitui însãsi o resedintã permanentã.
Pentru a constitui o resedintã permanentã serverul trebuie sa indeplineasca conditiile:
• sã fie proprietate sau sã fie arendat de furnizorii de informatii
• sã fie localizat intr-un loc anume pentru o perioadã suficientã de timp
• sã includã activitãti ce formeazã o parte esentialã si semnificativã a activitãtii comerciale a
intreprinderii si cel putin, sã accepte comenzi
Taxa pe Valoare adãugatã (TVA) este în general impusã in statul consumului. Totusi, acest sistem nu este aplicat consistent. Furnizarea de produse si servicii din intreaga lume cãtre persoanele plãtitoare de impozite este taxatã în statul de destinatie chiar dacã ofertele consumatorilor privati sunt de obicei taxate in tara de origine. Aceastã distinctie de bazã se referã si la tranzactiile de comert electronic. Existã, totusi, acorduri internationale ce permit impozitatrea ofertei de servicii din domeniul comertului electronic în tara consumului.
Oferta de produse plãtitorilor de impozite intr-o altã tarã membrã a UE nu este impozitata in statul de origine, dar este impozitata ca o achizitie intra-comunitarã în statul de destinatie. Recipientul va efectua plata impozitului, iar furnizorul nu trebuie sã plãteascã nici o taxã de impozit în tara de destinatie.
5.4.3) Protejarea afacerii si a numelui marcii
Protejarea afacerii impotriva copierii
Perioada minimã de protectie pentru mãrcile comerciale, conform Acordului OMC privind aspectele comerciale ale drepturilor proprietãții intelectuale (TRIPS), este șapte ani de la data înregistrãrii inițiale. Denumirea de firmã poate fi, de asemenea, depozitatã pentru înregistrare la Organizatia Mondialã pentru Proprietatea Intelectualã (WIPO). Protectia denumirii de firmã va dura 20 de ani pentru statele semnatare ale Acordului de la Madrid. Înregistrarea este înoitã pe o perioadã nelimitatã.
In practica, protectia este asigurata prin clauze contractuale de asumare a confidentialitatii si nonconcurentei, impreuna cu clauze de penalizare in cazul nerespectarii intelegerii. Echivalentul virtual al acestora este sistemul IDDN, continand detaliile unui secret comercial, identifica proprietarul unei lucrari digitale si stabileste conditiile utilizarii sale. Prin acest system, Federatia Internationala InterDeposit desemneaza un numar digital, identificand o anumita lucrare digitala. Conform sitului web IDDN, un detinator al drepturilor obtine un certificat IDDN, care va fi atasat la lucrare continand numarul IDDN, titlul lucrarii, conditiile speciale de utilizare, de exploatare si sursele originale de creatie. Poate fi realizata astfel “utilizarea in lant a lucrarilor digitale”, respectand drepturile de proprietate intelectuala prin identificarea in fiecare stadiu a detinatorilor drepturilor creatiei respective. Numarul international IDDN este desemnat pentru a insoti lucrarea in toate reproducerile si reprezentarile, iar detinatorul drepturilor poate fi astfel identificat intotdeauna. InterDeposit realizeaza controale pentru orice utilizare sau reproducere ilegala pe Internet.
Protejarea domeniului sitului web
Acordarea si inregistrarea unui nume de domeniu pentru situl de web sunt efectuate de organizatii carora le-au fost delegate aceste responsabilitati de catre Corporatia Internet pentru nume si coduri atribuite (ICANN – Internet Corporation for Assigned Names and Numbers). Aceasta include mai multe centre, dintre care mai importante sunt :
InterNIC (Internet National Information Center) – pentru SUA
RIPE – NCC (Reseaux IP Europeens – Network Coordonation Center) – pentru Europa
NSI (Network Solutions Incorporated) – pentru repartizarea directoarelor generice (.com, .gov, .net) prin autoritatea InterNIC
Deoarece numele domeniilor sunt acordate pe baza regulii “primul sosit-primul servit”, apar deseori conflicte intre numele de marca, numele comerciale sau numele companiei existente pe de o parte si numele domeniilor pe de alta parte. Cea mai buna protectie se obtine prin inregistrarea simultana a numelui marcii impreuna cu inregistrarea numelui domeniului ales (.com, .ro, .net) la organizatia nationala care gestioneaza patentele si marcile de firma din tara. Aceasta precautie va asigura protectie efectiva impotriva unei posibile actiuni frauduloase a unei terte parti de a inregistra un nume de marca similar iar ulterior a unui nume de domeniu
Protejarea materialelor publicate pe web
Conform Conventiei de la Berna, amendatã ultima datã în 1996, orice operã intelectualã originalã este subiectul dreptului de proprietate, conferã proprietarului monopol asupra exploatãrii și asigurã urmãtoarele drepturi exclusive: reprezentarea, reproducerea, traducerea, difuzarea, adaptarea, înregistrarea, recitarea în public, dreptul de continuitate, drepturile morale. Conform Acordului TRIPS, programele pe calculator trebuie considerate lucrãri literare și protejate conform legilor naționale privind dreptul de autor.
Adițional la simbolurile © pentru „dreptul de autor” ® pentru „marcã înregistratã”, care informeazã utilizatorul cã lucrarea este protejatã, unul din mijloacele cele mai rãspândite curent este tatuajul și citarea unei terțe pãrți ca agent și identificator al lucrãrii.
=== Capitolul 6 – PARTEA PRACTICA – 01 – 31 pagini – 42 pagini in total ===
CAPITOLUL VI
ASPECTE PRACTICE APLICATE IN
COMERTUL ELECTRONIC
6.1) Sistemul electronic pentru achizitii publice
e-licitatie.ro
6.1.1) Descrierea sistemului
Un impact considerabil asupra expansiunii tranzacțiilor de comerț electronic de tip B2B il are sistemul de achiziții electronice e-licitatie.ro unde peste 7000 de firme private liciteaza pentru a-și vinde produsele la 900 de instituții publice. Sistemul electronic de achiziții publice este un mare succes pentru Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației atât în România, cât și în străinatate. S-a estimat că au fost economisiți 35 de milioane de euro în doar un an. Sistemul s-a dovedit a fi un instrument eficient în combatarea corupției.
MCTI a decis extinderea sistemului electronic de achiziții publice e-licitatie.ro pentru ca acesta să fie disponibil pentru orice firmă privată care dorește sa-și procure bunurile sau serviciile prin acest sistem si va fi modificat astfel încat să permită finalizarea pâna la 100.000 de tranzacții zilnic. Inițiativele Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor in implementarea diverselor soluții de e-government au impulsionat accesul la Internet atât al cetățenilor, cât și al firmelor.
Sistemul pentru achiziții publice prin licitații electronice funcționează la nivel național din 4 martie 2002 . Operatorul sistemului este Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informației (IGCTI)
Strada Italiana nr. 22, sector 2, Bucuresti, cod 702042
Telefon: +40-21-303.29.23, +40-21-303.29.22
Fax: +40-21-303.29.37
e-mail: [anonimizat]
Date despre licitațiile finalizate, precum și despre licitațiile aflate în desfășurare sînt disponibile pe site-ul sistemului electronic de achizitii publice www.e-licitatie.ro, contribuind astfel la creșterea gradului de transparență al proceselor de achiziții publice din România. La aceasta adresa pot fi consultate statistici si rezultate ale licitațiilor finalizate, produsul achiziționat, numele companiei cîștigătoare, data achiziției si valoarea. Tot aici pot fi aflate date pentru licitațiile aflate în desfășurare precum: datele de închidere, autoritățile contractante sau specificațiile produselor
Site-ul este organizat pentru licitarea a doua categorii de produse, asa cum se poate observa si in figura 6.1:
produse standardizate (e-Market)
produse complexe (e-Procurement) (achizitii si programe nationale, loturi de produse ale programelor nationale de sanatate, produse pentru activitatea curenta a spitalelor sau alte achizitionari complexe)
Figura 6.1 Cele doua categorii de produse tranzactionate
prin Sistemul Electronic de Achzitii Publice
Sursa: http://www.e-licitatie.ro
6.1.2) Elemente privind inregistrarea in sistem
Inregistrarea în sistem incepe prin inscrierea pe pagina de Internet a sistemului de achiziții publice completand un formular on-line (figura 6.1) si se considera incheiata odata cu eliberarea certificatelor digitale (figura 6.2).
Inscrierea pe pagina de Internet
Datele inscrise in formularul de inscriere pot fi modificate oricand accesand in sectiunea “Diverse”, optiunea “Actualizarea informatiei”, unde vor fi efectuate modificarile.
Figura 6.2 Formularul de înregistrare pe pagina de Inetrnet
Sursa: http://e-licitatie.ro/InregistrareUtilizator.htm
Eliberarea certificatelor digitale
Pe adresa de web sînt disponibile informații complete despre felul în care se poate intra în posesia certificatelor digitale. Certificatele sunt fisiere de tipul x509 certificate (*.cer,*.crt). Acestea pot fi vizualizate prin accesarea meniului orizontal de la baza paginii la secțiunea „Eliberare certificate”.
