ECKHA RT TOLLE este consider at unul dintre cei mai [610161]

1

ECKHA RT TOLLE este consider at unul dintre cei mai
originali și mai inspirați călăuzitor i spirituali ai timpului nostru.
S-a născut în Germ ania, unde și-a petrecut primii 13 ani din
viață. După ce a absolvit Universitatea din Londra, a devenit
cercetător și îndni mător la Universitatea Cambridge. La 29 de
ani, în urma unei transfor mări spiritual e profu nde, vechea sa
identitate a fost literalmente dizolvată, și viața i s-a schimbat
radical.
ECKHAR T TOLLE
Ghid de dezvoltare spirituală
Traducere de ALEXANDRA BORȘ
BUCUR EȘTI, 20 04
2

Următori i ani și i-a dedicat înțeleger ii, integrării și
aprofu ndării acestei transfor mări, care a marcat începutu l
unei intense călători i interio are.
Eckhart Toile nu s-a aliniat niciunei tradiții sau religii,
dar nici nu a respi ns vreuna. învățăturil e sale transm it un
mesaj simplu și în același timp profund, cu claritate a și
simplitatea vechilor maeștri spirituali: există o cale către
eliberar ea de suferin ță și dobân direa păcii interioare. În
preze nt, călătorește mult, răspân dindu-și învățătur ile în toată
lumea. Din 199 6, locuiește în V ancouver , Can ada.
Descr ierea CIP a Bib liotec ii Naționale
TOLXE, ECKHA RT
Puterea pr ezentul ui/ Eckh art Toile trad.: Alexandra
Borș Buc urești: Curtea V eche Publ ishing, 2004232 p.; 20 cm (Bi bliotcrapia; 2)
Tit. orig. (engl): The pow cr of Now
ISBN 97 3-669-0 55-5
I. Borș, Alexandra (trad.) 159.9
Coperta col ecției de DIN U DUMBRĂVICIAN
ECKHA RT TOLLE
THE PO WER OF NOW
A Guiile Io Spiritua l Enlighlenment
Copyright © 1997 by Eckhart Toile
Origi nal Eng lish La ngua gc Publication 19 97 by
Namaste Publ ishun g, Inc.
Vanco uvcr, B.C. Canada.
Rcviscd English La ngua gc Edition pu blished 19 99 by
New World Library in
Californi a, USA.
Suntem aici pent ru a-i permite scopului divin al unive rsului să se î ndeplineasc ă. Aceasta est e
dimensiunea r eală a impor tanței no astre!
Eckh art Toile
© Curtea Veche Publishing, 2004, pentru preze nta versiun e în limba rom ână
SBN 973-66 9-055-5
I&3BV
3

PREFAȚA EDITORUL UI
O carte ca Puterea prezentului apare probabil o dată la un deceniu sau chiar o dată la o
gene rație. Este mai mult decât o carte; este energie pură, pe care probabil că o simțiți în timp ce
țineți carte a în mână. Are puterea de a-i oferi cititorului o experie nță cu totul speci ală și de a-i
schimba viața în bine.
Puterea prezentului a fost publicată pentru prima dată în Canada, iar edito rul canadian,
Connie Kellough, mi-a spus că a auzit în repetat e rându ri povești despre schimbări pozitiv e și chiar
desp re miracole care s-au produs după ce oamenii au început să citească aceast ă carte. „Citito rii
telefon au la editură", mi-a spus ea. „Și foarte mulți mi-au povestit despre vindecări și transfo rmări
minunate, desp re buc uria din ce în ce mai mare pe ca re au trăit-o în timp ce citeau această c arte."
Carte a m-a făcut să conștientizez că fiecar e moment al vieții mele este un miracol. Acest lucru
este adevărat, indiferent dacă eu îl înțeleg sau nu. Și Puterea preze ntului îmi arată tot mai mult cum
să-1 înțeleg. încă de la prima pagină este clar că Eckhar t Toile este un maestr u contemporan. El nu
aparține unei anumite religii sau doctrin e, nu este un gura; învățăturile sale înglobează esența
tuturor tradițiilor și nu intră în contradicție cu niciuna — fie creștină, hindusă , budistă, musulmană,
indigen ă sau oricare alta. El este capa bil să facă ceea ce au făcut toți marii maeștri spirituali: să ne
arate, într-un limbaj simplu și cla r, că ade vărul, lumina călăuzit oare, se află în noi.
Eckhart Tolle începe prin a ne introduce în povestea vieții sale — povestea unei depresii
timpurii și a dispe rării, care a culminat cu o expe riență teribilă de trezire a conștiinț ei, într-o noapte,
la puțin timp după împlinirea a 29 de ani. În ultimi i 20 de ani, a reflect at la aceast ă expe riență, a
meditat și și-a a profu ndat înțeleger ea.
4

În ultimul deceniu, a devenit un profesor de talie mondială, un suflet ales, cu un mesaj ales,
unul pe care l-au împărtășit atât Cristos, cât și Budd ha: iluminar ea poate fi atinsă, aici și acum. Ne
putem elibe ra de suferin ță, de anxietate și de nevroză. Pentru aceast a însă trebuie să ajungem să
înțeleg em rolul pe care îl jucăm în gene rarea propriei dureri; propria noastră minte ne creeaz ă
problemele, nu alte persoane, nu „lumea exterio ară". Mintea noast ră, cu fluxul ei constan t de
gând uri desp re trecut și griji în ce privește viitorul. Facem marea greșeală de a ne identifica propriei
minți, g ândindu -ne că a cesta este eul nost ru — cân d, de fa pt, suntem ființe mult ma i evoluate.
Eckhart Toile ne arată în repetate rându ri cum să ne conectăm la ceea ce el numește Ființa
noast ră: Ființa este energia vitală unitară, eternă, mereu prezentă deasup ra miliardelo r de forme vii
supuse nașterii și morții. Totuși, Ființa nu este numai deas upra, ci și în adâncul fiecărei forme de
viață, ca esență interioară invizibilă și indestruc tibilă. Ceea ce înseamnă că ea ne este accesibilă în
acest moment sub forma sinelui nostru profund, a natu rii noast re adevărate. Dar nu căutați să puneți
stăpâni re pe ea prin puterea minții. Nu încercați să o înțelegeți. Nu puteți să o cunoașteți decât .
atunci câ nd m intea este liniștită, c ând sunt eți pre zent, tot al și prof und, în momentul actual…
A regăsi conști ința Ființei și a menține această stare de „conștiință sensibil ă" înseamn ă
a atinge iluminarea.
Puterea preze ntului este aproap e imposibil de citit fără întreruperi, de la început până la sfârșit
— ea trebuie lăsată din mână din când în când pentru a putea medita la cele citite și a le aplica
propriei expe riențe de vi ață. Este un ade vărat ghid, un curs complet de meditație și cunoaște re. Este
o carte care merită citită și recitită — și de fiecare dată când o veți reciti, veți remarc a un sens nou,
mai profund . Este o cart e pe ca re mulți oameni, incl usiv eu, v or dori s ă o studiez e o vi ață întreagă.
5

Puterea preze ntului are un număr crescâ nd de cititori devotați. Și este deja numită o
capod operă ; indifer ent cum o veți consid era, indiferen t cum o veți descrie , este o carte care are
puterea de a schimba vieți, de a n e trezi la realit ate și de a ne manifesta pe d eplin pot ențialul.
Marc Allen
(autorul că rții Visiona ry Business and a Visionary L ife
[O afacer e și o viață î n baza unei vi ziuni])
Nova to, Califor nia SU A
august 19 99
CUVÂN T ÎNAINTE
Pe fondul unui cer albastr u-azu riu, razele portocalii ale soarelui la apus pot, în anumite
momente, să ne ofere clipe de o asemene a frumusețe, încât ne surprindem abso rbiți pe moment,
privind capti vați. Splend oarea clipei ne uimește atât de mult, încât mintea noastr ă, aflată de obicei
într-o activitate instincti vă neîntrerupt ă, se oprește și nu ne mai transp ortă în alt loc, în afara lui „aici
și acum". în acea lumină, pare să se deschi dă o ușă spre o altă realitate, mereu prezentă și totuși
rareori t răită.
Abraham Maslow a numit-o „experie nță plena ră", deoa rece astfel de trăiri reprezintă cele mai
înalte momente ale vieții, în care, fericiți, ne surprindem catapulta ți dincol o de granițele obișnuinței,
ale cotidia nului. Ar fi putut la fel de bine să le numească „experiențe efemere". în timpul acestor
6

experiențe d e expansiu ne a conș tiinței, ar uncăm o privire către domeniul ete rn al F iinței înseși. Chiar
dacă es te numai un moment, ne întoa rcem la Șinele n ostru Adevărat.
„Ah", ar putea ofta cineva, „este atât de grandios… ce bine ar fi dacă aș putea rămâne în
această stare. Dar cum să rămân aici p ermanent?"
Ultimii zece ani i-am dedicat în întregime acestei descoperiri, în căutare a mea, am avut
onoa rea de a iniția un dialog cu unii dintr e cei mai îndrăzn eți, mai pătrunză tori și mai intuitivi „pionieri
ai paradigmelor" din epoca noastr ă: din medicină, știință, psihologie , aface ri, religie/s piritualitat e și
potențial uman. Acest grup atât de divers de indivizi este reunit de obser vația lor intuitiv ă comună că
umanitatea face în acest moment un pas uriaș în evoluția sa. Această schimbare este însoțită de o
modificare de perspectivă — a imaginii mentale fundamentale despre „realitate". O perspectiv ă
asup ra lumii încearcă să răspundă la două întrebă ri fundamentale: „Cine suntem noi?" și „Care este
natura universului în care trăim?" Răspunsu rile noast re la aceste întrebă ri dictează calitatea și
carac teristicile relațiilor noastre perso nale cu familia, prietenii și angajatorii/angajații. Privite la scară
globală, ele sunt d efinitorii p entru o societat e.
Ar trebui să nu mai fie o surpriză pentru nimeni faptul că apariți a unei noi perspecti ve asup ra
lumii pune sub semnul întrebă rii multe dintre lucrurile pe care societatea occidentală le consid eră
adevărate:
MITUL NR. 1: Umanitatea a atins punctul culminant al dez voltării sale .
Michael Murphy, cofondato rul Esalenului ( Institutul Esalen din Big Sur, Californ ia, a fost fondat în 1962
de două perso nalită ți vizionar e, Michael Murph y și Richard Price. Este socotit unul dintre leagă nele mișcării New
7

Age. Institutul a fost concep ut ca un centru educa țional alternativ, dedicat explorăr ii a ceea ce Aldous Huxley
numește „poten țialul uman", capacită țile umane neexplorate, aflate dincolo de imaginație. Esalenul a devenit repede
cunosc ut pentru îmbinare a filozofii lor estice cu cele vestice, pentru atelierele sale de lucru didactic și experim ental,
pentru afluxul constant de filozofi, psihologi, artiști și gânditori religioși. Pe aici au trecut figuri de seamă ale „noii
spiritualită ți", ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapie i, Ida Rolf, cu a sa terapi e rolfing, Roberto Assagioli, părintele
psihosintes ei, Rollo May, Cari Rogers, Alexand er Lowen, Christina și Stanislav Grof. Alături de acești a, au mai fost
preze nte person alități politice ca M. Gorb aciov , Mark Satin și cercetători ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zuka v). La
cursur ile organizate aici partici pă anual 5.000-7.0 00 de perso ane; este vorba de psihologie trans person ală,
psihologie budistă, șamanism, hipnoză, yoga, tantra, intuiție practică, ges-talttera pie, metoda feldenkra is, rolfing și
Curs ul miracole lor. (N. red.)), bazân du-se pe studii de religie comparată , medicină, antropologie și sport,
a susținu t ideea provocat oare că dezvolta rea umană include stadii mai avansate . Când o persoa nă
atinge acele niveluri ansate de matu ritate spirituală , încep să înflorească unele capacități
extraordin are — de iubire, vitalitate, umanism, conștientiza re corporal ă, intuiție, percepți e,
comunicare și v oință.
Primul pas: recun oașter ea existenței lor. Cei mai mulți oameni nu ajung aici. Abia după aceea
pot fi a plicate în mod conștie nt dife rite metode.
MITUL NR. 2: Suntem complet separaț i unii de al ții, de natură și de cosmos.
Acest mit al universului „diferit de mine" a fost responsabil pentru războ aie, distruge rea
planet ei și pentru toate formele și ^manifestă rile de nedrept ate umană. La urma urmei, care om cu
mintea întreagă i-ar face vreun rău altuia dacă l-ar simți pe celălalt ca pe o parte din sine? Stan
Grof, în cercetările sale desp re stările modificate de conș tiință, rezumă acest lucru spunând că
8

„spiritul și conștiința fiecărui a dintre noi, în ultimă instan ță, sunt echivalente cu «Tot-Ceea-Ce -Este»,
pentru că nu există granițe absolute între corp/eu și totalitatea existenței ". Teoria doctorului Larry
Dosse y despr e medicina Erei a treia, în care gându rile, atitudinile și intențiile de a vindec a ale unei
persoane pot influenț a fiziologi a altei persoane (spre deose bire de Era a doua, în care dominantă
era medicina corp-minte), este foarte bine susținut ă de cercetă rile științifice desp re puterea de
vindeca re a rugăciunii. Acest lucru nu este posibil potrivit principiilor cun oscute ale fizicii și ale științei
tradiționale. Și totuși p repondere nța do vezilo r cont rare suge rează că e ste posibil.
MITUL NR. 3: Nu există nimic în afara lumi i fizice .
Fiind legat ă de materie, știința tradițională presupune că orice lucru care nu poate fi măsur at,
testat în laborator sau investigat cu ajutorul celor cinci simțuri sau al extensiilor lor tehnolo gice pur și
simplu nu există. „Nu este real." Consecința: orice realitate a fost redusă la realitat ea fizică .
Dimensiunile s pirituale, sau cele p e care eu le-a ș numi nonfizice, au f ost alung ate din ce tate.
Această poziție vine în contradicție cu „filozofi a perenă", un consens filozofic care parcurge
epoci, religii, tradiții și culturi ce descriu dimensiuni diferite, dar continue ale realității. Acestea
pornesc de la dimensiun ea cea mai densă și mai puțin conștientă — pe care noi am numi- o
„materie " — și merg până la cea mai puțin densă și mai conștientă, pe care noi am numi- o
dimensiunea spi rituală.
Destul de interes ant, acest model extins, multidi mensional al realității este suge rat de
teoreticieni ai mecanicii cuantice, ca Jack Scarfe tti, care descrie călătoria supral uminică. Alte
9

dimensiuni ale realității sunt folosite pentru a explica o deplasare care se produce cu o viteză mai
mare decât cea a luminii — limita ultimă a vitezei. Sau să luăm în considera re opera legenda rului
fizician Da vid Bohm, cu modelul său multidi mensional, e xplicit (fizic) și implicit (no nfizic), al r ealității.
Nu este vorba de o simplă teorie — Experimentul Aspect care a avut loc în 1982 în Franța a
demonstrat că două pa rticule cuantice car e fuseseră la un moment dat conectate, odat ă separate de
distanțe consid erabile, conti nuau să rămână într-un fel conect ate. Dacă una dintre particule sufere a
o transformare, atunci și cu c ealaltă se p roduc ea o schimbare — i nstanta neu. Ce rcetăto rii nu cunosc
mecanis mul de produce re a acestei călătorii supralum inice, deși unii teoreticieni sugerează că
această conexiun e se re alizează p rin inte rmediul u nor „porți" cătr e dimensiuni supe rioare.
Astfel, contrar gândirii celor care au jurat credință paradigmei tradițion ale, persoa nele
importante, cu o viziune de pionie rat în știință, cu care am vorbit sunt de părere că nu am atins încă
punctul maxim al dezvoltării umane, că suntem mai degrabă conectați, și nu sepa rați, cu orice formă
de viață și că spect rul complet al conștiinței înglobeaz ă atât dimensiune a fizică, cât și o multitudine
de dimensiuni no nfizice ale r ealității.
În esență, aceas tă nouă persp ectivă însea mnă să ne privim pe noi, pe ceilalți și toată lumea
vie nu prin ochii sinelui nostru măru nt, pământesc, care trăiește în timp și se naște în timp. Ci prin
ochii sufletului, ai Ființei, ai sinelui autentic. Unul câte unul, oamenii fac saltul pe această orbită
supe rioară . Cu cartea de față, Puterea preze ntului, Eckha rt Toile își ocupă locul pe care îl merită în
acest grup special de maeștri mondiali. Mesajul lui Eckhart este următor ul: problema umanității
este adânc înrădăci nată în mintea însăși. Sau, mai curând, în identificarea noastră greșită cu
minte a.
10

Conștiința noast ră labilă, tendința de a alege calea mini-, mei rezistențe, fără a conș tientiza pe
deplin momentul preze nt, creează un gol. Iar mintea condiționat ă de timp, care a fost constr uită
pentru a fi un servitor util, compenseaz ă golul proclamându-se ea însăși stăpâ nă. Ca un fluture ce
zboa ră din floare în floare , mintea retrăiește experienț e trecute sau, proiectâ ndu-și propriul său film,
anticipeaz ă ceea ce va urma! Rareo ri ne surprindem odihnind u-ne în adâncimea oceanică a
momentului, aici și acum. Pentr u că aici — în Clipa de acum — se află Sinele Adevărat, ascuns
îndărătul co rpului fizic, al emoțiilor sc himbăto are și al minții flecărit oare.
Gloria dezvoltării umane nu este dată de capacitate a noast ră de a gândi și a analiza, deși
aceasta este trăsătu ra care ne deosebește de animale. Intelect ul, ca și instinctul, reprezintă numai
un punct pe acest drum. Destinul nostru ultim este să ne recon ectăm cu Ființa noast ră esențială și
să ne exprimă m realitate a divină, extraordina ră, în lumea fizică, clipă de clipă. Ușor de spus și totuși
cât de p uțini sunt c ei care a u atins t reptele superi oare al e dez voltă rii umane!
Din ferici re, există ghizi și profesori care să ne ajute pe parcurs. În calitatea sa de ghid și
profesor , formidabila putere a lui Eckhart Tolle nu stă în pricep erea sa deosebit ă de a ne fermeca
prin povești interesant e, de a caracte riza abstractul sau de a ne oferi o tehnică folositoa re. Magia sa
vine mai curând din experiența personală, el fiind un adevărat cunoscător . Prin urmare, există în
spatele cuvintel or sale o putere care poate fi întâlnită numai la cei mai mari maeștri spirit uali. Trăind
în profunzimea acest ei Realități Superi oare, Eckha rt trasează o cale energetică pentru cei care
doresc să-l u rmeze.
Și dacă aceștia chiar îl vor urma, lumea așa cum o cunoaștem noi azi se va schimba în bine.
Valorile actuale se vor transfo rma în epavele plutitoa re ale temerilor pierito are, prinse în vârtejul
Ființei. O nouă ci vilizație va lua ființă .
11

„Und e sunt dovezile existenței acestei Realități Superioare?", veți întreba . Nu vă pot oferi
decât o analogie : un grup de oameni de știință se întâlnesc și vă prezintă toate dovezile științifice
care atestă că bananele sunt amare. Însă tot ce trebuie să faceți este să gustați una, o singură dată,
pentru a vă da seama că mai există o mulți me de alte aspect e legate de bana ne. În final, dovezile
nu pot fi căutate printre argumentele intelect uale, ci în schimbarea pe care o produce în noi divinul
dinăun trul și din a fara noast ră.
Eckhart Tolle ne o feră c u price pere a ceastă p osibilitate.
Russell E. DiCarl o
(autorul cărții Towards a N ew World View:
Conversatio ns at the L eading Edg e
Spre un nou mod de a p rivi lumea:
conversații la gr anița cun oașterii )
Erie, Penns ylvania, SUA
ianua rie 199 8
MULȚ UMIRI
Îi sunt profun d îndatorat lui Connie Kellough pentru sprijinul ei călduros și pentru rolul vital pe
care 1-a jucat în transformare a manuscrisului meu în aceas tă carte pe care a oferit-o lumii. Este o
bucu rie să luc rez cu ea.
Vreau să îmi exprim recunoștinț a și față de Core a Ladne r și toți oamenii minunați care au
contribuit la această carte, dându-mi libertatea , cel mai prețios dar — libertatea de a scrie și
libert atea de a trăi. Vă mulțu mesc, Adrien ne Bradle y din Vancou ver, Margar et Miller din Londra,
12

Angie Francesco din Glastonbu ry, Anglia, Richa rd din Menlo Park și Rennie Frumkin din Sausalito,
Californi a.
Îi sunt îndato rat și lui Shirle y Spaxman și lui Howard Kellough pentru corect area manusc risului
și impresiile lor utile pe margi nea acestuia, ca și tuturor celor care au avut bunăvoința să revizuiască
manuscrisul mai târziu și să n e ofe re informații suplimenta re. îți mulțumesc, Rose Dende wich, pentru
că ai te hnore dactat manuscrisul în maniera ta u nică, plină d e veselie și p rofesio nalism.
în final, aș dori să îmi exprim iubire a și recunoștința pentru mama și tatăl meu, fără de care
această carte nu ar fi existat, pentru maeștrii mei spirituali și pentru cel mai mare guru dintre toți:
viața.
INTRODUCERE
Cum a aparut aceasta carte
Trecutul nu-mi folosește prea mult și rareori mă gândesc la el; cu toate acest ea, aș
vrea să v ă sp un pe scurt c um am ajuns să fiu înv ățăto r spiritual.
Până la vărsta de 13 ani, am trăit într-o stare aproape continu ă de anxietate, întrerup tă de
perioade de depresie suicid ală. Acum am sentimeintul că vorbesc despr e o viață anterioară sau
desp re v iața altei pe rsoane.
Într-o noapte, la puțin timp după ce împlinisem 29 de ani, m-am trezit spre
dimineața cuprins de un sentiment de panică totală. Mă mai trezisem de nenumărate ori
13

înainte cu acest sentiment, dar de data asta era mai intens ca nicioda tă. Liniștea nopții, contu rurile
vagi ale mobilei în camera întunecată, zgomotul îndepă rtat al trenului care trecea pe lăngă casa
mea –- totul părea atât de străin, de ostil și de lipsit de orice sens, încât mi-a produs o
aversiune profundă față de lume. Cel mai odios lucru era., totuși, propria mea existență. Ce
rost avea să continui a ceastă lup tă pe rmanen tă ?
Simțeam cum o profundă dorirință de autodist rugere, de nonexistenț ă devine mult mai
puternică d ecât do rința, ins tinctiv ă de a contin ua să t răiesc.
„Eu nu mă mai pot supo rta pe mine însumi”. Acesta era gândul care contiunu a să se deruleze
în mintea mea. Apoi, dintr-o dată, am sesizat ciudățenia lui. „Sunt eu o ființă sau două? Dacă cu nu
mă mai pot suporta pe mine însum i, atunci trebuie să existe două ființe în mine: «eu» și
«mine însumi», cu care «eu» nu mai pot trăi." „Poate că", m-am gândit eu, „numai una dintre ele
este r eală."
Am fost atât de uimit de aceast ă stranie descop erire, încât mintea mea s-a oprit în loc. Eram
perfect conștie nt, dar nu mai aveam gându ri. Apoi m-am simțit atras în ceea ce semăna cu un vârtej
de energie. La început a fost o mișcar e lentă, care apoi s-a accelerat . Am fost cupri ns de o frică
intensă, și corpul meu a început să tremure. Am auzit cuvintele „nu te împotriv i" ca și cum ar fi venit
de un deva din pi eptul meu. Si mțeam că sunt t ras într-un g ol. M ă simțeam ca și cum golul se afla mai
degrabă în mine decât în afara mea. Dintr -o dată, nu a mai existat nici urmă de frică și m-am lăsat
să alunec în acel g ol. Nu î mi amintesc ce s -a întâ mplat du pă acee a.
Am fost trezit de ciripitul unei păsări din fața geamului meu. Nu mai auzisem până arunci un
așa sunet. Aveam încă ochii închiși și am avut imaginea unui diamant prețios. Da, dacă un diamant
ar putea scoate un sunet, așa ar suna. Am deschis ochii. Primele raze ale soarelui trecea u prin
14

draperii. Fără să mă gândesc, am simțit, am știut că este infinit mai multă lumină decât ne dăm noi
seama. Acea lumină blândă filtrată de draperii era iubirea însăși. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. M-
am ridicat și m-am plimbat prin cameră. Am recunoscut camera și mi-am dat seama că niciodat ă nu
o văzusem cu adevărat până atunci. Totul era proaspăt și pur, ca și cum tocmai ar fi fost creat. Am
luat în mâini diferite lucruri, un creion, o sticlă goală, minunându-mă de frumusețea și viața care
izvorau din ele.
În ziua aceea m-am plimbat prin oraș cuprins de o uimire profund ă față de miracolul vieții pe
Pământ, ca și cum tocmai aș fi v enit p e lume.
În următoa rele cinci luni, am trăit într-o stare de pace și fericire profund e și neîntrer upte. După
aceea, ea s-a diminuat întru câtva în intensitate sau poate că așa mi s-a părut mie, pentru că a
devenit starea mea naturală . Puteam să funcționez normal în lume, deși mi-am dat seama că, orice
aș fi făcu t, nu aș mai fi putu t adăug a nim ic la ce ea ce a veam deja.
Știam, desigur , că mi se întâmplase un lucru extrem de important, dar nu îl înțelege am
complet. Abia peste câțiva ani, după ce am citit texte de spiritualitat e și am petrecut m ai mult timp cu
o serie de maeștri spirituali, a m realizat că toți căutau ceea ce m ie mi se întâmplase deja. Am înțeles
faptul că presiunea intens ă a suferinței din noaptea aceea trebuie să fi forțat conș tiința mea să se
retragă din identifica rea cu sinele nefericit și extrem de anxios, care este, în ultimă instanță, o
ficțiune a minții. Această retragere trebuie să fi fost atât de completă, încât acel sine fals, plin de
suferință, s-a prăbușit imediat, ca atunci când scoa tem un dop dintr-o jucărie gonflabilă. Ceea ce a
rămas a fost natura mea adevărată ca existență contin uă: conștiința în stare a ei cea mai pură,
înainte de identific area cu forma. Mai târziu am învățat să mă cufun d în acea lume interioară
atemporală și fără de moarte, pe care o percepusem inițial ca pe un gol, și să rămân complet con-
15

știent. Am trecut prin stări de o indesc riptibilă fericire și sfințenie, față de care chiar și experi ența
inițială pe care tocmai am descris -o pălește . A venit un moment când, pentru o vreme, am rămas
fără nimic în plan fizic. Nu aveam relații sociale, casă, loc de muncă, identit ate socială definită. Am
petrecut ap roape doi ani stâ nd în parc pe b ănci, în beția celei mai intense f ericiri.
Dar chiar și cele mai frumoas e experienț e vin și pleacă. Prin comparație cu orice
expe riență, probabil că fundamental este sentimentul păcii, care nu m-a mai părăsit de atunci.
Uneo ri este foarte puternic, aproape palpabil, încât îl pot simți și alții. Alteori este undeva în fundal,
ca o melodie îndepărt ată.
Mai târziu, oamenii v eneau din câ nd în când la mine și îm i spune au: „V reau și eu ceea ce ai tu.
Poți să-mi dai și mie sau să-mi arăți cum să-l obțin și eu?" Iar eu răspu ndeam: „Ai deja acest lucru.
Dar nu -l poți simți pentru că mintea ta face prea mult zgomot". Acest răspuns s-a transf ormat mai
târziu în cartea pe care o țineți în mână. Înainte să-mi dau seama, aveam din nou o identitate exte-
rioară. Devenisem un în vățăto r spirit ual.
Adevărul din n oi
Această carte reprezint ă esența activității mele, atât cât poate fi ea exprimată în cuvinte, cu
indivizi și grupuri mici de persoa ne interesa te de dezvoltare a spirituală, din Europa și America de
Nord. Cu o profundă afecțiune și apreci ere aș vrea să le mulțu mesc acelo r ființe excepționale pentru
curajul și disponibilitate a lor interioa ră de a îmbrățișa schimbarea, pentru întrebările lor provocato are
și dorința lor de a ascult a. Această carte nu ar fi apărut fără ei. Acești oameni aparțin unei minorit ăți
norocoase de pionie ri spirituali: oameni care ajung la un punct în care devin capabili să rupă tiparele
mentale colectiv e moștenite, tip are ca re i-a u ținut di ntotdea una pe o ameni legați de su ferință .
16

Cred că această carte își va găsi drumul către aceia care sunt pregătiți pentru o transfo rmare
interi oară radicală și va acționa ca un catalizato r în acest scop. Sper că îi va îmbogăți și pe mulți
alții, care vor consider a conținut ul ei demn de luat în seamă, chiar dacă nu vor fi gata, poate, să îl
trăiasc ă sau să îl pună în practică în totalita te. Este posibil ca, mai târziu, sămânța plantată la citirea
acestei cărți să fuzioneze cu sămânța iluminării pe care fiecar e ființă omenească o poartă în sine și
să ge rmineze, ieșind br usc la lumină.
Carte a în forma ei actuală a luat naștere în urma întrebărilor spont ane puse de diferite
persoane la seminar e, ore de meditație și ședin țe de consiliere individuală și din acest motiv am
păstrat formatul întreba re-răspu ns. La aces te ore și seminare am învățat și am primit la fel de mult
ca și cei care mi-au pus întreb ările. Unele întrebări și răspuns uri le-am preluat aproape cuvânt cu
cuvânt. Altele sunt mai generale, în sensul că am combinat anumite tipuri de întrebări cu care m-am
întâlnit frecvent într-u na singur ă și am extras esența din mai multe răspuns uri, pentru a forma un
răspuns general. Uneori, în timp ce scriam, îmi venea în minte un răspuns cu totul nou, mai profund
sau mai intuitiv decât tot ceea ce spusesem până atunci. Unele întrebă ri au venit de la redactorul
meu, care i mi-a ce rut explicații s uplimenta re în anumite locuri.
Veți descop eri că, de la prima până la ultima pagină, dialogul alterneaz ă continuu între două
niveluri diferite. La un nivel, vă atrag atenția asupra aspectel or false. Vă vorbesc despre natura
inconștien tului uman și desp re disfuncțiile sale, cum ar fi cel mai des întâlnite manifestări compor-
tamentale, de la conflictele din relațiile person ale până la războaiele dintre triburi sau națiuni. Aceste
informații sunt vitale, pent ru că, dacă nu învățați să recuno așteți falsul drept fals — ca un lucru străin
de dvs. — nu va putea să apară nicio transformare de durată și veți sfârși întotdeauna fiind trași
înapoi în iluzie sau într-o anumită formă de durere. La acest nivel, vă arăt și cum să nu faceți din
17

ceea ce este fals în sinea dvs. o carac teristică sau o problemă personală, pentru că tocmai aces ta
este modul în care se p erpetuează f alsul î nsuși.
La un alt nivel, vă voi vorbi desp re o transfo rmare profundă a conștiinț ei umane — nu ca
posibilitate viitoare, îndepă rtată, ci ca schimbare posibilă chiar în acest moment — indiferent cine
sunteți și unde vă aflați. Vă voi arăta cum să vă elibe rați din sclavia minții și să intrați în această
stare de iluminare a c onștiinței pe care s ă o pr elungiți și în viața de zi cu zi.
La acest niv el, cuvintele nu urmăresc î ntotd eauna comunicarea de informații, și de multe ori au
scopul de a vă atrage în această nouă conștiință în timp ce citiți. în mod repetat , voi încerca să vă
iau cu mine în această stare atempor ală de prezență conștientă intensă în clipa prezentă, pentru a
vă face să simțiți iluminarea. Până când veți reuși să trăiți lucrurile despre care vă vorbesc, s-ar
putea ca aceste pasaje să vi se pară întru câtva repetiti ve. Totuși, imediat ce veți reuși acest
lucru,c red că vă veți da seama că ele conțin o mare putere spirituală și pot deveni pentru dvs. cele
mai plăcute părți ale cărții. Mai mult, deoa rece fiecare om poartă în el sămânț a iluminării, de multe
ori mă voi adresa cunoscător ului din sinea dvs. care se află în spatele gânditorului din sinea dvs.,
mă voi adresa sinelui mai profun d, care recunoaște imediat adevărul spiritual, rezoneaz ă cu el și
primește put ere d e la acesta. Prin simbolul pentru pauză
S
18

care apare după a numite pasaje vă sugerez c ă ar fi bi ne să v ă opriți un moment din lectură, să v ă
liniștiți și să simțiți, să trăiți ex perien ța ade vărului ca re tocmai a fost e xprimat. Este posibil ca și în
alte locu ri din tex t să simțiți spontan și fi resc ne voia d e a v ă opri pe ntru a medita.
Când veți începe să citiți această carte, sensul anumitor cuvinte, ca „Ființă " sau „prezență", vă
va fi mai puțin clar. Citiți mai depa rte. întreb ările sau obiecțiile care vă vor veni probabil în minte în
timp ce citiți vor primi un răspuns mai târziu, într-u n paragraf ulteri or sau poate că se vor dovedi lip-
site de import anță cân d veți păt runde mai adâ nc în aceas tă învățătură — și î n sine.
Nu citiți doar cu mintea. Obse rvați dacă nu simțiți vreo „reacți e de răspuns" în timp ce citiți sau
un sentiment de recunoaște re din interior. Nu vă pot împărtăși niciun adevăr spiritual pe care în
adânc ul suflet ului să nu-l cunoașteți deja. Tot ce pot face este să vă amintesc ceea ce ați uitat într-
un asemenea moment, în fieca re celulă a corpului dvs. este activată și elibe rată cunoaș terea vie,
veche și t otuși mereu no uă.
Mintea vrea mere u să clasifice și să compare, dar aceast ă carte vă va ajuta mai mult dacă nu
veți încerca să compar ați termenii folosiți aici cu cei întâlniți în alte lucrări; altfel, probabil că veți
ajunge la o stare de confuzie. Eu folosesc cuvinte ca „ferici re", „minte " și „conș tiință" în moduri care
nu corespund neapă rat altor abordări. Nu vă fixați asupra cuvintelor . Ele sunt doar trepte ce trebuie
lăsate în urmă cât de r epede.
Când citez ocazional cuvintele lui Isus sau ale lui Buddha din Cursul miracolelo r sau din alte
lucră ri, nu o fac pentru a compara, ci pentru a vă atrage atenția că în esență există și a existat
întotd eauna un adevăr spiritual unic, deși acesta ni se prezintă sub atâte a forme. Unele forme, ca,
de exemplu, vechile religii, au acumulat atât de multe elemente străine, încât esența lor spirit uală a
fost aproape în întregime acope rită. De aceea, în mare măsură , sensul lor profund nu m ai este recu-
19

noscut și puterea lor de transfo rmare s-a pierd ut. Citez din vechile religii sau din alte învățături
pentru a vă revela înțelesul lor adânc și pentru a restaur a astfel puterea lor de transfo rmare, mai
ales pentru cititorii care aparțin acestor orientări religioase. Eu le spun: nu este nevoie să căutați
adevărul în altă parte. Lăsați -mă să vă arăt cum să ajungeți la un nivel mai profund al învățăturilo r
pe ca re le a veți deja.
Totuși, în mare, m-am străduit să folosesc o terminologi e cât se poate de neutră pentru ca
mesa jul meu să poată ajunge la cât mai mulți oameni. Putem consid era volumul de față o
reformulare adecvată pentru epoca noastră a învățăt urilor spirituale perene ce formează esența
tuturor religiilor . Ele nu derivă din surse externe, ci din singura sursă autentică, liberă de orice teorie
sau spec ulație — sursa interioară . Vorbesc din experiența proprie și, dacă uneori devin prea
catego ric, fac aceasta pentru a răzbi prin învelișul dur al rezisten ței mentale și pentru a ajunge la
acel loc din interio rul dvs. în care cunoaște ți cu adevărat, la fel de bine ca și mine, și în care ade-
vărul este recunoscut atunci când este auzit. î n acele momente apare un sentiment de exalta re și de
trăire intens ă, ca și cum ceva din d vs. ar sp une: „D a, știu că es te ade vărat".
Capitolul 1
Nu suntem totuna cu mintea noastră
Cel mai mare obstacol în calea i luminăr ii
Ce este iluminare a?
20

Un cerșeto r stătea la margin ea unui drum de mai bine de 30 de ani. într-o zi, trecu pe acolo un
străin . „Te înduri să-mi dai un ban?", murmură mecanic cerșe torul, întinzându -i vechea lui șapcă de
baseb all. „Nu am nimic să-ți dau", spuse străinul. „Dar pe ce ești așez at?", întreb ă acesta. „Un
gunoi ", răspuns e cerșeto rul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă știu." „Te-ai uitat
vreodată înăuntr u?", întrebă străinul. „Nu", răspu nse cerșetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea."
„Uită -te înăunt ru", insistă străin ul. Cerșeto rul reuși să ridice puțin capacul. Șocat, nevenindu -i să
creadă, v ăzu c ă toată c utia er a plină cu a ur.
Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea și care vă spune să vă uitați înăunt ru. Nu în
interi orul un ei cutii, ca în parabolă, ci unde va mai aproape: în inte riorul d vs.
„Dar eu nu sunt un c erșeto r" — mi se pa re că v ă aud pr otestân d.
Cei care nu și-au găsit încă adevărata bogă ție, care este strălucit oarea fericire a Ființei și
sentimentul profund și indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cerșetori, chiar dacă dețin cele
mai mari bogății materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcer e sau de satisfacți e, de
recunoaște re, de sigur anță sau de iubire, deși au în sine o comoară care conține nu numai aceste
lucru ri, ci este in finit mai bogată dec ât orice le-ar putea oferi lumea.
Cuvântul „iluminare " evocă într-un fel ideea unei realiză ri supraomenești, iar șinele fals vrea să
perpetueze această idee; dar aceasta este pur și simplu starea dvs. naturală, trăirea identității cu
Ființa . Este o stare de conecta re la ceva incomensur abil și indest ructibil, la ceva care, aproape
paradoxal, sunteți în esenț ă dvs., dar care, cu toate aceste a, vă depășește cu mult. înseamnă
regăsirea naturii dvs. adevărate, dincolo de nume și de înfățișa re. Incapacitatea de a simți această
conectare dă naște re iluziei sepa rării — separa re de propria perso ană și de lumea care vă
21

înconjoară. Atunci vă percepe ți, conștient sau inconștient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar
conflictul int erior devine sta rea n ormală.
Îmi place foarte mult definiția extrem de simplă pe care Budd ha o dă iluminării: „sfârșit ul
suferinței". Nu este nimic supraomenesc în ea, nu-i așa? Desigur, ca definiție, este incompletă. Ne
spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferință. Dar ce rămâne atunci când nu mai există
suferință? Buddha păstr ează tăcer ea asupra acest ui subiec t, iar tăcerea lui înseamnă că acest lucru
trebuie desco perit pe cont propriu. El folosește o definiție negativ ă pentru ca mintea să nu o trans-
forme într-o credință sau într-o realizare supraomenească, un obiectiv imposibil de atins. în ciuda
acestei precauții, majoritatea budiștilo r cred și azi că iluminarea este pentru Budd ha, nu pentru ei,
cel puțin n u în această v iață.
Ați folosit cuvânt ul Ființă . Puteți să ne e xplicați ce înț ele geți p rin acest c uvânt?
Ființa este energia vitală unita ră, eternă, mereu prezentă deas upra miliardelor de forme vii
supuse nașterii și morții. Totuși, Ființa nu este numai deasup ra, ci și în adâncul fiecărei forme de
viață, ca esență interioară invizibilă și indestructibilă. Ceea ce înseamnă că ea ne este accesibilă în
acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevărate. Dar nu căut ați să puneți
stăpâni re pe ea prin puterea "minții. Nu încerca ți să o înțelege ți. Nu puteți să o cunoașteți decâ t
atunci când mintea este liniștită. Când sunteți prezent, când atenția voastră se îndreaptă intens și în
întregime spre Clipa de acum, Ființa poate fi simțită, dar ea nu poate fi înțeleasă niciodată pe cale
mentală. A regăsi conștiinț a Ființei și a menține această stare de „conștiință sensibilă " însea mnă a
atinge iluminar ea.
22

S
Când sp uneți Fiin tă, vă r eferiți la Dumnezeu ? Dacă da, nu spuneți Dumne zeu?
Cuvântul Dumnezeu și-a pierdut sensul pe parcursul miilor de ani de folosi re greșită. îl
folosesc uneo ri și eu, dar destul de rar. Prin „folosi re greșită " vreau să spun că oameni care nu au
reușit niciod ată să arunce măcar o privire fugară în lumea sacrului, în vastitatea infinită din spatel e
acestui cuvânt, îl folos esc cu multă conv ingere, ca și cum ar ști desp re ce anume vorbesc. Sau aduc
argumente împotriv a sa, ca și cum ar ști ce este lucrul pe care îl neagă. Această folosire greșită dă
naște re unor credințe, unor afirmații absurde și unor iluzii egoiste, ca de exemplu: „Dumnezeul meu
sau al nostru este singurul adevărat, iar Dumnezeul tău este fals", sau faimoasei afirmații a lui
Nietzsche: „ Dumnezeu a murit".
Cuvântul Dumnezeu a devenit un concept închis. în momentul când este rostit, apare o
imagine mentală , poate că nu chiar acee a a unui bătrân cu barbă albă, totuși o reprezenta re
mentală a unui lucru sau a unei persoane din afara noastră și, desigur , aproape inevitabil, aceasta
este o p ersoană sau u n lucru d e sex masculin.
Nici Dumnezeu, nici Ființă și nici vreun alt cuvânt nu poate defini sau explica realitatea
inefabilă d in spatele cuvântului, a stfel că sing ura întreba re importan tă este ac eea dac ă cuvântul este
un sprijin sau o piedică pentru capacitatea noastră de a trăi realitatea la care se referă. Trimite el
dincolo de sine, la o realitate transcendent ă, sau se contaminează cu ușuri nță, devenind nimic
altce va decât o ide e din mintea d vs. în care c redeți, u n idol mental?
23

Cuvântul Ființă nu explică nimic, dar nici cuvântul Dumnezeu nu face aces t lucru. Totuși, Ființa
are avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinit atea invizibilă la o entitat e finită. Este
imposibil să ne formăm o imagine mentală despre ea. Nimeni nu poate să revendice exclusiv Ființa.
Este însăși esența și vă este imediat accesibilă ca sentiment al propriei prezențe, drept
conștientiz are a lui „eu sunt", care este anterioară gândului că „eu sunt asta sau cealalt ă". Așada r,
este u n pas foa rte mic între c uvântul Ființă și experien ța existenț ei.
S
Care e ste cel mai mare o bstacol în calea t răirii acest ei realit ăți?
Identifica rea cu mintea dvs., care face ca gândirea să devină un impuls permane nt și repetiti v.
Incapacit atea de a te opri să mai gândești este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest
lucru pentru că aproape toată lumea suferă de ea, așa că o conside răm un lucru normal. Acest
zgomot mental neînceta t ne împiedică să găsim acea lume a liniștii interioare, care este insepar abilă
de Ființă. El creează și un sine fals, const ruit de minte, care aruncă o umbr ă de frică și suferință.
Vom discuta mai mult des pre ac est lucru mai tâ rziu.
Filozof ul Descart es credea că a descope rit adevărul funda-[ mental când a făcut afirmația:
„Gândesc, deci exist". De fapt, | el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândi rii cu î, Ființa
și a identit ății cu gândirea. Cel ce gândește compulsiv , adică aproape toată lumea, trăiește într-o
stare de separare [aparentă, într-o lume nebun esc de complexă, cu conflicte și [ probleme perpetue,
o lume care reflectă fragmenta rea din ce în ce mai mare a minții. Iluminarea este o stare de
24

integ ritate, de a l fi „unita r" și, din acest motiv , împăcat. A fi unitar cu viața în [aspectul său manifest,
lumea, ca și cu șinele dvs. profund și viața nemanifestă — a fi unitar cu Ființa . Iluminarea nu este
numai sfârșitul suferinței și al conflictelor perpetue din interio rul și din afara noastr ă, ci și sfârșitul
sclav iei noastr e față de gândirea neîntre ruptă. Ce sentiment incredibil de elibera re! Identifica rea cu
mintea creeaz ă un ecran opac de conc epte, etich ete, imagini, cuvinte, judecăți și definiții ce
blocheaz ă orice relație autentică. Se interpune între conștiința de sine și persoană, între dvs. și
restul oamenilor , între dvs. și natură, între dvs. și Dumnezeu. Acest ecran de gânduri este cel care
creează iluzia separării, impresia că existați complet sepa rat de „celălalt" . Atunci uitați faptul esențial
că, în spatele nivelului aparenței fizice și al formelor diferite, sunteți unitar cu tot ceea ce există. Prin
„uitați" vreau să spun că nu mai puteți simți această unitate ca realitate de sine evidentă. Puteți cre-
de că acest lucru este adevărat, dar nu mai știți că este adevărat. O credi nță poate fi liniștitoa re.
Totuși numai pri n experiența p roprie de vine eli berat oare.
Gândi rea a devenit o boală. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilib ru. De
exemplu, nu este nimic anormal în multiplicarea și diviziunea celulelo r în corpul uman, dar, când
acest proces continuă fără să țină cont de organismul ca întreg, celulele prolif erează și apare o
boală.
Notă: Mintea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuși, folosit ă incorect,
devine foarte distructi vă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă
folosiți incorect mintea — pentru că, de obicei, nu o folosiți deloc. Ea vă folos ește pe dvs. Aceasta
este b oala. Cre deți că sunteți mintea dvs. Este o iluzie. I nstrumentul a p us stăpâni re pe d vs.
25

Nu sunt în totalitat e de acord. Este adevărat că am multe gând uri care nu au un scop precis,
ca majorita tea oamenilor , dar am totuși capacitatea de a alege să-mi folos esc mintea pen tru a
obține s au re aliza diferite lucru ri și fac ast a tot timpul.
Numai faptul că puteți rezolva un careu de cuvinte încrucișate sau const rui o bombă atomică
nu înseamnă că vă folosiți mintea. Așa cum câinilor le place foar te mult să roadă oase, mintea adoră
să se ocupe de probleme. Acesta este mo tivul pent ru care re zolvă cuvinte încrucișat e și const ruiește
bombe atomice. Dvs. nu sunteți interesat de aceste scopu ri. Dați-mi voie să vă pun o întrebare: vă
puteți eli bera d e mintea dvs. ori de câte ori do riți? Ați descope rit buto nul de „închide re"?
Adică să nu mai gândesc deloc? Nu, n u pot. Poat e numai o secundă sau dou ă.
Atunci, mintea este cea care vă folosește pe dvs. Vă identificați inconști ent cu ea, așa că nici
nu știți că sunteți sclavul ei. Este ca și cum ați fi poseda t fără să știți și luați entitatea care vă pose dă
drept persoa na dvs. începutul libertă ții este să vă dați seama de faptul că nu sunteți entitate a care
vă posedă — adică gândito rul din sinea dvs. Cunosc ând acest lucru, aveți ocazia să obser vați
entitat ea. în momentul în care începeți să observați gânditorul, se activeaz ă un nivel superio r al
conștiinței. Atunci începeți să realizați că dincolo de lumea gândurilo r există o arie vastă a
inteligenț ei, că gândul este nu mai un aspect mărunt al acesteia. Conștientizați de asemenea că
toate lucrurile care contează — frumuseț ea, iubirea, creativitatea, bucu ria, pacea interioară— vin de
dincolo d e minte. Atunci începeți să v ă treziți.
S
26

Elibera rea de mintea noastră
Ce vre ți să spune ți prin „ observarea gân ditorului "?
Când o persoană se duce la doctor și spune: „Aud o voce capul meu", probabil că va fi trimisă
la psihiatru. Cert este într-u n mod foarte asemănăto r, aproape toată lumea aude a sau mai multe
voci în cap tot timpu j: gându rile in volun -e în legătu ră cu ca re nu v ă dați seama că a veți p uterea de a ,
opri. Monologu ri și dialogu ri continue. Probabil că ați întâlnit pe stradă „nebuni " care vorbesc ă
oprire, cu voce tare sau mormăind în barbă. Ei bine, acest cru nu diferă foarte mult de ceea ce faceți
dvs. înșivă și toți enii „normali", cu excepția faptului că nu vorbiți cu voce Vocea comentează,
speculeaz ă, compară, judecă, se lânge, accep tă sau respinge etc. Ea nu este neapă rat relevan-
pentru situația în care vă aflați în acel moment; poate evo-trecutul recent sau îndepă rtat, poate
repeta sau imagina po-iibile situații viitoare. își imaginează deseo ri lucruri nega tive finaluri nedo rite;
acest lucru este numit „îngrijorare ", 'neori, această bandă de magnetofon care zbârnâi e în fundal
BSte însoțită de imagini sau „filme mentale" . Chiar dacă voia este relevantă pentru situația curen tă,
ea va fi interpretată termenii trecutului; pentru că vocea aparține minții noastre iondițio nate, care
este rezultatul istoriei noastre de viață, dar al cadrului mental cultu ral colecti v pe care l-am moștenit.
Așa că dvs. priviți și evaluați prezent ul prin prisma trecutul ui ți obțineți o perspectiv ă total eronată
asup ra lui. Nu de puți-o ri, vocea este cel mai aprig dușman al dvs. Mulți oameni iese având în minte
un tiran care îi atacă și îi pedepsește continuu, acapa rându -le mare parte din energia vitală. El este
cauza n eferici rii și a sufe rinței neex primate, și chiar a bolii.
Vestea bună este că vă puteți eliber a de mintea dvs. Aceasta este singu ra elibe rare autentică.
Puteți face primul pas chiar acum. începeți să vă ascultați vocea care vorbeșt e în capul dvs. cât
puteți de des. Acordați o atenție deose bită gându rilor repetitive sau tiparelor de gândire; poate că
27

aceste vechi discuri de gramofon vorbesc în capul dvs. de ani întregi. Iată ce înțeleg eu prin
„observarea gândito rului" — este un alt fel de a spune: ascultă -ți vocea minții, acolo ca spec tator, ca
martor .
Când vă ascultați vocea minții, încercați să fiți imparți al. Adică nu o judeca ți. Nu judecați și nu
condamnați ceea ce auziți, pentru că asta ar însemna că aceeași voce a intrat din nou pe ușa din
spate. Vă veți da repede seama: vocea e acolo, iar eu sunt aici, ascultând -o, urmărind -o.
Conștientiza rea faptului că eu sunt — acest sentiment al propriei prezențe — nu este un gând. El
vine de u ndeva de dincolo d e minte.
S
Așa că, atunci când ascult ați un gând, conștie ntizați nu numai gândul, ci și propria dvs.
prezență ca marto r al gândului. In felul acesta, a apărut o nouă dimensiune a conștiinței. în timp ce
vă ascultați gândul, simțiți o prezență conștientă — șinele dvs. profun d — ca și cum s-ar afla dincolo
de gând sau dedes ubtul lui, orice-a r însemna asta. Atunci gândul își pierde puterea asupr a dvs. și
începe cu repeziciune să slăbească în intensitate , în forță, pentru că nu mai continuați să încărc ați
mintea cu energie prin identifica rea cu el. Acesta este începutul sfârșitului gândirii involunt are și
compulsive .
Când un gând cede ază, veți resimți o disco ntinuitate în fluxul mental — un hiat al non-minții.
La început, aces te intervale vor fi scurte, poate de câtev a secunde, dar treptat ele se vor prelu ngi.
Când vor apărea astfel de intervale, veți simți o lumită liniște și pace interioa re. Acesta este
28

începu tul stării aatural e de trăire a unității cu Ființa, senzație ca re, de obicei, ieste ascunsă de minte.
Exersând , sentimentul de liniște și pace se va aprofunda. De fapt, profunzimea lui nu are limite.
sVeți simți și o subtilă se nzație de b ucurie care u rcă din adân -I dvs.: buc uria d e a tr ăi.
Nu este o stare asemănătoar e cu transa. Deloc. Aici nu e vorba de o pierdere a conștiinț ei.
Este exact opusul transei. [Dacă prețul păcii ar fi scădere a nivelului conș tiinței, iar pre-fcțul calmului
— o scăd ere a vitalității și a vitezei de reacție, atunci aceste lucruri nu ar merita dobândite . în
această stare conecta re interioară sunteți mult mai alert și mai treaz de-It în momentele de
identifica re cu mintea. Sunteți în întregise prezent. Aceasta măreșt e frecvența vibrației câmpului
energetic ca re dă v iață corp ului fizic.
Pe măsură ce pătrundeți mai adânc în această zonă a „non-minții", cum i se spune uneori în
Orien t, câștigați o stare de conștiință pură. În această stare, vă simțiți propria prezen ță cu o
asemenea intensitate și bucuri e, încât orice gând, orice emoție, întregul corp fizic și toată lumea
externă devin relati v lipsite de importanț ă în comparație cu trăirea. Totuși, nu este o stare egoistă, ci
una total altruistă. Vă conduc e dincolo Ide ceea ce ați crezut până acum că este „sinele propriu".
Această prezență sunteți esențialmente dvs. și, în același timp, inimaginabil mai mult decât dvs.
Ceea ce încerc să vă împărtășesc aici poate părea paradoxal sau chiar contradict oriu, dar nu există
niciun alt mod în care aș p utea e xprima aceste luc ruri.
S
29

În loc să „observați gânditorul ", puteți crea dvs. înșivă un gol în fluxul gândirii, pur și simplu
concent rându-vă atenția asupra Clipei de acum. Deveniți intens conștient de momentul prezent.
Este un lucru care vă va aduce o profund ă satisfacție. Astfel, vă îndepă rtați conștiința de activitățile
minții și creați un hiatus al no n-minții, în care sunt eți extrem de ale rt și conștient , însă fără să gândiți.
Aceasta este esența meditației. în viața cotidia nă, puteți face aces t exerciți u oprin du-vă la orice
activitate d e ruti nă car e de obicei e ste doa r un mod de a atinge u n obiecti v, aco rdându -i toat ă atenția
dvs., astfel încât să devină un scop în sine. De exemplu, de câte ori coborâți și urcați scările acas ă
sau la locul de muncă, fiți extrem de atent la fiecare pas, la fiecar e mișcare, chiar și la respira ție. Fiți
total prezent. Sau când vă spălați pe mâini, fiți atent la toate informațiile senzoriale asocia te cu
această activitate: sunetul și felul în care simțiți apa, mișcările mâinilor , mirosul săpunului ș.a.m.d.
Ori atunci când vă urcați în mașină, după ce închideți portiera, opriți-v ă pentru câteva secunde și
obse r-vați-vă respirația. Conștientizați senzația calmă, dar intensă a preze nței. Există un singur
criteriu sigur în funcție de care vă puteți măsura succesul în această activitate: gradul în care simțiți
pacea i nterioa ră.
S
Așa că pasul cel mai import ant al călăt oriei dvs. spre iluminare constă în a învăța să nu vă mai
identificați cu mintea dvs. De câte ori creați un gol în fluxul mental, lumina conștiinței se
accentu ează.
30

