Early stage gonarthrosis -complex conservative treatment [605990]

2 Cuprins

Pag.
Introducere ……………………………… ……………………………… ……… … 4
FUNDAMENTARE TEORETIC Ă…………………………….. …………. ……….. ………
Capitolul I – Genunchiul: delimitări conceptuale …………………….. …………….. .. 5
5
I.1.Elemente de anatomie……………………… …… ….………………………… 5
I.1.1. Scheletul genunchiului…………………….. ……… …………………… 5
I.1.2. Art iculațiile genunchiului……………………… …………… ……… 6
I.1.3. Mijloace de unire………………………………….…… …………. …. 7
I.2.Ele mente de biomecanică………………….. ……… ……………………………….. 8
I.2.1. Structuri po rtante………… .…………………. ………………………….. 8
I.2.2. Structuri de fix are………….…. ……… .………………… …………… 8
I.2.3. Structuri de alunecare……………….… .……. ………… ……………. 8
I.2.4. Structuri care participă la mișcările active ale genunchiului ………… 8
I.2.5. Biomecanica articulației femuro -patelare …….. ………… ………… ……… 9
I.2.6. Biomecanica articulației femuro -tibiale………….. …………. …………….. 9
Capitolul II – Patologia degenerativă a genunchiului ………………… ……………… 11
II.1. Etiopatogenie …………………………. …………………… ………….. …………….. 11
II.2. Simptomato logie ……………………. …………………… …………………. ………. 11
II.3. Examen obiectiv………. ……………………… ………… …………………. ………. 11
II.4. Investigații paraclinice…. …………………… …………. ……………….. ……….. 12
II.5. Tratament ……………………….. …………………………………….. ………………. 13
PARTEA SPECIALĂ …………………………………………………………………….. ……….
Capitolul II I – Cercetare , metodologie ……… ……………… ..…….. …………. 14
14
III.1. Tipul de cercetare………………… ………. ………………………………. ………. 14
III.2. Ipoteza ce rcetării……… ………. ………….. ………………………….. ………….. 14
III.3. Scopul lucrării……… ……………………. ………………………………… ………. 14
III.4. Locul și perioada cercetării ……… …………………….. ……………… ………. 14
III.5. Organizarea și desfășurarea cercetării…………….. …………….. …………. 15

3 III.6. Rezultate…………. ……………… ………………………… ……………….. ……….. 22
III.7. Discuț ii…………………. ………………………………………………………….. … 28
III.8. Concluzii… …………… …….. ……………. …………. ……………………. ……….. 29
III.9. Propuneri, recomandări………………………….. ……………… ……… ………. 30
Summary …………………………………………………………………………………….. …………. 31
Bibliografie ………………………………………………………………………….. …………………. 32
Anexa 1 …………………………………………………………………………………………………… 34

4 Introducere

Studiile epidemiologice au d emonstrat că artroza este cea mai frecventă afecțiune articulară
la nivel mondial.
Gonartroza este o afecțiune cronică degenerativă a articulației genunchiului , având ca
rezultat deteriorarea invalidantă a articulației prin dist rugerea cartilajului hiali n prez ent la nivelul
suprafețelor articulare.
Datorită frecvenței mari această afecțiune reprezintă o problemă de sănătate i mportantă.
Tratamentul conservator al gonartrozei este complex, arsenalul terapeutic fiind foarte bogat,
începând de la diferite t ratamente naturiste până la tratamentul chirurgical. Scopul tratamentului
este îmbunătățirea calității vieții pacientului prin reducerea sau eliminarea durerii și prin
creșterea mobilității articulare.
Pe lângă tratamentul farmacologic și kinetic o seri e de proceduri fizioterapeutice sunt
recoma ndate în fazele incipiente ale bolii , acestea constit uind doar tratament simptomatic
temporar, deoarece problema este una mecanică, care odată inițiată, continuă indiferent de
tratament.
Literatura de specialit ate este deosebit de vastă în privința tratamentului gonartrozei. În
fazele avansate se recomandă intervenția chirurgicală pentru înlocuirea suprafețelor uzate. În
fazele incipiente variantele terapeutice sunt multiple. Mulți autori recomadă doar normaliza rea
greutății corporale și evitarea suprasolicitării articulațiilor. Metodele nefarmacologice constau în
gimnastică medicală și diferite proceduri fizioterapeutice. Tratamentul farmacologic constă în
administrarea medicamentelor cu efect antialgic, antiinf lamator și miorelaxant.
Scopul studiului de față este stabilirea unei conduite terapeutice nechirurgicale de maximă
eficiență în cazul gonartrozei incipiente, prin combinarea metodelor nefarmacologice și
farmacologice.
Rezultatele obținute în urma studiu lui se încadrează în tendințele literaturii de specialitate,
concluzia finală fiind că aceste variante terapeutice asigură doar tratament simptomatic, fără a fi
capabile să stopeze evoluția degenerării articulare.

5 FUNDAMENTARE TEORETICĂ
CAPITOLUL I – Genunchiul : delimit ări conceptuale

I.1.Elemente de anatomie
Articulația genunchiului este cea mai extinsă și complicată articulație a corpului uman, fiind
o articulație condiliană din punct de vedere anatomic, din punct de vedere biomecanic fiind o
trohle artroză imperfectă, cu un singur grad de libertate. [1]
I.1.1. Scheletul genunchiului
Este format din trei oase , (Fig. 1.1.)
 femur
 tibia
 patela (rotula)
Femurul este osul unic al coapsei. Este
oblic îndreptat de sus î n jos și lateromedial.
Epifiza proxi mală prezintă capul, colul și
doua tuberozități, numite marele și micul
trohanter. Corpul este prismatic, prezentând
o ușoară curbură cu concavitate posterioară.
Epifiza distală este un masiv voluminos,
format din două proeminențe articulare
puternice, numite condili. Anterior, cei doi
condili converg spre o suprafață articulară
numită față patelară, în timp ce posterior
condilii sunt separați printr -o fosă adâncă,
numită fosă

Fig. 1. 1. Structura osoasă a articulației
genunchiului [3]
intercondiliană . [2] Condilul medial este mai îngust decât cel lateral. Grație acestei
particularități, coapsa formează cu gamba un unghi obtuz de 170-175°deschis lateral (valgus
fiziologic). Unghiul este mai accentuat la femei decât la bărbați.
Patela sau rotula este un os scurt, turtit antero -posterior, situat la extermitatea distală a
femurului, în tendonul mușchiului cvadriceps femural. Este considerat un os sesamoid. Prezint ă

