Echipamentul electric al autocamionului DAC 665 TG [606398]

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 40 ARGUMENT
Apariția primelor automobile este strâns legată de descoperirea și perfecționarea mașinii
cu aburi și a motorului cu ardere internă. Primele automobile au apărut pe la mijlocul secolului
trecut și erau echipate cu motor cu abur, iar spre sfârșitul secolului, motorul cu abur începe să fie
înlocuit cu motorul cu ardere internă.
DAC 665 este o familie de autocamioane militare de tracțiune și transport, fabricată de
Întreprinderea de Autocamioane Brașov în anii 1980. A fost construit în mai multe versi uni, fiind
exportat în Ungaria, Egipt, Irak și Cuba.
Varianta DAC 665T era destinată tractării pieselor de artilerie și transportului de trupe și
materiale.
Varianta DAC 665G era folosită pentru transportul pontoanelor din parcurile de poduri
ale Armatei Române.
Ambele aveau tracțiune integrală 6×6. Șasiul acestor autocamioane a stat la baza mai
multor vehicule specializate.
La începutul anilor 1970, în România a fost demarată producția autocamioanelor DAC și
ROMAN. Armata Română a avut în vedere achiziț ionarea modelului ROMAN 12.135DF. Acesta
nu îndeplinea toate cerințele militare și nu a fost omologat. Întreprinderea de Autocamioane
Brașov a realizat două modele noi, DAC 665T și DAC 444T, pentru a fi achiziționate de armată.
În anul 1985 a intrat în pro ducție o variantă îmbunătățită, denumită DAC 665T Modernizat,
Model 1985. Îmbunătățirile au fost introduse și la modelul DAC 444T în anul 1986.

Fig.1.
https://ro.wikipedia.org/wiki/DAC_665

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 40 CAPITOLUL 1 Rolul, compunerea, funcționarea echipamentului electric la
autocamionul DAC 665 T/G

1.1.Rolul și funcționarea echipamentului electric.
Echipamentul electric are rolul de a asigura energia electrică pentru alimentarea aparatelor
electrice, atât staționa r cât și la deplasarea automobilului.
Echipamentul electric al autovehiculelor cuprinde totalitatea aparatelor și mașinilor
electrice având drept scop alimentarea cu energie electrică, la o tensiune de lucru aproape
constantă a receptoarelor și consumatori lor automobilului, atât în timpul rulării cât și în timpul
staționării acestuia.
De asemenea, cu ajutorul echipamentului electric se asigură pornirea și funcționarea
motorului, mărirea siguranței în circulație și a gradului de confort în timpul conducerii , prin
recondiționarea și încălzirea sau răcirea aerului, urmărirea funcționării sau semnalizarea unor
defecțiuni (avarii), la diferite instalații, semnalizarea optică și acustică exterioară iluminarea
optimă a drumului pe timp de noapte sau alte cerințe c are ușurează conducerea automobilului în
orice regim de lucru și în orice condiții c1imatice.
Echipamentul pentru motor – respectiv sistemele de alimentare, de pornire și de aprindere
are o importanță deosebită întrucât condiționează în același timp funcț ionarea automobilului în
ansamblu.
Se folosesc sisteme de alimentare în curent continuu cu tensiunea nominală de 12 V la
majoritatea autoturismelor și autocamioanelor de tonaj mic și mediu și 24 V 1a autobuze și
autocamioane de puteri mari. Există tendința că pentru instalațiile electrice ale autovehiculelor,
echipate cu generatoare cu puteri mai mari de 500 W, să se utili zeze tensiuni nominale de 24 V.
Se utilizează pentru producerea energiei electrice alternatoare trifazate cu redresor
datorită avantajelo r pe care le prezintă în ceea ce privește caracteristicile și durata lor de
funcționare în comparație cu dinamurile. 1

1 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.14)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 40 1.2.Compunerea echipamentului electric.
a) Sursele de energie electrică:
– bateria de acumulatoare
– alternatorul
b) Consumatori d e energie electrică
– Instalația de pornire
– Instalația de iluminat
– becuri:
– pentru farurile principale
– pentru farurile camuflate
– pentru poziție
– far proiector
– plafonieră cabină
– lampă perete față
– lămpile pe ntru bord
– lampă iluminat troliu
– Instalația de semnalizare:
– acustică
– optică, pentru schimbarea direcției de mișcare
– optică de stop
– instalația de semnalizare a acționării frânei de parcare
– Instalația de încălzire și ventil ație
– tipul de 24 V
-cu electromotor de pornire tip IM23 cu cuplare electromagnetică 24 V 6
CP
– prin calorifer, cu două ventilatoare acționate electric
– Instalația electrică pentru ștergător și spălător parbriz
– tipul: pentru ștergător și pentru spălător.
Aparatele de măsură și control
a) Indicator de tensiune;
b) Indicator de temperatură apă;
c) Indicatorul de presiune;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 40 d) Indicatorul de nivel;
e) Manometrul dublu;
f) Vitezometrul și chilometrajul;
g) Contor ture motor (turometrul)
Instalația electrică de co mandă și auxiliară
a) Instalația pentru comanda reductorului
– tipul
– cu electromotor cu două viteze și mecanism de acționare melcat
– cu electromotor și pompă cu roți dințate
– cu lamelă bimetalică
– electromagnetic
– tip logometric
– cu termistor
– electromagnetic
b) Instal ația electrică pentru comanda blocării transversale și longitudinale a
diferențialelor.
c) Instalația centrală de semnalizare a avariilor
-tipul acustic și optic. 2

1.3. Rolul, compunerea, funcționarea elementelor componente ale echipamentului electric a
autocamionul DAC 665 T/G.
Instalația electrică a autocamionului DAC 665 T/G este de 24 V și se compune din:
Surse de energie electrică , în care intră:
– bateria de acumulatoare;
– alternatorul cu releu sau regulator și divizorul de tensiune;
Consumatori de e nergie electrică alcătuiți din:
– instalația de pornire;
– instalația de preîncălzire;
– instalația de iluminat și semnalizare;
– instalația electrică de comandă;
– instalația electrică de spălat și șters parbriz;

2 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.16)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 40 – instalația de încălzire și ventilație.

1.4. Bateri a de acumulatoare .
Autocamionul este echipat cu 2 baterii de acumulatoare de 12 V, legate în serie, de tipul
12-110.
Bateriile de acumulatoare au rolul de a acumula o anumită cantitate de energie electrică și
de a reda în urma unor reacții chimice în urmă toarele stuații:
– când motorul nu funcționează (pentru pornirea motoarelor și pentru iluminatul
interior sau local etc.);
– la mersul în gol al motorului sau când numărul consumatorilor este mare și
alternatorul nu face față singur.
Compunerea și descrierea bateriilor de acumulatoare.
Bateria de acumulatoare se compune din: bac, elemenți, electrolit, capacele și punțile de
legătură.
Bacul bateriei are rolul de a susține toate elementele componente și electrolitul. Este
confecționat din ebonită sau materiale p lastice, de formă paralelipipedică, prevăzut cu șase
secțiuni (celule), iar fundul este prevăzut cu nervuri, care au rolul de a sprijini plăcile și în același
timp de a forma compartimente pentru depunerea pastei activă căzută de pe plăci, cu scopul
evităr ii scurtcircuitării acestora.
Capacele au rolul de a închide elementele (celulele) bateriei la partea superioară. Ele sunt
confecționate din material electroizolant, rezistente din punct de vedere mecanic, chimic și
termic. Fiecare capac este prevăzut cu 3 orificii: unul central pentru umplerea, completarea și
verificarea nivelului și densității electrolitului și două la capete pentru ieșirea bornelor conice ale
punților de asanblare a plăcilor.
Orificiul central este prevăzut cu un bușon dop, pentru a nu p ermite vărsarea
electrolitului, permițând însă evacuarea gazelor prin orificiilor sale de aerisire. Între capac și
bornele conice trebuie să existe o bună etanșeitate pentru a nu permite scurgerea electrolitului,
etanșeitatea realizată prin turnarea unei m ese speciale din mastic.
Elemenții bateriei sunt alcătuiți din plăci și separatori, constituind elemente active care,
împreună cu electrolitul, generează curentul electric.
Plăcile sunt confecționate din grătare de plumb, prin turnare pe care se aplică pas tă activă.
După masa activă pe care o conțin, plăcile se împart în: plăci pozitive și plăci negative.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 40
Fig.1.4.1. bateria de acumulatoare

1- grătar nepastat; 2 – placă pozitivă; 3 – separator; 4 – placă negativă; 5 – punte de
asanblare; 6 – grup de plăci pozitiv e; 7- element asamblat; 8 – monobloc; 9 – capac; 10 –
punte de legătură; 11 – bușon.
Plăcile pozitive au ca pastă activă oxizi ai plumbului, care -i dau culoarea maronie (brun
roșcată).
Plăcile negative au ca pastă activă plumbul spongios și sunt de culoare ce nușie.
Deoarece plăcile pozitive, în timpul funcționării, reacționează pe ambele fețe și tind să se
deformeze, se introduc totdeauna între două plăci negative, din care cauză numărul plăcilor
negative este mai mare cu una decât al plăcilor pozitive.
Sepa ratorii se introduc între două plăci cu polarități diferite.
Rolul separatorilor este de a evita scurtcircuitele între plăci.
Se folosesc separatori de mipor sau miplast (material plastic) cu împâslitură de sticlă ,
considerați cei mai buni pentru baterii le de acumulatoare cu plăci de plumb.3
Punțile de legătură sunt confecționate din plub cu adaus de 3 -5% antimoniu. Ele
realizează legătura dintre elemenții bateriei de acumulatoare.