Într-o zi s-ar putea să vă surprindeți zâmbind vocii din minte, așa cum v-ați amuza de poznele
unui copil. Iar aceasta denotă că, de câtva timp, nu mai luați în serios ceea ce se petrece în minte,
deoa rece se ntimentul d vs. de sine n u mai depinde d e un asemenea p roces.
Iluminarea: depășirea gândurilor
Gândi rea nu este ese nțială pent ru sup raviețui rea în această lume?
Mintea dvs. este un instr ument, o unealt ă. Ea există pent ru a fi folosit ă într-u n anumit scop, iar ,
când sarcin a este îndeplinită, lăsați-o deoparte . Dar, după cum stau lucrurile, aș spune că aproape
80-90% din gând urile majorității oamenilor sunt nu numai repetitiv e și inutile , dar, prin natura lor dis-
funcțion ală și deseo ri negati vă, mare parte sunt chiar dăunăto are. Obse rvați-vă mintea și veți
descop eri că est e ade vărat. Ea duc e la o pie rdere importantă d e ene rgie v itală.
Acest gen de gândire compulsiv ă este în realitate o formă de dependenț ă. Prin ce se
carac terizeaz ă depen dența? Pur și [simplu prin faptul că nu mai simțiți că ați avea posibilitatea să
hotărâți când să va opriți. Pare un lucru mai puternic decât dvs., care vă dă un fals sentiment de
plăce re, o plăc ere ca re invariabil se t ransfo rmă în durere.
De ce am fi depen denți de minte?
Pentru că vă identifica ți cu ea — ceea ce consi derați a fi identitat ea dvs. derivă din conținutul
și activitatea minții. Vi se pare că ați înceta să existați dacă nu ați mai gândi. Pe mă-i sură ce
creșt eți, vă formați o imagine mentală despre cine sunteți, în baza condiționă rii personale și
cultur ale. Putem (numi această identitate fantomatică „sine fals". Șinele fals const ă în activitatea
mentală și nu poate fi menținu t în viață decât gândind permanent. Termenul de „sine fals" are
31

sensu ri ! diferite pentru perso ane diferite , dar, în contextul propus de mine, se referă la acel sine fals
creat prin id entificar ea inconștientă cu mintea.
Pentru sinele fals, mom entul prezen t abia dacă există. Numai trecu tul și viitorul sunt
conside rate importa nte. Această inversare totală a adevărului este cauzată de faptul că mintea nu
funcțion ează corect sub influența sinelui fals. Este mereu preocupată de menținere a în viață a
trecutului, pentru că, fără el, cine mai sunteți dvs.? Se proiect ează constant în viitor pentru a-și
asigu ra supraviețuir ea continu ă și a căuta acolo elibe rarea sau împlinirea . Mintea spune: „într-o zi,
când se va întâmpla cutare sau cutare lucru, mă voi simți bine, voi fi fericit și împăcat". Chiar și
atunci când șinele fals pare preoc upat de prezent, ceea ce vede nu este prezent ul: acesta este per-
ceput total greșit pentru că este privit prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un mijloc pentru
atinge rea unui scop, un obiecti v întotd eauna legat de viitorul proiectat de minte. Obse rvați-vă mintea
și veți vedea că așa f uncționeaz ă.
Momentul preze nt este cheia eliberării. Dar nu puteți găsi mom entul prezent atâta timp cât vă
identificați cu mintea d vs.
Nu vreau să-mi pierd capacitate a de a analiza și a face deose biri. Nu m-ar deranja să învăț să
gând esc mai clar, mai concent rat, dar nu vreau să-mi pierd capacitatea mentală. Darul gândi rii este
cel mai prețios lucm pe ca re îl avem. Fără el, am fi doa r o altă sp ecie de a nimale.
Dom inația minții nu es te mai mult decât u n stadiu în ev oluția conștiin ței. Necesitate a de a t rece
la stadiul următor a devenit o urgență; altfel, vom fi distruși de minte, care s-a preschimbat într-un
monstru. Vom discuta mai pe larg aces te lucru ri mai târziu. Gândirea și conștiința nu sunt sinonime.
32

Gândi rea este numai un aspect limitat al conștiinț ei. Gândul nu poate exista fără conș tiință, dar
conștiința n u are nevoie d e gând uri.
Ilumin area înseamnă depășirea gândului, evitarea întoarcerii la un nivel anterior gândul ui,
acela de animal sau de plantă. în starea de iluminare, vă puteți folosi gândire a ori de câte ori este
necesa r, dar într-un mod mult mai eficient și cu mai multă concent rare decât înainte. O puteți folosi
mai ales în scopuri practice, dar sunteți elibe rați de dialogul interior involuntar , păstrându -vă liniștea
interi oară. Când vă folosiți mintea, și mai ales atunci când aveți nevoie de o soluți e creati vă, alter nați
la fiecare câteva minute gândir ea cu liniștea, Iștarea de activare a minții cu aceea de liniștire a ei. în
afara minții, conștiința există fără gând. Numai astfel este posibilă gândire a creativ ă, pentru că
numai așa gân dul are o pute re reală. Gândul sin gur, lipsit d e conecta rea la lumea v astă a conștiinței,
devine r eped e ster p, nebu nesc, distr uctiv.
Mintea este, în esență, o mașină de supraviețuire. Atacul și apărarea împotri va altor minți,
adun area, depozita rea și analizarea informațiilor — aceste a sunt lucrurile la care se pricepe ea, dar
nu este deloc creati vă. Toți artiștii adevărați, indiferent dacă știu sau nu, creează într-o zonă aflată în
afara minții, din liniștea lor interio ară. Mintea dă apoi formă impulsului creativ sau intuițiilor . Chiar și
marii oameni de știință au afirmat că descope ririle creative cele mai important e le-au făcut în
momente de calm mental. în urma unui chestion ar aplicat celor mai mari mate maticieni de pe tot
teritoriul Statelor Unite, inclusiv lui Einstein, pentru a afla metodele lor de lucru, rezultat ul —
surprinzăto r — a fost acela că „gândi rea joacă numai un rol secunda r în faza decisiv ă și de scurtă
durată a actului creator". Așa că eu aș spune că motivul foarte simplu pentru care majoritatea
oamenilor de știință nu sunt creativi nu este acela că nu știu să gânde ască, ci acela că nu știu cum
să se o prească din gân dit!
33

Nu prin intermediul minții, al gândi rii s-a creat miracolul vieții pe Pământ sau corpul dvs., și nu
prin intermediul ei sunt ele menținut e în viață. Există în mod clar o inteligență mult mai vastă decât
mintea . Cum po ate o sing ură celul ă umană, care are u n diametru d e 20-3 0 µm m, să conți nă în ADN-
ul ei instrucțiuni care ar putea umple 1.000 de cărți, a câte 600 de pagini fiecare ? Cu cât aflăm mai
multe desp re funcționa rea corpului, cu atât înțelegem mai bine cât de vastă este intelige nța care l-a
const ruit și cât de puține știm desp re ea. Când mintea noast ră se reconecte ază cu ea, devine cea
mai minunată u nealtă. începe să d eservească un sco p care o depăș ește cu mult.
Emoția: reacț ia corpului la activitatea minț ii
Dar emoțiile? Sunt p rins mult mai des în v ârtejul emoții lor mele decât î n vârt ejul gând urilor .
Mintea, în felul în care folosesc eu acest cuvânt, nu este compusă doar din gânduri. Ea
include și emoțiile, și tiparele mental-emoționale de reacție inconști entă. Emoția apare acolo unde
mintea și corpul se întâlnesc . Este reacția corpul ui la activitatea minții — sau, ați putea spune, o
reflec tare a minții în corp. De exemplu, gândul la un posibil atac sau un gând ostil va crea în corp o
acumulare de energie, pe care noi o numim furie. Corpul se pregăt ește de luptă. Gândul că sunteți
amenințat, fizic sau psiholo gic, face corpul să se contracte, iar aceasta este compon enta fizică a
ceea ce noi numi m frică. Cercetă rile au arătat că emoțiile puternice pot produce schimbări chiar și în
biochimia corporală. Aceste schimbări biochimice reprezi ntă aspect ul fizic sau material al emoțiilor .
Desigur, nu sunteți întotdeaun a conș tienți de toate tiparel e dvs. de gândire și deseori numai
obse rvându -vă emoțiile le puteți c onștientiza.
Cu cât vă identific ați mai mult cu gândi rea, cu preferințele și cu aversiunile dvs., cu judecățile
și cu interpretările, cu alte cuvinte, cu cât sunteți mai puțin prezent ca observator conștien t, cu atât
încărcătur a emoțională va fi mai puternică, indife rent dacă sunteți conș tient sau nu de acest lucru.
34

Dacă nu vă puteți simți emoțiile ca ata re, dacă sunteți desp ărțit de ele, le veți trăi la un niv el pur fizic,
ca pe o problemă fizică sau ca pe un simptom. S-a scris foarte mult despre aceast a în ultimii ani,
așa că nu e nevoie să aprofund am. Un tipar inconștient puternic se poate manifesta și sub forma
unui eveniment extern, care vi se întâmplă. De exemplu, am obse rvat că, în cazul oamenilor care au
acumulat multă furie, fără să o conștientiz eze și fără să o exprime, există o probabilitate mai mare
de a fi atacați, verbal sau chiar fizic, de alte persoan e furioase — deseo ri fără niciun motiv aparent.
Ei emană un puternic iz de furie, pe care anumite persoane îl detectează la nivel subliminal, fapt ce
le declanș ează p ropria furie la tentă.
Dacă aveți dificultăți în a vă simți emoțiile ca atare, începeți prin a vă conce ntra atenția asupra
câmpului ener getic intern al propriul ui corp. Simțiți-vă cor pul din interior. Astfel veți intra în contact cu
emoțiile dvs. Vom explor a această problemă în detaliu mai târziu.
S
Spuneți că o emoție este reflecta rea minții în corp. Dar, uneo ri, între cele două entități apare
un con flict: m intea s pu ne „nu", în timp ce emoția s pune „ da" sau inve rs.
Dacă vreți într-adevăr să vă cunoașteți mintea, corpul vă va oferi întotdeau na o reflecta re
auten tică, așa că fiți atenți la emoție sau mai degrabă simțiți-o în corp. Dacă între cele două există
un conflict aparent, gândul va fi minciuna, iar emoția va fi adevărul. Nu va reprezent a adevărul ultim
desp re cine su nteți, ci ade vărul relativ desp re sta rea minții dvs. la momentul r especti v.
35

Conflictul dintre gândurile de la suprafață și proces ele mentale inconștie nte este foarte
frecvent. Poate că nu sunte ți capabil deocamdată să aduc eți activitatea mentală inconș tientă în
conștiință sub forma gând urilor, dar ea se va reflecta m ereu în corp sub forma emoției, iar emoțiile vi
le puteți conștientiza. A privi o emoție în acest fel este, în linii mari, ca și cum ai asculta sau privi un
gând, lucru d espre c are am vo rbit mai devreme. Singura dif erenț ă este ace ea că, d acă gând ul există
doar în mintea dvs., o emoție are o puternică compone nta fizică și, prin urmare, este simțită în
primul rând în corp. Puteți lăsa emoția să existe acolo fără a fi control ați de ea. Nu mai sunteți
emoția; sunteți marto rul, prezența observatoare. Dacă exersați aces t lucru, tot ceea ce este
inconștien t în dvs. va fi adus la lumina conștiin ței.
Deci obse rvare a emoțiilor noast re este l a fel de importa n tă ca și o bserva rea g ândurilo r?
Da. Faceți -vă un obicei din a vă întreba: „Ce se întâmplă în mine în acest moment?"
întrebarea vă va indica direcți a corectă. Dar nu analizați, pur și simplu urmăriți. Concent ra-ți-vă
atenția în interior. Simțiți energia emoției. Dacă nu există nicio emoție, îndreptați -vă atenția mai
adânc, spre c âmpul en ergetic i nterio r al co rpului d vs. Aceasta es te ușa căt re Ființă.
S
O emoție reprezintă de obicei un tipar de gândire amplificat și energizat, iar, din cauza
încărcăturii sale energice deseori copleșito are, la început nu este ușor să rămâi prezen t suficient de
mult timp pentru a o obse rva. Vrea să pună stăpâ nire pe dvs. și de obicei reușește — cu excepți a
cazului în care sunteți suficient de prezent. Dacă vă simțiți atras în identificarea inconștientă cu
36

emoția printr-o lipsă de prezență, lucru normal, de altfel, emoția devine tempora r identică cu dvs.
Deseo ri, gândirea și emoția formează un cerc vicios, alimen-tându -se recip roc. Tiparul de gândire își
creează o reflexie amplificată sub forma emoției, iar frecvența de vibrație a emoției continuă să
hrănească tiparul inițial de gândi re. Stăruind mental asup ra situației, asup ra evenimentului sau asu-
pra persoanei percepute drept cauză a emoției, gând ul încarcă emoția cu energie, iar, la rândul ei,
emoția energizează tipa rul de g ândir e ș.a.m.d.
În principiu, toate emoțiile sunt modifică ri ale unei emoții primordi ale și nedife rențiat e, care își
are originea în pierd erea conștiinț ei de sine, dincolo de orice nume și formă. Din cauza naturii sale
nedife rențiat e, este greu să găsim un nume care să descrie precis această emoție. „Frica" este un
termen destul de apropi at, dar, pe lângă un sentiment const ant de amenințare, aceas tă emoție
include și un sentiment pr ofund de aband on și neî mplinire. Ar fi mai potrivit dac ă am folosi un te rmen
la fel de nedife rențiat ca și această emoție primară și să o numim, pur și simplu, „durere". Una dintre
princip alele sarci ni ale minții este să se împotrivească și să înlăture această durere emoțională —
unul dintre motivele activității sale neîntreru pte —, dar tot ce poate să facă este să o ascundă tem-
porar. De fapt, cu cât mintea se luptă mai mult să scape de durere, cu atât durerea devine mai
puternică. Mintea nu poate găsi niciod ată soluția, nici nu-și poate permite să vă lase pe dvs. să o
faceți, pentru că este ea însăși o parte din „problemă'". Imaginați -vă un șef al unei secții de poliție
care încea rcă să prindă un incendiat or, când , făptașul este, de fapt, chiar d. Nu veți scăpa de durere
până când nu veți înceta să căutați rostul sinelui identificând u-vă cu mintea dvs., mai exact, cu
șinele fals. Mintea va fi în acel moment înlătu rată de la putere și Ființa vi se va revela drept
adevărata d vs. natu ră. Da, știu c e o să mă î ntrebați.
Voiam să vă î ntreb: ce se în tâmplă cu emoțiile po zitive, ca iubi rea și bucu ria?
37

Ele nu pot fi separate de starea dvs. naturală de conecta re interioa ră cu Ființa. Clipe
fulgu rante de iubire și bucuri e sau Scurte momente de profun dă pace interioa ră sunt posibile ori de
câte ori în fluxul gândi rii apare un gol. Pentru cei mai mulți oameni, astfel de goluri apar rareori și
numai accide ntal, în momentele în care mintea rămâne „fără grai", momente decla nșate uneo ri de o
frumusețe ieșită din comun, de o solicitare fizică extremă sau chia r de un pericol foarte mare . Uintr -o
dată, apare liniștea interio ară. Și în interi orul acestei liniști există o bucu rie subtilă, dar intens ă,
există p ace.
De obicei, astfel de momente sunt de scurtă durată, deoarece mintea își reia repede
activitatea de bruiaj, pe care noi o numi m gândir e. Iubirea, bucuria și pacea nu pot înflori până când
nu v-ați elibe rat de sub dominația minții. Dar aceste sentiment e nu sunt ceea ce eu aș numi emoții.
Ele se situează dincolo de emoții, la un nivel mult mai profund. Așa că trebuie să vă conștientizați în
întregime emoțiile și să fiți ca pabili să le simțiți, înainte de a putea simți ceea c e se află în spatele lo r.
Emoție înseamnă, ad litteram, „tulburare". Cuvântul vine din latinescul emovere, care are sensul de
„a tulbura ".
Iubirea, bucuria și pacea sunt stări profunde ale Ființei sau, mai curând, trei aspec te ale stării
de conecta re interio ară cu Ființa. Prin urmare, nu au un antonim, deoarec e vin din afara minții.
Emoțiile, pe de altă parte, prin faptul că aparțin minții dualiste, sunt supuse legii contr ariilor . Aceasta
înseamnă că nu puteți avea parte de ceva bun fără ceva rău . Ca urmare, î n lipsa iluminării, în starea
de identificare cu mintea, ceea ce este uneori numit în mod greșit bucurie reprezintă, de obicei,
scurt a plăcer e din ciclul alternanț ei continue între plăcere și durere. Plăcer ea derivă întotdeauna
dintr-un aspect exterior, în timp ce bucuria vine din interior. Același lucru care astăzi vă produce
plăce re mâine vă va produce durere sau vă va părăsi, și astfel abse nța sa vă va cauza durerea. Și
38

ceea ce deseori este numit dragoste poate fi foarte plăcut și incitan t pentru un timp, dar reprezintă
un atașament rezultat din dependență , o stare de nevoie extremă, ce se poate transforma în
contrariul ei cât ai clipi. Multe relații de „iubire" oscilează între „iubire" și ură, atracție și agresi une,
după c e eufo ria inițială a t recut.
Iubirea reală nu vă face să suferiți. Cum ar putea ? Ea nu se transfo rmă brusc în ură, așa cum
bucu ria autentică nu se transformă în durere. După cum v-am spus, chiar și înainte de a atinge
ilumina rea — înainte de a vă elibe ra de mintea dvs. —, puteți simți străfulge rări ale bucuri ei și ale
iubirii adevărate sau ale păcii interioa re, profunde, dar foarte vii. Acestea sunt aspecte ale naturii
dvs. adevărate, care de obicei este ascuns ă de minte. Chiar și într-o relație de depende nță
„normală" pot exista momente în care să fie simțită prezența a ceva autentic și pur. Dar vor fi numai
străfulgeră ri, acop erite curând prin interferențele minții. Poate veți avea atunci sentimentul că v-ați
aflat în posesia unui lucru foarte prețios, pe care însă l-ați pierdut, sau poate că mintea vă va
convinge de faptul că, oricum, era o iluzie. Adevărul este că nu era o iluzie și că nu puteți pierd e
această stare. Este o parte din starea dvs. naturală, ce poate fi ascu nsă, dar niciodat ă distrus ă de
minte. Chiar și atunci când cerul este foarte acope rit de nori, soarele tot nu dispa re. El continu ă să
se afle a colo, de c ealaltă pa rte a n orilor .
Buddha spune că durerea sau suferința apar în urma do rinței sau a „nevoii" arzătoare de ceva
și că pen tru a n e eli bera de du rere trebuie să tăiem lanțu rile dori nței.
Toate dorințel e intense sunt încercări ale minții de a-și găsi salvarea sau împlinirea în lucruri
exterioare și î n viitor, ca substit ut pentru buc uria Ființei. Atâta timp cât eu sunt totuna cu mintea mea,
mă identific cu acest e dorin țe intense , cu aceste nevoi, po fte, ataș amente și a versiuni; iar în afara lor
nu mai există niciun „eu", decât ca simplă posibilitate, ca potențial neîmplinit, o sămânță care nu a
39

dat încă roade. în această stare, chiar și dorința mea de a mă elibe ra sau de a ajunge la iluminare
este doar o altă poftă de a deveni satisfăc ut sau împlinit în viitor. Așa că nu încercați să vă eliberați
de dorințe sau să „atingeți" iluminarea . Deveniți prezent. Fiți aici ca observator al minții. în loc să-1
citați pe Budd ha, deveniți Buddha, deveniți „cel ilum inat", adică c eea ce înseamnă cuvântul buddha.
Oamenii se află în ghearele durerii de milioane de ani, de când au căzut din starea de grație și
au intrat în lumea timpului și a minții, pierzând conștiința Ființei. Din acel moment, au început să se
perceapă ca fragmente lipsite de sens într-u n univers străin, necon ectate la Sursă sau unele cu
altele.
Dure rea este inevitabilă atâta timp cât vă identificați cu mintea, adică atâta timp cât sunteți
inconștien t din punc t de vedere spiritual. Mă refer aici în primul rând la durerea emoțională, care
este și prima cauză a durerilor și a bolilo r fizice . Rese ntimentul, ura, autocompăti mirea, vinovăția,
furia, deprimarea, gelozia ș.a.m.d., chiar și cel mai slab sentiment de iritare — toate sunt forme ale
durerii. Și fiecar e plăcer e sau exaltare conține în ea sămânța durerii: contrariul său inseparabil, care
se va manifesta în ti mp.
Orice om car e a folosit v reoda tă un d rog ca s ă se simtă „bine" va ști că momentele de ext az se
transformă în final într-o stare de rău, că plăcere a se transformă în durere. Mulți oameni știu din
proprie expe riență cât de ușor și cât de repede se poate transforma o relație intimă din sursă de
plăce re în sursă de durere. Privit e dintr-o perspecti vă supe rioară, atât polul pozitiv, cât și cel negati v
sunt fețe ale aceleiași monede, fac amândou ă parte din durerea fundamental ă, inseparabilă de
starea identifică rii cu mintea.
40

Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creați în prezent și durerea din trecut, care
mai trăiește încă în mintea și în corpul dvs. Cum putem să nu mai creăm durere în prezent și să
dizolv ăm durerile din t recut — iat ă desp re ce aș v rea să v ă vorbesc ma i departe.
Capitolul 2
Conștiința : calea eliberării de d urere
Nu mai creaț i durere în prezent
Nu există om a cărui viață să fie total lipsită de durere și de suferință. Oare nu este vorba mai
degrabă d e a învăț a să tr ăim cu ele, d ecât să î ncercăm să le evităm?
Cea mai mare parte a durerilo r omenești sunt inutile. Ele sunt create de dvs. înșivă, atâta timp
cât v iața v ă este co ndusă de o minte ca re nu este sup usă obse rvării.
Dure rea pe care o creați acum este întotdeau na o formă de neacce ptare, de rezistență
inconștien tă la ceea ce există. La nivelul gândului, rezistenț a este o formă de a judeca. La nivel
emoțional, este o formă de negati vism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezist ență la
momentul prezent, care la rândul său depinde de gradul în care vă identifica ți cu mintea. Mintea
încea rcă mere u să nege Clipa de acum și să scape de ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificați mai
mult cu mintea, cu atât veți suferi mai mult. Sau putem spune și așa: cu cât sunteți mai capabil să
41

respectați și să acc eptați Clipa d e acum, cu atât v eți fi mai libe r de sufe rință și d urere — și de mintea
egoce ntrică.
Oare din ce motiv , de obicei, mintea se împotrivește sau neagă Clipa de acum? Pentru că nu
poate func ționa și păst ra contr olul în afara timpului, car e este trecut și viitor, așa că ea perc epe Clipa
de acum, care se sustrage temporalității, ca pe o amenința re. Timpul și mintea sunt, de fapt,
insepa rabile.
Imaginați-v ă Pământul fără oameni, locuit numai de plante și animale. Ar mai avea un trecut și
un viitor? Ar mai avea sens să v orbim despre timp? întrebă rile „Câ t este o ra?" s au „în ce zi suntem?"
— dacă ar mai exista cineva să le pun ă — ar fi total lipsite de sens . Stejarul sau v ulturul ar fi zăpăciți
de o asemene a întreba re. „Care oră?", ar întreba ei. „Sigur , e acum. Timpul este Clipa de acum. Ce
altce va mai există? "
Da, avem nevoie de minte, ca și de timp pentru a funcționa în aceas tă lume, dar ajungem la
un punct în care ele pun stăpâ nire pe viața noast ră, și atunci începe m să funcționăm prost, apar
durerea și s uferinț a.
Mintea, pentru a se asigura că păstrează controlul, caută permanent să acopere momentul
prezent prin trecut și viitor și astfel, la fel cum vitalitatea și potențial ul creat or infinit al Ființei, care
sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acop erite de timp, adevărata dvs. natură este ascu nsă de
minte. Povara din ce în ce mai grea a timpului s-a acumulat în mintea umană. Toți oamenii suferă
din cauza acestei poveri, dar continuă să mai adauge câte puțin la ea în fieca re moment, ori de câte
ori ignoră sau neag ă acest prețios prezent sau îl reduc la un mijloc pentru ating erea unui obiecti v
viitor, care există numai în mintea lor, niciodată în realitate . Acumularea timpului în mintea colectivă
și indiv iduală i nclude și o mare c antitate d e dur ere reziduală d in trec ut.
42

Dacă nu mai vreți să vă creați durere dvs. înșivă sau altora, dacă nu mai doriți să suplimentați
rezid uurile durerilor trecute care mai trăiesc încă în dvs., atunci nu mai creați timp sau, cel puțin , nu
mai mult decât este necesa r pentru a face față aspectelor practice ale vieții. Cum să încetăm să
creăm timp? Dați-vă seama că momentul preze nt este tot ceea ce veți putea avea vreodat ă. Faceți
din Clipa de acum ținta principală a vieții dvs. Dacă mai înainte sălășluiați în timp și făceați din când
în când vizite scurte în Clipa de acum, locuiți de acum încolo în prezent și vizitați din când în când
trecutul și viitorul, atunci când trebuie să faceți față aspectelor practice ale unei situații. Spuneți
mereu „d a" mom entului p rezent.
Ce poate fi mai inutil, mai nesăn ătos, decât să creați o rezis-snțâ intern ă față de un lucru care
există deja? Ce poate fi mai nesănătos decât să te opui vieții înseși, care este acum și rae-acum?
Predați -vă în fața a ceea ce există. Spune ți „da" fvieții — și observați cum viața începe dintr-o dată
să lucr eze "pentru și nu împotriv a dvs.
S
Prezentul este un eori inacc eptabil, ne plăcut sau g roaznic.
Este așa cum este. Observați felul în care mintea îl etichetează și cum acest proces de
eticheta re, această judecare continuă, creează durere și nefericire. Observând mecanis mele minții,
ieșiți din aces te tipare ale rezistenței și atunci îi veți putea permite momentului prezent să existe.
Aceasta vă va oferi experie nța stării de elibe rare interioa ră de condițiile exterioare, starea de pace
43

interi oară autentică. Urmăriți apoi ceea ce se întâmplă și treceți la acțiune, dacă este necesar și
posibil.
Acceptați — apoi acționați. Indifer ent ce conține momentul prezent, acceptați-1 ca și cum dvs.
l-ați fi al es. Conluc rați întotdeauna c u el, nu îm potriva lui. Fa ceți-v ă din el un p rieten și un aliat, nu un
dușman. Acest fapt v ă va transf orma în mod miracul os întreaga v iață.
S
Durerea trecută: dizol varea corp ului-durere
Atâta timp cât nu puteți acce de la puterea Clipei de acum, icnre durere emoțională pe care o
trăiți lasă în urmă un reziduu dureros, ce continuă să trăiască în sinea dvs. Se contopește cu
durerea t recut ului, care era d eja acolo, și s e fixează în m intea și în cor pul dv s. Ea include, desigur , și
durerea p e car e ați sufe rit-o în copilă rie, pr ovocată d e inconștienț a lum ii în care v-ați născut.
Această durere acumulată este un câmp energetic negati v, care vă locuieșt e corpul și mintea.
Dacă o considera ți un fel de entitate invizibilă cu drepturi proprii, începeți să vă apropiați destul de
mult de adevăr. Este corpul -durere emoțional. El are două moduri de funcționa re: laten ța și
activitatea . Un corp-durere se poate afla într-o stare de latenț ă până la 90% din timp; totuși, la o
persoană extrem de nefericită, el poate fi activ 100% din timp. Unii oameni trăiesc aproap e în
întregime prin corpul-d urere, în timp ce alții doar în anumite situații, cum ar fi relațiile intime,
aban donările sau pierderile din trecut, rănirile fizice sau emoționale ș.a.m.d. Starea de activitate a
corpului-du rere poate fi declanșat ă de orice eveniment, mai ales dacă rezon ează cu un tipar al
44

durerii din trecut. Când este pregătit să se trezeasc ă din faza de latenț ă, chiar și un simplu gând sau
o remarc ă inocentă , făcută d e o pe rsoană apropiată, po ate acti va corpul -durere.
Unele corpuri-durere sunt neplăc ute, dar relativ inofensive, de exemplu, ca un copil care nu
vrea să renunțe la o cerere sâcâitoar e. Altele sunt niște monștri vicioși și distructiv i, adevărați
demoni. Unii sunt violenți fizic; dar mult mai mulți sunt agresi vi din punct de vedere emoțional. Unii
atacă persoanele apropiate sau pe cele din împre jurimi, în timp ce alții vă atacă chiar pe dvs., gazd a
lor. Gândurile și sentiment ele pe care le aveți despr e viața proprie devin atunci profund negative și
autodist ructive. Boala și accidentele apar deseo ri tocmai în acest fel. Unele corpuri-durere își pot
împinge gazda l a sinucide re.
Când credeți că știți bine o persoa nă și apoi vă confr untați brusc, pentru prima oară, cu o
creatură străină și perfidă , trăiți un șoc. Totuși, este impor tant să o obser vați mai mult în dvs. înșivă
și mai puțin în alții. Căutați orice semn de nefericire, în orice formă — el poate semnala trezirea
corpului-du rere. rezirea aceasta poate lua forma iritării, a nerăbdării, a proast ei dispoziții, a dorinței
de a răni, a enervării, a furiei, a depri-rii, a nevoii de a declanș a un moment dramatic într-o relație
personală etc. Surprin deți cor pul-du rere în mo mentul în care s e trezeș te din sta rea d e latență.
Corp ul-du rere vrea să supra viețuiască, precum orice altă ititate vie, și nu poate supraviețui
decât dacă v ă dete rmină vă identificați inconștien t cu el. Atunci se poate ridic a, poate pune stăpâ nire
pe dvs., poate t răi prin dv s. Are ne voie să-și p rocure „hrana" prin dvs. și poa te să v ă determine să v ă
identificați cu el. Se hrănește cu orice experienț ă ce rezonează cu propriul său fel de energie, cu
orice lucru ce creează o durere nouă, indife rent sub ce formă: furie, dorință de a distruge, ură,
pierdere, dramă emoțională, violență și chiar boală. Astfel, corpul-du rere, în momentul în care a
preluat conduce rea, vă va pune într-o situație de viață care să reflecte propria sa frecvență
45

energetică și să-l hrănească. Durerea nu se poate hrăni decât din durere. Durerea nu se poate
aliment a din bucu rie. O g ăsește cu t otul indigest ă.
Odată ce corpul-du rere a pus stăpâni re pe dvs., doriți și mai multă durere. Deveniți o victimă
sau un tiran. Vreți fie să provoca ți sau să suferiți durerea, fie amândou ă. Nu este o diferență prea
mare între ele. Desigur , nu sunteți conștie nt de acest aspect și veți susține cu vehemență că nu
doriți durerea. Dar examinați-vă cu atenție și veți descop eri că gândire a și Comportamentul vă sunt
proiectate în așa fel încât să facă durerea să contin ue, atât în ceea ce vă privește pe dvs., cât și pe
alții. Dacă ați fi într-adevăr conștie nt de aces t lucru, tiparul s-ar dizolva, pentru că a dori mai multă
durere es te o ne bunie și nimeni nu est e nebun în mod conștient s au vo it.
Corp ul-du rere, care este umbra întunecată, arunc ată de Sinele fals, în realitate se teme de
lumina conștiinței. Se teme Hă nu fie descope rit. Supra viețuirea sa depin de de identificare a dvs.
inconștien tă cu el, ca și de frica inconștientă de a înfrunta durerea ce trăiește în dvs. Dar, dacă nu o
înfruntați, dacă nu o aduceți la lumina conștiin ței, veți fi forțat să o retrăiți de nenumăra te ori. Corpul –
durere vi se poate părea un monstru periculos, la care nu supo rtați să vă uitați, dar eu vă asigur că
este o f antomă lipsită de su bstanță, c are n u poate învinge p utere a prez enței d vs.
Unele învățături spirituale afirmă că orice dure re este în ultimă instanță iluzie — și au dreptate .
întrebare: este adevărat și în cazul dvs.? O simplă credință nu poate face ca acest lucru să fie
adevărat. Vreți să trăiți durerea pentru tot restul vieții și să continua ți să spune ți că este o iluzie?
Acest lucru vă va elibe ra de durere? Ceea ce ne preocup ă aici este felul în care vă puteți da seama
de aces t ade văr — adică f elul î n care îl puteți face să d evină real în experienț a dvs.
Așadar , corpul-d urere nu vrea să fie obse rvat direct și să fie văzut așa cum este. în momentul
în care îl obse rvați, îi simțiți câmpul energetic în interi orul dvs. și vă îndreptați atenția asupra lui,
46

identifica rea cu el fiind împiedicată. Se instale ază o dimensiune superioa ră a conștiinței. Eu o
numesc prezenț ă. Sunteți acum marto rul sau observatorul corpului-du rere. Aceasta înseamnă că el
nu vă mai poate folosi de acum înainte, pretinzân d că vă rep rezintă, și nu se mai poate alimenta pri n
dvs. V-ați desc operit p uterea inte rioară. Ați dob ândit accesul la pute rea Clipei d e acum.
Ce se întâmplă cu corpul -durere când devenim suficient de conștienți pentru a întrerupe
identifica rea cu el ?
Corp ul-du rere este creat de inconștiență; conștiința îl face să devină el însuși. Sfânt ul Pavel a
exprimat foarte frumos acest principiu universal: „Iar tot ce este pe față, se descope ră prin lumină,
căci tot ceea ce este desc operit lumină este" [Efe-seni, 5, 13] (Citate le biblice sunt preluate din Biblia sau
Sfânta Scriptură, Editura Institutulu i Biblic și de Misiune, București, 1995. (N. red.)).
Așa cum nu puteți lupta cu întunericul, tot așa nu puteți lupta cu corpul -durere. încercând să
faceți acest lu cru, ați crea un conflict interior, și astfel și mai multă durere. Observ area este
suficientă. Observ area lui implică accept area lui c a par te a cee a ce este î n mo mentul dat.
Corp ul-du rere const ă în bloca rea ene rgiei vitale, aceasta rup ându-s e de câmpul energetic total
și devenin d tempora r auton omă prin procesul artificial de identific are cu mintea. S-a răstu rnat și a
devenit anti-viață, ca un animal care încearcă să-și devoreze singur coada. De ce crede ți că
civilizația noast ră a devenit atât de neprielnică vieții? Chiar și forțele care se opun vieții sunt totuși
energie vi tală.
Când veți începe să vă detașați de identifica re și să deveniți un observator, corpul -durere va
continu a să funcțio neze un timp și va încerca să vă păcăle ască să vă identificați din nou cu el. Deși
nu îl mai alimenta ți cu energie prin identificare, i-a mai rămas un impuls, o inerție, ca în cazul
titirezul ui ce continu ă să se învârtă, deși nu mai este acțio nat de nimic, în aces t stadiu, el poate crea
47

dureri în diferite părți ale corpului, dar acestea nu vor dura. Rămâneți prezent, rămâneți conștient.
Fiți paznicul mereu vigilent al spațiului interior. Trebui e să fiți suficient de prezent încât să puteți
urmări corpul-d urere și să îi simțiți energia. Atunci el nu vă va mai putea controla gândirea. în
momentul în care gândirea dvs. se aliniaz ă cu câmpul energetic al corpului-d urere, deja v-ați
identificat c u ci și î l alimentați din no u cu pr opriile g ânduri.
De exemplu, dacă furia este vibrația energetică predominantă a corpului-du rere și nutriți
gând uri pline de furie, stăruind cu mintea la ceea ce v-a făcut cineva sau la ceea ce îi veți face dvs.
lui sau ei, v-ați lăsat pradă inconștien ței, iar corpul-du rere a devenit „dumnea voastră " înșivă. Acolo
unde există furie întotdeauna este și durere dedesu bt. Sau atunci cflnd simțiți că vă cuprin de o
dispoziție tristă și începeți să activați un tipar de gândi re negativ, spunându -vă singu r cât de oribilă
este viața, gândi rea dvs. s-a aliniat cu corpul-dure re, ați intrat în starea de inconștiență și
vulnerabilitate la atacul corpului -dure re. în sensul în care îl folosesc eu aici, a fi „inconștient "
înseamnă a te identifica unui anumit tipar mental sau emoțional. Implică abse nța dvs. completă ca
obse rvator.
Atenția conștientă și susținută rupe legătur a dintre corpul-du rere și proces ele gândirii, duce la
apariția procesului de transmutare . Este ca și cum durerea ar deveni combustibilul flăcării conștiinț ei
dvs., care începe să ardă astfel mai puternic. Acesta este înțelesul ezoteric al vechii arte a alchim iei:
transmuta rea metalului obișnuit în aur sau a suferinț ei în conștiință. Ruptura interioa ră se vindecă și
deveniți di n nou u nitar. Din ac el moment, res ponsabilitate a dvs. este să nu mai creați d urere.
Să rezumă m acum acest proces. Concent rați-v ă atenția asupr a sentimentului interior.
Recunoaș teți corpul-du rere. Accept ați că se află acolo. Nu vă gândiți la el — nu lăsați sentimentul să
se transf orme în gândi re. Nu îl judecați și nu îl analiza ți. Nu faceți din el o identitate proprie.
48

Rămâneți prezent și continuați să fiți obse rvatorul lucrurilo r care se petrec în interiorul dvs.
Conștientiza ți nu numai durerea emoțion ală, ci și pe dvs. ca „persoa na care obse rvă", obse rvatorul
tăcut. Aceast a este puterea Clipei de acum, puterea prezenței conștiente . Urmăriți ce se întâmplă în
continu are.
S
Pentru multe femei, corpul-dure re se trezește mai ales înainte de perioada ciclului menstrual.
Despr e acest lucru și despre cauz ele sale voi vorbi mai mult ceva mai târziu . Acum aș vrea să vă
spun numai atât: dacă puteți rămâne atentă și prezentă în acest timp și dacă puteți observa ceea ce
simțiți, în loc să vă lăsați dominată de eveniment, veți avea ocazia să faceți cel mai intens exerciți u
spiritu al și veți pute a să v ă transmutați rapid t oată du rerea pe ca re ați simțit-o în trecu t.
Identi ficarea sinelui fals cu corpul- durere
Procesul pe care tocmai l-am descris este extr em de puternic și în același ti mp foar te simplu. îi
poate fi explicat și unui copil și să sperăm că într-o zi va fi printre primele lucruri ce vor fi predate la
școală. Odată ce ați înțeles principiile de bază ale prezenț ei dvs. ca observator al evenimentel or
interi oare — și le-ați „înțeles " trăindu -le — aveți la dispoziție cel mai puternic instrument de
transformare.
Nu neg că v-ați putea confrunt a cu o rezistență interioa ră intensă în procesul de renunțar e la
identifica rea cu durerea, e va întâmpla astfel mai ales dacă, în cea mai mare parte a Vieții dvs., ați
trăit în strânsă identificar e cu corpul-du rere emoțional și dacă întreg ul sentiment de sine sau mare
49

parte din el este investit în acesta. Asta însea mnă că v-ați constr uit un sine nefericit din corpul-
durere și credeți că dvs. sunte ți această ficțiune const ruită de minte. în acest caz, frica inconștientă
că vă veți pierde identitate a va crea o rezistență puter-tllică la orice tentati vă de anulare a
identifică rii. Cu alte cuvin-i, preferați mai curând să suferiți — să fiți corpul-d urere — ecât să faceți
un salt în necun oscut și să risc ați să pie rdeți familiarul sine n efericit.
Dacă acest lucru este adevărat în ceea ce vă privește, obse r-vați-vă rezistenț a. Observați
atașamentul față de propria dure-:. Fiți foarte atent. Obse rvați plăcerea ciuda tă pe care o sim-| în
urma faptul ui că sunteți nefericit. Obser vați impulsul de vorbi despre acest lucru sau de a vă gândi la
el. Rezistenț a va înceta dacă o veți conștien tiza. Atunci veți putea să vă îndreptați atenția asupra
corpului-du rere, rămânând p rezent ca martor și inițiind astfel t ransmutare a.
Numai dvs. puteți face acest lucru. Nimeni nu-1 poate face in locul dvs. Dar dacă aveți norocul
să întâlniți o persoa nă intens conștient ă, dacă puteți fi alături de ea și să o urmați în starea de
prezență, acest lucru poate fi saluta r și poate accele-ni procesul. Astfel, lumina dvs. va deveni cu
repeziciune mai puternică. Când un buște an care abia a început să ardă este pus lângă unul care
arde puternic și după un timp este separat din nou, el va arde mult mai intens. La urma urmei, este
același foc. A fi un astfel de foc este una dintre funcțiile unui maestru spirit ual. Unii terapeuți s-ar
putea să fie și ei capabili să îndepline ască această funcție, dacă au depășit nivelul identificării cu
mintea , putân d crea și s usține o st are d e prez ență conști entă inte nsă în timp ce lucr ează cu d vs.
Originea fricii
50

Ați spus că frica face parte din durerea noastr ă emoționa lă fundamentală. Cum apare frica și
de ce are o ponde re atât de mare în viețile oamenilor? Oare o anumită cantitate de fri că nu ajută la
autoa părare? Dacă nu m-aș teme de foc, aș pu tea să b ag mâna în el și să mă ard.
Nu frica este motiv ul pentru care nu vă băgați mâna în foc, ci faptul că știți că vă veți arde. Nu
aveți nevoie de frică pentru a evita pericol ele întâmplăto are — ci doar de un minim de inteligență și
bun-simț. Pentru asemenea chestiuni practice, este utilă aplica rea lecțiilor învăț ate în trecut. Dacă
cinev a vă amenință cu focul sau cu violenț a fizică, ați putea avea un sentiment asemănăto r cu frica.
Aceasta este o retragere instinctiv ă din fața pericolul ui, dar nu este același lucru cu starea
psihologică de frică despre care vorbim aici. Starea psihologică de frică este indepe ndentă de orice
peric ol concre t și imediat. Ea îmbracă multe forme: disconfo rt, grijă, anxietat e, nervozitate, tensiune,
groază, fobie ș.a.m.d. Acest tip de frică psihol ogică este legat întotde auna de ceea ce s-ar putea în-
tâmpla, nu se referă la un lucru care se întâmplă acum. Dvs. trăiți aici și acum, în timp ce mintea
dvs. se află în viitor. Aceasta creeaz ă o prăpastie de anxietat e. Și dacă v-ați identificat cu mintea și
ați pierdu t contactul cu putere a și simplitatea Clipei de acum, prăpastia anxietății vă va însoți
constan t. Puteți oricâ nd să faceți față momentului prezent, dar nu puteți face față unui lucru care
este d oar o p roiecție a minții — n u puteți f ace față v iitorului.
Mai mult, atâta timp cât vă identificați cu mintea dvs., viața vă este condus ă de șinele fals, așa
cum am arătat mai devreme. Ca urmare a naturii sale iluzorii și în ciuda elaboratelor sale
mecanis me de apărare, șinele fals este foarte vulnera bil și nesigu r și se conside ră amenințat în mod
constant. Luc rurile st au astfel chi ar dac ă, pri vit din exte rior, șinele f als este fo arte încrezăt or. Amintiți-
vă că o emoție este reacția corpului la activitatea minții dvs. Ce mesa j primește în mod constant
51

corpul de la șinele fals, construit de minte? „Pericol, sunt amenințat ." Și care este emoția genera tă
de aces t mesa j continuu? Frica, desigu r.
Frica pare să aibă multe cauze. Frica de pierdere, frica de eșec, frica de a fi rănit etc, dar, în
ultimă instanță, toate fricile reprezint ă frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele
fals, moartea pândeșt e întotd eauna după colț. în aceast ă stare de identific are cu mintea, frica de
moarte afectează fieca re aspect al vieții dvs. De exemplu, chiar și un lucru aparent obișnuit și
„normal", ca nevoia instincti vă de a avea dreptate într-o discuție și de a-i dovedi celuilalt că greșește
— apărând în felul acest a poziți a mentală cu care v-ați identifica t — este urmare a fricii de moart e.
Atunci când vă identificați cu o poziție mentală și greșiți, sentimentul de identitat e bazat pe gândi re
este serios amenințat cu anihilare a. Așa că dvs., ca sine fals, nu vă puteți permite să greșiți. A greși
înseamnă a muri. Din ca uza acestui luc ru s-au pu rtat războaie și a u fost dist ruse n enumărate r elații.
Odată c e ați scăpa t de iden tificarea c u mintea , pent ru sentiment ul dvs. de id entitate n u mai are
nicio import anță dacă aveți dreptate sau nu; astfel, nevoia compulsiv ă și profund inconștient ă de a
avea drepta te, care este o formă de violenț ă, nu va mai exista. Puteți afirma clar și ferm ce simțiți
sau gândiți, fără a mai fi agresiv sau mânat de sentimente defensi ve în legătu ră cu aceste lucruri.
Senti mentul de identit ate va deriva dintr-un loc mult mai profund și mai autentic, din interiorul dvs.,
nu din minte. Urmăriți apariția oricărui fel de sentiment defensi v. Ce apărați? O identitate iluzorie, o
imagine din mintea dvs., o entitate fictivă. Conștientizâ nd acest tipar, obse rvându-l, veți anula
identifica rea cu el. în lumina conș tiinței dvs., tiparul inconștient se va dizolva rapid. Acesta este
sfârșit ul tuturor conflictelor și al jocurilor de putere, care sunt atât de corozi ve pentru relații. Puterea
asup ra altora este de fapt slăbiciune deghizată în putere. Adev ărata putere se află în interior și vă
este ac um disponi bilă.
52

Așa că orice persoană care s-a identificat cu mintea sa și, din acest motiv , este deconect ată
de la putere a sa adevărată, de la sinele său profund, înrădăcinat în Ființă, va avea ca tovarăș
constan t frica. Numărul persoanelor care au depășit identificar ea cu mintea este extrem de mic, așa
că puteți presupun e că aproape orice persoan ă cu care vă întâlniți pe stradă sau pe care o
cunoașt eți trăiește într-o stare de frică. Numai intensitatea ei variază. Această stare fluctue ază între
anxieta te și groază la un capăt al scalei și o senzați e vagă de neplăcere și sentimentul unui pericol
îndep ărtat la celălalt. Cei mai mulți oameni devin conștienți de ea numai atunci când trec printr-o
stare ma i inte nsă.
Încercarea sinelu i fals de a atinge starea de împlinire
Un alt aspect al durerii emoționale, care este o parte intrinsecă a minții condus e de șinele fals,
îl reprezintă un profund sentiment de lipsă sau de neîmplinire, de a nu fi întreg. La unii oameni,
acesta este conștie nt, la alții este inconștient. Dacă este conștie nt, forma sa de manifestare o
reprezintă sentimentul neliniștitor și constant al lipsei de valoare proprie sau acela că nu ești
suficient de bun. Dacă este inconștient, va fi resimțit numai indirect, ca o dorință, o nevoie, o cerință
intensă, în orice caz, oamenii se înscriu deseori în granițele unei nevoi compulsi ve de gratificare a
sinelui fals și ca ută lucr uri cu ca re să s e identifice p entru a pute a umple acest gol p e care îl simt în ei
înșiși. Așa că se luptă să acumuleze posesi uni, bani, succes, putere, recunoaș tere sau o relație
specială, în primul rând pentru a se putea simți mai bine cu ei înșiși, pentru a se simți mai compleți.
Dar, chiar și atunci când obțin toate aceste lucruri, ei constată curând că golul continuă să existe și
este fă ră margini. Atunci se simt î ntr-adevăr în pericol, p entru că nu s e ma i pot minți. Sau pot și chiar
continu ă să se mintă, da r le este mult mai greu.
53

Atâta timp cât mintea dominată de șinele fals vă conduce viața, nu vă puteți simți cu adevărat
bine; nu vă puteți simți împăcat sau împlinit, cu excepția unor intervale foarte scurte, în care obțineți
ceea ce v-ați dorit, când o dorință tocmai a fost împlinită. Deoa rece șinele fals este un sentiment
derivat al identit ății, el are nevoie să se identifice cu lucru ri extern e. Are nevoie să fie atât apărat, cât
și aliment at constan t. Șinele fals se identifică cel mai des cu posesiunile, cu ocupația, cu statutul și
recunoaște rea socială, cu educația și cunoștințele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu
relațiile, cu istoria de viață personală sau a familiei, cu sisteme de credințe și apelează deseori la
identifică ri politice, naționaliste, rasiste, religioase și alte identifică ri colecti ve. Niciun a dintre acestea
nu sun teți dv s.
Găsiți că este înspăi mânt ător? Sau este o eliberare să știți acest lucru? Mai devreme sau mai
târziu , va trebui să renunțați la toate acest e lucru ri. Poate că acum vă vine greu să credeți și,
bineînțeles, nu v ă cer să credeți că nu vă puteți re găsi identitat ea în nimic din toat e acestea. Veți afla
singu r adevărul, îl veți afla cel mai târziu în momentul în care veți simți Că se apropie moar tea.
Moartea ia tot ceea ce nu sunteți dvs. Secre tul vieții este să „mori înainte de a muri" — și să desco-
peri c ă nu exist ă moarte. Nu vă căutați sinele în m inte.
54

Capitolul 3
Să pătrundem și mai adânc în clipa de acum
Nu v ă căutați sinele în minte
Simt că mai am multe lucruri de aflat despre felul în care funcțio nează mintea mea, înainte de
a put ea să mă apropii mă car d e conștiința deplină sa u de iluminarea s pirituală.
Nu, nu este așa. Problemele minții nu pot fi rezolv ate la nivelul minții. După ce ați înțeles
princip ala disfuncție , nu mai aveți nevoie să înțelegeți sau să aflați prea multe. Studiul complexității
minții vă poate trans forma într-u n bun psiholog, dar nu vă va duce mai departe de nivelul mental,
așa cum studiul nebuniei nu este suficient pentru a aduce sănăt atea mintală. Ați înțeles deja
mecanis mele de bază ale stării de inconștienț ă: identifica rea cu mintea, fapt ce creează un sine fals,
ca substit ut al sinelui dvs. adevărat, înrădăcina t în Ființă. Deveniți „o mlădiță din vie" [v. Ioan 15, 1],
după c um a sp us Isus.
Nevoile sinelui fals sunt fără sfârșit. Ea se simte vulnerabilă și amenințată, așa că trăieșt e
constan t într-o stare de frică și dorință. După ce ați aflat cum operează disfuncția principală, nu mai
aveți nevoie să explorați nenumăratele sale manifestări, nu este nevoie să le transfo rmați într-o
complexă problemă personal ă. Desigur , șinele fals adoră să facă acest lucru. El este mere u în
căuta rea unui lucru de care să se atașeze pentru a-și menține și întări sentimentul iluzoriu de iden-
titate și se va atașa imediat de problemele dvs. Acesta este motivul pentru care, în cazul atâtor
oameni, mare parte din sentimentul lor de identit ate este strâns legat de propriile probleme. După ce
55

aceasta s-a întâmplat, ultimul lucru pe care ei și l-ar dori ar fi să se elibe reze; ar însemna să-și
piardă șinele. Șinele f als se poa te inv esti într-o măsură foa rte mare în durere și sufe rință.
Odată ce ați recun oscut că la baza stării de inconștie nță stă identificare a cu mintea, stare
care, desigur, include și emoțiile, ieșiți din ea. Deveniți prezent. Când sunteți prezent, îi puteți
permite minții să fie așa cum este fără să vă împot moliți în ea. Mintea în sine nu este disfu ncțională.
Este un instrument minunat. Disfuncțiile apar atunci când vă căutați pe dvs. înșivă în ea și
conside rați în mod greșit că dvs. sunteți totuna cu mintea dvs. Ea devine atunci o minte condusă de
sinele fals și p une stă pânire p e întreaga d vș. viață.
Puneți capăt iluziei timpului .
Pare aproape imposibil să scăpăm de identificar ea cu mintea. Toți suntem afundați în ea. Cum
înveți u n pește să zboare?
Iată care este cheia: puneți capăt iluziei timp ului. Timpul mintea sunt insep arabile. Eliminați
timpul, și mintea se o preșt e — dacă n u alegeți c umva să o puneți la treabă.
A te identifica cu propria minte înseamnă a fi prins în timp: impulsul de a trăi aproape exclusiv
prin memorie și an ticipa re. Aceasta c reează o preocupar e continu ă pent ru trecut și vi itor — gândul la
recunoaște rea momentului prezen t și la a-i îngădui să existe trezește neplăc erea. Impulsul apare
pentru că trecutul vă confe ră o identitate, iar viitorul menține promisiunea salvării, a împlinirii sub
orice f ormă. Amândouă s unt iluzii.
Dar cum am mai funcționa în aceast ă lume dacă am fi lipsiți de simțul timpului? Nu ar mai
exista scopu ri pe care să ne străduim să le atingem. Nu am mai ști cine suntem, pentru că trecutul
face din noi ceea ce suntem azi. Cred că timpul este ceva foarte pretios si trebuie să învățăm să-l
folosim cu inteligență, in loc să-l r isipim.
56

Timpul nu este deloc pretios, pentru ca este o iluzie. Ceea ce percepeti ca pretios nu este
timpul, ci singurul moment existent in afara sa: Clipa de acum. Ea este intr-adevar prețioasa. Cu cat
sunteti mai concen trat asupra timpului — trecut și viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa
de acum, cel mai pretios l ucru ca re exista .
De ce este eel mai pretios lucru? In primul rand, pentru ca este singurul care exista . Este tot
ceea ce exista. Eternul pre-zent este spatiul in care se deruleaza viafa dvs., singu rul factor care
ramane cons tant. Viata este acum. Nu a existat nicio-d ata vreun timp in care viata dvs. sanufie
acum s.i nici nu se va intampla vreodata. In al doilea rand, Clipa de acum este singu rul punct care
va poate duce dincolo de granitel e limita-t e ale mintii. Este singurul punct de acces in lumea lipsita
de timp si de fo rma a F iintei.
S
Nimic nu exista in afara Clipei de acum
Trecut ul si viitorul nu sunt lafel de reale, uneori chiar mai reale decdt prezentul? La urma
urmei, trecutul determind fe-lul nostru de afi si modul in care ne percepem si ne compor -tdm in
prezent. Ia r obiectivel e noast re viitoa re dete rmind ac -fiunile p e care le intre prindem in pr ezent.
Nu afi inteles inca pe deplin esen ta lucrurilo r pe care vi le-am explicat pentru ca incercati sa le
intelege ti mental. Mi ntea n u poat e intelege a cest lucr u, numai dvs. puteti. V a rog, ascult ati-mă.
57

A existat vreodata un moment cand ati trait, facut, gandit sau simtit vreun lucru in afara Clipei
de acum? Credeti ca se va intampla vreodata ? Este posibil ca un lucru sa se intample sau sa existe
in afa ra Clipei de a cum? Raspunsul este evident, n u-i asa ?
Nimic nu s -a intamplat v reodata in t recut; toate se intampla in Clipa de ac um.
Nimic nu se v a intampla v reodata in v iitor; totul s e intampla in Clipa de ac um.
Ceea ce consider ate trecut este, de fapt, o amprenta de me-morie, inmagazinata in minte, a
unei Clipe de acum mai vechi. Cand va amintiti trecutul, reactivati aceasta amprenta — tot in
prezent. Viitorul este o Clipa de acum imagin ata, o proiectie a mintii. Cand apare, apare sub forma
Clipei de acum. Cand va ganditi la viitor, faceti aceas ta tot in Clipa de acum. Evident, trecut ul §i
viitorul nu au realit ate proprie. As,a cum Luna nu are o lumina proprie §i poate doar sa reflecte lu-
mina Soa relui, tot a s,a tr ecutul s j viitorul sunt do ar palid e re-flexii ale luminii, ale pute rii sj ale r ealitatii
prezentului et ern. Ele iși imprumuta realita tea de la Clipa de acum.
Esenta cuvintelor mele nu poate fi intele asa de minte. In momentul intele gerii, in con§tiin |a se
produce o trecere de la minte la Fiinta, de la timp la prezen ta. Brusc, totul vi se pare viu, radiaza
energie, emană p rezența F iintei.
S
Cheia dimens iunii spiritua le
În situatiile in care viata ne este amenintata si avem nevoie de o reactie rapida, trece rea de la
timp la prezen ta se produce uneori de la sine. Person alitatea, care are un trecut și un viitor, dispare
58

momentan și est e inlocuita d e o intens a prez enta conș tientă, fo arte liniștit ă, dar în același timp foa rte
vigilentă. Răspunsul de care este nevoie vine din aceas tă stare de conștiință. ' Motivul pentru care
unii oameni adoră activitățile periculoase, cum ar fi escalada rea munților , cursele de mașini etc, deși
poate nu îl conști entizează, este acela că îi forțează să stăruie în Clipa de acum — în starea de
trăire intens ă care este elibe rată de timp, de probleme, de gând uri, de povara personalității.
Părăsir ea prezentului, chiar și pentru o secundă, poate însemna moarte. Din nefericire, acești
oameni ajung depende nți de o anumită activitate pentru atingere a stării respecti ve. Dar dvs. nu
trebuie să escal adați versantul nordic al Eiger ului pentru asta. Puteți intra în aceast ă stare chiar
acum.
S
Din timpuri străvechi, maeștrii spirit uali din toate tradițiile au arătat că această Clipă de acum
este cheia dimensiunii spirituale . Cu toate acestea, se pare că ea a rămas un secret, în mod sigur,
acest lucru nu este afirmat în temple sau biserici. Dacă intrați într-o biserică, veți auzi poate citate
din Evan ghelii, ca „Nu vă îngrijiți de ziua de mâine" și „Cel ce se apucă de arat și se uită peste umăr
nu este potrivit să intre în împărăția Cerurilor ". Sau poate că veți auzi versetul despre florile
câmpului care nu își fac griji pentru ziua de mâine, ci trăiesc lejer în Clipa de acum atemporală,
Dumnezeu dân-du-le totul din plin. Profunzimea și natura radicală a acestor învățătu ri nu este
recunoscută. Nimeni nu p are să -și dea s eama că e le sunt f ăcute pe ntru a fi trăite și pentru a ad uce o
profundă t ransfo rmare interio ară.
59