6 două fețe, două margini, o bază și un vârf. Fața anterioară este convexă și rugoasă, care p rin
intermediul unei burse seroase vine în contact cu tegumentele. Fața articulară sau fața posterioară
este acoperită cu cartilaj hialin și se articulează cu fața patelară a femurului. Baza privește în sus,
vârful privește în jos și servește la inserția t endonului rotulian. Din rotulă se po t palapa marginile
și fața anterioară, mai puțin baza și vârful. Rotula reprezintă un scripete, nu intervine în
stabilitatea genunchiului ci în forța de mișcare. [4]
Tibia, împreună cu peroneul formează scheletul gambei. Prezintă două epifize (proximală și
distală) și un corp. Epifiza proximală este o masă voluminoasă alungită în sens transversal, fiind
constituit din doi condili (medial și lateral). Aceștia formează o față superioară comună, numită
platou tibial. Platoul tibial este alcătuit din două suprafețe articulare care corespund condi lilor
femurali. Corpul are form ă de prismă triunghiulară. Extremitatea inferioară este mai puțin
volumin oasă decât cea superioară, cu o formă neregulat cuboidală. Prezintă o sup rafață articulară
pentru trohle a astragalului. Medial extremitatea distală se prelungește, formând astfel maleola
internă. [5]
I.1.2. Articulațiile genunchiului
În regiunea genunchiului se găsesc trei artic ulații: femuro -rotuliană, tibio -peronieră
superioară și femuro -tibială, sau articulația propriu -zisă a genunchiului, acesata fiind o articulație
sinovială. Membrana sinovială este bogat inervată și vascularizată. Produce lichidul sinovial, un
lichid lubrefiant, care facilitează alunecarea suprafețelor articular e.
Suprefețele articulare sunt acoperite de un țesut particular, înalt diferențiat, numit cartilaj
hialin, un țesut dur dar flexibil. Îndeplinește funcția mecanică de a imprima mobilitate liberă
articulară, absorbind forțele de influență și reducând fricț iunea pe suprafețele articulare. Este un
țesut aneuritic și avascular, lichidul sinovial fiind singura posibilitate a cartilajului de a ajunge la
nutrienți prin difuziune . Cartilajul sănătos este indispensabil pentru funcționarea adecvată a
articulației. Atunci când cartilajul este deteriorat sau uzat, articulația afectată devine dureroasă.
[6]
În articulația femuro -tibială nu există o congruență perfectă între suprafețele osoase. Pentru
corectarea acestei incongruențe s -au dezvoltat două structuri fibocart ilaginoase intraarticulare
numite meniscuri.
Fiecare menisc , (Fig. 1.2.) este triunghiular pe secțiune, atașat cu baza de capsula articulară,
iar vârful subțire se mișcă liber în interiorul articulației. Se deformează, adaptându -se la

7 deplasările condilil or femurali în timpul mișcărilor. Meniscul lateral este mai rezistent și mobil,
cel medial având o mobilitate mai mică decât meniscul meniscul lateral, fapt ce explică rupturile
lui mai frecvente. În flexie meniscurile sunt împinse dinspre anterior înspre posterior, în extensie
se deplasează invers, dinspre posterior înspre anterior.
Meniscul medial are formă de semilună
sau forma literei “C” cu diametrul sagital
mai mare, iar cel lateral este aproape
circular, având forma literei “O”. Fața
superioară a m eniscurilor este concavă, în
timp ce fața inferioară este plată. Fiecare
menisc este format dintr -un corp și două
coarne. [7]
Fig. 1.2. Meniscurile articulare [8]
I.1.3. Mijloace de unire
Mijloacele de unire sunt reprezentate printr -o capsulă articulară și o serie de ligamente.
Stabilitatea activă la nivelul articulației genunchiului este asigurată de mușchi în momentul în
care aceștia se contractă, stabilitatea pasivă fiind asigurată de capsula articulară și ligamente.
Capsula reprezintă o structură fibroasă formată din fibre de colagen, care fiind lipsite de
elasticitate, asigură stabilitatea articulației. Fața profundă a capsulei articulare este căptușită de
membrana sinovială, iar la exterior aceasta este fixată de benzi fib roase rezistente, numite
ligamente. În interiorul capsulei, între tibie și femur se află ligamentele încrucișate (anterior și
posterior). Rolul ligamentului încrucișat anterior este limitarea translației anterioare a tibiei față
de femur și a rotației interne a tibiei față de femur, (Fig.1.3.) . Ligamentul încrucișat posterior
limitează translația posterioară și rotația externă a tibiei față de femur. [9]
Capsula articulară este întărită de ligamentele externe ale genunchiului: ligamentul rotulian,
ligamentu l colaterale medial și lateral și ligamentele poterioare.
Stabilizatorii activi ai genunchiului sunt reprezen tați de mușchii coapsei. În funcție de
așezare și acțiune distingem trei grupe:
 grupul anterior – extensor
 grupul posterior – flexor
 grupul medial – adductori [10]

8

Fig. 1.3. Ligamentele genunchiului [11]
I.2.Elemente de biomecanică
Din punct de vedere biomecanic în articulația genunchiului se pot distinge patru tipuri de
structuri: portante, de fixare, de alune care și structuri care partici pă la mișcă rile active ale
genunchiului. [12]
I.2.1. Structuri portante
 extremitatea inferioară a femurului
 extremitatea superioară a tibiei
 fața posterioară a rotulei
I.2.2. Structuri de fixare
 capsula articular ă
 ligamentele intracapsulare – încrucișat ul anterior și posterior
 ligamentele de întărire extracapsulare
o ligamentul patelar (rotulian)
o ligamentul Winslow (posterior) – ligamentul popliteu oblic și arcuat
o ligamentul colateral fibular (lateral) și tibial (medial
I.2.3. Structuri de alunecare
 meniscu rile articulare – lateral și medial
 sinoviala – fundul de sac subcvadricipital
 corpul adipos Hoffa
I.2.4. Structuri care participă la mișcările active ale genunchiului
 flexori principali : m. biceps femoris, m. semimembranosus, m. semitendinosus,
m. gastro cnemius

9  extensor principal: m.cvadriceps femoris
 rotatori externi: m. biceps femoris, m. tensor fasciae latae (cu genunchiul în
extensie), m. cvadriceps femoris (vastus lateralis)
 rotatori interni: m. semimembranosus, „pes anserinus”
I.2.5. Biomecanica articulației femuro -patelare
Rotula este atașată de tibie prin ligamentul rotulian și alunecă pe suprafața trohleei femurale.
Pornită din pozitia de hiperextensie de deasupra suprafeței articulare (unde o duce contracția
cvadricepsului), ea intră în contact cu femurul prin treimea ei inferioară la începutul flexiei, prin
treimea medie între 30 -600 și pe fața articulară superioară de la 60° , (Fig.1.4.) . Rotula are un
traiect ascendent, ușor oblic la început, pentru ca să ajungă deasupra trohleei și să se îndrepte în
afară, pentru a se deplasa deasupra condilului femural extern. Deplasarea este posibilă
datorită conexiunilor destul de întinse pe care rotula le are cu femurul. [13]

