Ecologizarea Perimetrelor Miniere

Capitolul I. Strategia procesului de închidere și ecologizare a perimetrelor miniere

1.1 Cadrul legislativ și instituțional privind închiderea perimetrelor miniere

Crearea cadrului legislativ și instituțional și trecerea la implementarea unor proceduri adecvate pentru gestionarea procesului de închidere precum și inițierea unor programe naționale de susținere logistică și financiară a fost demarată începând din anul 1997, când 89.000 de mineri au fost disponibilizați, prin apariția primelor acte legislative și normative care stabileau instituțiile responsabile cu gestionarea aceastei activități.

Astfel la nivelul Ministerului Industriei și Resurselor s-a organizat Grupul Central pentru Programul de Inchidere și Ecologizarea Minelor(GCPIEM), ca structură specializată în subordinea D.G.R.M. și s-a trecut la fundamentarea de norme și prevederi legale pentru încetarea activității la minele nerentabile, închiderea acestora și alocarea fondurilor necesare derulării lucrărilor de punere în siguranță a zăcămintelor și ecologizarea suprafețelor afectate

Grupul Central pentru Închiderea Minelor s-a transformat ulterior în Direcția Conversie Capacități și Programe Ecologice în Sectorul Minier (DCCPESM), înstituții care au inițiat și promovat o serie de acte legislative privind modul de organizare și derulare a activităților de închidere și reconstrucție ecologică cu următoarele atribuții principale:

– aducerea la îndeplinire a prevederile legilor, hotărârilor Guvernului, ale Programului de guvernare și ale celorlalte reglementări referitoare la activitatea de conversie capacități, conservare, închidere și ecologizarea obiectivelor miniere pentru care s-a aprobat închiderea definitivă prin hotărâri de Guvern;

– coordonarea și participarea la elaborarea, avizarea și aprobarea de acte normative cu privire la conversia/conservarea capacităților miniere, a celor privind problemele de mediu din industria minieră, cât și a altor reglementări vizând ramura extractivă, urmărirea armonizării cu normele europene și preluarea în legislatia românească a acquis-ului comunitar;

– coordonarea și controlul derulării corespunzătoare a tuturor activităților de protecție a mediului pentru obiectivele supuse închiderii din cadrul companiilor/ societăților naționale și comerciale din ramura industriei extractive miniere aflate sub autoritatea Ministerului Economiei și Comertului.

Având în vedere costurile financiare necesare derulării acestui program, pentru care bugetul de stat nu putea să ofere acoperire corespunzătoare, s-a apelat și la împrumuturi de la Banca Mondială. Astfel, pentru gestionarea banilor din împrumut dar și pentru a dezvolta un sistem instituțional și legislativ/procedural corespunzător, în baza H.G. nr.418/1999 s-a înființat Unitatea de Management a Proiectului cu rolul de asigurare a condițiilor de implementare a Proiectului – pilot privind restructurarea sectorului minier (PRSM), având în componență Unitatea de implementare a Proiectului pentru componenta de închidere a minelor. UMP are următoarele atribuții:

– asigură respectarea procedurilor pentru realizarea achizițiilor de bunuri, lucrări și servicii, în conformitate cu procedurile internaționale;

– monitorizează derularea realizării obiectivelor propuse prin PRSM;

– acordă asistență UIP în pregătirea termenilor de referință pentru componentele proiectului, în concordanță cu structura finanțării și implementarea proiectelor pe perioada derulării contractelor de finanțare din împrumutul PRSM;

– asigură plățile în cadrul contractelor finanțate din împrumut, consolidează rapoartele prezentate de UIP privind îndeplinirea de către furnizori a obligațiilor contractuale;

– asigură evidența financiar-contabilă a PRSM și furnizează informațiile necesare pentru auditarea conturilor acestuia, etc;

În anul 2003 s-au produs câteva modificări organizatorice din punct de vedere instituțional, astfel DCCPESM s-a desființat, atribuțiile acesteia fiind preluate de Grupul de Coordonare a Programului pentru Închiderea și ecologizarea Minelor ca entitate specializată în cadrul M.E.F. – D.G.R.M., respectiv pentru coordonarea operativă a activităților specifice procesului de închidere.