Certificatul digital poate fi verificat folosind Internet Explorer. In meniul "TOOLS" din Internet Explorer se selecteaza optiunea "INTERNET OPTIONS", apoi optiunea "CONTENT" si in final butonul "CERTIFICATES". In fereastra "CERTIFICATES" care se deschide, se gaseste numele certificatului instalat de ofertant, se selecteaza numele certificatului (in exemplul din figura numele este „test1”) si se apasa butonul "VIEW". In noua fereastra se va afisa numele certificatului (test1) si data pana la care este valid in formatul luna/zi/an (20 ianuarie 2004) asa cum se poate observa in exemplul din figura 6.2. Certificatele sunt fisiere de tipul x509 certificate (*.cer,*.crt)
Figura 6.3 Model de certificat
Sursa: http://www.e-licitatie.ro/Valabilitate_Certificat_en.htm
Ridicarea cerificatului digital se poate realiza prin:
a) prin prezentarea la sediul IGCTI
b) prin poștă.
a) In momentul prezentării la sediul IGCTI, reprezentantul autorității contractante sau al ofertantului trebuie să cunoască datele pe baza cărora s-a făcut această înregistrare (contul de utilizator, codul fiscal, contul bancar, adresa și datele de contact ale instituției). Pentru eliberarea certificatului digital, reprezentantul autorității contractante trebuie să se prezinte la sediul Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației (IGCTI) indeplinind unele cerinte sau avand unele documente mentionate in continuare.
b) Pentru obținerea certficatului digital prin poștă se trimite o cerere scrisă la adresa insitutului prin care să se solicite eliberarea certificatului digital și în care să se menționeze numele persoanei responsabile cu recepționarea certificatul digital. Pe plic se va menționa "Pentru eliberare certificat digital SEAP – Autoritate contractanta"
In cadrul sistemului de achizitii publice prin licitatii este garantata confidentialitatea informatiilor si a datelor personale ale utilizatorilor. In cazul castigarii unei licitatii, vor fi facute cunoscute partenerului doar adresa de e-mail si numarul de telefon pentru a facilita contactul.
Tariflele de inscriere
Inregistrarea in sistem
Pentru a-si putea depune oferta in sistemul electronic de achizitii publice orice ofertant trebuie, conform H.G. 1567/2003, sa achite tariful de inregistrare in sistem. Astfel i se va elibera certificatul digital care va fi valabil 1 an incepand cu data eliberarii. Pentru a-si putea reinnoii accesul in sistem dupa 1 an, orice ofertant va trebui sa achite taxa aferenta reinnoirii certificatului digital.
2) Pachete de participari la licitatii electronice
Orice ofertant care doreste sa liciteze in sistemul electronic de achizitii publice va trebui sa-si achizitioneze pachete de participari. Pachetele aferente tarifului de participare sunt in conformitate cu H.G. nr. 1567/2003, aparuta in Monitorul Oficial nr. 31/14 ianuarie 2004.
Pretul unei participari la o licitatie in sistemul electronic este de 10 000 lei plus TVA. Pachetele care se pot achizitiona contin un numar prestabilit de participari de 10, 50, 250, 500, 1000, 5000 si 10000 participari. Participantii cumpara pachete de participari în funcție de numărul de licitații electronice la care se participa.
3) Garantia de buna conduita in sistem
Pe intreaga perioada cat este inregistrat in sistemul electronic de achizitii publice orice ofertant va trebui sa constituie o garantie de buna conduita in sistem, garantie care ii va fi restituita in momentul in care acesta nu mai doreste sa fie inregistrat in sistemul electronic. trebuie constituita de orice furnizor, executant sau prestator pe intreaga perioada in care este inregistrat in sistemul electronic de achizitii publice
Tarifele practicate sunt:
1. Inregistrarea in sistem – 500 000 lei plus TVA (595 000 lei) *
2. Reinnoirea certificatului – 400 000 lei plus TVA (476 000 lei) *
3. Tarif de participare – 10 000 lei plus TVA (11 900 lei) *
4. Garantia de buna conduita in sistem – 20.000.000 lei
(*) Tarifele se vor actualiza periodic in functie de evolutia cadrului legislativ si tehnico-operational specific domeniului achizitiilor publice prin mijloace electronice, precum si de cerintele de securitate adecvate sistemului electronic, prin decizia Directorului General. Actualizarile vor fi aduse la cunostinta utilizatorilor in timp util.
Modalitatile de plata:
Tariful de inregistrare in sistem si de reinnoire a certificatului se poate plati:
• In numerar la sediul I.G.C.T.I. din Strada Italiana nr. 22, Sector 2, Bucuresti;
• In contul nr. 5005. 02 14582693 deschis la Trezoreria Statului, Sucursala sector 2,
Bucuresti. Reprezentantul va veni la sediul IGCTI cu documentul de plata in original.
2. Tariful de participare
• In numerar la sediul I.G.C.T.I. din strada Italiana nr. 22, Sector 2, Bucuresti;
• In contul nr. 5005. 02 14582693 deschis la Trezoreria Statului, Sucursala sector 2. In
documentul de plata se vor specifica obligatoriu pachetele de participari ce vor fi
achizitionate.
3. Garantia de buna conduita in sistem
Modalitati de constituire a garantiei de buna conduita in sistem :
• Ordin de plata (cont: 5005. 02 14582693 Trezoreria Statului Sucursala Sector 2
Bucuresti);
• Scrisoare de garantie bancara emisa de o societate bancara româna sau straina,
care are relatii de corespondent cu o societate bancara straina, în conformitate cu
modelul obligatoriu prevazut în Anexa H.G. nr. 1567/2003 privind aprobarea
Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului
nr.20/2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice.
Dovada constituirii garantiei de buna conduita:
• daca plata a fost facuta in contul special al IGCTI, prin :
– copie fax dupa documentul de plata cu conditia ca toate informatiile continute de
aceasta sa fie lizibile, cu mentiunea “In atentia SEAP – plata garantie de buna
conduita”;
– e-mail continand documentul in format electronic la adresa [anonimizat]
specificandu-se in campul “subject” tipul platii (plata garantie de buna conduita);
– prin posta (copia documentului de plata cu informatiile continute de aceasta lizibile
si cu mentiunea “In atentia SEAP – plata garantie de buna e conduita)
– la sediul IGCTI prin prezentarea documentului de plata in original.
• daca garantia de buna conduita a fost constituita prin scrisoare de garantie
bancara, originalul respectivului document va fi depus la sediul IGCTI Registratura
etaj 3) sau transmis prin posta la adresa sediului
Activarea participarilor in sistemul electronic
Se va face in termen de 24 de ore in cazul platii la casieria IGCTI sau de la prezentarea dovezii de efectuare a platii in contul de trezorerie al IGCTI) in urmatoarele moduri:
• copie fax dupa documentul de plata cu conditia ca toate informatiile continute de
aceasta sa fie lizibile si cu mentiunea “In atentia SEAP – plata tarif de participare ;
• e-mail continand documentul in format electronic la adresa [anonimizat]
specificandu-se in campul “subject” tipul platii (plata tarif de participare);
• prin posta (copia documentului de plata cu conditia ca toate informatiile continute de
aceasta sa fie lizibile si cu mentiunea “In atentia SEAP – plata tarif de participare);
• la sediul IGCTI prin prezentarea documentului de plata in original.
Tariful de utilizare
În conformitate cu prevederile Capitolului al VI-lea Sectiunea a 2-a din H.G.1567/2003 din 18 decembrie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 20/2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice, orice autoritate contractanta care a încheiat un contract de achizitie publica ca urmare a aplicarii unei proceduri de achizitie publica prin mijloace electronice are obligatia de a plati un tarif de utilizare a sistemului electronic.
Tariful de utilizare aferent fiecarei licitatii electronice organizate de o autoritate contractanta este în cuantum de :
0,5% din valoarea contractului rezultat ca urmare a unei licitatii electronice, în cazul în care valoarea contractului este mai mica sau cel mult egala cu 100 milioane de lei,
0,3% din valoarea contractului rezultat ca urmare a unei licitatii electronice, în cazul în care valoarea contractului este cuprinsa între 100.000.001 lei si 500 milioane de lei.
0,25% din valoarea contractului rezultat ca urmare a unei licitatii electronice, în cazul în
care valoarea contractului este mai mare de 500 milioane de lei.
În conformitate cu prevederile art. 46 (al.2) din H.G.1567/2003 din 18 decembrie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 20/2002 privind achizitiile publice prin licitatii electronice, la cuantumurile tarifului de utilizare prevazute la alin. (1) se adauga TVA.
Tariful de utilizare poate fi achitat prin ordin de plata în contul Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 5005. 02 14582693 deschis la Trezoreria Statului, Sucursala sector 2, Bucuresti
Tipurile de societati ofertante
a) Asociatii familiale;
b) Persoane fizice;
c) Cooperative de consum;
d) Cooperative mestesugaresti;
e) Asociatii si fundatii;
f) Societati agricole;
g) Societati comerciale;
h) Persoane juridice straine;
i) Reprezentante persoane juridice straine.
Procedura de înregistrare a ofertantilor
Procedura de înregistrare a furnizorilor/prestatorilor/executantilor cuprinde urmatoarele etape obligatorii:
a) completarea on-line a formularului de înregistrare;
b) cerere adresata operatorului sistemului, însotita de documentele obligatorii pentru înregistrarea în sistemul electronic de achizitii publice;
c) semnarea unui angajament de confidentialitate;
d) plata tarifului de înregistrare;
e) constituirea garantiei de buna conduita în sistem;
f) emiterea certificatului digital si a instructiunilor de utilizare.
Cerinte necesare eliberarii certificatului pentru ofertanti:
1. stampila societatii comerciale pe care o reprezinta,
2. doua dischete de 3,5" sau CD-R (sau CD-RW) protejat cu carcasa;
3. Dovada achitarii sumei de 595.000 lei (suma include TVA), reprezentand tariful de inregistrare in Sistemul electronic (Plata se va face direct la casieria Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei. Daca plata a fost facuta cu OP, in contul IGCTI, nr 502514582693 (cod cont 361280052300) deschis la Trezoreria sector 2 Bucuresti, reprezentantul se va prezenta la sediu cu originalul.)