Fig. 1.4. Raportul femurului cu rotula la diferite grade de flexie ale genu nchiului [14]

I.2.6. Biomecanica articulației femuro -tibiale
Articulația femuro -tibială are un singur grad de libertate, permițând două mișcări principale
în plan sagital și anume flexia și extensia, gambei pe coapsă. Secundar există și o a doua direcție
de mișcare, rotația axială, mult mai redusă ca amplitudine. Articulația femuro -tibială
funcționează ca o pârghie de gradul III , (Fig.1.5.) atunci când membrul inferior acționează în
lanț cinematic deschis, și pârghie de gradul I atunci când membrul inferi or acționează în lanț
cinematic închis. [15]

10

Fig. 1.5. Complexul anatomic al genunchiului [16]

Mișcarea de flexie -extensie se face, teoretic,
în jurul unui ax transversal orizontal
(Fig.1.6.) , care trece prin cele două
tuberozități condiliene ale femur ului. În
realitate, datorită volutei condiliene, flexia –
extensia se desfășoară în jurul unui ax care
se deplasează în sus și înapoi în extensie și
în sens invers în flexie.
Pornind de la o extensie de 180°, flexia
activă atinge o amplitudine de aproximati v
120° (cu șoldul în extensie) până la 140° (cu
șoldul în flexie), iar cea pasivă de 160°.
Mișcarea de flexie -extensie are o
componentă de rulare și o alta de alunecare.

Fig. 1.6. Biomecanica genunchiului [17]
Pornind de la o extensie completă, condilul începe să se ruleze fără să alunece în primele 10 -15°
pentru condilul medial și 20° pentru cel lateral, după care alunecarea apare și devine progresiv
predominantă, astfel încât la sfârșitul mișcării aceștia doar alunecă, fără să ruleze. La mișcările
de flexie -extensie se asociază o rotație automată („mișcarea în șurub”). [18]

11 CAPITOLUL II – Patologia degenerativă a genunchiului

Articulația genunchiului este solicitată de forțe foarte mari, care apar în timpul transmiterii
greutății corpului la nivel ul suprafețelor articulare. Acest fapt poate duce la uzura elementelor
sale componente. Artroza articulației genunchiului se constituie în timp îndelungat ca o
consecință a uzurii cartilajelor, care își pierd elasticitatea și rezistența la șocurile mecanic e din
timpul locomoției.
II.1. Etiopatogenie
Mecanismul de producere și progresie a bolii artrozice nu este încă pe deplin cunoscut, însă
datele disponibile la momentul actual par să indice contribuția unor factori mecanici și biologici.
[19] Caracteristi ca principală a artrozei este degenerarea cartilajului articular, cu modificări
fizico -chimice ale lichidului sinovial și apariția ulterioară a modificărilor macroscopice ale
articulației afectate.
II.2. Simptomatologie
Debutul este în marea majoritate a c azurilor insidios. Durerea cu caracter mecanic este
simptomul care domină tabloul clinic, fiind localizată pe fața internă a genunchiului, în spațiul
popliteu, subrotulian, cu iradieri în gambă. Se accentuează la mers, mai ales la primii pași și se
amelior ează în repaus. Pe măsura evoluției bolii, durerea apare la eforturi din ce în ce mai mici și
limitează perimetrul de mers. Senzația de instabilitate se accentuează odată cu evoluția bolii.
Pseudoblocajul articular este descris de bolnavi ca o greutate la mobilizarea genunchiului după
păstrarea îndelungată a aceleiași poziții. [20]
II.3. Examen obiectiv
Tumefacția articulară este determinată de hipertrofia țesutului adipos periarticular, îngroșarea
țesutului capsulo -sinovial și/sau hidartroză. Totodată, s e constată și o amiotrofie a
cvadricepsului. Durerea este cel mai frecvent localizată în concavitatea deviației de ax (dacă este
prezentă) și poate fi provocată prin mobilizarea genunchiului, mai ales, dacă concomitent se
accentuează deformarea. Examenul m obilității articulare pune în evidență cracmente articulare,
și limitarea flexiei și extensiei, pe măsura evoluției bolii. [21] Mersul este dureros, șchiopătat,
din cauza instabilității genunchiului și a limitării extensiei. Examenul deviației axiale se
efectuează cu bolnavul în decubit dorsal și ortostatism și constă în măsurarea distanței
intermaleolare (genu valgum), intercondiliene (genu varum) sau a distanței dintre centrul

12 genunchiului și axul mecanic al membrului inferior, care unește capul femural c u mijlocul
scoabei tibio -peroniere. Examenul clinic se încheie cu examinarea genunchiului contralateral, a
șoldului, piciorului, coloanei vertebrale, elemente care pot da indicații asupra originii primare
sau secundare a gonartrozei.
II.4. Investigații pa raclinice
Radiografia standard a genunchiului, de față și profil, arată gradul modificărilor artrozice,
localizarea lor și oferă informații asupra unei eventuale dezaxări în plan frontal sau sagital.
Radiografiile axiale ale rotulei evidențiază eventualel e anomalii (displazii rotuliene, luxații și
subluxații recidivante) și stabilesc importanța modificărilor artrozice. Radiografia în poziții
dinamice de varum sau valgum oferă indicații asupra tipului de laxitate asociată, iar cea a
întregului membru inferi or în ortostatism este indispensabilă pentru aprecierea deviației axiale în
plan frontal. Conform clasificării lui Ahlbäck, gonartroza este împărțită în 5 stadii, în funcție de
leziunile vizibile radiologic:
 stadiul I – pensare articulară incompletă (50%)
 stadiul II – pensare articulară completă , fără uzură osoasă
 stadiul III – uzură osoasă <5 mm
 stadiul IV – uzură osoasă între 5 -10 mm
 stadiul V – uzură osoasă >10 mm [22]
Tomografia computerizată și rezonanța magnetic ă nuclear ă nu sunt folosite de rutină în
diagnosticul gonartrozei.
Artroscopia poate evidenția leziunile
cartilaginoase caracteristice (Fig.1.7.) , sediul
și întinderea lor, starea meniscurilor și a
ligamentelor încrucișate, prezența corpilor
liberi intraarticulari sau a zonelor de
osteocondroză . Debridrea artroscopică și
lavajul articular efectuat pot ameliora
temporar simptomatologia prin îndepărtarea
membranei sinoviale inflamate, o membrană
bogat inervată și foarte durerosă în urma
procesului inflamator. [23]

