E călătoare A ieșit din mușuroi furnica, și -a pornit, cum face în fiecare dimineață, a [608147]

4
Călătoare!…
Emil Gârleanu

„E călătoare! A ieșit din mușuroi furnica, și -a pornit, cum face în fiecare dimineață, a
pornit să vadă lumea…Ea știa că ochii duc și mintea întoarce; că văzând multe, știi destule, și ai
de unde da și la alții. Și ce fericire să călătorești, dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e
proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare , și când, pe cer, se prelinge lumina ca o undă de aur . Ș-
apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu -ți sunt spulbera te, ci se
limpezesc, ticnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum.
În dimineața aceasta, a luat -o spre răsărit. Încântată de frumusețea soarelui , care se
prevestea prin mănunchiurile lui de raze, totuși avu puterea să se gândească, drumeața, că,
privind și minunându -se numai, nu câștiga nimic. De aceea, îndată ce dădu, prin miriște, de
cizma unui vânător , își și puse în gând să cerceteze, să cunoască mai bine făptura omenească, în
apucăturile ei. Îndrăzneață și destoinică, se ridică pe călcâiul pe care câteva fire de nisip se
prinseseră, apoi, cu iscusință, o luă încet, pe cusătura carâmbului, în sus. Călătoarea își dete toată
silința să se urce mai repede pe cizmă, căci vederea ei amintea, cu groază, priveliștea pe care
cizma unui alt vânător i -o dăduse într -o zi: trei tovarășe din furnicar strivite, dintr -o dată, sub
talpa grea a omului. „Ciudat – gândi furnica în sine – s-ar zice că numai pentru ca să facă rău își
învelesc oamenii picioarele în pielea groasă a în călțămintelor”. Și tot gândind astfel, furnica
ajunse la pânza îmbâcsită de praf a pantalonilor vânătorului. Îi sui și pe aceștia, în zigzag, și când
dădu de cel dintâi buzunar al surtucului, se opri. Să se scoboare, să nu se scoboare -n el? Din cele

5
ce înv ățase dintr -atâtea călătorii, și de la alții, știa că pe oameni, mai ales, cu greu îi poți cunoaște
pe dinafară. Iar în buzunarul unui om, îi povestise o bunică a ei, că picase odată peste un pumn
de ouă furate dintr -un furnicar; bu nica dăduse de veste num aidecât , întreg neamul furnicesc
venise, și, în vreme ce drumețul dormea în iarbă, cât ai clipi, cărăbăniră toate ouăle, ca pe -o
pradă de război. Așa, furnica își luă inima în dinți, și, ușoară, se scoborî în buzunar. Scotoci
încolo și -n-coace ; într -un col ț dădu peste câțiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi – întrebuințare
nu le putu găsi! „Ce -o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cum se vede, nu le aduc nici un
folos?” judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai și -acolo! De -abia de cob orî
însă, și, repede căută să fugă înapoi. Buz unarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o amețise. „Iată ce fel
de buruieni știu culege oamenii!” își zise, dezgustată, furnica. N -avea noroc! O luă mai sus; se
urcă până după gâtul vânătorului. Acesta ridică tocmai atunci mâna. Ispititoare, veni, sprintenă,
pe mânecă, până lângă pumnul încleștat pe gâtul unui puști. Și cum căta ce anume vrea să facă
omul cu lucrul cela ce -l ținea în mâini, cât ai clipi, prinse drept înainte zborul unei prepelițe. În
vremea aceasta o bubuitură groaznică răsună, și -un nor de fum învălui furnica în ceață, în
mirosul pipărat și acru. Vânătorul alergă, și, mai dincolo, ridică prepelița moartă și -o puse în
tolbă. Furnica, îngrozită, o luă la fugă pe mânecă în sus, apoi, de cealaltă parte pe care se urcase,
se scoborî pe haină. Ca să ajungă jos trebuia să treacă peste tolbă. Păși iute peste geanta de la
șoldul vânătorului, și, la marginea ei, îi mai veni sufletul la loc. Tocmai atunci ochii furnicii
zăriră o bucățică de pâine ce rămăsese prin să în rețea. Oricât era de grăbită, lucrul găsit știa că nu
se lasă -n drum; mai ales merindele: „Bine că m -am ales măcar cu ceva” , își spuse în gând, și se
grăbi să culeagă fărămitura. Dar cum o apucă, îndată o și lăsă la loc: fărămitura era udă de
sângele paserii. „Brrr! Va să zică ăsta e omul!” gândi furnica; și repede -repede -repede, o luă pe
cizmă în jos. Se scoborî pe -un fir de iarbă și își scăldă, cu mulțumire, trupul într -o picătură de
rouă. ”
Vocabular
Jilav= umed, pătruns de umezeală ;
Undă= a face să se miște ca niște valuri;
Ticnite= liniștite, lipsite de griji;
Prisos= ceea ce întrece o limită, inutil, fără rost; Miriște= teren agricol pe care au rămas, după
recoltare, părți ale tulpinilor plantelor cultivate;
Carâmb= partea superioară a cizmei care
îmbracă gamba pici orului până aproape de
genunchi.