4. Dovada constituirii garantiei de buna conduita in sistem; (Conform deciziei Directorului
General nr. 23/28.01.2004 cuantumul garantiei de buna conduita care trebuie constituita de orice ofertant pe intreaga perioada in care este inregistrat in sistemul electronic de achizitii publice este de 20.000.000 lei.
5. Documentul care specifica tipul de societate
Procedura de înregistrare a autoritatilor contractante
Procedura de înregistrare a autoritatilor contractante cuprinde urmatoarele etape obligatorii:
a) completarea on-line a formularului de înregistrare;
b) cerere adresata operatorului sistemului, însotita de documentele obligatorii pentru înregistrarea în sistemul electronic de achizitii publice;
c) semnarea unui angajament de confidentialitate;
d) emiterea certificatului digital si a instructiunilor de utilizare.
Cerinte necesare inregistrarii :
1. stampila autoritatii;
2. doua dischete de 3,5" sau CD-R (sau CD-RW) protejat cu carcasa .
3. Cerere solicitare eliberare Certificat Digital de înregistrare în Sistemul Electronic de Achizitii Publice (CEAJ);
4. Împuternicire (IEAJ);
5. Copie act de identitate reprezentant
Institutiile publice aflate în subordinea unei autoritati contractante cu personalitate juridica expres prevazute de H.G.182/ 2002 trebuie sa prezinte pentru înregistrarea în Sistemul electronic de achizitii publice in plus documentul: Mandat special (MEAM)
6.1.3) Tranzactii cu produse complexe (e-Procurement)
In cadrul site-ului de licitatii pentru produse complexe “e-procurement”, se organizeaza licitatii pentru mai multe tipuri sau loturi de produse provenind de la: programe nationale de sanatate, programe nationale (“lapte si corn”), produse pentru activitatea curenta a spitalelor in anul 2004 sau alte achizitionari complexe de produse.
In tabelul 6.1 sunt prezentate achizitiile si programele nationale deschise in 2004, iar in anexa 1 de la finalul acestei lucrari este prezentat un exemplu de anunt de participare in cadrul e-Procurement (anunt de participare la licitatia deschisa organizata de Ministerul Sanatatii).
Tabel 6.1 Achizitiile si programele nationale deschise (la data de 20 iulie 2004)
Sursa: http://www.e-licitatie.ro/apAnuntPArticipare.asp
6.1.4) Tranzactii cu produse standardizate (e-Market)
Cumpararea unui produs
Pentru a cumpara articole prezentate pe site-ul eMarket (www.e-market.e-licitatie.ro), trebuie parcurse urmatoarele etape :
Utilizatorii noi se pot inscrie in sistem, iar utilizatorii deja inscrisi aleg optiunea “Acces in sistem”, introducand numele de utilizator si parola.Odata inregistrat in sistem, utilizatorul nu poate fi simultan si cumparator si ofertant. Doar Autoritatile Contractante pot fi cumparatori si pot organiza licitatii.
Orice utilizator poate organiza propria licitatie pentru gasirea si cumpararea articolelor cautate. El va specifica produsele cautate in sectiunea “Cumparator”, optiunea “Gestiune produse”. Aici se introduc produsele cautate pentru care se organizeaza licitatii, specificand: denumirea, categoria, descrierea sau conditiile comerciale.
Organizarea licitatiei pentru cumpararea produselor se face selectand in sectiunea “Cumparator”, optiunea “Organizare licitatie”. In formularul aparut se completeaza produsul din lista proprie de produse si celelalte date necesare pentru pornirea licitatiei (tipul licitatiei, pretul, data limita si alte caracteristici suplimentare). La apasarea butonului “Organizeaza”, solicitarea va fi memorata in sistem ca o invitatie la licitatie pentru ofertanti.
Pentru vizualizarea licitatiilor organizate de cumparator, se selecteaza optiunea “Listare licitatii organizate” din sectiunea “Cumparator”. Aplicatia filtreaza licitatiile si prezinta o lista cu toate licitatiile active ce indeplinesc conditiile. Licitatiile pot fi modificate prin apasarea butonului “Modificare licitatie”, dupa care va aparea un formular in care doar anumiti parametri sunt editabili, iar modificarile efectuate sunt aduse la cunostinta tuturor participantilor prin mesaje de e-mail.
4) Pentru anularea unei licitatii organizate de cumparator se selecteaza optiunea “Listare licitatii organizate” din sectiunea “Cumparator “, se apasa butonul “Modificare licitatie” si apoi butonul “Anuleaza licitatia”. Va trebui prezentat motivul pentru care se anuleaza licitatia. Sistemul va trimite automat un mesaj pe e-mail tuturor participantilor pentru a face cunoscuta anularea licitatiei.
5) Pentru a verifica daca pentru articolul pus in vanzare s-a facut vreo oferta sau pentru a afla cati participanti s-au inscris la licitatia organizata, cumparatorul poate sa viziteze site-ul e-Market si sa vizualizeze licitatia.
Pentru a verifica daca licitatia are un castigator, cumparatorul poate de asemenea sa viziteze site-ul e-Market si sa vizualizeze licitatia. Cumparatorul va primi din partea sistemului un mesaj continand datele de identificare ale castigatorului licitatiei, la expirarea termenului de valabilitate a licitatiei.
Vanzarea unui produs
Pentru a vinde articolele prezentate pe site-ul eMarket, trebuie parcuse etapele:
Ofertanti noi se pot inscrie inscrie completand campurile cerute in formularul de inscriere, iar ofertantii deja inscrisi pot alege optiunea “Acces in sistem”, introducand numele de utilizator si parola. Odata inregistrat in sistem, utilizatorul nu poate fi simultan atat cumparator cat si ofertant. Firmele ofertante inscrise pot participa la licitatiile organizate de Autoritatile Contractante.
Lista cu produsele cerute de cumparatori poate fi verificata in sectiunea “Ofertant”, selectand optiunea “Cautare produse cerute”. Cautarea se poate realiza dupa mai multe criterii de cautare si filtreaza licitatiile dupa categorie, denumire sau descrierea licitatiei.
3) Pentru a vizualiza licitatiile la care este inscris ofertantul, in sectiunea “Ofertant” se selecteaza optiunea “Listare licitatii participant”, permitand filtrarea licitatiilor si afisarea controlata a numarului de linii (licitatii). Oferta facuta pentru un anumit articol in cadrul unei licitatii poate fi modificata apeland optiunea “Listare licitatii participant”, butonul “Modificare licitatie”, putandu-se modifica inclusiv pretul sau cantitatea oferita. Castigatorii vor fi facuti cunoscuti prin mesaje e-mail trimise tuturor participantilor la licitatie. in sectiunea “Ofertant”,
4) Pentru retragea dintr-o licitatie, ofertantul apeleaza sectiunea “Ofertant”, selecteaza “Listare licitatii participant”, apasa butonul “Modificare licitatie”, dupa care apasa butonul “Ma retrag”. Aplicatia va prezenta un formular cu rezumatul licitatiei, formular in care se va indica motivul anularii si apoi va efectua eventualele calcule implicate de aceasta retragere. In cazul in care v-ati retras dintr-o licitatie la care erati castigator, inainte ca licitatia sa expire ca si termen de valabilitate, sistemul va trimite automat un mesaj participantului cu pretul cel mai bun care a ramas in licitatie.
In cazul in care este desemnat castigator, ofertantul va primi din partea sistemului un
e-mail prin care este instiintat ca a castigat licitatia precum si datele de identificare ale cumparatorului (adresa de e-mail, telefon). Pentru a verifica daca a castigat o licitatie la care a participat, ofertantul poate de asemenea vizita site-ul e-Market si sa monitorizeze licitatia.
Incheierea unei tranzactii
Tranzactia este procesul pornit automat de catre sistem in momentul in care termenul de valabilitate al licitatiei expira si licitatia este declarata inchisa.
In cazul incheierii unei licitatii tip Standard sau cu Pret Rezervat, sistemul proneste o tranzactie intre organizatorul licitatiei si castigatorul acesteia. Dupa pornirea unei tranzactii de catre sistem, aceasta este considerata in stare de desfasurare si fiecare tranzactie trebuie sa fie finalizata dupa trecerea unei perioade de timp de 10 zile. Aceasta perioada poate fi modificata de catre administrator si este aceeasi pentru toti utilizatorii site-ului eMarket.
Fiecare din cei doi utilizatori ai sistemului trebuie sa marcheze tranzactia respectiva ca fiind finalizata si sa evalueze comportamentul partenerului pentru calculul bonitatii. “Bonitatea” este o nota care se acorda reciproc de catre partenerii de afaceri la finalizarea unei tranzactii in functie de seriozitatea afisata in timpul desfasurarii licitatiilor si tranzactiilor comerciale realizate pe site. Odata cu declararea tranzactiei ca fiind finalizata, si licitatia respectiva va fi declarata ca fiind finalizata. Daca unul dintre parteneri marcheaza tranzactia ca fiind nefinalizata, el are obligatia sa prezinte pe langa evaluarea bonitatii partenerului si motivul nefinalizarii tranzactiei.
Cand licitatia expira ca si termen de valabilitate, cumparatorul cat si ofertantul declarat castigator vor fi informati prin mesaje e-mail primind datele de identificare ale castigatorului, precum si descrierea articolului sau pretul final. Se recomanda luarea legaturii cat mai repede posibil cu castigatorul pentru a finaliza tranzactia.
Daca utilizatorul organizeaza o licitatie pentru cumpararea unui articol, este obligat sa incheie tranzactia cu castigatorul licitatiei. Daca un ofertant declarat castigator al licitatiei organizate renunta sa finalizeze tranzactia si sa vanda articolul, atunci cumparatorul poate sa-i acorde o nota (“Bonitate”) care va reflecta comportamentul respectiv si sa-i faca o caracterizare scrisa. Daca ofertantul nu finalizeaza tranzactia, cumparatorul poate lasa un mesaj negativ referitor la conduita acestuia, influentandu-i negativ bonitatea.