Fig. 1.7. Modificări artrozice la nivelul
condilului femural intern (imagine
artroscopică)

13 II.5. Tratament
Ca metodă terapeutică de primă intervenție amintim educarea pacientului pentru reducerea
solicitării articulației. Controlul greutății corporale, evitarea suprasolicitării articu lației afectate –
mers cu sprjin auxiliar (baston, cârjă) în mâna contralaterală articulației afectate, evitarea
ridicării unor greutăți, evitarea sporturilor agresive. Tratamentul farmacologic constă în
antiinflamatoare locale (creme, unguente). [24] Dacă simptomatologia persistă se poate trece la
administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene generale care se pot combina cu miorelaxante
sau corticosteroizi intraarticulari. O altă categorie de medicamente administrate intraarticular
sunt produsele vâscoel astice injectabile pe bază de acid hialuronic. Ultima tendință în
tratamentul conservator al gonartrozei o reprezintă infiltrațiile cu plasmă îmbogățită cu
trombocite și factori de regenerare. Printr -un procedeu simplu de recoltare -centrifugare a
sângelui pacientului, se obține plasma cu o cantitate de trombocite de până la 9x mai mare față
de valoarea norma lă din sânge. Infiltrația cu PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) acționează
conform sistemului natural de vindecare al organismului. Avantajul este da t de concentrația
foarte mare de trombocite, care odată injectate eliberează factori de creștere, ce inițiază și
amplifică procesul de vindecare. [25]
Diferite proceduri de fizioterapie sunt benefice în fazele incipiente ale gonartrozei datorită
efectului musculotrop și antialgic. Tratamentul de recuperare constă în terapie fizicală și
kinetoterapie prin care se urmărește tonifierea cvadricepsului prin exerciții de contracție
izometrică și izotonică cu sau fără rezistență și exerciții pentru ameliorarea mob ilității
genunchiului.
Pentru un efect terapeutic mai bun se recomandă combinarea tratamentului farmacologic cu
fizioterapia. [26]
Tratamentul chirurgical se adresează cazurilor de gonartorză care nu mai răspund la metodele
conservatoare de tratament. Se pot efectua următoarele intervenții:
 osteotomii – pentru corectarea deviațiilor axiale
 emondaj articular – temporizează artroplastia endoprotetică
 artroplastie
 etc. [27]

14 PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL II I – Cercetare, m etodologie

În cadrul Clinicii de Orto pedie și Traumatologie a Spitalului Clinic Județean din Târgu –
Mureș, am realizat un studiu observațional analitic , care se bazează pe datele obținute de la 40 de
pacienți diagnosticați pe baza semnelor clinice și paraclinice cu gonartoză primară unilateral ă, în
fază incipientă (stadiul I și II).
III.1. Tipul de cercetare
Metodele de cercetare utilizate de noi au fost: metoda bibliografică , metoda experimentală ,
metoda studiului de caz , metoda observației , metoda testelor , metode statistico -matematice de
prelucrarea a datelor , metoda grafică de prezentare a rezultatelor.
III.2. Ipotezele cercetării
În urma unei analize a problematicii studiului nostru, am emis următoarea ipoteză de lucru.
A. Aplicând un tratament conservator în fazele incipiente ale gonar troze i, pe un grup de 40
subiecți (pacienți) timp de 6 luni , se vor produce modificări statistic -semnificative în privința
eficienței diferitelor metode de tratament .
B. Eficiența tratamentului aplicat este semnifictaiv ma i mare în condițiile combinării
diferitelor tipuri de intervenții terapeutice.
III.3. Scopul lucrării
Scopul lucrării de față este stabilirea unei conduite terapeutice nechirurgicale de maximă
eficiență în cazul gonartrozei incipiente, prin combinarea metodelor nefarmacologice și
farmac ologice.
III.4. Locul și perioada cercetării
În perioada 3 decembrie 2013 -5 mai 2014, în cadrul Clinicii de Ortopedie a Spitalului Clinic
Județean Tîrgu Mureș am realizat un studiu observațional analitic privind eficiența tratamentului
conservator al gond artrozei. Am urm ărit evoluția a 40 de pacienți diagnosticați pe baza semnelor
clinice și paraclinice cu gonartroză aflată în fază incipientă (stadiul I și II) și am prelucrat datele
obținute de la aceștia pentru formularea rezultatelor și concluziilor.

15 III.5. O rganizarea și desfășurarea cercetării
Pentru a fi incluși în studiu a u fost selectați pacienți care s -au prezentat la medic cu
simptomatologie algică și funcțională la nivelul articulației genunchiului prezentă de minim o
lună, fără patologie asocia tă care reprezintă contraindicații ale electroterapiei (afecțiuni
cardiovasculare, epilepsie, tumori, TBC activ, leziuni tegumentare la locul de aplicare al
electrozilor, etc.) sau alte boli musculo -scheletale sau neurologice care ar putea influența negati v
funcționalitatea. În toate cazurile radiografiile efectuate în două incidențe (antero – posterior și
latero – lateral) au evidențiat îngustarea spațiului articular, fără modificări de structură osoasă.
Criteriile de excludere au fost reprezentate de vârs ta pacientului (sub 50 de ani respectiv
peste 80 de ani), prezența unor boli care reprezintă contraindicații absolute ale electroterapiei,
fracturi sau traumatisme grave ale genunchiului studiat, aderență scăzută la planul terapeutic
recomandat, pacient n ecompliant , abuz de alcool sau de droguri .
S-au format două grupuri de studiu. La lotu l I, considerat lotul de studiu, format din 20 de
subiecți, procedurile de electroterapie au fost completate de ședințe zilnice de 30 de minute de
gimnastică medicală, efectuate sub supravegherea kinetoterapeutului. Lotu l II, considerat lotul
martor, format din 20 de persoane nu a beneficiat de kinetoterapie.
Proceduri de fizioterapie recomandate :
 ultrasunete – 0,4 W/cm², 7 minute, prin aplicarea directă a capului ultrasonic pe
tegumente , (Fig.2.1.). Ca substanță de contact s -a utilizat un gel cu efect antiinflamator
(Diclofenac gel sau Sindolor gel). Efectul ter apiei cu ultraunete se manifestă prin scăderea
durerii și îmbun ătățirea funcționalității datorită creșterii elasticității țesuturilor prin scăderea
spasmului muscular și a contracturilor.
 curentul diadinamic – din cele patru forme ale curentului diadinami c s-a utilizat
perioada lungă cu durata de aplicare de 15 minute, modalitatea de aplicare a electrozilor fiind
transversală , (Fig.2.2.) . Un prim beneficiu al utilizării curentului diadinamic este obținerea
efectului analgezic maxim , antiinflamator și excit omotor.
Pocedurile de fizioterapie, precum și programul de kinetoterapie au fost efectuate cu
aparatură de înaltă performață din seria BTL -5000, în cadrul secțiilor de recuperare a unor clinici
private. Ședințele au fost zilnice, de cinci ori pe săptămână timp de zece zile. La primul control
pacienții s -au prezentat cu fișa de tratament care atestă efectuarea tratamentului recomandat.

