Duta Mihaela Capitolul I Impozite [630177]

1
ɻCAPITOL ɻUL I. P ɻREZEN ɻTARE GENE ɻRALĂ A IM ɻPOZITELOR –
DEFI ɻNIRE, EL ɻEMENTE , C ɻLASIFICARE

1.1. CONȚIN ɻUTUL ȘI RO ɻL ɻUL IMP ɻOZITE ɻLOR

Extin ɻdere ɻa rolu ɻlui ɻec ɻonomic și so ɻcial al stat ɻului a necesit ɻat creșt ɻerea volum ɻului
venituril ɻor bugetare ɻ în v ɻederea acoperi ɻrii cheltuieli ɻl ɻor publ ɻice ɻ. În econo ɻmiile de pia ɻță
moder ɻne statu ɻl participă ɻ la viaț ɻa econom ɻi ɻcă asigur ɻând colectivită ɻții bunu ɻri și se ɻrvic ɻii
ɻp ɻubl ɻice ɻși int ɻerv ɻenind în ɻ fu ɻncți ɻonarea econ ɻo ɻmiei pe ɻntr ɻu atenu ɻarea ɻ fluctua ɻțiilor
conjun ɻcturale în sc ɻopul realizăr ɻii unor ob ɻiective m ɻacroeconomice.
Finanț ɻarea cheltuie ɻlilor statului ɻ neces ɻare rea ɻlizării acest ɻor acți ɻuni, recla ɻmă
e ɻxistența sur ɻselor de fi ɻnanțare, surs ɻe ce au în ɻregistrat o ɻperma nentă div ɻersificare, o
exp ɻansiune în sc ɻopul îndeplin ɻirii func ɻțiilor sale. ɻPonderea d ɻiverselor resu ɻrse atr ɻase la
sis ɻtemul na ɻțional de ɻbugete dife ɻră de la ɻ o țară la ɻalta, ɻea fiind ɻinfluențată î ɻn principal ɻ de
particul ɻaritățile econ ɻomiei ș i de pol ɻitica promova ɻtă de st ɻat.
Imp ɻozitele const ɻituie cele ɻmai vechi și tr ɻadiționale ɻmijloace de car ɻe statul di ɻspune
în ɻ vederea înd ɻeplinirii fu ɻncțiilor s ɻale.
Etimol ɻogic noțiunea ɻ de impo ɻzit provine ɻ din li ɻmba latin ă, d ɻe la cuvântul
„imp ɻositus” și din li ɻmba fr ɻanceză d ɻe la cuv ɻântul ”impô ɻt” iar ce ɻa de taxă ɻdin limba g ɻreacă
d ɻe la „taxis” am ɻbele având se ɻnsul de obliga ɻție public ɻă.
Î ɻn lucrare ɻa sa “Co ɻurs de fi ɻnances pub ɻliques” profes ɻorul fr ance ɻz Gaston Je ɻze
defineș ɻte impozitu ɻl ca fiin ɻd „o prest ɻație pecuni ɻară, impu ɻsă particul ɻarilor de ɻ autorități, c ɻu
titl ɻu definiti ɻv și fără ɻcontrapre ɻstație, în vede ɻrea acope ɻririi obliga ɻțiilor public ɻe”.
Dicțio ɻnarul Ex ɻplicativ al L ɻimbii Rom ɻâne defineșt ɻe impozit ɻul ca ɻrepreze ɻntând o
„pla ɻtă obligator ɻie stabi ɻlită prin lege ɻ, pe care cet ɻățenii, instituții ɻle etc. o ɻ varsă din venit ɻul
lor î ɻn ɻbugetul s ɻtatului ɻ.”
În ɻconformita ɻte cu le ɻgea 500/2002 pr ɻivind finan ț ɻele public ɻe impozit ɻul reprez ɻintă „o
prelev ɻare obligat ɻorie, fă ɻră contrap ɻrestație și n ɻerambursabilă, ef ɻectuată de c ɻătre
administr ɻația publică ɻ pentru sa ɻtisfacere ɻa necesit ɻăților de inte ɻres gener ɻal”.
ɻ Imp ɻozitul reprezi ɻntă prele v ɻarea unei p ɻărți din veni ɻturile și/sau ɻaverea per ɻsoanelor
fiz ɻice și jurid ɻice la dispoziția ɻ statu ɻlui în vedere ɻa constitu ɻirii resurse ɻlor financiar ɻe ne ɻcesar ɻe
pentru ɻ acoperire ɻa cheltuieli ɻlor publice î ɻn vedere ɻa atingeri ɻi obiectivelor ɻ propu s ɻe prin
progr ɻamul de guv ɻernare. Impozi ɻtele constitu ɻie în prezen ɻt obligații ɻpecuniare, pre ɻtinse, ɻîn ɻ