3 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.215)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 40
Principiu de funcționare
Funcționarea bateriei de acumulatoare are la bază reacțiile chimice și electrochimice
reversibile din cursul încărcării și descărcării.
Elementele constituiente ala bateriei înainte de descărcare sunt: la placa pozitivă se
găsește bioxid de plumb, la placa negativă plumbul spongios, electrolitul e ste o soluție de acid
sulfuric cu o concentrație de 1,28 g/cm
3
În timpul descărcării, la ambele plăci se formează suflatul de plumb (SO4Pb) din care
cauză reacția de descărcare mai poartă și denumirea de reacția dublei sulfatări, iar din soluție se
consumă sulfatul si apare apa, ceea ce face ca densitatea să scadă.
Descărcarea trebuie să aibă loc până la o tensiune de 1,7 V/ element.

1.5.Alternatorul.
În timpul mersului automobilului, curentul electric necesar alimentării comsumator ilor
din instalație și r eâncărcarii bateriei de acumula toare este furnizat de un altenator care debitează
curent chiar la turații mici ale motorului. Autocamionul este echipat cu un alternator .590 tip
1150.
Compunerea și descrierea alternatorului
– 1 stat or, 2 rotor, 3 colector, 4 grup de redresare, 8 periile, 10 suportul periilor,
11,12 capacele.

Fig.1.5.1. Alternatorul

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 40 1- Stator, 2 – rotor, 3 – colector, 4 – diodă pozitivă, 5 – diodă negativă, 6, 7 – plăcuțe radiatoare,
8- perii colectoare, 9 – arcurii, 10 – suport port perii, 11, 12 – scuturi, 13 – ventilator, 14 –
fulie, 15, 16 – rulmenți, 17 – borne, 18 – borne, 19 – suport diode.
a) Statorul este de forma unui inel, confecționat din tole de oțel groase de 1 mm, izolate între
ele cu lac. La partea interioară este prez ut cu 36 crestături , în care se introduce
infășurarea statornică. Înfășurarea statornică tip trifazat este legată în stea, avănd fiecare
capat exterior conectat la puntea de redresarea , iar cele interioare, legate între ele,
formează nulul conectat la bo rna C a altenatorulului.
b) Rotorul este compus din: doi poli inductori sub formă de gheară având fiecare câte șase
piese polare, înfășurarea de execuție fixată pe rotor și alimentată prin intermediul celor
două inele, arborele rotorului, care se sprijină în capace prin intermediul a doi rulmenți cu
bile.
c) Inelele colectoare, în nu0măr de două, constituie colectorul genertorului, sunt executate
din cupru electrolitic, izolate atât între ele, cât și față de rotor, cu masă plastică.4

Fig.1.5.2

4 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.220)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 40 a) – rotorul demon tat, b) rotorul asamblat; 1 – înfășurarea rotorului, desfășurarea de execuție,
2,3 – capetele înfășurării, 4 – inele colectoare, 5 – ploi reductori cu 6 piese polare.
Rotorul se sprijină în scuturile altenatorului prin intermediul unor rulmenți cu bile. Pe
capătul arborelui rotorului, opus colectorului, se fixează prin presare fulia de antrenare și
discul cu palete pentru ventiație.
d) Periile, prin intermediul cărora se alimentează înfășurările de execuție, sunt confecționate
din grfit și fixate într -un suport de material plastic. Periile sunt apăsate pe colector de câte
un arc spiral. Legătura electrică între perii și borne se realizează cu sârmă lințată. Peria
pozitivă este fixată pe scutul colector, pe care este marcată borna DF, iar peria negativă
este cone ctată la masă prin intermediul unui șurub care fixează portperia pe scutul
colector.
e) Dispozitivul de redresare este compus din șașe diode semiconductoare cu siliciu, montate
într-un suport confecțioat din două plăci de aluminiu, izolate printr -un izolator de mat erial
plastic. Trei sunt diode conductoare, iar trei sunt diode de blocare. Plăcuțele de aluminiu
sunt randalinate la exterior pentru a ușura răcirea gruplui de redresare.
La dispozitivul de redresare se fixează două borne ale alternatorului: borna + B un bulon
filetat ce face corp comun la placa diodelor pozitive, izolat de capac printr -o bucșă de
material plastic, și borna – D de masă un bulon filetat ce face corp comun cu placa
diodelor negative și capac, izolat de placa diodelor pozitive. Între ce le două borne se află
conectat un condensator de 1 microF, care realizează filtrarea curentului redre sat.
f) Scuturile
– Scuturile dinspre fulie, confecționat din aluminiu prelucrat la interior în trepte.
El constituie un capac al alternatorului și un punct d e sprijin al arborelui
rotorului;
– Scutul dinspre colector confecționat din aluminiu constituie al doilea capac al
alternatorului și al doilea punct de sprijin al arborelui rotorului. În el se
montează suportul periilor și dispozitivul de redresare;
– Scutul dinspre colector este prevăzu cu 8 orificii de aerisire și ventilație, un
orificiu de acces al periilor la dispozitivul de redresare și orificiul de acces al
periilor la colector. Pe capac sunt însemnate cele 4 borne: borna +B, borna –
D, borna DF și borna C.5

5 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.222)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 40 1.6. Releul regulator .
Releu regulator tip 1350 este de tip electric și se compune dintr -o carcasă metalică, în care
se află un montaj compus din:
-Un tranzitor de putetre, prin intermediul căruia se alimentează înfășurarea de execuție a
alternatorul ui T1 ;
– o diodă de blocare D3 cu rolul de a se bloca scurgerea la masă a curentului de execuție și
închiderea curenților de autoinducțir ce iau naștere în înfășurarea de excitație;
– Un tranzitor de reglare, comanda T2;
– o diodă ZENNER D 2 montată în ba za tranzitorului T2;
– un circuit de reacție, format din rezistența R5 și condensatorului C conectat în serie între
colectorul tranzitorului de putere și baza tranzitorului de comandă;
– o rezistență Tm cu rol de compensator de temperatură;
– un grup de re zistențe R1 -R2 cu ajutorul cărora se obțin parametrii dr lucru ai releului;
– două diode de accelerare D1 și D2 în circuitul emițătorului tranzitorului T1, cu rol de a
accelera b locarea trenzitorul ui de putere , trei borne: borna +D, borna DF și borna –D.
Principiul de funcționare:
Tensiunea electromotoare indusă în înfășurările statorice este dată de relația:
e=
t în care:
e=tensiunea electromotoare indusă;

=fluxul inductor generat de curentul de excitație în ju rul înfășurării de excitație
(retorice).
Tensiunea electromotoare indusă într -un conductor de către un flux variabil este dată de
relația :
E=K
 în care:
K= constanta alternatorului

= turația rotorului alternator ului, care depinde de turația arborelui cotit.
Rezultă din cele două relatate și în special din relația lui E că tensiunea electromotoare
depinde de un element exterior alternatorului și anume turația arborelui motor a cărei gamă de
variație este de 500 -2200 rot/min.
Alternatorul generează o tensiune nominală de 24 V la o turație de 980 rot/min.6