6.1.5) Licitatii organizate pe medicamente
in sistemul electronic de achizitii publice
in perioada Martie 2003 – Februarie 2004
Statistica generala
Numar de licitatii inchise cu castigator: 29,568
Valoarea initiala a licitatiilor inchise: 1,199,813,919,062
Valoarea de inchidere a licitatiilor: 999,547,809,528
Valoarea economiilor: 200,266,109,534
Economii (%): 16.69
Repartizarea pe judete
Fig 6.4 Repartizarea numarului si valorilor licitatiilor in cateva judete din Romania
Sursa: http://www.gov.ro
Exemple de licitatii cu valoare mare de inchidere
Fig 6.5 Exemple de licitatii cu valoare mare de inchidere
Sursa: http://www.gov.ro
Exemple de licitatii cu economii semnificative
Fig 6.6 Exemple de licitatii cu economii semnificative
Sursa: http://www.gov.ro
Exemplu de licitatie organizata corespunzator
Fig 6.7 Exemplu de licitatie organizata corespunzator
Sursa: http://www.gov.ro
Statistica pe ofertanti in anul 2003
Fig 6.8 Statistica pe ofertanti pentru perioada 01.01.2003 – 31.12.2003
Sursa: http://www.e-market.e-licitatie.ro
6.2) Corporatia DELL
Comerțul electronic se pare cã poate fi un instrument puternic. Companiile sunt in stare sã-și deruleze afacerea mai eficient prin reducerea costurilor, prin extinderea activitaților și prin scurtarea ciclului de producere.
Liderul mondial in producerea de computere DELL, este una din puținele companii care a obținut în totalitate avantaje din comerțul electronic. 50% din vânzãrile anuale de 32 miliarde dolari au venit în 2002 prin site-ul web al corporației . Site-ul Web al DELL a devenit un instrument puternic de vânzãri utilizat pe larg de toți clientii, incluzând marile companii. DELL a demonstrat cã un site Web prietenos și sigur poate aduce avantaje suplimentare, pãstrând costurile operaționale la un nivel scazut.
Informații despre companie
In 1984 DELL a fost lansat ca un “model direct al afacerii” pentru producerea si vânzarea computerelor personale si se baza pe lucrul direct cu consumatorul final, ocolind astfel canalele de distribuție. DELL a eliminat implicarea intermediarilor, costurilor și riscurilor asociate transportãrii rezervelor mari de produse finite.
Pentru a primi și procesa comenzile clienților, DELL a creat un Centru de Informații prin care operatorii ajutau clienții sã decidã configurația calculatorului, precum și cãutarea defecțiunilor. Lucrând direct cu clienții, DELL nu numai cã a ocolit distribuitorii, dar și a gestionat in direcția reducerii spectaculoase a costurilor și a timpului de gãsire a noilor produse. Acest mare avantaj in cadrul concurenței a permis companiei DELL sã creascã cu 57% in an pe parcursul a 15 ani.
Ținta comerțului electronic
In 1994 DELL a lansat pagina de web și a decis sã tragã toate avantajele din noile tehnologii de comunicare. In timp scurt aceasta a transformat site-ul sãu web într-un instrument de distribuție puternic și prietenos, încã nefolosit pânã atunci. Clienții puteau nu numai sã plaseze comenzi pe site-ul web dell.com, dar și sã-și configureze PC-ul în concordanțã cu necesitãțile și bugetul lor, sã efectueze plata și sã trimitã comanda.
In 1997 DELL a fost prima companie ce a atins recordul de un milion de dolari de vânzãri on-line. Partea principalã a succesului companiei DELL este faptul cã website-ul oferã consumatorilor alegere și control. Cumpãrãtorii acceseaza site-ul și asambleazã un computer piesã cu piesã, bazându-se pe propriul buget și necesitãți.
Prin site-ul sãu web, Dell asigurã clienților sãi cea mai înaltã calitate. Chiar și clienții mari ca Microsoft, Shell sau Boeing utilizeazã site-ul web pentru a plasa comenzi.
Mai mult decat atat, DELL a integrat condițiile negociate cu clienții sãi în interfața clientului. De exemplu, când ofițerul pentru aprovizionare al Boeing intră pe site-ul web al DELL, sistemul îl asigurã cu opțiunile de configurare în baza condițiilor negociate. Din momentul în care ofițerul de aprovizionare plaseazã comanda, o notã electronicã este trimisã managerului autorizat sã aprobe comenzile in cadrul companiei clientului Boeing.
Prin aceastã cale, DELL se axeazã numai pe procesele de producere și distribuție. DELL a plecat și mai departe și a integrat sistemul comerțului său electronic cu sistemele clienților sãi. Astfel, când cineva comandã un PC, sistemul DELL transmite o notificare companiei Sony, unul dintre funizorii sãi principali, pentru a livra un monitor la adresa specificatã.
Beneficiile comerțului electronic
DELL este un exemplu excelent despre cum tehnologiile comerțului electronic au transformat business-ul producerii tradiționale a computerilor. În continuare sunt expuse anumite beneficii pe care DELL le-a câștigat prin implemetarea business-ului comerțului sãu electronic:
Figura 6.9 Modelul direct al companiei DELL
Sursa: Revista “Moldova în OMC”, nr 2 (48),
Februarie 2003, pag 12-13, www.moldovainomc.ro
Modelul nou al afacerii
DELL a creat un model nou al afacerii. Prin stabilirea contactului direct cu clienții săi finali, DELL a eliminat distribuitorii. Mai mult decât atât, clienții sãi au obținut posibilitatea de a asambla un PC bazându-se pe necesitãțile și bugetele lor.
Scara afacerii
Prin ocolirea prezenței fizice și a producerii pe baza comenzilor companiilor, DELL a fost capabil sã-și extindã repede business-ul, fãrã a majora costurile fixe. Deoarece majoritatea componentele sunt furnizate de alte companii, DELL nu are de-a face cu reducerea în cazul unei crize economice.
Reducerea rezervelor și timpului de marketing
Prin integrarea bazei furnizorului în sistemul sãu, DELL a redus rotația rezervelor sale la 11 zile, pe când media pentru industrie este de 80 zile. Aceasta a oferit companiei DELL un mare avantaj privind costurile în fața concurenței. In același timp, rotația redusã a rezervelor a redus timpul studiului noilor produse.
Lanțul integrat al furnizãrii
Furnizorii companiei DELL sunt integrați în sistemul acestuia. Ei sunt capabili sã transporte stocurile de materiale directe și sã le ajusteze graficul furnizãrilor in corelație cu necesitãțile DELL. Mai mult ca atât, Dell nu interacționează deloc cu o parte a materialelor, care pleacã direct la consumatorii finali, cum este exemplul monitoarelor.
Noua valoare a serviciilor suplimentare pentru clienții mari
Clienții companiei DELL pot plasa direct comenzile prin intermediul interfeței catre client, care este integrata cu sistemul clientului de aprobare a comenzilor. În plus, DELL asigurã servicii suplimentare care reduc cheltuielile operaționale ale clienților sãi cum este cazul instalării programelor.
Magazinele virtuale DELL ofera, asa cum se poate remarca si in figura 6.10, produse, servicii si solutii pentru urmatoarele tipuri de clienti:
Familie
Intreprinderi mici, Birouri
Intreprinderi mijlocii si mari
Guvern, Invatamant si Sanatate
Figura 6.10 Pagina de start a magazinului virtual DELL.COM
cu tipurile de clienti si companii
Sursa: http://www.dell.com
Figura 6.11 Produse oferite de catre compania DELL
Sursa: http://www.dell.com
Figura 6.12 Asistenta oferita de catre
Departamentul de Customer Care
Sursa: http://www.dell.com
Un punct forte al site-ului dell.com este asistenta oferita de catre Departamentul de Customer Care care ofera asistenta si solutii complete la diversele probleme care poate aparea in lansarea si livrarea comenzii (figura 6.12)
În pofida succesului afacerii sale privind comerțul electronic, DELL implementeazã noi strategii urmarind majorarea vânzãrilor prin intermediul site-ului Web. În 2002 DELL
a deschis 57 de chioscuri în SUA, reprezentând minimagazine cu specialiști în vânzãri ai corporației DELL. Astfel, o parte a efortului de expansiune a comerțului electronic este orientat, întrun fel, spre comerțul tradițional retail.
Prin legarea electronica a minimagazinelor cu magazinul virtual, a aparut un hybrid specific de tipul unui magazin “brick-and-mortar” cu optiune de comerț electronic. În acest context, se pare ca principala axã a companiei DELL ramîne modelul comerțului electronic. Acesta evolueazã în permanență și reflectã dinamica pieței.
Dacã cineva crede cã poate sã împrumute ceva de la Dell, atunci nu existã așa ceva, ci trebuie singur să încerce sã fie înaintea clientului prin metode adaptate companiei.
6.3) Magazine virtuale romanesti
6.3.1) Magazinul Comenzi.ro
Punctul forte ale magazinului este designul site-ului care atinge un un echilibru ideal intre grafica si informatie. Magazinul virtual www.comenzi.ro este simplu si complet in acelasi timp, clientul gasind rapid si suficient de detaliat informatia cautata.
Site-ul proiectat de companie ofera in partea de sus a paginii informatii despre modul de efectuare a cumparaturii, modul de plata si modul de livrare (figura 6.13 ).