16 Menționez că imagile redat e în lucrare au fost realizate de mine , subiectul fiind un pacient
inlcus în studiu.

Fig. 2.1. Modalitate de aplicare a terapiei cu ultrasunete

Fig. 2.2. Modalitate de aplicare a curentului diadinamic

17 Programele de kinetoterapie au fost alcătuite din exerciții efectuate în lanț kinetic
închis și deschis, scopul principal fiind tonifierea musculară și refacerea mobilității
articulare.
Tipuri de exerciții recomandate :
Exerciții pentru creșterea tonusului muscular
1. Pacientul în decubit dorsal efectuează flexia plantară și dorsală a piciorului.

Fig. 2.3. Flexia dorsală -plantară a piciorulu i

2. Pacientul în decubit dorsal apasă cu genunchiul în mingea așezată sub genunchi, având
grijă ca bazinul și că lcâiul să nu se desprindă de pe saltea.

Fig. 2.4. Exercițiu de tonifiere a mușchiului cvadriceps

18 3. Pacientul în decubit dorsal, ridică piciorul de pe saltea, cu genunchiul în extensie
completă.

Fig. 2.5. Elevația piciorului cu genunchiul în extensie

4. Pacientul în decubit dorsal, cu genunchi flectați la aprximativ 90 de grade, strânge
ingea plasată între genunchi.

Fig. 2.6. Tonifierea adductor ilor

19 Exerciții pentru creșterea mobilității articulare:
5. Pacientul în decubit dorsal, execută mișcări de flexie -extensie a genunchiului afectat.

Fig. 2.7. Flexia -extensia genunchiului

6. Pacientul în decubit dorsal, execută mișcări de flexie -extensie a ambi lor genunchi, cu
o minge plasată sub călcâi.

Fig. 2.8. Flexia -extensia ambilor genunchi

20 7. Pacientul în decubit ventral execută flexia genunchiului afectat, la amplitudinea
maximă de mișcare efectuează întinderea mușchiului cvadriceps.

Fig.2.9. Flexia ge nunchiului și stretching -ul cvadricepsului

8. Pacientul în ortostatism, cu ambele mâini sprijinit de spalier execută
semigenuflexiuni.

Fig. 2.10. Semigenuflexiuni

21 Evaluarea clinico -funcțională a pacienților s -a realizat la începutul și la sfârșitul
tratam entului de zece zile. S -a evaluat intensitatea dureri i pe scala analogic vizuală
(Fig.2.11. ). Folosind ilustrații și punctaj , pacienții au fost rugați să indice ilustrația care
corespunde cel mai bine stării pe care o resimt. 0 descrie absența durerii iar 10 descrie o
durere de intensitate mare, insuportabilă.

Fig. 2.11. Scala vizual analogă

Pentru evaluarea mobilității articulare active s -a efectuat bilanțul articular al
genunchilor, din poziția de decubit dorsal. Termenul de comparație a fost unghiul de
mișcare al aceluiași segment al membrului opus și valorile standard ale amplitudinilor
maxime de mișcări articulare.
Evaluarea parametrilor funcționali s -a efectuat cu aj utorul a două teste funcționale:
 “timed up and go test ” – pentru evaluarea mobil ității articulare și a
stabil ității. S -a cronometrat timpul în care pacientul s -a ridicat de pe un scaun, a parcurs
distanța de 3 m în linie dreaptă, s -a întors și după ce a ajuns înapoi la scaun s -a așe zat. S –
au permis opririle și repornirile. Înainte de cronometrare toți pacienții au făcut o t estare,
fără măsurarea timpului.
 “six minute walk test” – pentru testarea anduranței musculare. S -a măsurat
distanța parcursă de pacient pe o suprafață plană în șase minute. S -au permis încetinirile,
opririle, pauze le de odihnă și repornirile. Pacienților nu li s -a impus ritmul mersului.

22 Evaluarea funcționalității în privința efectuării activităților cotidiene s -a realizat cu
ajutorul subscorului Function, daily living [Anexa 1] al scorului WOMAC – Western
Ontario a nd McMaster Universities Osteoarthritis Index . Pe baza a 17 itemi referitoare la
dificultatea efectuării unor activități cotidiene se evaluează starea funcțională a
pacientului. Punctajul se exprimă în procente , cu valori cuprinse între 0 și 100. Un
puncta j mai mic indică o alterare semnificativă a statusului funcțional. Evaluarea s -a
efectuat online, pe pagina:
http://www.orthopaedicscore.com/scorepages/k nee_injury_osteopaedic_outcome_score.h
tml

III.6. Rezultate
Repartiția pe categorii de vârste și sexe la cele două loturi a fost echilibr ată, fără
diferențe statistice , (Tabel.2.1) .

Tabel. 2.1. Datele generale ale pacienților
Lotul de studiu Lotul mart or
Vârsta medie (UM = ani) 67,8 65,3
Repartiție pe sexe (F/B) 13/7 9/11
Genunchi tratat (dr/stg) 12/8 7/13

Din nu mărul total de 40 de pacienți 77,5%, respectiv 31 prezentau gonartroză
primară, restul de 22,5 % fiind gonartroze secunadre. În 7 cazuri g onartroza era
posttraumatică, în 2 cazuri era secundară deviației de ax în varus sau valgus .

23
Clasificare etiologică
31
(77,5%)7 (17,5 %)2 (5 %)
0 10 20 30 40Gonartroză secundară
deviației de ax
Gonartroză secundară
posttraumatic ă
Gonartroză primară
Fig. 2.12 . Clasificarea etiologică a gonartrozelor
Pe baza datelor anamnestice s -a evaluat prezența unor factori de risc pentru
dezvoltarea gonartrozei. Cel mai întâlnit a fost suprasolicitarea articulației datorită
greutății corporale peste valorile normale ale indicelui de masă corporală , (Fig.2.13. ). Din
totalul de 40 de pacienți doar 10 sunt normopond erali, restul fiind supraponderali sau
obezi. Prevalența st ării supraponderale și a obezității a fost mai mare la sexul feminin.