2
tem ɻeiul legii, d ɻe către aut ɻoritățiile ɻ publi ɻce, ɻde ɻ la ɻ co ɻntribuabili, ɻ în ɻ rapo ɻrt cu ɻ capaci ɻtatea ɻ
contribu ɻtivă ɻ a ac ɻestora, ɻ prelua ɻte la bugetu ɻl statului ɻîn mo ɻd silit și f ɻără o contrap ɻrestație
direc ɻtă și fo ɻlosite de ɻcătre acesta ɻ ca re ɻsurse pen ɻtru acoperir ɻea cheltuieli ɻlor publice ɻși ca
instru ɻmente de inf ɻluențare a compo ɻrtamentului pl ɻătitorilor în ve ɻderea armo ɻnizării
inter ɻeselor acest ɻora cu cel ɻ public. ɻ ɻ
Defini ɻț ɻiile ɻde mai ɻsus p ɻun în e ɻviden ɻță câteva ɻcaracte ɻristici fundame ɻntale ale
impozitu ɻlui. Astfel acesta ɻ prezin ɻtă următ ɻoarele tr ɻăsături:
1) îm ɻbracă form ɻa băne ɻască, f ɻiind o ɻprelevare pe ɻcuniară, ɻdiferențiind ɻu-l în ɻ acest ɻsens
de ɻ rechiziție, ɻcare re ɻprezintă ɻo prelevar ɻe în ɻ natură;
2) ɻare cara ɻcter oblig ɻɻatoriu, cee ɻa ce p ɻresupune ɻ ca toate ɻpers ɻoanele fizic ɻe și/s ɻau juridice
ɻcare reali ɻzează venituri dintr ɻ-o anum ɻită sursă ɻ sau ɻposedă u ɻn anumi ɻt gen ɻde a ɻvere
ɻsă parti ɻcipe ɻprin i ɻmpozite la cons ɻtituirea fondu ɻrilor g ɻenerale ale ɻstatului. ɻImpo ɻzitul
devi ɻne as ɻtfel o ɻprerogati ɻvă a auto ɻrității publi ɻce, fiin ɻd impus ɻ tuturo ɻr subiec ɻților prin
mijlo ɻacele d ɻe constrâ ɻnger ɻe de ɻcare a ɻcesta d ɻispune. A ɻceastă caracteri ɻstică îl
de ɻosebește ɻ de contrib ɻuțiile benev ɻole ale ɻpersoan ɻelor, prec ɻum ɻ și de împr ɻumuturi ɻ și
donați ɻi;
3) rep ɻrezintă plăț ɻi căt ɻre stat c ɻu titl ɻu def ɻinitiv și n ɻerambursabil, în ɻsensul ɻcă oda ɻtă
făcut ɻe, ele s ɻunt utilizat ɻe numai ɻ la finan ɻțarea uno ɻr acțiun ɻi și ob ɻiective necesare
mem ɻbrilor ɻsocietății fap ɻt ce ɻdiferențiază ɻ impozi ɻtul de îm ɻprumutul pu ɻblic, ɻcar ɻe
rep ɻrezintă o ɻafect ɻare te ɻmporară a resurs ɻelor subiec ɻților eco no ɻmici. În ɻschi ɻmbul
plă ɻții aces ɻtora statu ɻl n ɻu se angajează ɻla niciu ɻn contra ɻserviciu dir ɻect și im ɻediat ;
4) es ɻte o prel ɻevare fă ɻră contra ɻprestație sau ɻ fără vr ɻeun echi ɻvalent d ɻirect și ɻimediat di ɻn
parte ɻa stat ɻului în ɻ favoa ɻrea contribu ɻabilului, ɻchiar da ɻcă aces ɻta benefi ɻciază d ɻe
av ɻantajele furn ɻizate d ɻe exist ɻența st ɻatului (apă ɻrare, or ɻdine ɻpublică ș ɻi sigura ɻnță
națio ɻnală, să ɻnătate, e ɻducație, a ɻsistență soci ɻală), deoare ɻce nu ex ɻistă nici ɻo proporție,
corel ɻație într ɻe sum ɻa imp ɻozitului a ɻchitat și servi ɻciul furn ɻizat con ɻtribuabilului de
căt ɻre stat. Ab ɻsența con ɻtraprestației d ɻirecte din part ɻea autorită ɻții publi ɻce difer ɻențiază
impozi ɻtul de ɻcotizații și tax ɻe ce repre ɻzintă sume ɻ de bani pl ɻătite de ɻcătre
co ɻntribua bili, pen ɻtru un ɻserviciu pre ɻstat plătitor ɻului de ɻcătre st ɻat. De o ɻbicei costu ɻl
servic ɻiului prest ɻat de către ɻ stat în fa ɻvoarea perso ɻanelor fizice ɻ și juridi ɻce depășe ɻște
suma ɻ încas ɻată cu titlu ɻ de ta ɻxă.
Imp ɻozitele înd ɻeplinesc ɻ un r ɻol care se ɻmanifestă pe ɻ plan financiar, ec ɻonomic și
socia ɻl, diferit ɻde la o etap ɻă de dez ɻvoltare ɻla al ɻta.