Realizarea cumpararii
Crearea contului
Pentru a putea cumpara din magazinul virtual COMENZI.RO, clientul trebuie sa aiba un cont personal deschis pe acest site. Contul personal este un instrument simplu si adecvat care garanteaza confidentialitatea comenzilor si ofera in plus alte facilitati precum: lista de adrese personala, istoricul comenzilor. Deschiderea contului este nu dureaza mai mult de doua minute. Pentru a deschide un cont, se acceseaza optiunea “Creeaza cont nou” din caseta din partea dreapta a paginii, fiind necesara pentru aceasta o casuta de e-mail valida.
Cumpararea produselor
Dupa ce s-a hotarat asupra produsului pe care doreste sa-l cumpere, clientul il va adauga in cosul sau de cumparaturi. In acest fel pot fi adaugate si alte obiecte in cos, dupa care va fi trimisa comanda, completand formularele privind datele de contact si de livrare.
Transmiterea comenzii
Dupa introducerea produselor dorite in cosul de cumparaturi, se apasa butonul “Comanda” si va incepe procesul de comanda. Programul introduce automat ca adresa de livrare adresa pe care a introdus-o la crearea contului. Daca clientul doreste sa primeasca produsele la o alta adresa sau doreste sa expedieze comanda unei alte persoane, va apasa apasa butonul “Schimba adresa”. Astfel vor putea fi introduse adrese noi in lista daca lista de adrese este goala, iar in timp clientul isi va crea o lista cu adrese personale, pe care o va putea folosi in viitor pentru a trimite.
Dupa selectarea adresei de livrare a produsului, se apasa butonul “Continua” si se trece la faza confirmare finala a comenzii. In acest moment inca se mai pot corecta orice informatii gresite, dupa care, in final se trimite comanda catre COMENZI.RO prin butonul "Trimite".
Efectuarea platii
Plata produselor achizitionate de pe site-ul COMENZI.RO se poate face astfel:
plata în numerar la sediul firmei din Bucuresti;
plata în numerar (la livrare) catre comisionarul care efectueaza livrarea la domiciliu (numai in Bucuresti);
plata ramburs, la primirea coletului;
prin ordin de plata sau mandat postal, in contul firmei (plata in avans). Avantajul platii in avans este ca nu se mai platesc costurile de incasare (taxele ramburs).
Pentru comenzile in valoare de peste 5.000.000 lei, expediate in afara Orasului Bucuresti prin Posta Romana sau Prioripost, este necesara plata unui avans de minim 20% din valoarea totala a comenzii. Datele necesare pentru plata prin ordin de plata vor fi furnizate cu ocazia confirmarii telefonice a comenzii.
In cazul in care clientul anuleaza comanda dupa ce aceasta a fost expediata, COMENZI.RO va retine din avansul platit de client costurile de livrare si returul.
Livrarea
Dupa finalizarea comenzii din "cosul de cumparaturi", clientul va fi contactat telefonic de catre unul dintre operatorii firmei si vor stabili impreuna detaliile legate de livrare. Majoritatea produselor se livreaza din stoc, in maxim 48 ore de la confirmarea telefonica a comenzii. Produsele care nu se afla pe stoc vor fi livrate in termen de maxim 7 zile, fapt care va fi specificat cu ocazia confirmarii comenzii. La livrare, produsele vor fi insotite de urmatoarele documente:
– factura in original;
– chitanta (daca este cazul);
– certificatul de garantie (daca este cazul).
Modalitati de livrare disponibile:
a) Livrarea la domiciliu
Livrarea la domiciliu este disponibila numai in Bucuresti pentru comenzi de minim 1.500.000 lei. Un agent al COMENZI.RO se va deplasa la domiciliul/sediul clientului unde va preda produsul si va incasa contravaloarea acestuia. Pentru livrarea la domiciliu se percepe o taxa de 70.000 lei.
b) Livrarea prin Posta Romana cu plata in avans
Livrarea prin Posta Romana este disponibila in orice localitate din Romania. Achitarea pretului se face in avans in contul COMENZI.RO prin mandat postal sau ordin de plata. Costul livrarii prin Posta Romana este calculat in functie de greutatea coletului.
Coletul se ridica de catre client de la Oficiul Postal de care apartine. Produsele fragile (electronice, optice) nu se livreaza prin Posta Romana.
Avantajele sunt: – costul scazut de transport .
– nu se plateste comision de ramburs.
c) Livrare prin Posta Romana cu plata ramburs
Livrarea prin Posta Romana este disponibila in orice localitate din Romania. Costul livrarii prin Posta Romana este calculat in functie de greutatea coletului. Achitarea pretului se face ramburs la ridicarea coletului. Costul livrarii include si taxa de ramburs, perceputa de Posta Romana pentru trimiterea banilor catre COMENZI.RO.
Coletul se ridica de catre client de la Oficiul Postal de care apartine. Produsele fragile (electronice, optice, etc) nu se livreaza prin Posta Romana.
Avantajul este costul scazut de transport.
d) Livrare prin Prioripost cu plata in avans
Livrarea prin Prioripost este disponibila in orice localitate din Romania. Achitarea pretului se face in avans prin mandat postal sau ordin de plata in contul COMENZI.RO. Costul livrarii prin Prioripost este calculat in functie de greutatea coletului. Coletul se livreaza direct la domiciliul/sediul clientului de catre un agent al Postei Romane.
Avantajele sunt: – livrare la domiciliul/sediul clientului.
– nu se plateste comision de ramburs.
– livrare rapida (max. 48 ore).
e) Livrare prin Prioripost cu plata ramburs
Livrarea prin Prioripost este disponibila in orice localitate din Romania. Achitarea pretului se face ramburs la ridicarea coletului. Costul livrarii prin Prioripost este calculat in functie de greutatea coletului. Costul livrarii include si taxa de ramburs, perceputa de Posta Romana pentru trimiterea banilor catre COMENZI.RO. Coletul se livreaza direct la domiciliul/sediul clientului de catre un agent al Postei Romane.
Avantaje sunt: – livrare la domiciliul/sediul clientului.
– livrare rapida (max. 48 ore).
6.3.2) Magazinul Keystore.ro
Magazinul virtual Keystore.ro este unul dintre magazinele virtuale ale companiei Key Soft. Pe prima pagina se gasesc link-uri catre alte site-uri operate de compania Key Soft sau site-uri ale partenerilor. Ceea ce este deosebit acestui site este plasarea intr-o zona vizibila in pagina de start, in partea stanga jos, a unui ajutor ce indica modul de realizare a platii si modul de livrare, asa cum se poate remarca in figura 6.14.
Pagina de intrare în site mai contine produsele despre care firma considera ca ar fi bine sa stie clientii despre ele. Pe bara de navigare grena se gasesc produsele care pot fi comandate prin intermediul magazinului:
Promotii (lista de produse din cadrul unor oferte promotionale)
Notebook ( sectiunea a fost impartita in subcategorii functie de producator)
Palmtop (contine majoritatea echipamentelor de tip PDA – Personal Digital Assistant)
Consumabile (sectiunea a fost impartita in subcategorii functie de producator)
Periferice (sectiunea a fost impartita in subcategorii in functie de tipul perifericelor)
Se pot realiza mai multe tipuri de cautari: dupa denumirea produsului, dupa codul produsului, dupa producator sau dupa pret (in valuta). Pe pagina vor fi afisate un numar de maxim 30 produse. Lista de produse poate fi afisata in 2 moduri (detaliu si tabel):
modul "detaliu" este modul standard de afisare iar produsele din lista vor avea anexata si o mica imagine a produsului si/sau o scurta descriere.
modul "tabel" este modul utilizat in general de utilizatorii care vor sa imprime aceasta lista.
Lista de produse contine:
denumirea produsului;
codul produsului (codul producatorului);
pretul (in valuta EUR sau USD) ;
un camp editabil in care poate se poate introduce cantitatea ce dorita;
butonul "adauga in cos" pentru introducerea produsului in cosul de cumparaturi.
Cosul de cumparaturi retine toate produsele alese si adaugate din magazine. La trimiterea comenzii este necesara completarea unui formular cu datele de contact. Pentru persoanele juridice este necesara completarea numelui firmei. Comanda se trimite apasand butonul "Comanda acum".
In cateva minute de la completarea corecta a formularului si trimiterea comenzii, clientul va primi un mesaj de comfirmare a primirii comenzii de la departamentul de vanzari din cadrul Key Soft, urmand ca in scurt timp sa fie contactat telefonic de catre un reprezentant de vanzari.
Modalitati de plata
Pentru Bucuresti
Persoanele fizice pot plati in numerar la sediul companiei (*)
• integral – daca echipamentul este pe stoc
• 30% avans si 70% la livrare – daca echipamentul nu este in stoc
Persoane juridice pot plati:
• in numerar la sediul companiei (la fel ca si persoanele fizice): integral sau 30%
avans si 70% la livrare (*)
• ordin de plata in contul Key Soft SRL (**)
Pentru Brasov, Oradea, Cluj, Timisoara
Persoanele fizice vor plati integral in avans prin mandat postal sau prin virament
bancar in contul Key Soft (**)
Persoane juridice vor plati integral prin ordin de plata in contul Key Soft SRL (**) in
avans, in max. 3 zile de la emiterea facturii proforma.
(*) Sediul companiei: Bucuresti, Splaiul Independentei 319
(**) Contul Key Soft SRL: deschis la banca ABN AMRO BANK, cont: 264100205830 ROL
Termene de livrare:
Livrarea produselor se face in cel mult 7 zile (uzual 2 zile) dupa confirmarea existentei in stoc a produselor comandate. Pentru platile efectuate in avans termenul de livrare incepe din momentul intrarii intregii sume in contul Key Soft SRL
Confidentialitatea Datelor
Key Soft duce o politica stricta de respectare a confidentialitatii datelor clientilor. Key Soft se angajaza sã foloseascã datele personale ale clientilor numai în scopul pentru care au fost introduse (efectuarea comenzii) si sa nu le transmitã catre terti. Key Soft nu incurajeaza SPAM-ul, nu furnizeaza adresa dumneavoastra de e-mail unor terti (persoane fizice sau juridice), nu vinde, nu face schimb de adrese e-mail obtinute prin intermediul acestui site si nu divulga adresa de e-mail altor persoane care acceseaza paginile acestui site.