S
Toată esența filozo fiei Zen se reduce la a te menține mereu pe muchia de cuțit a Clipei de
acum — la a fi atât de complet, atât de profund prezent, încât nici o problemă, nici o suferință, nimic
din ceea ce nu sunteți dvs. înșivă să nu continue să supra viețuiască în dvs. în Clipa de acum, în
absenț a timpului, toate problemele dvs. se dizolvă. Suferinț a are nevoie de timp; ea nu poate
supraviețui în Clipa d e acum.
Marele maest ru Zen, Rinzai, pentru a le distra ge elevilor săi atenția de la timp, ridica deseo ri
deget ul și întreba: „Ce ne lipsește în acest moment?" O întreba re profundă, care nu solicită un
răspuns mental. Este făcută să vă aduc ă atenția și mai profund în Clipa de acum. O întreba re
similară din tr adiția Ze n este: „ Dacă nu acum, atunci când ?"
S
Clipa de acum este central ă și în învățătu rile sufite, ramura mistică a Islamului. Sufiții au un
proverb: „Credi nciosul sufit este fiul timpului prezent". Iar Rumi, marele poet și maestru al sufismului,
decla ra: „T recutul și vi itorul îl iau pe D umnezeu din fața ochilor n oștri, a rdeți-le în foc p e amândouă ".
Meister Eckha rt, marel e maestru spirit ual din secol ul al XIII-lea, a rezumat foarte frumos toate
acestea : „Timpul este cel care împiedică lumina să ajungă la noi. Nu există obstacol mai mare în
calea căt re Dumnezeu d ecât timpul".
60

S
Acum un moment, când ați vorbit desp re prezentul etern și despr e irealita tea trecutului și a
viitorului, m-am surprins ui-tănd u-mă la copacul care se vede a pe geam. Mă mai uitasem la el de
câteva ori și mai înainte, dar acum a fost ceva dife rit. Percepția externă nu s-a schimbat prea mult,
numai culo rile păreau mai vii și mai vibran te. Dar acum avea o dimen siune în plus. Este greu de
explicat. Nu știu cum am făcut, dar am ajuns să fiu conștient de ceva invizibil, pe care îl simțeam
drept esența acestui copac, spirit ul său interior, dacă vreți. Și într-un fel făceam parte din aces t
lucru. Acum îmi dau seama că mai înaint e nu văzusem cu adevăra t copacul, ci numai o imagine
plată și moartă a lui. Când mă uit acum la copac, o parte din acea conștiință este încă prezentă, dar
simt că înce pe să-mi scape. Vedeți, expe riența se retrage deja în trecut. Este posibil ca un astfel de
moment să fie v reodat ă mai mult decât o st răfulge rare?
V-ați eliberat de timp pentru un moment. Ați trecut în Clipa de acum și astfel ați percep ut
copacul fără ecranul minții. Conștiința Ființei a devenit parte din percepția dvs. Odată cu
dimensiunea atempor ală vine și un alt fel de cunoaște re, o cunoaște re care nu „omoară" spiritul,
care trăieșt e în fieca re ființă și în fiecar e lucru. O cunoașt ere care nu distrug e sacra -litatea și
misterul vieții, ci conține o iubire și un respect profunde pentru tot ceea ce există. O cuno aștere
desp re car e mintea nu știe nimic.
61

Mintea nu poate cunoaște copac ul. Poate cuno aște numai fapte sau informații desp re el.
Mintea mea nu vă poate cunoas te pe dvs., ci conține doar etiche te, judecăți, fapte și opinii despre
dvs. Numai Ființa p oate cu noaște di rect.
Există un loc pentru minte și cunoștințele ei. Este lumea practică a vieții de zi cu zi. Totuși,
atunci când ajunge să stă-i pâne ască peste toate aspectel e vieții dvs., inclusiv relațiile pe care le
aveți cu alte persoa ne și cu natu ra, se transfo rmă într-un parazit monstruos , care, necont rolat, poate
foarte bine s ă I distr ugă toat ă viața de pe plan etă, iar în final și p e sine, dist ragând u-și gaz da.
Ați întrevăzut pentru o clipă felul în care atempor alitatea vâ poate transfo rma percepțiile. Dar o
singu ră expe riență nu este suficientă, indiferent cât a fost ea de frumoasă sau de profundă. De ceea
ce avem nev oie și încercăm acum să obținem este o schimbare d e conștiinț ă permanent ă.
Așa că anulați vechiul tipar de negare și rezistenț ă față de momentul prezent. Obișnuiți -vă să
vă retrageți atenția din trecut și viitor ori de câte ori nu vă sunt de folos. Ieșiți din dimensiunea
temporală cât de mult puteți în fiecare zi. Dacă vi se pare greu să intrați direct în Clipa de acum,
începe ți cu observarea tendin ței obișnuite a minții de a dori să evadez e din Clipa de acum. Veți
obse rva că viitorul este imaginat, de obicei, ca fiind mai bun sau mai rău decât prezentul. Dacă
viitorul imaginat este mai bun, el vă oferă o speranță sau o anticipa re plăcută. Dacă este mai rău,
creează anxietate. Ambele sunt iluzorii. Prin autoobse rvare, veți fi automat mai prezent în viața dvs.
în momentul în care vă dați seama că nu sunteți prezent , ați devenit prezent. De câte ori sunteți
capabil să vă obse rvați mintea însea mnă că nu mai sunteți prins în capca na ei. A intervenit un alt
factor , un lucr u care nu apa rține minții: prez ența d vs. ca obse rvator.
Fiți prezent ca observator al propriei minți — al gându rilor, al emoțiilor și al reacțiilor dvs. în
diferit e situații. F iți cel puțin la fel de int eresat d e reacțiile dv s. pe c ât sunteți d e persoana s au situația
62

care le-a produs. Obse rvați de asemenea cât de des vi se îndrea ptă atenția spre trecut sau spre
viitor. Nucriticați și nu analizați ceea ce observați. Urmăriți gândul, simțiți emoția, observați reacția.
Nu faceți din ele o problemă personală. Și atunci veți simți ceva mai puternic decâ t toate aceste
lucru ri pe care le observați: însăși prezența liniștită, care obse rvă, în spatele conținu turilo r minții,
obse rvatorul tăcut.
S
O prezență intensă este necesa ră atunci când anumite situații declanșe ază o reacție cu o
puternică încărcătu ră emoțională, de exemplu, atunci când imaginea de sine vă este amenințată,
când în viața dvs. apare o provocare ce declanș ează frica, când „lucrurile merg prost" sau când este
reactivat un complex emoțional din trecut. în aceste momente, există tendința de a deveni
„inco nștient". Reacția sau emoția pune stăpânire pe dvs. — deveniți una cu ea. O puneți în practică.
Vă justificați, îi arătați celuilalt că greșește, atacați, vă apărați… numai că această ființă nu sunteți
dvs., ci tipa rul de r eacție, mintea în modul ei obișnuit d e supr aviețuire .
Identifica rea cu mintea îi confer ă acesteia mai multă energie; observarea îi retrage minții
energia. Identificare a cu mintea creează mai mult timp; observarea minții deschide dimensiunea
atemporalității. Energi a care îi este retrasă minții se trans formă în prezență. După ce ați simțit ce
înseamnă a fi prezent, devine mult mai ușor să alegeți pur și simplu să ieșiți din dimensiunea
temporală ori de câte ori nu aveți nevoie de timp în scop uri practice și să pătrun deți mai adânc în
Clipa de acum. Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a vă folosi de timp — de trecut sau de
63

viitor — atunci când aveți nevoie să-1 utilizați în chestiuni practice. Și nu vă afectează nici
capacitat ea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Când o veți folosi, mintea va fi mai
rapidă, mai concentr ată.
Renunțarea la timpul psihologic
învățați să folosiți timpul pentru aspectele practice ale vieții — putem numi acest interval „timp
cronologic" —, dar imediat ce ați rezolvat problemele practice reveniți la conș tiința prezentului. în
acest fel, nu veți acumula un „timp psihologic", care este identifica rea cu trecutul și proiecția co mpul –
sivă în viitor.
Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planific a o excu rsie. El include
și a învăț a din trecut pentru a nu repeta aceleași greșeli la nesfâ rșit; stabilirea obiecti velor și efortul
de a le duce la îndeplinir e; predicțiile legate de viitor, prin intermediul tiparelo r și al legilo r fizice,
mate matice ș.a.m.d., învățate din trecut, și abordarea unor căi adec vate de acțiune în baza
predicțiilor no astre.
Dar chiar și aici, în sfera vieții practice , în care nu ne pu-Icm descu rca fără să recurg em la
trecut sau la viitor, momentul prezent rămâne factorul esențial: orice lecție din trecut devine
relevantă și se a plică acum. Orice planifica re și o rice c(o rt de a atinge u n anumit scop au l oc acum.
În cazul unei persoane ce a atins iluminare a, concent rarea aten ției se identifică î ntotde auna cu
Clipa de acum, deși ea are încă o conștiință periferic ă a timpului. Cu alte cuvinte, ea ontinuă să
foloseasc ă timpul c ronologic, d ar es te elibe rată de timpul psihol ogic.
Când exersați aceasta, fiți atent să nu transfo rmați timpul fonolo gie în timp psihologic fără să
vă dați seama. De exemplu, dacă în trecut ați făcut o greșeală și acum ați învățat din ea folosiți
timpul cronologic. Pe de altă parte, în cazul în care continuați să vă gândiți la ea și să vă criticați, să
64

aveți remuși sau un sentiment de vinovăție, atunci faceți din nou greșeala de a transfo rma incident ul
într-un aspect „propriu și personal": faceți din el o parte a sentimentului de sine și îl transfo rmați în
timp psihologic, care este întotdea una legat de un fals sentiment de identitat e. Refuzul de a ierta
implică în tnod nec esar g reaua pov ară a timpului psihologic.
Dacă vă stabiliți un obiecti v și încerca ți să îl ating eți, folosiți timpul cronologic. Știți unde doriți
să ajungeți, dar respectați și acordați cea mai mare atenție pasului pe care îl faceți în momentul
prezent. Dacă vă concent rați excesi v asupra scopului, poate pentru că încerc ați să obțin eți prin el
ferici rea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identit ate, Clipa de acum nu mai este
respectată. Este r edusă la o simplă t reaptă sp re viitor, lipsită de valoare int rinsecă. Timpul cro nologic
se transformă atunci în timp psihologic. Călăt oria vieții dvs. nu mai este o aventură , devine o nevoie
obsesi vă de a obține, de a atinge, de a „reuși". Nu mai reușiți să vedeți și să mirosiți florile de la
marginea drumului și nici nu mai sunteți conștient de frumusețea și miracolul vieții care se
desfășo ară în j urul d vs. decât at unci când s unteți p rezent în Clipa de ac um.
S
Înțeleg suprema importanță a Clipei de acum, dar nu pot să fiu pe deplin de acord cu dvs.
când sp uneți că timpul este î n totalitate o iluzie.
Când spun că „timpul este o iluzie", nu intențio nez să exprim un adevăr filozofic. Vă amintesc
pur și simplu un fapt — un fapt atât de evident, încât s-ar putea să vă fie greu să îl înțelege ți, să vi
se pară lipsit de sens, dar odată înțeles complet, acesta poate tăia cu repeziciun ea unei săbii prin
65

hățișul straturilor de complexități și „probleme" create de minte. Dați-mi voie să repet: prezentul este
tot ce veți avea vreodată. Nu va exista niciodată un moment în care viața dvs. să nu fie „acest
moment". Nu e ste o r ealitate?
Nebunia timpului psihologic
Nu veți mai avea nicio îndoială asupra faptului că timpul psiholo gic este o boală mentală dacă
îi veți observa manifestările colectiv e. Ele apar, de exemplu, sub forma ideologiilor , ca național –
socialismul, comunis mul — sau orice fel de naționalism — ori ca sistemele religi oase rigide, ce
funcțion ează lazân du-se pe presupune rea implicită că binele cel mai mare se află în viitor și, prin
urmare, scopul ating erii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecția mentală
viitorului, în care salvarea, indife rent sub ce formă ar fi prezentată — fericire, împlinire , egalitate ,
eliber are etc. — va fi atinsă. De multe ori, mijloacele de a obține aceste lucruri implică înrobi rea,
torturarea și omorâ rea oamenilor în pr ezent.
De exemplu, se estimează că au fost omorâți circa 50 de milioane de oameni pentru progresul
cauzei comunis mului, pentru construi rea unei „lumi mai bune " în Rusia, China și alte țări comuniste.
Este un exemplu cutremurăt or desp re felul în care credința într-un rai viitor creează un iad în
prezent. Mai poate exista vreo îndoială că timpul psihologic este o boală mentală gravă și
peric uloasă?
Cum funcționează acest tipar mental în viața dvs.7 încercați mere u să ajungeți în alt loc decât
cel în care vă aflați? Cea mai mare parte a acțiunilor dvs. sunt doar mijloace pentru atinge rea unui
scop? Satisfacția se află întotdeau na după colț sau este redusă la scurte momente de plăce re, ca
sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau fiorii de frică ori entuziasm? Vă oncent rați mereu să
deveniți, să realiza ți și să atingeți diver-:. țeluri, alergați mereu după emoții și plăce ri noi? Credeți că
66

dacă adun ați mai multe lucruri veți fi mai împlinit, mai bun Sau mai întregit din punct de vedere
psihologic? Aștept ați un bă rbat sa u o femeie car e să dea u n sens v ieții d vs.?
În stare a de conștiin ță normală, de identificare cu mintea sau starea de neilumina re, puterea și
poten țialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de acum sunt camuflate în totalitate de timpul
psihologic. în aceste condiții, viața dvs. Își pierde capacit atea de a vibra, prosp ețimea, sentimentul
de uimire și extaz. Vechile tipare de gândir e, de emoție, de comportament, de reacție și de dorință
sunt aplicate în performanțe ce repetă la nesfâ rșit un scenariu din mintea dvs., care vă conferă un
fel de identitate, dar deformează sau ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie
a viitorului pent ru a e vada dint r-un preze nt nesatisf ăcător .
Negati vismul și suferința își au rădăcini le în timpul psihologic
'Dar credința că viitorul va fi mai bun decât prezentul nu este întotdeauna o iluzie. Prezentul
poate fi oribil, ia r lucr uri le pot d eveni mai bune în viit or și des eori așa se și întâmplă.
De obicei, viitorul este o replică a trecutul ui. Sunt posibile schimbări superficial e, dar
transformările reale sunt rare și depind de capacitat ea dvs. de a fi suficient de prezent pentru a
dizolv a trecu tul cu ajutorul puterii Clipei de acum. Ceea ce percep eți ca viitor este o parte intrinsecă
a stării preze nte de conștiință. Dacă mintea dvs. este foarte împovărată de trecut , veți trăi acele ași
lucru ri. Trecut ul însuși se perpetueaz ă prin lipsa prezenței. Calitate a conștiinței dvs. în acest
moment este c eea ce d ă formă vi itorul ui — care, desigur , nu poat e fi trăit decât în Clipa de acum.
Puteți câștiga 10 milioane de dolari fără ca schimbarea adus ă de aces t fapt să fie mai puțin
supe rficială. Ați continua pur și simplu să aplicați aceleași tipare condițio nate, într-u n cadru mai
luxos. Oamenii au învățat să dividă atomul. în loc să omoare 10 sau 20 de persoane cu o bâtă de
67

lemn, acum o persoană poate omorî un milion de indivizi doar printr-o apăsare pe buton. Este
aceasta o schimbare autentică?
Dacă numai calitatea conștiinței dvs. în acest moment determină viitorul, atunci ce anume
determină calitatea conștiinței dvs.? Grad ul preze nței dvs. Deci, singurul loc unde este posibilă
apariția unei schimbări a utentice și u nde t recutul p oate fi dizol vat este Clipa d e acum.
S
Toate atitudi nile negativ e sunt produse de o acumulare a timpului psiholo gic și o negare a
prezentului. Disconfo rtul, anxietate a, tensiunea, stresul, grijile — toate formele de frică — sunt
produse de abunde nța viitorului și de insuficie nța trăirii prezentului. Vinovăția, regretul,
resentimentel e, suferințel e, tristețea, amărăciun ea și toate formele de lipsă a iertării sunt produse de
abun dența t recutului și d e insuficienț a prez enței.
Cei mai mulți oameni descope ră că le este greu să creadă în posibilitate a unei stări de
conștiință complet eliberate de orice formă de negati vism. Și cu toate aceste a, tocmai ea este starea
de eliber are desp re care ne vo rbesc toate învățătu rile spirituale. Este promisiunea salvării, nu într-un
viitor iluzoriu, ci chia r acum și aici.
Poate că vă va fi greu să recun oașteți că timpul este cauza suferin țelor sau a problemelor dvs.
Cred eți că ele sunt produse de situații specifice din viața dvs. și, dintr-un punct de vedere
convenți onal, este adevărat. Dar până când nu ați rezolvat principal a disfu ncție generatoar e de
probleme a minții — atașamentul ei față de trecut și viitor și negarea Clipei de acum — problemele
68

sunt în realitat e intersc himbabile. Dacă astăzi ați îndepă rta în mod miraculos toate problemele dvs.
ceea ce perce peți drept cauze ale suferinței sau ale nefericirii dvs., dar nu ați deveni mai prezent ,
mai conș tient, vă veți trezi curând cu un set similar de probleme sau motive de suferinț ă, ca o umbră
care vă urmează oriunde ați merge. în final, există o singură problemă autentică: mintea atașa tă de
timp.
Nu pot să cred că aș putea ajung e vreodată într-un punct în care să fiu complet eliberat de
problemele mele.
Aveți dreptate. Nu ajungeți niciodată în acest punct pentru că vă aflați deja în acest punct
acum. Nu există salvare în timp. Nu vă puteți elibe ra în viitor. Prezența în Clipa de acum este cheia
libert ății, așa că n u puteți fi liber d ecât acum.
Desco perirea vieții dincolo de situaț ia de viață
Nu înțeleg cum aș putea să fiu liber acum. Din întâmpla re, sunt extrem de nefericit în acest
moment. Este un fa pt, și m- aș minți singu r dacă a ș înce rca să mă conving că t otul este bi ne, când în
mod clar nu este așa. Pentru mine, momentul prezent este extrem de nefericit; nu este deloc
eliber ator. Ceea ce mă ajută să merg înainte este speranța sau posibili tatea ca situația să se
îmbun ătățească în viitor .
Doar aveți impresia că atenția dvs. se află în prezent, când de fapt ea este complet acaparat ă
de timp. Nu pute ți fi și nefericit și total prez ent în Clipa d e acum.
Ceea ce consider ați „viață " ar trebui mai curând să se numească „situație de viață". Este
timpul psihologic: trecut și viitor. Anumite lucru ri din trecut n-au mers așa cum ați dorit dvs. Mai
manifestați încă o anumită rezisten ță față de ceea ce s-a întâmplat în trecut, și acum vă împotriv iți
lucru rilor care există deja. Speranț a este cea care vă face să mergeți înainte , dar speranța vă face
69

să vă concentr ați asup ra viitorul ui și această concent rare continuă pe viitor perpet uează negare a
prezentului și, din acest motiv , nefericire a dvs.
Este adevărat că situația mea de viață prezentă este rezul tatul lucrurilo r care s-au întâmplat în
trecut, da r ea r ămâne t otuși situația mea p rezentă și faptul că s unt blocat în ea mă face n efericit.
Haideți să uităm pentru moment situația dvs. prezen tă de viață și să ne concentr ăm asup ra
vieții dv s.
Care e ste dife rența?
Situația d vs. d e viață există în timp.
Viața d vs. există acum.
Situația d vs. d e viață este o const rucție a minții.
Viața dvs. este reală. Căut ați „poarta strâmtă care duce spre viață". Se numește Clipa de
acum. Reduceți-v ă viața la acest moment. Situația dvs. de viață poate fi plină de probleme —
majoritatea așa și sunt — dar desc operiți dacă aveți vreo problemă în acest moment. Nu mâine, nu
peste 1 0 minute, ci acum. Aveți vreo problemă acum?
Când sunteți asaltat de probleme, nu mai există loc pentru ceva nou, nu mai există loc pentru
soluții. Așa că, ori de câte ori puteți, faceți puțin loc, creați un spațiu pentru a descope ri viața din
spatele sit uației de v iață.
Folosiți -vă pe deplin simțurile. Trăiți în locul în care vă aflați. Uitați -vă în jur. Priviți, nu
interpreta ți. Vedeți lumina, formele, culorile, texturile . Conștientizați prezența tăcut ă a fiecă rui lucru .
Conștientiza ți spați ul care le permite tuturor lucrurilor să existe. Ascultați sunetele, nu faceți aprecie ri
despre ele. Ascultați liniște a din spatele sunetel or. Atingeți ceva — orice —, simțiți și acceptați
prezența Ființei. Obse rvați-vă ritmul respirați ei; simțiți aerul cum intră și iese, simțiți energia vi tală din
70

corpul dvs. Permiteți-le tutu ror lucru rilor să existe, cu și fără dvs. Acceptați î nsușirile tutu ror luc rurilor .
Pătrun -deți mai adânc în Clipa de ac um.
Lăsați în urmă lumea mortifica tă a abstracției mentale, a timpului. Ieșiți din mintea
nesăn ătoasă care vă secătuieș te de energia vitală, care otrăvește și distrug e încet Pământul. Vă
treziți di ntr-un vi s al timpului în prezent.
S
Toate probleme le sunt iluzii ale minți i
Mă simt ca și cum aș fi scăp at de o povară uriașă. Am o senzație de ușurare. Mă simt
eliber at… dar problemele mă aștea ptă după colț, nu-i așa? Ele nu au fost rezolvate. Nu am scăpat
doar temporar de ele?
Chiar dacă v-ați trezi în paradis, nu ar trece mult și mintea dvs. ar spune „da, dar…" în ultimă
instanță , nu este vorba de rezolvarea problemelor , ci de înțelege rea faptului că nu există probleme.
Există numai situații — pe care le rezolv ăm în prezent sau le accept ăm ca atare, ca parte din
însușirile preze ntului, până când ele se schimbă sau pot fi rezolvate. Problemele sunt construcții ale
minții și au n evoie de timp pe ntru a supra viețui. Ele nu pot supra viețui în realitatea Clip ei de acum.
Concent rați-v ă asup ra Clipei de ac um și spun eți-mi ce probl emă a veți în acest moment.
S
71

Nu îmi dați niciun răspuns, pentru că este imposibil să aveți probleme atâta vreme cât atenția
dvs. este absor bită de Clipa de acum. Este posibil să fie vorba de o situați e care trebuie să fie ori
rezol vată, ori acceptat ă. De ce să o transfo rmăm într-o problemă? De ce am transforma ceva într-o
problemă? Nu este viața suficie nt de provocatoare și așa? Pentru ce mai aveți nevoie și de
probleme? Mintea adoră în mod inconștient probl emele pentru că ele vă oferă un fel de identitate.
Este normal — și nebunesc. „Problemă" înseamnă să vă mențineți mental într-o situație, fără a avea
intenția autentică M posibilitate a de a întreprin de vreo acțiune în momentul prezent, transfo rmând-o
astfel inconștien t într-o component ă a sentimentului dvs. de identitate. Deveniți atât de copleșit de
situația de viață, încât vă pierd eți sentimentul de a trăi, sentimentul Ființei. Purtați în minte povara
nesăn ătoasă a sute de lucruri pe care trebuie sau va trebui poate să le faceți în viitor, în loc să vă
concent rați pe singur ul lucru p e care îl puteți face acum.
Când creați o problemă, creați durere. Nu este nevoie decât de o simplă alegere, o simplă
decizie: indife rent de ceea ce se întâmplă, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme.
Deși este o alegere simplă, ea este foarte radicală. Nu veți face această alege re decât dacă sunte ți
într-adevăr sătul de suferință, dec ât dacă simțiți că nu o mai doriți. Și nu ve ți fi în stare să vă țineți de
cuvânt pân ă la sfârșit dec ât dacă accesați puterea Clipei de acum. în condițiile în care nu v ă veți mai
crea dureri dvs. înșivă, atunci nu le-o veți mai aduce nici celorlalți. De asemenea, nu veți mai
contamina nici frumosul Pământ, nici spațiul dvs. interi or și nici psihicul uman colectiv cu
negati vismul creă rii de p robleme.
S
72

Dacă v-ați aflat vreodată într-o situație pericul oasă, de viață și de moarte, știți că aceasta nu a
constituit de fapt o problemă. Mintea nu a avut timp să „lucreze" și să o trans forme într-o problemă.
într-o situa ție de urgență , mintea se oprește; deveniți total prezent în Clipa de acum și conducere a
este preluată de un lucru infinit mai puternic. Acesta este motivul pentru care există atât de multe
povestiri desp re oameni obișnuiți care au devenit brusc capa bili de fapte de un curaj incredibil. într-o
situație p ericuloas ă, fie sup raviețuiți, fie nu supraviețuiți. O ricum, nu este o probl emă.
Unii oameni se înfurie când mă aud spunân du-le că problemele sunt iluzii. Se simt amenințați
de faptul că vor fi deposed ați de sentimentul a ceea ce sunt, de identitatea lor. Au investit mult timp
și efort într-un fals sentiment de sine. Multă vreme, și-au definit în mod inconș tient întreaga lor
identitate în termenii problemelor sa u sufe rințelor l or. Cine a r mai fi ei f ără a cestea?
Mare parte din lucru rile pe care oamenii le spun, le gândesc sau le fac sunt motiv ate de frică,
aceasta fiind legat ă întotde auna, desigur , de conc entra rea asup ra viitorului și de pierderea
contact ului cu Clipa de acum. Deoarece în momentul prezent nu există probleme, nu există nici
frică.
Dacă ar apă rea o situație în care să fie ne voie să re acționați i mediat , acțiu nile dvs. a r fi clare și
incisiv e, în cazul în care pornesc de la conștiința momentului prezent. Va exista și o mai mare
probabilitate de reușit ă. Nu va fi o simplă reacție bazată pe condiționările trecute ale minții, ci un
răspuns intuitiv la situația dată. în alte momente, când reacționeaz ă mintea stăpânită de timp,
descop eriți că este mai eficie nt să nu faceți nimic — să rămâneți pur și simplu centrați în clipa
prezentă.
Un pas uriaș în evoluția conștiinței
73

Am trăit pentru o clipă această stare de eliberare de minte și timp pe care ați descris -o, dar
trecutul și viitorul s unt atât de put ernice, î ncât nu p ot rămâne în afara lor multă vreme.
Conștiința limitată de timp este profund înrădăcinată în psihicul uman. Dar ceea ce încerc ăm
noi să facem aici este parte din transf ormarea profundă a conștiinței colecti ve a planetei și chiar
dincolo de aceasta : trezirea conștiin ței din visul materiei, al formei și al sepa rării. Sfârșitul timpului.
Spargem tiparele mentale care au dominat viața umană de miliarde de ani. Tiparele mentale care au
creat o suferință inimagina bilă pe o scară vastă. Nu folosesc cuvântul „diabolic" . Este mai util să o
numesc inconștien ță sau n ebunie.
În legătură cu distru gerea vechiului mod de funcționar e a conștiinț ei sau mai curând a
inconștien tului: este acesta un llucru pe care trebuie să-l facem sau se va întâmpla oricum? idică,
această schimbare este in evitabilă?
Este o problemă de perspectiv ă. Ceea ce facem și ceea ce kse întâmplă constit uie în fapt un
singu r proc es; pent ru că sunteți una cu totalitat ea conștiinței, nu le puteți sepa ra. Dar fnu există nicio
garanție că omenir ea va realiza aceast ă trans-[fo rmare. Procesul nu este inevitabil sau automat.
Coope rarea dvs. este o parte esenți ală. Oricum l-ați privi, este un salt de dimensiuni cuantice în
evoluția c onștiinței și în același timp igura n oastră ș ansă de s upraviețuire ca rasă.
Bucuria de a trăi
Pentru a afla cu certitudin e dacă v-ați lăsat guvernat de timpul psihologic, puteți folosi un
criteriu simplu. între bați-v ă: oare fac ceea c e fac cu b ucurie, u șurință și relaxa re?
Dacă nu, atunci timpul maschează momentul prezent și viața este percep ută ca o povară sau
o luptă . Dacă nu există bucu rie, ușurință și relaxa re în ceea ce faceți, nu trebuie neapărat să vă
schimbați activitatea. Poate fi suficient să schimbați modul în care o realizați. „Modalitat ea" este
74

întotd eauna mai importantă decâ t „activitatea ". încercați să acordați mai multă atenție acțiunilor
decât rezultat ului pe care doriți să-l obțineți prin ele. Acordați atenție deplină tuturor lucru rilor pe care
vi le aduc e în față preze ntul. Aceasta implică și o accepta re completă a ceea ce este, pentru că nu
puteți a corda o atenți e totală u nui lucru căruia încerca ți în același timp să-i o puneți r ezistență .
Imediat ce veți începe să respectați momentul prezent, toată nefericirea și chinul se vor
dizolv a, iar viața va începe să se deruleze cu ușurință și bucurie . Când acțio nați prin prisma
conștiinței prezen tului, tot ceea ce faceți abund ă de un sentiment de grijă, iubire și corectit udine —
chiar și c ele mai simple acțiuni.
S
Așa că nu urmăriți rezultatele acțiunii dvs. — acordați atenție acțiunii în sine. Rezultatele
vor veni de la sine. Această atitudine este un exercițiu spirit ual foarte puternic. în Bhaga vad Gita,
una dintre cele mai vechi și mai frumoase învățătu ri spirituale desp re existență, lipsa atașamentului
față de rezult atele acțiunilor dvs. se numește Karma Yoga. Ea este descris ă drept calea către
„acțiu nea de dicată".
Când încercarea compulsiv ă de a ne rupe de Clipa de acum încetează, bucu ria Ființei inundă
tot ceea ce faceți. Imediat ce atenția dvs. se îndreaptă spre Clipa de acum, simțiți o prezență , o
liniște și o pace interioară. împlinirea și satisfacția nu mai depind de viitor -— nu mai așteptați de la
el salvarea. De aceea , nu mai sunteți atașat de rezultate . Nici eșecul, nici succes ul nu mai au
75

puterea de a vă schimba starea interioară de contopi re cu Ființa. Ați descope rit viața în spatele si-
tuației d vs. de v iață.
În absența timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Ființă, nu din trecutul personal.
De aceea, nevoia psihologică de a deveni orice altceva decât sunteți deja nu mai există. în lume, la
nivelul situați ei de viață, puteți să vă îmbogățiți, să dobândiți cunoș tințe, succes, să vă elibe rați de
anumite lucru ri, dar în dimensiunea mai profundă a Ființei sunteți complet și în întregime Clipa de
acum.
În această stare de împlinire, vom mai fi capabili sau vom mai dori să atingem obiective
exterioare ?
Desigur , dar nu veți mai avea pretenția iluzorie ca un lu-pc ru sau o persoană din viitor să vă
salveze sau să vă facă fe-Iricit. în ce privește situația d vs. actual ă de viață, este posibil să ma i existe
lucru ri pe care să fie nevoie să le obțineți sau să i le îndepliniți. Aceasta este lumea formei, a
câștigului și a pierd erii. Totuși, la un nivel mai profun d, sunteți deja complet, iar când veți realiza
acest lucru veți simți în spatele lu-rcrurilo r pe care le faceți o energie veselă și plină de viață. Eli-|
berându -vă de timpul psihologic, nu vă veți mai urmări obiectiv ele cu o hotă râre înverșu nată, motivat
de frică, furie, nemulțumire sau de nevoia de a deveni cineva. Nici nu veți rămâne inactiv din cauz a
fricii de eșec, care pentru șinele fals reprezintă pierde rea identității. Când sentimentul dvs. de sine
derivă din Ființă, când vă eliber ați de „devenire" ca nevoie psihol ogică, nici fericirea dvs. și nici
sentimentul de sine nu mai depind de rezultate, și astfel vă eliberați de frică. Nu mai căutați
permanenț a acolo unde ea nu poate fi găsită: în lumea formei, a câștigului și a pierderii, a naște rii și
a morții. Nu m ai cereți ca aceste situații, condiții, locuri sau oameni să vă facă fericit și nu mai suferiți
apoi câ nd toate acestea n u vă îndeplinesc așt eptările.
76

Totul este respectat, dar nimic nu mai contează. Formele se nasc și mor, totuși dvs. vedeți
eternul din sp atele fo rmelor . Știți că „ niciun luc ru real nu po ate fi amenințat ".
Când ac easta este stai ea F iinței d vs., c um ați pu tea să n u reușiți? Ați re ușit deja.
Capitolul 4
Strategii ale minții de evitare a Clipei de acum
Pierderea Clipei de acum: iluzia fundamentală
Chiar dacă accep t în întregime că, în ultimă instanță , timpul este o iluzie, ce import anță va
avea ac est lucru în viața mea? Tot trebuie să t răiesc într-o lume complet dominată d e timp.
Acceptare a intelectu ală nu este decât o altă credință și nu va conta prea mult în viața dvs.
Pentru a înțeleg e acest adevăr, trebuie să îl trăiți. Când fieca re celulă a corpului dvs. este atât de
prezentă încât să simtă că vibrează de viață și când puteți simți această viață în fieca re moment ca
bucu rie a Fii nței, atunci s e poate spune că v-ați elib erat d e timp.
Dar mâine tot va trebui să-mi plătesc factu rile și tot voi îmbăt râni și voi muri, ca toată lumea.
Deci, cum aș putea s pune v reodată că m- am elibe rat de timp?
Nu factu rile de mâine sunt adevărata problemă. Disoluția corpului fizic nu este o problemă.
Pierde rea Clipei de acum este problema, sau mai degrabă iluzia princip ală care transformă o simplă
77

situație, un eveniment sau o emoție într-o problemă personală și în suferință. Pierde rea Clipei de
acum este pie rdere a Ființei.
A te elibera de timp înseamnă a te elibera de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o
identitat e și de viitor pentru a atinge satisfacți a. Repr ezintă cea mai profundă transfo rmare a
conștiinței pe care v-ați putea-o imagina. în cazuri rare schimbarea se produce radical și dramatic,
odată pentru totdeauna. Aceasta se întâmplă de obicei printr-o abando nare totală în mijlocul unei
suferințe intens e. Cei mai mulți oameni treb uie să muncească p entru e a.
După ce ați trăit de câteva ori această stare atemporală de conștiință, începeți să oscilați între
aceste dimensiuni ale timpului și prezenței. In primul rând, începeți să conștie ntizați cât de rar
atenția dvs. este situată într-a devăr în prezent. Dar a ști că nu sunteți prezen t este deja un mare
succes: această conștiin ță este prezenț ă — chiar dacă inițial nu ține decât câteva secun de în timp
cronologic înainte de a se pierd e din nou. Apoi, din ce în ce mai des, alegeți să vă concent rați
asup ra prezentului mai degrabă decât asup ra trecutului sau a viitorului și, ori de câte ori realizați că
ați pierdut clipa de față, sunteți capabil să vă opriți la ea nu doar câteva secunde , ci perioade mai
lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic. Așa că înainte de a vă fixa ferm în starea de
prezență, adică înainte de a fi pe deplin conști ent, veți oscila un timp între conștiință și
neconști entizare , între stare a de prezență și starea de identificar e cu mintea. Pierdeți clipa prezentă ,
dar vă întoarceți la e a de ne numărate o ri. în final, preze nța de vine stare a dvs. predominantă.
în cazul majorității oamenilor , prezența fie nu este experimentată niciodată, fie este trăită
numai accide ntal și pentru scurt timp, în rare ocazii, fără a fi recunoscut ă ca atare. Cei mai mulți
oameni oscilează n u între conștiință și lips a ei, ci între dife rite niv eluri de inconș tiență.
Starea obișnui tă de inconștiență și inconștiența profundă
78

La ce v ă refe riți când v orbiți d espre di ferite niv eluri de in conștienț ă?
După cum știți probabil, în timpul somnului oscilați între faza somnului fără vise și cea a
somnului cu vise. In mod similar, în stare a de veghe, majoritatea oamenilor nu fac altce va decât să
oscileze între nivelul obișnuit al inconștienței și o f inconștien ță profundă. Când vorbesc desp re
starea obișnuit ă de inconș tiență, mă refer la identificare a cu gândurile și cu emoțiile personale , cu
reacțiile, cu dorințele și cu aversiunile dvs. Este starea normală a majorității oamenilor . în aceas tă
stare, sunteți condus de mintea dominată de șinele fals și nu sunteți conștient de Ființă. Nu este o
stare de durere sau de neferici re acută, ci una în care există un nivel redus, aproape continuu, de
disconfo rt, neplăcere, plictiseală sau nervozitate — un fel de stare de fundal. Poate că nu vă dați
seama de acest lucru pentru că face parte atât de mult din viața „normală", tot așa cum nu
conștientiz ați niciun zgomot de fond continuu, de intensitate joasă, ca, de exemplu, bâzâitul unui
aparat de aer condițion at, până când acesta încetează. Când înceteaz ă brusc, apare o senza ție de
ușurare. Mulți oameni folosesc alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea, munca, televizorul sau chiar
cumpărătu rile ca anestezice, în încerca rea inconștientă de a îndepărt a această neplăce re de fond.
Când se întâmplă astfel, o activitate care ar fi putut să fie foarte plăcută, dacă s-ar fi desfăș urat cu
moderație, se poate transforma într-o depend ență, și tot ceea ce poate aduce ea în asemenea ,
condiții est e o elibe rare f oarte scurtă .
Disconfo rtul stării de inconștiență obișnuit ă se transformă în durerea inconștienț ei profund e —
o stare mai acută și mai evidentă de suferință și de nefericire — atunci când lucru rile „nu merg cum
trebuie", când șinele fals este amenințat sau când există o provocare, o amenința re, o pierdere,
reală sau imaginară, majoră în situația dvs. de viață, sau un conflict într-o relație. Este o versiun e
intensificat ă de inconș tiență obișnuită, dife rită de p rima nu prin n atura, ci prin intensitate a ei.
79

În inconștienț a obișnuită, rezisten ța habituală sau nega rea a ceea ce există creează acea
neplăce re și ace a nemulțu mire p e car e ma joritatea o amenilo r le accept ă ca vi ață o bișnuită.
Când această rezistență este intensificat ă de o provocare la adresa sinelui fals, apare un
negati vism intens, ca furia, frica profund ă, agresiunea, depresia etc. Inconștiența profundă în-
seamnă adesea activarea corpului -durere și identificare a cu el. Violența fizică ar fi imposibilă fără
inconștien ța profun dă. Ea poate să apară foarte ușor în acele momente și locuri în care o mulți me
de oameni sau c hiar o n ațiune întrea gă gen erează un câmp colecti v de energie nega tivă.
Cel mai bun indicator al nivelului dvs. de conștiință este modul în care procedați atunci când în
calea vieții dvs. se ivesc obstacole. în confo rmitate cu obstac olele, o persoan ă deja inconștientă
tinde să devină și mai inconștient ă, iar una conștie ntă tinde să devină și mai profund conștientă.
Puteți folosi un obstacol pentru a vă trezi sau îi puteți permite să vă tragă într-un somn și mai
profund. V isul inconștienței o bișnuite se transf ormă atunci într-u n coșmar .
Dacă nu puteți fi prezent nici măcar în circumstanțe obișnuite, ca de exemplu atunci când vă
aflați singur într-o cameră, când vă plimbați prin pădure sau asculta ți pe cineva, atunci cu siguranță
nu veți putea să r ămâneți conștie nt când u n lucru „me rge p rost" s au când v ă confr untați cu p ersoa ne
sau situa ții dificile, cu pierderea sau cu ameninț area pierderii. Veți fi copleșit de o reacți e, care în
final este întotde auna o formă de frică, și veți fi tras înapoi într-o inconș tiență adânca. Aceste
greutăți reprezint ă testele. Numai felul în care le faceți față vă va arăta, dvs. și celorlalți, cât de
depa rte ați ajuns în ceea ce privește starea dvs. de conștiință , și nu cât de mult puteți sta cu ochii
închiși sau c e viziuni a veți.
Așa că este esențial să aduceți mai multă conștiin ță în viața dvs. în situațiile obișnuite, când
totul decurge relati v de la «inc. în acest fel, puterea prezenței dvs. va creșt e. Ea gene rează un câmp
80

energetic cu o frecvență de vibrație foarte înaltă tn interiorul și în jurul dvs. în acest câmp nu poate
pătrunde și nu poate supra viețui nici măcar puțină inconștien ță, negati vism, disona nță sau violență,
așa cum î ntune ricul nu p oate su praviețui în pr ezența luminii.
Când învățați să fiți marto rul propriilo r gând uri și emoții, un aspect esențial al stării de
prezență, veți fi surprins poate când veți conștientiza pentru prima oară carac terul „static" al stării
obișnuite de inconști ență și vă veți da seama cât de rar ați avut o stare de confort interior, dacă l-ați
simțit vreodată. La nivelul gândirii, veți descope ri o mare rezistență sub forma criticilor , a
nemulțu mirilo r și a proiecțiilo r mentale, care vă îndepărt ează de clipa prezentă . La nivel emoțional,
va exista un curent subteran de disconfo rt, tensiune , plictiseal ă sau nervozitate. Ambele sunt
aspecte ale modului obișnuit d e rezist ență a minții.
Ce caută ei?
Cari Jung ne relatează, într-una dintre cărțile sale, o conversație purtată cu un șef de trib
indian din America de Nord, care i-a spus că, din perspectiv a sa, cei mai mulți oameni albi au
expresii încordate, că ochii lor au o privire fixă și că atitudinea lor emană cruzime sau violență . El a
spus: „Ei par să caute mereu ceva. Ce anume caută ? Albii vor întotd eauna ceva. Sunt mereu
neliniștiți și agit ați. Noi nu știm ce vo r. Credem că sunt ne buni.
Cure ntul subtil de discon fort consta nt a apărut, desigu r, cu mult timp înaintea civilizației
indust riale a Vestului; dar în civilizația vestică, care acum acoper ă aproap e tot globul pământesc,
inclusiv cea mai mare parte a Estului, el se manifestă sub o formă și cu o intensitate fără preced ent.
Era deja prezen t pe vremea lui Isus și de asemenea cu 600 de ani înainte, pe vremea lui Buddha, și
cu siguran ță a exista t cu mult timp înaintea sa. „De ce sunt eți mereu înfricoșați?" , i-a întrebat Isus pe
81

discipolii săi. „Gându rile anxioase pot adău ga măcar o singur ă zi la viața voastră? " Iar Buddha ne-a
învățat că la baza suferin ței se află st area d e dorință sau d e poft ă mistuitoa re.
Rezistența față de clipa prezentă ca disfuncție colecti vă este intrinsec legată de pierderea
conștiinței Ființei și stă la baza civilizației noast re industrial e dezumanizat e. Freud a recunoscut și el
existenț a aces tui curent subtil de disconfo rt și a scris despre aceasta în cartea sa Disconfo rt în
cultur ă, dar nu a recunoscu t adevărata rădăcină a disconfo rtului și nu a realizat că elibe rarea de ea
este posibilă. Această disfuncție colectivă a creat o civilizație foarte nefericită și extrem de violentă,
care a devenit o amenințare nu numai pent ru ea însăși, ci și pent ru viața de pe a ceastă pla netă.
Dizol varea stăr ii de inconștiență obișnui tă
Deci, cum ne putem elibera de aceas tă boală ?
Conștientizâ nd-o. Obse rvați modurile multiple în care disconfo rtul, nemulțu mirea și tensiunea
apar în sinea dvs. în urma criticilor inutile, a rezistenț ei față de ceea ce este și a negării acestuia.
Orice c onținut inco nștient se diz olvă atunci c ând asup ra sa s e revarsă lumina conștiinței. D upă ce ați
aflat cum să dizolvați starea de inconștie nță obișnuită, lumina prezenței dvs. va străluci foarte tare și
va fi mult mai ușor să faceți față inconș tienței profund e, ori de câte ori veți simți atracția sa
gravitațională. Totuși, inconștiența obișnuită poate fi dificil de detecta t inițial, din cauza aspect ului de
normalita-t e pe ca re l-a căpătat.
Obișnuiți -vă să vă urmăriți starea mental-emoțion ală prin autoobs ervare. „Sunt relaxat în acest
moment?", aceas ta este o întreba re bună pe care să v-o puneți frecvent. Sau vă puteți întreb a: „Ce
se întâmplă în interiorul meu în acest moment?" Fiți cel puțin la fel de interesat de ceea ce se
întâmplă în interiorul dvs. pe cât sunteți de ceea ce se întâmplă în afară. Dacă sesiza ți corect ce se
întâmplă în interior, situația se va aranja de la sine în exterior. Realitat ea cea mai importantă este
82

cea interioară, cea exterioa ră având o importan ță secundară. Dar nu răspundeți imediat la aceste
întrebări. îndre ptați-v ă atenția spre interior. Arunc ați o privire. Ce fel de gânduri produce mintea
dvs.? Ce simțiți? îndrep tați-v ă atenția spre corpul dvs. Există vreo tensiune ? Când ați desco perit că
există un nivel scăzut de disconfo rt, un fundal static, încercați să aflați ce anume evitați, negați sau
cărui lucru îi opuneți rezistență — prin nega rea clipei prezen te. Există multe feluri în care oamenii
manifestă o rezistență inconștie ntă față de momentul preze nt. Am să vă dau câteva exemple.
Exersând , puterea dv s. de a vă autoobse rva, de a vă urmări sta rea int erioară se v a dezvolta.
Elibera rea de nefericire
Urâți activitate a pe care o desfășura ți? Poate fi vorba de locul de muncă sau poate că ați
accepta t să întreprin deți o anumită activitate și o faceți, dar o parte din dvs. urăște situația și i se
opun e. Aveți unele resentimente față de o perso ană apropiată , pe care însă nu le-ați exprimat?
Realizați că energia pe care o degajați în această stare produc e efecte atât de dăunăt oare, încât vă
contaminați atât pe dvs., cât și pe cei din jur? Priviți cu atenție în interio r. Există aici o urmă cât de
mică de resen timent sau de împotri vire? Dacă da, obse rvați acest sentiment atât la nivel mental, cât
și la nivel emoțional. Ce gându ri gene rează mintea dvs. în jurul acestei situații? Examinați apoi
emoția, care este reacția corpului dvs. față de aceste gânduri. Simțiți emoția. Este plăcut ă sau
neplăcu tă? Este o en ergie p e car e ați ales să o aveți în interio r? Aveți de ales?
Poate că o persoană profită de dvs., poate că activitatea în care v-ați angajat este plictisitoar e,
poate că un apropiat al dvs. nu este sincer , este enervant sau inconștient , dar toate aceste aspect e
sunt irelevante. Are prea puțină importanță dacă emoțiile și gând urile dvs. legate de această situație
sunt justificate sau nu. Cert este că vă opuneți unei situații existent e. Transformați momentul prez ent
într-un dușman. Vă genera ți nefericirea, un conflict între interior și exterio r. Nefe ricirea poluează nu
83

numai Ființa dvs. interioară și pe cei din jur, dar și psihicul uman colecti v, din care dvs. sunteți o
parte insepara bilă. Polua rea planetei este numai o reflectar e externă a po- luării psihice interioare: a
milioane d e indi vizi inconști enți, ca re nu -și asumă respons abilitatea p entru spațiul lo r interio r.
Fie încetați activitatea, vorbiți cu perso ana în cauză și vă exprimați în totalita te sentimentel e,
fie renunțați la negativ is- mul pe care mintea dvs. S-a creat în jurul situați ei, pentru că acesta nu
servește niciunui scop, cu exce pția faptului că întărește un fals sentiment de identitate.
Recunoaș terea inutilității lui este importa ntă. Nega tivismul nu este niciodată modul optim de a
rezol va o situație. De fapt, în cele mai multe cazuri, vă face prizoni erul ei, blocând orice schimbare
reală. Un lucru în realiza rea căruia este investit ă o energie negati vă se va contamina de aceasta și,
în timp, va da naștere la și mai multă durere, la și mai multă nefericire. Mai mult, orice stare
interi oară negati vă este conta gioasă: nefericir ea se răspândește mai repede decât o boală. în
virtutea legii rezonanței, ea decla nșează și alimentează negativismul latent la alte persoane, cu
excepția celor imune — adic ă prof und conști ente.
Dvs. poluați lumea sau contri buiți la curățare a mizeriei? Sunteți respo nsabil pentru propriul
spațiu interior; nimeni altcineva decât dvs. nu este răspunzăt or, așa cum sunteți respo nsabil și
pentru sta rea plan etei. Cum este în interior, așa este și în afar ă. Dacă oamenii se cu răță d e polua rea
interi oară, a tunci v or înceta s ă mai polueze exte riorul.
Cum put em renunța la n egativism? Ce ne r ecomand ați?
Abandonâ ndu-l pur și simplu. Cum renunțați la o bucată de cărbune fierbinte, pe care o țineți
în mână? Cum renunțați la un bagaj greu și inutil, pe care îl purtați cu dvs.? Recunoscând că nu
doriți s ă mai trăiți du rerea sau să mai duceți p ovara și a bando nând-o .
84

Starea de inconștie nță profundă, ca și corpul-du rere sau o altă durere profundă, cum ar fi
pierderea unei ființe iubite, necesită o transfo rmare intermediată de combina rea acceptă rii cu lumina
prezenței — atenția dvs. susținută. Pe de altă parte, multe tipare de comport ament ale inconștien ței
obișnuite pot fi pur și simplu abando nate după ce ați stabilit că nu le mai doriți și după ce v-ați dat
seama că puteți alege, că nu sunte ți numai un conglomerat de reflexe condiți onate. Din toate cele
de mai sus rezultă că puteți avea acces la pute rea clipei prezente. Fără ea, nu aveți nicio posibilitat e
de ale gere.
Spunând că anumite emoții sunt negative, nu se creează o polaritate mentală între bine și rău,
după c um ați explica t dvs. mai devreme?
Nu. Polaritatea a fost creat ă într-u n stadiu timpuriu, când mintea dvs. considera că momentul
prezent este r ău; a ceastă judecată a d us apoi la o emoție negati vă.
Dar spunând că anumite emoții sunt negative, nu spun eți de fapt că ele nu ar trebui să existe,
că nu este permis să avem aceste emoții? După părerea mea, ar trebui să ne acordăm permisiunea
de a simți toate sentimentele care apar, în loc să le judecăm ca rele sau să spunem că nu ar trebui
să le avem. Este în regulă să ai resen timente; este în regulă să fii furios, enervat, capricios sau
oricum altfel — dacă nu, ajung em să ne reprimă m sentimentele, ajungem la conflict interior sau la
nega re. Totul ar e voie să exist e ca ata re.
Desigur . Când a apărut un tipar mental, o emoție sau o reacție, accepta ți-o. Nu ați fost
suficient de conștient pentru a putea face o alege re în acest caz. Aceasta nu este o judecată, este
un fapt. Dacă ați fi putut alege sau ați fi realizat că aveți posibilitat ea de a alege, ați fi ales suferința
sau bucu ria, relaxarea sau disco nfortul, pacea sau conflictul? Ați alege un gând sau un sentiment
care să vă izoleze de starea dvs. naturală de bine, de bucuria interioa ră de a trăi? Eu numesc orice
85

sentiment de acest fel sentiment negativ, adică pur și simplu rău. Nu în sensul că „nu ar fi trebuit să
faceți ast a", ci pu r și simplu rău, c a o du rere d e stomac.
Cum a fost posibil ca oamenii să omoa re 100 de milioan e dintre semenii lor numai în secolul
XX? Oamenii și-au făcut atât de mult rău unul altuia, încât răul depășește orice imaginație! Și asta
fără să ținem cont de violenț a mentală, emoțională și fizică, de tortura, durerea, cruzimea pe care
continu ă să și le aplice zilnic unii altora, precum și altor ființe sensibile. Oare acțione ază în acest fel
pentru că sunt în contact cu starea lor naturală, cu bucuria interioa ră de a trăi? Sigur că nu. Numai
cei atinși de o stare profun d negativ ă, care se simt foarte rău ar crea o asemenea realit ate, care să
reflec te felul în care se simt. Incredibil, dar adevărat. Oamenii sunt o specie periculos de nebu nă și
extrem de nesănăto asă. Aceasta nu este o j udecată. Este un fapt. Și tot fapt este că sănătate a men-
tală se află tot acol o, în spat ele nebu niei. V indeca rea și elib erarea sun t posibile chia r acum.
Revenind la ceea ce ați spus — este catego ric adevărat că, atunci când vă acce ptați
resentimentel e, irascibilitatea, furia ș.a.m.d., nu mai sunteți forțați să le investiți orbeș te și este mai
puțin probabil să le proiectați asupra altora. Dar m-aș mira să nu vă înșelați și pe dvs. înșivă. După
ce ați practicat accept area pentru un timp, vine un moment când trebuie să [ treceți la stadiul
următor , în care să nu mai creați aceste emoții negati ve. Altfel, „accepta rea" dvs. devine doar o
simplă etichetă mentală, ce-i permite sinelui fals să continu e să se lase în voia suferinței și astfel să
întărească sentimentul de separare față de ceilalți oameni, de mediul dvs. înconj urător, de locul și
timpul în care vă aflați. După cum știți, separa rea stă la baza sentiment ului de identitate al sinelui
fals. Adev ărata accept are ar transforma aceste sentimente instant aneu. Dar dacă ați ști foarte bine
că totul este „în regulă", atunci ați mai avea oare acest e sentimente negative? Fără evaluări, fără re-
zistențe față de ceea ce există, ele nu ar apărea . în mintea dvs. există ideea că „Totul este în
86

regulă", dar în adâncul sufletului nu credeți cu adevărat acest lucru și, astfel, vechile tipare mental-
emoționale de r ezistenț ă sunt încă activ e. Ele sunt c ele care vă fac să v ă simțiți ră u.
Și acest lucru este în r egulă.
Vă apăr ați dreptul de a fi inconștient , dreptul de a suferi? Nu vă faceți griji: nimeni nu vă va lua
acest drept. După ce vă dați seama că un anumit aliment vă face să vă simțiți rău, mai continu ați să-
l inge rați și să afi rmați că e ste în regulă să te simți rău? ……
Oriunde v -ați afla, fiți complet preze nt
Ați putea s ă ne mai dați câteva exemple despre stare a de inconș tiență obiș nuită?
Încercați să vă surprindeți lamentându -vă în gând sau cu voce tare în legătu ră cu o situație în
care vă aflați, de ceea ce fac sau spun alți oameni, de mediul încon jurător, de situația dvs. de viață,
chiar și de vreme. A te plânge de o situație implică întotde auna neaccep tarea stării existente. Acest
comportament are invariabil o încărcătu ră nega tivă inconștien tă. Când vă plângeți, vă transformați
într-o victimă. Când vă exprimați cu voce tare nemulțumirea, dețineți controlul. Deci, schimbați
situația printr-o acțiu ne sau exprimându-v ă nemulțumirea, dacă este necesa r și posibil; ieșiți din
situație sa u acceptați-o. O rice alt comport ament a parțin e ano rmalității.
Starea obișnuit ă de inconștiență este întotd eauna legat ă într-un fel de negare a Clipei de
acum. Acum implică, desigu r, și un „aici". Vă opuneți faptul ui de a vă afla „aici și acum"? Unii oameni
ar prefera, de exemplu, să se afle în altă parte. ,Aici" nu este niciodată suficie nt de bun pentru ei.
Autoobse rvându -vă, desc operiți dacă nu este și cazul dvs. Oriund e v-ați afla, fiți complet prezent.
Dacă desc operiți că pentru dvs. este intoler abil să vă aflați „aici și acum" și că acest fapt vă face
nefericit, aveți trei posibilități: să ieșiți din situație, să o schimbați sau să o accep tați complet. Dacă
doriți să vă asumați responsabilitatea pentru viața dvs., trebuie să alegeți una dintre acest e trei
87

posibilități și trebuie să faceți acest lucru chiar acum. Iar apoi să acceptați consecinț ele. Fără scuze .
Fără negativ ism. Fără poluar e psihică. Păstr ați-vă curat spațiul interio r. în cazul în care trece ți la
acțiune — schimbân d situa ția sau ieșind din ea — mai întâi renunț ați la negativism, dacă este
posibil. Acțiunile care vin din obse rvarea a ceea ce este necesa r sunt mai eficiente decât cele care
vin dint r-o atitudine n egativ istă.
Orice acțiun e este mai bună decât lipsa acțiunii, mai ales dacă ați fost blocat într-o situație
nefericită mult timp. Dacă este vorba de o greșeală, cel puțin învățați ceva, astfel încât cazul
respectiv să nu mai fie o greșeală . Dacă rămâneți blocat, nu învățați nimic. Frica vă împiedică să
treceți la fapte ? Recunoaș teți frica, obser vați-o, îndre ptându -vă atenția asup ra ei, fiți complet
prezent. Aceasta va distruge legătu ra dintre frică și gândir ea dvs. Nu tăsați frica să vă inunde
mintea . Folosiți putere a momentului prezent. Frica nu o poate înving e. Dacă într-a devăr nu există
niciun lucru pe care l-ați putea face pentru a schimba starea de lucru ri aici și acum și dacă nu puteți
ieși din situa ție, atunci acceptați în totalitate să vă aflați aici și acum, renunțând la orice rezist ență
interi oară. Șinele fals și nefericit, care iubește sentiment ul de suferință, de ură, care adoră să-și
plângă de milă nu va mai putea supraviețui în acest caz. Această atitudine se numește abando nare.
Abandonarea nu însea mnă slăbiciun e. Ea implică o mare putere. Numai o persoană care s-a
aban donat pe sine are acces la puterea spirituală. Abandonâ ndu-v ă, obțineți o elibe rare interioa ră în
raport cu situația. Atunci s-ar putea să const atați că situația se schimbă fără să mai fie nevoie să
faceți v reun ef ort. O ricum, sunteți liber .
Sau există un lucru pe care „ar trebui" să-l faceți, dar pe care nu-l faceți? Ridicați-v ă și faceți
acest lucru chiar acum. Ca alternativă, puteți să vă accepta ți pe deplin inacti vitatea, lenea sau
pasivitate a din acest moment, dacă aceasta este alegerea dvs. Trăiți complet acest sentiment.
88