3
ɻCompon ɻentă pr ɻincipală a sis ɻtemului resurs ɻelor fin ɻanciare pub ɻlice imp ɻozitele
îndeplin ɻesc în principal ɻfuncția de f ɻinanțare a resurse ɻlor finan ɻciare publice ɻ. Mai ɻmult de
80 ɻ% din resursele fina ɻnciare public ɻe provi ɻn din în ɻcasări fis ɻcale, re ɻstul fiind ɻ acoper ɻit din
venitu ɻrile din capi ɻtal, încas ɻările din a ɻcordarea un ɻor împrumu ɻturi etc. Imp ɻozitul rep ɻrezintă
ɻși un ɻ mijloc d ɻe acțiu ɻne ca ɻre perm ɻite stat ɻului să int ɻervină î ɻn via ɻța econo ɻmică, deo ɻarece
a ɻfecteză div ɻerse dom ɻenii și vize ɻază ansamblu ɻl subiecțilo ɻr unei țări. ɻModu ɻlarea impoz ɻitului
în scop ɻul interve ɻnției economic ɻe vize ɻază cr ɻeșterea fis ɻcalității în sco ɻpul diminuă ɻrii cereri ɻi
ag ɻregate, reduc ɻân ɻd astfel ɻ inflați ɻa și reducer ɻea presiu ɻnii fiscale ɻ în veder ɻea rel ɻansării
invest ɻițiilor și consu ɻmului, creân ɻd astf ɻel cadru ɻl fa ɻvorabil reducer ɻii șo ɻmajului. Toto ɻdată,
p ɻrin redist ɻribuire , înc ɻasările fi ɻscale sunt utili ɻzate pe ɻntru a s ɻusține pres ɻtațiile î ɻn favoa ɻrea
perso ɻanelor defa ɻvorizate.
Impo ɻzitul este util ɻizat și în cazul ɻ în care se ɻdorește lim ɻitarea prod ɻucției ori
consum ɻului anumit ɻor bunuri c ɻe sun t c ɻonsiderate noc ɻive pentru săn ɻătatea popu ɻlației.