=== Capitolul 6 – PARTEA PRACTICA – 02 – 2 pagini ===
platii Figura 6.13 Pagina de web a magazinului virtual comenzi.ro
Sursa: http:// www.comenzi.ro
Figura 6.14 Pagina de web a magazinului virtual keystore.ro
Sursa: http:// www.keystore.ro
=== Capitolul 6 – PARTEA PRACTICA – 03 – 9 pagini ===
6.4) Solutii de e-business pentru piata auto
6.4.1) Market Serverul RapidAutoNet
O solutie e-business pentru piata de piese auto
Autovia Corporation este un dot.com înfiintat pentru realizarea în SUA, în premierã mondialã, a celei mai mari piete electronice destinatã tranzactiilor electronice Business-to-Business cu componente auto, piatã capabilã sã centralizeze jumãtate din tranzactiile realizate într-un an în aceastã tarã.
Autoavia Corporation si-a propus in 1998 sã realizeze prima piatã electronicã destinatã tranzactiilor cu componente auto din SUA si sã atingã un volum al tranzactiilor de 30 miliarde dolari, suma reprezentând jumãtate din piata cu piese auto din SUA.
Cea mai importantã componentã a pietei este market server-ul RapidAutoNet, solutie la realizarea careia au lucrat aproximativ 25 deprogramatori timp de 2 ani, iar valoarea proiectului a atins 3 000 000 $.
Pentru implementarea in Romania a serverului RapidAutoNet si pentru realizarea acestuia a fost aleasã compania româneascã SOFTWIN. Softwin s-a implicat în alegerea tehnologiilor de lucru pentru realizarea market server-ului alãturi de compania americanã. Solutia propusã de specialistii Softwin se bazeazã în totalitate pe tehnologii Microsoft si a fost acceptatã fãrã rezerve de partenerii americani.
Figura 6.15 Compania Softwin
Sursa: http://www.softwin.ro
Situatia existenta pe piata
Numãrul de service-uri si distribuitori de piese de schimb pe piata auto americanã se ridicã la peste 300.000. Volumul anual al tranzactiilor este de circa 60 miliarde dolari.
In situatia initiala toate tranzactiile se desfãsurau în cea mai mare parte prin intermediul vânzãrilor directe, prin catalog, prin telefon sau fax. Acest mod de lucru limita foarte mult posibilitatea de informare cu privire la ofertele existente pe piatã atât referitor la volumul de informatii, cât la durata de rãspuns la întrebãrile apãrute în mod inerent. Pentru vânzãtori era dificil sã-si facã cunoscutã oferta cãtre mai multe service-uri. Adesea cumpãrãtorii nu aveau posibilitatea sã vada mai multe oferte inainte de a o alege pe cea mai bunã din punctul de vedere al pretului sau al duratei de onorare a comenzii.
Atât vânzãtorii cât si cumpãrãtorii trebuiau sã-si dezvolte propriile sisteme de urmãrire a livrãrilor, sã întretinã un istoric al tranzactiilor pe diferite perioade de timp pentru fiecare partener. Informatii precum cota de piatã, preturile medii, minime sau maxime de tranzactionare pe piatã, valoarea tranzactiilor ratate precum si motivul nerealizãrii acestora erau greu accesibile si costisitoare. La toate acestea se adãuga diversitatea cataloagelor de piese existente la acea datã în toata piata, aceeasi piesã avand coordonate diferite de la catalog la catalog, sau chiar nume distincte, fapt care îngreuna consultarea acestora si comunicarea cu alti furnizori în afara celor traditionali.
Solutia propusa
Autoavia Corporation, partener american al companiei romanesti Softwin, a gãsit solutia satisfacerii acestor nevoi prin crearea în premierã a unei piete virtuale capabile sã intermedieze tranzactii între 150.000 de companii si sã acopere jumãtate din valoarea anualã a tranzactiilor din SUA.
Ideea de la care s-a pornit a fost realizarea – în premierã mondialã – a celui mai cuprinzãtor catalog electronic uniformizat de componente auto din lume. Acest catalog cuprinde în prezent 1.600.000 de componente auto, adicã toate piesele pentru 38 de mãrci de autoturisme americane, japoneze si europene, pentru toate modelele din ultimii 30 de ani. Baza de date utilizatã la realizarea catalogului este SQL 7.0.
Cãutarea componentelor în catalog se face arborescent, dupã anul de productie al automobilului, marca, modelul, tipul motorului, sistemul si subsistemul. În urma cãutãrii, cumpãrãtorul primeste un raport cu toti vânzãtorii care oferã acestã piesã, pretul si durata de livrare a componentei respective. Cumpãrãtorul poate verifica on-line dacã vânzãtorul ales mai are în stoc piesa respectivã, în cantitatea pe care o doreste. Aplicatia îi permite cumpãrãtorului sã negocieze on-line toate detaliile tranzactiei, având posibilitatea sã utilizeze Microsoft Netmeeting.
Implementarea solutiei
Market server-ul dezvoltat de Softwin este construit conform arhitecturii Windows DNA (Distribuited Network Application). Pentru asigurarea fiabilitãtii rezultatelor se foloseste Microsoft Transaction Server.
Versiunea 2.5 a Market Server-ului are o structurã cu patru nivele asa cum se poate observa in figura. Prima componenta a sistemului asigura legatura si relatia cu clientul, iar ultimele trei componente interactioneaza cu catalogul si bazele de date:
nivelul de prezentare – interfata cu utilizatorul este asigurata printr-un server web
Microsoft Internet Information Server.
nivelul de business logic – componenteVisual Basic instanțiate în
Microsoft Transaction Server
nivelul de data acces – componente Visual Basic instanțiate în
Microsoft Transaction Server
4) nivelul de data service – server de baze de date (Microsoft SQL Server7).
Figura 6.16 Componetele RapidAutoNet-ului, Market Serverul propus de Softwin
Sursa: Stefan Diaconescu, “RapidAutoNet, o solutie e-business pentru piata de piese auto”,
“Microsoft TechNet Start” – Revistã adresatã profesionistilor IT, Anul 1, Nr 2, August 2000
Stefan Diaconescu, Director tehnic la Softwin, precizeaza avantajele rafinãrii arhitecturii pe 4 nivele, referindu-se la gama scalabilitãtii pe orizontalã si pe verticala:
● scalabilitatea pe orizontala – permite adãugarea de putere de calcul pe fiecare nivel si poate duce la mãrirea disponibilitãtii sistemului, pe mãsurã ce numãrul utilizatorilor concurenti creste
● scalabilitatea pe verticalã – permite adãugarea de functionalitãti cu efort minim
Beneficii
Dintre beneficiile aduse de implementarea sistemului RapidAutonet, cele mai semnificative sunt:
accesul rapid si facil la o enormã si foarte bine structuratã bazã de date de informatii,
accesul simultan a 30.000 de utilizatori,
identificarea celor mai bune oferte de pret si durate de livrare,
posibilitatea comunicãrii între pãrti prin Internet, fãrã a pãrãsi aplicatia
reducerea cheltuielilor de comunicatii si de stocare,
eliminarea utilizãrii telefonului si a fax-ului, companiile care tranzactioneazã avand nevoie doar de un calculator conectat la Internet,
permite monitorizarea stadiului în care se aflã comenzile si livrãrile,
permite obtinerea de statistici relevante pentru activitatea de marketing si de interes managerial (preturile medii, minime si maxime de vânzare ale oricãrei componente auto, cota de piatã a vânzãtorului, valoarea tranzactiilor ratate si motivele le-au au generat),
pãstreazã informatiile legate de tranzactiile încheiate pentru o perioadã de 2 ani,
permite autentificarea fiecãrui utilizator prin propriul profil,
tranzactiile începute si întrerupte din diverse motive pot fi continuate ulterior fãrã pierdere de informatii.
6.4.2) Sistemul DeaCom
O solutie pentru comunicarea directã
între dealeri si importator
Porsche Holding, cel mai mare comerciant de automobile din Europa. Concernul comercializeazã anual în Europa peste 50.000 de automobile, iar în România si-a început activitatea în anul 1998.
Porsche România este importator general pentru mãrcile de autoturisme: Audi, Seat, Skoda, Porsche, Volkswagen. Datoritã calitãtii produselor si serviciilor oferite, firma a reusit sã câstige în scurt timp încrederea clientilor de pe piata româneascã: 8.500 de autoturisme si utilitare livrate în România în primii doi ani de activitate. Un punct important al preocupãrilor concernului Porsche a fost sã asigure o retea nationalã de puncte de vânzare si de ateliere service care sã rãspundã solicitãrilor clientilor în zona lor de resedintã. Reteaua nationalã Porsche are în prezent, 40 dealeri si este în permanentã dezvoltare.
Situatia existenta a pietei
Ca urmare a dezvoltãrii retelei nationale de dealeri, s-a simtit nevoia unui sistem de comunicatie rapid si eficient între dealeri si importator, un sistem care sã înlocuiascã telefonul si faxul, metodele folosite initial pentru comandarea de autoturisme si piese de schimb, urmãrirea comenzilor, obtinerea unor informatii despre produsele aflate în stoc sau preturile actualizate.