6

Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!
Notează t itlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele a utorul ui:
…………………………………………………… …………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Numește p ersonaje le din text :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
……….. …………………………………………………………………………………………………………….. ………………..
Transcrie din text frag mentul în care furnica relatează despre bunica ei :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………… ……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

7

Care crezi că este părerea furnicii despre vânătorul din t ext?:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………… ……………………………………………………………
Precizează 3 însușiri pentru vânătorul din text :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………….
Ordonează ideile, prin notare de la 1 -7, refăcând traseul furnicii redat în text :
Mai în sus, alt buzunar îmbâcsit cu foi de tutun.
Păși iute peste geanta de la șoldul vânătorului.
A ieșit din mușuroi furnica .
Își dete toată silința să se urce mai repede pe cizmă .
Furnica, îngrozită, o luă la fugă pe mânecă în sus, apoi, de cealaltă parte pe care se urcase, se
scoborî pe haină .
Se scoborî pe -un fir de iarbă și își scăldă, cu mulțumire, trupul într -o picătură de rouă.
Furnica își luă inima în dinți, și, ușoară, se scoborî în buzunar ; într -un colț dădu peste câțiva bani
de aramă .

8

Desparte în silabe următoarele cuvinte :
Călătorii: Furnică: Gândind:
Prepeliță: Cizmă: Miriște:

Unește expresiile cu sensurile potrivite din coloana alăturată:
furnica se scoală cu noaptea în cap
minunându -se
își dete toată silința
furnica își luă inima în dinți
cât ai clipi , cărăbăniră toate ouăle
îi mai veni sufletul la loc
în vreme ce drumețul dormea
lucrul găsit nu se lasă -n drum

Găsește cuvinte cu înțeles opus :
a ieșit = ……………………… repede = ……………………… găsit = ………………………….
răsărit = ……………………… urcase = ……………………… răcoare = ………………………

Își făcu curaj
Se liniștise
Imediat
În timp ce
Se trezește foarte devreme
Lucrul găsit poate fi folositor
Se străduiește
Mirându -se

9
Mi s-a terminat caietul
Mircea Sântimbreanu

„- Ia te uită! S -a terminat… și doar alaltăieri l -am cumpărat. Uimirea băiețandrului din clasa
a III- a era neprefăcută. Nu, nu aveam de -a face cu unul din aceia care pitesc caietul în ghiozdan
și zic cu nevinovăție:
-Mi s-a terminat caietu’, tovarășe învățător. N -am putut scrie tema. N -am avut pe ce…
[…………………………………………………………………… ………………………………………………………………… ]
Așa mă frământam într -una din zilele trecute, martor fiind la exclamația băiatului.
Caietul se terminase, nu încăpea îndoială. Mă uitam la coperțile uscate, ca niște aripi
jumulite, fără puteri… Și, în timp ce căutam să dezleg misterul, auzii chiar lângă mine un clinchet
de bicicletă. Am tresărit.
-Cine a intrat cu bicicleta în clasă?
-Eu.
Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu pătrățele, exact ca cele din caietul ce -l aveam în
mână.
-Mă plimb de alaltăieri, continuă foaia. Și nu sunt singură, căci n -am plecat la o plimbare
oarecare, ci într -o adevărată cursă ciclistă. Sunt însă singura care am mai rămas pe drum. Poate
pentru că la mine roata din față e nițel în „opt” și n-am nici șa. A uitat băiețașul să mi -o
deseneze. Dar nu -i nimic… Noi, foile de hârtie, putem pedala și așa. Priviți, am încălecat pe -o
roată și v -am spus povestea toată…
[…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………. ]