Activitatea investițională în cadrul programului de închidere și ecologizare a minelor a fost derulată, pană în august 2004, de către Ministerul Economiei și Comerțului prin Direcția Generală Resurse Minerale – Grupul pentru Coordonarea Programului de Închidere și Ecologizare a Minelor, pentru componenta bugetară și prin Unitatea de Management a Proiectului pentru programul derulat prin proiectul-pilot privind “Închiderea Minelor și Atenuarea Impactului Social” din contractul de împrumut cu Banca Mondială.

Pentru abordarea unitară, pe criterii de eficiență și performanță a activităților de închidere și ecologizare a minelor, a fost necesară înființarea unei societăți specializate care să asigure, prin personal cu experiență în domeniu, managementul eficient al procesul de închidere a minelor/carierelor prin urmărirea și rezolvarea cu operativitate a problemelor specifice care pot să apară în derularea execuției lucrărilor, prin conlucrarea permanentă cu companiile/societățile care au avut în administrare /exploatare obiectivele respective, mai ales în zonele unde, alături de minele care se închid, continuă activitatea la alte obiective situate în același perimetru.

Un alt aspect avut în vedere în fundamentarea demersurilor necesare pentru înființarea unei societăți specializate, împlicată în activitatea de închidere și monitorizare, a fost și acela al aplicării unei politici sociale unitare, prin atragerea unui număr cât mai mare de persoane în activitatea de închidere, știut fiind faptul că, de regulă, obiectivele miniere închise sunt situate în zone cu caracter monoindustrial, șansele de reîncadrare a personalului specializat disponibilizat din minerit, fiind foarte reduse. Noua societate trebuie să realizeze activitățile de conservare necesare și închiderea lucrărilor subterane cu personal din cadrul companiilor/societăților naționale miniere.

În aceste condiții, prin HG nr. 313/2002, modificată și completată prin H.G. 173/2003 si H.G. 1158/2004 s-a înfiintat, prin aportul principalelor companii și societăți naționale din minerit, Societatea Comercială de Conservare și Închidere a Minelor “CONVERSMIN” – S.A., în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, persoană juridică română cu capital integral de stat, statul având calitatea de acționar unic.

Potrivit hotărârii Guvernului de înființare, una din sursele de finanțare ale Societății provine din sume alocate de la bugetul de stat prin bugetul M.I.R. pentru realizarea Programului de conservareși închidere a minelor subterane. Totodată societatea poate obține și alte fonduri din activități cu caracter productiv sau comercial care vor permite dezvoltarea afacerilor și creșterea numărului de angajați, de regulă din rândurile personalului disponibilizat din zonele miniere defavorizate.

1.2 Necesitatea elaborării strategiei

Necesitatea elaborării strategiei procesului de închidere este dată de următoarele aspecte principale:

în conformitate cu strategia guvernului privind restructurarea sectorului minier, aprobată prin HG nr. 615/2004, la sfărșitul anului 2006 companiile/societățile naționale din minerit au finalizat procesele de restructurare demarate pentru a asigura condiții atractive în perspectiva privatizării și s-au luat deciziile privind sectoarele care vor rămâne în activitate și minele care vor fi supuse închiderii pentru a se asigura criteriile necesare de performanță. Obiectivele miniere la care s-a sistat activitatea și la care personalul a fost disponibilizat sunt situate în 27 de județe din toată țara și aparțin următoarelor companii și societăți miniere: C.N.C.A.F. MINVEST Deva, C.N.M.P.N. REMIN Baia Mare, S.C. MINBUCOVINA S.A. Vatra Dornei, S.C. CUPRUMIN S.A. Abrud, C.N. URANIU București și S.C. MOLDOMIN S.A. Moldova Nouă.

în cadrul acestor obiective miniere există un număr important de depozite industriale periculoase care intră sub incidența prevederilor HG nr.349/2005 privind depozitarea și punerea în siguranță a deșeurilor periculoase, pentru care trebuie asigurată urmărirea stabilității în timp a depozitelor miniere și efectuarea imediată a lucrărilor și activităților necesare punerii în siguranță

având în vedere că activitatea de producție a fost sistată, personalul fiind disponibilizat (conform OUG 8/2003), companiile se confruntă cu lipsa resurselor financiare, umane și materiale, pentru a menține capacitatea de intervenție operativă și pentru punerea în siguranță a iazurilor în caz de calamitate. Astfel obiectivele miniere rămânând fără supraveghere de specialitate pot genera catastrofe ecologice cu efecte transfrontaliere, așa cum s-a mai întâmplat și în cursul lunii martie a anului 2000 la iazul Novăț (jud. Maramureș), dar și accidente tehnice grave așa cum s-a întîmplat la iazul Târnicioara (jud Suceava), în anul 2006 sau Colbu 2 (jud. Maramureș).