În varianta initialã, scenariul de comunicatie era urmãtorul: dealerul completa o comandã, o transmitea prin fax la Porsche, un angajat din cadrul Porsche prelua comanda, o verifica si o introducea în sistemul de comandã, urmând ca apoi comanda sã fie transmisã la producãtori. Pentru aflarea stãrii în care se aflau comenzile, dealerul suna periodic la Porsche, iar un angajat din cadrul firmei trebuie sã consulte sistemul de comenzi pentru a putea da un rãspuns. Pentru fiecare informatie pe care un dealer o transmitea sau o solicita importatorului, trebuia ca un angajat din compania Porsche sã rãspundã unui telefon sau unui fax. Aceastã metodã era o mare consumatoare de timp, presupunea costuri mari pentru telefon si fax, iar informatiile se obtinaeu si transmiteau cu întârziere. O astfel de metodã nu era eficientã pentru un numãr ridicat de dealeri.
Solutia abordata
Solutia aleasã a fost sistemul numit DeaCom (Dealer Comunication), dezvoltata de compania romaneasca Tronn. Este o solutie tip web prin intermediul cãreia dealerii se pot conecta simultan la o bazã de date aflatã la importator si pot obtine sau transmite informatii la orice orã, fãrã a mai fi necesarã implicarea unor angajati din partea importatorului. Durata acestui proces este foarte scurtã, de la cateva secunde la cateva minute în functie de operatiunile dorite.
Figura 6.17 Arhitectura sistemului DeaCom produs de compania Tronn
Sursa: Laurentiu Ilie, “DeaCom, comunicare directã si rapidã între dealeri si importator”,
“Microsoft TechNet Start” – Revistã adresatã profesionistilor IT, Anul 1, Nr 7 , Decembrie 2000
Aplicatia oferã urmãtoarele functionalitãti:
consultarea stocului de masini aflat la importator,
rezervarea de masini aflate în stoc,
comandarea de masini aflate în stoc,
comandarea de masini care nu se aflã în stoc la momentul respectiv,
comandarea de piese de schimb
urmãrirea comenzilor,
consultarea listei de produse si preturi
Comenzile de masini sau piese de schimb introduse prin intermediul DeaCom de cãtre dealeri sunt supervizate de cãtre importator si transmise cãtre producãtori. O datã lansate comenzile, stadiul în care se aflã acestea este reflectat în baza de date pusã la dispozitia dealerilor.
DeaCom face parte din platforma ExDeCo (Extranet Dealer Communication) dezvoltatã de Tronn Software cu scopul de a îmbunãtãti în mod radical una din cele mai ineficiente si costisitoare activitãti în cadrul unui grup de firme. ExDeCo participã semnificativ la cresterea calitãtii informatiei transmise si ajutã la reducerea drasticã a costurilor de comunicare între partenerii de afaceri (intre centralã si filiale sau intre importatorul national si dealeri)
Implementarea solutiei
Aplicatia este construitã conform arhitecturii Windows DNA (Distributed inter-Net Application Arhitecture) si este structuratã pe 3 nivele:
nivelul de prezentare – este un server web cu Internet Information Server
nivelul de business logic – format din componente Visual Basic instanțiate în
Microsoft Transaction Server,
nivelul de data services – format din componenteVisual Basic instanțiate în
Microsoft Transaction Server, care asigurã accesul la baze
de date Microsoft SQL Server si Microsoft Access, precum
si posibilitatea de a accesa alte sisteme de baze de date
folosite în cadrul concernului.
Beneficii
Implementarea sistemului DeaCom a adus beneficiarului avantaje semnificative, dintre care cele mai importante sunt:
accesul rapid la o bazã de date care pune la dispozitie dealerilor toate informatiile necesare;
reducerea timpului de lansare a comenzilor, deoarece dealerii introduc simultan comenzile în baza de date a importatorului;
eliminarea utilizãrii telefonului si faxului atât local, cât si interurban (cel mai des), ceea ce duce la reducerea costurilor de comunicatie;
posibilitatea de urmãrire în timp real a stãrii comenzilor;
reducerea semnificativã a costurilor de mentenantã prin reducerea la zero a cheltuielilor de distributie a aplicatiei la parteneri, precum si prin cerintele hardware minime (un calculator cu acces Internet dial-up).
În urma unui studiu efectuat în cadrul firmei Porsche, de la introducerea lui in 2000, DeaCom a redus costurile companiei cu mai mult de 280.000 $ pana în 2004. Economiile provin din reducerea cu 80 % a numãrului convorbirilor telefonice interurbane cu dealerii, a transmisiilor fax, a timpilor de introducere a datelor în sistemul importatorului, precum si din automatizarea tuturor operatiunilor necesare comunicãrii cu dealerii: comunicarea de preturi comunicarea de noi produse si altele. Desi în studiul mentionat nu sunt cuantificate beneficiile
suplimentare aduse de cresterea calitãtii informatiei dintre membrii grupului si de reducerea timpului necesar pentru operatiunile de rutinã care erau efectuate de persoane cu calificare înaltã, aceste beneficii sunt deja foarte vizibile în cadrul activitãtii Porsche.
Referitor la aplicatia companiei Tronn, Doamna Virginia Burloiu, IT Manager la Porsche România, a confirmat cele precizate pana acum:
“DeaCom este o aplicatie surprinzãtor de performantã care a revolutionat comunicarea cu dealerii în partea de est a Europei pentru concernul Porsche. Pânã acum, în toate firmele Porsche din Europa de est (Slovenia, Slovacia, Ungaria) s-a folosit pentru comunicare Lotus Notes, un program dificil cu probleme speciale la definirea userilor si cu replicãri de baze de date care nu permit informatii în timp real. Porsche România a decis, dupã sfatul specialistilor de la Tronn, cã o solutie mai bunã, cu acces în timp real la informatii si costuri reduse de
instalare si mentenantã este o aplicatie intranet care ar rezolva problemele apãrute în comunicarea bazatã pe Lotus Notes din celelalte tãri. Astazi aproximativ 80 de useri din partea dealerilor Porsche România, situati în toate colturile tãrii, se conecteazã la situl DeaCom transmitându-si comenzile de piese de schimb, masini noi sau verificându-si starea acestora.
Conform aprecierilor din partea dealerilor, aceastã aplicatie a redus la minim problemele de comunicatie avute înainte. Programul a fost prezentat si concernului Porsche Salzburg si s-a bucurat de un real interes si apreciere, in urma caruia PZ AUTO Croatia, un nou membru al concernului Porsche, va începe implementarea unui astfel de sistem.”
Alte utilizãri ale sistemului
Conceptul ExDeCo (Extranet Dealer Comunication) poate fi aplicat în orice fel de industrie, nu numai în cea auto. Acest domeniu al aplicatiilor B2B deja a revolutionat modul de comunicare între partenerii de afaceri din întreaga lume. Practic, orice mare furnizor (importator sau producãtor) poate folosi sistemul ExDeCo în comunicarea cu firmele sale distribuitoare (filiale, dealeri, magazine).
=== Concluzie ===
CONCLUZII
In ultima parte a acestei lucrari au fost dezbatute mai multe aspecte practice aplicate in comertul electronic. Comerțul electronic se pare cã poate fi un instrument puternic. Companiile sunt in stare sã-și deruleze afacerea mai eficient prin scurtarea ciclului de producere, prin extinderea activitaților și prin reducerea costurilor.
Un impact considerabil asupra expansiunii tranzacțiilor de comerț electronic de tip B2B il are sistemul electronic pentru achizitii publice e-licitatie.ro unde peste 7000 de firme private liciteaza pentru a-și vinde produsele la 900 de instituții publice. Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor a decis extinderea sistemului electronic de achiziții publice e-licitatie.ro pentru a fi disponibil pentru orice firmă privată si pentru a permite finalizarea a pâna la 100.000 de tranzacții zilnic. Sistemul pentru achiziții publice prin licitații electronice funcționează la nivel național din martie 2002. Operatorul sistemului este Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informației. Sistemul pentru achizitii publice este organizat pentru licitarea a doua categorii de produse: produsele standardizate tranzactionate in mod frecvent de catre firme (e-market) si produsele complexe pentru programele nationale (e-prcurement). In topul tranzactiilor se afla Europharm Holding SA cu 11659 tranzactii inchiate in 2003.
Corporatia DELL este urmatoarea companie aleasa pentru partea practica a acestei lucrari datorita succesului avut pe plan international datorita site-ului companiei dell.com. 50% din vanzarile companiei au venit prin intermdiul adresei de web. Companii mari precum Microsoft, Shell sau Boeing utilizeazã site-ul web pentru a plasa comenzi firmei.
Pentru a reprezenta piata romaneasca a tranzactiilor B2C au fost alese magazinelE virtuale romanesti comenzi.ro si keystore.ro. Primul dintre ele, site-ul comenzi.ro se remarca prin echilibrul intre grafica si informatie, fiind un magazin simplu si complet in acelasi timp. De asemenea fiecare client are un cont deschis pe site, reducand astfel timpul la trimiterea de fiecare data a comenzilor.
Al doilea magazin se remarca prin simplitatea site-ului, oferind acces rapid catre produsele companiei: software si componente pc. Un alt aspect remarcabil este ajutorul foarte vizibil, aflat in partea stanga jos a site-ului, oferit pentru aflarea rapida a modului de realizare a platii sau a livrarii.
Al patrulea caz practic este reprezentat de Solutii de e-business pentru piata auto, tranzactiile B2B de pe piata auto cunoascand un avant deosebit in ultimii ani, odata cu realizarea pietelor electronice destinate tranzactiilor cu masini sau piese auto.