10
Spre tavan. Era un avion.
-Ciudat! am exclamat. Aterizezi pe un caiet?!
-De aici am plecat, aici mă î ntorc. Acesta e aerodromul meu obișnuit .
[…………………………………………………………………………………………………………….. ……………………… ]
-Da. Fac o socoteală, am răspuns. Caietul a avut alaltăieri cincizeci de file. Cinci -șase biciclete,
cinci -șase aeromodele fac cel mult o duzină de foi…în vânt, ca să zic așa. Dar unde or fi pierit
celelalte?
În aceeași clipă, cineva sună din corn, așa cum sunau altădată poștașii.
-Poșta?
-Da, o poștă demodată. Sunt un bilețel care își caută adresa. Am plecat din caiet „F. F. urgent”,
conținând câteva rândulețe, dar m -am împotmolit.Am ajuns la un punct mort. Catedră îi zice.
„Iată, deci, cum se împarte vina”, cugetam, continuând să adun în minte filele descoperite, pentru
a ajunge la… scădere. Dar rezultatul nu era cel din… caiet . Mai aveam și alte foi lipsă la apel.
Cum și unde or fi pierit?
-Aici! Aici! Aici!
Vocile veneau din coșul de hârtie.
-Ce-i cu voi acolo? Sunteți tefere, după cum văd. N -ați avut niciun accident. Nici de bicicletă,
nici de avion, nici…
– Da. Noi avem niște cusururi mult mai mici.
-Și atunci de ce sunteți la coș?
-O, acesta nu e cusurul nostru. E al stăpânului nostru. E nervos. Cum, se ivește o mică,
neînsemnată greșeală – și din grabă face nenumărate asemenea greșeli – ne rupe. Rupe la fiecare
temă cinci -șase foi . Priviți…Trebuia să scrie cuvântul există. Pe prima foaie a scris ezistă , pe a
doua eczistă , apoi ecgzistă , apoi esicstă . De-abia pe urmă s -a gândit…să se gândească mai bine.
[……………………………………………………………………………………………..]
Unele se desprind de la sine.
-Și ce să fac cu voi? Să vă așez la loc, în caiet? -A, nu, răspunseră într -un glas cele trei foi .
Folosiți -ne dumneavoastră. Scrieți despre năravul acestor școlari!”
Caută în Dic ționarul explicativ al limbii române sensul cuvintelor subliniate în text.

11
Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!

Notează t itlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele autorului :
…………………………………………………… …………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Numește personajele din text :
………………………………… ………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………….. ……………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Precizează spațiul în care se desfășoară acțiunea :
………………………………………………………………………………… ……………………
………………………………………………………………………………………………………

12
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

Notează două impresii despre stăpânul caietului :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Scheletul de recenzie a textului „Mi s -a terminat caietul”:
a ) Exprimă într -un enunț despre ce este vorba în text:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
b ) Scrie un cuvânt sau o expresie care să redea esența textului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
c ) Ce i-ai spune stăpânului caietului dacă te -ai întâlni cu el?:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

13
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Formulează mesajul care se desprinde din textul citit :
…………… …………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

Descrie caietul tău și compară -l cu cel al băiețelului :
………………………………………………………………………………………………………
………………… ……………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Completează spațiile punctate ale enunțurilor cu semnele de punctuație
corespunzătoare :
•Cine a intrat cu bicicleta în clasă …. •Aici…. Aici…. Aici… • Mi s-a terminat caietu’…. tovarășe
învățător . •N-ați avut niciun accident….. •Nici de bicicletă…..nici de avion… .
Identifică și enumeră toate ortogramele din text :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

14
Cel mai bun prieten

Mircea Sântimbreanu

„Ciolănosul , îmbrăcat într -un trening de culoarea sfeclei fierte, avea chef de vorbă. Ședea
la soare, călare pe o minge de fotbal, și crănțănea fără milă, cu dinții, niște nuci ce -i umpleau
sânul. După mușuroiul de coji de lângă ghiozdan, era lesne de înțeles că dăduse ceva de lucru
fălcilor.
Interlocuto rul (dacă i se poate spune astfel cuiva care încă n -apucase să scoată un
cuvânt), un băiat de vreo opt ani, pigulea , stând pe vine, cu un vârf de cuțitaș, câte o fărâmă de
miez din nucile mai tari, azvârlite deoparte.
– Astea -s de la Nițu, hălpăie ciolănosul o nucă cu miez mare. Nu -l știi? Unu’ mic, cu
ochelari, tuns la piele . Stă vizavi de cofetărie. As’ vară, am fost cu el în tabără, la Timiș. Ședeam
în aceeași vilă, mâncam la aceeași masă… Simpatică mutră! Grozav ce ne distra… Să vezi. Vine –
ntr-o zi la masă ceva mai târziu… Nu -ș’ de ce întârziase. A, da, îmi amintesc! Îi pusesem într -un
pantof un șarpe mort. Adică să nu mint, asta a fost altă dată… Hihi! pufnește în râs, de unul
singur, ciolănosul, am să ți -o povestesc și p -asta. Altceva a fost… M i se pare că i -am ascuns ceva,
nu mai țin minte bine. Vine Nițu flămând mort, mă -nțelegi? Noi, ăilalți, terminasem ciorba, dar
felul doi nu venise. Se așeză el la masă și mușcă dintr -o bucată de pâine. Ho -ho-ho! Era unsă cu
ardei iute! Să -l fi văzut cum se mai strâmba… și sughița… Ho -ho-ho!… Apucă atunci Nițu o cană
cu apă și -o dă toată pe gât. Ho -ho-ho! În cană îi turnasem sare!
Băiețelul clipește nedumerit din ochi și, devenit de abia acum interlocutor, întreabă:

15
– Și nu s -a supărat?
– Pentru atâta lucru? Se poate?! Stai să vezi alta. Era într -o seară în dormitor, întuneric. Noi
toți sub pături . Vine Nițu fluierând și dă să intre. Apucă clanța și –trosc! – îi cade ușa în cap. O
scosesem din țâțâni . Ho-ho-ho! uite, așa un cucui i s -a făcut, arată ciolă nosul o nucă mare și din
nou izbucnește în râs. Băiatul privește cu seriozitate nuca:
– Și…și… nu s -a supărat?
– Aș, se poate?! Pentru atâta lucru? Să vezi ce i -am făcut mai zilele trecute. Au ei acasă
niște scaune cu arcuri. M -apuc și desfac pe furiș două fire de la sonerie și așez butonul sub un arc
de la scaunul lui . Vine Nițu al meu și se așază la masă – chipurile învățam împreună. Ho -ho-ho!
Cum se așază pe scaun – țârrr! – soneria. Se scoală Nițu și se duce la ușă. Nimeni. Vine îndărăt și
dă să stea jos. Țârrr!! „Cine -o fi?” zice și se ridică, îl auzeam în vestibul : „Cine -i? Cine -i acolo?”
Nimeni. Se întoarce, trage scaunul înspre ușă și iar se așază. Țârrr! Ho -ho-ho! o oră întreagă l -am
înnebunit… Pe urmă i -am spus.
– Și nu te -a dat afară pe ușă? întreabă băiatul r idicându -se în picioare.
– Ai răbdare! Acu’ pun la cale alta și mai grozavă. Ho -ho-ho! Mă prăpădesc de pe acum de
râs, când mă gândesc ce mutră o să facă. Ascultă și tu…
– Dar bine, omule, nu se supără? îl întrerupse indignat băiețașul.
Ciolănosul îl privește cu nevinovăție:
– Să se supere? Cum o să se supere? Scoate o nucă mică din sân, o sparge în dinți, apoi
adaugă, scuipând cojile: Păi nu ți -am spus? Mi -e cel mai bun prieten!”

Caută în Dicționarul explicativ al limbii române sensul cuvintelor subliniate în text!

16
Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!
Notează titlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele autorului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Numește personajele din text:
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………. ………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Ordonează acțiunile Ciolănosului , prin notare de la 1 la7 :
Mă prăpădesc de pe acum de râs, când mă gândesc ce mutră o să facă .
Se așeză el la masă și mușcă dintr -o bucată de pâine.
Desfac pe furiș două fire de la sonerie și așez butonul sub un arc de la scaunul lui
Îi pusesem într -un pantof un șarpe mort.
Apucă clanța și –trosc! – îi cade ușa în cap. O scosesem din țâțâni.
Apucă atunci Nițu o cană cu apă și -o dă toată pe gât. Ho -ho-ho! În cană îi turnasem sare!
Scoate o nucă mică din sân, o sparge în dinți, apoi adaugă, scuipând cojile: Păi nu ți -am spus?
Mi-e cel mai bun prieten!

17
Descrie în câteva rânduri prietenia dintre tine și cel mai bun prieten :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………… ……………………

Găsește cuvinte cu același sens :
ședea=…………………… ciolănos=………………. indingnat=…………………….
nedumerit=……………… furiș=………………. izbucnește=……………….
Găsește/ compune 3 proverbe despre prieteni sau prietenie :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Observă și explică sensurile diferite ale cuvântului ochi din următoarele fraze :
Băiatul clipește nedumerit din ochi.
Lada este plină ochi cu nuci.
Lui Nițu îi plac ochiurile .
Privesc prin ochiul geamului afară.

18
Formulea ză întrebări pe baza textului
studiat :

Exprimă -ți în trei rânduri părerea despre prietenia dintre Ciolănos și Nițu :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Transcrie din text inte rjecțiile întâlnite. Dă alte 3 exemple de interjecții:
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………… Unde?……………………
……………………………….
…………………………..
Dece?…………………
……………………………
……………………………
Când?………………………
………………………………… Ce?……………………………………
…………………………………. ……….
………………………………………….. Cine?………………………………
………………………………………..
………………….