Savurați-l. Fiți cât puteți de leneș sau de inacti v. Dacă trăiți conștien t și complet sentimentul, veți
scăpa curând de el. Sau poate nu. Oricum, nu mai există niciun conflict interio r, rezist ență sau
negati vism.
Sunteți stresat? Sunteți atât de ocupat să ajungeți în viitor, încât preze ntul este redus la un
simplu mijloc de a ajunge acolo? Stresul este provoca t de faptul că vă aflați „aici", dar doriți să fiți
„acol o" sau de faptul că vă aflați în prezent, dar căuta ți să trăiți în viitor. Este o scindare care vă
consumă interior foarte mult. A crea și a trăi cu aceast ă sciziun e interioară este o nebuni e. Faptul că
oricine altcine va face la fel nu înseamnă că este un lucru mai puțin nebun esc. Dacă trebuie, vă
puteți mișca mai repede , puteți lucra mai repede sau chiar alerga, dar fără să vă proiecta ți în viitor și
fără să respingeți prezentul. Când vă mișcați, munciți, alerga ți — implicați-v ă total în activitate.
Bucurați -vă de fluxul de energie care circulă prin corp, de nivelul înalt de energie al aces tui moment.
Acum nu mai sunteți stresat, nu vă mai rupeți în două . Nu faceți decâ t să vă mișcați, să alergați, să
munciți — și să vă bucurați de acest lucru. Sau puteți renunța la tot, așezând u-vă pe o bancă în
parc. Dar când faceți acest lucru , obse rvați-vă mintea. Ar putea să spună: „Ar trebui să muncești.
Pierzi timpul". Obse rvați-vă mintea. Z âmbiți la atacu rile ei.
Trecutul ocup ă mare parte din atenția dumneav oastr ă? Vorbiți și vă gândiți deseori la el, fie
poziti v, fie nega tiv? Vă gândiți la lucrurile impor tante pe care le-ați realizat, la aventurile, la
expe riențele dvs. sau la rolul de victimă și la lucrurile oribile care vi s-au întâmplat sau poate pe care
le-ați făcut dvs. altei persoane? Gându rile vă trezesc un sentiment de culpabilitat e, de mândrie,
resentimentel e, furia, regretul sau autocompătimirea? în acest caz nu numai că întrețineți un fals
sentiment de identitate, dar ajutați și la accele rarea procesului de îmbătrânire a corpul ui, creând o
89

acumulare de trecu t în psihicul dvs. Verificați pe cont propriu acest lucru la persoanele care au o
tendinț ă pute rnică de a rămâne ag ățate d e trecu t.
Lăsați trecutul să moară în fiecare moment. Nu aveți nevoie de el. Faceți referire la el numai
atunci când este relevant pentru prezent. Simțiți puterea acestui moment și plenitudinea Ființei.
Faceți-vă simțită prez ența.
S
Sunteți îngrijorat? Aveți multe gându ri care încep prin „Cum ar fi fost dacă. ..?" înseamnă că v-
ați identific at cu mintea, care se proiectează într-o situație imagina ră din viitor și creează frica. Nu
aveți cum să rezolvați o asemenea situație, pentru că ea nu există. Este o fantomă mentală. Puteți
pune capă t aces tei nebunii care vă afecteaz ă sănătatea și viața pur și simplu accept ând ce se
întâmplă în mom entul prezent. Conștientiz ați-vă respi rația. Simțiți aerul intrân d și ieșind din corp.
Simțiți-v ă câmpul ene rgetic int erior. în vi ața reală — sp re deos ebire d e proiecțiile i magina re ale minții
— nu ați fost nevoit să faceți față decât momentului preze nt. în-trebați-v ă ce „problemă" aveți acum,
nu anul viitor, nu mâine sau peste cinci minute. Ce nu e în regulă cu momentul prezent? Puteți
întotd eauna să faceți față prezentului, niciodată i viitorului — și nici nu sunteți obligați să faceți asta.
Răspunsul, puterea, acțiun ea corectă sau resursa vor fi aici când veți avea nevoie de ele, nu înainte
și nici după aceea.
„Într-o zi voi reuși." Obiecti vul pe care vi l-ați fixat v-a acapa rat atât de mult atenția , încât
reduceți momentul prezent la un simplu instrument pentru atingere a unui scop? Vă răpește bucuria
90

a ceea ce faceți? Aștepta ți să începeți să trăiți? Dacă vă construiți un astfel de tipar mental,
indife rent de ceea ce veți realiza sau veți obține, prezen tul nu va fi niciodată destul de bun; viitorul
va părea întotdeau na mai bun decât prezentul. O rețetă perfectă pentru insatisfacție și neîmplinire
permanent ă, nu su nteți de ac ord?
Sunteți de obicei o persoană care așteaptă ? Ce procent din viață vă petreceți așteptând ? Eu
numesc „aștepta re la scară mică", de exemplu, coada de la oficiul poștal, un blocaj în trafic, coada
de la aeroport sau aștepta rea unei persoane la o întâlnir e etc. „Aștep tarea la scară mare" este
aștept area următorului concediu, a unui loc de muncă mai bun, a momentului când copiii vor crește,
a unei relații într-adevăr import ante, a succesului, a securității financia re, a momentului când vom fi
o persoană import antă sau când vom av ea mai multe cunoștințe. Nu de puține ori, oa rnenii își petrec
toată v iața aștep tând să înceapă s ă trăiasc ă.
Așteptar ea este o dispoziți e mentală. În principiu, însea mnă să dorești viitorul; să nu dorești
prezentul. Nu îți dorești ceea ce ai și vrei ceea ce nu ai. Orice așteptar e creează în inconștient un
conflict interio r între a te afla aici și acum, unde de fapt nu vreți să vă aflați, și viitorul proiectat , în
care ați dori să trăiți. Acest lucru vă reduce foarte mult calitat ea vieții, făcându -vă să pierdeți
prezentul.
Nu este nimic rău în a te strădui să-ți îmbunătăț ești situația de viață. Bineînțeles că vă puteți
îmbunătăți situația de viață, dar nu vă puteți îmbunătăți viața. Viața este factor ul primar. Viața este
Ființa dvs. profundă. Ea este deja desăv ârșită, completă , perfectă. Situația dvs. de viață constă în
circumstanțe și experie nțe personale. Nu este nimic rău în a-ți fixa obiective și a încerc a să realizezi
anumite lucruri. Greșeala constă în folosir ea lor ca subs titut pentru sentimentul vieții, pentru Ființă.
91

Singurul punct de acces către acest sentiment este ACU M. Sunteți ca un arhitec t care nu acordă
niciun fel d e atenți e fundați ei unei clădi ri, dar investește o mulțime de timp în supr astruct ură.
De exemplu, mulți oameni așteaptă prosperit atea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectați,
recunoașteți și acceptați pe deplin realitatea prezentă — locul în care vă aflați, cine sunteți, ce faceți
chiar acum — când accept ați pe deplin ceea ce aveți, sunteți recunoscăt or pentru ceea ce aveți,
recunoscător pentru ceea ce este, recunoscăto r pentru Ființă. Recunoștința pentru momentul
prezent și plenit udinea vieții de acum este adevărata prospe ritate. Ea nu poate veni în viitor. Apoi, în
timp, ac eastă p rospe ritate se v a manifesta î n cazul d vs. în dife rite felu ri.
Dacă nu sunteți satisf ăcut cu ceea ce aveți sau sunteți frustrat sau supărat din cauz a lipsurilo r
din p rezent, a ceasta v ă poate moti va să v ă îmbogă țiți, dar și d acă v eți câș tiga mi lioane, v eți continua
să trăiți stare a prezentă de lipsă și în adâncul sufletul ui veți continu a să vă simțiți neîmplinit. Puteți
avea multe experiențe interesant e pe care să le plătiți cu bani, dar ele se vor încheia repede și vă
vor lăsa mereu cu un sentiment de gol interi or și cu nevoia unei gratificări fizice și psihice
suplimentare. Nu veți trăi comuniu nea cu Ființa și nu veți simți plenitudine a vieții de acum, singu ra
prosperitat e autentică.
Așa că aban donați dorința ca stare mentală . Când vă surprindeți alunec ând în aștepta re…
ieșiți repede din ea. Reveniți la momentul prezent. Trăiți și bucu rați-v ă de ceea ce trăiți. Dacă sunteți
prezent, nu mai aveți nevoie să așteptați nimic. Așa că data viitoare când cinev a vă va spune: „îmi
pare rău că v-am făcut să așteptați ", îi puteți răspund e: „Nu face nimic. Nu am aștep tat. Am stat aici
și m- am simțit bine — sav urând buc uria d e a fi eu însum i".
Acestea sunt numai câteva strategii mentale obișnuit e pentru negarea momentului prezent,
care fac parte din starea normală de inconștiență. Ele sunt ușor de trecut cu vederea tocmai pentru
92

că sunt atât de bine fixate în obișnui nțele noastre, în modul nostr u normal de a trăi: fundalul static al
nemulțumirii perpetue. Dar cu cât exersați mai mult obse rvarea stării mental -emoționale interioa re,
cu atât vă va fi mai ușor să sesizați blocajul în trecut sau în viitor, adică momentul în care sunteți
inconștien t, și să vă treziți din visul timpului în prezent. Dar aveți grijă: șinele fals, nefericit, bazat pe
identifica -wm rea cu mintea trăiește în timp. El știe că momentul prezent este propria sa moarte și
prin urmar e se simte foarte amenințat de el. Va face tot ce poate pentru a vă smulge de aici. Va
încerca să v ă mențină în capcana timpului.
Scop ul inter ior al călă toriei vieții
Înțeleg că ceea ce spuneți este adev ărat, totuși, cred că oamenii trebuie să aibă un scop în
viață; altfel, am fi la voia întâmplării, și apoi — un scop înseamnă viitor, nu-i așa? Cum putem
împăca acest luc ru cu a t răi în p rezent?
Când vă aflați într-o călătorie, este, desig ur, util să știți care este destina ția finală sau cel puțin
direcți a generală de mișcare, dar nu uitați: în ultimă instanță , singurul lucru real în călăto ria dvs. este
pasul p e care îl faceți în acest mo ment. Este singu rul luc ru car e există.
Drumul vieții dvs. are un scop exterior și unul interior. Scopul exterio r este atinge rea țelului sau
a destin ației, realizarea obiecti velor pe care vi le-ați propus, anumite performanțe, care, desigur ,
înseamnă viitorul. Dar, dacă destinați a dvs. sau pașii pe care îi veți face în viitor vă vor acapara atât
de mult atenția, încât să devină mai importanți decât pasul pe care îl faceți acum, atunci veți rata
complet scopul interior al acestei călăt orii, care nu are nimic în comun cu locul spre care vă
îndreptați sau cu ceea ce faceți. Dimpot rivă, ține foarte mult de felul în care acțion ați. Nu are nimic
de-a face cu viitorul, dar însea mnă totul pentru calitate a conștiinței fiecărui moment. Scop ul exteri or
se înscrie într-o dimensiune orizontală a spațiului și timpului; scopul interior urmărește o adâncime a
93

Ființei dvs. în dimensiu nea verticală a atemporalului Acum. Călătoria dvs. exterioară poate
presupune un milion de pași; călăt oria interioară are însă numai unul: pasul pe care îl faceți chiar
acum. Pe măsură ce deveniți din ce în ce mai conști ent de acest singu r pas, veți realiza că el
cupri nde deja în sine toți ceilalți pași, inclusiv destinația. Acest singu r pas se transformă atunci într-o
expresie a perfecțiunii, un act de o mare frumusețe . El vă va aduce în Ființă și lumina Ființei va
străluci prin el. Acesta este atât scopul, cât și împlinirea călătoriei dvs. interioare, călători a în tine
însuți.
S
Are vreo importanță dacă ne îndeplinim sau nu scop ul ex terior, dacă reușim sau eșuăm în
această lume?
În cazul fiecăruia, va avea import anță atâta timp cât nu I v-ați realizat încă scopul interior.
După aceea, scop ul exteri or va fi doar un joc, pe care s-ar putea să continuați să-l jucați numai
pentru că vă distreaz ă. Este la fel de posibil să eșuați complet în scopul dvs. exterior și în același
timp să înregistrați un succes total în ce privește scopul interior. Se poate întâmpla și invers, situație
mai des î ntâlnită: bogăție exterio ară însoțită de sărăcie interioa ră sau „să fi câștig at lumea, dar să vă
fi pierdut suflet ul", după cum a spus Isus. în ultimă instanță, fiecar e scop exterior este sortit
„eșec ului" mai devreme sau mai târziu, pur și simplu pentru că este supus legii efemerului, ca toate
lucru rile. Cu cât veți realiza mai repede că scopul dvs. exterio r nu vă poate oferi o satisfacție de
94

durată, cu atât va fi mai bine. Când ați perceput limitele scopului exterio r, renunț ați la aștept area
nerealistă că ac esta ar trebui să vă facă fericit și p uneți-o în slu jba sco pului dv s. inte rior.
Trecutul nu poate supra viețui dacă sunteți prezent
Ați spus că a ne gândi și a vorbi inutil desp re trecut este unul dintre modurile în care evităm
prezentul. Dar în afară de trecu tul pe care ni-l amintim și cu care poate că ne identi ficăm, nu mai
există în noi și un alt nivel de trecut, care să fie mult mai profun d? Vorbesc desp re trecutul
inconștien t, care ne condițione ază viețile, mai ales prin intermediul expe rien țelor timpurii din
copilări e. Și apoi mai există și condiționa rea cultural ă, care este legată de locul în care trăim din
punct d e vede re geo grafic și d e peri oada isto rică în ca re trăim.
Toate aceste lucruri determină felul în care vedem lumea, fe lul în care reacțio năm la ea, felul
în care gândim despre ea, tipul de relații pe care le avem cu ceilalți, felul în care ne trăim viețile.
Cum am putea vreodat ă să conștie ntizăm toate aceste lucru ri sau să scăpăm de ele? Cât de mult ar
dura? Și chiar d acă am reuși, cu ce -am mai rămâne?
Ce rămâne câ nd iluzia ia sfâ rșit?
Nu este nevoie să investigați trecut ul inconș tient din dvs., cu exce pția manifestă rilor sale din
prezent, sub forma gândurilor, a emoțiilor , a dorințelor , a reacțiilo r sau a unui eveniment extern în
care sunteți antren at. Indifere nt dacă simțiți sau nu nevoia să aflați diverse lucruri desp re trecut ul
dvs. inconștient, obstacolele prezentul ui vor aduce totul la lumină. Dacă vă afundați în trecut, el va
deveni o prăpastie fără fund: întotd eauna va mai exista ceva de analizat. Poate credeți că aveți
nevoie de mai mult timp pentru a înțeleg e trecutul sau a vă eliber a de el, cu alte cuvinte, poate
95

credeți că viitorul vă va elibe ra de trecut . Aceast a este o iluzie . Numai prezentul vă poate elibera de
trecut. Mai mult timp psihologic nu vă poate elibera de timpul psiholo gic. Dobândiți accesul la
puterea Clipei d e acum. Aceasta e ste cheia.
Care e ste put erea Clipei d e acum?
Nu este al tceva decâ t pute rea p rezenței d vs., conștiința dvs. elibe rată de formele gândi rii.
Așa că, abordați trecutul de la nivelul prezent ului. Cu cât veți acorda mai multă atenție
trecutului, cu atât îl veți investi cu mai multă energie și cu atât este mai probabil să vă construiți din
el un „sine". Să nu mă înțelegeți greșit: atenția este esențială, dar nu față de trecu t ca trecut.
Acordați atenție prezentului; acordați atenție comportamentului, reacțiilor , dispoziției, gându rilor,
emoțiilor , temerilor și dorințelo r dvs., așa cum apar ele în prezent. Acolo se află trecutul din dvs.
Dacă veți reuși să fiți suficient de prezent pentru a urmări toate aceste lucruri, fără să le critica ți sau
să le analizați, fără să emiteți niciun fel de aprecie re, atunci vă veți rezolv a problemele trecutului și îl
veți dizolva prin puterea preze nței dvs. Nu vă puteți regăsi în trecut . Vă veți găsi pe sine numai ve-
nind în preze nt.
Nu este util să înțele gem trecutul și astfel să înțele gem de ce facem anumite lucruri, de ce
reacționăm în anumite feluri sau de ce ne creăm în mod inconștient propria dramă, propri ile tipare
de relaționa re ș.a.m.d. ?
Pe măsură ce veți conștientiza și mai mult realitatea dvs. prezentă, veți înțelege cu ajutorul
intuiției motivele pentru care condițio narea dvs. funcțio nează în aceste moduri particulare; de
exemplu, de ce anume relațiile dvs. urmează anumite modele — și vă veți putea aminti lucruri care
s-au întâmplat în trecut și pe care acum le veți înțelege mai clar. Acest lucru este foarte bun și poate
fi util, dar nu esențial. Esențială este prezenț a dvs. conști entă. Ea dizolv ă trecu tul. Ea este agent ul
96

transformării. Așa că nu căutați să înțelegeți . trecutul, ci încerc ați să fiți cât puteți de prezen t.
Trecutul n u aate s upraviețui dacă su nteți pr ezent. Nu p oate su praviețui decât în absența dvs.

Capitolul 5
Starea de prezență
Nu este ceea ce credeți
Repetați mere u că starea de prezență este elementul -cheie. Cred că înțeleg aces t lucru din
punct de vede re intelectual, dar nu știu dacă am trecut vreoda tă prin această expe riență. Mă întreb
— este o are ce ea ce cr ed eu că este sau e ste ceva t otal dife rit?
Nu este ceea ce credeți că este! Nu puteți gândi prezența și mintea nu o poate înțelege.
Prezența este înțeleasă numai atunci c ând sunteți prezent.
Încercați un mic experiment. închideți ochii și spuneți -vă: „Mă întreb care va fi următorul meu
gând ". Apoi fiți foarte atent și așteptați următorul gând. Așa cum așteaptă o pisică în fața găurii unui
șoarece. Ce gâ nd va ieși din „gaura șoa recelui?" Înce rcați acum!
S
97

Ei bine?
A trebuit să aștep t destul d e mult pâ nă a ap ărut î n sfârșit u n gând .
Exact. Când vă aflați într-o stare de prezență intensă sunteți iberat de gându ri. Sunteți foarte
liniștit și în același timp foarte alert. în momentul în care aten ția dvs. conști entă scad e sub un anumit
nivel, gâ ndurile d au buzn a înăun tru. Z gomotul mental re vine; liniștea dispa re. Sunteți înapoi în timp.
Pentru a le testa gradul de prezență, unii maeștri Zen ve-ieau pe neașteptat e pe la spatele
elevilor și încerca u să-i lo-rească cu un băț. Ce speri etură ! Dacă elevul era total prezent și într-o
stare de vigilenț ă, dacă își păstras e „cureaua la brâu și lampa aprinsă " — una dintre analogiile pe
care Isus le folosește pentru prezență —, atunci își observa maestrul apropiin-du -se pe la spate și îl
oprea sau se ferea. Dar dacă era lovit însemna că fusese cufundat în gânduri, adică absent ,
inconștien t.
Pentru a rămâne preze nt în viața de zi cu zi este util să ai rădăcini adânci în tine însuți; altfel,
mintea , care a re o forță incredibilă , vă va trage cu e a ca un râu s ălbatic.
Ce vre ți să spune ți cu „rădăcini adânci în ti ne însuți "?
Vreau să spun să-ți locuiești corpul pe deplin. Să ai mere u o parte din atenție îndrept ată spre
câmpul energetic intern al propriului corp. Să îți simți corpul din interior, ca să zic așa. Acest lucru vă
anco rează în preze nt (vezi c apitolul 6) .
Sensul ezoter ic al „așteptăr ii" .
Într-un anumit sens , stare a de prezență poate fi comparată cu aștepta rea. Iisus a folosit
analogi a așteptă rii în unele din parabolele sale. Nu este vorba despre genul obișnuit de aștepta re
amestecată cu plictise ală și iritare care reprezintă o nega re a prezen tului și desp re care am vorbit
deja. Nu este o așteptare în care atenția dvs. se fixeaz ă asupra unui punct viitor, iar prezentul este
98

perceput ca un obstacol indezira bil ce vă împiedică să obțineți ceea ce vă doriți. Este o aștep tare
calitati v diferită , una pentru care aveți nevoie de toată atenția și vigilența dvs. Se poate întâmpla
ceva în orice moment și, dacă nu sunteți absolut treaz, absolu t nemișcat, puteți rata evenimentul.
Acesta este genul de aștepta re despre care vorbeșt e Isus. în aceast ă stare, toată atenția dvs. se
îndreaptă spre prezent. Nu mai rămâne niciun pic pentru reverii, gându ri, amintiri, anticipă ri. Nu mai
este niciun pic de tensiune în ea, niciun pic de frică, doar prezență alertă. Sunteți prezent cu
întreaga dvs. ființă, cu fiecare celulă a corpului dvs. în această stare, „dumneavoastră" cel care aveți
un trecut și un viitor, personalitat ea — dacă doriți -—, nu se mai află acolo. Și, totuși, nu se pierde
niciun lucru de valoare. Sunteți încă în esență dvs. De fapt, sunteți mai mult dvs. decât ați fost
vreodată pâ nă atunci s au abia a cum sunt eți dv s. înșivă.
„Fii ca un servitor care așteaptă întoarc erea stăpânului ", spun e Iisus. Servitorul nu știe la ce
oră va veni stăpân ul. Așa că rămâne treaz, alert, echilibr at, liniștit, ca să nu piardă din vedere
întoarcerea stăpâ nului. Într-o altă parabolă, Isus vorbește desp re cele cinci femei neglijente
(inco nștiente ) care nu au avut suficient ulei (conștiință ) pentru a-și ține lampa aprinsă (starea de
prezență) , și astfel au pierd ut sosire a mirelui (prezentul ) și n-au mai ajuns la nuntă (iluminare).
Aceste cinci femei se deose besc de cele cinci femei înțelepte, care au avut suficient ulei (au rămas
conștient e).
Nici măcar bărbații care au scris Evang heliile nu au înțeles sensul acesto r parabole, așa că
primele interpretări greșite și disto rsiuni s-au strec urat prin scrierea lor. După alte interpretări
eronate, sensul real s-a pierdut complet. Acestea nu sunt parabole despr e sfârșit ul lumii, ci desp re
sfârșit ul timpului psihologic. Ele indică transcendenț a minții supuse sinelui fals și posibilitatea de a
trăi într -o star e de conș tiință total diferită.
99

Frumusețea se ivește în liniș tea preze nței
Ceea ce tocmai ați descris este un lucru pe care îl trăiesc ocazional, pentru câtev a secund e,
când su nt singu r în mij lo cul n aturii.
Da. Maeștrii Zen folosesc cuvântul satori pentru a descrie străfulgera rea intuiției, momentul de
absenț ă a minții și de prezenț ă totală. Deși satori nu este o transformare durabilă, fiți recunosc ători
atunci când apare, pentru că vă oferă o idee despre trăirea iluminării. Poate că ați trăit de multe ori
această stare fără să știți ce este și fără să îi înțeleg eți importanța. Prezența este necesa ră pentru a
deveni conștienți de frumusețea, măreția și sfințenia naturii. Ați rămas vreodată cu privirea pierdută
în infinita tea spațiul ui, într-o noapte senin ă, uimit de calmul absol ut și de vastitatea ei inimaginabilă?
Ați ascultat cu atenție susu rul unui râu de munte în pădure? Sau cântecul unei privighetori la apus,
într-o seară liniștită de vară? Pentru a conștientiza aceste lucru ri, mintea trebuie să se liniștească .
Trebuie să lăsați la o parte un moment bagajul personal de probleme, din trecut și din viitor, și toate
informațiile pe care le-ați acumulat; altfel, veți privi fără să vedeți, veți ascult a fără să auziți. Este
nevoie d e prezența d vs. totală.
în spatele frumuseții formelor exterioare , există mai mult: ceva ce nu poate fi exprimat, ceva
inefabil, o esență profundă, interi oară, sfânt ă. Ori de câte ori există frumusețe, această esență
interi oară străluceșt e în afară. Ea vi se dezvăluie numai atunci când sunteți prezent. Este oare
posibil ca această esență nenumită și prezența dvs. să fie una? Ar mai putea ea să existe acolo fără
prezența d vs.? Pătrund eți ma i adânc în ea. Descope riți singur .
100

S
Probabil că atunci când ați trăit aceste momente de prezență nu v-ați dat seama că pentru un
interval foarte scurt v-ați aflat într-o stare de absență a gândi rii. S-a întâmplat așa pentru că dista nța
dintre starea respectiv ă și fluxul de gând uri a fost foarte mică. Poate că satori a durat numai câteva
secunde înainte ca gând urile să vă revină, dar a existat; altfel, nu i-ați fi trăit frumusețea. Mintea nu
poate nici să rec unoască, n ici să cre eze frumusețea . Frumuseț ea sau sfinț enia au f ost pr ezente d oar
câteva secunde în care v -ați afla t într-o sta re de p rezen ță totală. Din cauza int ervalului d e timp fo arte
scurt și a lipsei de vigilență și de atenție, probabil că nu ați putut sesiza diferența fundamentală
dintre percepție — conș tiința frumuseții fără a vă gândi în vreun fel la ea — și etich etare a și
interpreta rea ei prin intermediul gândul ui. Durata a fost atât de mică, încât a făcut ca totul să par ă un
singu r proces. Totuși, adevărul este că în momentul în care au intervenit gândurile , nu ați mai rămas
decât c u o amintire.
Cu cât intervalul dintre percepție și revenirea gând urilor este mai mare, cu atât sunteți mai
profund ca fiin ță umană, cu alte cuvinte, cu a tât sunt eți mai conș tient.
Mulți oameni sunt atât de prinși în închisoa rea minților lor, încât frumuseț ea naturii nu există în
realit ate pentru ei. Pot spune „Ce floare frumoasă! ", dar aceasta este doar o etichetare mentală
mecanică. Pentru că ei nu sunt prezenți, liniștiți, nu văd cu adevărat floarea, nu îi simt esen ța,
sfințenia — tot așa c um nu se cunosc nici p e ei înș iși, nu își simt esenț a, sfințenia.
101

Pentru că trăim într-o cultu ră dominată de minte atât de mult, cea mai mare parte a artei,
arhitecturii, muzicii și literaturii moderne e ste lipsită de frumusețe, d e esență i nterioa ră, cu f oarte rare
excepții. Motivul este acela că oamenii care realizează aceste creații nu pot — nici măcar pentru o
secund ă — să se elibereze de mintea lor. Așa că nu se află nicioda tă în legătură cu acest spațiu
interi or în care se ivesc creati vitatea și frumuseț ea autentică. Mintea lăsată de capul ei creeaz ă
monstruozități, și asta nu doar în galeriile de artă. Uitați-v ă la peisajele noastr e urbane și la
depozit ele de deș euri ind ustriale. Nicio ci vilizație nu a p rodus a tâta u râțenie.
Atingerea conști inței pure
Prezența este acel ași lucru cu Ființa?
Când deveniți conștie nt de Ființă, ceea ce se întâmplă de fapt este că Ființa devine conștientă
de ea însăși. Faptul că Ființa devine conștientă de ea însăși — aceasta este prezența. Deoarec e
Ființa , conș tiința și viața sunt sinonime, am putea spune că preze nța înseamnă conștiința care
devine conștie ntă de sine sau v iața ca re ajunge la autoconștien tizare. Dar nu v ă atașați pr ea mult de
cuvinte și nu faceți un efort pentru a înțelege aceste lucruri. Nu aveți nevoie să înțelegeți nimic pen-
tru a putea deveni p rezent.
Înțeleg ce ați spus, dar pare să reiasă că Ființ a, realit atea transcend entală ultimă, încă nu este
completă, că trece printr-un proces de dezvoltare. Dumne zeu are nevoie de timp pentru dezvoltarea
personală?
Da, dar numai dacă privim din perspecti va limitată a universului manifest. în Biblie, Dumnezeu
decla ră: „Eu sunt Alfa și Omega. Eu sunt cel viu". în lumea atemporală în care există Dumnezeu,
care este în același timp și casa dvs., începutul și sfârșitul, Alfa și Omega, sunt una, iar esența
tuturor lucru rilor care au existat și vor exista vreodată este etern prezentă într-o stare nemanifestă
102

de unitate și perfecțiune — complet dincolo de orice lucru pe care l-ar putea imagina sau înțelege
vreodată mintea umană. în lumea noastră de forme aparent separa te, totuși, perfec țiunea
atemporală este un concept inimaginabil. Aici chiar și conștiința, lumina ivită din Sursa eternă, pare
supusă unui proces de dezvoltare, dar asta numai din cauza percepției noast re limitate. în termeni
absoluți, lucrurile nu stau așa. Totuși, dați-mi voie să continui să vorbesc un moment desp re evoluția
conștiinței în această lume.
Tot ceea ce există conține Ființa, conți ne esenț a lui Dumnezeu, are un anumit grad de
conștiință. Chiar și o piatră are o conștiin ță rudimentară; altfel, nu ar exista, iar atomii și moleculele
sale s-ar dispersa. Totul este viu. Soarel e, Pământul, plantele, animalele, oamenii — toate sunt
expresii ale conștiinței în dife rite gr ade, conș tiință manifestată ca f ormă.
Lumea apare atunci când conștiin ța ia diferite forme, mentale sau materiale. Gândiți-v ă la
milioanele de forme de viață de pe aceast ă planetă . Din mare, de pe pământ, din aer — și fieca re
dintre ele este reprodusă de milioan e de ori. în ce scop? Există o entitate sau o ființă prinsă într-un
joc, care se joacă cu formele? Aceasta este întrebarea pe care și-au pus-o vechii înțelepți din India.
Ei au văzut lumea ca lila, un fel de joc divin pe care îl joacă Dumnezeu. Formele de viață indiv iduală
nu sunt, evident, foarte importante în acest joc. în mediul marin, majoritatea formelo r de viață nu
supraviețuiesc mai mult de câteva minute după naștere. Forma umană se transfo rmă și ea în țărână
mult prea repede , iar când a dispărut, este ca și cum n-ar fi existat niciodată. Este acest lucru tragic
sau crud? Numai în cazul în care creați o identitate separată pentru fiecare formă, atunci când uitați
că acea conștiință a fiecăreia este esen ța lui Dumnezeu, ce se exprimă pe sine prin formă. Dar nu
știți cu adevărat acest lucru până când nu vă dați seama de aparte nența dvs. la esenț a lui
Dumnezeu dr ept conștiinț ă pur ă.
103

Dacă un pește se naște în acvariul dvs. și îi dați numele de John, scrieți un certificat de
naște re, îi povestiți istoria familiei lui și peste două minute este înghițit de un alt pește — este un
lucru tragic. Dar este tragic numai pentru că dvs. ați proiectat un sine individual acolo unde nu
exista. Ați luat o fracțiun e dintr-un proces dinamic, un dans molecular , și ați făcut din ea o entita te
sepa rată.
Conștiința își pune masca formelor până când acestea ating o asemenea complexitat e, încât
se pierde complet în ele. Conștiința omului contemporan s-a identificat complet cu masca ei. Se
cunoașt e pe sine numai ca formă — și de aceea trăiește temând u-se că forma sa fizică sau
psihologică va fi anihilată. Aceast a este mintea dominată de sinele fals, și în acest moment apar
disfuncții conside rabile. După cum vedem acum, se pare că a decurs total greșit ceva în lanțul
evolutiv. Dar chiar și asta face parte din lila, jocul divin. în final, pre-v siunea suferinț ei creat e de
această aparent ă disfu ncționalitate forțează conștiinț a să se desp rindă din identificar ea cu forma și
să se trezească din visul formei: își regăsește conștiința de sine, dar la un nivel mult mai profund
decât a tunci când a pier dut-o .
Acest proces este explicat de Iisus în parabol a fiului rătăcitor , care pleac ă de la casa tatălui
său, își risipește averea, ajunge un cerșet or și este apoi forțat de suferi nțele sale să se întoarcă aca-
să. Când se întoarce, tatăl său îl iubește mai mult decât înainte. Starea fiului este așa cum era și
înainte , și totuși diferită. Acum are o dimensiune în plus — profunzimea. Parab ola descri e călători a
de la perfecțiu nea inconș tientă, prin imperfecțiun ea aparentă și „rău", până la perfecți unea
conștient ă.
Acum înțelegeți semnificația mai profund ă și mai largă a faptul ui de a deveni prezent ca
obse rvator al minții? Ori de câte ori urmăriți mintea, vă retrageți conștiința din formele mentale,
104

aceasta transf ormându-s e atunci în ceea ce noi numim observator sau martor. Prin urmare,
obse rvatorul — conștiința pură dincolo de formă — devine mai puternic, iar formațiunile mentale
devin mai slabe. Când vorbim desp re obse rvarea minții, person alizăm un eveniment de importanță
cosmică: prin dvs. conștiinț a se trezește din visul ei de iden- tifica re cu forma și se retrag e din fo rmă.
Acest lucru prevestește — dar, de fapt, participă — la un eveniment aflat probabil în viitorul
îndep ărtat d in punct ul de vedere al timpului cr onologic. Eveniment ul se n umeș te sfârșitul l umii.
S
Când conștiința se eliber ează pe sine din identificarea cu formele fizice și mentale, devine
ceea ce noi am putea numi conștiință sau prezență pură ori iluminată. Acest lucru li s-a întâmplat
deja câtorva persoan e și se pare că este destinat să se întâmple din nou la o scară mult mai largă,
deși nu există nicio garanție că va/î așa. Cei mai mulți oameni se află încă în ghearele modului de
conștiință dominat de șinele fals: se identifică cu mintea lor și sunt conduși de ea. Dacă, la un mo-
ment dat, nu se vor elibe ra de mintea lor, aceasta îi va distruge. Vor trăi din ce în ce mai mult în
confuzie, conflict, violență, boală, disperare, nebunie. Mintea dominată de șinele fals a devenit un
vas care se scufundă . Dacă nu vă deba rcați la timp, vă veți scufund a împreună cu ea. Mintea
colecti vă dominată de șinele fals a devenit cea mai periculo asă și mai distructi vă entitate ce a locuit
vreodată pe această planetă. Ce crede ți că se va întâmpla cu planeta , în cazul în care conștiința
umană rămâne nesc himbată ?
105

Pentru majoritat ea oamenilor , singura întreruper e în dominația minții este revenirea ocazională
la un nivel de conștiinț ă inferior gândirii. Fieca re dintre noi face acest lucru în fieca re seară, în timpul
somnului. Dar același lucru are loc într-o anumită măsură și prin sex, alcool și alte droguri ce
suprimă activitatea mentală excesivă. Dacă nu ar exista alcoolul, tranchilizantele, antid epresi vele și
substan țele ilegale, care sunt, toate, consumate în cantități imense, nebu nia minții umane ar deveni
și mai evidentă. Cred că, dacă ar fi lipsiți de formele lor de drog, mare parte dintre oameni ar deveni
un pericol pentru sine și pentru alții. Aceste droguri și medicamente vă mențin blocați într-un mod de
funcțion are eronat . Folosi rea lor pe scară largă nu face decât să întârzie colapsul vechilor structu ri
mentale și ivirea unei conștiinț e superioa re. Deși utilizatorii individuali găsesc o anumită elibe rare
față de tortura zilnică impusă de mintea lor, ei sunt împiedicați să gene reze suficie ntă prezență
conștient ă pent ru a se r idica de asupr a gândurilor și a -și găsi a stfel ade vărata e libera re.
Revenirea la un nivel de conștiință inferior minții, care reprezi ntă nivelul anterio r gândirii al
strămoșilor noștri, al animalelor și plantelor , nu este o opțiune valabilă pentru noi. Nu există cale de
întoarcere. Pentru ca rasa umană să supraviețuiască , ea trebuie să avanseze la stadiul următor .
Conștiința evolue ază în tot universul sub miliarde de forme. Așa că, chiar dacă nu vom reuși, acest
lucru nu va avea nicio importanță la scară cosmică. Conștiința nu poate să piardă ceva vreodată,
așa că ea s-ar exprima pur și simplu printr-o altă formă. Chiar faptul că vă vorbesc aici, iar dvs. mă
ascultați sau citiți această carte este un semn clar că nou a conș tiință își apriga un punct de sprijin pe
această planetă.
În această activitate nu este implicat nimic person al: eu nu vă învăț nimic. Dvs. sunteți
conștiință și vă ascultați pe dvs. înșivă. Există un proverb în Orient: „Prof esorul și învățăcelul
creează împreună învățătu ra". Oricum, cuvintele în sine nu sunt importante. Ele nu sunt Adev ărul;
106

doar arată spre el. Eu vă vorbesc în stare de prezență și în timpul acest a s-ar putea să reușiți să
veniți alături de mine. Deși fiecar e cuvânt pe care îl folos esc are, desigur , o istorie și vine din trecut,
ca de altfel tot limba jul, cuvintele pe care vi le adresez acum vibreaz ă de înalta energie a prezenț ei,
total dif erită d e sensul pe care îl exprimă cuv intele în calitate d e simple cu vinte.
Tăcerea este cel mai puternic vehicul al prezenț ei, așa că atunci când citiți sau mă ascultați
vorbind, conștientizați liniștea dintre și din spatele cuvintelor . Conștientiz ați pauzele. Asculta rea
liniștii, oriunde v-ați afla, este o cale directă și ușoară de a deveni prezent. Chiar dacă există
zgomote, printre ele și în spatele lor va exista întotd eauna liniștea. Ascultarea liniștii produce imediat
liniștea interio ară. Numai liniștirea poate percepe liniștea din exterio r. Și ce altce va este liniști rea
decât prezență, conștiinț ă elibe rată de formele gândirii? Iată realiza rea vie a ceea ce am discutat
până a cum.
S
Cristos: real itatea prezenței dvs. divine
Nu vă atașați de niciun cuvânt. Puteți înlocui cuvântul „Cristos" cu prezență, dacă acesta este
mai semnificativ pentru dvs. Cristos a fost esența dvs. divină sau Sinele, cum este numit uneo ri în
Orien t. Singura diferen ță între Cristos și prezență este că primul cuvânt se referă la divinitate a care
există în dvs. indifere nt dacă sunteți conștient de ea sau nu, în timp ce prezența însea mnă
divinitatea sau esen ța div ină trezită.
107

Multe neînțelege ri și credin țe false legate de Cristos se vor lămuri dacă veți realiza că nu
există trecut și viitor în Cristos. A spun e că Cristos a fost sau va fi este o contra dicție în termeni. Isus
a existat . El a fost omul care a trăit acum 2.000 de ani și a realizat prezența divină, adevărata sa
natură. Și astfel a spus: „Înaint e de Abraham sunt eu". El nu a spus: „Am existat și înainte de
naște rea lui Abrah am". Acest lucru ar fi însemnat că el se mai afla încă în dimensiun ea timpului și a
identității ca formă. Cuvintele sunt eu folosite într-o afirmație care începe cu trecutul indică o
transformare radicală, o discontinuit ate în dimensiunea temporală. Este ca o afirmație Zen de o
mare profunzime. Isus a încercat să exprime direct , nu prin gândi re discu rsivă, înțelesul prez enței, al
realiză rii de sine. El depășise dimensiun ea conștiinței guvernate de timp și intrase în lumea
atemporalității. Dimensiunea eternității pătrunsese în aceast ă lume. Desig ur, eternitate a nu
înseamnă un timp nesfârșit, ci absența timpului. Astfel, omul Isus a devenit Cristos , un vehicul al
conștiinței pure. Cum se definește pe sine Dumnezeu în Biblie? A spus cumva Dumnezeu : „Eu am
fost dintotd eauna și voi exista întotdeaun a"? Sigur că nu. Acest lucru ar fi conferit realitate trecu tului
și viitorului.
Dumnezeu a spus: „EU SUNT CEL CE SUNT". Aici nu există timp, doa r prez ență.
„A doua venire" a lui Cristos este o transfo rmare a conștiinței umane, o trecere de la timp la
prezență, de la gândi re la conștiință pură, și nu venirea unui bărbat sau a unei femei. )acă „Cristos"
s-ar reîntoarc e mâine sub o formă exterioa ră, Fee altce va ar putea el sau ea să ne spun ă decât: „Eu
sunt Adevărul. Eu sunt prezența divină. Eu sunt viața eternă. Eu mă laflu în tine. Eu sunt aici. Eu
sunt Acum".
108

S
Nu îl personalizați niciodată pe Cristos. Nu faceți din Cristos o identitate formală. Avatarurile,
mamele divine, [maeștrii iluminați, cei foarte puțini care sunt autentici nu sunt [ speciali ca persoane .
Fără un sine fals pe care să-l mențină, să-l apere și să-l hrănească, ei sunt mai simpli, mai comuni
decât o femeie sau un bărbat obișnuiți. Orice persoană cu un sine fals puternic i-ar considera
nesemnificativ i sau, mai probabil, i-a r trec e complet cu vederea.
Dacă vă simțiți atras de un maestr u spiritual este pentru că în dvs. există deja suficientă
prezență pentru a recunoașt e prezenț a în altul. Au fost mulți oameni care nu i-au recunoscut pe Isus
sau pe Buddha, așa cum există și au existat mereu oameni care se simt atrași de maeștri falși.
Șinele fals al cuiva se simte atras de un sine fals mai cuprinzător . întune ricul nu poate recunoașt e
lumina. Numai lumina poate recun oaște lumina. Așa că, să nu credeți că lumina se află în afara dvs.
sau că ea nu poate veni decât sub o anumită formă. Dacă numai maestrul dvs. este personifica rea
lui Dumnezeu, atunci cine sunte ți dvs.? Orice formă de exclusivism este identificare a cu forma, iar
identifica rea cu f orma înseamnă sine fals, i ndiferent cât de bi ne ascuns e ste el.
Folosiți prezența maestrului pentru a vă reflecta propria identitate , dincolo de nume și de
formă, pentru a vă întoarce la dvs. și a deveni mai prezen t dvs. înșivă. Veți realiza curând că nu
există „ al meu" sau „ al tău " în prezență. Pr ezența es te unifica re.
Munca în grup poate fi utilă pentru intensific area luminii prezenței. Un grup de oameni reunit
într-o stare de prezență generează un câmp colectiv de energi e de o mare intensitate. Aceasta nu
109

numai că sporește gradul de prezență al fiecărui membru, dar ajută și la elibera rea conștiinței
umane colecti ve din stare a ei actuală de sclavă a minții. Ceea ce va face starea de prezență din ce
în ce mai accesibilă indivizilor . Totuși, dacă nici măcar unul dintre membrii grupului nu este ferm în-
rădăcinat în starea de prezență pentru a putea menține frecvența înaltă a energiei acestei stări,
șinele fals poate să se reafirme ușor și să sabot eze eforturile grupului. Deși exe rcițiul în grup este de
neprețuit, nu este suficient și nu trebuie să vă bazați doar pe el. Așa cum nu trebuie să vă bazați pe
un profesor sau pe un maestr u, cu exce pția perioa dei de tranziție, când deprindeți semnificația și
practica prez enței.
Capitolul 6
Corpul interior
Ființa este sinele dvs. profund
Ne-ați vorbit mai devreme desp re impor tanța de a avea rădăcini adânci în noi sau de locuire a
corpului nost ru. Ne put eți explica ce î nțelegeți p rin ast a?
Corp ul poate deveni un punct de acces către lumea Ființei. Haideți să vorbim mai pe larg
desp re acest luc ru.
Nu sunt î ncă foa rte sigu r că înț eleg la ce vă referiți când v orbiți des pre F iință.
„Apă? Ce vrei să spui cu asta? Nu înțeleg apa." Asta ar spun e un pește dacă ar avea o minte
omenească.
110

Vă rog să nu mai încerca ți să înțelegeți Ființa. Ați avut deja străfulge rări semnificati ve ale
Ființei, dar mintea va încerca mereu să încad reze totul într-o cutie pe care să pună o etichet ă. Nu se
poate face acest lucru. Nu poate deveni un abiect al cunoaște rii. în Ființă, subiectul și obiect ul sunt
una.
Ființa po ate fi simțită ca un eu sunt mereu prezent, dincolo de nume și formă. A simți și astfel a
ști că sunt eți și conti-ila ți să rămâneți î n această sta re adânc î nrădăcinată de ilu mina re este adevărul
desp re car e Isus spu ne că v ă va elibera .
De ce an ume mă va eliber a?
Vă va elibe ra de iluzia că nu sunteți nimic mai mult decât corpul fizic și mintea dvs. Această
„iluzie a sinelui" , cum o numește Buddh a, este eroarea fundamentală . Vă va elibera de frică, în
multiplele ei forme, o cons ecință inevitabilă a acestei iluzii — frica aceea care va fi agres orul dvs.
constan t atâta timp cât sentiment ul dvs. de sine derivă numai din această formă efemeră și
vulnerabilă. Și vă va elibe ra de păcat, care este suferința ce v-o produce ți inconștient și dvs., și
altora, atâta timp cât acest sentiment iluzoriu de identitate guvernează ceea ce gândiți, spuneți,
faceți.
Priviți dincolo de cuvinte
Nu îmi plac e cuvântul „ păcat". Implica faptul că sunt ju decat și găsit vin ovat.
Înțeleg . De-a lungul secolelo r, în jurul unor cuvinte, cum ar fi păcat, s-au acumulat multe
puncte de vedere și interpretări greșite din cauza înțelegerii greșite, a ignoranței sau a dorinței de a
controla, dar ele conțin un sâmbure de adevăr. Dacă nu puteți privi dincolo de aceste interp retări și
nu puteți recunoaște realitate a indicată de acest cuvânt, atunci nu-l folosiți. Nu vă blocați la nivelul
cuvintelor . Un cuvânt nu este mai mult decât un mijloc pentru atinger ea unui scop. Este o abstrac ție.
111

Ca un indicator , arată spre ceva care se află dincolo de el. Cuvântul miere nu este mierea. Puteți
studia și vorbi despr e miere cât doriți, dar nu veți ști într-a devăr ce este mierea până când nu o veți
gusta. După ce ați gustat -o, cuvântul devine mai puțin importa nt pentru dvs. Nu veți mai fi atașat de
el. La f el, puteți v orbi sau vă puteți g ândi la Dumnezeu în permanență pe ntru t ot rest ul vieții, dar asta
nu însea mnă că știți ce este sau că ați avut fie o străfulg erare a acest ei realități pe care o indică
cuvântul. Nu este mai mu lt dec ât un at așament obsesi v față de un indicator , un idol mental.
Și inversul este valabil: dacă, indiferent din ce motive, nu v-a plăcut cuvântul miere, este
posibil ca această atitudine să vă facă să nu o gustați niciodată. Dacă aveți o puternică aversiune
pentru cuvântul Dumnezeu, care este o formă negativă de atașament, este posibil să nega ți nu doar
cuvântul, ci și realitatea pe care o semnifică. Vă puteți refuza singur posibilitatea de a trăi această
realit ate. Desigur , toate a cestea su nt intrinsec legate d e identifica rea cu mintea.
Așa că, dacă un cu vânt nu mai funcțio nează pent ru dvs., abando nați-l și înlocuiți-l cu unul care
funcțion ează. Dacă nu vă place cuvântul păcat, atunci numiți-l inconștiență sau nebunie. Așa vă veți
afla poate mai aproape de adevăr, de realitatea din spatele cuvântului, decât prin cuvântul păcat,
care a fost fol osit greșit a tât de mult timp, și veți avea mai puțin loc pentru vinovăție.
Nu-mi plac nici aceste cuvinte. Ele conțin presupun erea că ceva nu este în regulă cu mine. Că
aș fi judec at.
Sigur că ce va nu est e în regulă cu d vs. – da r nu s unteți judecat.
Nu vreau să vă jignesc, dar oare nu aparțineți rasei umane, care a omorât peste 100 de
milioane d e me mbri ai p ropriei specii numai î n secolul XX? ,
Aceasta ar fi o culpa bilitate pri n asocier e?
112

Nu este o problemă de culpabilitate. Dar atâta timp cât sunteți condus de o minte dominată de
sinele fals, sunteți parte din nebunia colectiv ă. Poate că nu ați analizat prea atent condiția umană
dominată de mintea condusă de șinele fals. Deschideți ochii și priviți frica, disperarea, lăcomia și
violența, care apar de peste tot. Obse rvați cruzimea monstr uoasă și suferințele, la o scară
inimagin abilă, pe care oamenii le-au produs și continuă să le produc ă atât membrilor propriei specii,
cât și celorlalte forme de viață de pe aceast ă planetă. Nu este nevoie să condamnați. Observați
doar. Acesta este păcatul. Aceasta este nebunia . Aceasta este inconștienț a. La urma urmei, nu uitați
să vă observați p ropria minte. Căutați ac olo răd ăcina neb uniei.
Desco perirea proprie i realități invizibile și indestructib ile.
Ați spus că identificarea cu forma noast ră fizică este par te din această iluzie; deci, cum poate
corpul, forma fi zică, să n e facă să ne dăm seama ce este Fii nța?
Corp ul pe care îl puteți vedea și atinge nu vă poate purta către Ființă. Dar acest corp vizibil și
tangibil este numai un înveliș exterior sau, mai curând, o percepție limitată și distorsionată a unei
realit ăți mai profund e. În starea dvs. naturală de conectar e cu Ființa, aceast ă realita te profundă
poate fi simțită în fiecare moment sub forma unui corp interio r invizibil, prezenț a vie din dvs. Astfel
că, a-ți „locui trupul" înseamnă a-ți simți trupul din interior , a simți viața din acest corp, și în felul
acesta a ajunge s ă afli că ești mai mult decât fo rma ext erioa ră.
Dar acesta este numai începutul unei călăto rii interioare, care vă va duce din ce în ce mai
depa rte, într-o lume cu multă liniște și pace, și în același timp extrem de puternică și vibrând de
viață. La început , veți avea doar străfulg erări ale acest eia, prin care veți începe să realiza ți că nu
sunteți numai un fragment fără sens dintr-un univers străin, suspe ndat pentru o clipă între naștere și
moarte, căruia îi sunt permise numai câteva plăce ri de scurtă durată, urmate de durere și anihilare a
113

finală. în spatele formei dvs. exterioare, sunteți conectat cu ceva atât de vast, incomensu rabil și
sacru , încât nu poate fi conc eput sau descris în cuvinte — și totuși vă vorbesc despre acest lucru
acum. Vorbesc desp re acest a nu pentru a vă oferi ceva în care să credeți, ci pentru a vă arăta cum
puteți s ă-l cuno așteți d vs. înșiv ă.
Sunteți rupt de Ființă atâta timp cât mintea dvs. vă acaparează întreaga atenție. Când se
întâmplă acest lucru — și se întâmplă permanent pentru m ajoritatea oamenilor —, nu vă mai aflați în
corpul dvs. Mintea vă absoarbe întreag a capacitate de conștientiz are și o transformă în creații ale
minții. Nu puteți să vă opriți din gândit. Gândire a compulsi vă a devenit o boală colectiv ă. întregul
sentiment de identitate derivă din activitățile minții. Identitatea care nu-și mai are rădăci nile în Ființă
devine o struct ură mentală vulnerabilă și mere u nevoiașă, ce creează frica drept emoție subteran ă
predominantă. Atunci, singu rul lucru care conte ază lipseș te din viața dvs.: conștiinț a sinelui profund
— re alitatea d vs. invizibilă și indestructibilă.
Pentru a deveni conștient de Ființă, trebui e să vă retrageți conștiința din câmpul minții.
Aceasta este una dintre cele mai importante sarcini ale călăto riei dvs. spirituale. Va eliber a cantități
uriaș e de conștiin ță, care mai înainte fuses eră prins e în capca na gândirii compulsiv e și inutile. O
modalitate foarte eficien tă de a face acest lucru este să nu vă mai conc entrați asupra gândi rii și să
vă îndre ptați atenția asup ra corpului, unde Ființa poate fi simțită, în prima fază, sub forma unui câmp
energetic in vizibil, ce d ă viață ac elui lucru p e car e îl perc epeți ca fiin d corp ul dvs. fizic.
Conectarea cu corpul interior
Vă rog, încerca ți acest lucru acum. S-ar putea să vă fie mai ușor dacă închideți ochii în timpul
acestui exercițiu. Mai târziu, când „prezența în corp" va deveni natural ă și ușoa ră, acest lucru nu va
mai fi necesar . îndrept ați-vă atenția asu pra co rpului. Simțiți-l din inte rior. Este vi u? Există v iață în pal-
114

mele, brațele , picioar ele și în tălpile dvs. — în abdomen, în piept ? Puteți simți câmpul energetic
subtil care trece prin tot corpul și dă o viață vibrantă fiecăr ui organ și fiecărei celule în parte? Îl puteți
simți simultan în toate părțile corpului ca pe un câmp energetic unic? Continuați să vă conc entra ți și
să vă simțiți corpul interior câteva minute. Nu începeți să vă gândiți la el. Simțiți- l. Cu cât îi acordați
mai multă atenți e, cu atât acest sentiment va fi mai clar și mai puternic. Veți simți că fiecar e celulă
devine mai vie, iar dacă simțul dvs. vizual este foarte dezvoltat, este posibil să vă vedeți corpul
devenin d luminos. Deși o astfel de imagine vă poate ajuta tempora r, acordați mai multă atenție
sentimentului decât imaginii ce poate apărea. O imagine, indife rent cât de frumoasă sau de puterni-
că ar fi, este d eja definită c a formă, așa c ă are o capacitat e mai mică de pen etrare în profunzime.
S
Simțirea corpului interior este lipsită de formă, de limite, este insondabilă. Puteți oricân d să
pătrundeți mai adânc în el. Dacă nu puteți simți prea multe în acest stadiu, fiți atent la tot ceea ce
reușiți să simțiți. Pentru moment, este d estul de bin e. Concent rați-v ă asup ra a cee a ce simțiți. Corpul
dvs. se trezește la viață. Mai târziu, vom mai exersa . Acum vă rog să deschideți ochii, păstrâ ndu-v ă
o parte din atenție concentr ată asup ra câmpului energetic interior al corpului chiar din momentul în
care î ncepeți din nou să pri viți prin cameră. Corpul interior se află la granița dintre identitatea dvs. ca
formă și identit atea ca es ență, n atura d vs. ade vărată. N u pierd eți niciodată contactul c u ea.
S
115

Transforma rea prin intermed iul corpului
De ce majoritate a religiilo r au condamnat sau au negat corpul? Se pare că persoan ele care
doreau să ev olueze spiri tual au privit înt otdeau na cor pul ca pe u n obstac ol sau chia r ca pe u n păcat.
De ce atât de puține dintre persoanele care căutau adevărul spiritu al au ajuns într-adevăr la
el?
La nivel corporal, oamenii se apropie foarte mult de animale. Toate funcțiile primare ale
corpului — plăce rea, durerea, respirați a, alimentația, defec ația, somnul, dorința de a-și găsi un
partener și de a procrea și, desigu r, naștere a și moartea — le regăsim și la animale. La mult timp
după ce au decăzut din starea de grație și unificar e în iluzie, oamenii s-au trezit brusc în ceea ce
părea să fie u n cor p de animal — și au fos t foar te tulbu rați de a cest lucr u. „Nu t e minți singu r. Nu ești
decât un animal." Acesta părea să fie adevărul crud. Dar era un adevăr prea greu de accep tat.
Adam și Eva au văzut că erau goi și au începu t să se teamă. Negarea inconștientă a naturii lor
animalice s-a instal at foarte repede. Pericolul de a fi dominați de porniri instinctu ale foarte puternice
și de a se întoarce la starea de inconști ență completă era într-adevăr foarte real. Rușinea și
tabuu rile legat e de anumite părți ale corpului și de funcțiile corporale, mai ales de sexualitate, și-au
făcut apariția. Lumina conștiinței lor nu era încă suficient de puternică pentru a se putea împrieteni
cu natura lor animalică, pentru a-i permite aces teia să existe și chiar pentru a se bucura de acest
aspect al ființei lor — cu atât mai puțin pentru a pătrunde mai adânc în ea și a descope ri acolo
divinul ascuns, realit atea în iluzie . Așa că au făcut ce era necesa r să facă. Au început să se
disocieze d e corp ul lor . Acum se v edeau ca având un co rp, în loc să conside re că su nt cor pul lor .
Când au apărut religiile, această disocie re a devenit și mai pronunțat ă prin credința că „nu ești
corpul tău". Nenumărați oameni din Est și din Vest au încerca t de-a lungul ti mpului să î l găsească pe
116

Dumnezeu, să găsească mântui rea sau iluminarea prin negarea corpului. Acest fapt a luat forma
negă rii sentiment ului de plăce re și mai ales a negă rii sexualității, forma postului și a altor practici
ascetice. Oamenii și-au provoca t chiar și dureri în încerc area de a slăbi trupul și a-l pedepsi, de
vreme ce îl conside rau păcătos. În crești nism, aceasta se numea mortificar ea cărnii. Alții au încercat
să se elibereze de corp intrând în stări de transă sau căutân d expe riențe care să le permită
deco rporalizarea. Mulți mai practică încă acest lucru. Chiar și despre Buddha se spune că a
practicat nega rea corpului prin post și prin forme extreme de ascetism timp de șase ani, dar nu a
atins iluminarea p ână câ nd nu a r enunțat la aces te practici.
Fapt este că nimeni nu a ajuns la iluminare negându -și corpul, luptând împotri va lui sau prin
deco rporalizare. Deși o astfel de experienț ă poate fi fascin antă și vă poate oferi o imagine fugară
desp re starea de eliberare din forma mate rială, mereu veți fi nevoiți ca în final să vă întoarc eți în
corp, unde are loc transfo rmarea esențială. Transfo rmarea se produce prin corp, nu în afara lui.
Acesta este motivul pentru care niciun maestr u auten tic nu a susținut vreodată lupta împotri va cor-
pului sau părăsi rea ac estuia, deși disci polii lor, axați p e minte, au fâcu t-o deseori.
Din vechile învățătu ri despre trup, au supraviețuit numai anumite fragmente, de exemplu,
afirmația lui Isus p otrivit căreia „t ot tru pul vo stru se v a umple de lumină"; e le au mai supraviețuit și ca
mituri, cum ar fi credința că Isus nu și-a părăsit niciodată corpul, ci a rămas una cu el și s-a ridicat la
„ceruri" cu el. Până în ziua de azi, aproape nimeni nu a înțeles aceste fragmente sau sensul secre t
al anumitor mituri, iar credința că „nu suntem corpul nostru " a conti nuat să fie universală, ducân d la
nega rea corpului și la încerca rea de a scăpa de el. Astfel, nenumărați oameni care au încercat să
găseasc ă ade vărul au f ost împiedicați să ating ă împlinirea spirit uală și să afle „calea ".
117

Este posibilă recupe rarea învățăt urilor pierdu te desp re semnificația corpului sau reconst ruirea
lor di n fragmentele e xistente înc ă?
Nu este nevoie să facem asta. Toate învățătu rile spirituale provin din acee ași Sursă . în acest
sens, există și a existat întotde auna un singur maestru, care se manifestă sub mai multe forme
diferit e. Eu sunt acel maest ru și veți fi și dvs. după ce veți reuși să accedeți la Sursa interioară. Iar
calea către aceasta o reprezintă corpul interior. Deși toate învățătu rile spirituale provin din aceeași
Sursă, după ce ele sunt exprimate în cuvinte și scrise, nu mai reprezintă decât o colecție de cuvinte
— și un cuvânt nu este decât un indicato r, așa cum am spus mai devreme. Toate aceste învăț ături
sunt indic atoar e care a rată drumul î napoi c ătre Su rsă.
Am vorbit deja despre Adev ărul ascuns în corpul dvs., dar voi rezuma încă o dată învăț ăturile
pierdute ale vechilor maeștri — chiar dacă avem aici un alt indicator . Vă rog să vă străduiți să vă
simțiți co rpul inte rior în timp ce citiți sa u ascultați.
Rugăciune pentru corp
Ceea ce percepeți ca pe o struct ură fizică densa, numită corp, supusă bolilor , îmbătrânirii și
morții, nu este ceva real în ultimă insta nță — nu sunteți dvs. Este o percepție greșită a realității dvs.
esențiale , aflată*dincolo de naștere și de moart e, și se datorează limitărilo r minții noastre, care,
pierz ând contactul cu Ființa, creează corpul ca dovadă a credinței sale iluzorii în separare și pentru
a-și justifica stare a de frică. Dar nu întoarc eți spatele corpului, pentru că în acest simbol al efe-
merului, al limitării și al morții, pe care îl perce peți ca fiind creația iluzorie a minții dvs., se află
ascunsă splen doare a realității esențiale și nemurito are. Nu vă îndrep tați atenția în altă parte în
căuta rea Adev ărului, pent ru că el n u poat e fi găsit în altă pa rte decâ t în corp.
118

Nu luptați împotriva corpului, pentru că astfel luptați împotriva propriei realități. Sunteți corpul
dvs. Corpul pe care îl puteți vedea și atinge este numai un voal subți re și iluzori u. In spatele lui se
află corpul interior invizibil, poarta către Ființă, către Viața Nemanifestă. Prin intermediul corpului
interi or sunteți conecta t inseparabil cu această Viață Unică nema-nifestă — nenăscu tă, nemuritoare ,
etern prezentă. Prin c orpul in terior sunteți u na cu Dumnezeu p entru totdea una.
S
Rădăcini interioare adânci
Cheia pentru a avea rădăcini interioa re adânci este de a ne afla mereu în legătură cu corpul
nostru interior — a-l simți în orice mom ent. Acest sentiment se va adânci rapid și vă va transforma
viața. Cu cât vă conștie ntizați mai mult corpul interior, cu atât frecvența sa vibratorie va fi mai înaltă,
ca o lumină ce devine mai intensă pe măsură ce întoarc eți mai mult comutato rul și măriți
aliment area cu electricita te. La acest nivel superio r de energie , negati vismul nu poate să vă mai
afecteze și tindeți să atrageți noi situa ții care să reflect e această f recvență supe rioară.
Dacă vă mențineți atenția asupra corpului cât mai mult posibil, veți rămâne ancorat în clipa de
față. Nu vă veți pierde în lumea exterioa ră și nici în propria minte. Gându rile și emoțiile, temerile și
dorințele, v or continu a să existe într -o anumită măsură, da r nu v or mai prelua co ntrolul.
Vă rog să analizați încotro este îndreptat ă atenția dvs. în aces t moment. Mă ascultați pe mine
sau citiți aces te cuvinte dintr-o carte. Acesta este punctul în care se concentr ează atenția dvs. De
asemenea, sunteți conștien t periferic de alți oameni, de mediul ambiant ș.a.m.d. Mai mult, poate că
119

în timp ce citiți sau ascultați cuvintele mele există și o oarecare activitate mentală legată de
conținut ul lor, vreun coment ariu mental. Și totuși nu este nevoie ca vreuna dintre aces tea să vă
absoa rbă toată atenția . încerc ați ca în același timp să intrați în contact cu corpul dvs. interior.
Păstrați -vă o parte din atenție îndreptată sp re interior . Nu o lăsați să se concen treze toat ă în exte rior.
Simțiți-v ă corpul din interior , ca pe un câmp energetic unic. Este ca și cum ați asculta sau citi cu
întreg corpul. Face ți acest exercițiu în zilele și săptămânile următoa re. Nu vă cedați întreaga atenție
minții și lumii exterioa re. încerca ți neapă rat să vă concent rați asupra a ceea ce faceți, dar simțiți-v ă
corpul interior ori de câte ori este posibil. Rămâneți înrăd ăcinat în el. Apoi observați felul în care
acest luc ru vă schimbă sta rea de c onștiință și calita tea pe rformanței în activitate.
De câte ori așteptați ceva, oriunde v-âți afla, folosiți acest timp pentru a vă simți corpul interior.
Astfel, aglomeră rile de trafic și cozile vor deveni foarte agreabile. în loc să vă proiectați mental în
afara Clipei de ac um, păt rundeți ma i adânc în prezent, i ntrân d ma i adânc în corpul d vs.
Arta intuirii corpului interior se va transf orma într-un mod de viață total diferit, într-o stare de
permanent ă conectar e cu Ființa și va adăuga vieții dvs. o profunzime pe care nu ați mai cunoscut-o
până a cum.
Este ușor să rămâi prezent ca observator al minții proprii când ești profund înrădăcinat în
corpul tău. In difere nt ce se întâ mplă în exte rior, nimic nu te mai poate t ulbura.
Atâta vreme cât nu veți fi prezent —- iar locuirea corpului este mereu un aspect esențial al
acestei stări —veți continua a fiți condus de minte. Scena riul înscris în mintea dvs., pe rare l-ați
învățat cu mult timp în urmă, condiționa rea propriei minți, vă va dicta gândirea și compor tament ul.
Poate că vă veți eliber a de ea pentru scurt e intervale de timp, dar elibe rarea va fi rareori de lungă
durată. Acest lucru este adevărat mai .iles atunci când ceva „merge prost" sau atunci când suferiți o
120

pierdere sau aveți o supărare. Reacția dvs. condițion ată va fi involunta ră, automată și predictibilă,
aliment ată de unica emoție fundamentală afect ată la baza stării de identificare cu mintea: frica.
Așa că, atunci când vor apărea astfel de obstacole, pentru că apar întotde auna, faceți -vă un obicei
din a intra imediat în trup, concentr ându-v ă cât puteți de mult asupra câmpului energetic intern al
corpului. Nu este nevoie să dureze mult, doar câteva secunde. Dar trebuie să faceți asta chiar în
momentul în care v ă confru ntați cu o bstacolul. O rice amânare v a permite apa riția unei r eacții mental-
emoționale ce poate prelua controlul. Când vă concent rați asupra interiorul ui și vă simțiți corpul
interi or, deveniți imediat calm și prezent, pentru că vă retrageți conștiința din minte. Dacă în această
situație este nevoie de un răspuns, acesta va apărea de la nivelul profund la care vă aflați. Așa cum
Soarele este infinit mai strălucit or decât flacăr a lumânării, tot așa există infinit mai multă inteligenț ă
în Ființă decât în mintea dv s.
Atâta timp cât vă aflați într-un contact conștient cu corpul interi or, sunteți ca un copac adânc
înrădăcinat în pământ sau ca o clădire cu o fundație adâncă și solidă. Ultima analogi e a fost folosită
de Isus în parabola greșit înțeleasă a celor doi oameni care cons truiau o casă. Unul dintre cei doi
oameni o const ruiește pe nisip, fără fundație, iar, când vin furtunile și inundațiile, casa este luată de
ape. Celălalt sapă adânc, până când ajunge la stâncă și apoi își constr uiește casa, pe care apele
revărsate n u o pot muta di n loc.
Înainte de a intra în corp, iartă
M-am simțit foarte incomod când am încerc at să îmi mut atenți a asup ra corpului interior. Am
avut o s enzație de agita ție și d e greață. Așa că n u am putut t răi lucrul d espre care v orbiți.
Ceea ce ați simțit a fost o emoție rezid uală, de care probabil nu ați fost conștient până când nu
ați început să fiți mai atent la corpul dvs. Dacă nu îi acordați puțină atenție la început, emoția
121

respectivă vă va împiedica să dobândiți accesul la corpul interio r, aflat la un nivel mai profund, în
spatele s ău.
A-i acorda atenție nu însea mnă să începeți să vă gândiți la ea. înseamnă să obse rvați pur și
simplu emoția, să o simțiți pe deplin și astfel să o recunoaște ți și să o acce ptați ca atare. Unele
emoții sunt ușor de identificat: furie, frică, durere ș.a.m.d. Altele pot fi mai greu de eticheta t —
sentimente vagi de disconfort, greutate sau const rânge re, la jumătatea drumului între o emoție și o
senzație fizică. în orice caz, ceea ce contează nu este dacă puteți sau nu să îi atașați o etichetă
mentală, ci dacă puteți aduce sentimentul cât mai mult în conștiință. Atenția este cheia transfo rmării
— și o atenție totală implică de asemene a accepta rea. Atenția este ca o rază de lumină — puterea
concent rată a conștiinței ca re transfo rmă tot ul în ea însăși.
într-un organism complet funcți onal, o emoție are o durată de viață foarte scurtă. Este ca un
val sau ca o undă de moment la suprafața Ființei. Când nu sunte ți în corpul dvs., totuși, o emoție
poate sup raviețui în dvs. timp de zile ori săpt ămâni î ntregi sau se poa te alătura alto r emoții cu o frec-
vență similară, care, după ce au apărut, au format corpul-d urere, un parazit ce poate trăi în interiorul
dvs. ani la rând, ali-mentându -se cu energia dvs., cond ucând la boli fizice și făcându -vă nefericit
(vezi ca pitolul 2) .
Concent rați-v ă, așada r, atenția asupr a simțirii emoției și verificați dacă mintea nu s-a atașat
cumva de un tipar de suferință, ca, de exemplu, învinovățirea, autoc ompătimirea sau resen timentele
— toate acestea alimentân d emoția. Dacă este așa însea mnă că încă nu ați iertat. Lipsa iertării
vizează deseori o altă persoană sau chiar pe dvs., dar poate viza la fel de bine o situație sau o stare
de fapt — trecută, prezentă sau viitoare — pe care mintea refuză să o accep te. Da, lipsa iertării se
poate manifesta chiar și cu privire la viitor. Aceasta denotă refuz ul minții de a accepta incertitudinea,
122

de a accepta că viitorul se află, în ultimă instanță, în afara controlului ei. Iertarea înseamnă
aban donar ea nemulțumirilor , și astfel renunțarea la durere. Ea se produce de la sine după ce
realiza ți că pretențiile dvs. nu fac decât să întărească un fals sentiment de sine. Iertarea însea mnă
să nu mai opun em rezistență v ieții — s ă îi permitem să trăiască p rin noi. Alternativ ele su nt dur erea și
suferința, o r estrânger e a fluxului d e ene rgie v itală și, în multe cazuri, îm bolnă virea fizică.
În momentul în care iertați cu adevărat, vă retrageți puterea de sub dominația minții. Risipa
iertării este chiar natura minții, așa cum șinele fals, const ruit de minte, nu poate supraviețui fără
luptă și conflict. Mintea nu poate ierta. Numai dvs. puteți. Deveniți prezen t, intrați în corpul dvs.,
simțiți pacea și liniște a: vibrantă revărsate de Ființă. De aceea Isus a spus: „înainte de a intra în
templu, iertați ".
Legătura cu nemani festul
Care e ste rel ația dint re prezență și corpul int erior?
Prezența este conștiin ță pură — conștiinț ă care a fost retrasă din minte, din lumea formei.
Corp ul interior este legăt ura dvs. cu Nemanifestul, iar în cele mai profunde aspecte ale sale chiar
este Nemanifestul: Sursa din care se revarsă conș tiința, așa cum lumina se revarsă de la Soare.
Conștiința c orpului interior e ste amintirea co nștientizată a originii s ale și î ntoarcerea la Sursă.
Nemanifes tul este ac elași lucru c u Viața?
Da. Cuvântul Nemanifest încea rcă, printr-o defini re negativă, să exprime Ceea ce nu poate fi
spus, gândit sau imaginat. Indică ceea ce este spunând ceea ce nu este. Ființa, pe de altă parte,
este un termen pozitiv. Vă rog să nu vă atașa ți de niciunul dintre aceste cuvinte și nu începeți să
credeți în ele. Și ele nu sunt mai mult dec ât simple indic atoar e.
Ați spus că p rezența este conștiin ța ret rasă di n minte, Cine operează această re tragere?
123

Dvs. faceți asta. Dar pentru că în esenț ă sunteți conștiință, am putea la fel de bine să spun em
că este o trezire a conștiinței din visul formei. Asta nu înseamnă că propria dvs. formă va dispărea
instanta neu într-o explozie de lumină. Puteți continua să existați având forma dvs. prezentă și fiind
totuși co nștient de p rofunzimea fă ră formă și fără moarte din d vs.
Trebuie să recunosc că toate acestea depășesc cu mult puterea mea de înțelegere și totuși, la
un nivel mai profund, mi se pare că știu despre ce vorbiți. Este mai curând un senti ment decât
altceva. M ă păcălesc sing ur?
Nu, nu vă păcăliți singu r. Ceea ce simțiți vă va conduce mai aproape decât gândi rea de cel
care sunteți cu adevărat. Nu pot să vă spun nimic ce să nu cunoașteți deja în adânc ul suflet ului.
Ajungând la un anumit stadiu de conecta re interioară , recunoașteți adevărul, când îl auziți. Dacă nu
ați ajuns încă la acest stadiu, p ractica rea conștie ntizării co rpului v a produc e pro funzimea necesa ră.
Încet inirea proces ului de îmbătrânire
Între timp, conștiința corpului interior aduce o serie de beneficii în plan fizic. Unul dintre
acestea este o r educe re semnifica tivă a pr ocesului de îmbătrânir e a cor pului fizic.
În timp ce corpul exterior pare să îmbătrân ească în mod obișnuit și să se ofilească destul de
repede, corpul interior nu se schimbă în timp; puteți doar să îl simțiți mai bine și să pă-trundeți în el
mai profund. Dacă acum aveți 20 de ani, câmpul energetic al corpului interio r va fi simțit la fel și la
80 de ani. Vivacitat ea lui va fi la fel de vibrantă. Imediat ce starea dvs. obișnuit ă nu mai înseamnă
existenț ă în afara corpul ui, prins în capcana minții, ci existe nță în corp și prezență „aici și acum",
corpul dvs. fizic se va simți mai ușor, mai curat și mai viu. Pe măsură ce în corp există mai multă
conștiință, structura sa molecula ră devine mai puțin densă. Mai multă conștiință însea mnă
reducere a iluziei materialității.
124

Când vă identificați mai mult cu corpul interior atemporal decât cu corpul exterior, când
prezența devine modul dvs. normal de conștiință, iar trecutul și viitorul nu vă mai domină atenția, nu
mai acumulați timp în psihicul dvs. și în celulele corpului. Acumularea timpului ca povară psihologică
a trecutului și a viitorului reduce foarte mult capacit atea celulelor de a se reînnoi. Așa că, dacă vă
locuiți corpul interior, corpul exterior va îmbătrâni mult mai încet; și chiar și atunci când aceasta se
va întâmpla, esența dvs. atemporală își va transmite străluci rea prin intermediul formei exterio are și
nu veți da impresia unei p ersoa ne băt râne.
Există dove zi științifice î n acest se ns?
Încercați și ve ți fi dvs. înșivă do vada.
Fortif icarea sistemu lui imunitar
Atunci când veți începe să vă locuiți corpul, veți obse rva alt beneficiu al acestei practici, vizibil
în lumea fizică, și anume o fortifica re consider abilă a sistemului imunitar . Cu cât aduceți mai multă
conștiință în corp, cu atât sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca și cum fiecare celulă se tre-
zește și se bucu ră. Corp ul iubeș te atenția acordată. Este și o puternic ă formă de auto vindeca re.
Cele mai multe boli se streco ară pe nesimțite înăunt ru atunci când nu sunteți prezenl în corp. Dacă
stăpân ul nu este acas ă, aici se instalează tot felul de carac tere dubio ase. Când vă locuiți corpul,
orică rui oasp ete ned orit îi va fi greu să păt rundă a colo.
Dar nu se fortifică doar sistemul imunita r fizic; și sistemul imunitar psihic devine mai puternic.
Acesta din urmă vă protejează de câmpurile energetice mental-emoționale negative ale altor
persoane, care sunt de altfel extrem de contagioase. Locuire a corpului nu vă protejează prin
ridica rea unui scut, ci prin ridica rea frecvenței vibratorii a întregului câmp energetic, astfel încât orice
lucru care vibrează la o frecvență mai mică, de exemplu, frica, furia, depresia ș.a.m.d., există acum
125

în ceea ce este de fapt o ordine diferit ă a realității. Toate acest ea nu mai pătrun d în câmpul
conștiinței dvs., iar, dacă se întâmplă asta, nu mai trebuie să le opuneți niciun fel de rezistență, pen-
tru că trec fără să lase urme. Vă rog să nu accep tați și nici să respingeți din start ceea ce vă spun.
Testați inf ormațiile.
Există o tehnic ă simplă, dar foarte puternică de meditație pentru autovindeca re, pe care o
puteți practica ori de câte ori simțiți nevoia să vă fortificați sistemul imunitar . Este extrem de eficient ă
atât dacă o folosiți chiar de la primele simpto me ale bolii, cât și în cazul bolilo r care s-au instalat
deja, cu condiția să o folosiți frecvent și concent rându -vă intens. Ea va contracar a orice întrerupere
în câmpul dvs. energetic, produsă de o formă sau alta de negativ ism. Totuși, nu este un substitut
pentru practica permane ntă a prezenț ei în corp; altfel, efectul său va fi doar tempor ar. Iată despr e ce
este v orba.
Când aveți câteva minute libere, mai ales seara la culca re și dimineața la trezire, înainte de a
vă ridica din pat, „inun dați-v ă" corpul cu conștiinț ă. Închideți ochii. Stați întins pe spate. Alegeți
diferit e părți ale corpului asup ra căro ra la început vă veți conc entra foa rte puțin ti mp: palmele, tălpile,
brațele, picioa rele, abdomenul, pieptul, capul ș.a.m.d. Simțiți energia vieții din interiorul acesto r părți
cât puteți de intens. Rămâneți conc entra t asupra fiecă rei părți timp de 15 secunde. Apoi lăsați -vă
atenția să traverseze corpul, ca un val, de câteva ori, de la picioar e spre cap și invers. Această
traversare nu trebuie să dureze mai mult de un minut. După aceea, simțiți-v ă corpul interior în
întregime, ca pe un c âmp en ergetic u nic. Păstrați a cest sentiment timp de câte va minute. În tot ac est
timp, fiți prezen t cu intensit ate în fiecare celulă a corpului. Nu vă îngrijorați dacă mintea reușește
ocazional să vă atragă atenția în afara corpului, pierzâ ndu-v ă astfel în gânduri. Imediat ce ați
obse rvat că se întâmplă acest luc ru, întoarceți -vă atenți a asup ra cor pului inte rior.
126

Lăsați respira ția să vă conducă prin corp
Uneo ri, când mintea mea este foarte activă, dobâ ndește o asemene a forță, încât îmi este
imposibil să-mi mut atenția de la ea și să-mi simt corpul interior. Acest lucru se întâmplă mai ales
atunci câ nd intr u într -un tipa r de îng rijora re sau de anxiet ate. Puteți să -mi suge rați ce să fac?
Dacă la un moment dat descope riți că vă este greu să intrați în legătur ă cu corpul interior, este
mai ușor să începe ți prin a vă concen tra asup ra respir ației. Respirația conștie ntă, care este de altfel
o meditație foarte puternică, vă va aduce treptat în contact cu corpul. Urmăriți-vă respirați a cu
atenție , în timp ce aerul intră și iese din corp. Inhalați, simțiți cum abdomenul se dilată și se
contractă ușor, la fieca re inspir ație și expirație. Dacă vă este mai ușor să vizualizați, închideți ochii și
imagina ți-vă scăld at în lumină sau scufundat într-o substanță luminoasă — o mare de conștiință.
Apoi inspirați această lumină. Simțiți cum această substanță luminoasă vă umple corpul, făcându -1
și pe el luminos. Apoi treptat, con-cent rați-v ă mai mult asupra a ceea ce simțiți. Acum sunteți în corp.
Nu vă atașați de nicio imagine v izuală.
S
Folosirea creati vă a mint ii
Dacă aveți nevoie să vă folosiți mintea pentru un scop anume, folosiți -o în conjuncție cu corpul
interi or. Numai dacă veți reuși să fiți conștient fără a avea gânduri vă veți putea folosi mintea în mod
creativ, iar cea mai ușoară cale de a intra în aceast ă stare este prin corp. Ori de câte ori aveți nevoie
de un răspu ns, de o soluție sau de o idee creati vă, încetați să gândiți pentru un moment,
127

îndreptând u-vă atenți a asupra câmpului energetic interior. Conștientiz ați calmul. Când vă reluați șirul
gând urilor , ele vor fi proasp ete și creativ e. în orice activitate mentală, obișnuiți -vă să oscilați la
fiecar e câteva minute între gândi re și un mod de asculta re interioa ră, un calm interior. Am putea
spune: nu gân diți doa r cu mintea, gândiți și c u corp ul.
S
Arta de a asculta
Când ascultați o altă persoană, nu o ascultați doar cu mintea, ascultați-o cu tot corpul. Simțiți
câmpul energetic al corpului dvs. interior în timp ce o ascult ați. Acest sentiment deviază atenția de la
gândi re și creează un spațiu de calm, ce vă va permite să ascultați efecti v, fără intervenția minții. îi
acordați celui din fața dvs. un spațiu — în care să existe. Este cel mai prețios dar pe care i-1 puteți
face. Majoritat ea oamenilor nu știu să asculte pentru că cea mai mare parte a atenției lor este
abso rbită de gândir e. Sunt mai atenți la gândurile lor decât la ceea ce spune celălalt și nu sunt deloc
atenți la ceea ce contează într-ad evăr: Ființa celeilalt e persoan e, Ființă aflată în spatele cuvintelo r și
al gându rilor. Desigur , nu puteți simți Ființa altei persoane decât prin intermediul propriei Ființe.
Acesta este începutul realizării unificării, care este iubirea. La cel mai profund nivel al Ființei sunteți
una cu tot ceea ce există.
Cele mai multe relații umane presupu n în principal minți aflate în interacțiu ne, nu ființe umane
ce comunică unele cu altele, ființe aflate în comuniune. Nicio relație nu poate înflori în acest fel.
Acesta este motivul pentru care există atât de multe relații conflictual e. Când mintea vă conduce
128

viața, conflictul, luptel e și problemele sunt inevitabile. Legătura cu corpul interior creează un spațiu
gol un de m intea nu există și în car e o rel ație poat e înflori.
Capitolul 7
Porți către lumea nemanifestă
Să pătrundem și mai adânc în corp
Îmi pot simți energia din corp, mai ales în brațe și în pi cioare, dar nu reușesc să merg mai
depa rte, aș a cum ați su gerat dvs . mai dev reme.
Faceți următorul exercițiu ca pe o meditație. Nu este nevoie să dureze mult. Zece până la 15
minute sunt suficien te. Asigurați-v ă mai întâi că nu există facto ri externi care să vă tulbure, cum ar fi
sone ria telefonului sau persoane care ar putea să vă întrerupă. Așezați-v ă pe un scaun, dar nu vă
lăsați pe spate. Mențineți -vă coloan a vertebrală dreaptă. Aceasta vă va ajuta să rămâneți vigilent.
Sau luați poziția dvs. favorită de meditație.
Asigurați -vă că aveți corpul relaxat. Închideți ochii. Respirați profund de câteva ori. Simțiți-vă
respi rația în partea inferioară a abdomenului, ca și cum ar fi acolo. Observați cum aceast a se dilată
și se cont ractă ușor , în timp ce aerul int ră și iese din corp. Apoi conști entizați întregul câmp energetic
129

interior al corpului. Nu vă gândiți la el, încercați să-l simțiți. Făcând aceasta, vă retrageți conștiința
din câmpul minții. Dacă vi se pare utilă, folosiți vizualizare a „luminii" pe care am descris -o mai
devreme.
Când vă veți putea simți clar corpul interior ca pe un câmp energetic unic, abandona ți, dacă
este p osibil, orice imagine v izuală și concent rați-v ă exclusiv asup ra a c eea ce su nteți.
Dacă puteți, aban donați inclusi v orice imagine mentală ați mai avea încă desp re corpul fizic.
Tot ceea ce rămâne este un sentiment de prezență sau de „ființa re" învăluito r, iar corpul interi or este
simțit ca și cum nu ar avea granițe. Apoi adânciți-v ă și mai mult atenția în acest sentiment. Deveniți
una cu el. Contopiți -vă cu câmpul energetic, astfel încât să nu mai percepeți vreo dualitat e între
obse rvator și obser vat, între dvs. și corpul dvs. Distinc ția dintre interi or și exterior se dizolvă și ea
acum, astfel încât nu mai există un corp interior. Adâncind u-vă și mai mult în corp, transce ndeți în
sus tr upul.
Rămâneți în aceas tă arie a Ființei pure cât timp vă simțiți bine; apoi deveniți din nou conștient
de corp ul fizic, de respirație și de simțurile fizice , desc hideți ochii. Timp de câteva minute, pri viți ceea
ce vă încon joară într-u n mod meditati v — adică, fără a atașa mental etich ete — și continuați să vă
simțiți cor pul interi or în tot acest timp.
S
Accesul la aceast ă lume lipsită de forme este elibera tor. Vă elibe rează de legătu ra cu forma și
de identifica rea cu ea. Este viața în starea ei nedife rențiat ă, dinainte de fragmenta rea ei în
130

multiplic itate. O putem numi Nemanifestul, Sursa invizibilă a tuturor lucrurilor , Ființa din toate ființele.
Este o lume a calmului și a păcii profunde, dar și a bucuri ei și a vitalității intense. Ori de câte ori
sunteți prezent, deveniți într-o anumită măsură „transpa rent" pentru lumină, pentru conștiinț a pură
izvorâtă din această Sursă. Veți realiza de asemenea că lumina nu este separa tă de ființa dvs., ci
constituie însăși esenț a dvs.
Sursa chi- ului
Oare Ne manifest ul este cee a ce în O rient se n umește c hi, un fel d e ene rgie vitală u niversală ?
Nu, nu este. Nemanifest ul este sursa acestui chi. Chi este câmpul energetic interior al corpului
dvs. Este puntea dintre eul dvs. exterior și Sursă . Se află la jumătatea drumului dintre manifest,
lumea formei, și Nemanifes t. Chi poate fi comparat cu un râu sau cu un flux de energie. Dacă vă
concent rați conș tiința din ce în ce mai adânc as upra c orpului in terior , urmați cursul a cestui r âu înapoi
către Sursa lui. Chi este mișcare; Nemanifestul este liniștire. Când ajungeți în punct ul liniștirii
absolut e, care în același timp vibrează de viață, ați lăsat în urmă corpul interior și pe chi și ați ajuns
la Sursa însăși: Nema nifestul. Chi este l egătu ra dint re Nemanifest și uni versul fizic.
Așa că, dacă vă îndreptați atenția din ce în ce mai profund în corpul interior, s-ar putea să
ajungeți în acest punct unic, în care lumea se dizolvă în Nemanifest, iar Nemanifest ul ia forma
fluxului de energie chi, care devine apoi lumea. Acesta este punctul naște rii și al morții. Când
conștiința dvs. este orientat ă spre exteri or, își fac apariția mintea și lumea. Când este orientată spre
interi or, își dă seama de propria Sursă și se întoarc e înapoi în Nemanifest. Apoi, când conș tiința
revine în lumea manifestă, vă reluați iden titatea de formă pe care temporar ați abandonat -o. Aveți un
nume, un trecut, o situație de viață, un viitor. Dar, dintr-un punct de vedere fundament al, nu mai
131

sunteți persoa na dinaint e: aveți o imagine a unei realități interioare care nu aparține „acestei lumi",
deși nu e ste separată de ea, așa c um nu e ste sepa rată nici d e dvs. .
Acum, adoptați următo rul exercițiu ca practică spirit uală zilnică: pe măsură ce avansați în
viață, nu acordați niciodată 100% din atenția dvs. lumii exterioare și minții. Păstrați o parte din ea în
interi or. Am vorbit deja desp re acest lucru. Simțiți- vă corp ul interio r chia r și atunci când vă angajați în
activitățile zilnice, mai ales într-o relație cu o altă persoană sau cu natura. Simțiți liniștea din adâncul
fiecăr eia. Păstrați poarta desc hisă. Este foarte posibil să fiți conștienți de Nemanifest pe tot
parcursul vieții. îl veți simți ca pe un sentiment profund de pace unde va în fundal, ca pe o stare de
liniștire ce nu vă părăseșt e niciod ată, indifer ent ce se întâmplă în exterior. Deveniți o punte între
Nemanifest și manifest, între Dumnezeu și lume. Aceasta este starea de conec tare cu Sursa pe care
o numi m ilum inare.
Nu rămâneți cu impresia că Nemanifestul este sepa rat de manifest. Cum ar putea fi? El este
viața ce a nimă o rice fo rmă, ese nța inte rioară a tot ce ea ce exist ă. Dați-mi voie să v ă explic.
Somnul fără vise
Dvs. faceți o călători e în Nemanifest în fiecare seară, când intrați în faza somnului profund,
fără vise. Deveniți una cu Sursa . De aici vă luați energia vitală ce vă susține pentru o vreme atunci
când vă întoarceți în lumea manifestă , lumea formelor separ ate. Această energie este mult mai
vitală decât mâncarea: „Omul nu trăieș te numai cu pâine ". Dar în timpul somnului fără vise nu
pătrundeți în el în mod conștien t. Deși funcțiile co rporale încă se păst rează, „ dumneav oastră" nu mai
existați în această stare. Vă puteți imagina cum ar fi să intrați în somnul fără vise păstr ându -vă o
conștiință d eplină? Este imposibil de imaginat, p entru c ă această stare n u are conținut .
132

Nemanifestul nu vă elibere ază până când nu pătrundeți aici în mod conștient. Acesta este
motivul pentru care Isus nu a spus: „Adevărul vă va elibera ", ci: „Veți cunoaște adevărul și adevărul
vă va elibera". Acesta nu este un adevăr conce ptual. Este adevărul vieții eterne, de dincolo de
formă, pe care ori îl cuno aștem direct, ori nu-l cunoaștem deloc. Dar nu încercați să rămâneți
conștient în timpul somnului fără vise. Este foarte puțin probabil să reușiți. Cel mult, ați putea să ră-
mâneți conștient în timpul visului, dar nu mai mult de atât. Acest lucru se numește visare lucidă, care
poate fi o sta re interesantă și fasci nantă, d ar nu elibera toare .
Așa că folosiți-v ă corpul interio r ca poartă prin care să intrați în Nemanifest și păstrați deschisă
această poartă ca să rămâneți conectat la Sursă tot timpul. Pentru corpul interi or nu contează dacă
corpul dvs. fizic este tânăr sau bătrân, slab sau puternic. Corpul interior este atempor al. Dacă nu
puteți încă să vă simțiți corpul interio r, folosiți una dintre celelalte porți, deși, în ultimă instan ță, ele
sunt u na. Am vorbit d eja destul d e mult despre u nele, d ar voi relua aici to tul pe scu rt.
Alte p orți
Clipa de acum poate fi conside rată poarta princip ală. Este un aspect esenți al al fiecăr eia dintre
celelalte porți, inclusi v al corpul ui interior. Nu puteți fi prezent în corpul dvs. fără a fi intens prezent în
clipa de f ață.
Timpul și manifestul sunt inexora bil legate întocmai ca prezentul atemporal și Nemanifestul.
Când dizolvați timpul psihologic prin conștiința intensă a momentului prezent, deveniți conștient de
Nemanifest atât direct, cât și indirect. în mod direct, îl veți simți sub forma iradie rii și puterii prezenței
dvs. conști ente — fără vreun conți nut, doar prezență. Indirect , sunteți conștient de Nemanifest în și
prin lumea senzorială. Cu alte cuvinte, simțiți esența lui Dumnezeu în fieca re creatu ră, în fiece
floare, în fiece piatră și vă dați seama de faptul că: „Tot ceea ce există este sfânt". Din acest motiv,
133

Isus, vorbind în întregime din esența sau din identit atea sa cu Cristos, spune în Evangh elia după
Toma: „Despicați o b ucată de lemn; e u sunt acol o. Ridicați o piat ră și mă ve ți găsi ac olo".
O altă poartă către Nemanifest este creată prin oprirea gândirii. Acest proces poate începe cu
un lucru foarte simplu, ca, de exemplu, respirația conștie ntă sau privitul unei flori, într-o stare de
vigilență intensă, astfel încât să nu existe niciun comentariu mental în acest timp. Există multe feluri
de a crea o întrerupere în fluxul nesfârșit al gându rilor. Meditația vizează tocmai acest lucru.
Gându rile fac parte din lumea manifestă. Activita tea mentală contin uă vă ține prizonier în Iumea
formei și devine un ecran opac, ce vă împiedică să deveniți conștie nt de Nemanifest, conștient de
esența divină atemporală și lipsită de formă, aflată în dvs. și în toate celelalt e lucruri și creaturi.
Când sunteți intens prezent, nu trebuie să vă mai preocup e găsir ea unei modalități de oprire a
gândi rii, pentru că mintea se oprește automat. Acesta este motivul pentru care am spus că prezentul
este u n aspect es ențial al tut uror celorl alte po rți.
Abandona rea — înlătu rarea rezistenței mental-emoționale în fața a ceea ce există— devine și
ea o import antă cale de acces către Nemanifest. Motivul este simplu: reziste nța intern ă vă izolează
de ceilalți, de dvs. înșivă , de lumea din jur. Ea amplifică sentimentul de separare, de a cărui
supraviețuire depinde șinele fals. Cu cât sentimentul separării este mai puternic, cu atât sunteți mai
legat de lumea manifestă , de lumea formelor separat e. Cu cât sunteți mai legat de lumea formei, cu
atât identita tea dvs. ca formă devine mai impen etrabilă . Poar ta este închisă și sunte ți izolat de
dimensiunea interio ară, dimensiunea profunzimii. în starea de aband onare , identitatea dvs. de formă
slăbește și devine, într-o anumită măsură, „transp arentă", astfel că Nemanifest ul își poate trimite
razel e prin e a.
134

De dvs. depinde deschider ea acestei porți în viața dvs., care vă va aduce accesul conștie nt
către Nemanifes t. Stabiliți contactul cu câmpul energetic al corpului interior, fiți prezent intens,
scăpați de identifica rea cu mintea, abandon ați-vă în fața a ceea ce există; acestea toate sunt porți
ce pot fi folosite — d ar nu e ste ne voie să folosiți d ecât una.
: Desig ur, și iubir ea trebuie să fie una dint re aces te po rți?
Nu. Imediat ce una dintre porți s-a deschis, iubirea este prezent ă în dvs. prin „sentimentul-
realiza re" al unificării. Iubirea nu este o poartă ; este ceea ce pătrunde prin poartă în aceast ă lume.
Atâta timp cât sunteți prins în capcana identit ății de formă, nu poate exista niciun fel de iubire .
Sarcina d vs. nu este s ă căutați iu birea, ci s ă găsiți o p oartă prin ca re să p oată int ra iubir ea.
Liniștea
Mai există și alte porți î n afa ra celor pe ca re le-a ți men ționat?
Da, mai există. Nemanifestul nu este sepa rat de manifest. Lumea este îmbibată de
Nemanifest, dar este atât de bine ascuns, încât aproape nimeni nu reușește să-l sesizeze. Dacă ați
ști unde să căutați, l-ați găsi p este tot . în fieca re mo ment se d eschide cât e o poa rtă.
Auziți câinele care latră în depă rtare? Sau mașina care trece? Ascultați cu atenție. Puteți simți
prezența Nemanifes tului în ele? Nu puteți ? Căut ați-1 în liniștea din care vin sunetele și în care se
întorc. Acordați mai multă atenție liniștii decâ t sunetelo r. Faptul că acordați atenție liniștii exterioare
creează liniștea int erioa ră; mintea se linișteșt e. Se deschide o poartă.
Fieca re sunet se naște din liniște, moar e înapoi în liniște și în timpul vieții sale este încon jurat
de liniște. Liniștea îi permite sunetul ui să existe. Este o parte intrinsec ă, dar nemanifestă a fiecărui
sunet, a fiecăr ei note muzicale, a fiecărui cântec, a fiecă rui cuvânt. Nemanifest ul este prezent în
această lume sub forma liniștii. De acee a s-a spus că niciun lucru din aceas tă lume nu este mai
135

asemănător cu esenț a divină decât liniște a. Tot ce trebui e să faceți este să-i acordați atenție. Chiar
și în timpul unei conversații, conștien tizați pauzele dintre cuvinte , scurtele intervale de liniște dintre
propoziții. În timp ce faceți acest lucru, dimensiunea liniștirii va crește în dvs. Nu puteți fi atent Ia
liniște fără ca simultan să nu se facă liniște și în dvs. Liniște în afară, liniște în interior. Ați intrat în
Nemanifest.
Spațiul
Așa cum niciun sune t nu poate exista fără liniște, niciun lucru nu poate exista fără nimic, fără
spațiul gol care îi permite să existe. Fiecare obiect fizic sau corp vine din nimic, este încon jurat de
nimic și în final se va întoarce în nimic. Nu numai atât, chiar și în interiorul fiecărui corp fizic există
mult mai mult „nimic" decât „ceva". Fizicienii ne spun că soliditatea materiei este o iluzie. Chiar și
materia aparent solidă, inclusiv corpul dvs. fizic, este aproape 100% spațiu gol — atât de vaste sunt
distanțel e dintre atomi în comparație cu mărimea lor. Ba și mai mult, chiar în interiorul fiecă rui atom
în cea mai mare parte există doar spați u gol. Ceea ce rămâne este mai mult o frecvență vibratorie
decât particule de materie solidă, seamănă mai mult cu o notă muzicală. Budiștii știu acest lucru de
peste 2.500 de ani. „Forma este vid, vidul este formă", afirmă Sutra Inimii, unul dintre cele mai
cunoscut e texte v echi budiste. Esența tutu ror luc rurilo r este v idul.
Nemanifestul nu este prezent în această lume numai ca liniște; el îmbibă întregul univers fizic
ca spațiu — din interior și din exterior. Este o liniște care poate trece la fel de ușor neobservată.
Toată lumea aco rdă a tenție luc rurilo r din spați u, dar cine este a tent la sp ațiul însuși?
136

Am impresia că vreți să spuneți că „ vidul" sau „ nimicul" nu este doar nimic, că el are o
anumită calitate misterioasă. Ce este nimicul?
Nu puteți pune o asemenea întreb are. Mintea dvs. a încercat să transforme nimicul în ceva. în
momentul în care îl transfo rmați în ceva, îl pierdeți. Nimicul — spațiul — este aparența
Nemanifestului sub forma unui fenomen exterior într-o lume percepută prin simțuri. Cam atât putem
spune despre el și chiar și ceea ce am spus este un fel de paradox. Nu poate deveni un obiect al
cunoașt erii. Nu vă puteți face o teză de docto rat pe tema „nimicului". Când oamenii de știință stu-
diază spațiul, îl transformă de obicei în ceva și astfel pierd total din vedere însăși esenț a sa. Nu este
de mirare că ultima teorie desp re spațiu afirmă că el nu este gol deloc, că este umplut de o
substan ță. Odat ă ce aveți o teorie , nu este prea greu să găsiți dovezi care să o susțină , cel puțin
până c ând ap are o a ltă teo rie.
„Nimicul" poate deveni pentru dvs. o poartă către Nemanifest numai dacă nu încercați să-l
„apucați" sa u să-l înțelegeți.
Nu asta f acem acum?
Nu, deloc. Eu încerc să vă ofer câte va jaloane, ca s ă vă arăt cum puteți int roduce dimensiune a
Nemanifestului în viața dvs. Nu încercăm să-l înțelegem. Nu e ste nimic de înțeles.
Spațiul nu are „existe nță". „A exista" înseamnă literalmente „a ieși în evidență". Nu puteți
înțeleg e spațiul pentru că el nu iese în evidență. Deși spați ul în sine nu are existe nță, ci permite
tuturor luc rurilo r să exist e. Nici liniștea nu a re exist ență și nici Nemanifestul.
Ce se întâmplă dacă vă retrageți atenția de la obiectele din spațiu și conștientizați spațiul?
Care este esen ța acestei camere? Mobila, tablo urile ș.a.m.d. sunt în cameră, dar nu sunt camera.
Pereții, podeaua și tavanul definesc limitele camerei, dar nici ele nu sunt camera. Care este, deci,
137

esența camerei? Spațiul, desigur , spațiul gol. Nu ar exista nicio „cameră" fără el. Odată ce spațiul
este „nimic", putem spune că ceea ce nu este acolo este mult mai important decât ceea ce este
acolo. Așa că fiți atent la spațiul din jurul dvs. Nu vă gândiți la el. Simțiți-l, așa cum este. Fiți atent la
„nimic".
În timp ce faceți acest lucru , în interiorul dvs. se produce o modifica re a conș tiinței. Iată de ce.
Echiv alentul interior al obiectelo r din spațiu, ca mobila, pereții ș.a.m.d., reprezintă obiectele dvs.
mentale: gându ri, emoții și obiecte ale simțurilor. Iar echivalentul interior al spațiului este conștiinț a
care le permite obiect elor mentale să existe, așa cum spațiul le permite tuturor lucru rilor să existe.
Deci, dacă vă retrageți atenția de la lucruri — obiectele din spațiu — automat vă retrageți atenția și
de la obiectele mentale. Cu alte cuvinte, nu puteți în același timp să gândiți și să conștie ntizați
spațiul — sau liniștea. Conș tientizând spațiul gol din jurul dvs., deveniți simultan conștie nt de spațiul
non-mental, al conștiinței pure: Nemanifest ul. Astfel, contemplarea spațiului poate deveni o poartă
pentru dvs.
Spațiul și liniștea sunt două aspec te ale aceluiași lucru, ale aceluiași nimic. Ele sunt o
exterioriza re a spațiului interi or și a liniștii interioa re, care este liniști rea: uterul de o creativitate
infinită al întregii existen țe. Cei mai mulți oameni nu conștientizează deloc această dimensiune. Nu
există spațiu interior, nu există liniștire . Sunt dezechilib rați. Cu alte cuvinte, ei cunosc lumea, sau
cred că o cunosc, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu. Se identifică exclusiv cu forma lor fizică și
psihologică, neconștientizân d esența. Și, deoa rece fiecar e formă este extrem de instabilă, trăiesc cu
frică. Această frică generează o percepție extrem de greșită a lor înșiși și a altor oameni, o
distorsi une în perspecti va lor d espre lume.
138

Dacă un dezastr u cosmic ar duce la sfârșitul lumii noast re, Nemanifestul ar rămâne total
neafec tat de acesta. Cursul miracolelor a exprimat foarte sugesti v acest adevăr: „Nimic real nu
poate fi amenințat. Nim ic ireal nu exist ă. în ace asta constă pacea lui Dumnezeu ".
Dacă rămâneți într-o legătur ă conștientă cu Nemanifest ul, apreciați, iubiți și respectați profund
manifestul și fiecar e formă de viață din el ca pe o expresi e a Ființei Unice de dincolo de formă. Știți
de asemenea că fiecar e formă este făcută să se dizolv e din nou și că, în ultimă instanță, niciun lucru
exterior nu conteaz ă prea mult. Ați „învins lumea" , după cum spun ea Isus — sau, în cuvintele lui
Buddha, a ți „trecut pe malul celălalt" .
Adevărata natură a spațiu lui și a timpului
Gândiți -vă și la acest lucru: dacă nu ar mai fi nimic în afara liniștii, ea nu ar exista pentru dvs.;
nu ați ști ce este. Numai când apare sunetul se naște liniștea. Analog , dacă ar exista numai spațiu
fără niciun obiec t în el, spațiul nu ar exista pentru dvs. Imaginați-v ă că sunteți un punct al conștiinței
ce plutește în imensitat ea spațiului — fără stele, fără galaxii, numai vid. Brusc, spațiul nu ar mai fi
imens; n u ar mai fi deloc.
Nu ar mai exista viteză, mișcare dintr-un loc în altul. Este nevoie de cel puțin două punc te de
referință pentru ca distanța și spațiul să apară. Spațiul ia naștere în momentul în care Unu devine
doi și „doi" dev ine „zec e mii de lucru ri", cum numește La o Tse lumea manifestă, spațiul devine din ce
în ce v ast. Astfel, l umea și sp ațiul apa r simultan.
Nimic nu ar putea exista fără spațiu, și totuși spațiul este nimic. Înainte de nașterea
universului, înainte de „Big Bang ", dacă doriți, nu exista un imens spațiu gol care aștepta să fie
umplut. Spațiul nu exista, nu exista niciun lucru. Exista numai Nemanifestul — Unu. Când Unu a
139

devenit „ zece mii de lucr uri", di ntr-o dată a începu t să existe s pațiul și a pe rmis exist ența a o mulțime
de lucru ri. De unde a venit el? A fost creat de Dumneze u pentru a face loc universului ? Sigur că nu.
Spațiul este lipsa lucru rilor, așa c ă nu a f ost niciodată creat.
Ieșiți din casă într-o noapte senină și priviți cerul. Miile de stele pe care le puteți vedea cu
ochiul liber nu sunt mai mult decât o fracțiu ne infinitezimală din tot ceea ce există acolo. Peste 100
de miliard e de galaxii pot fi deja detectat e cu cele mai puternice telescoape , fieca re galaxie fiind un
„univers insular " cu miliarde de stele. Totuși, și mai uimitoar e este infinitatea spațiului însuși,
profunzimea și liniștea care-i permite acestei realități magnifice să existe. Nimic nu ar putea fi mai
uimitor și mai maiestu os decât imensitatea și liniștea spațiului — și, cu toate acestea, ce este
spațiul? Un gol, un imens gol.
Ceea ce nouă ne apare ca spați u în universul nostru perceput prin intermediul minții și al
simțurilor este însuși Nemanifestul, exterioriz at. Este „corpul" lui Dumnezeu . Și cel mai mare miracol
este că a ceastă liniște și vastitate ca re îi permit universului să existe nu se a flă numai acolo în spațiu
— ci și în sinea dvs. Când sunteți total prezent, îl întâlniți sub forma spațiului interior nement al, aflat
în nemișcare. în sinea dvs., este imens ca profunzime, nu ca întinde re. întinderea spațială este, în
ultimă instanță, o p ercepție er onată a p rofunzimii infinite — u n atrib ut al re alității tra nscendent e.
După Einstein, spațiul și timpul nu sunt sepa rate. Nu înțe leg prea bine acest lucru, dar cred că
el spun e că timpul este a pa tra dimensiune a spațiului. O n umește „ continuumul spațio-tempor al".
Da. Ceea ce percepeți în exterio r ca spațiu și timp sunt, în ultimă instanță , iluzii, dar ele conțin
un miez de adevăr. Ele sunt cele două atribute esențiale ale lui Dumnezeu, infinitat ea și eternitatea ,
percepute ca și cum ar avea o existe nță externă în afara dvs. în sinea dvs., atât spațiul cât și timpul
au un echivalent interior ce dezvăluie natura lor adevărată, dar și a dvs. în vreme ce spațiul este
140

lumea non-mentală, de o profunzime infinit ă, aflată în nemișcar e, echivalentul interio r al timpului
este prezenț a, conștiința eternei Clipei de acum. Amintiți-v ă că nu există nicio diferență între ele.
Când spațiul și timpul sunt realizate în interior ca Nemanifest — prezență și absența minții — spațiul
și timpul exterio r continu ă să existe pentru dvs., dar devin mult mai puțin important e. Și lumea
continu ă să existe, d ar nu va mai fi capabilă să v ă impun ă constr ânge ri.
Din acest motiv, scopul ultim al lumii nu se află în ea, ci în transcenden ța ei. Așa cum dvs. nu
ați fi conști ent de spațiu dacă el nu ar conține obiecte, lumea este necesa ră pentru ca Nemanifestul
să se realizeze. Poate că ați auzit proverbul budist: „Dacă nu ar fi iluzii, nu ar mai exista ilumina re".
Prin in termediul lumii și, în ultimă instanță, prin dvs., Nemanifestul se cunoașt e pe sine. Sunteți aici
pentru a-i permite scopului di vin al universului să se î mplinească. Atât d e important sun teți!
Moartea conștientă
În afară de somnul fără vise, despre care am vorbit deja, mai există o altă poartă involuntară .
Ea se deschid e pentru foarte scurt timp în momentul morții fizice. Chiar dacă ați ratat toate celelalte
ocazii de realiza re spiritu ală în timpul vieții, o ultimă poartă se va deschide pentru dvs. imediat după
o corpul a murit.
Există nenumărate relatări ale celor care au avut impresia vizuală a acest ei porți sub forma
unei lumini strălucit oare și apoi s-au întors din ceea ce este cunoscut sub numele de experiență a
morții clinice. Mulți dintre ei au vorbit și desp re un sentiment de beatit udine și pace profund ă. în
Carte a tibetan ă a morților , este descris ă ca „splendoa rea luminoasă a luminii incolor e a Nimicului",
desp re care se spune că este „eul nostru adevărat". Această poartă se deschid e doar pentru foarte
scurt timp și, dacă nu ați întâlnit deja dimensiune a Nemani-fes tului în decursul vieții, este foarte
probabil să o ratați. Cei mai mulți oameni poartă cu sine prea multă reziste nță reziduală, prea multă
141

frică, un atașament prea mare față de experiența senzorială, o identifica re prea puternică cu lumea
manifestă. Așa că, văzân d poarta, se îndepă rtează înfricoșați și apoi își pierd conștiința . Cele mai
multe dintre lucrurile care se întâmplă după aceasta sunt involunt are și automate. în final, apare un
nou ciclu al nașterii și al morții. Preze nța lor nu a fost încă suficien t de puternică pentru nemurirea
conștient ă.
Deci, tr ecerea prin ac eastă po artă n u înseamnă anihila re?
Ca și la celelalte porți, natura dvs. radia ntă rămâne, dar nu și personalit atea. în orice caz, tot
ceea ce este real sau valoros în personalitatea dvs. este natura dvs. adevărată, a cărei străluci re
răzbate dincolo de iluzii. Ea nu se pierde niciodată. Nimic din ceea ce este valoros — niciun lucru
real — nu se pie rde v reodată.
Apropie rea morții și moartea însăși, disoluția formei fizice, este întotdea una o ocazie minunată
pentru realizarea spirituală. Această ocazie este pierdută în mod tragic de cele mai multe ori, de
vreme ce trăim într-o cultură care nu știe aproape nimic despre moarte, așa cum nu știe aproape
nimic des pre niciu nul dintr e lucru rile car e conteaz ă cu ade vărat.
Fieca re poartă este o poartă a morții, moartea sinelui. Când treceți prin ea, încetați să vă mai
const ruiți identitatea din forma psihologică înjgheb ată de minte. Atunci realizați că moartea este o
iluzie, așa cum identifica rea dvs. cu forma era o iluzie. Moartea de fapt însea mnă sfârșitul iluziei.
Este dur eroasă numai atâta timp cât vă agățați de iluzie.
Capitolul 8
Relații evoluate
Pătrunderi în Clipa de acum, oriunde v -ați afla.
142

Am crezut întotde auna că adevă rata iluminar e nu este po sibilă decât prin iubirea adusă de
relați a dintre un bărbat și o femeie. Nu acesta este lucrul care ne face din nou compleți? Cum poate
viața cuiva s ă fie împlinită până c ând nu s e în tâmplă aceasta?
Din expe riența d vs., acest luc ru este adevărat? V i s-a întă mplat d vs.?
Nu încă, d ar cum ar p utea fi alt fel? Știu că se va î ntâmpla.
Cu alte cuvinte, așteptați un eveniment viitor care să vă saIveze. Nu este aceas ta eroarea
fundamentală d espre care am ît vorbit? Mâ ntuirea nu se află în alt timp sau s pațiu. Este și acum.
Ce înseamnă această afirmație: „Mântuirea este aici și acum? " Nu înțeleg. Nici nu știu ce
înseamnă mântuire.
Majoritatea oamenilo r aleargă după plăce rile fizice sau diferite forme de gratificație psihologică
deoa rece cred că aceste lucruri îi vor face fericiți sau îi vor elibe ra de un sentiment de frică sau de
lipsă. Fericir ea poate fi percepută ca un sentiment de trăire mai intensă, atinsă prin intermediul
plăcerii fizice, sau ca u n sentiment mai sigur și mai complet al sinelui, ati ns print r-o formă sau alta d e
gratificație psiholo gică.
Aceasta este căutar ea mântuirii ce provine dintr-un sentiment de insatisfacție sau de lipsă.
Invariabil, orice satisfacție pe care o va obține o astfel de persoa nă este de scurtă durată, așa că
starea de satisf acție sau de împlinire este de obicei proiectată din nou într-u n punct imaginar ,
depa rte de aici și acum. „Când voi obțin e X sau mă voi elibe ra de Y — atunci îmi va fi bine". Acesta
este ca drul mental inconști ent ce c reează iluzia mântui rii în vi itor.
Adev ărata mântuire este împlinirea, pace a, viața în toată plenitudinea ei. Înseamnă să fii tu
însuți, să simți în interior acea stare de bine pentru care să nu existe o stare opusă, bucuria de a trăi
care nu depi nde de nimic altce va decât de ea însăși. Această stare este resimțită nu ca o expe riență
143

trecătoare, ci ca o prezen ță consta ntă. într-un limbaj teist, aceasta însea mnă „să-l cunoști pe
Dumnezeu" — nu ca pe un lucru exterior, ci ca pe esen ța proprie cea mai profund ă. Adevărata
mântuire este să ne cunoaștem pe noi înșine ca părți insep arabile ale Vieții Unificate din afara
timpului și a formei, V iață din c are v ine tot ceea ce există.
Adev ărata mântuire este o stare de eliberare — elibe rare de frică, de suferință, de acea stare
percepută ca o lipsă sau o insuficiență și, din acest motiv, de orice dorin ță, nevoie, poftă sau
atașament. Este elibe rarea de gândire a compulsivă, de negativism și, mai presus de toate , de trecut
și de viitor ca nevoie psihol ogică. Mintea dvs. vă spune că nu puteți ajunge acolo. Că ar trebui să se
întâmple un anume lucru sau dvs. ar trebui să deveniți așa și pe dincolo înainte de a fi liber și îm-
plinit. Vă spun e, de fapt, că aveți nevoie de timp — că este nevoie să găsiți, să rezolvați, să faceți,
să realizați, să dobândiți, să deveniți sau să înțelege ți un anumit lucru înainte de a vă putea elibe ra
sau de a fi împlinit. Dvs. priviți timpul ca pe un mijloc de a atinge mântuirea, când de fapt este cel
mai mare obstacol în calea ei. Credeți că nu puteți ajunge acolo din poziția în care vă aflați în acest
moment pentru că încă nu sunteți complet sau suficie nt de bun, dar adevărul este că aici și acum
este singu rul punct din care puteți ajunge acolo. „Ajungeți" acolo realizâ nd că sunteți deja acolo . II
descop eriți pe Dumnezeu în momentul în care realiza ți că nu aveți nevo ie să-l căutați. Așa că nu
există o singură cale către mântui re: poate fi folosită orice stare, dar nu este nevoie de niciuna în
mod special. Totuși, există un singu r punct de acces: Clipa de acum. Nu poate exista mântui re în alt
moment decât acum. Sunte ți singur și fără un partene r? Pătrun deți în Clipa de acum. Aveți o relație
cu cine va? Pătrund eți în Clipa de acum.
Nimic din ceea ce ați putea face sau realiza vreodată nu vă va apropia mai mult de mântuire
decât ceea ce există în prezent. Acest lucru poate fi greu de înțeles pentru o minte obișnuită să
144

creadă că toate lucrurile valoroase se află în viitor. Niciun lucru pe care l-ați făcut vreodată sau care
v-a fost făcut în trecut nu vă poate împiedica să spuneți „da" în fața a ceea ce există și să vă
concent rați atenția mai profund asup ra Clipei de acum. Nu puteți face acest lucru în viitor. Fie îl fa-
ceți acum, fie nu -l mai faceți deloc.
S
Relați i de iubire/ură
Până în momentul în care aveți acces — și numai dacă reușiți aceasta — la frecvența
conștientiz ată a prezenței, toate relațiile, mai ales cele intime, sunt profund viciate și, în ultimă
instanță , disfuncțion ale. Ele pot părea perfect e pentru un timp, ca atunci când sunteți „îndră gostit",
dar invariabil această perfecțiune aparentă este distrusă prin apariția tot mai frecventă a certu rilor, a
conflictelor , a nemulțum irilor și a violen țelor emoționale sau chiar fizice. Se pare că majoritatea
relațiilo r de iubire devin în scurt timp relații de iubire/ură. Iubirea se poate transforma atunci în
atacu ri înverșunate, sentimente de ostilitat e sau de retragere completă a afecțiunii pe nepusă masă.
Acest lucru este consider at normal. în aceste condiții, rel ația va oscila un timp, câte va luni sau câțiv a
ani, între polaritate a „iubirii" și cea a urii și vă va da în egală măsură plăcer e și suferi nță. Deseo ri,
cuplu rile devin dependen te de aceste cicluri. Drama lor îi face să se simtă vii. Atunci când echilib rul
dintre polaritatea pozitiv ă și cea negativ ă este pierd ut, iar ciclurile negative, distructive apar cu o
frecvență și o intensita te din ce în ce mai mare — situație la care se ajunge întotd eauna mai
devreme sau mai târziu — nu mai du rează mult și relați a se dest ramă complet.
145

Puteți avea impresia că elimina rea ciclurilo r negative sau distructive ar face ca totul să fie bine
și relați a ar înflori minunat — dar, din nefericir e, acest lucru nu este posibil. Polaritățile sunt
interdepend ente. Una nu poate exista fără cealaltă. Latura pozitiv ă conțin e deja în ea latura
negati vă, care nu s-a manifestat încă. Ambele sunt, de fapt, aspecte diferite ale aceleiași disfuncții.
Mă refer la ceea ce se numește, în general, relație romantică — nu la iubirea adevărată, care nu are
opus, pentru că se naște din afara minții. Iubirea ca stare continuă este totuși foarte rară — la fel de
rară ca și ființele umane conștient e. Sunt totuși posibile momente scurte și fugare de iubire ori de
câte o ri apa re o p auză în fluxul gândi rii.
Desigur , partea negati vă a unei rela ții este mai ușor de recunoscut ca fiind disfuncțion ală decât
cea pozitiv ă. Așa cum este mai ușor să recunoști sursa nega tivismului la partene r decât la tine
însuți. Ea se poate manifesta sub multe forme: po-sesivit ate, gelozie, control, retragere și
resentimente nerostite, nevoia de a avea întotde auna dreptate, insensibilitat e și egocen trism, cereri
emoționale și manipulare , nevoia de a te certa, de a critica , a judeca, a învino văți sau a ataca, furie,
răzbunare inconș tientă pentru durerea produsă în trecut de un părinte, pierd erea controlului și
violență fizică .
Latura pozitiv ă constă în aceea că sunteți „îndrăgostit " de parten erul dvs. La început aceast ă
stare vă va pro duce o profun dă satisfacție. Vă simțiți extrem de viu. Existența pr oprie a căpătat dint r-
o dată sens, pentru că cineva are nevoie de dvs., vă dorește și vă face să vă simțiți o persoan ă
deose bită, iar dvs. faceți același lucru pentru ea sau el. Împreună, vă simțiți compleți. Sentimentul
poate deveni at ât de int ens, încât restul lumii să de vină complet n esemnificativ .
Totuși, poate ați mai obse rvat și că această intensitate este însoțită de o senza ție de nevoie și
de dependen ță. Puteți deveni depen dent de celălalt. El sau ea are asupra dvs. efectul unui drog. Vă
146

simțiți foarte bine când drogul este disponibil, da r simpla ipoteză sau gândul că el sau ea ar putea să
nu mai fie acolo pentru dvs. poate provoca gelozie, posesi vitate, încerca rea de a manipula prin
șantaj emoțional, culpabilizare și acuzații — teama de pierde re. Dacă cealaltă persoană vă pă-
răseș te, acest lucru poate da naște re celei mai intense ostilități sau celei mai profunde dureri și
dispe rări. într-o secundă , afecțiun ea se poate transforma într-un atac crunt sau o suferință teribilă.
Ce mai este iubirea acum? Poate iubirea să se transfo rme în opusul ei într-o secun dă? A fost oare
iubire sau o p oftă și un a tașament prin d epend ență?

Depe ndența și căutarea plenitudini i
De ce am deveni d epende nți de celălalt ?
Motivul pentru care relațiile de iubire romantică reprezintă o experie nță atât de intens ă și
universal căutat ă este acela că ele par să ofere eliberarea dintr-o stare de frică, nevoie, lipsă și
neîmplinire, ce are rădăcini profun de și face parte din condiția umană în starea sa neeliberat ă și
neiluminată. Această sta re are atât o dimensiu ne fizică, cât și u na psiholo gică.
La nivel fizic, evident, nu sunteți complet și nici nu veți fi vreodată: sunteți fie bărbat, fie
femeie, adică o ju mătate di n întreg. La a cest niv el, nevoia de a fi complet — întoarcere a la uniun e —
se manifestă prin atracția dintre bărbați și femei, prin nevoia bărbat ului de femeie și nevoia femeii de
bărbat. Este aproape o nevoie irezistibilă de uniune cu polaritatea energetică opusă. Rădăcina
acestei nevoi fizice este de natură spirituală: dorința de a pune capăt dualității, de a te întoarce la
starea de plenitudine. Uniune a sexuală dă senzația cea mai apropi ată de această stare la nivel fizic.
Din acest motiv, este conside rată experie nța care oferă cea mai mare satisfacție în lumea fizică. Dar
uniune a sexuală nu este mai mult decât o clipă trecăt oare de plenitu dine, o secundă de beatitu dine.
147

Atâta timp cât este căutată inconștient ca mijloc al mântuirii, persoana caută să pună capă t dualității
la nivelul formei, nivel la care mântui rea nu este posibilă. Vi se oferă o imagine fugară, foarte
tenta ntă a raiului, dar nu vi se permite să rămâneți mai mult timp aici și vă treziți din nou într-un corp
sepa rat.
La nivel psihologic, sentimentul de lipsă sau de neîmpli-nir e este chiar mai mare decât la nivel
fizic. Atâta timp cât vă identificați cu mintea dvs., aveți un sentiment al identității derivat dintr-o sursă
externă. Adică obține ți o idee despre cine sunteți din lucru ri care, în ultimă instanță , nu au nimic de-a
face cu cine sunteți în realitate: rolul dvs. social, posesiu nile, aspectul exteri or, succesele și
eșecu rile, sistemul de credințe ș.a.m.d. Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil,
nesigu r și caută mere u lucru ri noi cu care să se identifice și care să-i dea sentiment ul că există. Dar
nimic nu este vreodată suficient pentru a-i produce o satisfac ție de durată. Temerile sale rămân; ca
și sentimentul de lipsă și de ne voie acută.
Dar atunci apare această relație specială. Ea pare să fie răspunsul la toate problemele sinelui
fals și pare să răspund ă tuturor nevoilor sale. Cel puțin la prima vedere. Toate celelalte lucruri
pornind de la care în trecut v-ați derivat sentimentul identit ății par acum relativ nesemnificati ve.
Acum aveți un singur punct de interes care le înlocuiește pe toate celelalte, dă sens vieții dvs. și prin
el vă definiți identitatea: persoana de care v-ați „îndrăgostit ". Nu mai sunteți un fragment dislocat
într-un univers nepăsăto r — sau cel puțin așa vi se pare Lumea dvs. are acum un centru: persoana
iubită. F aptul c ă centrul s e află în afara d vs. și că din a cest motiv a veți în continuare un se ntiment d e
identitat e derivat dintr-un obiect exterior nu pare să conteze prea mult la început. Ceea ce conte ază
este că sentimentele subiace nte, de neîmplinire, frică, lipsă și insatisfacți e, atât de carac teristice
148

stării de identifica re cu mintea, au dispăr ut — sau nu? S-au dizolvat sau continuă să existe în
spatele a cestei r ealități supe rficiale numite fe ricire?
Dacă în relația dvs. ați avut parte atât de „iubire", cât și de opus ul ei — atacul, violența
emoțională — atunci e foarte probabil să confundați atașamentul sinelui fals și depen dența cu
iubire a. Nu puteți să vă iubiți parten erul la un moment dat, iar în următo rul moment să îl atacați.
Iubirea nu are opus. Dacă „iubirea " dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternică nevoie a
sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet și mai profund, o nevoie pe care
celălalt o satisface tempora r. Este înlocuito rul pe care îl dă șinele fals pentru mântuire și pentru scurt
timp a proap e că ne simțim mântuiți.
Dar vine un moment când partene rul dvs. se compor tă astfel încât nu vă mai satisface nevoile
— sau mai curând nevoile sinelui fals. Sentimentele de durere, frică și lipsă, care sunt o parte
intrins ecă a conștiin ței sinelui fals, dar au fost acoperite de „relați a de iubire", ies acum din nou la
suprafață. Ca în cazul oricărei depend ențe, vă simțiți minuna t când drogul este disponibil, dar
invariabil vine un moment când drogul nu mai funcți onează. Când acele sentimente dureroase
reapar, le simțiți chiar mai intens și mai acut decât înainte. Pe deasup ra, vă percepeți parten erul, ca
fiind cauza acesto r sentimente. Aceasta însea mnă că le proiectați în afară și îl atacați pe celălalt cu
toată violența sălbatică a durerii dvs. Acest atac poate trezi durerea partene rului, și el sau ea vă
poate răspunde la atac. în acest punct, șinele fals mai speră încă în mod inconștient că atacul său
sau încercă rile sale de manipula re vor reprezenta o pedeaps ă suficientă pentru a-1 convinge pe
partener să-și schimbe comportamentul, ca s ă-l put eți folosi din n ou pen tru a v ă acope ri durerea .
Fieca re depen dență apare dintr-un refuz inconști ent de a acce pta durerea și de a o lăsa în
urmă. Fiecare depende ntă începe cu durerea și se sfârșește în durere. Indife rent de substanța de
149

care sunteți depende nt — alcool, mâncar e, droguri legale ori ilegale sau poate o persoană —, vă
folosiți de un lucru sau de o persoană pentru a vă ascund e durerea. Acesta este motivul pentru care
în relațiile intime, după ce euforia inițială a trecut, apare atât de multă nefericir e, atât de multă
durere. Nu relațiile provoac ă durerea și neferici rea. Ele scot la lumină ceea ce se află deja în dvs.
Orica re depend ență ajunge într-un punc t în care nu mai produce rezultatul dorit și atunci simțiți
durerea mai pute rnic ca o ricând.
Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii încearc ă mereu să scape de momentul
prezent și caută un fel de mântuire în viitor. Primul lucru pe care l-ar putea întâlni dacă s-ar
concent ra asup ra Clipei de acum ar fi durerea proprie și de acest lucru se tem ei. Dacă ar ști măcar
cât de ușor este ca în Clipa de acum să obțină putere a care dizolv ă trecutul și durerea sa, realitat ea
care dizolvă iluzia! Dacă ar ști cât de aproape sunt de propria lor realitate, cât de aproape se află de
Dumnezeu!
Nici evitarea relațiilor cu scopul de a încerca să se evite durerea nu este o soluție. Durerea
este oricum prezent ă. Exis tă o mai mare probabilitate ca trei relații eșua te în tot atâția ani să vă
forțeze să vă treziți decât trei ani trăiți pe o insulă pustie sau închis în cameră. Dacă ați putea aduce
o prezență in tensă în singură tatea d vs., acest luc ru v-ar ajuta.
De la depe ndență la relații iluminate
Putem transforma o r elație de d epend ență într -una a uten tică?
Da. Fiind prezent și intensific ându-v ă și mai mult prezența prin concen trarea intensă a atenției
asup ra Clipei de acum: indiferent dac ă trăiți singur sau cu un parten er, cheia este aceeași. Pentru ca
iubire a să înflorească, lumina prezenței dvs. trebuie să fie foarte puternică, astfel încât să nu mai
pierdeți contr olul în favoarea celui ce gândește în sinea dvs. sau a corpului-du rere și să le
150

confun dați cu cel ce sunteți cu adevărat. Cunoașter ea de sine, ca Ființă aflată în spatele celui ce
gând ește în șinel e dvs., ca liniște în spatel e zgomotului men tal, ca iu bire și buc urie în spatele d urerii,
înseamnă elibera re, mântuire și iluminare. A renunța la identificarea cu corpul-du rere însea mnă a
aduce prezența în durere și a o transforma astfel. A renunța la identificare a cu cel ce gândește în
sinea dvs. înseamnă a fi un obse rvator tăcut al gândurilo r și comportamentului propriu, mai ales al
tiparelor mentale r epetitive și a l rolu rilor jucate de sinele fals.
Dacă nu o mai investiți cu „identitate", mintea își pierde trăsăt ura compulsiv ă, în principal
compulsia de a judeca și astfel de a se opune realității existe nte, fapt ce duce la conflict, dramă și
dureri noi. De fapt, în momentul în care judecata încetează prin acce ptare a realității, v-ați elibe rat de
minte. Ați făcut loc iubirii, bucu riei, păcii. în primul rând, trebuie să nu vă mai judecați pe dvs. înșivă;
apoi să nu vă mai judecați semenul. Cel mai important catalizato r al schimbării într-o relație este
accepta rea completă a partenerul ui așa cum este el, fără a simți nevoia de a-l judeca sau de a-l
schimba în vreun fel. Acest lucru vă duce imediat dincolo de sinele fals. În acest moment, toate
jocurile mentale și atașamentele prin depe ndență iau sfârșit. Nu mai există victime și făptași, acu-
zatori și acuzați. Acesta este și sfârșitul o ricărei codepe ndențe, al atracției în tiparele inc onștiente al e
celuilalt care le permitea să existe mai departe . Atunci fie vă veți despă rți — în iubire — fie veți
pătrunde mai profund în Clipa de acum împreună — în Ființă. Să fie chiar atât de ușor? Da, este
chiar a tât de u șor.
Iubirea este o stare a Ființei. Iubirea dvs. nu se află în ex terior , ci adânc în dvs. Nu o
puteți pierde niciodată și nici ea nu vă poate părăsi. Nu este dependentă de un alt corp, de o
formă exterio ară. Este lin iștea preze nței dvs., vă puteți simți realitatea a temporală și lips ită de
formă sub forma vieții nemani feste care vă animă forma fizică. Atunci puteți simți acee ași
151

viață în profunzimea fiecărui om și a fiecărei ființe. Priviți dincolo de vălul formei și al
separă rii. Aceasta este re alizarea un ității. Aceasta e ste iubirea.
Ce este Dumnezeu ? Viața eternă din spatele tuturor formelor de viață. Ce este iubirea?
Simțirea prezenței acestei Vieți adânc în străfu ndurile dvs. și ale tuturor ființelor. Identificarea cu ea.
De acee a, orice i ubire es te iubir ea lui Dumnezeu.
S
Iubirea nu este selectivă, așa cum nici lumina soarelui nu este selectiv ă. Ea nu face o
persoană să fie specială. Nu este exclusi vistă. Exclusivismul nu este iubire a lui Dumnezeu, ci
„iubirea" sinelui fals. Totuși, intensitatea cu care este simțită iubirea adevărată poate varia. Puteți
întâlni o perso ană care să vă înapoieze dragostea cu mai multă claritate și intensitate decât altele ,
iar, dacă această persoană are aceleași sentimen te față de dvs., se poate spune că sunteți amândoi
într-o rela ție de iubire. Legătu ra care vă unește cu această persoană este acee ași legătură care vă
unește cu persoana care stă lângă dvs. în autobuz, cu o pasăre , cu un copac, cu o floare. Numai
gra dul de intensit ate este d iferit.
Chiar și într-o relație de dependen ță pot apărea momente în care răzbate ceva mai real, ceva
care depășește nevoile dvs. mutuale legate de depende nță. Acestea sunt momentele în care
intensitat ea atât a minții dvs., cât și a acelei a a partene rului scade brusc, iar corpul-du rere este
tempora r ado rmit.
152

Aceasta se întâmplă uneo ri în timpul momentelor de intimitate fizică sau atunci când amând oi
sunteți marto rii miracolului naște rii unui copil, în prezența morții sau atunci când unul dintre dvs. este
grav bolna v — în orice situație care face mintea să devină neputincioasă. în asemenea momente,
Ființa dvs., care se află de obicei îngrop ată sub minte, se dezvăluie și aces t lucru face posibilă
comunicarea a utentică.
Comunicarea autentică este comuniune — realiza rea unității, care este iubirea. De obicei,
aceasta se pierde din nou foarte repede, cu excepția cazului în care puteți rămâne prezent suficient
timp pentru a împiedica mintea să revină la vechile ei obiceiuri. De îndată ce mintea și identificare a
cu mintea reapar, nu mai sunteți dvs. înșivă, ci vă identificați cu imagine a dvs. mentală și începeți să
jucați din nou jocuri și roluri cu scopul de a satisfac e nevoile sinelui fals. Sunteți din nou o minte
umană, care pretinde că este o ființă umană, in-teracționân d cu o altă minte, jucând drama numită
„iubire".
Deși sunt posibile scurte momente de iubire autentică, iubirea nu poate înflori dacă nu v-ați
eliber at pentru totdeauna de identifica rea cu mintea și prezen ța dvs. nu este suficien t de intensă
pentru a dizolva corpul-d urere — sau dacă nu puteți măcar rămâne prezent ca observator. Corpul-
durere n u mai poate atu nci să pună stăpâni re pe d vs. și să distr ugă iubi rea.
Relați ile ca formă de practică spiritua lă
Pe măsură ce identificarea cu șinele fals ca mod al conștiinței și toate struc turile social e,
politice și economice se apropie din ce în ce mai mult de faza finală a colapsului, relațiile dintre
bărbați și femei reflect ă din ce în ce mai mult starea profundă de criză în care se află acum
umanitatea. Pe măsură ce oamenii se identifică din ce în ce mai profund cu mintea lor, majoritate a
153

relațiilo r nu își mai au răd ăcinile în Ființă și astfel se tra nsformă în surse de durere, fiind dominate de
probleme și co nflicte.
Milioane de oameni trăiesc singu ri sau îș i cresc singu ri copiii, incapabili să stabilească o relație
intimă sau nedo rind să repete drama nebunească din relațiile trecute. Alții trec de la o relație la alta,
de la un ciclu de plăcere-durere la altul, în căutarea zadar nică a satisfac ției prin uniunea cu
polaritatea energe tică opusă. Iar alții preferă compromisul și continuă să rămână împreu nă,
perpetuân d o relație în care domină negativismul, de dragul copiilo r, al siguranței, al obișnuinței, de
teamă să nu rămână singu ri sau în virtutea unui alt gen de aranja ment de pe urma cărui a
„beneficiază" și unul și celălalt sau chiar în virtutea depend enței inconștient e de desc ărcarea
energetică a d ramelor emoționale și a sufe rinței.
Totuși, fiecare criză reprezintă nu numai un pericol, ci și o oportu nitate. Dacă relațiile
energizează și amplifică tiparele mentale ale sinelui fals și activează corpul-du rere, de ce să nu
acceptăm acest fapt, în loc să încercăm să scăpăm de el? De ce să nu coope răm cu el, în loc să
evităm relațiile sau să continuăm să urmărim fantoma partenerului ideal ca răspuns la problemele
noast re sau ca un mod de a ne simți împliniți? Ocazia ascu nsă în fiecare criză nu se manifestă până
când nu sunt recunoscute și acceptate complet toate datele unei situații. Atâta timp cât conti nuați să
le negați, atâta timp cât încercați să scăpați de ele sau vă doriți ca lucru rile să fi fost altfel, fereast ra
oportunității nu se deschid e și rămâneți prins în capcana situației respectiv e, care va rămâne
neschimbată sau v a continu a să se înrăutăț ească și mai mult.
Recunoscâ nd și accept ând faptele, dobândim și un anumit grad de elibe rare în raport cu ele.
De exemplu, când știți că există o lipsă de armonie și conse rvați această obse rvație, prin faptul că
acum știți acest lucru a apărut un nou factor, iar stare a lipsei de armonie nu poate rămâne
154

neschimbată. Când știți că nu există pace într-o relație, conștiinț a acestui lucru creează un spațiu de
liniște, ce înconj oară lipsa de p ace într-o îm brățișare a fectuoasă și iubitoa re și astfel t ransfo rmă lipsa
de pace în pace. Cât desp re transfo rmarea interioară , nu puteti face nimic în privința ei. Nu vă puteți
transforma și nu-1 puteți transfo rma nici pe partener într-o persoană diferit ă. Tot ce puteți face este
să cr eați un sp ațiu în care să se p roducă tra nsformarea , în care să păt rundă iubire a și grați a div ină.
S
Așa că, de câte ori o relație nu funcți onează, ori de câte ori o relați e scoa te la iveală „nebunia "
dvs. și a parten erului dvs., bucu rați-v ă. Ceea ce era inconștie nt este adus la lumină. Este o ocazie
de a vă mântui. In fieca re moment, păstrați observațiile pe care le-ați făcut, mai ales pe acelea care
se referă la starea dvs. interio ară. Indife rent dacă este vorba despre gelozie, apărare, nevoia de a te
certa, de a avea dreptate, un copil interi or care cere iubire și atenție sau o durere emoțională de
orice fel — indife rent despre ce este vorba, recunoaș teți realitatea momentului și păstrați ceea ce ați
conștientiz at. Atunci relația va deveni pentru dvs. sadha na, o practică spirit uală. Dacă observați la
partener ul dvs. un comportament inconștient, păstrați ceea ce ați conștientizat în îmbrățișar ea
iubitoa re a cunoaște rii și nu reacționați. Inconștiența și cunoaște rea nu pot coexista mult timp —
chiar dacă această cuno aștere se referă numai la celălalt și nu la persoana care acționează incon-
știent. Forma de energie care se află în spatele ostilității și atacului găsește prezența iubirii absolut
intole rabilă. Dacă reacționați în vreun fel la inconștien ța parten erului, deveniți inconștient. Dar, dacă
vă amintiți să vă cunoașteți reacția, nimic nu este pierd ut.
155

Umanitat ea este supusă unei presiu ni teribile de a evolua, pentru că aceast a este singura ei
șansă de supraviețuire ca rasă. Acest lucru va afecta fieca re aspect al vieții dvs. și mai ales relațiile
intime. Niciodată până acum relațiile umane nu au fost atât de problematice și de pline de conflicte
ca în prezent . Așa cum ați obse rvat, poate, ele nu există pentru a vă face să vă simțiți fericit sau
împlinit. În cazul în care conti nuați să urmăriți scopul mântui rii prin intermediul unei rela ții, veți suferi
nenumărat e deziluzii. Dar dacă acceptați faptul că relația există pentru a vă face conștient, și nu
fericit, atunci tocmai acest lucru vă va oferi mântuire a și vă veți alinia con științei superioa re care
dorește să ia naște re în această lume. Cei care continu ă să se agate de vechile lor tipare vor avea
parte de o d urere, violen ță, confuzi e și nebuni e din ce în ce mai mari.
Presupu n că este nevoie de două persoan e pentru ca o re lație să devină un exercițiu spiritual,
așa cum ați sugerat . De exemplu, parten erul meu încă își mai pune în aplicare vechi le tipare de
gelozie și control. I -am atras a tenția de multe o ri, da r el este inc apabil să r ealizeze acest lucr u.
De câte persoa ne este nevoie pentru a vă transforma viața într-u n exercițiu spiritu al? Nu
conteaz ă dacă parten erul nu vrea să coope reze. Sănă tatea mentală — conștiința — poate să apară
în această lume prin dvs. Nu este nevoie să așteptați ca lumea să devină mai puțin nebună sau ca o
persoană să devină conștientă pentru a vă dezvolta spiritual. S-ar putea să dureze o veșnicie. Nu vă
acuzați unul pe altul de inconști en ță, în momentul în care începeți să vă certați, v-ați identifica t cu o
poziție mentală și apărați nu numai această poziție, dar și sentimentul dvs. de sine. Sinele fals a
preluat comanda . Ați devenit inconștient. Uneori, poate fi bine să sublinie m anumi te aspecte ale
comportamentului partene rului. Dacă sunteți foarte vigilent, foarte prezent, puteți face acest lucru
fără im plicarea sinelui fals — fără să învin ovățiți, să acuz ați sau să încercați să-i dovediți celuilalt că
greșește.
156

Când partener ul are un comportament inconș tient, aban donați orice critică . Critica înseamnă
fie confundar ea com portament ului inconștient al unei persoan e cu persoana respecti vă, fie
proiectare a propriei inconș tiente asupra altuia și confu ndare a ei cu acea persoană. Abando narea
criticilor nu însea mnă că nu recuno așteți disfuncția și inconștiența atunci când o ve deți. însea mnă să
„fiți cel care știe" în loc să „fiți re acția" și judecă torul. Atunci fie veți fi complet liber de orice reacție,
fie veți reacționa rămânând conștient, păstrân du-vă spațiul interior în care reacția este obse rvată și
în care i se permite să existe. în loc să vă luptați cu întunericul, aduceți lumina. în loc să reacționați
la o iluzie, priviți iluzia și în ace lași timp vedeți dincolo de ea. Când sunteți conști ent creați un spațiu
de prezență iubitoa re, care le permite lucrurilo r și oa menilor să existe așa cum sunt. Nu există
catalizato r mai mare pentru trans formare. Dacă exers ați această atitudine, partenerul nu va putea
rămâne alăt uri de d vs. continu ând să fie inco nștient.
Dacă a mând oi sunteți de acord ca relația să dev ină un iercițiu spirit ual, atunci cu atât mai bine.
Vă puteți exprima Intiment ele, gând urile și reacțiile unul față de altul chiar în momentul în care apar,
pentru a nu crea un gol tempor al, în care o emoție sau o durere neexprimată sau nerecunoscută să
se poată deteriora și amplifica. Învățați să exprimați ceea ce simțiți fără să învinovățiți. Învățați să vă
ascultați partene rul în mod deschis, nedefensi v. Acord ați-i spațiu pentru a se pu tea exprima. Fiți
prezent. Acuzarea , apărarea , atacul — toate acest e tipare care sunt făcute să întărească sau să
protejeze și nele fals ori să satisfacă nevoile acest uia vor deveni inutile . Să acorzi spațiu altora — și
ție însuți — este un lucru vital. Iubire a nu poate înflori fără el. Când ați eliminat cei doi factori care
distru g relațiile: adică atunci când corpul-du rere s-a transfo rmat, iar dvs. nu vă mai identificați cu
mintea și cu pozițiile mentale și parten erul dvs. a făcut la fel, veți trăi fericirea unei relații care
înflorește. în loc să vă reflect ați unul altuia durerea și inconștie nța, în loc să vă satisfaceți nevoile
157

mutuale și depe ndente ale sinelui fals, vă veți reflecta unul altuia iubire a pe care o simțiți adânc în
interi or, iubirea care vine odată cu conș tientizar ea faptului că sunteți una cu tot ceea ce există .
Aceasta este i ubirea c are n u are opus.
Dacă partene rul este încă identific at cu mintea și cor-pul-d urere, în vreme ce dvs. v-ați elibe rat
deja, aceasta va ii o dificultat e majoră — nu pentru dvs., ci pentru parten er. Nu este ușor să trăiești
cu o persoan ă iluminată sau, mai curând, este atât de ușor, încât sinele fals găsește acest lucru
extrem de amenință tor. Nu uitați că șinele fals are nevoie de probleme, conflicte și „dușmani" pentru
a-și întări sentimentul de sepa rare de care depin de identita tea sa. Mintea parten erului care nu s-a
dezvoltat spiritual va fi profund frustrată, pentru că pozițiile sale fixe nu opun nicio rezist ență, ceea
ce însea mnă că vor deveni nesigu re și slabe, existând și „pericolul" de a se prăbuși cu totul și de a
duce la pierde rea sinelui. Corp ul-du rere cere un feedback pe care nu îl primește. Nevoia de ceartă,
de mom ente dramatice și de conflict nu este satisfăcută. Dar atenți e: unele persoa ne care sunt
retrase, insensibile, cu care nu poți comunica sau care sunt rupte de sentimentele lor pot fi conv inse
și pot încerca să îi convingă și pe alții că sunt dezvoltate spiritu al sau cel puțin că „nu este nimic în
ne regulă " cu ele și că tot răul vine de la partener. Bărbații tind să facă acest lucru mai des decâ t
femeile. își pot privi pere chea ca fiind irațională sau emotiv ă. Dar, dacă vă puteți simți emoțiile, nu
sunteți departe de corpul interior radiant, aflat chiar în spatele lor. Dacă trăiți prepond erent la nivel
mental, dista nța este mult mai mare și trebui e să aduc eți conș tiința în corpul emoțional înainte de a
putea ajunge la c orpul in terior .
Dacă nu există o emanație de iubire și bucu rie, prezenț ă completă și deschider e către toate
ființele, atunci nu v-ați dezvoltat spiritu al suficient de mult. Un alt indica tor este fe lul în care o
persoană se comportă în situații dificile, compli cate sau atunci când lucru rile „merg prost". Dacă
158

„dezvoltarea dvs. spirit uală" este o autoamăgire mentală, atunci viața vă va pune curând în față un
obstacol care va scoate la iveală incon știența dvs. sub o formă oarec are — a fricii, furiei, a unei po –
ziții de apărare, a criticării, deprimării ș.a.m.d. Dacă aveți o relație , multe probleme vor veni de la
partener . De exemplu, o femeie poate fi pusă în dificulta te de un partene r indifere nt sau apatic, cu
care nu poate comunica și care trăieșt e aproape în întregime la nivel mental. Ea va fi afectată de
incapacita tea lui de a o auzi, de a-i acorda atenție și spațiu (libert atea de a fi ea însăși) , care se
datorează lipsei lui de prezență. Absen ța iubirii în relație, care de obicei este simțită mai acut de fe –
meie decât de bărbat, va declanșa trezirea corpului-du rere al femeii și, prin intermediul lui, ea își va
ataca partene rul — îl va învinovăți, critica, îi va arăta că greșeșt e ș.a.m.d. Lucru care, la rândul său,
devine o dificultate pentru el. Pentru a se apăra de atacul corpului -dure re al femeii, pe care îl
conside ră total nejustificat, el va deveni și mai profund înrădăcina t în pozițiile sale mentale, pe
măsură ce se justifică, se apără sau contraatacă și mai mult. în final, acest lucru poate activa pro –
priul său corp-durere. Când ambii partene ri au ajuns să fie astfel controlați, este atins un nivel de
inconștien ță profun dă, de violență emoțion ală, de atac și contraatac sălbatic, care nu se va reduce
până când ambele corpuri-durere nu și-au făcut plinul cu energie, putând intra astfel în faza de
somnolență. Până d ata vi itoare.
Acesta este numai unul dintre infinitele scen arii posibile. S-au scris pe aceast ă temă multe
cărți și ar putea fi scrise mult mai multe desp re felul în care inconștiența iese la lumină în relațiile
heterosexual e. Dar, așa cum am spus mai devreme, după ce ați înțeles cauza principală a
disfuncțio nalității, nu mai av eți ne voie să expl orați n enumăratele ei manifestă ri.
Să aruncăm din nou o scurtă privire asup ra scenariului pe care tocmai l-am descris. Fieca re
dificultate apărută aici este de fapt o șansă mascată de iluminare . În fiecare etapă de desfășu rare a
159

procesului disfuncți onal, este posibilă elibe rarea de inconști ent. De exemplu, ostilitatea femeii ar
putea de veni pentru bărbat un semnal pentru a abandon a nivelul de identificar e cu mintea, pentru a
se trezi în prezent — în loc să se identifice din ce în ce mai mult cu mintea, să devină din ce în ce
mai conș tient. În loc să „devină" corpul-d urere, femeia ar putea deveni cunoscător ul care observă
durerea emoționa lă în propria sa ființă, accelerâ nd astfel puterea Clipei de acum și inițiind
transformarea durerii. Aceasta ar înlătur a proiecta rea compulsivă și automată a durerii în exterior.
Atunci ea ar putea să-și comunice sentimentele partenerului. Desigur , nu există nicio garanție că el
ar asculta-o , dar astfel ar avea o mare șansă de a fi prezent și de a sparge ciclul nesănătos de
aplicar e involunta ră a tiparelo r mentale inconștiente. Dacă femeia pierde această ocazie , bărbatul ar
putea să-și urmărească reacți a mental-emoțională față de durerea ei, defensiv itatea care îl
împiedică să reacționeze. El ar putea atunci să privească trezirea propriului corp-durere și astfel să-
și conștientiz eze emoțiile. în acest mod, ar putea lua ființă un spațiu liber și liniștit de conștiință pură
— cunoscă torul, marto rul tăcut, obse rvatorul. Conștiința nu neag ă durerea și totuși este cu mult
deasu pra ei. Ea îi permite durerii să existe și totuși o transfo rmă în același timp. Ea acceptă totul și
transformă totul. Astfel, parten erei i-ar fi fost deschisă o ușă, prin care ea ar fi putut ușor să se
alătu re lui în acest spațiu.
Dacă sunteți în mod constan t sau cel puțin predominant prezent în relația dvs., aces t lucru va
reprezent a cea mai mare dificultate pentru partener. El nu va fi capabil să vă tolereze prezența mult
timp, atâta vreme cât rămâne inconștie nt. Dacă este pregătit, va intra pe ușa pe care ați deschis-o
pentru el și vi se va alătu ra în această stare. Dacă nu este pregătit, vă veți separa ca uleiul și apa.
Lumina este mult pre a dur eroasă pentru o p ersoan ă care doreș te să r ămână în întuneric.
De ce femei le sunt mai aproape de iluminare?
160

Obstacolel e în calea d ezvoltării spirituale sunt acele ași pent ru femei și bărbați?
Da, dar accent ul se pune diferit. în gene ral, pentru o femeie este mai ușor să-și simtă și să-și
locuiască corpul, așa că ea este în mod natural mai aproape de Ființă și potențial mai aproape de
dezvolta rea spirituală decât un bărbat . Acesta este motiv ul pentru care multe culturi vechi aleg
instincti v figuri sau analogii feminine pentru a reprezenta sau descri e realitatea transcendent ă sau
lipsită de formă. De multe ori, ea a fost privită ca un pântec care dă viață tuturor lucrurilo r care au
fost creat e, care le susține și le hrănește în timpul vieții lor în lumea formei. în Tao Te Ching, una
dintre cele mai vechi și mai profun de cărți care au fost scrise vreodată, Tao, care ar putea fi tradus
prin Ființă , este descris ca „prezentul etern, infinit, mama universului". Este natural ca femeile să fie
mai aproape de Ființă decât bărbații, deoa rece ele „întrupeaz ă" Nemanifestul. Și mai mult, toate
creaturile și toate lucrurile trebuie să se întoarc ă în final la Sursă. „Toate lucrurile dispa r din nou în
Tao. El este singurul care durează. " Deoa rece Sursa este privită ca fiind feminină, acest lucru este
reprezent at prin cele două părți, luminoasă și întunec ată, ale arhetip ului feminin în psihologie și
mitologie . Zeița sau M ama Div ină a re dou ă aspecte : ea dă v iață și ia v iața.
Când mintea a preluat control ul și oamenii au pierdut contactul cu realitat ea esenței lor divine,
ei au început să îl gândească pe Dumnezeu ca figură masculină. Societate a a devenit dominată de
bărbați, iar femeia, supusă b ărbat ului.
Nu încerc să suger ez că ar fi bine să ne întoarc em la reprezentările feminine inițiale ale
divinului. Unii oameni folos esc în prezent termenul de Mamă Divină în loc de Dumnezeu. Ei
restabilesc astfel un echilibru între partea feminină și cea masculină, care s-a pierd ut cu mult timp în
urmă, și asta este foarte bine. Dar rămâne totuși o reprezenta re și un conce pt, poate temporar util,
ca o hartă sau un indica tor folositor o vreme, dar care sunt mai mult un obstac ol decât un ajutor
161

atunci când sunte ți pregătit să vă dați seama de realitatea din spatele tuturor conceptelo r și
imaginilor . Adevărat rămâne totuși faptul că frecvența energetică a minții pare să fie, în esență,
masculină. Mintea opune rezistenț ă, se luptă pentru control, foloseș te, manipulează, atacă, încearcă
să înșface și să pose de ș.a.m.d. Acesta este motivul pentru care Dumnezeul tradițional este o figură
patriarhală , învestită cu autoritat e, ce deține controlul, dominatoar e și de multe ori un bărbat mânios,
de care ar trebui să ne temem mereu, după cum suge rează Vechiul Testament. Acest Dumnezeu
este o p roiecție a minții umane.
Pentru a depăși mintea și a vă reconecta cu realitatea mai profundă a Ființei aveți nevoie de
calități extrem de diferite: aban dona rea, atitudine a necritică, o deschide re care sâ-i permită vieții să
existe în loc să i se opună, capacitat ea de a păstra toate lucrurile în îmbrățișarea plină de iubire a
cunoașt erii. Toate aceste calități sunt mult mai strâns legate de principi ul feminin. Dacă energia
mentală este d ură și r igidă, en ergia F iinței este moale și flexibilă și infinit mai put ernică d ecât mintea.
Mintea conduce civilizați a noast ră, în timp ce Ființa guvernează viața pe Pământ și în univers. Ființa
este inteligența ale cărei manifestă ri vizibile formează universul fizic. Deși femeile sunt poten țial mai
aproape d e ea, și bă rbații p ot av ea acc es la aceast a în sinea lor.
în acest moment, marea majoritate a bărbaților și femeilor încă se mai află în ghearele minții:
se identific ă cu gânditorul și corpul-dure re. Desig ur, acest lucru împiedică dezvoltarea spirituală și
înflorirea iubirii. Ca regul ă generală , obstacolul major tinde să fie pentru bărbați mintea în plină
activitate de gândi re, iar pentru femei corpul-du rere, deși în anumite cazuri situația poate fi inversă,
iar la u nele pe rsoan e ambele obstacole să aibă o f orță e gală.
Dizol varea corpului- durere femin in colect iv
De ce co rpul-d urere este u n obstac ol mai mare pen tru femei?
162

Corp ul-du rere are de obicei un aspect colec tiv și unul personal. Aspectul personal este
rezid uul acumulat al durerii emoționale suferite în timpul vieții. Corpul -durere colectiv este durerea
acumulată în psihic ul uman colectiv de-a lungul a 2.000 de ani, prin boli, torturi, războaie, crime,
acte de cruzime, nebu nie ș.a.m.d. Corp ul-du rere personal al fiecărui om participă la acest corp-
durere colecti v. Există zone diferit e în ce privește corpul-d urere colecti v. De exemplu, anumite rase
au țări în care apar forme extreme de conflict sau violență au un corp-durere colecti v mai puternic
decât altele. Orice per soană care are un corp-durere puternic și insuficientă conști ință pentru a se
desp rinde din identificar ea cu el va fi forțată contin uu să își desca rce periodic durerea emoțională;
ea ar putea foarte ușor să devină fie autorul, fie victima unor acte de violență, după cum corpul-
durere propriu este predominant activ sau pasiv. Pe de altă parte, acest gen de persoană ar putea fi
poten țial mai aproape de dezvoltarea spirituală. Acest potențial nu este neapăra t o realitate, desigur,
dar, dacă vă aflați în capcana unui coșmar , veți fi probabil mai puternic motiva t să vă treziți decât o
persoană ca re trăiește mom ente le plăcute și ne plăcute ale unui v is obișn uit.
În afară de corpul -durere person al, fiecar e femeie are rolul ei în ceea ce ar putea fi descris
drept corpul-du rere colectiv feminin — dacă nu este total conștient ă. Acesta este format din
acumularea durerii suferit e de femei, în parte prin subjugarea lor de către bărbați prin sclavie,
exploat are, viol, naște re, avort etc. vreme de mii de ani. Dure rea emoțională sau fizică ce pentru
multe femei precede și coincide cu ciclul menstrual este corpul-du rere în aspect ul său colecti v, care
se trezeșt e din somnolență în acel moment, deși el poate fi trezit și în alte mom ente. El împiedică
circulația liberă a energiei prin corp, a cărei expresi e fizică este menstruația. Haideți să rămânem la
această idee un moment și să v edem cum poate ea s ă devină o ocazie de dezv oltare spirit uală.
163

Deseo ri, femeile sunt „stăpâ nite" de corpul -durere în pe rioada menstr uației. Acesta are o
încărcătur ă energetică foar te pute rnică și vă poate atrage cu ușurinț ă în identific area in conștient ă cu
el. Atunci sunteți activ poseda tă de câmpul energetic ce vă ocupă spați ul interior și pretind e că
sunteți chiar dvs. — dar, desigur , nu sunteți deloc dvs. Vorbește prin dvs., acționeaz ă prin dvs.,
gând ește prin dvs. El va crea în viața dvs. situații negativ e, astfel încât să se poată hrăni cu această
energie. Vrea mai multă durere, indife rent sub ce formă. Am descris deja acest proces, care poate fi
violent și distructiv. Este d urere pu ră, du rere trecu tă — și nu su nteți d vs.
Numărul femeilor care se apropie acum de starea de trezire completă este deja mai mare
decât cel al bărbaților și va fi din ce în ce mai mare în anii care vor veni. în final, bărbații s-ar putea
să le ajungă din u rmă, dar pentru u n inte rval de timp conside rabil v a exist a un dec alaj între gra dul de
conștiință al celor două sexe. Femeile își redobâ ndesc funcți a la care au dreptul prin naștere și care
din acest motiv le revine mai mult lor decât bărbațilo r: aceea de a fi o punte de legătură între lumea
manifestă și Nemanifest, între fizic și spirit. Principala dvs. sarci nă acum, ca femeie, este să
transformați corpul-d urere astfel încât să nu se mai interpună între dvs. și șinele dvs. adevărat,
esența dvs. Desigur , trebuie să depășiți și celălalt obstacol în calea dezvoltării spiritual e — mintea
gândit oare —, dar prezența intensă pe care o veți gene ra când veți lucra cu corpul -durere vă va
eliber a și de ide ntificarea cu m intea.
Primul lucru pe care trebuie să vi-l amintiți este acesta: atâta timp cât vă construiți o identitat e
din durere, nu vă veți putea elibera de ea. Atâta timp cât o parte a sentimentului dvs. de identitat e
este investit în durerea dvs. emoțion ală, vă veți opune inconștient sau veți sabota orice încercar e de
a vă vindeca de durere. De ce? Pur și simplu pentru că doriți să rămâneți intactă, iar durerea a
164

devenit o parte esențială a dvs. Acesta este un proces inconști ent și singu rul mod de a-l depăși este
să îl aduceți în conș tiință.
A vă da brusc seama de faptul că sunteți sau ați fost atașată de durerea proprie poate fi
șocant. în momentul în care vă dați seama de acest lucru ați rupt atașamentul. Corpul-d urere este
un câmp energetic, aproape ca o entitate, care a devenit tempora r locatar ul spați ului dvs. interior. O
parte a energiei vitale a rămas blocat ă în aceas tă capcană, o energie care nu mai circulă. Desigur ,
corpul-du rere există din cauză că în trecut s-au întâmplat anumite lucruri. Este trecutul viu din dvs.
și, dacă vă identificați cu el, vă iden tificați cu trecutul. Atunci când vă identificați drept victimă, credeți
că trecutul este mai puternic decât prezentul, credință contra ră adevărului. Este credința că alte
persoane și ceea ce v-au făcut sunt responsa bile pentru felul în care sunteți azi, pentru suferința
dvs. emo țională sau pentru incap acitatea de a fi cel/ce a care sunteți în realitat e. Adev ărul este că
singu ra putere care există este con ținută în momentul prezent: este putere a prezenț ei dvs. Oda tă ce
veți cuno aște acest lucru, vă veți da seama că numai dvs. sunteți responsabil pentru spațiul dvs.
interi or de a cum — și nimeni altcine va — și că tr ecutul nu p oate învi nge put erea Clipei d e acum.
S
Așadar , identifica rea vă împiedică să rezolvați problema corpului-d urere. Unele femei, care
sunt deja destul de conștiente pent ru a-și aban dona identitat ea de victimă la niv el perso nal, continuă
să se agate de o identitate colecti vă de victimă: „Ce le-au făcut bărbații femeilo r!" Au dreptate — și
în același timp greșesc. Au dreptate deoarec e corpul-du rere colectiv feminin a luat naște re, în
165

princip al, din cauz a violențelor exercitate de bărbați asup ra femeilor și, de asemenea, din cauza
reprimării feminității pe întreaga planetă timp de milioane de ani. Ele greșesc î n cazul în care o part e
a sentimentului lor de identitate derivă de aici, închizând u-se astfel într-o identitate feminină
colecti vă. Dacă o femeie continu ă să nutrească ură, resentimente sau să condamne, ea își
păstreazăpul corpul-du rere. Acest lucru îi poate oferi o identitat e încurajatoare de solida ritate cu alte
femei, dar o face prizonier a trecutului și îi bloche ază accesul deplin la esența și puterea ei
adevărată. Dacă femeile îi respin g pe bărbați, întrețin un sentiment de sepa rare, întărind astfel
șinele fals. Și cu cât șinele fals este mai puternic, cu atât sunteți mai departe de natura dvs.
adevărată.
Așa că nu v ă folosiți cor pul-du rere pent ru a v ă crea o i dentitate. Fol osiți-l în schimb pent ru a v ă
dezvolta spiritual. Transf ormați-l în conș tiință. Unul dintre cele mai bune momente pentru a face
aceasta este în timpul ciclului menstrual. Cred că, în anii care vor veni, multe femei vor pătrund e în
starea de conștiință profundă în acest interval. De obicei, este o perioadă de inconștien ță pentru
multe femei, deoarec e corpul-du rere colectiv feminin preia control ul. Totuși, după ce ați atins un
anumit nivel de conștiință, puteți inversa procesul, astfel încât în loc să deveniți mai inconștientă, să
deveniți mai conștient ă. Am descris deja procesul fundamental, dar aș vrea să îl mai parcurgem o
dată, a cum însă refe rindu -ne în mod speci al la corp ul-du rere feminin col ectiv.
Când știți că se apropie perioada ciclul ui menstrual, înainte de a simți primele semne ale
fenomenului, numit în termeni uzuali tensiune premenst ruală, adică trezirea corpului-du rere feminin
colecti v, fiți foarte atentă și locuiți -vă corpul cât mai mult posibil. Când apar primele semne, trebuie
să fiți suficient de vigilentă pentru a le „surprinde" înainte ca ele să pună stăpâni re pe dvs. De
exemplu, primul semn poate fi un sentiment brusc de iritare puternică , de furie sau un simptom pur
166

fizic. Indife rent în ce ar consta, observați-l înainte ca el să pună stăpânire pe gândi rea sau pe
comportamentul dvs. Aceasta însea mnă pur și simplu să vă îndreptați atenția asupra lui. Dacă este
o emoție, simțiți puternica încărcă tură energetică din spatele ei. Recunoașt eți corpul-d urere. în
același timp, deveniți obse rvatorul; fiți atent la prezența conștien tă și simțiți-i puterea. Orice emoție
în care veți aduce prezența dvs. va slăbi curând și se va transforma. Dacă este un simplu simpto m
fizic, atenți a pe care i-o acordați îl va împiedica să se transfo rme într-o emoție sau gând. Apoi
continu ați să fiți vigilentă și așteptați să apară următo rul semn al corpul ui-durere. Când acest a
apare, su rprind eți-l și pr ocedați la f el ca mai înainte.
Mai târziu, când corpul-du rere s-a trezit complet din starea sa de somnolență , veți trăi o
tulbu rare consider abilă a spațiului interior, care va dura poate câteva zile. Indife rent de forma pe
care o ia, rămâneți prezentă. Acordați -i întreaga dvs. atenție. Observați tumultul din interio r.
Acceptați-i prezenț a. Păstrați această informație și deveniți cunoscăto rul. Nu uitați: nu lăsați corpul-
durere să vă folosească mintea și să pună stăpânire pe gândir ea dvs. Urmăriți -l. Simțiți-i energia în
corpul dv s. După c um știți, atenție de plină însea mnă acce ptare c ompletă.
Printr -o atenție susținut ă și, astfel, prin acce ptare, apare transformarea. Corpul-d urere se
transformă într-o conș tiință strălucitoa re, așa cum o bucată de lemn se transf ormă și ea în flacără
atunci când este pusă în foc sau lângă el. Menstruația va deveni atunci nu numai o expresie veselă
și plăcută a feminității, ci și un moment sacru de transfo rmare, în care dați nașter e unei noi
conștiințe. Natu ra dvs. adevărată va străluci prin ea, atât în aspectele sale feminine, ca Mamă
Divină, cât și în aspectul s ău tra nscenden t ca Ființ ă div ină ce d epășește dualismul masculin-f eminin.
Dacă partene rul dvs. este suficient de conștien t, vă poate ajuta în acest exercițiu pe care
tocmai l-am descris, păstr ând frecvența prezenț ei intense mai ales în acest interval. Dacă el rămâne
167

prezent ori de câte ori recădeți în identifica rea inconștientă cu corpul-du rere, lucru care este posibil
și se v a întâ mpla la început, v eți putea f oarte r epede să v ă alăturați l ui în aceast ă star e. Adică, o ri de
câte ori corpul-du rere preia temporar contr olul, în timpul menstru ației sau în alte momente,
partener ul nu îl va confunda cu dvs. Chiar dacă acesta îl atacă, cum probabil o va face, el nu va
reacționa ca și cum ați fi „dvs.", retrăgându -se sau construi nd un fel sau altul de apărare. își va
păstra spațiul d e prez ență inte nsă. Nu mai este nevoie de niciun al t lucru p entru trans formare. în alte
momente, veți fi capabilă să faceți același lucru pentru el sau să îl ajutați sâ-și recâștige conștiința
de sub dominația minții, atră-gându -i atenția către aici și acum ori de câte ori se va identifica cu
gândi rea.
În acest fel, un permanent câmp energetic de o frecvență înaltă și pură va lua nașter e între
dvs. Nici iluziile, nici durerea, nici conflictele, nimic din ceea ce este străin de dvs. și nu este iubire
nu va putea supraviețui. Aceasta reprezintă împlinirea scopului divin, trans person al al relației dvs.
Devine un vârtej de conștiință, care v a atrage multe alte pe rsoane.
Renunțarea la relaț ia cu sine
Când o persoană este deplin conștientă , mai simte nevoia unei relații de cuplu? Un bărbat se
mai simte atras d e o fe meie? O femeie se mai simte incompletă făr ă un bă rbat?
Indife rent de nivelul dezvoltării spirit uale, sunteți încă bărbat sau femeie, așa că la nivelul
identității formale nu sunteți complet. Sunteți numai o jumătate a întregului. Această stare de
neîmplinire este simțită sub forma atracției dintre bărbați și femei, a atracției către polaritatea
energetică opusă, indife rent cât de conștient ați fi. Dar în această stare de conectare interio ară,
simțiți atracția undeva la suprafața sau la periferia vieții dvs. Orice lucru care vi se întâmplă în
această stare este resimțit ca marginal. Întreaga lume pare numai o îngrămădi re de valuri sau de
168

unde la suprafața unui ocean vast și adânc. Dvs. sunteți oceanul și, desigur , sunteți și valul, dar un
val care și-a înțeles adevărata identitate de ocean și compar ată cu imensitatea și profunzimea
ocean ului, lumea valurilo r și a und elor nu mai este d eloc important ă.
Acest lucru nu însea mnă că nu mai aveți relații profun de cu alte persoane sau cu partenerul.
De fapt, puteți avea relații profunde numai dacă sunteți conștie nt de Ființă. Venind din Ființă, sunteți
capabil să vă găsiți centrul în spatele vălului formei. în Ființă, masculinul și femininul sunt una.
Forma dvs. poate contin ua să aibă anumite nevoi, dar Ființa nu are nici una. Este deja completă și
întreagă. Dacă aceste nevoi sunt satisfăcut e, este minunat, dar satisf acere a sau nesatisfa-ce rea lor
nu afecteaz ă în nici un fel starea d vs. pro fundă. Astfel încât este pe rfect posibil ca o persoană ca re a
atins un nivel avans at de dezvoltare spirituală să aibă un sentiment de neîm plinire la nivelul
supe rficial al ființei, în cazul în care nevoia de a-și satisface polaritatea masculină sau feminină nu
este îm plinită și în același ti mp să s e simtă completă, îm plinită și î mpăcată în interio r.
În încercarea de a te dezvolta spiritu al, homosexualitatea este un ajutor, un obstacol sau nu
are nicio i mportanță?
Pe măsură ce vă apropia ți de maturitate , incertit udinea "orient ării sexu ale urmată de realiza rea
faptului că sunteți „diferit" de alții vă poate forța să vă desprin deți din identificarea cu tiparele sociale
condițion ate de g ândir e și comportament. Aceasta v a ridica automat și ni velul d e conștiință d easup ra
celui de inconștiență al majorității, ai cărei mem bri preiau necritic toate tiparele moștenite. Din acest
punct de vedere, homosexualitat ea poate fi un ajutor . Condiția de margin al, de persoan ă care nu se
potrivește cu restul grupului sau care este respinsă de grup, indifer ent din ce motiv, face viața
dificilă, dar vă oferă în același timp un avantaj din punct ul de vedere al dezvoltării spirituale. Vă
scoate di n star ea de inco nștiență a proape for țat.
169

Pe de altă parte, dacă vă construiți un sentiment al identității bazat pe homosexualitatea dvs.,
ați scăpa t dintr-o capc ană pentru a cădea în alta. Veți juca roluri și jocuri dictate de imaginea
mentală pe care o aveți despre sine ca homosex ual. Veți deveni inconștient, inconsist ent. în spatele
măștii sinelui fals veți fi foarte nefericit. într-o atare situație, homosexualitatea va fi un obstacol. Dar
veți avea, bineînțeles, și alte ocazii. Neferici rea profundă poate fi un stimul grozav pentru trezirea
conștiinței.
Nu este a devăr at că t rebuie să a i o rel ație bună cu tine în suți și s ă te iubeș ti înainte d e a put ea
avea o relație î n car e să te simți împlinit cu o al tă pe rsoană?
Dacă nu vă puteți simți relax at când sunteți singu r, veți căuta o relație ca să vă mascați
disconfo rtul. Și puteți fi sigur că disconfo rtul va reapă rea sub o formă sau alta î n relație și probabil vă
veți consid era responsa bil pentru aceast ă situație.
Tot ce trebuie să faceți este să acceptați în totalitate momentul. Atunci veți fi în largul dvs. aici
și acum și veți avea o r elație c onfort abilă cu sine.
Dar este neap ărat neces ar să aveți o relație cu dvs.? De ce nu puteți pur și simplu să fiți dvs.?
Când aveți o relație cu dvs., vă împărțiți în două: „eu" și „eu însumi", subiect și obiect. Această
dualitat e creat ă de minte este cauza principală a problemelor și a conflictelor din viața dvs. în starea
de ilumina re, sunteți dvs. — „dvs." și „șinele dvs." fuzione ază. Nu vă criticați, nu vă plângeți de milă,
nu sunteți mândru de dvs., nu vă iubiți, nu vă urâți ș.a.m.d. Ruptur a produsă de conștiinț a
autoreflexi vă se repară, iar blestemul ei este înlăturat. Nu există niciun „sine" pe care să fie nevoie
să-1 apărați, să-1 protejați sau să-1 hrăniți. Când ați atins un anumit nivel de dezvoltare spirituală,
există o singură relație pe care nu o mai aveți: relația cu sine. Odat ă ce ați renunța t la ea, toate ce-
lelalte r elații vo r fi relații d e iubire.
170

Capitolul 9
Dincolo de fericire și nefericire se află pacea
Binele superior, dincolo de bine și de rău
Există vreo di feren ță înt re ferici re și pace a interi oară?
Da. Fe ricire a depind e de con diții perce pute ca p ozitiv e; pace a interi oară, n u.
Putem atrage numai circumstanțe pozitive în viață? Dacă atitudinea și gândire a noastră sunt
mereu po zitive, am crea numai evenimente și situații po zitive, nu-i a șa?
Știți într-adevăr ce este pozitiv și ce este negati v? Aveți o viziune de ansamblu? Au existat
multe persoa ne pentru care limitările, eșecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit
cei mai mari profeso ri. Astfel au învăț at să renunțe la imaginile false despre sine și la scopu rile și
dorințele superficiale , dicta te de șinele fals. Au dobândit profunzime, smerenie și compasiune. Au
devenit mai re ale.
Ori de câte ori vi se întâmplă un lucru negati v, există o lecție profundă ascunsă în acel
eveniment, deși în mom entul respecti v poate că nu o sesizați. Chiar și o boală scurtă sau un
accident vă pot arăta ce este real și ce nu este real în viața dvs., ce contează și ce nu conte ază în
ultimă instanță.
Dintr -o perspecti vă superioa ră, condițiile sunt întotd eauna pozitiv e. Ca să fiu mai precis: ele nu
sunt nici pozitiv e, nici peg ative. Sunt cee a ce sunt. Și când trăiți acceptând complet starea de fapt —
singu rul mod sănătos de a trăi — nu mai există „bine" și „râu" în viața dvs. Există numai un bine su-
perior — în care este inclus și „răul". Totuși din perspecti va minții există bine-r ău, plăce re-neplăcer e,
171

iubire -ură. De acee a, se spune în Cartea Genezei că Adam și Eva nu au mai avut voie să rămână în
„rai" du pă ce au „mânc at din pomul cu noașterii bi nelui și ră ului".
Pentru mine totul sună a nega re și păcălire de sine. Când mi se întâmplă un lucru groaznic,
mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boală, o durere de un anumit fel sau moartea —
pot să mă prefac că nu este chiar atât de rău, dar realita tea că este un lucru rău rămâne, așa că nu
înțeleg de ce t rebuie s ă o neg ?
Nu vă prefaceți și nu pretindeți nimic. Permiteți lucrurilo r să fie așa cum sunt, atâta tot.
Atitudinea de a le „permite lucrurilo r să fie așa cum sunt" v ă va ajuta să depășiți mintea cu tiparele ei
de rezistență ce creează polarități poziti v-negati v. Este un aspect esențial al iertării. Iertarea
prezentului este și mai important ă decât iertarea trecutului. Dacă iertați fiecare moment — îi
permiteți sa existe ca atare —, atunci nu vor exista acumulă ri de resentimente care să necesit e mai
târziu iertarea d vs.
Nu uitați că aici nu vorbim de fericire. De exemplu, când o persoană iubită tocmai a murit sau
vă simțiți moarte a aproape, nu puteți fi fericit. Este imposibil. Dar puteți fi împăcat. Poate că veți
plânge și vă veți simți trist, dar dacă ați abandonat rezistențele , în spatele tristeții veți simți o liniște,
un calm profund și o prezenț ă sacră. Aceasta este emanația Ființei, este pacea interioa ră, binel e
care nu ar e opus.
Și dacă este o situație în care pot schimba ceva ? Cum îi pot permite să existe, încercând în
același timp să o schimb ?
Faceți ceea ce trebuie să faceți. Între timp, acce ptați situația existent ă. Deoarece mintea și
reziste nța sunt sinonime, accepta rea vă elibereaz ă imediat de dominația minții și astfel va
reconectează cu Ființa . Ca urmare, motivațiile obișnuite ale sinelui fals pentru a intra în acțiune —
172

frica, lăcomia, nevoia de control, de a apăra sau alimenta falsul sentiment de identitate — nu vor
înceta să funcțion eze. O intelig ență mult mai puternică decât mintea are acum controlul și astfel, în
acțiunile d vs., va pătrund e o altă c alitate a co nștiinței.
„Acceptați ceea ce vine spre voi țesut în tiparul destinului, căci ce ar putea fi mai potri vit pentru
nevoile voastre? ". Aceste cuvinte au fost scrise acum 2.000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre
oamenii extrem de r ari ca re au a vut în același ti mp și p utere a lumească , și înțelepciu nea.
Se pare că cei mai mulți dintre oameni au nevoie de un anumit grad de suferință înainte de a-
și aban dona rezistențele și de a învăța să acce pte — înainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru,
se întâmplă unul dintre cele mai mari miracole: trezire a conștiinței Ființei prin ceea ce pare a fi răul,
transformarea suferinț ei în pace interio ară. Efectul ultim al tuturo r relelor și suferinț elor din lume este
că ele îi vor forța pe oameni să realizez e cine sunt dincolo de nume și de formă. Astfel, ceea ce
percepem ca fiind rău din perspecti va noastr ă limita tă este, de fapt, o parte din binele superio r care
nu are opus . Totuși, acest lucru nu devine adevărat pentru dvs. decâ t prin iertare. Până când nu se
întâmplă acest luc ru, răul nu a fost re cupe rat și din ac est motiv r ămâne rău .
Prin iertare, care în esență înseamnă recunoaște rea lipsei de realitat e a trecutului și
accepta rea momentului prezent așa cum apare, miracolul transfo rmării se produce nu numai
înăun tru, ci și în afară. Un spațiu liniștit de preze nță intensă apare atât în dvs., cât și în jurul dvs.
Oricine și orice intră în acest câmp al conștiinței va fi afectat de ea, uneori vizibil și imediat, alteori la
niveluri mai profunde, schimbările vizibile apărând ulterior. Dizol vați dezac ordurile, vindecați dure rile,
spulbe rați inconștiența — fără să faceți nimic — pur și sim plu existând și păstrân d frecvența
prezenței inte nse.
173

S
Sfârși tul dramei vieții dvs.
În această stare de acceptar e și pace interi oară, chiar dacă nu le-am numi „rele", se mai pot
produce eve nimente ca re ar pute a fii numite „ rele" din persp ectiva conștiinț ei obișnuite ?
Cea mai mare parte a lucrurilor așa-zis rele care se întâmplă în viețile oamenilor sunt cauz ate
de inconștienț ă. Ele se creează singu re sau, mai bine-zis, sunt create de șinele fals. Mă refer la
lucru rile „dramatice" . Când sunteți total conștient, în viața dvs. nu se mai produc evenimente
dramatice. Dați -mi voie să vă reamintesc cum funcțion ează șinele f als și cum creează el dramele.
Sinele fals este mintea nesupr avegheat ă ce vă conduce viața atunci când nu sunteți prezent
sub forma conștiinței tre ze, ca marto r tăcut. Șinele fals se percepe ca fragment sepa rat într-un
univers ostil, fără o legătură reală cu vreo altă fiin ță, încon jurat de alte forme de sine fals, ale altor
oameni, pe care fie le vede ca pe niște ameninț ări potențial e, fie încearcă să le folos ească pentru
atinge rea scopu rilor sale. Tiparele de bază ale sinelui fals sunt făcute să îi abată frica profund înră –
dăcinat ă sau sentimentul de lipsă. Ele sunt rezistența, contr o lul, puterea, lăcomia, apărarea, atacul.
O parte din strategiile sinelui fals sunt extrem de inteligent e, însă cu toate acestea nu rezolvă
niciodată niciuna dint re problemele sale, pu r și sim plu pentru că p roblema este însuși sinele fals .
Când sinele fals al unei persoane întâlnește un alt sine fals, într-o relație person ală sau în
cadrul unei organizații sau in stituții, mai devreme sau mai târziu se întâmplă lucruri „rele": drame de
un fel sau altul, sub forma conflictelo r, a problemelor , a luptelor pentru putere, a violenț ei fizice sau
174

emoționale ș.a.m.d. Aici intră și relele colecti ve, ca război ul, genocid ul și exploata rea -— toate
cauzate de inconști ența acumulată. în plus, multe tipuri d e boli sun t produse de r ezistenț a continuă a
sinelui fals, care gene rează res tricții și blocaje în circulația en ergiei prin co rp. Când vă reconecta ți cu
Ființa și nu mai sunteți condus de minte, încetați să mai creați toate acele lucruri. Nu mai creați și nu
mai participați la nici o dramă.
Ori de câte ori șinele fals al cuiva întâlnește un alt sine fals, apar drame de un fel sau altul.
Chiar dacă trăiți complet singur, tot vă veți crea o dramă proprie. Când vă este milă de dvs., începe
drama. Când vă simțiți vinovat sau anxios, este tot o dramă. Când lăsați trecutul sau viitorul să se
suprapună prezen tului, creați timp, timp psihologic — m aterialul din care se construiesc dramele. Ori
de cât e ori n u resp ectați mo mentul pr ezent, p ermițându-i s ă existe așa cum este , creați d rame.
Cei mai mulți oameni își iubesc drama vieții lor. Povestea lor este identitatea lor. Sinele fals le
conduc e viața. Au investit în această poveste tot sentimentul identit ății lor. Chiar și căuta rea — de
obicei fără succes — a unui răspuns, a unei soluții sau a unui mod de vindeca re devine o parte din
ea. Și lucrul de care se tem și căruia i se împotri vesc cel mai mult este sfârșitul dramei proprii. Atâta
timp cât sunt mintea lor, lucrul de care se tem și cărui a i se împotrivesc cel mai tare este propria lor
trezire.
Când trăiți într-o deplină acce ptare a ceea ce este, ați pus capăt dramelor în viața dvs. o dată
pentru totdeau na. Nimeni nu mai poate nici măcar să se certe cu dvs., indiferen t cât de tare se
străduiește. Nu vă puteți certa cu o persoan ă care a devenit complet conștientă. O ceartă implică
identifica rea cu mintea și o poziție mentală, ca și o rezisten ță și o reacție față de poziția celuilalt.
Rezultatul este că polarit ățile opuse se energize ază recipr oc. Aceasta este mecanica inconștientului.
Vă puteți exprima părerea clar și ferm, dar în spatele ei nu se va mai afla nicio forță de reacție,
175

niciun fel de apărare sau atac. Așa că nu se va transfo rma într-o dramă. Când sunteți deplin
conștient , încetați să mai fiți în conflict. „Nicio persoană unificată cu sine nu poate nici măcar să
concea pă conflictul", afirmă Cursul desp re miracole. Aceasta se referă nu numai la conflictul cu alte
persoane, ci, mult mai importa nt, și la conflictul cu sine, care înceteaz ă atunci când nu mai există
contradicții între cer erile și aște ptările minții dv s. și cee a ce este.
Efemer itatea și ciclur ile vieții
Totuși, atâta timp cât vă aflați în dimensiunea fizică și sunteți legat de psihicul uman colecti v,
durerea fizică — deși rară — mai este încă posibilă. Ea nu trebuie confu ndată cu suferința, cu
durerea mental -emoțională. Orice suferi nță este creată de șinele fals și apare ca urmar e a
reziste nței. De asemenea, atâta timp cât vă aflați în aceast ă dimensiune, mai sunteți încă supus
naturii ei ciclice și legii efemerității tuturo r lucrurilor, dar nu mai perce peți acest lucru ca „rău" — el
există pur și simplu.
Acceptând starea și calitate a prezentă a tuturor lucrurilor , vi se dezvăluie o dimensiune mai
profundă în spatele jocului contr ariilor , ca o prezență durabilă, o liniște adâncă ce nu se schimbă, o
bucu rie făr ă nicio cauză , dincolo d e bine și de rău. Este b ucuria F iinței, p acea lui Dumnezeu.
La nivelul formei, există naștere și moart e, creație și distrugere, crește re și dispa riție a
formelor aparent sepa rate. Acest lucru se reflectă pest e tot: în ciclul de viață al unei stele sau al unei
planet e, al unui corp fizic, al unui copac, al unei flori; în ridicare a și prăbușirea națiunilor , a
sistemelor politi ce, a civilizațiilor; și în inevitabilul ciclu câști g-pie rdere din vi ața u nei pe rsoane.
Există cicluri ale succesului, când lucrurile se adună în jurul dvs. și prospe rați, și cicluri ale
eșecului, când lucrurile se spulber ă sau se dezinte greaz ă și trebuie să renunțați la ele pentru a lăsa
176

să apară lucruri noi sau pentru a le permite transfo rmărilor să se producă . Dacă vă agăța ți de lucruri
și vă opuneți în mo mentul r especti v înseamnă că refuzați să acce ptați curs ul vieții și ve ți sufe ri.
Nu este adevărat că ciclul ascende nt este bun și cel descendent este rău, cu excep ția
evaluărilor mentale. Creșter ea este de obicei pozitiv ă, dar nimic nu poate creșt e la infinit. Dacă
această creștere , de orice fel, ar continua mereu, în final ar deveni monstruoasă și distructi vă.
Distrug erea e ste neces ară ca s ă poată avea loc o nouă c rește re. Nu se p oate un a fără alta.
Ciclul desc endent este absol ut esențial pentru realizare a spirituală. Trebuie să ai un eșec
profund la un anumit nivel sau să trăiești o pierdere sau o durere profundă ca să te simți atras către
dimensiunea spirituală . Sau poate că, la un moment dat, succes ul însuși a devenit gol și lipsit de
sens și astfel s-a transfo rmat în eșec. Eșec ul se află ascuns în fiecare succes și succe sul în
fiecare eșec. În această lume, adică la ni velul formei, toată lumea are „eșecuri " mai devreme sau
mai târziu și, desig ur, fieca re realizare ajunge în ultimă insta nță un nimic. Toate formele sunt
efemere.
Puteți continua să fiți activ, să vă bucu rați exprimând sau creând forme și circumstanțe noi,
fără să vă identificați cu ele. Nu aveți nevoie de ele ca să vă dea un sentiment de identitate. Ele nu
sunt v iața dvs. – n umai situația dv s. de viață.
Energia dvs. fizică este și ea supusă ciclurilor . Nu poate fi întotdea una la nivel maxim. Vor
exista momente de energie slabă și momente de energie înaltă. Vor exista perioade când veți fi
extrem de a ctiv sau de c reativ, dar este posi bil să existe și mo mente c ând totul p are s ă stea p e loc și
când aveți sentimentul că nu obțineți niciun rezultat, că nu realiza ți nimic. Un ciclu poate dura oricât,
de la câteva ore la câțiva ani. Există cicluri mari și cicluri mici în interi orul aces tora. Multe boli apar
din împotri virea față de aceste cicluri de energi e scăzută, care sunt vitale pentru regenerare.
177

Compulsia de a face și tendința de a deriva sentimentul valorii proprii și sentimentul identității din
facto ri externi, cum ar fi realiză rile, sunt o iluzie inevitabilă atâta timp cât vă identificați cu mintea . în
aceste condiții devine foarte dificil sau chiar imposibil pentru dvs. să acceptați ciclurile negative și să
le permiteți să existe. Astfel, inteligența organismului poate prelua contr olul ca măsură de
autop rotecție , creând o boală pentru a vă forța să vă opriți, pentru ca regener area neces ară să aibă
loc.
Natur a ciclică a universului este strâns legată de efemerita-t ea tuturor lucru rilor și a situațiilor .
Buddha a făcut din aceasta partea central ă a învăț ăturii sale. Toate condițiile sunt extrem de
instabile și aflate într-un flux consta nt, sau, după cum spunea el, efemeritatea este o caracte ristică a
fiecăr ei stări, a fiecărei situații pe care o veți întâlni în viață. Aceasta se va schimba, va dispă rea sau
va înceta să vă mai mulțu mească . Efemeritatea are un rol central și în învățăturile lui Isus: „Nu
adun ați pent ru voi comori pe p ământ, unde moliile și rugi na distr ug și unde hoții intr ă și fur ă…".
Atâta timp cât o stare este evaluată de mintea dvs. ca fiind „bună", indife rent dacă este vorba
de o relație, o posesiun e, un rol social, un loc sau corpul fizic, mintea se atașează de ea și se
identifică cu ea. Vă face fericit, vă face să aveți un sentiment poziti v față de propria persoană și
poate să devină o parte din dvs. sau din acela care credeți că sunteți. Dar nimic nu dureaz ă în
această dimensiune în care moliile și rugina distrug totul. Lucrurile iau sfârșit, se transfo rmă sau
suferă o schimbare de polaritate: aceeași stare care ieri sau anul trecut era bună a devenit brusc
sau treptat rea. Starea care vă făcea fericit vă face acum nefericit. Prospe ritatea de azi devine con-
sumis mul fără sfârșit de mâine. Căsătoria și luna de miere fericite devin divorțul nefericit sau
coabita rea nefericită de mâine. Sau o anumită stare dispa re, și absența ei vă face nefericit. Când o
stare sau o situație de care mintea s-a atașat și cu care s-a identificat se schimbă sau dispa re,
178

mintea nu poate accepta acest lucru. Se va agăța de starea care dispare și se va opun e schimbării.
Este ca și cum un me mbru a r fi smuls din corpul dv s.
Uneo ri, auzim despre oameni care și-au pierdut toți banii sau a căror reputație a fost distrusă,
motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazu ri extreme. Alții, atunci când suferă o pierd ere
gravă de un fel sau altul, devin profund nefericiți și se îmbolnă vesc. Nu pot face diferența între ei
înșiși și situația de viață în care se află. Am citit de curând despr e o actriță renumită, care a murit la
80 de ani. Când frumusețea ei a început să pălească și să fie distrus ă de bătrâneț e, a ajuns la
dispe rare și a început să ducă o viață extrem de retrasă. Și ea se identificase cu o stare externă:
aspectul ei fizic. La început, această stare i-a creat un sentiment de identitate fericit, apoi unul
nefericit. Dacă ar fi fost capabilă să intr e în legăt ură cu vi ața atemporală și lipsită de fo rmă din ea, și-
ar fi putut urmări și accepta ofilirea formei exterio are în deplină liniște și pace sufle tească. Mai mult,
forma ei ext erioa ră ar fi devenit din ce în ce ma i trans paren tă față de lumina care izv ora din natu ra ei
adevărată atemporală, astfel încât frumusețea nu i s-ar fi diminuat, ci s-ar fi transformat pur și simplu
în frumusețe spiritual ă. Totuși, nimeni nu i-a spus că acest lucru este posibil. Cel mai importa nt mod
de cun oașter e nu est e încă accesi bil tuturor.
S
Buddha ne-a învățat că fericirea este dukkha — un cuvânt din limba pali, care înseamnă
„suferință " sau „insatisfacție ". Este insepa rabilă de opusul ei. Adică fericirea și neferici rea sunt, de
fapt, u na. Numai iluzia ti mpului le separ ă.
179

A privi lucru rile în aces t fel nu însea mnă negati vism. Înseamnă, pur și simplu, recunoaște rea
naturii lucrurilor , astfel încât să nu alergați după o iluzie tot restul vieții. Nu înseamnă nici că nu ar
trebui să apreciați lucru rile sau stările plăcute. Dar a încerca să obține ți prin ele un lucru pe care
acestea nu vi-l pot oferi — o identitate, un sentiment de permanență și împlinire — este o rețetă
sigur ă de frustra re și suferință. Industria reclamei și societatea de consum s-ar prăbuși în întregime
dacă oamenii ar progresa spiritual și nu ar mai încerca să-și găsească identitate a prin lucru ri. Cu cât
încercați mai mult să obțin eți ferici rea în acest fel, cu atât ea vă va ocoli mai mult. Niciun lucru din
afară nu vă va satisface decât temporar și superficial, dar probabil că veți avea nevoie de multe
deziluzii până când să realizați acest adevăr. Lucrurile și stările vă pot oferi plăcer e, dar vă vor da și
durere. Lucrurile și stările vă pot oferi plăcer e, dar nu vă vor da bucurie. Nimic nu vă poate aduce
bucu rie. Bucuria n u are o cauză și v ine din inte rior, întocmai ca b ucuria Ființei. Este o parte esențială
a stării interio are de pace, stare care a fost numită pacea lui Dumnezeu. Este starea dvs. naturală,
nu un lucru p entru care t rebuie să vă străduiți mult să-1 o bțineți sau să-l r ealizați.
Mulți oameni nu își dau seama niciod ată că niciun ul dintre lucrurile pe care le fac, le posedă
sau le realizează nu le poate aduc e „mântui rea". Cei care obse rvă acest fapt devin deseo ri plictisiți
de lume și depresiv i: dacă nimic nu le poate oferi o satisf acție adevărată, pentru ce să te lupți, ce
rost mai au toate? în Vechiul Testament profetul trebuie să fi ajuns la o astfel de conștiință când a
scris: „Am văzut tot ce se face sub soare și priviți, totul este deșert ăciune și sforțare în van". Când
ajungeți în acest p unct, sunt eți la un p as de disp erare — și la un p as de iluminare.
Un călugăr budist mi-a spus odată: „Tot ceea ce am învățat în cei 20 de ani de când sunt
călugă r poate fi rezumat într-o singură propoziție: «Tot ceea ce apare dispare» . Asta este tot ce
știu". Desigur, voia să spună cam următoa rele: am învățat să nu mă opun situației prezent e; am
180

învățat să-i permit prezent ului să existe și să accept natura efemeră a tuturo r lucrurilo r și stărilo r.
Astfel, m i-am găsit liniște a.
A nu opune rezistență vieții înseamnă a fi atins starea de grație, de ușurință și iluminar e.
Această sta re nu mai depind e de an umite stă ri sau calită ți ale lucr urilor , bune sau r ele. Par e apr oape
paradoxal, și totuși, atunci când dependenț a interi oară de o anume formă a dispă rut, condițiile
gene rale de viață, formele exterioa re, tind să se amelioreze foarte mult. Lucrurile, oamenii sau
condițiile de care credeați că aveți nevoie ca să fiți fericit vă vin acum fără să fie nevoie să faceți
vreun efort și sunteți liber să vă bucur ați de ele și să le apreciați — cât există. Toate aces te lucru ri,
desigur , vor dispărea , ciclurile vin și se duc, dar, dacă dependenț a a dispă rut, nu mai există frica de
pierdere. V iața cu rge mai ușor.
Fericirea derivată dintr-o sursă secun dară nu este niciodată prea profund ă. Este numai o
reflexie palidă a bucuriei Ființei, pacea vibrantă pe care o descope riți în interior atunci când vă
aban donați pe sine. Ființa vă poartă dincolo de polaritățile opuse ale minții și vă elibe rează de
depe ndența de formă. Chiar dacă totul s-ar prăbuși și s-ar distruge în jurul dvs., tot ați simți un miez
interi or de p ace p rofund ă. Poate că n u veți fi fe ricit, dar veți fi împăcat.
S
Folosirea și abandonarea negati vismului
Orice rezist ență internă este trăită ca negati vism sub o formă sau alta. Orice formă de
negati vism este rezistență. în acest conte xt, cele două cuvinte sunt aproape sinonime. Negati vismul
181

merge de la iritare sau nerăbdare până la furia feroce, de la o stare de deprimare sau supă rare
tăcută la disper area suicida ră. Uneori, rezistența declanșe ază corpul emoțional de durere, caz în
care chia r și o situație m inoră poate pro voca un negativism intens, ca furia , deprimarea sau suferi nța
profundă.
Ego-ul crede că prin negativ ism poate manipula realitatea și poate obține ceea ce dorește.
Cred e că prin negativ ism poate atrage o stare dezir abilă sau dizolva una indezirabilă. Cursul
miracolelor subliniază faptul că, ori de câte ori sunteți nefericit, există credi nța inconștie ntă că prin
nefericire „plătiți " lucrul anume pe care-1 doriți. Dacă „dvs." — mintea — nu credeți în faptul că
nefericirea duce la vreun rezultat, de ce o mai creați ? Adevărul este, desigur , că nega tivismul nu
duce la niciun rezultat. în loc să atragă o stare dezirabilă, el o împiedică să apară. în loc să dizolve
starea indezirabilă, el o ține pe loc. Singur a sa funcți e „utilă" este că întărește șinele fals și acesta
este moti vul pent ru ca re acesta o iubește .
Odată ce v-ați identificat cu o formă sau alta de negativism, nu mai vreți să renunț ați la ea și,
la un nivel inconștient profund, nu doriți nici schimbări pozitiv e. Ele v-ar amenința identit atea de
persoană deprimată, furioasă și greu de mulțumit. Atunci veți ignor a, nega sau sabo ta lucru rile
poziti ve din viața d vs. Este u n fenomen des întâlnit. Și nebun esc î n același timp.
Negati vismul este ceva complet artificial. Este un facto r de poluare psihică și observăm că
există o legătu ră profun dă între otrăvirea și distrug erea naturii și nega tivismul amplu care s-a
acumulat în psihicul uman colec tiv. Nicio altă formă de viață de pe planetă nu cunoașt e
negati vismul, în afară de oameni, tot așa cum nicio altă formă de viață nu batjocorește și nu
otrăvește pământul care o susține. Ați văzut vreodată o floare nefericită sau un stejar stresat? Ați
întâlnit vreodată un delfin deprimat, o broasc ă având probleme de respect față de sine, o pisică ce
182

nu se poate relaxa sau o pasă re care să nutrească ură și resentimente ? Singurele animale care pot
trăi ocazion al ceva asemănăto r cu negativ ismul sau care dau semne de comportament nevrotic sunt
cele ca re trăiesc î n strânsă leg ătură c u mintea umană și cu nebu nia ei.
Urmăriți orice plantă sau animal și lăsați-le să vă învețe accepta rea situa ției date,
aban donar ea în fața Clipei de acum. Lăsați-le să vă învețe Ființa. Lăsați -le să vă înveț e integritatea
— care înseamnă a fi o unitate, a fi tu însuți, a fi real. Lăsați -le să vă învețe cum să trăiți, cum să
muriți și cum să nu transformați vi ața sau moartea într-o p roblemă.
Am trăit alături de mai mulți maeștri Zen — toți erau pisici . Chiar și rațele m-au învățat
importante lecții spirituale. Observarea lor este o meditație în sine. Cât de liniștite plutesc, într-o
totală accept are de sine, complet prezente în Clipa de acum, demne și perfecte, așa cum numai o
ființă fără minte poate fi. Totuși, din când în când , două rațe se iau la bătaie — uneori fără niciun
motiv aparent sau poate pentru că una a invadat spațiul personal al celeilalte. Lupta dureaz ă de
obicei câteva secund e și apoi rațele se despa rt, înoată în direcții diferit e și dau cu pute re din aripi de
câteva ori. Contin uă apoi să înoate liniștite, ca și cum lupta nu ar fi avut niciodată loc. Când am
obse rvat acest lucru pentru prima oară, am realizat brusc că acest e bătăi din aripi elibereaz ă un
surpl us de energie, împiedicând astfel rămânerea sa în corp și transformare a în negativism. Aceasta
este o inteligență naturală, și accesul la ea este foarte ușor, pentru că animalele nu au o minte care
să țină în mod artificial t recutul în viață și apoi s ă constr uiască o ide ntitate în j urul lui.
O emoție negativă nu poate conține un mesaj import ant? De exemplu, dacă mă simt deseori
deprimat poate fi un semn că ceva nu este în regulă cu viața mea și mă poate obliga să îmi anali zez
situația de viață și să fac anumite schimbări. Așa că am nevoie să ascult ce îmi spune emoția și nu
să o r esping ca fiind neg ativă.
183

Da, emoțiile negati ve recure nte conțin uneori un mesa j, ca și bolile. Dar orice schimbări veți
face, indife rent dacă ele sunt legate de muncă, de relațiile person ale sau de mediul ambiant,
acestea sunt, în ultimă insta nță, doar o cosmetizare — dacă nu vin dintr-o modificare de conștiință.
Modificarea nu poate însemna decât un singu r lucru: o prezenț ă mai intensă. Când ați ajuns la un
anumit grad de pr ezență, n u mai aveți nevoie ca nega tivismul să v ă spună de c e anume av eți ne voie
într-o situa ție de viață dată. Dar atâta timp cât negati vismul este prezent, folosiți -l. Folosiți-l ca pe un
fel de s emnal ca re să v ă reamintească să fi ți mai prezent.
Cum împiedică m ap ariția ne gativis mului? Cum scăpăm de el dup ă ce a a părut ?
Așa cum v-am spus, îl împiedicați să apară fiind total prezent. Dar nu vă descurajați. Există
foarte puțini oameni pe pământ care își pot menține o stare de prezență continuă, deși unii sunt
foarte ap roape d e acest luc ru. în curând cred c ă vor fi mult mai mulți.
Ori de câte ori obse rvați că resimțiți o formă sau alta de negati vism, nu o conside rați un eșec,
ci un semnal util, ca re vă spune: „T rezește -te! Părăs ește-ți mintea! F ii prez ent!".
Există un roman al lui Aldous Huxley care se numește Insula, scris în ultimii săi ani de viață,
când scriito rul devenise foarte interesa t de învățăturile spirit uale. Este relatată povestea unui bărbat
care a naufragiat pe o insulă pustie, izolată de restul lumii. Pe această insulă se află o civilizație
unică. Lucrul neobișnuit aici este că locuit orii, spre deose bire de restul lumii, sunt sănătoși la minte.
Primul lucru pe care îl obse rvă bărbat ul sunt papagalii colorați, așeza ți sus în copaci, care par să
184

spună conțin u: „Atenție! Aici și acum! Atenție! Aici și acum!". Mai târziu, aflăm că locuit orii insulei îi
învățau aceste cu vinte ca să le reamintească co ntinuu să fi e prez enți.
Așa că, ori de câte ori simțiți că negati vismul apare în sinea dvs., indife rent dacă este cauz at
de un factor extern, de un gând sau de un lucru pe care nu-l conștientizați, priviți negativismul ca și
cum o voce ar spune: „Atenție ! Aici și acum! Trezește-t e!". Chiar și cea mai mică iritare este
semni ficativ ă și tre buie acce ptată și a naliz ată; altminteri, se v a produce o ac umular e crescâ ndă a
reacțiilor neobservate. Așa cum v-am mai spus, ați putea renunța la negati vism odată ce vă veți da
seama că nu doriți ca acest câmp energetic să se afle în interiorul dvs. și că este inutil. Dar în aces t
caz asigura ți-vă că îl abandonați complet. Dacă nu reușiți să îl aband onați, atunci accepta ți existe nța
lui și îndreptați -vă aten ția asup ra acestui s entiment, așa cum v-am arătat mai devreme.
O alternativă la abando narea unei reacții nega tive este dizolvarea acesteia imaginându -vă că
sunteți transp arent la cauza externă a reacției. Vă recomand să exersa ți întâi cu lucruri minore, fără
nicio importanț ă. Să presu punem că stați acas ă, așezat confort abil în fotoliu. Brusc, auziți sunetul
ascuțit al unei alarme auto din stradă. Iritarea crește. Care este scopul iritării? Niciunul. De ce ați
creat-o? Nu dvs. ați creat-o , ci mintea dvs. A fost o reacție complet automată, inconștientă. De ce a
creat-o mintea dvs.? Pentr u că ea pose dă credința inconști entă că rezistența , pe care o trăiți ca
negativism sau nefericire de un anumit fel, va dizolv a într-u n fel aceast ă stare indezir abilă. Desigur ,
această credinț ă este o iluzie. Rezistența pe care o creează, furia sau iritarea sunt în acest caz mult
mai perturbatoa re decâ t cauza inițială pe ca re încearcă să o elimine.
Toate aceste a pot fi transformate în practică spirit uală. Simțiți că deveniți transpare nt, ca și
cum nu ați mai avea soliditat ea corpului material. Permiteți-i zgomotului sau cauzei reacției dvs.
negati ve să treacă pur și simplu prin dvs. Așa cum v-am mai spus, faceți mai întâi acest exercițiu cu
185

lucrurile mici. Alarma de la mașină, câinele care latră, copiii care țipă, bloca jul din trafic. în loc să
const ruiți în dvs. un zid de rezistenț ă, care să fie const ant și dureros lovit de lucruri „ce nu ar trebui
să se întâ mple ", lăsați tot ul să tre acă pri n dvs.
Cinev a vă spune ceva într-un mod nepoliticos sau cu intenția de a vă răni. În loc să aveți o
reacție inconștientă și negativă, precum atacul, apărarea sau retragerea , lăsați totul să treacă prin
dvs. Nu opuneți nicio rezistenț ă. Ca și cum nu ar mai fi nimeni acolo care să se simtă rănit. Aceasta
este iertarea, în acest fel, deveniți invulner abil. Puteți să îi spuneți acelei persoa ne că are un
comportament inaccep tabil, dacă asta alegeți să faceți. Dar ea nu mai are puterea de a vă control a
starea interioa ră. Dvs. dețineți controlul — nu o altă persoană, nici mintea dvs. Indiferent dacă este
vorba de o alarmă auto, o perso ană agresiv ă, o inundație, un cutremur sau pierderea tuturor
bunu rilor material e, mecanis mul de r ezistență e ste același.
Practic meditația, am fost la diferite seminare, am citit multe cărți despr e practicile spirituale ,
încerc să ajung la sta rea lipsei de rezistență — însă, în cazul în care mă întrebați dacă am ajuns la
o pace interio ară adevă rată și durabilă, r ăspunsul meu since r va trebui să fie „ nu ". De ce nu am gă –
sit-o? Ce altceva p ot să fac?
Încă o mai căutați în afară și nu puteți ieși din starea de căutar e. Poate că următor ul seminar
vă va aduce răspunsul, poate această tehnică nouă. Dacă mă întreb ați pe mine, v-aș spune: nu
căutați pacea. Nu căuta ți nicio altă stare în afara ce lei în care vă aflați acum; altfel, veți
construi singur conflic tul interior și rezisten ța inconștientă . Iertaț i-vă pentru faptul că nu
sunteți împăc at. în moment ul în care veți acce pta com plet lipsa dvs. de pace, ea se va
186

trans forma în pace. Orice lucru pe care îl accepta ți pe deplin vă va duc e acolo, vă va aduce pace a.
Acesta este miracolul a bandon ării.
Poate că ați auzit exp resia „întoarce și celălalt obraz" , pe ca re a folosit -o acum 2.00 0 de ani un
mare maestru spiritual. El încerc a să exprime simbolic secret ul lipsei de rezistență și de reacție. În
această afirmație, ca și în toate celelalte, el era interesat numai de realitate a dvs. interioară, nu de
comportamentul ext erior din vi ață.
Cunoașt eți povestea lui Banzan? Înainte de a deveni un mare maestru Zen, a încerca t mulți
ani să atingă iluminarea, dar aceasta îi scăpa. Apoi, într-o zi, în timp ce se plimba prin piață, a auzit
o conversație între un măcelar și clientul său. „Dă-mi cea mai bună bucată de carne pe care o ai", a
spus clientul. Iar măcelarul i-a răspuns: „Fiecare bucat ă pe care o am este cea mai bună. Nu există
aici niciuna care să nu fie cea mai bună". Auzind acest e cuvinte, Banza n a atins iluminarea. Văd că
aștept ați o explicație . Când veți accept a starea prezentă, fiecare „bucată de carne" — fieca re
moment v a fi cel mai bun. Aceasta înseamnă ilu mina re.
Natura compasiuni i
Depășind sfera contra riilor create de minte, veți deveni asemeni unui lac adânc. Situația
externă de viață și tot ceea ce se întâmplă aici este supra fața lacului. Uneori calmă, uneori bătută de
vânt și neuniformă, în funcție de cicluri și anotimpuri, în adâncu ri, totuși, lacul este mereu netulbu rat.
Dvs. sunteți întreg lacul, nu doar supraf ața lui, și sunteți în contact cu propria profunzime, care
rămâne absolut nemișcată. Nu vă opuneți schimbărilo r, agățându -vă mental de orice situa ție.
Liniștea dvs. interi oară nu depin de de acest lucru. Rămâneți în Ființă — neschimbătoa re,
atemporală, nemurito are — și satisfacția sau fericirea dvs. nu va mai depinde de lumea exterioară a
187

formelor schimbătoar e. Vă puteți bucu ra de ele, vă puteți juca, de asemenea, cu ele, puteți crea
forme noi și a precia f rumusețea lor . Dar nu v a fi ne voie s ă vă ataș ați de niciun a.
Când d evii atât de d etașat n u înseamnă că te îndepă rtezi și de ceilalți oameni?
Dimpot rivă. Atâta timp cât nu sunteți conștient de Ființă, nu veți înțelege realitat ea altor
persoane, pentru că nu ați descoperit-o pe a dvs. Mintea va aproba sau va resping e forma lor, care
nu includ e numai corpul, ci și mintea lor. Relațiile autentice devin posibile numai atunci când există
conștiința Ființei. Venind din Ființă veți percepe corpul și mintea altei persoan e ca pe un ecran în
spatele căruia puteți simți realitate a ei adevărată, așa cum o simțiți pe a dvs. Așa că, atunci când vă
veți confrunta cu suferința sau cu comportamentul inconștient al altei perso ane, rămâne ți preze nt și
în contact cu Ființa și astfel veți putea privi dincolo de formă, simțind Ființa pură și strălucit oare a
celuilalt prin propria Ființă. La acest nivel, orice suferință este recunoscută ca iluzorie . Suferința este
cauzată de identific area cu forma. Uneo ri această înțelege re este însoțită de miracole ale vindecării
prin t rezirea conștiinț ei Ființei în alții — dacă a ceștia sunt p regătiți.
Aceasta este c ompasiun ea?
Da. Compasiunea este conștiința unei legături profund e între dvs. și toate celelalte ființe. Dar
compasiunea are două laturi. Pe de o parte, deoarec e încă mai sunteți aici prin corpul dvs. fizic,
împărtășiți vulnerabilitatea și moarte a formei cu toți oamenii și toate ființele vii. Data viitoare când
veți spun e: „Nu am nimic în comun cu această persoană, amintiți-v ă că aveți foarte multe în comun:
peste câțiva ani — doi sau 70, asta nu contează foarte mult —, amândoi veți fi cadavre în
descompune re, apoi grămezi de praf, iar apoi nu va mai rămâne nimic. Aceasta este o realit ate care
ne trezește și n e face să n e simți m umili, lăsând f oarte puțin loc mândri ei. Este un gân d negati v? Nu,
188

este un fapt. De ce să închideți ochii în fața lui? În acest sens, există o egalitate totală între dvs. și
orice a ltă ființă.
Unul dintre cele mai pute rnice exerciții spiritu ale este meditația pr ofundă asup ra morții fo rmelor
fizice, inclusiv a propriei ființe. Acest lucru se numește „moa rtea înainte de moarte". Pătrundeți cât
mai profund în acest exercițiu. Forma dvs. fizică se dizolvă, nu mai există. Apoi vine un mom ent
când toate formele mentale sau gând urile mor și ele. Și totuși dvs. sunteți încă aici — prezența
divină din dvs. Radiind, complet tre ază. Niciun luc ru real nu a murit v reodată, numai numele, formele
și iluziile.
Conștiința existen ței acestei dimensiuni nemuritoa re, natura dvs. adevărată, este cealaltă
latură a compasiunii. La un nivel profund, recunoașteți acum nu numai propria nemurire, dar prin ea
și pe aceea a tuturor ființelor . La nivelul formei, vă împărtășiți din moartea și efemerul existe nței. La
nivelul Ființei, împărtășiți viața eternă, strălucito are. Acestea sunt cele două aspecte ale
compasiunii. în compasiune, sentiment ele aparent opuse, ca tristețea și bucuria, se conto pesc într-
un singur sentiment și se transformă într-o pace interi oară profundă. Aceasta este pacea lui
Dumnezeu. Este unul dintre cele mai nobile sentimente de care sunt capa bili oamenii și are o mare
putere de vindecar e și trans formare. Dar adevărata compasiune, așa cum am descris -o eu, este
rară. O empatie profundă pentru suferința altei ființei umane necesită, bineînțeles, un grad înalt de
conștiință, dar reprezintă numai o latură a compasiunii. Nu este completă. Adev ărata compasiune
depăș ește empatia sau simpatia. Ea nu apare până când tristeț ea nu se contopeșt e cu bucuria,
bucu ria Ființ ei dincolo de formă, bucu ria vi eții ete rne.
Spre o ordine difer ită a real ității
189

Nu sunt de acord cu ideea că un corp are nevoie să moa ră. Sunt convins că putem ajunge la
nemurirea fizică. M otivul pe ntru ca re co rpul moare est e acela că n oi cre dem în moarte .
Corp ul nu moare pentru că dvs. credeți în moart e. Corp ul există , sau pare să existe, deoarece
credeți în moarte. Corp ul și moartea sunt aspecte ale aceleiași iluzii, create de modul de conștiinț ă
dominat de sinele fals, care nu are conștiinț a Sursei vieții și se vede pe sine ca sepa rat și const ant
amenințat. Astfel, cre ează iluzia că s unteți un c orp, u n vehicul fizic d ens, consta nt amenințat.
A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut și peste puțin timp moare
— aceasta este iluzia. Corpul și moarte a: o singu ră iluzie. Nu pot exista una fără alta. Vreți să
păstrați o parte a iluziei și să scăpați de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstrați pe
toată, fie o ab andonați în întregime.
Totuși, nu puteți scăpa de corp și nici nu trebuie să faceți acest lucru. Corpul este o percepție
incre dibil de greșită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascu nsă undev a în
această iluzie, nu în afara ei, și astfel c orpul es te singu rul punct d e acces sp re ea .
Dacă ați vedea un înger , dar l-ați confu nda cu o statuie, tot ce ar trebui să faceți ar fi să vă
modificați felul de a privi și să obse rvați din nou mai atent „statuia de piatră", nu să începeți să vă
uitați în altă pa rte. Atunci ați desc operi că nu a existat niciodată o statuie d e piat ră.
Dacă credinț a în moarte creează corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals
și nici nu c rede în moarte.
Totuși moare sau pare să moară. Nu uitați că felul în care percepeți lumea este o reflect are a
stării dvs. de conștiință. Nu sunteți sepa rat de ea și nu există nicio lume obiecti vă în afara ei. în
fiecar e moment, conștiința dvs. creează lumea în care trăiți. Una dintre cele mai importante
obse rvații intuiti ve oferite de fizica modernă este aceea a unității dintre obser vator și observat:
190

persoana care realizează experimentul — conștiin ța obse rvatoare — nu poate fi separa tă de
fenomenul obser vat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi un
comportament diferit. Atunci când credeți, la un nivel profund, în sepa rare și lupta pentru
supraviețuire , vedeți această credinț ă reflectată peste tot înjur și percepțiile dvs. sunt guvernate de
frică. Locuiți într-o lume a morții și a corpurilor care se luptă, se omoară și se devorează unele pe
altele.
Nimic nu este așa cum pare a fi. Lumea pe care o creați și o vedeți prin mintea care creează
sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plânge rii". Dar indiferent ce
anume percepe ți, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care
conștiința dvs. interprete ază și interacționeaz ă cu dans ul energiei moleculare din univers. Această
energie este mate ria brută a așa-numitei realități fizice. O vedeți în termenii corpurilor , naște rii și
morții sau ca pe o bătălie pentru supraviețuire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet
diferit e, de lumi complet diferite și de fapt chiar există — toate depind de conștiința care percep e.
Fieca re ființă este un punct focal al conștiinței și fiecare astfel de punct focal își creeaz ă propria
lume, deși toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor , lumea delfinilor
ș.a.m.d. Există nenumărat e ființe a căror frecvență de conștiință este atât de diferită de a dvs., încât
probabil că sunteți la fel de puțin conștient de existența lor pe cât sunt ele de existe nța dvs. Ființele
cu o conștiință înaltă, care sunt conștie nte de legătur a lor cu Sursa și cu celelalte ființe și lucruri, ar
locui într-o lume ca re dv s. vi s-ar părea u n rai — și t otuși toat e lum ile sun t, în final, u na singu ră.
Lumea noastră umană colectiv ă este creată în mare parte prin nivelul de conștiin ță pe care noi
îl numi m minte. Chiar și în interiorul lumii umane colecti ve există diferențe majore, multe „sublumi",
în funcție de cel care percepe sau creează lumea respectiv ă. Deoa rece toate lumile sunt conec tate,
191

când conștiința umană colecti vă se transformă, natura și lumea animalelor vor reflecta această
transformare. De aici și afirmația din Biblie, potrivit căreia în era următoare „apoi am pășit într-un
câmp plin de tot felul de animale — leul, mielul, leopardul și lupul -— stând toți la un loc într-o unire
desă vârșită". Aceasta indică posibilitat ea unei o rdini complet dife rite a r ealității.
Lumea așa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflec tare a minții
condus e de sinele fals. Frica fiind o consecință inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea
noast ră este dominată de frică. Așa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilo r și
sentimentelor interioare, la fel realitat ea noast ră colecti vă este în mare parte expresia simbolică a
fricii și a straturilor profund e de negativism acumulate în psihicul uman colecti v. Nu suntem separați
de lumea noast ră, așa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals,
această schimbare interioară va afecta întreaga creație. Veți locui efectiv într-o lume nouă. Este o
schimbare a conștiinței planeta re. Un straniu proverb budist spune că fiecar e copac și fieca re fir de
iarbă vor deveni în ultimă instanță puncte de iluminare ale aceluiași adevăr. După spusele Sfântului
Pavel, întreag a creație așteap tă ca oamenii să atingă iluminare a. în felul acest a interpretez eu
propoziția: „Pent ru că făptur a așteap tă cu nerăbdare desco perirea fiilor lui Dumnezeu " [Romani 8,
19]. Sfânt ul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creație se va mântui: „Căci știm că
toată f ăptura împreună s uspină și î mpreu nă ar e dur eri pân ă acum" [Romani 8, 22].
Ceea ce se naște este o conș tiință nouă și, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest
lucru este prezis și în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Și am văzut cer nou și pământ nou.
Căci cer ul cel dintâi și p ământul c el dintâi au t recut ".
Dar nu confun dați cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căuta rea mântuirii prin
crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veți mai fi legat de
192

această lume, de aces t nivel al realității. Vă veți putea simți rădăcinile în Nemanifest și astfel vă veți
putea elibe ra de atașamentul față de lumea manifestă. Vă veți putea bucura de plăce rile trecătoa re
ale acestei lumi fără să mai existe frica de pierd ere, așa că nu veți mai simți nevoia să vă agățați de
ele. Deși veți putea simți bucuriile plăcerilo r senzo riale, dorința și nevoia de a simți expe riențele
senzo riale nu vor mai exista, ca de altfel nici căuta rea constant ă a satisfacției prin gratifica re
psihologică , prin alimenta rea sinelui fals. Veți fi în contact cu ceva infinit mai mare decâ t orice
plăce re, mai mare d ecât o rice lucru manifest.
Într-un fel, nu veți mai avea nevoie de lume. Nu veți mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât
este.
Numai în acest moment veți începe să aveți o contribuție reală la constr uirea unei lumi mai
bune, a unei realități diferite. Numai în acest moment veți fi capabil să simțiți adevărata compasiune
și să îi ajutați pe ceilalți la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcende rea lumii pot crea o
lume mai bună.
Poate vă mai amintiți că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este
conștiința unei legăt uri între moartea și nemurirea împărtășită . La acest nivel profund, compasiunea
devine vindecar e în sensul cel mai amplu. în această stare, influe nța dvs. vindecătoa re se bazează
în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existență. Toți cei cu care veți veni în
contact vor fi atinși de prezența dvs. și influențați de pacea pe care o iradiați indife rent dacă sunt
conștienți de acest lucru sau nu. Când sunteți complet preze nt și oamenii din jur manifestă
comportamente inconștiente, nu mai simțiți nevoia de a reacțion a la ele, așa că nu le mai acordați
niciun fel de realitate. Pacea dvs. interio ară este atât de vastă și de profundă, încât tot ceea ce nu
este pace dispa re în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acțiune și
193

reacție. Animalele, copacii, florile vor simți pacea dvs. și vor răspunde la ea. Veți învăța pe alții
numai existând, arătându-le pacea lui Dumnezeu. Deveniți „lumina lumii", o emanație a conștiinței
pure, și astfel eliminați sufe rința la ni velul cauzei. Elim inați inco nștiența di n lume.
Asta nu însea mnă că nu îi puteți învăța pe alții și prin ceea ce faceți — de exemplu, arătându –
le cum să scap e de identificarea cu mintea, cum să-și recuno ască tiparele inconștie nte ș.a.m.d. Dar
cel care sunteți este întotd eauna o lecție mult mai import antă și cu o putere de transfo rmare mult
mai mare decât ceea ce spun eți, chiar mai import antă decât ceea ce faceți. Mai mult, recunoscând
primatul Ființei și astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan
la nivelul acțiunii și al efectului, alinând suferința ori de câte ori vă veți întâlni cu ea. Când un om
flămând vă va cere o bucată de pâine și aveți una, îi veți da și lui. Dar în timp ce îi dați pâinea, chiar
dacă interacțiu nea este foarte scurtă , ceea ce contează în realitate este împărtășirea Ființei, pentru
care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă, în acest moment nu mai
există u n om care dă și u nul car e primește, ei su nt una.
Dar nu ar trebui să mai existe foame și foamete. Cum pu tem crea o lume mai bună fără să ne
ocupăm de r elele ca fo a mea și viole nța, în p rimul rând?
Toate relele sunt efectul inconștien ței. Puteți reduce aceste efecte ale inconștie nței, dar nu le
puteți elimina dacă nu eliminați ca uza lor . Adevărata schimbare a re loc în interi or, nu în exte rior.
Dacă vă simțiți chemat să alinați suferința lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiți-
vă să nu vă conce ntrați numai asupra exteriorului; altfel, veți avea parte de frustrare și dispe rare.
Fără o profun dă schimbare interioa ră la nivelul conștiinței umane, suferința lumii este un puț fără
fund. Așa că nu lăsați compasiu nea să devină unilater ală. Empatia cu durerea sau lipsa unei
persoane și dorința de a ajuta trebuie să fie echilibr ate de o conștiin ță profun dă a naturii eterne a
194

vieții și a naturii iluzorii a tuturor durerilor . Lăsați pace a dvs. interioară să invadeze tot ceea ce faceți
și veți funcți ona simultan la niv elul ef ectului și al cauz ei.
Acest lucru este valabil și dacă susțineți o mișcar e ce are drept scop să-i oprească pe oamenii
profund inconștienți să se distrug ă pe sine, să-i distrugă pe alții, planet a sau să provoace suferințe
cumplite altor ființe sensibile. Nu uitați: așa cum nu vă puteți lupta cu întune ricul, tot așa nu vă puteți
lupta cu inconștienț a. încercân d, polurile opuse se vor întări și se vor înrădăcina și mai adânc. Vă
veți identific a cu una dintre polarități, veți crea un „dușman" și astfel veți fi cufundat din nou în
inconștien ță. Creșt eți nivelul conștiin ței împrăștiind informații sau cel mult practicân d reziste nța
pasivă. Dar asi-g urați-vă că nu aveți nicio rezistență interio ară, niciun pic de ură, niciun pic de
negati vism. „Iu biți-v ă dușmanii!", a spus Isus , lucru c are, d esigur , înseamnă „să nu aveți dușmani".
Odată implicat în transfo rmarea la nivelul efectului, este foarte ușor să vă pierdeți în el.
Rămâneți treaz și foarte, foarte preze nt. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzal,
scopul d vs. principal s ă fie explica rea d ezvoltării spi rituale, ia r pace a, cel mai prețios d ar făc ut lumi i.
Capitolul 10
Sensul abandonării
Acceptarea preze ntului
Ați vorbit de câteva ori desp re „ aban dona re ". Nu-mi pla ce aceas tă idee. Sună fatalist, într-un
fel. Dacă acceptăm în totdeaun a lucrurile așa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le
ameliora. Mi se pare că progresul const ă tocmai în acest lucru, atât în sfera personală, cât și în
sfera colectivă, să nu accept ăm limitele prezentului și să ne stră duim să le depășim și să creăm
195

ceva mai bun. Dacă nu am fi făcut acest lucru, am trăi și acum în peșteri. Cum împăca ți ideea de
aban donar e cu schimbarea lu aturilo r și re zultatelo r?
Pentru unii oameni, aband onarea poate avea conotații negative, implicând înfrânger ea,
renunțar ea, eșecul de a face față dificult ăților vieții, letargia ș.a.m.d. Adevărata abandon are, totuși,
este un lucru total diferit. Nu însea mnă să accepți pasiv orice situa ție în care ești implicat și să nu
faci nimic în această privință. Nici nu înseamnă să nu-ți mai faci planu ri sau să nu întreprinzi acțiuni
poziti ve.
Abandona rea este înțelepciunea simplă, dar profund ă, ce const ă în a te supun e mai degrabă
decât a te opune cursului vieții. Singu rul loc în care puteți simți cursul vieții este Clipa de acum, așa
că a te aband ona însea mnă a accepta momentul preze nt necon diționat și fără rezerve. înseamnă a
renunța la orice rezistență internă față de ceea ce este. Rezistența internă înseamnă a spune „nu" la
ceea ce există, prin critică și negati vism emoțional. Devine extrem de pronun țată mai ales atunci
când lucrurile „merg prost", adică atunci când există un decalaj între cererile sau așteptările rigide
ale minții și realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă ați trăit suficient , știți că lucrurile pot
„merge prost" foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practic ați aband onarea, dacă doriți să
eliminați durerea și suferin ța din viața dvs. Acceptare a stării prezent e vă elibe rează imediat de
identifica rea cu mintea și ast fel vă reconecteaz ă cu Fiin ța. Rezistenț a este mintea.
Abandona rea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exteri or nu puteți
întreprind e nimic pentru a schimba situația. De fapt, nu situația în întregime trebuie să o acceptați
atunci câ nd vă abandona ți, ci numai micul segment numit Acum.
De exemplu, dacă ați fi împotmolit undeva în noroi, nu ați spune: „Bine, mă resemnez să fiu
împot molit în noroi". Resemnar ea nu este abandon are. Nu trebui e să accept ați o situație de viață
196

indezir abilă sau neplăcută. Și nici nu trebuie să vă mințiți, spunâ nd că nu este nimic rău în a fi
împot molit în noroi. Nu. Recunoașt eți în totalitate dorința dvs. de a ieși din această situație. Vă
restrânge ți atenția la momentul prezent, fără să îl etichetați în niciun fel. Aceasta însea mnă că nu
există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistență , negativ ism emoțion al.
Acceptați calitate a acestui moment. Apoi treceți la acțiune și faceți tot ce puteți pentru a ieși din
noroi. O astfel de acțiune eu o numesc poziti vă. Este mult mai eficientă decât acțiun ea negati vă,
care vine din furie, disperare sau frustrare. Până când nu obțineți rezultatul dorit, conti nuați să
practicați aban donar ea, e vitân d eticheta rea Clipei d e acum. -'
Dați-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeți
noapt ea pe o potecă, înconjurat de o ceață deasă . Dar aveți o lante rnă puternică, care trece prin
ceață și creează un spațiu îngust în fața dvs. Ceața este situația dvs. de viață, care include trecut ul
și viitorul; l anterna este p rezența dvs. conștie ntă; spațiul cl ar din f ața d vs. es te Clipa de a cum.
Lipsa aban donării vă consolideaz ă forma psiholo gică, scoic a sinelui fals, și astfel creează un
puternic sentiment de sepa rare. Lumea din jur și mai ales oamenii încep să fie percepuți ca o
amenințare. Apare compulsia inconștientă de a-i distruge pe ceilalți judecându-i critic și nevoia de a
concu ra și a domina. Chiar și natura devine un dușman, iar percepțiile și interp retările dvs. sunt
guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puțin mai acută a
acestei st ări no rmale, d ar disf uncționale a conștiinței.
Nu numai forma dvs. psihologică, dar și forma fizică — corpul dvs. — se întăresc și se
rigidize ază prin rezisten ță. Tensiunea crește în diferit e segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se
contractă. Circulația liberă a energiei vieții prin corp, esenți ală pentru o funcțion are sănăt oasă, este
foarte redusă. Exercițiile asupra corpului și anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabili rea
197

circulației acest ei energii, dar dacă nu practicați abando narea în viața de zi cu zi, aceste lucruri nu
pot aduce decâ t o ameliorar e tempor ară a simptome-lor , deoarece cauza — tiparul rezistenței — nu
a fost diz olvat.
Există în dvs. ceea ce rămâne neafect at de condițiile trecătoare, care formează situația de
viață dată, și numai aband o-nându-v ă aveți acces la el. Este viața dvs., însăși Ființa — care există
etern în domeniul atemporal al prezen tului. Găsirea acest ei vieți este „sing urul lucru neces ar" desp re
care vorbea Iisus.
S
Dacă găsiți că situa ția dvs. de viață este nesatisf ăcătoa re sau chiar intoler abilă, numai
aban donând u-vă într-o primă fază puteți sparge tiparul inconștient de reziste nță ce perpetuează
această situație. Aband onarea este perfect compatibilă cu acțiune a, cu inițierea schimbării sau cu
realiza rea obiectiv elor. Dar în starea de aban donar e totală o energie complet diferit ă, de o calitate
diferit ă, vă animă acțiunile. Aband onarea vă reconecte aza cu energia -sursă a Ființei, și dacă ceea
ce faceți este inundat de Ființă, aceasta devine o celeb rare plină de bucurie a energiei vieții, care vă
poartă și mai adânc în prezent. Prin lipsa de rezistență, calitate a conștiinței dvs., și din aces t motiv
calitatea tuturor acțiu nilor pe care le întreprindeți, crește infinit de mult. Rezultatele vor veni de la
sine și vor reflec ta aceast ă calitate. Am putea numi acest lucru „acțiun e de abandona re de sine". Nu
este o muncă, așa cum ne-am obișnuit noi cu ea de mii de ani. Pe măsură ce tot mai mulți oameni
198

se vor trezi, cuvântul muncă va dispăre a din vocabularul nostru și poate că în locul lui va fi creat
unul n ou.
Calitatea conștiinț ei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl
veți trăi. Așa că aband onarea este cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru a produce
schimbări pozitiv e. Orice acțiune pe care o întreprindeți este secu ndară. Nici o acțiune cu adevărat
poziti vă nu poate s ă pro vină dint r-o sta re de conștiință di n care lips ește aba ndona rea.
Înțeleg că daca mă aflu într-o situa ție neplăcu tă sau nesa tisfăcăto are și accept complet
momentul așa cum este, nu va exista suferință sau nefericire. Voi fi deasup ra acest ora. Dar tot nu
înțeleg bine de unde vine energia sau motivația acțiu nii pentru prod ucere a schimbării, în condițiile în
care nu există o anumită cotă de n emulțumire?
În stare de abando nare, înțelegeți foarte clar ce trebui e făcut și treceți la fapte, făcând câte un
lucru pe rând și conce n-trându -vă asupra fiecă ruia. învățați de la natură: observați cum se
împlinește fiecare lucru și cum se desfășoa ră firIul vieții, fără nemulțumire sau nefericir e. De acee a a
spus Isus: „Luați seamă la crinii câmpului cum cresc, nu s e ostenesc și nici nu to rc".
Dacă situația dvs. generală este nesatisfăcăt oare sau neplăcută, sepa rați-v ă de ea chiar în
acest moment și abandonați -vă situației existent e. Aceasta este lumina lanternei care străbate
ceața. Stare a dvs. de conștiinț ă încetează atunci să mai fie controlat ă de condiții externe. Nu mai
acționați p e baza r eacției și a reziste nței.
Analizați datele concret e ale acțiu nii. întrebați-v ă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această
situație, pentru a o ameliora sau a ieși din ea?" Dacă da, întreprind eți acțiunile potrivite. Conc entrați –
vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veți face sau va trebui să le faceți la un moment dat, ci
asup ra singu rului lucru pe care îl puteți face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceți
199

niciun fel de planu ri. Poate că stabilirea unui plan de acțiune este lucrul pe care îl puteți face acum.
Dar asigurați -vă că nu începeți să derulați în sinea dvs. „filme mentale", că nu vă proiectați în viitor,
pierz ând astfel Clipa de acum. Orice acțiune veți întreprinde, este posibil să nu își arate roadele
imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotri viți situației existente . Dacă nu puteți
întreprind e nimic și nici nu puteți ieși din situație, folosiți situația pentru a pătrunde mai adânc în
starea de abandona re, în Clipa de acum, în Ființă. Când pătrundeți în această dimensiun e
atemporală a prezentului, schimbare a vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceți mare
lucru. Viața devine coope rantă, începe să vă ajute. Dacă facto ri interni ca frica, vinovăția sau inerția
v-au împiedicat să faceți ce va, ei se v or dizol va în lu mina p rezenț ei conștient e.
Nu confu ndați abandona rea cu o atitudin e de tipul „Nu mă mai deranjează nimic" sau „Nu îmi
mai pasă". Dacă vă veți uita mai atent , veți desco peri că o astfel de atitudine este contaminată de
negati vism, sub forma resentiment elor ascunse, astfel încât nu este deloc o aban donar e, ci o
reziste nță mascată. Când vă aban donați, îndrept ați-vă atenția în interio r pentru a verifica dacă a mai
rămas vreo urmă de rezistență. Fiți foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezist ență
poate conti nua să se ascun dă într-un colț întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoții
nerecunoscut e.
De la energia mentală la energia spirituală
A-ți abandon a rezistențel e pare mai ușor de spus decât de făcut. Tot nu înțeleg clar cum să
fac acest lucru. Dvs. spuneți că abando nându -mă situației, dar problema mea rămâne: „Cum
anume? ”
Începe ți prin a accepta că există o rezistență. Fiți acolo când se întâmplă, când apare
reziste nța. Obse rvați cum este creată de mintea dvs., cum aceasta etichetează situația, pe dvs.
200

înșivă sau pe ceilalți. Urmăriți procesul mental implicat. Simțiți energia emoției. Asistând la apariția
reziste nței, veți înțelege că este inutilă. Fixând u-vă întrea ga atenți e asup ra Clipei de acum,
reziste nța inconști entă de vine conștiință și a cesta est e sfârșitul e i. Nu pute ți fi și conștient, și nefericit
— și conștient , și negati vist. Negati vismul, neferici rea sau suferința, indifer ent de formă, înseamnă
existenț a unei r ezistențe, i ar rezistența es te întotdeauna i nconștientă .
Dar îmi pot conști entiza sentimentele d e nefe ricire?
Ați alege să fiți nefericit? Dacă nu dvs. ați ales acest sentiment, cum a apărut el? Care este
scopul său? Ce anume îl menține în viață? Spuneți că sunteți conștient de sentimentele dvs. de
nefericire, dar adevărul este că vă identificați cu ele și mențineți viu procesul printr-o gândi re
compulsivă . Toate acestea sunt procese inconștie nte. Dacă ați fi conștient , adică pe deplin prezent
aici și acum, tot negativismul s-ar dizolva aproape instan taneu. Nu ar putea supraviețui în prezența
dvs. Ci doar în absența dvs. Nici corpul-d urere nu poate supra viețui mult timp în prezența dvs. Vă
mențineți vie nefcrlciro t. miracoac ordân du-i timp. Acesta este sângele ei. înlocuiți timpul cu o
conștiință intensă a momentului prezent și ea va muri. Dar oare chiar doriți ca ea să moară? V-ați
săturat într-ad evăr de ea? Cine a ți fi făr ă ea?
Până când nu practicați abandona rea, dimensiu nea spirituală este un lucru desp re care citiți,
vorbiți, v ă entuziasmați, scrieți cărți, î l analizați, cred eți în el — sau nu, după caz. Nu conte ază. Până
când nu vă veți abandon a, ea nu va deveni o realit ate vie în viața dvs. Când faceți aceasta, energia
pe care o emanați și care vă conduc e viața are o frecvență vibratorie mult mai înaltă decât energia
mentală care ne conduce lumea — energia care a creat structurile existen te ale civilizației noast re,
politice, sociale și economice, și care se perpetuează continu u prin sistemele noast re educațion ale
și mass-m edia. Prin aband onare , energia spirit uală pătrunde în aceast ă lume. Atunci nu mai există
201

suferință, nici pentru dvs., nici pentru alți oameni și nici pentru vreo altă formă de viață de pe pla-
netă. Spre deos ebire de energia mentală, ea nu polue ază pământul și nu este supusă legii
polarităților , care impune faptul ca nimic să nu existe fără opusul său, că nu poate exista bine fără
rău. Cei care funcțione ază pe baza energiei mentale și care reprezint ă încă marea majoritat e a
popula ției de pe Pământ rămân î n afar a conș tientizării existenț ei aces tei energii spiritu ale. Ea ține de
o ordine diferită a realității și va crea o lume diferită când un număr suficient de oameni se vor aban-
dona pe sine și se vor elibe ra astfel de negativ ism. Dacă Pământul va supraviețui, aceasta va fi
energia care îl va locui. La aceast ă energie s-a referit Isus atunci când a făcut acele faimoase
afirmații profetice în Predica de pe Munte: „Fericiți cei blânzi; că aceia vor moșteni pământul ". O
prezență tăcută, dar intensă va dizolva tiparele inconștient e ale minții. Ele mai rămân active un timp,
dar nu vă vor mai conduc e viața. Condițiile externe cărora le opunea ți rezistență tind și ele să se
schimbe sau să dispar ă rapid prin abandona re. Acesta este un puternic instrument de transfo rmare
a situațiilo r și a oamenilor . Dacă condițiile nu se schimbă imediat, accepta rea Clipei de acum vă va
permite să v ă ridicați de asupr a lor. Oricum, sunteți lib er.
Abandonarea în relaț iile personale
Dar cum rămâne cu oamenii care vor să mă folosească, să mă manipule ze sau să mă
controleze? Trebuie să mă aba ndo nez lor?
Fiind izolați de Ființă, ei încea rcă în mod inconștient să-și tragă energia și puterea de la dvs.
Este adevărat că numai o persoa nă inconștie ntă va încerca să-i foloseasc ă sau să-i manipuleze pe
ceilalți, dar la fel de adevărat este că numai o persoană inconști entă poate fi folosită și manipulat ă.
Dacă vă opuneți sau vă împotri viți comportamentului inconștient al altor persoan e, deveniți și dvs.
202

inconștien t. Dar abandon area nu însea mnă să le permiteți unor persoa ne inconștiente să vă
foloseasc ă. Deloc. Este perfect posibil să spuneți un „nu" ferm și clar unei persoan e sau să găsiți
ieșirea dintr-o situație păstr ându-v ă în același timp starea de lipsă de rezistență internă completă.
Când spuneți „nu" unei pers oane sau unei situații, lăsați-l să vină nu dintr-o reacție, ci din intuiție, din
conștiința clară a ceea ce este bine și a ceea ce este rău pentru dvs. în momentul respecti v. Lăsați-l
să fie un „nu" care nu provine dintr-o reacție , liber de orice negati vism și care nu mai creează
suferință.
S-a creat o situație neplăcu tă la locul de muncă. Am în cercat să mă abandon ez, dar îmi este
imposibil. Apare mereu fo arte multă re zistență.
Dacă nu vă puteți abando na, faceți ceva imediat: exprimați-v ă punc tul de vedere sau faceți
ceva pent ru a schimba situația — sau ieșiți din ea. Asumați-vă respo nsabilitatea pen tru viața dvs. Nu
vă poluați Ființa interioară, frumoasă și strălucit oare și nici Pământul cu negativism. Nu-i dați
nefericirii, indife rent d e forma ei, un lăcaș în interiorul dv s.
Dacă nu puteți face nimic, de exemplu, dacă sunteți în închisoa re, atunci aveți două
posibilități: rezistența sau abandonarea, înlănțuirea sau elibe rarea interio ară de condițiile externe.
Suferința sau pace a interi oară.
Lipsa de rezistență trebuie practicată și în comportamen tul exterior în viață, ca, de exemplu,
lipsa re zistenței la vio lență, sau es te un luc ru ca re ține n umai de viaț a interi oară?
Nu trebuie să vă preoc upe decât aspectul interior. Acesta este principal. Desigur , el va
transforma și comportamentul d vs. e xterior , din rel ații ș.a.m.d.
Relațiile dvs. se vor schimba profund prin aband onare. Dacă nu puteți acce pta ceea ce este,
prin deducție, nu veți putea accepta pe nimeni așa cum este. îl veți evalua, critica, eticheta, respinge
203

sau veți încerca să îl schimbați. Mai mult, dacă transfo rmați mereu Clipa de acum într-un mijloc
pentru atinge rea unui scop viitor, veți transfo rma fiecare persoană pe care o întâlniți sau cu care
intrați în relație într-u n mijloc pentru atinge rea unui scop. Relația — ființa umană — va avea atunci o
importanță secun dară pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteți obține din relație este pe primul loc —
un câștig material, un sentiment de p utere, plăce re fizică sau o formă de g ratifica re a sinelui f als.
Dați-mi voie să vă exemplific modul în care funcți onează abandon area în relațiile umane .
Când vă aflați implicat într-o ceartă sau într-o situație conflictual ă, poate cu parten erul sau cu o
persoană apropiat ă, începeți prin a obse rva cât de defensiv deveniți când vă este atacată poziți a
sau prin a simți forța agresiu nii în timp ce atacați poziția celuilalt. Observați cât de atașat sunteți de
perspectiv a și opiniile dvs. Simțiți energia mental-emoțională din spatele nevoii dvs. de a avea
dreptate și de a-i dovedi celuilalt că greșește. Aceasta este energia minții cond use de șinele fals. O
conștientiz ați recunoscâ nd-o, simțind-o cât puteți de mult. Apoi, într-o zi, în mijlocul unei certe, vă
veți da brusc seama că aveți posibilitate a de a alege și că puteți hotărî să vă aband onați propriile
reacții — numai ca să vedeți ce se întâmplă. Vă abandonați. Nu vreau să vă aband onați reacția
numai verbal, spunând : „Bine, tu ai dreptate", cu o privire care spune: „Sunt deasup ra acest ei incon-
știente copilărești ". Aceasta nu ar însemna decâ t să deplas ați reziste nța la un alt nivel, mintea și
șinele fals fiind încă la conduce re și reclamându -și supe riorita tea. Eu mă refer la abandona rea
întregului câmp ene rgetic mental-emoțional di n interio r, care lupta p entru p utere.
Sinele fals este viclean, așa că trebuie să fiți foarte vigilent, foarte prezen t și complet since r cu
dvs. înșivă pentru a vedea dacă ați abandonat într-a devăr identifica rea cu o poziție mentală și v-ați
eliber at de minte. Dacă vă simțiți brusc foarte ușor, clar și profund împăcat, acesta este un semn in-
confun dabil că într-a devăr v-ați abandona t. Apoi observați ce se întâmplă cu poziția mentală a
204

celuilalt, dacă nu o mai ener-gizați prin rezistență. Când identificarea cu pozițiile mentale a fost
eliminată , începe a devărata comunicare .
Dar ce puteți spune desp re lipsa de rezistenț ă în fața vio lenței, a agresiunii și a altor lucruri
asemănătoa re?
Lipsa de reziste nță nu înseamnă neapă rat să nu facem nimic, în sensul ei complet, însea mnă
că nicio „acțiune " nu este declanșată de o reacție. Nu uitați înțelepciu nea profundă care stă la baza
practicării ar telor marțiale în Orie nt: nu t e opune forței a dversarului. Ce dează ca s ă învingi.
Spunând acest lucru, „a nu face nimic" când vă aflați într-o stare de prezenț ă intensă este un
facto r de transfo rmare și vindeca re foarte puternic pentru situații și oameni. în taoism, există un
termen numit wu wei, care este de obicei tradus prin „activitate fără acțiune" sau „a sta liniștit, fără
să faci nimic", În China antică, acest lucru era consid erat una dintre cele mai mari realiză ri sau
virtuți. Este radical diferit de inactiv itatea din starea obișnuit ă de conștiin ță sau mai curând de incon-
știență, care vine din frică, inerție sau indecizie. Adevărata „activitate fără acțiun e" implică lipsa de
reziste nță și vi gilență intensă.
Pe de altă parte, dacă se impune o acțiune, nu veți mai reacționa în virtutea minții
condițion ate, ci veți răspunde situației din prezenț a conș tientă. în această stare, mintea este liberă
de conc epte, inclusi v de concep tul non violenței. Așa că, cine po ate pr ezice ce v eți face?
Ego-ul crede că puterea dvs. stă în rezist ența pe care o opune ți, când de fapt rezistența vă
izolează de Ființă , singurul sediu al puterii adevărate. Rezistența este slăbiciune și frică deghizată în
putere. Ceea ce șinele fals. vede drept slăbiciune este Ființa dvs. în puritatea, inocența și puterea
sa. Ceea ce este văzut ca putere este slăbiciune. Astfel, șinele fals are un mod de existență
205

continu u rezistent și joacă roluri contrafăcute pentru a ascunde acea „slăbiciune" care este de fapt
puterea d vs.
Până când nu apare abandona rea, rolurile inconștiente constituie cea mai mare parte a
interacțiunilor umane. în abandona re, nu mai aveți nevoie de apărările și măștile sinelui fals.
Deveniți foarte simplu, foarte real. „Acest lucru este periculos ", spune șinele fals. „Vei suferi. Vei fi
vulnerabil." Ceea ce șinele fals nu știe, desigu r, este faptul că numai prin renunțar ea la rezistență,
devenin d „vulnerabil" , vă pute ți descope ri inv ulnerabilitatea adevărată și ese nțială.
Transforma rea boli i în treaptă spiri tuală superioară
Dacă o persoa nă este grav bolnavă și își acce ptă total condiția, aband onăndu -se bolii, nu își
aban donea ză dorinț a de a s e face bin e? Hotă rârea de a lup ta cu bo ala nu a r mai exista , nu-i a șa?
Abandona rea însea mnă accepta rea interio ară a stării de fapt fără r ezerve. V orbim desp re viața
dvs. — despre acest moment — nu despre condițiile sau circumstanțele vieții dvs., nu despre ceea
ce eu a ș numi situația dv s. de viață. Am mai vorbit deja despre asta.
În privința bolii, acesta este sensul său. Boala face parte din situația dvs. de viață. Prin
urmare, are un trecut și un viitor. Trecutul și viitorul formează un continuum neîntrerupt, cu excepția
cazului în care putere a salvatoare a Clipei de acum este activată prin prezen ța conștien tă. După
cum știți, în spatele diferitelo r condiții care formează situația dvs. de viață și care există în timp, se
află un lucru mai pro fund, mai i mportant: v iața dvs., Fiin ța din Clipa d e acum atemporală.
Deoa rece nu există probleme în Clipa de acum, nu există nici boală. Credi nța într-o etichetă
pe care cineva o atașeaz ă condiției dvs. menține situația pe loc, îi dă putere și o transformă dintr-un
dezechilib ru tempora r într-o realitate aparent solidă. îi dă nu numai realitate și solidit ate, ci și o
continuit ate în timp, pe care nu o avea înainte. Concen trând u-ne pe acest moment și ferindu -ne să
206

etichetăm mental situația, boala este redusă la unul sau mai mulți factori, precum: durerea fizică,
slăbiciunea , disconfo rtul sau neputința . Acestea sunt condițiile cărora vă abandonați — acum. Nu vă
aban donați ideii de „boală ". Lăsați suferința să vă forțez e să trăiți în prezent, într-o stare de intensă
prezență conș tientă. F olosiți-o pentru ilum inare.
Abandona rea nu transformă ceea ce există deja, cel puțin nu în mod direct. Abandona rea vă
transformă pe dvs. Când dvs. v-ați schimb at, se schimbă și lumea dvs. în întregime, pentru că
lumea e ste o simplă ref lectare. Am vorbit desp re acest l ucru mai dev reme.
Dacă v-ați uitat în oglindă și nu v-a plăcut ce ați văzut, ar trebui să fiți nebun ca să atacați
imagine a din oglin dă. Este exact ceea ce faceți când vă aflați într-o stare de neacce ptare. Și,
desigur , dacă atacați imaginea, vă atacă și ea la rândul ei. Dacă acce ptați imaginea indife rent care
este aceasta , dacă aveți o atitudi ne prieten oasă față de ea, nu poate să nu devină și ea prietenoasă
cu dvs. Iată cum schimbați lumea. Nu boala este problema. Dvs. sunteți — atâta timp cât mintea și
sinele fals dețin control ul. Când sunteți bolnav sau aveți un handicap, nu simțiți că ați eșua t într-u n
anumit fel, nu vă simțiți vinovat. Nu dați vina pe viață pentru că v-a făcut o nedrep tate, dar nu dați
vina nici pe dvs. Toate acestea însea mnă reziste nță. Dacă aveți o boală gravă, folosiți-o pentru a
progresa spirit ual. Folosiți orice lucru „rău" care vi se întâmplă pentru a vă dezvolta spiritual.
Retra geți timpul din boală. Nu îi dați nici trecut, nici viitor. Lăsați -o să vă forțez e să deveniți intens
conștient de mo mentul p rezent — și obser vați ce se întâ mplă.
Deveniți un alchimist. Transformați metalul obișnuit în aur, suferi nța în conștiință, dezast rul în
progres spi ritual.
207

Sunteți grav bolna v și acum ați devenit furios pentru tot ceea ce v-am spus? Atunci acesta
este un semn clar că boala a devenit o parte din sentimentul dvs. de identitate și că acum vă apăr ați
identitat ea — și boal a. Starea e tichetată c a „bo ală" nu are nimic de-a face cu fii nța d vs. a devărată.
Când apar dezastrele
În ce privește majoritatea încă inconștie ntă a populației, numai o situație -limită are poten țialul
de a sparge coaja dură a sinelui fals și de a o forța să se aban doneze și astfel să-și trezească
conștiința. O situație -limită apare atunci când, prin-tr-un dezastru , o revoltă de proporții, o pierdere
sau o suferință important ă, întreaga dvs. lume este distrus ă și își pierde sensul. Este o întâlni re cu
moartea, fizică sau psiholo gică. Mintea și sinele fals, creato rul acest ei lumi, intră în colaps. Din
cenușile v echii lumi poat e lua nașt ere o nouă lume.
Desigur , nu există nicio garanție că o situație -limită va reuși această transformare, dar
poten țialul există mereu. Rezistența unor persoane față de starea de fapt chiar se intensifică într-o
asemenea situați e și devine astfel o coborâre în iad. La alții, poate exista numai o abando nare
parțială, însă chiar și aceasta le va da o anumită profunzime și liniște care nu existau înainte. Părți
din carapacea sinelui fals sunt distrus e, și acest lucru permite unor mici breșe de liniște și energie
aflate în spatel e minții să st rălucească prin e a.
Situațiile-limită au produs multe miracole. Au existat criminali condamnați la moarte ce-și
aștept au execuți a, care, în ultimele ore ale vieții lor, au trăit lipsa sinelui fals, bucuria și liniștea
profundă aduse de aceas ta. Rezist ența internă față de situația în care s-au trezit a devenit atât de
intensă, încât le-a produs o suferință insupo rtabilă, fără să mai aibă încotro să fugă sau ceva de
făcut pentru a scăpa de ea, nici măcar un viitor proiectat de minte. Astfel, au fost forțați să accepte
complet inacce ptabilul. Au fost forț ați să se aband oneze situației. Au putu t să intr e în starea de grație
208

care vine odată cu mântuirea : eliber area totală de trecut. Desigur , nu situația -limită face loc
miracolului stării d e grație și mântuirii, ci actul a bando nării.
Așa că, ori de câte ori apare un fel sau altul de dezas tru sau o situație se „înrăutăț ește" extrem
de mult — boală, handicap, pierderea casei sau a averii ori a unei identit ăți sociale , ruperea unei
relații person ale, moartea sau suferința unei perso ane apropiat e sau chiar iminenț a propriei morți —
gândiți -vă că mai există o perspec tivă, că sunteți la un pas de un lucru incredibil: o transf ormare
alchimică completă a metalului obișnuit de durere și suferință în aur. Acesta este pasul numit
aban donar e.
Nu vreau să spun că veți fi fericit în astfel de situații. Nu veți fi. Dar frica și durerea se vor
transforma în pace interio ară și liniște, care vin dintr-un loc foarte profund — din Nema-ni fest. Este
„pacea lui Dumnezeu care depășește orice înțelegere". Comparati v cu ea, ferici rea este un lucru
destul de supe rficial. Cu aceas tă pace radiant ă vine conștiin ța — nu la nivel mental, ci în interior, la
nivelul Ființei — a faptului că sunteți indest ructibil, nemurito r. Aceast a nu este o credință. Este o
certit udine abs olută, ca re nu a re ne voie de d ovezi externe dint r-o su rsă secu ndară .
Transforma rea sufer inței în pace
Am citit desp re un filozof stoic din Grecia antică; la auzul veștii că fiul său a murit într-un
accident, el a răspu ns: „Știam că nu este nemurito r". Aceasta este aband onare? Dacă da, nu-mi
doresc așa ceva . Există anumite situații în ca re aba ndona rea pa re artificială și inumană.
Izolar ea de propriile sentimente nu este aban dona re. Dar nu știm care a fost starea sa
interi oară când a spus aceste cuvinte. în anumite situații extreme, poate fi imposibil să vă acceptați
prezentul. Da r întotd eauna a veți o a d oua șans ă de a v ă aband ona.
209

Prima ocazie este să vă abandona ți în fieca re moment realității prezente. Știind că nu poate fi
anulat ceea ce există — pentru că există deja — spuneți „da" la ceea ce există sau acceptați ceea
ce nu există. Atunci faceți ce trebui e să faceți, ceea ce vă cere situația. Dacă rămâneți în această
stare de accepta re, nu mai creați negati vism, suferință și nefericire. Trăiți într-o stare a lipsei de
reziste nță, o st are d e grați e și lumină, lib er de o rice te nsiune.
Ori de câte ori nu puteți face acest lucru , ori de câte ori pierdeți aceast ă șansă — fie pent ru că
nu creați suficient ă prezență conștientă pentru a împiedica un tipar de rezistenț ă habitu ală și
inconștien tă să apară, fie pentru că starea este atât de dificilă, încât este absol ut inaccept abilă
pentru dvs. — creați o formă de durere, o formă de suferin ță. Poate că vi se pare că situația creeaz ă
suferința, dar în ultimă instanț ă lucrurile nu stau așa — rezist ența dvs. este cea care creează
suferința.
Acum aveți o a doua șansă de a vă abando na: dacă nu puteți acce pta ceea ce se află afară,
atunci accept ați ceea ce se află în interi or. Dacă nu puteți acce pta condițiile externe, acceptați
condițiile interne. Adică: nu vă opuneți durerii. Lăsați-o să existe. Abandon ați-vă suferinței, disper ării,
fricii, singurătății sau orică rei forme îmbrăca te de suferință. Fiți marto rul ei, fără să o etichetați
mental. Îmbrățișați-o . Apoi veți vedea cum miracolul aban donă rii transf ormă suferinț a profundă în
pace p rofun dă. Aceasta este c rucifica rea d vs. L ăsați-o s ă devină în vierea și înălța rea d vs.
Nu înțeleg cum se poate aban dona cineva suferi nței. Așa cum ați arătat, suferința este refuzul
aban donării. C um ne p utem ab andona lips ei aband onării?
Uitați de abandon are pentru moment. Când durerea este profundă, orice discuție desp re
aban donar e vi se va părea oricum inutilă și lipsită de sens. Când durerea este profundă, este foarte
probabil să simțiți o dorin ță puternică de a fugi de ea, în loc să vă abandona ți ei. Nu doriți să simțiți
210

ceea ce simțiți. Ce ar putea fi mai normal? Dar nu există scăpare , ieșire. Există multe evadări false
— munca, băutu ra, drogurile, furia, proiecția, reprimarea ș.a.m.d. — dar ele nu vă vor elibera de
durere. Suferința nu scade în intensitate când o faceți să devină inconștie ntă. Când negați durerea
emoțională, tot ceea ce faceți sau gândiți, inclusiv relațiile dvs., devin contaminate de ea. O difuz ați,
ca să spun așa, sub forma energiei pe care o emana ți, iar ceilalți o detecte ază subliminal. Dacă sunt
inconștienți, se pot simți obligați să vă atace sau să vă rănească într-un fel sau îi puteți răni dvs.,
proiectând inconștien t durerea dvs. asup ra lor. Veți atrage și manifesta tot ceea ce corespund e stării
dvs.
Când nu există scăp are, există totuși o cale de aborda re a problemei. Așa că nu întoarce ți
spatele durerii. înfruntați -o. Simțiți-o complet. Trăiți-o — nu vă gândiți la ea! Exprimați-o, dacă este
nevoie, dar nu creați un scena riu mental în jurul ei. Acordați toată atenția sentimentului, nu
persoanei, evenimentului sau situației care pare să o fi produs . Nu lăsați mintea să foloseasc ă
durerea pentru a vă crea în jurul ei o identit ate de victimă. Compătimindu-v ă și spunându -le altora
poveste a dvs., veți rămâne blocat în suferință. Deoar ece este imposibil să scăp ați de sentiment,
singu ra posibilitate de a- 1 schimba este să v ă adânciți în el; altfel, nimic nu se v a schimba.
Așa că acordați atenție deplină sentimentelo r și abține ți-vă de la etichetar ea lor mentală. Pe
măsură ce vă adânciți tot mai mult în sentiment, fiți extrem de atent. La început, vi se va părea un
loc întunecat și terifiant, iar, când veți simți dorința intensă de a fugi, obse rvați-o fără să-i dați curs.
Continua ți să vă conc entrați atenția asupra durerii, continu ați să simțiți durerea, frica, groaza ,
singu rătatea — sentimentul, orica re ar fi el. Rămâneți vigilent, rămâneți prezent — prezent cu toată
Ființa, cu fieca re celulă a corpului. Făcâ nd acest lucru, aduceți o rază de lumină în întuneric.
Aceasta este fl acăra c onștiinței v oastre.
211

În acest stadiu, nu mai este nevoie să vă faceți griji în legătură cu aban donar ea. Aceasta s-a
produs deja. Cum? Atenția deplin ă este acceptar e deplină, este abandona re. Acordân -du-i atenție
deplină, folosiți puterea Clipei de acum, care este puterea prezenței dvs. Niciu n rest ascuns de
reziste nță nu poate supr aviețui în ea. Prezența eli mină ti mpul. Fă ră timp, sufe rința și negativ ismul nu
pot su praviețui.
Acceptare a suferinței este o călăto rie în moarte. Conf runtarea cu durerea profun dă,
accepta rea ei, mutarea atenției asupra ei înseamnă a muri conști ent. Când ați murit de această
moarte, realizați că nu există moarte — și că nu aveți de ce să vă temeți. Numai șinele fals moare .
Imaginați-v ă o rază de soare care a uitat că este o parte insepar abilă a soarelui și se păcălește
singu ră, făcându -se să creadă că trebuie să lupte pentru supraviețuir e, să creeze și să se agate de
o identit ate diferită de cea a so arelui. Mo artea acestei iluzii n u ar fi incredibil d e elibe ratoa re?
Vă doriți o moarte ușoa ră? Ați prefera să muriți fără durere, fără agonie? Atunci lăsați trecut ul
să moară în fiecare moment și permiteți luminii preze nței dvs. să alunge prin strălucirea ei șinele
greoi, legat d e timp, ca re credeați că sunteți „ dvs.".
S
Calea crucii
Există multe relatări despre oameni care spun că l-au găsit pe Dumnezeu prin suferin ță
profundă și exist ași expr esia creș tină „ calea crucii ", car e, pres upun, se referă la ac elași lucru.
Și noi vo rbim desp re același luc ru.
212

Stricto sens o, ei nu l-au găsit pe Dumnezeu prin suferința lor, deoarece suferinț a implică
reziste nță. L-au găsit pe Dumnezeu prin aban donar e, prin accepta rea totală a stării de fapt, poziție
pe care au fost forțați să o adopte prin suferința lor intensă. Probabil că la un anumit moment și-au
dat se ama că suferința es te cre ată de ei.
De ce est e aband onarea echivalen tă cu găsi rea lui Dum nezeu?
Deoa rece rezistența este insepa rabilă de minte, renunț area la reziste nță — abandona rea —
este sfârșitul dominației minții ca stăpân, sfârșitul impostor ului care se dăde a drept „dvs.", al ego-
ului. Toate aprecie rile și tot negati vismul se dizolvă. Lumea Ființei, care a fost ascunsă de minte, se
deschide în acel moment. Brusc, apare o mare liniște în dvs., un sentiment incompreh ensibil de
pace. Și în această pace se află o bucu rie profundă. Iar în această bucurie se află iubirea. în centrul
tuturor se află sac rul, incomensura bilul, cel ce nu p oate fi numit.
Nu numesc acest lucru găsirea lui Dumnezeu: Cum am putea vreodată găsi ceea ce nu am
pierdut, însăși esența vieții care există în dvs.? Cuvântul Dumneze u este limitativ nu numai din
cauza miilor de ani de percepție și folosi re greșite, dar și din cauză că implică existența unei alte
entități în afara dvs. Dumnezeu este Ființa însăși, nu o ființă. Aici nu poate exista o relație autentică
subiect -obiect, nu există dualitate, dvs. și Dumnezeu. Realizarea lui Dumneze u este cel mai natural
lucru d in lume. Uimitor și incompre hensibil nu e ste faptul că îl puteți conștientiza pe Dumneze u, ci că
nu sunteți conștient de Dumnezeu.
Calea crucii pe care ați menționat-o mai devreme este vechea cale a iluminării și până de
curând a fost singur a. Dar n u o re spingeți și n u îi subestimați eficacitate a. Ea î ncă mai funcționeaz ă.
213

Calea crucii este o inversare completă. Ea înseamnă că lucrul cel mai rău din viața dvs.,
cruce a, se transfo rmă în cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat vreodată, forțându -vă să depășiți
lumea formală, să de veniți Dumnezeu — pent ru că și Dumnezeu e ste un n on-luc ru.
În acest moment, pentru majoritatea inconș tientă a oamenilor, calea crucii este încă singura
cale. Ei se vor trezi numai printr-o suferinț ă suplimenta ră, iar iluminar ea ca fenomen colectiv va fi,
lucru p redictibil, p recedată de t ransf ormări pr ofunde. Acest pr oces refl ectă funcțio narea anumitor legi
universale ce guvernează dezvoltarea conștiin ței și astfel au fost prezise de unii prezică tori. Este
descris, printre alte locuri, în Cartea Revelației sau Apocalipsa, mascat de o simbolistică obscură și
uneo ri impenet rabilă. Aceast ă suferință nu este pr odusă de Du mneze u, ci de oameni semenilor lor și
chiar lor înșiși, dar și de unele măsuri de apărare pe care Pământul, care este un organism
inteligent , le va lua p entru a se p roteja de atacul v iolent al neb uniei umane.
Totuși, există azi un număr din ce în ce mai mare de oameni în viață a căror conștiin ță este
suficient de evoluat ă pentru a nu mai avea nevoie de suferință suplimentar ă înainte de a atinge
ilumina rea. Poate c ă și dv s. sunt eți unul dint re ei.
Atingere a ilumină rii prin suferință — calea crucii — înseamnă a fi forțat să intri în împărăția
cerurilor împotrivindu-t e. În final, vă aban donați pentru că nu mai puteți îndura suferinț a, dar
suferința ar putea continua mult timp până să se întâmple acest lucru. Iluminarea aleasă conștient
înseamnă renunța rea la atașamentul față de trecut și viitor și concentr area asupr a prezentului.
înseamnă a alege să rămâi în starea de prezență, și nu în timp. înseamnă a spune „da" stării de
fapt. Atunci nu mai aveți ne voie de du rere. De cât ti mp cred eți că veți av ea ne voie înainte de a pute a
spune: „Nu voi mai crea durere, nu voi mai crea suferință"? De câtă durere mai aveți nevoie înainte
de a p utea fac e această alege re?
214

Dacă credeți că aveți nevoie de mai mult timp, veți primi mai mult timp — și mai multă durere.
Timpul și du rerea sunt inse parabile .
Puterea de a alege
Ce se întâmplă cu toți acești oameni care aparent vor să sufer e? Am o prietenă al cărei
partener este agresiv fizic și care a avut o relație anterioară de același fel. De ce alege astfel de
bărbați și de ce acum refuză să iasă din această si tuație? De ce atât de mulți oameni aleg efectiv
suferința?
Îmi dau seama că verbul a alege este unul dintre termenii favoriți ai adepților curentului New
Age, dar în acest context nu este folosit foarte corect. Este o eroare să spunem că cineva își „alege"
o relație disfuncți onalâ sau orice altă situație negativ ă de viață. Alegere a implică conștiin ță — un
grad înalt de conș tiință. Fără ea, nu aveți posibilitatea de a alege. Alegerea începe în momentul în
care scăp ați de identificarea cu mintea și de tiparele sale condițio nate, în momentul în care deveniți
prezent. Până când nu ajungeți în acest punct, nu sunteți conștient, din punct de vedere spiritual.
Adică sunteți forțat să gândiți, să simțiți, să acționați în anumite feluri, în funcție de condiționa rea
mentală. Acesta este motivul pentru care Isus a spus: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac". Acest
lucru nu are nicio legăt ură cu inteligența , în sensul convențional al cuvântului. Am întâlnit multe
persoane inteligente și foarte educate care erau în același timp total inconști ente, adică complet
identificat e cu mintea lor. De fapt, dacă dezvoltarea mentală și bagajul mai mare de cunoștinț e nu
este contrabalansat de o dezvolta re corespunz ătoar e a conștiinț ei, potențialul neferici rii și
dezast rului este f oarte mare.
Prietena dvs. este blocată într-o relație cu un partene r abuziv și nu este pentru prima oară. De
ce? Nu are posibilitatea de a alege. Mintea, condiționat ă fiind de trecut, încea rcă mereu să recreeze
215

ceea ce știe și îi este familiar . Chiar dacă este dureros, cel puțin este familiar . Mintea aderă
întotd eauna la cunoscut. Necunoscutul este periculos, pentru că nu are niciun control asupra lui.
Acesta este motivul pentru care mintea urăște și ignoră prezentul. Conștiința momentului prezen t
creează o breșă nu numai în fluxul gândirii, ci și în cotinuu-mul trecut-v iitor. Niciun lucru cu adevărat
nou și creativ nu poate pătrunde în această lume decât prin această breșă, prin acest spațiu liber al
posibilității infinit e.
Așa că prietena ta, identificând u-se cu mintea, poate recrea un tipar învăța t în trecut, în care
intim itatea și violența sunt legat e insepa rabil. Alternati v, ea poate pune în aplica re un tipar mental
învățat în copilă ria timpurie, conform căruia ea este lipsită de valoare și merită să fie pedepsită. Este
posibil și să trăiască o parte import antă din viață prin corpul -du-rere, care caută mere u mai multă
durere cu care să se alimenteze. Parten erul ei are și el tiparele sale inconștiente, care le
completează pe ale ei. Desigu r, ea își cree ază singură situația , dar cine sau ce este cel care a crea t-
o? Un tipar mental-emo-țional din trecu t, nimic mai mult. De ce să facem din el un eu? Dacă îi veți
spune că și-a ales singur ă starea sau situația, îi veți întări starea de identifica re cu mintea. Dar este
tiparul său mental adevărata ei personalitate? Este șinele ei adevărat? Este identitate a ei adevărată
derivată din trecut? Arătați-i prietenei cum să devină o prezen ță care își observă gândurile și
emoțiile. Vorbiți-i desp re corpul -durere și despre cum se poate elibe ra de el. învățați-o arta
conștientiz ării corpului interior. Arătați-i pe viu semnificația prezenței. Imediat ce va fi capabilă să
acceseze puterea prezentului și astfel să rupă legătura cu trecutul ei condițion at, va avea
posibilitate a de a al ege.
Nimeni nu alege disfuncționalitat ea, conflictul, durerea. Nimeni nu alege nebunia. Ele se
întâmplă pentru că nu aveți suficie ntă prezență pentru a dizolva trecutul, nu aveți suficientă lumină
216

pentru a alu nga întunericul. N u sunteți aici în totalitat e. Nu v -ați trezit complet încă. Intr e timp, mintea
condiționată v ă conduce v iața.
Similar , dacă sunteți unul dintre cei mulți care au probleme cu părinții, dacă mai nutriți încă
resentimente în legăt ură cu un anumit lucru pe care l-au făcut sau nu l-au făcut, atunci încă mai
credeți că au avut posibilitat ea de a alege — că ar fi putut să se comporte diferit. întotdeauna ni se
pare că oamenii au avut posibilitate a de a opta, dar aceasta este o iluzie. Atâta timp cât mintea dvs.
cu tiparele ei condițion ate vă conduce viața, atâta timp cât sunte ți mintea dvs., ce opțiuni aveți?
Niciuna. Nici măcar nu sunteți acolo. Starea de identifica re cu mintea este extrem de disfiinc țională.
Este o formă de nebunie. Aproap e toată lumea suferă de această boală, în diferite grade. în
momentul în care realizați acest lucru, nu mai puteți avea resentimente. Cum ați putea fi supă rat pe
boala c uiva? Singura reacție potrivită este compasiunea.
Aceasta înseamnă că nimeni nu este responsabil pentru actele sale? Nu-mi place această
idee.
Dacă sunteți condus de minte, deși nu aveți posibilitate a de a alege, veți suferi totuși
consecinț ele inconștienței dvs. și veți crea suferințe suplimentare . Veți duce povara fricii, a
conflictelor , a problemelor și a durerii. Suferința astfel creată vă va forța, în final, să ieșiți din starea
de inco nștiență.
Ceea ce spuneți desp re alegere este valabil și pentru ier tare, presupun. Trebuie să fii total
conștient și să te ab ando nezi înainte d e a pu tea ier ta.
„Iertarea" este un termen folosit de 2.000 de ani, dar majoritat ea oamenilo r au o imagine
foarte limitată despre semnificația ei. Nu puteți ierta într-adevăr pe cineva atâta timp cât sentimentul
dvs. de identitate derivă din trecut. Numai având acces la puterea prezentului, care este puterea
217

proprie, poate exista iertare autentică. Acest lucru lasă trecutul fără nicio putere. Când realizați în
adânc ul sufletului că niciun lucru pe care l-ați făcut vreodată sau care v-a fost făcut nu poate atinge
câtuși de puțin ese nța ra diantă a ființei d vs. a devărate, întregul co ncept al ie rtării d evine inutil.
Și cum ajung la această c onștienti zare?
Când vă abando nați stării de fapt și deveniți total prezent, trecutul înceteaz ă să mai aibă vreo
putere. Nu mai av eți nevoie de el. Prez ența este cheia. Clipa d e acum este cheia.
Cum voi ști că m-am aband onat?
Când nu veți mai simț i nevoia să puneți această întrebare.
Cuprins
Prefața edito rului….. ………… ……..
Cuvânt înainte……….. ………… …..
Mulțumiri ……….. ………… ……..
Introduc ere .. ………… ………… ….
Capit olul 1Nu suntem totuna cu mintea n oastră……..
Cel mai mare obstac ol în calea
iluminării…… ………… ……….
Eliber area d e mintea noast ră…….. ……
Iluminare a: depăși rea g ândurilo r ….. …..
Emoția: reacția corpul ui la activitatea
minții………… ……..
218

Capit olul 2
Conș tientizar ea: calea
eliberării de durere………………..
Nu mai cre ați dur ere în preze nt …… …..
Durerea trecută: dizolvarea corpului-du rere ..
Identificar ea sinelui fals c u corp ul-du rere …
Originea f ricii ……… ………… ….
încerca rea sinelui fals de a atinge starea de
împlinire… ………… ………..
Capit olul 3
Să păt rundem și mai adânc în Clipa de acum
Nu vă căutați șin ele în minte ……. ……
Puneți c apăt iluziei timpului……… …..
Nimic nu există în afara Clipei de acum ….
Cheia dimensiu nii spirituale. ………… .
Cum a jungem la pute rea Clipei d e acum ….
Renunțar ea la timpul psihologic . ………
Nebunia timpului psihologic .. ………..
Negativismul și sufe rința își au răd ăcinile
în timpul psih ologic …… …………
Desco perirea vi eții dincol o de situați a
de viață … ………… ………… . Toate pr oblemele sunt iluzii ale minții …..
Un p as uriaș în evoluția conștiinței…. ….
Bucu ria de a t răi…… ………… …..
Capit olul 4
Strategii ale minții de evitare a Clipei de acum
…………… ……..
Pierd erea Clip ei de acum:
iluzia f undamentală….. ………… ..
Starea obișnuit ă de inco nștiență
și inco nștiența p rofun dă…….. ……..
Ce caută ei? . ………… ………… .
Dizol varea stă rii de inco nștiență o bișnuită ..
Eliber area d e nefe ricire .. ………… …
Oriunde v -ați afla, fiți complet prezent ….
Scopul int erior al călăto riei vi eții ….. ….
Trecutul nu poate supraviețui dacă sunteți
prezent. ………… ……
Capit olul 5
Starea de p rezenț ă ……… ………… .
Nu e ste ceea c e cred eți ……… …….
Sensul ez oteric al „ aștep tării".. ……….
Frumusețea s e ivește în linișt ea pr ezenței…
219

Atinge rea conș tiinței pu re……… ……
Cristos: re alitatea p rezenț ei dvs. div ine . …
Capit olul 6
Corpul inte rior …………… ……….
Ființa este șinele d vs. p rofun d ……. ….
Priviți dinc olo de cu vinte …….. …….
Desco perirea pr opriei r ealități in vizibile
și ind estructibile ………. ………..
Conectare a cu co rpul inte rior…………
Transformarea prin int ermediul corp ului …
Rugăciune pe ntru c orp .. ………… …
Rădăcini interi oare a dânci…… ………
înainte de a intra în cor p, iart ă………..
Legătu ra cu nemanifestul.. ………… .
încetinirea proces ului de î mbătrâ nire…. ..
Fortifica rea sistemului imunitar …….. ..
Lăsați res pirația să vă conduc ă prin c orp .. .
Folosire a crea tivă a minții……………
Arta de a asc ulta …….. ………… ..
Capit olul 7
Porți c ătre lumea nemanifestâ ………….Să păt rundem și mai adânc în corp…. ….
Sursa chi-ului ……….. ………… .
Somnul fără v ise……….. ………..
Alte po rți…….. ………… ……..
Linișt ea ……. ………… ……….
Spațiul… ………… ………… …
Adevărata n atură a spațiului și a timpului ..
Moartea conștien tă ……. ………… .
Capit olul 8
Relații e voluate …………… ……….
Pătrundeți în Clipa de acum,
oriunde v -ați afla ………… ………
Relații d e iubir e/ură. ………… …….
Dependenț a și căuta rea plenit udinii …….
De la depen dență la r elații iluminate ……
Relațiile c a formă de p ractică spi rituală .. ..
De ce femeile sunt mai aproape
de ilumina re …… ………… ……
Dizol varea co rpului-d urere feminin
colec tiv ……….. ………… …..
Renunțar ea la r elația cu sine ………… .
Capit olul 9
220

Dincolo de fe ricire și ne fericir e
se află pace a ……… ………… …..
Binele su perio r dincolo d e bine și d e rău . ..
Sfârșit ul dramei vi eții d vs….. ……….
Efemeritatea și ciclurile v ieții .. ………
Folosire a și aban donar ea neg ativismului …
Natura compasiunii….. ………… …
Spre o or dine dife rită a r ealității…… ….
Capit olul 10
Sensul a bandon ării……… ………… .Accepta rea p rezent ului……….. ……
De la energia mentală la ene rgia spi rituală ..
Aband onarea în relațiile pe rsonale… …..
Transformarea bolii î n treaptă
spirituală su perioa ră…… …………
Când apa r dezast rele…… ………… .
Transformarea suferin ței în pac e……….
Calea crucii….. ………… ………
Puterea de a alege -……… …….
Editor: GR. ARSEN E
CURTEA VEC HE PUBLISHING
str. arh. Ion Mincu 11, București
tel./fax: (021) 222.57.26, (021) 222.47.6 5
intern et: www.curtea veche.ro e-m ail: redactie @curtea vech e.ro
221