în urma demersurilor Ministerului Economiei și Comerțului – Direcția Generală de Resurse Minerale și SC CONVERSMIN SA București pe lângă Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor, pentru realizarea obligațiilor asumate de România prin Tratatul de Aderare ., cap. 22. cât și din punct de vedere al respectării legislației de mediu și al securității oamenilor, a fost însușit punctul de vedere conform căruia iazurile de decantare trebuie să aibă prioritate absolută în execuția și finanțarea lucrărilor de închidere și ecologizare.

în cadrul obiectivelor miniere închise sunt cca. 200 de incinte care trebuie să asigure funcțiile vitale necesare protecției mediului și a zăcămintelor (evacuare si neutralizare ape de mină, asigurare aeraj, măsurare gaze toxice și explozive, stabilitatea iazurilor de decantare și a haldelor, intervenții în caz de calamități, etc) și un număr important de depozite industriale care intră sub incidența prevederilor HG nr.349/2005 privind depozitarea și punerea în siguranță a deșeurilor periculoase pentru care trebuie asigurată urmărirea stabilității în timp a depozitelor miniere și efectuarea lucrărilor și activităților minime necesare punerii în siguranță.

de asemenea au apărut și modificări de ordin metodologic, cum ar fi:

Ordinul MEC nr.1523/2007 pentru aprobarea Manualului de inchidere a a exploatarilor miniere de uraniu;

Ordinul MEC nr.1524/2007 pentru aprobarea Manualului de inchidere a a exploatarilor miniere de sare;

Ordinul MEC nr. 1525/2007 cu privire la aprobarea Ghidului de elaborare a programului de monitorizare a mediului;

Ordinul MEC nr. 1526/2007 pentru aprobarea Manualului de proceduri de mediu si de implementare al unui sistem de management de mediu in sectorul minier;

În aceste condiții, ținând cont de experiența acumulată precum și de problematica întâmpinată pe parcursul derulării programelor de închidere și ecologizare a obiectivelor miniere, pentru punerea în condiții de siguranță a zonelor afectate și limitarea posibilităților de generare a unor accidente ecologice, devine imperios necesară accelerarea procesului de închidere și ecologizare.

1.3 Obiective generale ale strategiei

Închiderea obiectivelor miniere și reconstrucția ecologică a suprafețelor afectate este una din cele mai complexe activități legate de exploatarea și valorificarea rezervelor de resurse minerale. Luând în considerație asumarea de către guvern a responsabilității pentru obligațiile istorice privind refacerea mediului înconjurător afectat de impactul activităților extractive cât și continuarea proceselor de afectare a acestuia, amploarea și importanța abordării acestui gen de lucrări necesită stabilirea unor ținte clare orientate pe termen scurt, mediu și lung, în funcție de următoarele priorități:

● Rezolvarea problemelor de mediu cu respectarea obligațiilor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană;

● Crearea unui sistem de monitorizare capabil să raporteze impacturile de mediu care au loc și să detecteze/raporteze la timp pericolele care pot apărea, într-o formă aptă să susțină

un sistem eficient de planificare și răspuns în situațiile de urgență.

● Conservarea și punerea în siguranță a zăcămintelor;

● Utilizarea eficientă a resurselor alocate;

● Reducerea impactului social al procesului de restructurare;

● Contribuții la regenerarea economico-socială a zonelor miniere.