6 Frățilă Gh. (1992 p.231)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 40 1.7.Instala ția de pornire .
Instalația de pornire are rolul de a genera cuplul necesar antrenării arborului motor, în
scopul realizării primelor circluri motoare p entru pornirea motorului autocamionului.
Instalația de pornire se compune din: sursă de curent (bateriile de acumulatoare);
contactul cu cheie și electromotorul de pornire.
Electromotorul de pornire
Are rolul de a genera energie necesară antrenării arborel ui motor.
Este un electromotor de c.c. cu excitație serie, de 24 V, tip D 6/24, cu cuplare
electromagnetică (cu rotor deplasabil).
Electromotorul se compune din electromotorul propriu -zis, releul de anclanșare (cuplare)
și mecanismul de acționare.
Electro motorul propriu -zis se compune din: stator, rotor, colector, perii colectoare cu
portperii și scuturi (capace).
a) Statorul se compune dintr -un cilindru de oțel (1) pe care se fixează patru poli
inductori – un pol inductor este alcătuit din piesa polară și înf ășurarea sa.
Pe piesele polare se dispun trei înfășurări statorice și anume:
– O înfășurare serie principală, confecționată din bară de cupru, dispuse pe două
piese polare, conectate în serie la înfășurarea rotorică, cu un capăt conectat la
plotul fix al rel eului de anclanșare, iar celălant la periile (+ și -) ale instalației;
această înfășurare are rolul de a crea câmpul electromagnetic principal, care va
genera cuplul necesar antrenării arborelui motor.
– O înfășurare auxiliară serie confecționată din conduct or de cupru cu secțiune
circulară, având un capăt conectat la plotul mobilal releului de anclanșare, iar
cu celălant la plotul fix la care se leagă înfășurarea serie principală, cu rolul de
a crea câmpul electromagnetic necesar rotirii inițiale a rotorului pentru o
cuplare silențioasă a pinionului electromotorului cu coroană de pe volant.7

7 Frățilă Gh. (1992 p.232)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 40
Fig.1.7.1. Electromotorul de pornire
1- Cilindru de oțel; 2 – piesă polară; 3 – înfășurarea statorică; 4 – buton de fixare a piesei
polare; 5 – rotor; 6 – arbore rotor; 7 – bucșă de bronz; 8 – arc; 9 – ansamblu mecanism de
cuplare; 10 – pinion de acționare; 11 – rulment; 12 – cuplaj de fricțiune; 13 – releu de
anclanșare; 14 – arc.

b) Rotorul este copus din: arbore sprijinit în capace pe două bucșe de bronz; miezul de
fier în crestăturil e căruia se introduce înfășurarea retorică, confecționată din sârmă de
cupru de secțiune dreptunghiulară, conectată la lamelele colectorului. La capătul
dinspre colector, arborele este prevăzut cu un orificiu axial în care se introduce o
bucșă de bronz, ca re culisează pe un ax, confecționat din oțel și încastrat în capac.
c) Colectorul este confecționat din lamele de cupru electrotehnic, izolat între ele și față
de arbore cu material plastic.
Lungimea colectorului este mai mare decât lungimea periilor, pentru a permite deplaxarea
axială a rotorului.8

8 Frățilă Gh. (1992 p.261)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 40 1.8.Instalația de iluminat.
Instalația de iluminat are rolul de a asigura iluminatul drumului, cabina și scalele
aparaturii de măsură și control pe timp de noapte și ceață.
Instalația de iluminat a autocam ionului se compune din:
– Instalație de iluminat exterior;
– Instalație de iluminat interior.
Instalația de iluminat exterior se compune din:
– Două faruri asimetrice dreptunghiulare;
– Două faruri cu dispozitive de mascare;
– Un far proiector;
– Lămpi de poziție faț ă și spate, o lampă pentru iluminarea troliului, o lampă
pentru iluminarea numărului de îmatriculare (servește si pentru semnalizarea
poziției stânga) ;
– Două prize pentru lampa portativă de 24 V;
– Comutatorul central de lumini;
– Un releu de schimbarea fazelor ;
– Un comutator schimbător de faze, un comutator al regimurilor de iluminat;
– Patru relee pentru pozițiile camuflat -necamuflat și o lampă de control fază
mare (martor).
Farul dreptunghiular este de tip FAD -1 și se compune din: carcasă (1), din material
plastic, sistemul optic alcătuit din reflectorul (2), dispersorul (3), flanșa (4), și becul farului;
șurubul de reglare (5), și siguranța (6). Becul farului este de tip cu două faze de 50/55 W la o
tensiune de 24 V, cu fusung de tip baionetă. 9

9 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.254)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 40
Fig.1.8.1. Farul asimetric dreptunghiular FAD -1
Farurile cu dispozitive de mascare sunt rotunde, cu
 170 mm, montate pe cabină
deasupra farurilor dreptunghiulare.
Farul se compune din sistemul optic și dispozitivul de mascare.
Sistemul optic este alc ătuit din: rama (1), dispersorul (2), reflectorul (5), portreflectorul
(4), flanșa becului (6), garniturile (3) și (8), carcasa (7).
Dispozitivul de mascare este alcătuit din: rama (9), viziera (11), clapeta obturatoare (10).
Farul este prevăzut cu două be curi: un bec bilux 55/50 W pentru iluminat drumul și un
bec sferic de 5 W pentru poziție. 10

Fig.1.8.2. Farul cu dispozitiv de mascare.

10 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.257)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 40 Instalația de iluminat interior se compune din:
– Patru lămpi plafoniere în cabină dispuse două pe peretele din stânga;
– O lampă pentru cutia de acte și o lampă sub capotă pentru iluminatul tabloului
cu siguranțe.
Lămpile pentru iluminat interior sunt prevăzute cu întrerupere încorporate în corpul
lămpi.

1.9.Instalația de semnalizare .
Instalația de semnalizare este destinat ă pentru a indica prin semnale optice sau acustice
prezența autocamionului într -un anumit punct al drumului, intenția schimbării direcției de
mișcare, pornirea sau oprirea.
Instalația de semnalizare este de două tipuri: optică și acustică.
Instalația de semnalizare optică (luminoasă) are rolul de a smnaliza intenția schimbării
direcției de mișcare și tendința de oprire sau de micșorare a vitezei, prin acționarea instalației de
frânare.
Ea se compune din instalația de semnalizare a direcției de mișcare și instalația de stop.
Instalația de semnalizare acustică
Pentru semnalizarea acustică autocamionul este prevăzut cu un claxon electromagnetic
montat la partea din față a cabinei.
Claxonul se compune din: corp, electromagnetul compus din miez de fier, mem brană
acustică confecționată din oțel , armătură mobilă, contactul alcatuit dintr -un plot mobil și unul fix,
condensatorul.11

1.10. Aparatura de măsură și control.
În timpul funcționării motorului și a deplasării autocamionului este necesar să se
urmărească de la bord: temperatura lichidului de răcire a motorului, presiunea uleiului din
instalația de ungere, nivelul combustibilului din rezervoarele de combustibil, viteza de deplasare
și numărul de kilometri parcurși, turația arborelui motor și numărul de tur e efectuate de acesta,
precum și presiunea aerului din pneuri.

11 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.261)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 40 Aparatura de măsură și control a autocamionului se compune din:
1- Indicator de temperatură; 2 – indicator de presiune ulei; 3 – indicator de nivel al
combustibilului; 4 – vitezometru cu contor de k ilometraj; 5 – turometru; 6 – indicator de
presiune aer în pneuri; 7 – întrerupător pentru semnalizare simultană cu toate lămpile
de direcție; 8 – comutator lumini; 9 – lampă centrală de semnalizare a avarilor; 10 –
comutator cu cheie preîncălzire; 11 – comutator cheie de contact; 12 – lampă de control
pentru instalația termostater; 13 – lampă control frâna de mână; 14 – lampă control
încărcare baterii de acumulatoare; 15 – lampă control avarii circuit de frână I și II; 16 –
lampă control semnalizare direcție autocamio n; 17 – lampă control fază lungă; 18 –
lampă control funcționare bujie incandescentă; 19 – lampă control avarii instalație de
preîncălzire; 20 – lampă control funcționare electroventil; 21 – contor ture motor.

Fig.1.10.1. Aparatele de măsură și control montat e la bord. 12

12 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.270)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 40 CAPITOLUL 2 Lucrări de mentenanță la echipamentul electric la
autocamionul DAC 665 T/G.

2.1.Mentenanța .
Mentenanța este componenta logisticii care cuprinde totalitatea acțiunilor întreprinse
pentru a menține sau restabili tehnică l a caracteristicile specifice. Mentenanța se realizează prin:
a) utilizarea eficientă și menținerea în permanență stare de operativitate a tehnicii din
înzestrarea unităților militare;
b) organizarea și executarea activităților pentru repunerea în s tare de funcționare a
tehnicii deteriorate sau imobilizate.
Activitățile de mentenanță se organizează și execută la tehnica din înzestrare, potrivit
normelor și instrucțiunilor specifice, particularităților constructive, și de funcționare, de
întreținere ș i de reparare ale acesteia.
În funcție de starea tehnicii și momentul efectuării lucrărilor, mentenanța poate fi
preventivă, corectivă și complexă.
Mentenanța preventivă cuprinde un ansamblu de activități întreprinse pentru menținerea
sistemelor tehnicii în condiții normale de funcționare, prin înlocuirea sistematică a elementelor și
executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare și control, planificate la
intervale stabilite în funcție de durată de utilizare, normele de rulaj în kilom etri sau mile parcurse,
timp de funcționare în ore, număr de lovituri trase etc.
Mentenanța corectivă cuprinde activități desfășurate pentru restabilirea capacității
normale de funcționare a sistemelor defecte cum ar fi reparațiile de mică, medie sau mare
amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcționare a tehnicii defecte și/sau deteriorate,
ca urmare a uzurii normale sau participării la acțiunile militare. Astfel de activități de mentenanță
cuprind operații, cum sunt testarea / diagnoza, locali zarea și remedierea defecțiunilor prin
înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea și executarea reglajelor .
Mentenanța complexă îmbină operațiile de mentenanță preventivă cu cele ale mentenanței
corective, aplicate în funcție de anumite cri terii funcționale și economice specifice utilizării
sistemelor. Verificările executate cu ocazia întreținerilor zilnice și observațiile operatorilor sunt
completate cu activitatea de determinare a parametrilor echipamentelor, agregatelor și sistemelor
principale, cu aparatură de testare/diagnosticare tehnică, în scopul stabilirii "punctului critic", la
care trebuie intervenit cu lucrări de mentenantă corectivă .

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 40
Mentenanța tehnicii și echipamentelor militare include controlul tehnic, testarea
/diagnosticar ea, întreținerea, clasificarea operațională, recuperarea, evacuarea, repararea,
reconstrucția /reasamblarea și reclamațiile.
Controlul tehnic reprezintă activitățile efectuate în scopul evaluării nevoilor de lucrări de
întreținere și reparare pentru menț inerea tehnicii la nivelul cerințelor operaționale. Se execută, de
regulă, de către operatorul tehnicii, mecanicul conductor, servantul, echipajul, conducătorul auto,
specialistul etc. și reprezintă principala sursă de informații pentru mentenanța tehnici i.
Mașina – un obiect atât de necesar și de util la casa omului – am dori să funcționeze ideal
și să nu se defecteze niciodată. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să facem mici
eforturi financiare și psihice (pentru a ne putea lipsi de aceas ta pe perioadele acordate
REVIZIILOR).
Capacitatea ce trebuie să o îndeplinească un autoturism este FIABILITATEA
(funcționarea fără defecțiuni într -un interval de timp, în anumite condiții). Pentru a mări
fiabilitatea, se recomandă efectuarea așa ziselor R EVIZII, cuvânt din ce în ce mai uitat de către
toți deținătorii de autovehicule.
Pentru prevenirea defectării accidentale (un lucru neplăcut mai ales când există un plan în
derulare), trebuie executate lucrări de întreținere care constau în:
-Controlul și îngrijirea zilnică;
-Spălarea;
-Revizia tehnică de gradul I;
-Revizia tehnică de gradul II;
-Revizia tehnică sezonieră;
-Reparațiile curente;
-Reparația capitală.
Revizia este ansamblul operațiunilor/lucrărilor executate în scopul eliminării uzurilor
sau efectelor îmbătrânirii la echipamente, subansambluri, mecanisme, piese sau materiale ca
urmare a funcționarii sau păstrării o perioadă normată de timp, fără executarea reparațiilor de
nivel 2 sau 3.
Unitățile, subunitățile și formațiunile execută lucrări în funcție de competențele
acordate prin concepția mentenanței, pe timp de pace, în situații de criză și la război, astfel:

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 40 a) grupele de mentenanță ale unităților execută lucrările de întreținere tehnică, reglaje și
remedierea defecțiunilor mici, cu par ticiparea conducătorilor de autovehicule, operatorilor,
echipajelor, servanților. În raport de situație și timpul la dispoziție, pot executa și Rp.N1 cu
volum mic de lucrări;
b) companiile de mentenanță execută lucrările calificate din cadrul întreținer ilor tehnice,
precum și Rp. N1;
c) batalioanele de mentenanță execută Rp.N1 care depășesc posibilitățile formațiunilor
de la unitățile subordonate marii unități, Rp.N2. și Rp.N3. în limita timpului, fondurilor alocat e și
capacităților disponibile;
d) struc turile de mentenantă de la nivelul eșaloanelor strategice execută Rp.N2., care
depășesc posibilitățile celorlalte unități productive subordonate corpurilor de armată
teritoriale/similar e, Rp. N3 și revizii. 13

2.2. Întreținerea bateriei de acumulatoare.
Prin executarea completă și de calitate a operațiilor de întreținere tehnică, care pot avea
loc atât pe autovehicul, cât și periodic, la stația de întreținere și încărcare, pot fi menționate
caracteristicile tehnice nominale ale bateriei de acumulatoare pe t oată durata de serviciu, sau
chiar mai mult.
După încărcare:
– Se înșurubează dopurile, care în prealabil au fost curățate atât ele cât și
orificiile, cu o cârpă curată;
– Se curăță suprafața bateriei de electrolit, apă sau murdărie cu o cârpă curată și
uscată sau muiată într -o soluție de sodă calcinată.
– Se curăță bornele de acizi și se ung cu un strat subțire de unsoare consistentă U
85, Ca 3.
La conectarea bateriei la instalația electrică a autovehicolului se recomandă a se conecta
mai întăi borna (+) și apo i borna ( -) borna de masă.
Lunar bateria de acumulatoare trebuie scoasă de pe mașină și încărcată la stația de
întreținere și încărcare, iar la 6 luni i se face ciclu control, care constă din 2 -3 încărcări –
descărcări.

13 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.223)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 40 La 5-6 zile, vara, și la 15 zile ia rna, se verifică nivelul electrolit, și dacă este mai mic de
10-15 mm se completează cu apă distilată .14

2.3. Întreținerea alternatoarelor și a releelor regulatoare.
Durata de funcționare a releelor regulatoare și a alternatoarelor este practic nelimitată,
dacă se respectă regulile de exploatare și întreținere. În cazul nerespectării acestor reguli pot
apărea defecțiuni, în special la elementele semiconductoare, dar și la celelante elemente
(înfășurările de excitație, inele colectoare, rezistențe etc.)
În timpul exploatării trebuie să se respecte următoarele reguli:
– Să nu se inverseze legăturile la bornele bateriei, deoarece se pot străpunge
diodele și tranzitorii;
– Se interzice cu desăvârșire atingerea la masă a bornei de excitație, a bornei + a
releului sau a conductorilor de conexiune, în scopul verificării prin scânteie a
existenței tensiunii, întrucât astfel de scurtcircuite duc la creșterea rapidă a
curentului și la distrugerea elementelor semiconductoare;
– Se interzice legarea directă a bornei de excita ție a alternatorului la borna
pozitivă a instalației, deoarece se scurtcircuitează releul regulator și nu mai
poate regla tensiune la bornele alternatorului, tensiunea care poate crește peste
limitele admisibile funcționării consumatorilor de energie elect rică și deci la
distrugerea acestora.
– Se interzice funcționarea alternatorului cu bateria de acumulatoare
deconectată, printr -o altă modificare a conexiunilor.
– Se interzice ramorsarea alternatorului prin alimentare directă de la borna (+);
– Se interzice lăs area cheii de contact conectată după oprirea motorului,
deoarece se descarcă bateria de acumulatoare în înfășurare de excitație
producând deteriorarea acestora;
– Se interzice spălarea alternatorului cu jet de apă;
Pentru o bună funcționare a alternatorului trebuie:
– Să se verifice periodic starea conexiunilor pentru a nu se slăbi;

14 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.229)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 40 – După 100 ore de funcționare, sau 3000 km parcurși, se va verifica întinderea
curelelor de transmisie a cărei alungire să nu depășască 1 %, trebuie să aibă o
săgeată de 10 -15 mm;
– Toate conexiunile din schema electrică să fie corect executate pentru a nu mări
rezistența electrică a circuitului.

2.4.Întreținerea instalației de pornire.
Pornirea motorului cu electromotorul este asigurată pentru orice temperatură a mediului
ambiant, cu condiția ca pentru temperatură mai mică de + 3 grade C să se folosească instalația de
preîncălzire.
În cazul în care după pornire apare un zgomot anormal la electromotorul de pornire, se
oprește motorul și se verifică electromotorul.
Când acest lucru nu este posibil, se deconectează electromotorul de la bateriile de
acumulatoare. La verificările și întreținerile tehnice se va controla: strângerea bornelor bateriilor
de acumulatoare și ale electromotorului de pornire; strângerea șurubur ilor de fixare a
demarorului pe motor starea conductorilor de legătură.
Periile uzate mai mult de ¼ din lungimea lor se înlocuiesc. Contactele oxidate sau arse ale
releului de anclanșare trebuie curățite cu atenție verificând ca suprafețele de contact să fie
paralele.
Acționarea electromotorului în poziția ”3” a contactului cu cheie nu se face mai mult de
10 secunde.
Dacă motorul nu a pornit, s e eliberează contactul cu cheie, se așteaptă aproximativ 30
secunde; se face încărcare de pornire.
Se interzic e categoric conectarea contactului cu cheia în poziția ”3” în timpul funcționării
motorului termic, deoarece acest lucru duce la forfecarea pinionului de către coroana volantului.
La utilizarea instalației de pornire la rece se va avea în vdere ca cheia de contact să fie
ținută în poziția ”2” aproximativ 10 -15 secunde. Funcționarea instalației va fi indicată de becul de
la bord. Dacă la acționarea cheii de conatct în poziția ”3” motorul nu pornește, se va acționa din
nou instalația de termostat.
Timpul d e acționare va fi: pentru a doua încercare 10 secunde, iar pentru a treia încercare
15 secunde. În caz contar, se va ajunge o cntitate prea mare de motorină în conducat de admisie.
În timpul exploatării instalației de pornire cu termostat prevăzut cu termo injector este posibilă

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 40 deformarea știftului termoinjectorului, ceea ce va duce la consum de motorină suplimentar, fum
și mers neregulat al motorului.
Instalația termostat se va folosi la temperaturi ale mediului de +30 C la – 150C.
Dacă temperatura este mai coborâtă de -15 0 C se va folosi instalația de preîncălzire a motorului .
Se interzice folosirea starterului tip ”tromet” pr timpul funcționării preîncălzitoului, deoarece se
pot genera explozii. 15

2.5. Întreținerea instalației de iluminat .
Respectarea reguliilor de întreținere a instalației de iluminat determincă o circulație sig ură
a autocamionului pe drumurile publice, pe timp de noapte și ceață și prelungirea duratei de
funcționare a elementelor componente.
Cu ocazia tuturor întreținerilor tehnice se șterg de praf și murdărie elementele
componente, în special lămpile, pentru a nu reduce eficacitatea luminoasă.
În cazul în care un dispersor este fisurat sau spart se va înlocui cu altul nou de aceiași
dimensiuni. Se va evita pătrunderea la reflector a apei sau murdăriei. Becurile arse se vor înlocui
cu altele de aceleași dimenisuni. La montarea becurilor se fixează bine în șoclu, evitându -se
atigerea reflectorului cu degetului, iar pe butonul becului să nu rămână amprentate degetele.
Periodic se vor regla frurile pentru a se asigura o vizibilitate cât mai bună pentru
conducătorul auto , fără a stânjeni vizibilitatea conducătorilor de autovehicule care circulă din
sens invers.16

15 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.246)
16 MANUALUL autocamionului DAC ( 1983 p.229)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 40 CAPITOLUL 3 Strategii didactice utilizate pentru o ședin ță teoretică

3.1. Definiția strategiei didactice.
Strategia reprezintă și în educație (ca și în alte științe) calea, modalitatea generală de
abordare, în acest caz a actului de predare -învățare, pe durata unor activități, pentru atingerea
unei finalită ți (scop, obiectiv). În această accepție strategia are sensul unui model general de lucru
(de activitate).
Pentru prima dată, conceptul de strategie a pătruns în aria învățământului din domeniul
militar, preluând și o parte din particularitățile ex plicative din spațiul inițial de definire: „strategia
este arta celui care conduce o forță militară către victoria finala”.
Așa cum orice comandant, înainte de a -și lansa trupele în atac, își structurează o
anumită tactică de luptă, studiază condițiile și factorii de teren (ansamblul variabilelor care intră
în joc în obținerea victoriei), elaborează soluții diferite (optând pentru aceea care este mai
pertinentă) și are în vedere aspecte de tip anticipativ, tot așa, cadrul didactic intreprinde seturi de
activități și comportamente asemanatoare la nivelul procesului de instruire, orientând în final
initiațiva didactică spre maximum de rezultate educaționale.
Analiza resurselor, a condițiilor, a factorilor educaționali care pot maximaliza rezultatele
instruct iv-educative constituie demersuri necesare pentru cristalizarea unei autentice strategii
educaționale.
Componente ale strategiei didactice:
– sistemul formelor de organizare și desfasurare a activității educaționale;
– sistemul metodologic respectiv sistem ul metodelor și procedeelor didactice;
– sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor utilizate și stemul obiectivelor
operaționale
Tipuri de strategii didactice:
1 strategii inductive, al căror demers didactic este de la particular la general ;
2 strategii deductive ( invers față de cele inductive) : general – particular, legi sau
principii -concretizarea lor în exemple;
3 strategii analogice – predarea și învățarea se desfășoară cu ajutorul modelelor
4 strategii transductive cum sunt explicațiile pr in metafore;
5 strategii mixte: inductiv -deductive și deductiv -inductive;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 40 6 strategii algoritmice: explicativ -demonstrative, intuitive, expozitive, imitative,
programate și algoritmice propriu -zise;
7 strategii euristice – de elaborare a cunoștințelor prin efo rt propriu de gândire,
folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul
euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea
creativității.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul met odelor de predare și învățare
(informative și activ -participative, de studiu individual, de verificare și evaluare). Strategia nu se
confundă cu metoda sau cu metodologia didactică. Metoda vizează o activitate de predare –
învațare -evaluare. Strategia vizeaz ă procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de
instruire.

3.2.Metode de învățământ.
Sunt acele căi prin care elevii ajung, în procesul de învățământ, sub coordonarea
educatorilor, la dobândirea de cunostințe, deprinderi, la dezvoltarea capacităț ilor intelectuale și la
valorificarea aptitudinilor specifice.
Metoda – un plan de acțiune, o succesiune de operații realizate în vederea atingerii unui
scop.
Funcții ale metodelor de invățământ:
– cognitivă – de dirijare a cunoașterii în scopul insusirii u nor cunoștiințe;
– normativă – aspecte metodologice, respectiv, modul cum să predea profesorul și cum să
învețe elevul;
– moțivatională – de stimulare a interesului cognitiv, de susținere a procesului de învățare;
– formativ -educativ -compensatorie – de exersare, antrenare și dezvoltare a proceselor
psihice.
Caracteristici ale metodelor didactice:
1 sunt demersuri teoretico -acționale executive de predare – învatare care asigură
derularea și finalizarea eficientă a procesului instructiv – educativ;
2 sunt în acela și timp demersuri investigative (de cunoaștere stiințifică), de documentare
și experimental -aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei și practicii pedagogice; 17

17 Cucos.C. (2006 p.90)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 40 3 cuprind și dinamizează elemente pedagogice teoretice;
4 se elaborează și implementeaz ă corelat cu:
– gradul și profilul învățământului;
– cu specificul disciplinei de învățământ;
– cu natura și specificul activităților didactice ;
– cu nivelul de pregătire al celor care învață.
5 se elaborează și se aplica în strânsă legătura cu celela lte componente ale procesului de
învățământ;
6 se elaborează și se aplică în funcție de particularitățile de vârsta si individuale ale
agenților actului pedagogic;
7 contribuie la realizarea obiectivelor didactice;
8 au caracter dinamic (elimină "uzurile morale" și adoptă noul, sunt deschise
perfecționarilor);
9 contribuie la realizarea eficientă a predării -învățării (unele servesc în mai mare măsură
muncii profesorului, în predare, altele servesc mai ales elevului, învățării);
10 sunt eficiente dacă profesorul le combină și foloșeste adecvat și creator.
Clasificări ale metodelor de învățământ:
1. din punct de vedere istoric:
a) metode clasice sau tradiționale:
– expunerea;
– conversația;
– exercițiul;
– demonstrația.
b) metode de dată mai recent a sau modern:
– problematizarea;
– expunerea însoțită de mijloace tehnice;
– modelarea;
– algoritmizarea;
– instruirea programată.18
2. in functie de modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor:

18 Cucos.C. (2006 p. 101)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 40 a) metode verbale – bazate pe cuvantul scris sau r ostit;
b) metode intuitive – bazate pe observarea directă, concret -senzorială a obiectelor și
fenomenelor realității sau a substitutelor acestora;
3. după gradul de angajare a elevilor la lecție:
a) metode expozitive sau passive, pun accent pe memoria rep roductivă și ascultarea
pasivă;
b) metode activ -participative – favorizează activitatea de explorare personală și
interacțiunea cu ceilalți colegi.
4. după forma de organizare a muncii:
a) metode individuale – adresate fiecarui elev în parte;
b) metode de predare -învățare în grupuri de elevi (omogene sau eterogene);
c) metode frontale – aplicate în activitățile cu întregul efectiv al clasei;
d) metode combinate – alternări/îmbinări între variantele de mai sus.
5. după funcția didactică principală:
a) metode de predare și comunicare;
b) metode de fixare și consolidare;
c) metode de verificare și apreciere a rezultatelor activității școlare.
6. in funcție de axa învățare – prin receptare (învățare mecanică) – prin învățare prin descoperire
(învățare conșt ientă):
a) metode bazate pe învățarea prin receptare:
– expunerea;
– demonstrația cu caracter expozitiv.
b) metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate:
– conversația euristică
– observația dirijată
– instruirea programată 19
– studiul de c az etc.
c) metode de descoperire propriu -zisă:
– observarea independentă
– exercițiul euristic
– rezolvarea de probleme etc.

19Cucos.C. (2006 p. 102)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 40 3.3. Procedee didactice.
Procedeele didactice reprezintă operațiile subordonate acțiunii declanșate la nivelul
metodei de instr uire propusă de profesor și adoptata de elev. Ele includ "tehnici mai limitate de
acțiune" care "contribuie la practicarea unei metode" în diferite condiții și situații concrete.
Definirea operațională a conceptului evidentiază faptul că procedeul constitu ie "o
componentă sau chiar o particularizare a metodei", care condiționează din interior sau din
exterior calitatea acesteia, din interior, prin capacitatea de reordonare a operațiilor în cadrul
acțiunii declanșate la nivelul metodei, din exterior, prin pr eluarea unor responsabilități ale
metodei în situația în care aceasta întră într -un anumit impas sau blocaj pedagogic.
Relația procedeu -metoda didactică angajează un ansamblu de interacțiuni de mare
mobilitate operațională, dependentă de evoluția concretă a activității de predare -învățare –
evaluare. Astfel, o metoda poate deveni imediat procedeu, la fel cum un procedeu poate fi
convertit în metoda atunci când desfașurarea acțiunii didactice o impune.
De exemplu, metoda exercițiului, propusă inițial de profe sorul de limbi straine, devine
procedeu în cadrul metodei conversației în momentul în care clasa de elevi realizează stăpânirea
deplină a materiei.
Invers, profesorul poate renunța la metoda conversației, proiectată inițial, în cazul
constatării unor prob leme care solicită promovarea exercițiului de la statutul de procedeu didactic
ia cel de metoda didactică, determinantă pentru desfășurarea cu succes a activității de predare –
învățare -evaluare.
Majoritatea metodelor de instruire au capacitatea de a funcțio na ca procedee didactice
convertibile în metode, pe parcursul desfășurării activității de predare -învățare -evaluare.
Exercitiul este, din acest punct de vedere, un procedeu cu mari resurse pedagogice.
El trebuie inclus în structura oricărei metode datori tă, posibilităților sale de promovare
imediată la conducerea acțiunii didactice, ca metoda efectivă de predare -învățare -evaluare.
Practic fiecare metodă are capacitatea de convertire rapidă a statutului sau funcțional, la
nivelul unui procedeu didactic cu resurse operaționale active în interiorul acțiunii declanșate.
Asemenea resurse sunt evidente mai ales în cazul urmatoarelor metode:
– conversația, munca cu manualul, reflecția (din categora metodelor în care predomină
acțiunea de comunicare);
– observar ea, demonstrația (din categoria metodelor în care predomină acțiunea de
cercetare);

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 40 – lucrările practice, jocul (din categoria metodelor în care predomină acțiunea practică,
operațională);
– instruirea asistată pe calculator (din categoria metodelor în ca re predomină programarea
specială a instruirii).
Pe de altă parte, este semnalată "intersanjabilitatea metoda -procedeu", evidentă la nivelul
sistemului metodelor de instruire, prin numeroase exemple de cupluri care contribuie astfel la
realizarea obiective lor activității didactice:
– demonstrația, procedeu în cadrul metodei explicației; explicația, procedeu în cadrul
metodei demonstrației;
– problematizarea, procedeu în cadrul metodei conversației; conversația, procedeu în
cadrul metodei problematizării.
Asemenea raporturi de convertire potențială între metoda și procedeu – existente, în
diferite variante la nivelul sistemului de metode didactice, pe verticala și orizontala acestuia
probează deschiderea și mobilitatea deosebită a discursului metodologic pr opriu activitații de
predare -învățare -evaluare.
Această deschidere și mobilitate susține caracterul plurifuncțional al procedeelor didactice
care marchează definitoriu "operațiile prin care se realizează efectiv acțiunea metodei"

3.4. Mijloace de învățăm ânt.
Prin mijloace de învățământ înțelegem un ansamblu de resurse sau instrumente materiale
și tehnice, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv -educative ale
procesului de învățământ. Ele sunt investite de la început c u un anumit potențial pedagogic, cu
funcții specifice, ceea ce le deosebește de celelalte materiale ce intră în dotarea școlii.
Mijloacele de învățământ facilitează transmiterea unor cunoștințe, formarea și
consolidarea unor priceperi și deprinderi, eval uarea unor achiziții, realizarea unor aplicații
practice în cadrul lecțiilor sau altor forme de organizare a procesului de învățământ. 20
În calitate de instrumente de acțiune sau purtătoare de informație, mijloacele de
învățământ intervin direct în procesu l de instruire, sprijinind și amplificând eforturile de predare
ale profesorului și pe cele de învățare ale elevilor.
Mijloacele de învățământ sunt foarte utile în activitatea didactică, deoarece au ca efect
atenuarea verbalismului predării, depășirea form alismului, impunerea unui învățământ activ și

20 Cucos.C. (2006 p. 123)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 40 concret, practic, legat de cerințele și realitățile vieții. Elevii sunt puși în contact cu obiectele și
fenomenele greu accesibile perceperii directe, cu aspecte ale realității rare sau greu sesizabile,
care nu pot fi deslușite decât prin prelucrări realizate cu ajutorul aparaturii tehnice sau a unor
instrumente speciale.
Funcțiile mijloacelor de învățământ sunt:
– informativă – de facilitare a transmiterii unor informații, a unor cunoștințe teoretice;
– formati vă – de familiarizare a elevilor cu mânuirea, selectarea unor instrumente, de solicitare a
operațiilor gândirii, de stimulare a căutării și cercetării, de dezvoltare a imaginației și creativității
elevilor;
– estetică – de transmitere a diverse materiale e stetice care ar fi inaccesibile în alte condiții
(fotografii, diapozitive, secvențe de film, grafică);
De orientare a intereselor școlare și profesionale ale elevilor – de clarificare a opțiunilor,
de stabilizare a acestora, chiar de cristalizare a unor dr umuri profesionale;
De școlarizare la distanță – prin programe TV sau prin documente computerizate, care
acoperă necesitățile unor categorii ale populației, cu trebuințe specifice de instruire și educare
(însușirea scris -cititului, a unei limbi străine, ed ucația părinților etc.).
Există tendința de a pune semnul egalității între tehnologia didactică și mijloacele tehnice
de instruire: aparate, instalații, calculatorul, camera de luat vederi etc. Acestea din urmă, oricât de
performante ar fi, sunt inutilizab ile în lipsa unor produse intelectuale. Ele nu reprezintă decât
suportul tehnic pe care îl vor folosi profesorii pentru a realiza ceea ce au gândit și planificat în
procesul de învățământ.
Pentru a pune de acord ritmul lent, uniform al modificărilor din d omeniul educației cu
ritmul continuu și accelerat al schimbărilor ce se petrec în viață,
Gaston Berger observa că este necesar a dota învățământul cu mijloace tehnice similare cu cele
care se utilizează în afara școlii.
Pregătirea psihopedagogică și metod ică a cadrelor didactice are în vedere mai mult o
inițiere în metodele de predare și mai puțin în modalitățile de utilizare a mijloacelor tehnice de
instruire. Un program de formare inițială a cadrelor didactice în privința metodologiei utilizării
mijloace lor tehnice de instruire trebuie să cuprindă familiarizarea cu acestea și exersarea în
tehnica mânuirii lor. Se impune formarea unor abilități de mânuire a aparatelor, pentru a preveni
apariția greșelilor frecvent întâlnite :

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 40 – erori de punere în funcțiune /oprire a aparatelor, datorită necunoașterii operațiilor și
succesiunii lor;
– cauzarea unor defecțiuni la aparate și a unor timpi de stagnare în activitate;
– greutatea comutării atenției de la activitatea cu mijloacele tehnice la conținutul logic al
lecției;
– stângăcie în utilizarea comentariului vorbit care însoțește imaginile proiectate;
– suprapunerea nepotrivită a comentariului vorbit cu imaginea vizuală, în cazul în care
imaginea este suficient de relevantă sau, alteori, lipsa comentariului, atunci când imaginile
nu sunt suficient de explicite.
Întâmpinând dificultăți ca cele menționate, profesorii tind uneori să limiteze activitățile cu
elevii la procedee tradiționale, mai ales expozitive.
Sistemul mijloacelor de învățământ
Ordonate după funcția pedagogică pe care o îndeplinesc cu precădere, aceste mijloace pot
fi grupate astfel:
Mijloace informativ – demonstrative, ce reprezintă surse de informație, pot servi la
transmiterea unei informații noi, la exemplificarea sau ilustrarea noțiunilor, la con cretizarea
ideilor. După forma și gradul de apropiere sau depărtare de experiența concretă a învățării,
acestea pot fi împărțite în:
– materiale intuitive naturale, reale, de tipul diferitelor specimene reținute din mediul
înconjurător: colecții de plante, de insecte, de minerale, de roci, metale, preparate pentru
microscop, obiecte tehnice, instrumente, aparate, unelte, mașini etc.
– substitute tridimensionale ale realității, adică obiecte elaborate sau construite special în
scopuri didactice, care imită, reproduc sau reconstituie obiecte și fenomene reale,
făcându -le accesibile observării (obiecte îndepărtate în timp și spațiu, cu dimensiuni foarte mari
sau foarte mici, cu o evoluție îndelungată în timp sau foarte rapidă, inaccesibilă simțurilor umane
în condiții normale).
Din această categorie fac parte: mulaje, machete, corpuri geometrice, globul terestru,
forme de relief miniaturizate, aparate și mașini cu piese demontabile etc. 21
Substitute bidimensionale ale realității, adică materiale sau reprezentăr i figurative, ce
redau imaginea obiectelor reale. Din această categorie fac parte: ilustrații, fotografii, albume,
tablouri, desene, documente, atlase, planșe, reproduceri de artă, imagini audio -vizuale obținute

21 Cucos.C. (2006 p. 129)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 40 prin proiecția de diapozitive, diafilme, fol ii transparente, filme, emisiuni de televiziune,
înregistrări audio.
Perceperea acestor imagini este de regulă însoțită de trăirea unor impresii, a unor stări
afectiv -emoționale favorabile receptării cu interes și curiozitate a celor explicate de profesor .
Aceste mijloace introduc o notă de varietate în activitatea didactică, ajutând la prevenirea
oboselii și plictiselii, la redresarea atenției atunci când aceasta slăbește.
Reprezentări simbolice, care concentrează o mare cantitate de informație și simbol izează
date reale, raporturi, proporții, cantități. Din această categorie fac parte: reprezentări grafice,
scheme, desene pe tablă, formule matematice, note muzicale, numere, cuvinte scrise și orale etc.
Cu cât elevii vor stăpâni mai bine asemenea simbolur i, cu atât vor putea să se ridice mai
repede de la concret la nivelul superior al cunoașterii abstracțiunilor, la sesizarea esențialului, dar
vor putea parcurge și drumul invers, al concretizării, al ilustrării prin exemple concrete a
simbolisticii.
Mijloa ce de exersare și formare a deprinderilor, care asigură efectuarea experiențelor,
exersarea diferitelor operații intelectuale, practice, tehnice, artistice, deprinderea exprimării
corecte. Din această categorie fac parte diferite tipuri de jocuri de constr ucții tehnice și de creație,
truse de piese demontabile, aparate și instrumente de laborator, aparate pentru educație fizică și
sport, instrumente muzicale etc.
Mijloace de raționalizare a timpului în cadrul lecțiilor: hărți de contur, șabloane, ștampile
didactice, fișe de lucru;
Mijloace de evaluare a rezultatelor învățării: teste, instalații complexe de testare și
verificare a cunoștințelor.
O parte din mijloacele didactice menționate devin utilizabile prin intermediul unei
aparaturi tehnice: epiproiecto r (pentru proiectarea imaginilor opace, respectiv a ilustrațiilor,
fotografiilor, hărților), diaproiector (pentru proiectarea diapozitivelor), retroproiector (pentru folii
transparente), cineproiectorul (pentru peliculă cinematografică), video (pentru imag ini
înregistrate cu camera de luat vederi), televizorul (pentru imagini televizate), casetofonul (pentru
înregistrări pe casete audio), calculatorul (pentru documente computerizate), videoproiectorul
(pentru afișarea documentelor computerizate) etc. Toate acestea alcătuiesc mijloacele tehnice
audio – vizuale (hardul), iar utilizarea lor frecventă marchează acordarea învățământului la
evoluția tehnică a societății moderne.22

22 Cucos.C. (2006 p. 133)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 40 Valențe psihopedagogice ale mijloacelor de învățământ
Crearea de către cadrul didact ic a unor situații didactice favorabile pentru formarea
personalității elevilor impune optarea conștientă pentru unul sau altul dintre mijloacele de
învățământ aflate la dispoziția sa, ceea ce depinde în mare măsură de valențele psihopedagogice
ale acestor mijloace. Profesorul trebuie să aibă în vedere câteva aspecte care îl vor ajuta să aleagă
cele mai potrivite mijloace de învățământ:
Evaluarea eficienței mijloacelor de învățământ. Aceasta se studiază în condiții
experimentale, iar rezultatele experimente lor indică modificările observate la elev din punct de
vedere al gradului de stăpânire a materiei, din punct de vedere motivațional, al activizării, al
aspectelor formative etc. S -a constatat însă că personalitatea și competența profesorului își pun
ampren ta asupra eficienței oricărui mijloc de învățământ.
Funcția mediatoare a mijloacelor de învățământ. Instrumentele pedagogice se interpun
între logica științei și logica elevului, facilitează comunicarea dintre profesor și elev, dezvoltând
capacitatea celui din urmă de a înțelege realitatea și de a acționa adecvat asupra ei.
Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de învățământ. Modul de transmitere a
cunoștințelor, de mediere a achiziționării și a operaționalizării lor trebuie urmărit și sub aspectul
randamentului școlar așteptat. Valoarea pedagogică a mijloacelor didactice este condiționată de
următorii factori:
– nivelul motivației școlare și al cunoștințelor anterioare necesare asimilării noilor
cunoștințe;
– capacitatea de învățare și inteligența gene rală a elevilor;
– caracterul activ al predării – învățării;
– verificarea activității mentale a elevului, asigurarea conexiunii inverse, a repetiției și
a exersării.
Alegerea mijloacelor de învățământ specifice. Alegerea mijlocului de învățământ adecvat
realizării obiectivelor propuse, la o clasă de elevi cu anumite particularități de vârstă și
individuale, presupune cunoașterea mecanismelor interne, psihologice ale tipului de învățare care
intervine în condițiile folosirii mijloacelor de învățământ. 23

23 Cucos.C. (2006 p. 141)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 40 Concluzii
Prezentul proiect este structurat pe trei capitole, capitolul unu cuprinde rolul, compunerea,
funcționarea echipamentului electric la autocamionul DAC 665 T/G
În capitolul doi am vorbit despre lucrări de mentenanță la echipamentul electric la
autocamionul DAC 665 T/G.
Capitolul trei conține strategii didactice utilizate pentru o ședință teoretică.
Ca și contribuții proprii am întocmit un proiect didact și am realizat o planșe A0.
Pentru o funcționare corec ta, autovehiculele sunt dotate cu o sursa statica care debitează
curent în perioada când motorul termic nu funcționează și o sursa rotativa pentru perioadele când
motorul termic funcționează. Sursa statica o constituie o bateria de acumulatoare.
Bateria de acumulatoare este o pila electrica reversibila, care are proprietatea de a
inmagazina energie electrica prin transformarea ei în energie chimica și reciproc. Acest lucru îi
permite îndeplinirea următoarelor funcții:
– alimentează demarorul și instalația de aprindere la pornire;
– alimentează restul receptoarelor și consumatorilor electrici când motorul nu funcționează ;
– preia vârfurile de sarcina când puterea ceruta de consumatori depășește puterea pe care o
poate da generatorul, ajutând alternatorul în condiți i grele de lucru, cum ar fi pe timp de
noapte, iarna etc.
– contribuie la menținerea unei tensiuni constante a instalației electrice la variația vitezei și
a sarcinii generatorului.
Nefolosirea, încărcarea exagerata sau incompleta scurtează durata de viață a acumulatoarelor.
În acest context, încărcarea corecta bateriei devine o condiție esențială, orice încălcare a unor
reguli cu privire la acest proces ducând la uzura rapida a acestora și chiar la deteriorări
ireparabile. Acumulatorii sunt echipamente ce tr ansforma energia chimica în electricitate.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 40 Bibliografiе
1. MANUALUL autocamionului DAC 665 T CUNOAȘTEREA ȘI EXPLOATAREA
BUCUREȘTI 1983
2. Ing. Palade Octavian – ’’Introducere în mecanica auto’’, Colecția Biblioteca
Automobilistului -1984 .
3. Frățilă Gh., Popa M.U. -’’Automobile șofer mecanic auto’’ – Editura didactică și Pedagogică
București – 1992 .
4. Poțincu Gh., Hara U., Tabacu I., ’’Automobile’’, Editura didactică și pedagogică,
București – 1980 .
5. Frățilă Gh., Frățilă Mariana, Sam oilă St., – ’’Cunoaștere, întreținere și reparare
autovehiculelor’’, Ed. Didactică și pedagogică, București – 2003 .
6. Frățilă Mariana, Samoilă Șt. – „Automobile – cunoaștere, întreținere și reparare”, manual
pentru școli profesionale, anii I, II și I II, meseria mecanic auto, Editura didactică și
pedagogică R.A.,București – 1998 .
7. Cucos.C., (2006). Pеdagogiе, Iasi, Еditura Polirom

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 40 Anexa 1
ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI NECLASIFICAT
SUBOFIȚERI A FORȚELOR TERESTRE ”BASARAB I” Exemplar unic
APROB

PROIECT DIDACTIC

TEMA: Echipamentul electric al autocamionului DAC 665 T/G;
ȘEDINȚA : Echipamentul electric ;
OBIECTIVE: Elevii trbuie să cunoască rolul , compunerea și funcționarea echipamentului
electric , de asemenea și lucrările de mentenanță ale acestuia .
DURATA: 50 minute;
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Sală clasă;
FORMA DE ORGAN IZARE: Lecție de transmitere a cunoștințelor;
METODE DIDACTICE: Expunere, convorbire;
MOD DE ORGANIZARE A LUCRULUI: Frontal;
ASIGURAREA MATERIALĂ: Planșe, laptop,videoproiector, prezentare Power Point.

DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE INDICAȚII
METODICE ,
MATERIALE
SECVENȚA INTRODUCTIVĂ (5 ’)
– verific prezența, ținuta, asigurarea materială;
– verific modul de îndeplinire a sarcinilor didactice;
– verificarea cunoștințelor însușite anterior (dacă este cazul), a
nivelului de formare a priceperilor și depri nderilor sau a
modului de îndeplinire a sarcinilor de muncă independentă ;
– enunțarea temei, ședinței, a obiectivelor didactice și a
secvențelor de instruire.

Convorbire

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 40 SECVENȚA DE INSTRUIRE (40’)
1.1.CAPTAREA ATENȚIEI – intrebuințarea unor procedee
didactice ingenioase care asigură motivarea imediata a
participanților si menținerea trează a atentiei până la
îndeplinirea obiectivelor operaționale propuse:
Ex.:procedeul soc, prezentarea situațiilor când vor fi
aplicate cunostințele ce urmează a fi prezent ate etc.
1.2.ANUNȚAREA OBIECTIVELOR OPERAȚIONALE –
modificările de comportament ce se vor obține la sfârșitul
secvenței de instruire: “ce vor ști” sau “ce vor ști să facă
elevii”.
– vizează conștientizarea necesității de a adera la actul
pedagogic (ex.: sa defin ească, să enumere, să monteze,
să explice.).
1.3. REACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR – se
reactualizează cunostințele însușite anterior care au legatură
cu noul conținut, în scopul asigurării continuității învățării
și pentru sporirea gradului de accesibilitate si t emeinicie a
celor insușite. Ex.: intrebare -raspuns, rezolvări de probleme
etc.
1.4.TRANSMITEREA NOULUI CONȚINUT
1.5. DIRIJAREA INVAȚĂRII – aceste evenimente ale
invațării se produc, de regulă, concomitent,având afectat
cea mai mare parte din timpul destinat ședinț ei;
– prin utilizarea metodelor si procedeelor didactice active,
respectând legiile si principiile învațământului, folosind
cele mai adecvate mijloace, cadrul didactic îi pune pe
elevii in situațiile cele mai favorabile îndeplinirii
obiectivelor operaționale .
1.6. OBȚINEREA PERFORMANȚEI – îndeplinirea
obiectivelor operaționale propuse (Ex.: rezolvarea de
situații probleme, etc.).

– problematizare,
videoproiector, tablă,
planșă;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
38 din 40 1.7.REALIZAREA FEED -BACK -ULUI: culegerea datelor si
informațiilor privind îndeplinirea obiectivelor propuse in
scopul reglării permanente a activității didactice. (Ex.:
întrebare -raspuns, exemple prezentate de elevi, rezolvarea
de probleme etc.).
1.8.EVALUAREA PERFORMANȚEI – se realizează de cele
mai multe ori concomitent cu realizarea feed -back -ului.
– vizeaza stabilirea gradului de îndeplinire a obiectivelor
operaționale.
1.9.INTENSIFICAREA RETENȚIEI – sublinierea esențialului,
a elementelor de bază, structurale, schematizarea,
sintetizarea în scopul întipăririi trainice a cunoștințelor,
concluzionarea de către cadrul didactic.
1.10. ASIGURAREA TRANSFERULU I – prezentarea
situațiilor când și cum vor fi aplicate in practica funcției
pentru care se pregatesc elevii sau alte categorii de
pregătire. (Ex.: rezolvări de probleme si situații -problemă,
exemplificări, jocuri distractive etc.).

SECVENȚA FINALĂ (5’)
– adunarea materialelor și a subunității (când este
cazul);
– verificarea armamentului si mijloacelor de marcare a
focului;
– desfașurarea bilanțului;
– reamintirea conținutului temei și ședinței ;
– prezentarea bibliografiei;
– verificarea a 2 -3 elevi asupra modului de însușire a
cunoștințelor predate;
– prezentarea modului de îndeplinire a obiectivelor
operaționale;
– evidențieri pozitive si negative;

Convorbire, expunere;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 40 – aprecierea ordinii și disciplinei;
– sarcini de muncă i ndependentă;
– deplasarea subunității la noul loc de instrucție (când este
cazul).

ÎNTOCMIT :
Elev Chițu Mihaela

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 40 Anexa 2
ECHIPAMENTUL ELECTRIC LA
AUTOCAMIONUL DAC 665 T/G

Echipamentul electric are rolul de a asigura energia
electrică pentru alimentarea aparatelor electrice, atât
staționa r cât și la deplasarea automobilului.
Aparatura de măsură și control a autocamionului DAC 665
T/G

1-indicator de temperatură; 2 – indicator de presiune ulei; 3 –
indicator de nivel al combustibilului; 4 – vitezometru cu contor de
kilometraj; 5 – turometru; 6 – indicator de presiune aer în pneuri; 7 –
întrerupător pentru semnalizare simultană cu toate lămpile de
direcție; 8 – comutator lumini; 9 – lampă centrală de semnalizare a
avarilor; 10 – comutator cu cheie preîncălzire; 11 – comutator cheie de
contact; 12 – lampă de control pentru instalația termostater; 13 –
lampă control frâna de mână; 14 – lampă control încărcare baterii de
acumulatoare; 15 – lampă control avarii circuit de frână I și II; 16 –
lampă control semnalizare direcție autocamio n; 17 – lampă control
fază lungă; 18 – lampă control funcționare bujie incandescentă; 19 –
lampă control avarii instalație de preîncălzire; 20 – lampă control
funcționare electroventil; 21 – contor ture motor.
ÎNTOCMIT Elev Chițu Mihaela