19
Un om necăjit
Mihail Sadoveanu

„Trei zile bătuseră vânturi sunătoare de la miazăzi, pământul se zbicise, și -n
dumbrăvioara din marginea satului, la malul Siretului, începuseră să înflorească galben cornii.
Băiatul cel mai mic al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspăt al primăverii.
Era un copilaș palid și mărunțel și t âra pe pământul ravăn niște ciubote grele ale unui
frate mai mare. Ridică spre mine ochii triști învăluiți ca -ntr-o umbră cenușie și -și scoase cu
anevoie din cap pălărioara veche pleoștită ca o ciupercă. Îmi dădu bună ziua c -un glas moale în
care parcă sun a o suferință timpurie ; apoi, acoperindu -se, ridică deasupra oilor toiegelul alb,
îndemnându -le către crâng.
– Ce mai faci tu, măi flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut?
– M-a trimes tătuca să le mai port! îmi răspunse el serios, cu glasu -i subțirel și peltic; și se
opri.
Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor.
– Dar tu ești vrednic, bre Niculăeș, să porți un cârd de oi?
– He, sunt eu vrednic; da’ acuma n -am ce purta, sunt supărat…
– Cum se poate? Și de ce, mă rog?
– De ce? mă întrebă el ridicând spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru -i
buhos ; pentru că în primăvara asta tot ne -au căzut din oi; ș -acuma am răm as numai cu acestea
șase… Deși flăcăul era numai de -o șchioapă, năcazul lui era adânc și serios…
Și v-au murit multe, bre Niculăeș?
– Multe…răspunse el grav, răzemându -se înaintea mea în băț, ca ciobanii. Când ieșeam din
sat, a trecut unul repede cu căruța și mi -a pălit o oaie. Era a mămucăi și mi -o lăsase mie…
Glasul lui dintr -o dată scăzuse într-un tremur de lacrimi.

20
– Și pe omul care ți -a pălit oaia nu -l cunoști?
– Nu-i din sat de la noi, nu -l cunosc.
– De ce nu te -ai întors repede să spui lui tatu -tău?
– Tătuca nu -i acasă; a ieșit la arat cu cei mari.
– Și de ce spui că ți -o lăsase mămucă -ta ție?
– Apoi nu știi? Eu n -am mamă. A murit în postul Crăciunului și ne -a lăsat singuri.
– Apoi eu mă duc să -mi port oile… îmi zise el cu hotărâre. [……………………………………………]
– Uite, asta -i oaia pălită…îmi zise Niculăeș, atingând cu bățul mioara care pășea încet,
șchiopătând , în urma cârdișorului. Apoi, dac -a pieri și asta, are ce mă păli și mustra tătuca…parcă
nu mi -ar ajunge mie supărarea pe care -o am… Fără îndoială că nu aștepta de la mine nici vorbă
bună, nici dezmierdare.
– De ce oftezi, Niculăeș?…
La o asemenea întrebare de prisos copilul nu -mi răspunse.
– Da’ tu de ce mergi așa de moale? întrebă el pe mioara lui. Așa -i că te doare? Te -a trântit
și te-a pălit răul cela… He, dac -aș fi fost eu batâr ca bădița Mihai, l -aș fi apucat de piept și l -aș fi
scuturat: Măi, cum să -mi calci tu mie oaia?…Hai încet, c -apoi în dumbravă te -i hodini…
– Nu te teme, Niculăeș, că nu piere…îi zisei eu.
– Cum îți mai este? Tot te mai doare?…
Oaia răspundea, behăind ușor și dulce.
– Să nu mori, că nu mai tu mi -ai rămas de la mama… îi zicea el încet.
[………………………………………………………………………………….. ………………………………………… ………]
– Tu ești bucuros și fără grijă…îi murmura, ca o mustrare, băiatul. Și ofta, ca un om necăjit
și plin de griji ce se afla.. . [……………………………………. …………………………………………………. ……..] ”

Vocabular
Se zbicise – se usca, se zvânta;
Ravăn – umed, jilav;
Peltic- care rostește defectuos anumite sunete;
Păli- a izbi, a lovi, a se ciocni.

21
Acum că ai lectur at, să ai spor la rezolvat!

Notează titlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele autorului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Scrie motivul/motivele pentru care era necăjit Niculăeș :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Selectează din text șase cuvinte scrise la forma plural :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………….. …………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Selectează din text șase cuvi nte alintate/diminutive :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Completează spațiile cu informații din tex t:

22
Numele băiețelului era…………………………………………………………………………………………. …………….
Băiețelul umbla prin dumbrăvioară cu ……………………………………………………………….. ………………..
El era trist pentru că………………………………………………………………………………….
Băiatul se înveselește când…………………………………………………………………………
Transcrie din text propozițiile în care băiatul adresează întrebări mioarei :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

Bifează explicația corectă :
a. își scoase cu anevoie pălărioara
își scoase repede pălărioara își scoase cu greutate pălărioara
b. „flăcăul” cu care vorbeam era numai de -o șchioapă
flăcăul era foarte înalt flăcăul avea o înălțime mai mică
c. nu aștepta de la mine dezmierdare
nu aștepta să fie răsfățat nu aștepta să fie mângâiat
Transformă fiecare propoziție enunțiativă în propoziție exclamativă/
interogativă :
Băiatul cel mai mic al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspăt al primăverii.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Tu ești bucuros și fără grijă…îi murmura, ca o mustrare, băiatul.
…………………………. ……………………………………………………………………………………………………………..

23
Scrie un final al povestirii, așa cum ți -l dorești tu, pentru băiețel și oița lui :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………. …………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
……………………………………………………………………………. …………………………………………………………..
Dacă ai avea un coleg sau prieten precum băiețelul din povestire, cum ai putea
să-i vii în ajutor?:
…………………………………………………………………………… ……………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………. ……………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………… …………………………………………………………………….. .
Povestește întâmplările din perspectiva naratorului :
…………………………………………………………………………………………………………. ……………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
……………………………………………………….. ……………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
……… …………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

24

Ursul păcălit de vulpe

Ion Creangă
„Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după
hrană și nu găsise nicăieri. Făcându -se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă
sub o tufă, gândindu -se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.
Șezând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci
ea rădică puțin capul și, uitându -se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.
– Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce -o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește
în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. Carul apropiindu -se de vulpe, țăranul ce mâna
boii o vede și crezând că -i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! aho! Boii se opresc. Țăranul
vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând -o că nici nu suflă zice: Bre! da’ cum naiba a
murit vulpea a sta aici?! Ti!…ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui
vulpoi! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând -o până la car, se opintește ș -o aruncă
deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: hăis! Joian, cea! Bourean. Boii pornesc.
Țăranul mergea pe lângă boi și -i tot îndemna să meargă mai iute, ca s -ajungă degrabă
acasă și să ieie pielea vulpei.
Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos.
Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car c ădea.
După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bini…șor! sare și ea din car
și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l -a strâns grămadă, îl ia, îl duce
la vizuina sa și începe a mânca, că ta…re -i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

25
– Bună masa, cumătră! Ti!!! da’ ce mai de pește ai! Dă -mi și mie că ta…re! mi -i poftă!
– Ia mai pune -ți pofta -n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m -am muncit eu. Dacă
ți-i așa poftă , du-te și-ți moaie coada în baltă, ca mine, și -i avea pește să mănânci.
– Învață -mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.
Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! da’ nu știi că nevoia te duce pe unde nu -ți e voia
și te-nvață ce n ici nu gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du -te diseară la
băltoaga cea din marginea pădurei, vâră -ți coada -n apă și stăi pe loc, fără să te miști, până despre
ziua; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și -ntreit,
decât am scos eu.
Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă -n fuga mare la băltoaga de la marginea pădurei
și-și vâră -n apă toată coada!…
În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba -n gură și chiar cenușa de
sub foc. Îngheță zdravăn și apa din băltoagă, și prinsese coada ursului ca într -un clește. De la o
vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea. Și,
sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr’ de coadă!
Începe el acum a mormăi cumplit ș -a sări în sus de dure re; și -n-ciudat pe vulpe că l -a
amăgit, se duce s -o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea
ieșise din vizuină și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când v ăzu pe urs că vine
făr’ de coadă, începu a striga:
– Hei, cumătre! dar ț -au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș -ai vrut să nu mai
rămâie pești în baltă! Ursul, auzind că încă -l mai ie și în râs, se înciudează și mai tare și se răpede
iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el
caută o creangă cu un cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară , și să -i
deie de cheltuială… Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea str iga: „ Trage, nătărăule! mie
nu-mi pasă, că tragi de copac…” iar când anina cârligul de copac, ea striga: „Văleu, cumătre! nu
trage, că -mi rupi piciorul!”
În zadar s -a năcăjit ursul, de -i curgeau sudorile, că tot n -a putut scoate vulpea din
scorbura copacului.
Și iaca așa a rămas ursul păcălit de vulpe!”

26
Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!
Notează titlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

Precizează numele autorului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Notează personajele din text :
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………. ………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………. ………………………………………………………..
Pune în ordine ideile principale, apoi delimitează fragmentele în text :
Ursul nu reușește să scoată vulpea din scorbură și rămâne păcălit de aceasta.
Coada ursului se rupe în băltoaga înghețată.
Ursul este trimis de vulpe să prindă pește cu coada, din băltoagă.
Ursul supărat se întoarce la vulpe ca s -o ucidă, dar ea se ascunde în scorbură.
Vulpea flămândă fură peștele din carul țăranului.
Exprimă -ți părerea despre modul în care a acț ionat vulpea pe tot parcursul
lecturii. Crezi ca a procedat corect? :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………. ……………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Notează fraza în care vulpea îl păcălește a doua oară pe urs :
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….

27

Metoda cadranelor: Ursul păcălit de vulpe

Ce povești scrise de
Ion Creangă cunoști?
Faptele vulpii

Trăsăturile ursului
Trăsăturile vulpii
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
………………. ……………………………………………………
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
……………………………….. …………………………………..
…………………………………………………………………….
……………………………………………………………………. …………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
………………. ……………………………………………………
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
……………………………….. …………………………………..
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
…………………………………………….. ……………………..
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
……………………………………………………………… …….
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
………… ………………………………………………………….
……………………………………………………………………. …………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
………………. ……………………………………………………
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….
……………………………….. …………………………………..
…………………………………………………………………….
…………………………………………………………………….

28
Bunicul

Barbu Ștefănescu Delavrancea
„ Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se
gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită -n fundul grădinii. Se scarpină -n cap. Iar
înnumără florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe ; sprâncenele, mustățile,
barba…peste tot au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și
mângăietori.
Cine trânti poarta?
– Credeam că s -a umflat vântul… o bată -vă norocul, cocoșeii moșului!
Un băietan ș -o fetiță, roșii și bucălăi, sărutară mânele lui „tata -moșu”.
– Tată moșule, zise fetița, de ce zboară păsările?
– Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind -o din ochi.
– Poi, rațele n -au aripi? de ce nu zboară?
– Zboară, zise băiatul, dar pe jos.
Bătrânul coprinse într -o mână pe fată și în cealaltă pe băiat.
– O, voiniceii moșului!…
Și zâmbi pe sub mustăți, și -i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era u numai lumină și
binecuvântare.
– Tată moșule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?
– În țara cocorilor.
– În țara cocorilor?
– Da.
– Da rândunelile un’ se duc când se duc?

29
– În țara rândunelilor.
– În țara rândunelilor?
– Da.
– Tată moșule aș v rea să -mi crească și mie aripi și să zbor sus de tot, până în slava cerului,
zise băiatul netezindu -i barba.
– Dacă ți -o crește și ție aripi, mie să -mi prinzi o presură și un sticlete.
– Da…hî…hî…poi ce fel…și mie?
Fata se întristă.
Bătrânul o mângâie și zise băiatului:
– Bine, să prinzi și pentru mine, să prinzi și pentru ea.
– Ție două și mie două, lui două și mie una.
– Vrei și tu, tată moșule? întreabă băiatul cu mândrie.
– Cum de nu… mie un scatiu.
Ce fericiți sunt! […………………………………………………………………………………………………….]
Copiii începură să -l mângâie. Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii
bunicului.
– Partea asta e a mea.
– Și partea asta, a mea!
– Mustața asta este a mea.
– Și asta, a mea! [……………………………………………………………………………………………………]
La obraji cearta se aprin se mai tare.
– Partea mea e mai frumoasă.
– Ba a mea, că e mai albă!
Bunicul zâmbi.
– Ba a mea, că e mai caldă!
– Ba a mea, că e mai dulce!
Și băiatul, înfuriindu -se trase o palmă în partea fetei.
Fata țipă, sări de pe genunchiul bătrânului, se repezi și trase o p almă în partea băiatului.
Băiatul, cu lacrâmile în ochi, sărută partea lui, și fata, suspinând, pe a ei.
[……………………………………………………………………………………….. ………………………… ……………….. ]”

30
Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!

Notează titlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele autorului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Notează personajele din text :
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………. ………
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………. ………………………………………………………..
Înlocuiește în frazele următoare expresiile ce conțin verbul a bate cu alte
verbele/expresiile potrivite de mai jos :
• vorbește în zadar •insistă • atrage atenția • imediat • cicălesc
Tata bate fierul cât e cald /…………………………..
Băiatul a mâncat înghețata cât ai bate din palme /……………………………………..
Copiii îl bat la cap /………………………. pe bunic să le spună o poveste.
Mama își bate gura degeaba / …………………………………. …………. .. cu copiii năzdrăvani.
Fetița îi spune fratelui său că ar bate la ochi /…………………………….. dacă mănâncă toată
ciocolata.
Răspunde la întrebări :
a. Cum îl numesc copiii pe buni cul?
………………………………………………………………………………………………………
b. Cum îi numește bunicul pe cei doi nepoți?

31
………………………………………………………………………………………………………
c. Care sunt însușirile bunicului?
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Leagă frazele următoare cu însușirile pe care le reprezintă :
“Păi, rațele n -au aripi? de ce nu zboară?” egoism
„Mus tața mea e mai lungă….Ba a mea” violență
„Fata țipă, sări de pe genunchiul bătrânului” iubire
„Și zâmbi pe sub mustăți,….., că ochii lui era numai istețime
lumină și binecuvântare.”
Gândește -te la clipele petrecute cu bunicul tău și relatează -le pe cele mai
frumoase :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

Refă portretul bunicului, completând cu expresii din text :
Pletele lui albe și crețe parcă sunt ………………………………………………………………….
Sprâncenele, mustățile, barba, peste toate………………………………………………………….
Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară………………………………………………………

Bifează varianta corespunzătoare descrierii nepoților din text :
Un băietan și o fetiță, cu ochii luminoși și buzele rumene;
Un băietan și o fetiță ce tropăiau din picioare în hăinuțele lor ponosite;
Un băietan și o f etiță, roșii și bucălăi.

32

Miezul iernii
Vasile Alecsandri
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreț, fantastic!… Mii de s tele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivăț ul pătrunde, scotând note -ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada -i spăimântată!

33
Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!

Notează titlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele autorului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează anotimpul în care se desfășoară acțiunea și selectează din text două
caracteristici ale acestui anotimp :
……………………………………………………. …………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………. ……………………..
Enumeră patru cuvinte care denumesc elemente specifice anotimpului din
text:
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
………………………………………………………………………………………. ………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
Versificația:
Poezia este formată din…… …….. .. strofe. Strofa are……… … versuri. Tipul de rimă: … …………. .
Repartizează elementele naturii în funcție de următoarele planuri:
Plan terestru (pământ) Plan cosmic (cer)

34

Identifică în text și notează adjectivele din planul naturii:
Exemplu: amar, cumplit.
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………….
…………………………………………………… …………………………………………………………………………………..
Scrie un cvintet pornind de la cuvântul „iarna” :

Structura cvintetului
Primul vers este format din cuvântul tematic.
Al doilea vers este format din două adjective care arată însușirile cuvântului tematic.
Al treilea vers este format din verbe.
Al patrulea vers este format dintr -o propoziție de patru cuvinte care exprimă sentimentele
noastre.
Al cincilea vers este format dintr -un singur cuvâ nt care exprimă esența primului vers.
Notează versurile care sugerează culoare (imagini vizuale), sunete (imagini
auditive) și mișcare (imagini motorii) :
Imagini vizuale Imagini auditive Imagini motorii

35
Șoarecele și pisica
Grigore Alexandrescu
“Un șoarece de neam, și anume Raton,
Ce fusese crescut su’ pat la pension,
Și care în sfârșit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într -un vechi parmazan,
Întâlni într -o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume -ntre pisici.
Cum că domnul Raton îndată s -a gătit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu -ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: „De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îți fac rău? Nu cumva te gonesc?
Binele șoricesc cât de mult îl doresc
Și cât îmi ești de scump, o știe Dumnezeu!
Cunosc ce răutăți v -au făcut frații mei,
Și că aveți cuvânt să vă plângeți de ei;
Dar eu nu sânt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreți un ajutor.

36
Eu carne nu mănânc; ba încă socotesc,
De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.”
La ăst frumos cuvânt, Raton înduplecat,
Văzând că Dumnezeu de martur e luat,
Își ceru iertăciuni și -l pofti a veni
Cu neamul șoricesc a se -mprieteni,
Îl duse pe la toți, și îl înfățișă
Ca un prieten bun ce norocul le dă.
Să fi văzut la ei jocuri și veselii!
Căci șoarecii cred mult la fisionomii,
Ș-a acestui străin atâta de cinstit
Nu le înfățișa nimic de bănuit.
Dar într -o zi, când toți îi deteră un bal,
După ce refuză și limbi, și cașcaval,
Zicând că e în post și nu poate mânca,
Pe prietenii săi ceru a -mbrățișa.
Ce fel de -mbrățișări! Ce fel de sărutat!
Pe câți gura punea,
Îndată îi jertfea;
Încât abia doi -trei cu fuga au scăpat.

Cotoiul cel smerit
E omul ipocrit. ”

37
Acum că ai lecturat, să ai spor la rezolvat!
Notează titlul textului citit:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Precizează numele autorului:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Numește personajele din text :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Trăsături criticate :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Transcrie versurile care redau morala fabulei :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Povestește întâmplările relatate în fabula „Șoarecele și pisica” de Grigore
Alexandrescu :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………… ………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

38
Scrie un proverb potrivit con ținutului lecturii :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Unește tipurile de oameni ce întruchipează personajele din fabulă :
Șoarecele omul prefăcut, care oricând e gata să trădeze;
Pisica omul naiv și încrezător în ceea ce aude și vede.

Ce i-ai spune pisicii ipocrite dacă te -ai întâlni cu ea? :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
Noteză din text două substantive la genul feminin, două la genul masculin și
două la genul neutru :
Substantive la genul feminin Substantive la genul masculin Substantive la genul neutru
– – –
– – –
Completează cele 6 fețe ale cubului :

Descrie șoarecele, descrie pisica
Analizează corpul fiecărui
animal – personaj, căutând
imagini Argumentează decizia
șoarecelui de a primi pisica
în grup Compară prietenia oferită de
șoarece cu cea oferită de pisică
Asociază textul cu altul în care
apar două animale personificate Aplică afirmația „Cotoiul
cel smerit, e omul ipocrit”
la o întâmplare reală

39

Clasa a III a

Literatura română

Mihai Eminescu – Povestea codrului
Ana Blandiana – Joc
Grigore Alexandrescu – Câinele și măgarul
Ion Creangă – Povestea lui Harap –Alb
Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată
Petre Ispirescu – Copilul cel isteț
Barbu Ștefănescu Delavrancea – Bunica
Alexandru Donici – Vulpea și bursucul (sau alte fabule)