1.4 Activități specifice. Propuneri de îmbunătățire.

Pentru lucrările de ecologizare și punere în siguranță a depozitelor de deșeuri miniere:

● Demararea în regim de urgență a procedurilor în vederea elaborării documentațiilor tehnice, obținerea avizelor și acordurilor conform legislației specifice în vigoare și trecerea la execuția lucrărilor de ecologizare și punere în siguranță, funcție de următoarele criterii:

– riscul potențial de producere a unor accidente tehnice/avarii: revărsări, contaminări sau prăbușiri structurale;

– asigurarea personalului specializat de urmărire a factorilor de risc și a capacităților de intervenție rapidă;

– pagubele materiale și umane asociate în caz de pierdere a stabilității;

– posibilitatea producerii de poluări majore de mediu cu impact transfrontalier;

– costurile de conservare și urmărire a comportării în timp a depozitelor;

– costurile de remediere asociate în caz de accident;

– păstrarea patrimoniului, a infrastructurii și a utilităților necesare asigurării condițiilor de siguranță pentru obiectivele economice și comunitățile locale din zona de influență.

● Aplicarea celor mai bune practici/tehnologii disponibile pentru ecologizarea și punerea în siguranță a depozitelor de deșeuri și a suprafețelor afectate.

● Reducerea gradului de poluare a mediului și refacerea cadrului natural.

● Regenerea terenurilor afectate și redarea acestora comunităților locale.

● Prevenirea apariției efectelor negative asupra mediului, în special poluarea apelor de suprafață, subterane, a solului, aerului.

Pentru activitățile/programele de monitorizare post-închidere:

● Obiectivele programelor de monitorizare postînchidere îl reprezintă identificarea tendințelor și schimbărilor în vederea adoptării măsurilor operative de intervenție și/sau remediere necesare punerii în siguranță și urmărirea refacerii/regenerării cadrului natural, respectiv:

– stabilitatea haldelor, a iazurilor de decantare, a elementelor geometrice ale carierelor, a zonelor surpate sau a depozitelor de deșeuri industriale reabilitate;

– morfologia terenului din zonele de influență a lucrărilor miniere subterane și la zi;

– tasarea (compactarea) materialului de rambleu în puțuri, suitori, găuri de sondă, conuri de surpare, etc.;

– calitatea apelor, colectate din lucrările miniere, halde și iazuri de decantare, sau tratate în stațiile de epurare, evacuate în emisar/canalizare;

– sistemele active sau pasive de tratare a apei de “mină”;

– calitatea solului;

– dezvoltarea vegetației de pe suprafețele agricole și forestiere;

– calitatea aerului (emisii și imisii potențiale de gaze toxice și/sau explozive, radiații, etc.);

– nivelul de radiații.

● Realizarea bazei de date și a sistemului informatic național integrat de monitorizare privind impactul activității miniere asupra factorilor de mediu în perioada postînchidere care necesită dezvoltarea următoarelor etape:

– inventarierea și gestionarea la nivel național a perimetrelor miniere închise.

– caracterizarea riscurilor și problemelor de mediu la fiecare amplasament.

– prioritizarea amplasamentelor pe baza unui sistem aprobat de ordonare a pericolelor.

– crearea unui sistem de monitorizare capabil să gestioneze impacturile de mediu care au loc și să identifice și să raporteze la timp pericolele care pot apărea, într-o formă aptă să susțină un sistem eficient de planificare și răspuns în situațiile de urgență.

● Programele de monitorizare post-închidere vor fi elaborate în trei etape astfel:

1) programul de monitorizare pentru perioada de tranziție, de la aprobarea prin HG a închiderii obiectivului până la asigurarea condițiilor de trecere la execuția efectivă și derularea lucrărilor de închidere și ecologizare.

2) programul de monitorizare postînchidere pentru perioada de garanție, cuprinsă între recepția la terminarea lucrărilor de închidere și ecologizare prevăzute prin proiectul tehnic și recepția finală.

3) programul de monitorizare postînchidere pentru perioada post-garanție, respectiv după efectuarea recepției finale a lucrărilor de închidere și ecologizare prevăzute prin proiectul tehnic până când, conform informațiilor obținute în urma aplicării programului activități actualizat, sunt asigurate cerințele legale privind calitatea factorilor de mediu, stabilitatea și siguranța generală a construcțiilor și amenajărilor efectuate.

● Întocmirea/elaborarea documentațiilor tehnice de monitorizare postînchidere pentru obiectivele miniere la care lucrările de închidere și ecologizare s-au finalizat sau sunt în curs de execuție, iar proiectele tehnice nu cuprind programele inițiale de monitorizare postînchidere.