Fig. 2.13 . Repartizarea grafică a pacienților incluși în studiu în funcție de IMC Repartizarea pacienților în funcție de IMC
Obezitate gr. III
5 %
Obezitate gr. II
17,5 %
Obezitate gr. I
32,5 % Supraponderali
20 % Normoponderali
25 %

24 Tabel. 2.2. Repartizarea în funcție de IMC a celor două loturi
Factori de risc Lotul de studiu
(nr. pac.) Lotul martor
(nr. pac.)
Normoponderal (IMC 18,5 – 24,99) 4 6
Supraponderal (IMC 25 -29,99) 5 3
Obezitate gr. I (IMC 30 -34,99) 8 5
Obezitate gr. II (IMC 35 -39,99) 3 4
Obezitate gr. III (IMC peste 40) 0 2

Evaluarea inten sității durerii înainte de începerea tratamentului și imediat după
terminarea celor zece ședințe s -a realizat pe scala vizual analogă. Rezulta tele obținute
după prelucrarea statistică a datelor sunt redate mai jos , (Fig.2.14) .

Fig. 2.14 . Repartizarea grafică a mediilor scorului VAS
1 – evaluare inițială
2 – evaluare finală (după 10 zile de tratament)
Repartizare a grafică a mediilor scorului VAS
8,3
1,9 2,3 7,9
1,5 2,5 3,5 4,5 5,5 6,5 7,5 8,5
1 2 Lotul de studiu
Lotul martor

25 În privința intensității durerii nu s -au semnalat di ferențe majore între cele două loturi
la terminarea tratamentului de 10 zi le. Kinetoterapia își dezvoltă efectul antialgic prin
combat erea contracturilor musculare, dar procedurile de electroterapie recomandate
tuturor pacienților au un pronunțat efect miorelaxant , astfel efectul antialgic datorită
combaterii contracturilor apar e la ambele grupuri de pacienți.
Pentru evaluarea mobilității articulare am efectuat bilanțul articular, cu pacientul în
decubit dorsal. După prelucrarea statistică a valorilor goniometrice obținute după
terminarea tratamentului s -au constatat diferențe s emnificative între valorile obținute de
cele două loturi, grupul de studiu obținând rezult ate net superioare celor obținute de
pacienții incluși în grupul martor. Rezultatele evaluării inițiale au prezentat valori
asemănătoare la cele două grupuri. După te rminarea tratamentului, la pacienții din lotul
de studiu s -a observat o îmbunătățire a mobilității articulare în medie cu 12ș, în timp ce la
pacienții din grupul martor această î mbunătățire a fost în medie de 7 ș , (Fig.2.15.).

Valorile medii ale gradului de flexie
118,25
111,65
106,3
104,8
95100105110115120
1 2Lotul de studiu
Lotul martor

Fig. 2.15 . Repartizarea gr afică a valorilor medii a gradului de felxie a genunchiului

Kinetoterapia, prin rezultatele obținute de pacienții incluși în lotul de studiu și -a
demonstrat eficiența în îmbunătățirea mobilității articulare.
În urma evaluării comparative a rezultatelor t estelor funcționale obținute s -au
constatat diferențe semnificative între cele două loturi, starea funcțională a pacienților din

26 grupul de studiu, care au participat la ședințe zilnice de kinetoterapie fiind mult mai bună
decât a pacienților din grupul mar tor. Rezultatele testelor funcționale la evaluarea inițială
au prezentat valori medii asemănătoare la cele două grupe.
La evaluarea inițială rezultatele testelor funcționale au arătat valori apropiate la cele
două loturi. După terminarea tratamentului, va lorile testului “T imed up and go ” au
demonstrat un status funcțional articular și muscular mai bun la pacienț ii incluși în grupul
de studiu, (Fig.2.16.). La aceștia s -a constata o creștere a valorilor medii cu 6,9 secunde,
comparativ cu 4,3 secunde, rezu ltatul mediu obținut de pacienții din grupul martor.

Media valorilor testului "up and go"
13,116,3
9,417,4
91113151719
1 2Lotul de studiu
Lotul martor

Fig. 2 .16. Reprezentarea grafică a le valorilor medii al testului “up and go ”

La evaluarea finală s -au constatat diferențe semnificative între rezultatele obținute de
cele două loturi după efectuarea testului “six minute walk”. Rezultatele evaluării inițiale
nu au prezentat diferențe semnificative între cele două loturi , (Fig.2.17.) . La grupul de
studiu s -a constatat o creștere a valorilor medii cu 72 m, comparativ cu 58 m, rezultatul
mediu obținut de pacienții din grupul martor.

27
Media valorilor testului "6 minute walk"
363
286344
291
280300320340360
1 2Lotul de studiu
Lotul martor
Fig. 2 .17. Reprezentarea grafică ale valorilor medii al testului “6 minute walk”

Evaluarea statusului funcțional în vederea efectuării unor activități cotidiene s -a
realizat cu ajutorul subscorului Function, daily living a scorului WOMAC.
Scorul WOMAC
82,8
77,5
61,3
59,7
55606570758085
1 2Lotul de studiu
Lotul martor

Fig. 2.18 . Repartizarea grafică a valorilor medii ale scorului WOMAC

În cazul pacienților din lotul de studiu, la finalizarea tratamentului s-a înregistrat o
îmbunătățire a scorului cu 20,9 %, în timp ce la pa cienții din lotul martor aceasta
îmbunătățire a fost de doar 17,8 % , (Fig.2.18.).