1.2. ELEMEN ɻTELE IMPO ɻZITULUI

Așez ɻarea și percep ɻerea fiec ɻărui impozi ɻt sau ta ɻxe pres ɻupune preciza ɻrea unei se ɻrii de
eleme ɻnte din car ɻe să rezu ɻlte contri ɻbuabilii oblig ɻați la pla ɻta aces tu ɻia, materia ɻ supus ɻă
impun ɻerii, cot ɻa de im ɻpunere, ter ɻmenele de ɻ plată ɻsancțiunile ap ɻl ɻicate în caz ɻul s ɻustragerii de
la pl ɻata acestora ɻ. Stip ɻularea acest ɻor element ɻe este nec ɻesară atât p ɻentru contri ɻbuabil pent ɻru
a deter ɻmina cuan ɻtumul o ɻbligației fisc ɻale dator ɻate, precum ɻ și pentru o ɻrganele fis ɻcale cu
atribuț ɻii în dome ɻniul stab ɻilirii, percepe ɻrii și urmărir ɻii încasă ɻrii impoz ɻitelor .
Elementel ɻe impozitu ɻlui prevăzu ɻte în legis ɻlația f ɻis ɻcală sunt ɻurmătoarele: su ɻbiectul
impo ɻzitului, suportat ɻorul, ɻobiectul im ɻpunerii, sursa impozitului, unita ɻtea de im ɻpunere, cota
sau c ɻotele impozit ɻului, asiet ɻa, termen ɻul de pla ɻtă.
S ɻubiectul impozit ɻului este rep ɻrezentat de pe ɻrsoanele fizi ɻce sau j ɻuridice care d ɻețin
bun ɻuri sau c ɻare realizea ɻză ven ɻituri și ca ɻre, potrivit leg ɻii, au o ɻbligația plăț ɻii acestora ɻ către
bu ɻget. În ca ɻzul impo ɻzitului pe v ɻeniturile ɻ obținute ɻdin ceda ɻrea folosin ɻței, subiect ɻ al
impo ɻzitului es ɻte oric ɻe persoan ɻă care ɻrealizea ză ɻ un venit ɻce îmbracă ɻ forma ɻ chiriei, î ɻn cazul
im ɻpozitului pe prof ɻit subiectul îl r ɻeprezintă a ɻgentul eco ɻnomic.
Suportat ɻorul este ɻpersoana ca ɻre suportă e ɻfectiv imp ɻozitul. În cel ɻe mai multe ɻ situații
pers ɻoana oblig ɻată la pl ɻata a ce ɻstuia coincid ɻe cu aceea ɻcare îl s ɻuportă, dar ɻ există și caz ɻuri în
car ɻe suportato ɻrul impozi ɻtului este o altă ɻ persoan ɻă decât subi ɻectul, deoarece unel ɻe impo ɻzite
pot ɻ fi repercu ɻtate în sarcin ɻa altor perso ɻane. Este cazul ɻ taxei ɻpe valoare adă uga ɻtă. Persoa ɻna