Prima solutie de e-business a fost realizata de compania americana Autovia Corporation pentru realizarea în SUA, în premierã mondialã, a celei mai mari piete electronice destinatã tranzactiilor electronice Business-to-Business cu componente auto. A fost creata în premierã o piata virtuala capabila sã intermedieze tranzactii între 150.000 de companii si sã acopere jumãtate din valoarea anualã a tranzactiilor de pe piata auto din SUA folosind market serverul RapidAutoNet. Pentru implementarea si in Romania a solutiei a fost aleasã compania româneascã Softwin.
A doua solutie a fost adoptata de Porsche Romania prin intermediul cãreia dealerii se pot conecta simultan la o bazã de date aflatã la importator si pot obtine sau transmite informatii la orice orã, fãrã a mai fi necesarã implicarea unor angajati ai importatorului. Sistemul propus, DeaCom, a fost dezvoltat de compania romaneasca Tronn Software cu scopul de a îmbunãtãti radical transmiterea comenzilor de la dealer catre filiala sau comunicatiile dealerilor cu importatorul national, care presupuneau costuri mari pentru telefon si fax si erau printre cele mai ineficiente activitãti si mari consumatoare de timp.
Site-ul web al anumitor companii a devenit o metoda de vânzare larg utilizata de toți clientii, incluzând marile companii. Comertul electronic poate ajunge un instrument de referinta pentru firme. Companiile au ocazia sa-și deruleze mai bine afacerea prin eliminarea unor activitati ineficiente, scumpe sau mari consumatoare de timp si prin scurtarea ciclului de producere concomitent cu extinderea activitaților.
INTRODUCERE
Internetul este o vastǎ rețea de calculatoare legate între ele care conectează între ele milioane de rețele mai mici din întreaga lume. Este scoasa in evidenta importanta Internetului pentru mediul de afaceri, ducand la extinderea domeniului sau de actiune, alaturi de alte aplicatii precum posta electronica sau tehnologia www. Tehnologia www este o aplicație a Internetului, care a schimbat fundamental Internetul prin introducerea unor aplicații noi. Capitolul 1 al acestei lucrari scoate in evidenta si rolul retelelor sau al protocoalelor la functionarea Internet-ului. Protocoalele folosite pe Internet pot fi de doua feluri: protocoale de rețea (precum TCP/IP) si protocoale de aplicații (cel mai cunoscut dintre ele este HTTP) .
Aspecte informative privind comertul electronic, precum si modul in care se reflecta tranzactiile comerciale clasice in e-business pot fi gasite in Capitolul 2. Comerțul prin Internet reprezintă relațiile de afaceri care se derulează prin rețea între furnizori, putandu-se comercializa produse în întreaga lume, eliminand astfel barierele geografice existente intre vanzatori si clienți. Comertul electronic depinde puternic de infrastructura de baza a economiei globale, inclusiv de infrastructura retelelor de comunicatii.
Comerțul electronic este acea manieră de a conduce activitățile de comerț care folosește echipamente electronice pentru a mări aria de acoperire (locul în care se pot afla potențialii clienți) și viteza cu care este livrată informația.
Comertul electronic cuprinde mai multe tipuri de tranzactii, dintre care cele mai importante sunt Business to Business (B2B) care au loc intre firme si Business to Consumer (B2C) care au loc între firme si cumpărătorii individuali.
Capitolul 3 surprinde aspecte practice privind activitatile comerciale si de marketing desfasurate in cadrul unui magazin virtual
Ideea de bazã a comertului electronic este aceea de a transpune afacerea fizicã, materialã în pagina de Internet. In zilele noastre, a fi o firma inovatoare nu mai este sinonim cu a fi prezent pe Internet cu o pagina a firmei.
Exista doua modalitati principale prin care se poate face e-commerce : realizarea unui magazin virtual sau realizarea unui site ca loc de intalnire dintre cumparatori si vanzatori, adica un fel de piata virtuala
Avantajul unui site de comert electronic fata de un site de prezentare nu consta doar in faptul ca al doilea poate accepta comenzi online, ci presupune in primul rand disponibilitatea comerciantului de a-si trata clientii "virtuali" cu aceeasi seriozitate cu care isi trateaza clientii "reali" ce ii trec pragul magazinului.
Privit ca afacere, comertul electronic se apropie intr-o anumita masura de un magazin clasic, insa administrarea unei astfel de aplicatii este mult mai complexa.
Succesul unui magazin virtual depinde de stabilirea clara a obiectivelor urmarite la deschiderea magazinului si de modul in care activitatea de comert electronic va fi integrata in strategia curenta si activitatile firmei. La deschiderea magazinului virtual, respectarea unor elemente ale planului poate asigura viitorul paginii de web pe termen, cuprinzand aspecte privind stabilirea obiectivelor, produsele ce vor fi comercializate, modul de realizare a comenzii, modul de plata sau logistica.
Pentru unele firme notiunea de comert electronic acoperã circuitul complet de vânzãri, inclusiv marketingul si vânzarea propriu-zisã. Comertul electronic un impact mult mai profund asupra evolutiei afacerilor si cuprinde nu numai noile achizitii comerciale, ci si activitãtile care sustin obiectivele de marketing ale firmei precum publicitatea, vânzãrile, plãtile, activitãtile post-vânzare si serviciile oferite clientilor
Pana in prezent au avut loc schimbari semnificative in conceptia de marketing fata de inceputurile magazinelor virtuale, pe masura ce piata s-a maturizat si consumatorul a devenit mai educat si a capatat incredere in comertul electronic. In cazul magazinelor virtuale, tendinta este de a se realiza trecerea de la marketing la vanzari. Din ce in ce mai multe pagini de Internet sunt destinate sa indeplineasca mai mult decat obiective de marketing: rolul paginilor de Internet evolueaza de la marketing spre vanzarea directa.
O afacere moderna, indiferent de marimea ei, fara un plan de marketing pe Internet, este o afacere exclusiv locala, lipsita de aplicabilitate practica la distanta si fara prea multe perspective in timp si spatiu.
Mijloacele de promovare prin Internet sunt integrate strategiei globale de marketing, alaturi de mijloacele clasice. Mai intai, adresa web este facuta publica prin mijloacele clasice precum materiale printate, reclame in presa, la radio sau TV. Abia apoi vor fi stabilite si mijloacele de promovare prin Internet care avantajeaza firma.
Marketingul pe Internet se refera la promovarea site-ului de comert electronic web prin mijloace exclusiv online si la posibilitatea masurarii impactului asupra clientilor si a clientilor potentiali. Motoarele de cautare si directoarele web reprezinta instrumentul principal folosit de majoritatea utilizatorilor de Internet in identificarea site-urilor web sau a ofertelor comerciale. Aproximativ 85% dintre vizitatorii sositi pentru prima data pe un site web provin din motoarele de cautare si directoare
Asigurand un caracter pronuntat pragmatic, in Capitolul 4 au fost prezentate pe larg unele aspecte tehnologice cu aplicabilitate practica pentru e-business.
Alegerea metodei de plata depinde de tipul site-ului. Pentru site-urile de tipul B2B (dedicate tranzactiilor de afaceri), modalitatile curente de plata sunt: ordinul de plata si viramentul. Pentru tranzactiile B2C (adresate consumatorului), in Romania, cel mai des folosita este plata la livrare odata cu receptia marfii, dar se mai folosesc platile prin cecuri sau carduri de credit sau debit. Platile prin carti de credit se pot efectua offline sau online.
Incepand din 2003, se pot efectua si in Romania plati electronice online prin intermediul cardurilor bancare datorita lansarii Omnipay.ro, primul portal romanesc de acest gen realizat impreuna cu BancPost
In intreaga lume exista mai multe sisteme electronice de plati. Platile cu ajutorul cartilor de credit, banilor electronici sau al cecurilor electronice sunt principalele metode de plata folosite in comertul electronic.
Pentru a asigura securitatea sistemelor, in cadrul familiei de protocoale TCP/IP, solutia utilizata pe scara larga este protocolul SSL, iar protocolul SET asigura in plus autenticitate a cumparatorului sau a vanzatorului prin folosirea certificatelor digitale.
Comerțul electronic a avut loc pentru foarte mulți ani sub forma interschimbului electronic de date EDI (Electronic Data Interchange). EDI a aparut in anii 1960, deși a fost restrâns la doar câteva sectoare industriale precum cel bancar, asigurãri, vânzãri de autoturisme sau transporturi maritime si poate fi considerat stramosul comertului electronic. Referitor la transferul electronic de documente a fost elaborat standardul international EDIFACT la inițiativa CEE/ONU.
Site-ul de comerț electronic este o metoda de vanzari ce poate fi utilizat pe larg de orice categorie de clientii, inclusiv marile companii. Deschiderea unui magazin virtual poate fi considerat un instrument colateral de desfacere a produselor, alaturi de alte forme de vanzare deja existente. Si in forma sa cea mai simpla, adresa web este adecvata pentru imbunatatirea imaginii pe piata, pentru cresterea transparentei si a notorietatii firmei sau chiar doar preluarea unor date de contact pentru lansarea ulterioara a comenzilor. Unele mari companii au ajuns sa-si desfaca aproape jumatate din produse prin intermediul pietei virtuale, iar pentru altele este singurul canal pentru realizarea vanzarilor. Indiferent de situatia firmei, este adecvat pentru a ajunge la acei clienti la care nu au ajuns alte metode de vanzare.
Realitatea a aratat ca site-ul web poate ajunge un instrument puternic de vânzãri, adecvat in extinderea si dezvoltarea companiilor. Firmele au ocazia sa-și desfasoare mai bine afacerea gratie avantajelor oferite de site-ul web: eliminarea unor activitati ineficiente, scumpe sau mari consumatoare de timp, scurtarea ciclului de producere si extinderea activitaților in alte domenii in care se poate atinge performanta.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ecommerce (ID: 130551)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.