28 III.7. Discuții
Din studiul realizat de noi reiese că tratamentul farmacologic asociat cu tratamentul
fizio-kinetic s -a dovedit a fi mai eficient pe termen scurt . Aprecierea beneficiilor pe
termen m ediu și lung ar presupune noi evaluări .
Includerea pacienților în cele două loturi s -a făcut aleator, singurul criteriu fiind
reprezentat de disponibilitatea pacientului de a efectua ședințele de gimnastică medicală.
Parametrii pacienților incluși în stu diu au fost omogeni, ceea ce nu a influențat rezultatele
studiului.
Efectele tratamentului fizio -kinetic al gonartrozei au fost dezbătute în diverse studii.
Rezultate asemănătoare au obținut Page C. et al. [28] au demonstrat eficiența fizioterapiei
și a exercițiilor terapeutice în managementul gonartrozei incipiente. Din rezultatele
obținute de ei reiese că prin combinarea diferitelor proceduri de fizioterapie se obțin cele
mai bune rezultate terapeutice. Ei subliniază faptul că în tratamentul gonartrozei este
deosebit de importantă consilierea pacientului în vederea reducerii greutății corporale
pentru a evita suprasolicitarea articulației afectate.
Rezultatele obținute de pacienții din grupul de control au fost net superioare
rezultatelor obținute de pa cieții incluși în lotul martor. Kinetoterapia reduce componenta
algică prin combaterea contracturilor musculare dar și -a dovedit eficacitatea în special în
creșterea mobilității articulare și a anduranței musculare, îmbunătățind astfel stausul
funcțional a l pacientului. Deyle G. et al. [29 ] au evaluat eficiența terapiei manuale
combinată cu un program de gimnastică medicală. În studiu au fost incluși 134 de
pacienți, cu vârsta medie de 64±10 ani, majoritatea femei, împărțiți în două loturi.
Pacienții din primul și -au executat prog ramul de gimnastică medicală sub supravegherea
specialistului, restul pacienților efec tuând exercițiile la domiciliu zilnic, timp de 4
săptămâni. Evaluarea pacienților s -a făcut la 4 respectiv 6 săptămâni de la începerea
programulu i de recuperare, pe baza chestionarului WOMAC și a testului funcțional „six
minute walk”. În cazul tuturor pacienților s -a constatat o ameliorare considerabilă a
statusului funcțional, dr rezultatele obținute de pacienții din primul lot au fost mai bune și
cu efect de durată mai lungă decât în cazul pacienților din al doilea lot.
Kasumovic M. et al. [ 30] Au demonstrat importanța kinetoterapiei în menținerea sau
creșterea tonusului, a elasticității și a anduranței musculare, a mobilității articulare și

29 astfel în menținerea sau creșterea nivelului f uncțional. Huang M. H. et al. [ 31] au studiat
rolul terapiei cu ultasunete în facilitarea efectuării exercițiilor isokinetice la pacienții
diagnosticați cu gonartroză. Au demonstrat utilitatea ultrasunetelor în vederea creșterii
elasticității tisulare și diminuarea durerilor, astfel facilitând efectuarea exercițiilor
isokinetice. Aplicarea pulsatilă a ultrasunetelor s -a dovedit a fi mai eficientă decât
aplicarea în mod continuu.
O serie de alte măsuri ne stau la dispoziție în tratamentul conservator al gonartrozei.
Cea mai utilizată este administrarea locală sau generală a antiinflamatoarelor
nesteroidiene. O serie de studii au demonstrat eficiența acestora, însă nu trebuie să
pierdem din vedere efectele adverse provocate.
Infiltrațiile intra -articulare cu acid hialuronic sunt utilizate frecvent în tratamentul
stadiilor puțin avansate ale gonartrozei, principiul fiind îmbunătățirea caracteristicilor
vâsco -elastice ale lichidului sinovial, ce se presupune că ar pr oteja cartilajul de stresul
mecanic și ar putea ameliora durerile pacientului. În literatura de specialitate există un
număr destul de mare de studii care pun la îndoială eficacitatea acestei opțiuni
terapeutice. Într -un studiu realizat în cadrul Clinicii de Ortopedie și Traumatologie a
Spitalului Clinic Jude țean Mureș, Zazgyva A. et al. [32 ] au demonstrat eficiența
infliltrațiilor cu polinucleotide și acid hialuronic, rezultatele obținute fiind superioare în
cazul administrării de polinucleotide. Studiul s -a desfășurat pe un eșantion de 30 de
pacienți diagnosticați cu gonartroză incipientă. S -a evaluat intensitatea durerii pe scala
vizual analogă, și statusun funcțional cu ajutorul a două scoruri: KSS și KOOS.
Pentru evaluarea eficienței și a duratei efec tului terapeutic al diferitelor metode de
tratament conservator se impune efectuarea unui studiu cu urmărirea pacienților pe
termen lung.

II.8. Concluzii
În urma studiului realizat, ipotezele s-au confirmat. Tratamentul farmacologic
combinat cu tratamentu l fizical kinetic s -a dovedit a fi mai eficient în comparație cu
tratamentul fizioterapeutic în ameliorarea componentei algice și creșterea nivelului
funcțional.
Combinarea tratamentului fizical -kinetic cu cel farmacologic și-a dovedit eficiența în

30 tratam entul gonartrozei incipiente, însă schema de tratament trebuie individualizată în
cazul fiecărui pacient în funcție de caracteristicile acestuia
Tratamentul ki netic asigură ameliorarea componentei algice și a parametrilor
funcționali, asigurând astefel îmb unătățirea calității vieții pacienului prin combaterea
contracturilor musculare și prin ameliorarea mobiliății articulare.
Menționăm că tratamentul conservator asigură doar tratament simptomatic, cel
definitiv, în special în cazurile avansate fiind reprez entat de artroplastia genunchiului.

III.9. Propuneri, recomandări
Consider că cea mai utilă și importantă recomandare este prezentarea unor măsuri de
profilaxie primară și secundară a gonartrozei . Profilaxia primară are ca scop prevenirea
apariției boli i, iar cea secundară are ca scop împiedicarea, atenuarea sau încetinirea
alterărilor conexe cu evoluția bolii prin diagnostic precoce și tratament adecvat.
Recomadăm următoarele măsuri pentru profilaxia gonartozei :
 menținerea greutății corporale optime
 evitarea menținerii prelungite a unor poziții ale genunchiului
 evitarea ortostatismului prelungit
 tratarea corespunzătoarea a tuturor traumatismelor genunchiului
 efectuarea unor mișcări libere de flexie -extensie după un repaus prelungit
și înainte de trecere a în ortostatism
 evitarea suprasolicitării articulației – utilizarea unui baston
 evitarea traumatismelor directe
Recomandăm tratamentul fizical -kinetic în tratamentul gonartrozelor incipiente. Se
știe că în zilele noastra cea mai utilizată este tratamentu l farmacologic prin administrarea
de antiinflamatoare nesteroidiene. Aceste medicamente pot da efecte adverse gastrice,
hepatice, cardiovasculare, hematlologice sau renale. Procedurile de fizioterapie sunt
neinvazive, lipsite de efecte adverse dacă la pres crierea lor s -a ținut cont de indicațiile și
contraindicațiile lor precise.