4
ɻcare supor ɻtă efe ɻctiv T ɻVA este r ɻeprezentată ɻ de cump ɻărătorul resp ɻectivului bun s ɻau
servici ɻu, în timp ce ɻpersoana oblig ɻată la virare ɻa acestuia cătr ɻe buget e ɻste agentul e ɻconomic
ce a p ɻrodus bunul ɻ sau a prestat resp ɻectivul servi ɻciu.
Obi ɻectul impun ɻerii este elem ɻentul co ɻncret care ɻ stă la b ɻaza așezării imp ɻozitului
fii ɻnd reprezenta ɻt de ma ɻteria supusă impu ɻnerii, re ɻspectiv ansam ɻblul eleme ɻntelor economi ɻce
ce int ɻră în baza de ɻ impozitare. El poat ɻe fi di fer ɻit în funcți ɻe de proveniența ɻ venitului, ɻ scopul
ɻurmărit și natu ɻra plătitorului. ɻPot constitui o ɻbiect al imp ɻozitelor și ta ɻxelor: venit ɻul,
profi ɻtul, bun ɻul mobil s ɻau imobil, act ɻul sau fapta ɻ. Dintre c ɻategoriile ɻde obiect ɻe impozabile
cel m ai răspân ɻdit este veni ɻtul prin diversitat ɻea de form ɻe pe care le îm ɻbracă în cadr ɻul
perso ɻanei care îl r ɻealizează. Ve ɻnitul reprezin ɻtă suma pe c ɻare o persoa ɻnă fizică ɻo realiz ɻează
de p ɻe urma mun ɻcii, a unor acte ɻ colate ɻrale ei sau ɻdin dife ɻrite prestă ɻri de servicii ɻ. Profi ɻtul
intră în ɻ cadrul ɻbaz ɻei de calcu ɻl prin ɻdiferența ɻ dintre venit ɻuri și ɻcheltuieli ɻ corectată ɻcu
sum ɻele nedeductibile. Prețul s ɻau tariful poa ɻte constitui ɻ baza de c ɻalcul acol ɻo unde ɻ sumele
dat ɻorate bugetul ɻui sun t incluse în ɻ structura ac ɻestuia (TV ɻA, a ɻccizele, etc.). A ɻctele și fapte ɻle
su ɻnt folosite ca o ɻbiect al i ɻmp ɻunerii mai al ɻes în aș ɻezarea taxelor d ɻe timb ɻru instituite p ɻentru
elib ɻerarea și autenti ɻficarea unor ac ɻte, desch ɻiderea și de ɻzbaterea suc ɻcesiunilor, sol ɻuționarea
litig ɻiilor de către in ɻstanțele de ɻjudecată.
Baz ɻa de cal ɻcul sau mat ɻeria impozabilă reprezintă ɻ elementul ɻpe care ɻ se
fundamentea ɻză calculul ɻimpozitu ɻlui. U ɻneori ob ɻiectu ɻl impoza ɻbil reprezin ɻtă și ɻ baza de
ca ɻlcul. In caz ɻul venituril ɻor (salarii, ɻ profit, TV ɻA) baza de c ɻalcul are în v ɻedere determ ɻinarea
acestu ɻi obiect im ɻpozabil. În ɻ alte cazur ɻi, baza d ɻe calcul dif ɻeră de ɻ obiectul i ɻmpozabil ș ɻi
apare ɻ sub f ɻorma unui ɻelement dis ɻtinct (de e ɻx ɻemplu î n cazul im ɻpozitului p ɻe clădiri ɻ,
obiectul ɻ impo ɻzabil es ɻte imobil ɻul iar baza d ɻe cal ɻcul este v ɻaloarea imp ɻozabilă a clăd ɻirii).
Unita ɻtea de imp ɻunere este reprezentat ɻă de unita ɻtea în ca ɻre se m ɻăsoară obiect ɻul
imp ɻozabil. De exem ɻplu la impoz ɻitul pe ɻavere un ɻitatea de imp ɻunere este metru ɻl pătrat s ɻau
cap ɻacitatea cili ɻndrică ɻ pentru auto ɻmobile, la i ɻmpozitul pe pro ɻfit unitate ɻa monetar ɻă etc.
Co ɻta de impuner ɻe reprezint ɻă impo ɻzitul ce revi ɻne pe unit ɻatea de măsu ɻră a mate ɻriei
impoz ɻabile. Acea ɻsta poate f ɻi exprima ɻtă fie sub ɻformă proce ɻntuală fie ɻ în unități m ɻonetare
ɻpe unitatea ɻde măsur ɻă a materi ɻei impo ɻzabile în sum ɻe fix ɻe. Cotel ɻe de impozi ɻtare expri ɻmate
procen ɻtual pot ɻ fi:
– cote ɻ progresiv ɻe, respe ɻctiv acele c ɻote ce cre ɻsc pe măsur ɻa creșt ɻerii bazei i ɻmpozabile
pe ni ɻvele ale acest ɻeia. Cota es ɻte cu atât m ɻai ridicată ɻ cu cât tran ɻșa este mai m ɻare;
– cot ɻe proporțional ɻe, situați ɻe în care cota ră ɻmâne nem ɻodificată indife ɻrent de mărim ɻea
venitu ɻlui realiz ɻat de căt ɻre persoan ɻa fizi ɻcă sau juri ɻdică;

5
– co ɻte degresiv ɻe și cot ɻe regresi ɻve. Cote ɻle regresi ɻve scad pe m ɻăsura crește ɻrii ba ɻzei
impozab ɻile, în ti ɻmp ce cel ɻe degresi ɻve cresc ɻ într-un anu ɻmit ritm ɻpână la at ɻingerea
un ɻei anumite v ɻalori a mater ɻiei impoza ɻbile, iar din m ɻomentul atinge ɻrii ac ɻestui
„prag ɻ” ele sc ɻad consta ɻnt în rap ɻort cu ɻvenit ɻul ;
Asi ɻeta repre ɻzintă un ɻ ansam ɻblu de operațiu ɻni prin interme ɻdiul căro ɻra se sta ɻbilește
materi ɻa impoza ɻbilă precu ɻm și m eto ɻɻda de evalua ɻre a acesteia ɻ.
Te ɻrme ɻnul de plată ɻeste rep ɻrezentat de p ɻerioada la car ɻe este dator ɻat imp ɻozitul către
sta ɻt. Neplata l ɻa timp a o ɻbligați ɻilor fisc ɻale atra ɻge după ɻsine suportar ɻea unor san ɻcțiuni de
cătr ɻe contribua ɻbil sub for ɻma unor amen ɻzi sau penalități put ɻɻând merge până ɻ la puner ɻea sub
se ɻchestru a obiectu ɻlui impoza ɻbil sau a pop ɻririi aplicate ɻ asupra v ɻeniturilor ɻobținute de
aces ɻta.

1.3. PRINC ɻɻIPII ɻLE IMP ɻUNERII

Proces ɻul im ɻpunerii est ɻe unul c ɻomplex ce pr ɻesupune adopt ɻarea unor măsur vi pentru
stab ɻilirea mări ɻmii impozi ɻtului ce revin ɻe persoane ɻlor fizic ɻe și juridice p ɻrin aplicar ɻea
concr vetă, la u ɻn moment dat ɻ a unor princ ɻipii general valab ɻile. Prin ɻ intermediu ɻl po ɻliticii
fisc ɻale aut or ɻitatea public ɻă urmăr ɻește real ɻizarea unui ɻechilibru ɻîntre eficienț ɻă și ec ɻhitate. Pe
de ɻ o parte ɻ, st ɻatul trebuie să -și a ɻsigure prin int ɻermediul imp ɻɻozitelor și tax ɻɻelor neces ɻaru ɻl de
fond ɻu ɻri pentr ɻɻu realizare ɻɻa program ɻelor ɻsocial ɻe ɻși econo ɻmice, iar ɻpe de alt ɻă p ɻarte,
impune ɻrea trebui ɻe organi ɻzată astfel ɻîncât să n ɻu apese p ɻe cei defavoriza ɻți. Impun ɻerea
fiscală se re ɻalizează în virt ɻutea unor princ ɻipii care, în ti ɻmp, au fost form ɻulate de cătr ɻe mai
mu ɻlți econo ɻmiști.
Ada ɻm Smit ɻh , re ɻprezentant de seam ɻă al ec ɻonomiei politice clas ɻice din se ɻc ɻolul al
XVI ɻI , a en ɻunțat pentru ɻ prima ɻ oară ac ɻeste princip ɻii. În opinia ɻacestuia, la inst ɻituirea unui
anumi ɻt impozi ɻt sau taxe ɻ, legiuito ɻrul ar trebui ɻ să țin ɻă cont de u ɻrmătoarele pr ɻincipii
unive ɻrsal valabi ɻle, resp ɻectiv:
– princi ɻpiul justețe ɻi impu ɻnerii stipule ɻază ca i ɻmpunerea să fie făcu ɻtă în fu ɻncție de
mă ɻrimea venitur ɻilor realiz ɻate, capa ɻcitatea con ɻtributivă a aces ɻtuia ;
– princip ɻiul certit ɻudinii impunerii ɻ presup ɻune că impozit ɻul pe care ɻ fieca ɻre pers ɻoană
este o ɻbligată să îl ɻplătească să fie ɻ bine pr ɻecizat, în sensul că aceasta t ɻrebuie să
cunoas ɻcă mărimea, terme ɻnul de plată, mo ɻdalitatea și loc ɻul de ɻpla ɻtă ;

6
– princi ɻpiul com ɻodității percepe ɻrii impo ɻzitelor, con ɻform căr ɻuia imp ɻozitele treb ɻuie să
fie perce ɻvpute în ter ɻmenul și m ɻodalitatea cea mai conv ɻenabilă pen ɻtru contri ɻbuabil ;
– principiul randamen ɻtului impozitu ɻlui, care p ɻresupune ca înca ɻsarea sumel ɻor datorat ɻe
de contrib uabi ɻli să se facă ɻcu minimu ɻm de chelt ɻuieli publi ɻce ;
Echit ɻatea fi ɻscală pres ɻupune ca impun ɻerea să se rea ɻlizeze diferen ɻțiat, în ɻfuncție de
m ɻărimea averii ș ɻi de v ɻenitul fiecărui contrib ɻuabil. Rea ɻlitatea însă n ɻe demonstrează că
exis ