E Urile din Chps Uri

În cadrul studiului , au fost analizate 8 tipuri de produse tip “chips” , bazat pe datele scrise pe ambalajul produselor , comercializate pe piata romaneasca , din diverse supermarket-uri(Metro,Selgros,Carrefour,Mega Image).Chipsurile analizate constituie un esantion reprezentativ, fiind bazat pe cercetarea celor mai cunoscute si vandute produse tip chips din Romania.

Ca urmare a realizarii acestui studiu a reieșit faptul că din punct de vedere al numărului de E-uri, cele 8 tipuri de chipsuri conțin de la 4 până la 10 E-uri , două dintre acestea conținând fiecare cate un număr de 8.

Din punctul de vedere al conținutului de E-uri ce pot avea un impact negativ asupra sănătății(“consumul frecvent nu este recomandat”, “considerat suspect”, “considerat periculos”),și cel al E-urilor care nu periclitează în niciun mod sănătatea – considerate inofenisve , acestea se împart astfel:

Se poate observa ca procentul E-urilor cu un impact negativ este mult mai mare decât cel al E-urilor “inofensive”.De asemenea,în majoritatea produselor,E-urile dăunătoare,sunt adăugate intr-o cantitate multe mai mare,conform ordonarii acestora pe conținutul ambalajelor,iar cele “inofensive”,în majoritatea cazurilor sunt capătul de listă al ingredientelor.Așadar,pe lângă faptul că E-urile care nu periclitează sănătatea dețin o pondere mult mai mică,acestea sunt si adăugate doar intr-o cantitate,aproape neînsemnată,comparativ cu cele ce ne afectează,si ce ar trebui reduse.

În ceea ce privește frecvența utilizării aditivilor ce pot afecta sănătatea,în produsele analizate,aceștia obțin următoarele ponderi:

Se poate observa,că,în urma analizei în ceea ce privește cel mai utilizat aditiv,per general,acesta este reprezentat de glutamatul monosodic.De asemenea,acesta are o cantitate însemnată în conținutul produselor.În cadrul studiului,am ales sa caracterizez acest aditiv,drept urmare a faptului că este cel mai des utilizat,atat în cadrul produselor analizate în cadrul studiul,dar si în general,nu numai în acest tip de produse.

De asemenea , studiul a reliefat câteva aspecte:

Toate indicațiile de pe ambalajele chipsurilor nu conțin date referitoare la cantitatea de aditivi alimentari, motiv pentru care niciun consumator nu poate estima daca, prin consumul acestor chipsuri,se poate încadra în dozele zilnice admise;

Nu exista “doza zilnică recomandată”,pe niciunul dintre ambalajele produselor,astfel că,consumatorii nu vor avea habar de limita maxima de produs , ce poate fi consumată;

Aproape toate produsele analizate au ca și E-uri ce nu sunt recomandate a fi consumate frecvent , sau suspecte,o cantitate destul de însemnată(adăugarea cantității ingredientelor în produs,făcându-se conform ordinei scrierii acestora pe ambalaj);

Cel mai utilizat aditiv în conținutul produselor,este reprezentat de glutamatul monosodic.

E-urile ce pot periclita sănătatea,predomină în fața celor considerate “inofensive”

În general, producătorii ar trebui sa utilizeze aditivi alimentari considerați inofensivi sau care, consumați cu moderație,nu pot periclita starea de sănătate a consumatorului. Exista cinci exceptii, care merita o atentionare speciala:

 E635-ribonucleotide de sodiu,E631-Inozinat disodic,E627 – Guanilat disodic (apreciați de specialiști ca fiind suspecți);E124-roșu coșenilă A,E 132- indigotină(considerați periculoși)

Glutamatul monosodic (E 621)

Se prezintă că o pulbere albă, cu miros ușor de peptonă și cu gust de extract de carne atunci când se găsește în soluție diluată (1 parte la 3000 părți apă). Prima dată,a fost identificat în cantități mari în algele marine , ce se adaugă de foarte mult timp în specialitățile japoneze. Este cel mai folosit corector de gust.

Folosirea să pe scară largă în industria alimentară a aprins mari discuții în rândul medicilor pentru că glutamatul suprastimuleaza activitatea celulei nervoase (neuronul). Glutamatul nu este nici necesar și nici lipsit de pericole. Glutamatul păcălește creierul și te face să crezi că mâncarea are un gust excelent,iar producătorii,folosesc astfel ingrediente de proastă calitate în componentă produsului care, deși este mediocru (calitativ), va avea astfel un gust "de vârf"..

În industria alimentară, glutamatul se utilizează pentru a conferi aromă de carne sau de a identifica aromă de carne naturală în cazul: hidrolizatelor vegetale, supelor, bulioanelor, sosurilor, aromatizanților, conservantilor etc.

Intensificator de aromă derivat din fermentarea melasei, substitut al sării; reacțiile adverse apar la unele persoane astmatice; nu este permis în alimentația sugarilor și a copiilor mici; produsele tipice sunt legumele conservate, tonul conservat, sosurile, multe alimente congelate

Glutamatul este un component important al proteinelor de origine vegetală și animală, fiind semnalată prezența să în stare liberă.

Glutamatul se întâlnește și în alimente naturale. Cele mai mari concentrații de glutamat se găsesc în drojdie, ciuperci, roșii, brânzeturi și extracte vegetale. De aceea, unele semipreparate pot conține valori periculos de mari de glutamat fără a fi "aditivate" cu E 621. Dacă un produs alimentar are că ingrediente "proteină vegetală hidrolizată" (care conține până la 30% glutamat), "proteină din plante hidrolizată", "arome naturale", "aromatizanți", sau "extract Kombu" atunci glutamatul este prezent în acel aliment în cantități suficient de mari pentru a ne atrage atenția.

Există în mod natural în carne, lapte, tomate și unele plante, dar pentru industria alimentară se obține prin fermentația melasei sau a amidonului.

Organismul uman conține 14-17% proteine, 1/5 (aproximativ 20%) din masă acestora fiind reprezentată de glutamat. Glutamatul în stare liberă se găsește în: sânge,ficat, rinichi, creier,mușchi.

Glutamatul este interzis în Australia, însă este tolerat în Statele Unite. Prezintă risc de reacții alergice, dureri de cap, gât, articulare, amețeală, țiuituri, senzație de sete, transpirație abundență, ritm respirator mărit, greață, diaree, senzație de presiune facială; reacțiile alergice care apar pot contribui la tulburările neurologice cum sunt sindromul lui Alzheimer și boală lui Parkinson. Toate acestea sunt cunoscute sub denumirea generică de „simptomul mâncării chinezești".

Se pare că blocarea acțiunii vitaminei B6 și a calciului contribuie la declanșarea simptomelor specifice.

Glutamatul monosodic (E 621) este un drog și un neurotransmițător. El este întâlnit în mod natural în corpul uman și este responsabil, alături de alți nerotransmitatori (că acidul aspartic), de funcționarea corectă a sistemului nervos. De aceea, pentru o funcționare corectă a creierului și a organelor interne, este absolut necesar să existe un nivel echilibrat al concentrației acestora în corp.

Toate organele interne din corpul nostru conțin receptori ai glutamatului, adică reacționează specific la prezența glutamatului. Suprastimularea acestor receptori (în creier sau în alte organe) duce la numeroase dezechilibre interne și la probleme de sănătate care copiază simptomele altor boli (fibromialgie sau aritmie cardiacă, de exemplu), dar continuă să fie greșit diagnosticate de medici (uneori chiar mai mulți ani) care prescriu adesea medicamente scumpe și cu o mulțime de efecte secundare periculoase.

Câteva dintre simptomele întâlnite la glutamat:

Pe seama sănătății consumatorului se obțin profituri uriașe folosindu-se ingrediente de proastă calitate cu o valoare nutritivă aproape nulă.

Deși glutamatul monosodic (E 621) este afișat pe produs (așa cer regulamentele), mulți producători de alimente sunt conștienți de faptul că la ora actuală oamenii privesc cu suspiciune un produs care conține glutamat monosodic (E 621) și caută să folosească alte cai legale pentru a introduce această substanță în produsele lor. Cel mai des întâlnit ingredient care conține glutamat monosodic "la greu" este carrageenan. Conform legilor în vigoare, nu este obligatorie afișarea pe produs a conținutului de glutamat din carrageenan.