31 SUMMARY
Title: Early stage gonarthrosis -complex conservative treatment

Gonarthrosis represents a degenerative chronical condition of the knee joint, resulting
in an invalidat ing damage to it as a result of the destruction of the hyaline cartilage
coating the joints.
Gonarthrosis has become an important health issue due to its large occurrence.
However, it can e benefit from a complex conservative treatment with an extremely
varied arsenal, from naturist methods to surgical approach.
The purpose of this paper is to establish a non -surgical therapeutic approach, highly
effective in incipient gonarthrosis, that combines pharmacological and non –
pharmacological methods. We assum e that there are significant differences regarding the
efficiency of various methods of conservative treatment recommended in the early stages
of gonarthrosis.
To this end I conducted an analytical -observational study regarding the efficiency of
complex conservative treatment of early stages gonarthrosis. The study was carried out
within the Orthopedic Clinic of the Country Clinic Hospital in Tîrgu -Mureș between 3
December 2013 – 5 May 2014. We observed an fallowed the evolution of 40 patients
diagnosed w ith early stage gonarthrosis. The data were collected and processed in order
to obtain and formulate results and conclusions. Two groups were used, group I received
electrotherapy procedures fallowed by 30 minutes of medical gymnastics. Group II did
not be nefit from kinetotherapy.
Our study showed that pharmacological treatment associated with physio -kinetic
treatment proved to be more effective on short term. Patients who underwent
kinetotherapy showed better functional results than patients in group II. Combining
pharmacological treatment with physio -kinetic treatment proved effective in treating
early stage gonarthrosis.

32 Bibliografie

1. Zamora E, Crăciun D, Anatomia Omului. Aparatul locomotor; sistemul osos și
sistemul muscular, Ediția a II -a revizui tă, Editura Risporint, Cluj-Napoca , 2005: 54 –
55
2. Baciu C, Aparatul locomotor (anatomie funcțională, biomecanică, semiologie clinică,
diagnostic diferențial) , Editura Medicală, București, 1981: 399
3. http://www.humpalphysicaltherapy.com/Injuries -Conditions/Knee
4. Moor K,L, Anatomie clinică. Fundamente și aplicații, Editura Callisto, București ,
2012:635
5. Zamora E, (ibid) p. 57
6. Papilian V, A natomia Omului. Aparatul Locomotor. Ediție revi zuită intergral de
Prof. Univ. Dr. Ion Albu , Editura All, București, 2013: 151
7. Nagy Ö, Gergely I, A mozgásszervek traumatológiája , Editura Studium Alapitvány,
Tîrgu Mureș, 2008:201
8. http://www.humpalphysicaltherapy.com/Injuries -Conditions/Knee/Knee –
Anatomy/a~337/article.html
9. Nagy Ö (ibid) p. 205 -206
10. Moor K,L, (ibid) p. 545 -548
11. http://www.activemotionphysio.ca/Injuries -Conditions/Knee/Knee -Issues/Collateral –
Ligament -Injuries/a~1551/article.html
12. Marinescu R , Genunchiul. Anatomie, Biomecanică, Traumatologie și recu perare ,
Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați, 2008:65 -68
13. Sbenghe T, Kinesiologie. Știința mișcării , Editura Medicală, București, 2008:279 -280
14. http://www.pt.ntu .edu.tw/hmchai/Kinesiology/KINlower/Knee.htm
15. Sbenghe T, (ibid) p. 276 -279
16. http://www.scrigroup.com/sanatate/ANATOMIA -SI-BIOMECANICA –
GENUNC73496.php
17. http://www.scrigroup.com/term/biomecanica -piciorului_c -13.php
18. Sbenghe T, (ibid) p. 275 -276
19. Woessner JF, Howell DS , Joint cartilage degradation: Basicand clinical aspects ,

33 Editura Marcel Dekk er, New York, 1993:123 -156
20. Pop T, S, Elemente de Ortopedie . Ediția a II -a revizuită , Editura University Press,
Tîrgu Mureș, 2013:149
21. Vízkeleti T, Az ortopédia tankönyve , Editura Semmelweis, Budapest, 2005: 108 -109
22. Altman R, Asch E, Bloch D, Bole G, Borenst ein D, et al. – Development of criteria
for the classification and reporting of osteoarthritis. Classification of osteoarthritis of
the knee. Diagnostic and Therapeutic Criteria Committee of the American
Rheumatism Association. Arthritis and rheumatism. 1986:29(8):1039 -1049
23. Pop T, S, (ibid.) p. 151-152
24. Pop T, S, (ibid) p. 154
25. Vízkeleti T (ibid) p. 112 -113
26. Atkinson, K., Coutts, F., Hassenkamp. A.M.: Physiotherap y in Orthopaedic s (second
edition). Editura Elsevier, China , 2005:256 -258
27. Terry C, James B, Campbe ll’s Opreative Orthopaedics, Eleventh Edition , Editura
Elsevier, China, 2008: 203 -204
28. Page C, Hinman R, Bennell K, – Physiotherapy management of knee osteoarthritis ,
Int. J. Rheum . Dis., 2011, 14 (2): 145 -51
29. Deyle G, Allison S, Matekel R, Ryder M, Stang J, Gohdes D et al. – Physical therapy
treatment effectiveness for osteoarthritis of the knee : a randomized comparison of
supervised clinical exercise and manual therapy procedures versus a home exercise
program , Phys . Ther ., 2005, 85 (12): 1301 -17
30. Kasumovic , M., Gorcevic, E. et al. – Efficacy os Physical Therapy in the Treatment of
gonarthrosis in Physically Burdened Working Men, Mater . Sociomed . , 2013 25(3):
203-5
31. Huang, H. M., Lin, Y. S. et al. – Use of Ultrasound to Increase Effectiveness of
Isokinetic E xercise of Knee Osteoarthritis, Archives of Phys . Med. and Rehab ., 2005,
86 (8): 1545 -51
32. Zazgyva A, Gergely I, Russu O, Roman C, Pop T, S, – Polinucleotide versus
hialuronat de sodium în tratamentul local al gonartrozei , AMT, 2013, II (2): 100 -3

34 [Anexa 1 ]
Western Ontario and McMaster Universities Osteoarthritis Index
Funcția fizică

1. Coborâtul scărilor:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

2. Urcatul scărilor:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

3. Ridicare din șezut:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

4. Ortostatismul (statul în picioare):
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

5. Aplecare:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

6. Mersul pe suprafață netedă:
□ 0
□ 1
□ 2
□ 3
□ 4

7. Urcatul și coborâtul din mașină:
□ 0 □ 1

35 □ 2
□ 3 □ 4

8. Shopping:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

9. Încălțatul șosetelor:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

10. Culcat pe pat:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

11. Descălțatul șosetelor:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

12. Ridicare din pat:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

13. Igiena personală:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

14. Așezat:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

36
15. Așezatul și ridicatul de pe toaletă:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

16. Activități casnice solicitante:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

17. Activități casnice ușoare:
□ 0
□ 1
□ 2 □ 3
□ 4

Interpretarea rezultatelor:
□ 0 – absența durerii
□ 1 – durere ușoară
□ 2 – durere moderată
□ 3 – durere putenică
□ 4 – durere insuportabilă