Echitate Si Discriminare In Managementul Resurselor Umanedoc

=== Echitate si discriminare in managementul resurselor umane ===

UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI PSHIOLOGIE

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE IN ADMINISTRAREA ORGANIZATIILOR

PROIECT

[anonimizat] Lidia

Echitate și discriminare în managementul resurselor umane

Luarea deciziilor nu este deloc o formalitate, pentru că măsurile dispuse pot afecta o întreagă comunitate.

De aceea, managerul trebuie să cunoască toate împrejurările care conduc la aflarea adevărului, astfel încât să fie luată decizia cea mai corectă.

Aceasta trebuie să respecte principiul echității, în sensul de a nu favoriza pe cineva și defavoriza pe altcineva.

Trebuie ținut cont de starea reală de fapt, care impune anumite decizii.

Conduita morală a managerului este esențială în astfel de situații, pentru că un act de o asemenea responsabilitate implică principii etice care trebuie să se regăsească în profilul unui manager.

Pentru ca o decizie să aibă conotații etice, trebuie să includă două elemente: Hotărârea de a acționa și potențialul de afecta negativ sau pozitiv pe cineva. Deciziile în managementul resurselor umane trebuie să aibă mereu în vedere răspunsul la următoarele întrebări:

Ce este adevărul? ce este corect? ce este cinstit? ce e responsabil?

De multe ori, adevărul nu poate fi stabilit cu ușurință sau cu exactitate, fapt pentru care trebuie analizate mai multe păreri și studiate toate împrejurările care conduc la aflarea acestuia.

Sunt foarte utile, de asemenea, alte situații asemănătoare, din trecutul companiei sau chiar de la alte societăți, care pot contribui la aflarea adevărului și implicit la luarea unei decizii juste în managementul resurselor umane.

Luarea deciziilor implică determinarea a ceea ce este și nu este etic și presupune judecăți bazate pe trei aspecte esențiale: care este adevărata natură a evenimentului, actului sau deciziei care a intervenit, care sunt normele prevalente de acceptabilitate ale societății sau afacerii, ce judecăți de valoare se fac de către cineva cu privire la evenimentul, actul sau decizia considerată și care este percepția persoanei respective cu privire la normele implicate.

Nimeni din cei afectați de măsurile luate în cadrul managementului resurselor umane nu trebuie să fie discriminat.

Ca și în alte sfere ale societății, discriminarea nu trebuie să funcționeze nici la locul de muncă. De aceea, deciziile trebuie să țină cont de toate criteriile care pot influeanța pozitiv sau negativ o anumită persoană sau chiar un grup.

Discriminarea poate fi pe criterii de vârstă, de sex, de naționalitate, de etnie sau de apartenență la un anumit grup.

Rolul managementului resurselor umane este de a face ca discriminarea să nu fie resimțită în nici un fel la locul de muncă.

Similar Posts