Cele mai bogate surse de glutamat sunt :

1.drojdie autolizată

2. caseinat de calciu

3. gelatină

4. proteine hidrolizate

5. caseinat de sodiu

6. extract de drojdie

7. proteine texturate

8. carrageenan

9. gumă vegetală

10. condimente

11. arome

12. arome naturale

13. aromă de carne de pui

14. aromă de carne de vită

15. aromă de carne de porc

16. aromă de fum

17. bulion

18. concentrat de roșii

19. supă de carne

20. malt din orz

21. extract de malt

22. aromă de malt

23. proteine din lapte

24. izolat proteic din lapte

25. concentrat proteic din lapte

26. proteine din soia

27. izolat proteic din soia

28. concentrat proteic din soia

29. sos de soia

30. extract de soia

Deși lista este lungă, nu poate fi completă pentru că producătorii găsesc întotdeauna noi denumiri în spatele cărora se ascund. Este de asemenea important de menționat că glutamatul monosodic se poate găsi în vaccinuri (chiar și cele anti-gripale), perfuzii intravenoase (cu maltodextrina) și în suplimente cu vitamine. Glutamatul monosodic este folosit în toate suplimentele vitaminice sau minerale încapsulate sub formă gelatinoasă

Intoleranță la glutamat nu este o reacție alergică ci răspunsul disperat al organismului uman la suprastimularea cauzată de acest drog. Chiar dacă există unele categorii de persoane care nu suferă de reacții explozive consumând glutamat, expunerea pe termen lung la acest drog distruge neuronii.

Glutamatul monosodic este considerat de unii cercetători că o substanță aromatizantă, deoarece în stare nepurificata prezintă arome de carne, mai ales atunci când se adaugă alimentelor bogate în proteine. În concentrații mari glutamatul monosodic are gust dulce salin. Glutamatul monosodic întrunește însă și calitățile unui potentiator de aromă, acționând probabil asupra receptorilor de gust și tactili din cavitatea bucală.

Se folosește la supe instant, în conservele de carne, de peste, bulion, chips-uri, diverse arome și condimente combinate, sucuri și specialități din carne, sosuri, pentru corectarea gusturilor sărat, dulce, acru și amar. Este foarte mult folosit în bucătăria japoneză și chinezească (unele preparate conțin cantități de 5-20 g glutamat).

Dicționar de termeni

GRASIME bună=Grasimile bune sunt grăsimi nesaturate (poli si mono-nesaturate). In general, este vorba despre grăsimile vegetale – mai exact uleiurile vegetale – și cele din pește. (Una dintre caracteristicile grăsimilor bune,este faptul că sunt lichide sau semi-solide la temperatura camerei) .Grăsimile bune pot reduce nivelul colesterolului rău,ajutând la menținerea unei inimi sănătoase.

GRĂSIME VEGETALA HIDROGENATĂ/PARȚIAL HIDROGENATĂ=Grăsimile vegetale hidrogenate sunt uleiuri vegetale,care sunt transformate în grăsimi semi-tari (fiind mai ușor de manipulat și de transportat),care prin reacția lor cu hidrogenul, dau naștere la procesul cunoscut sub numele de hidrogenare.Prin hidrogenare se produce un procent de grăsimi modificate chimic(numite grăsimi trans sau acizi grași trans)care s-au dovedit a fi daunatoare sănătății.Grăsimile hidrogenate sunt considerate a fi printre cele mai periculoase tipuri de grăsimi cu care venim zilnic in contact.Consumul de grăsimi hidrogenate are grave consecințe:nu se mai fac schimburile ionice la nivel celular,iar celula, în final, MOARE.Prin urmare, nu este bine să consumam grăsimi(uleiuri)hidrogenate,pentru că acestea împiedică sistemul cardiovascular și ficatul să funcționeze la parametri normali și pot cauza degenerarea și sclerozarea țesuturilor.La inceputul lunii noiembrie 2013 Administrația pentru Produse Alimentare și Medicamente din Statele Unite ale Americii (FDA) a catalogat grăsimile trans drept un risc la adresa sănătății publice,anunțând că se vor lua măsuri pentru a forța companiile de profil să nu le mai folosească.

GRĂSIME VEGETALĂ NEHIDROGENATA=Consumul de grăsimi vegetale nehidrogenate nu este în acest moment restricționat,neexistând astfel o limită zilnică care trebuie respectată.Se recomandă însă consumul cu moderație.Consumul de grăsimi vegetale nehidrogenate poate cauza:reacții alergice,boli cardiovasculare, obezitate.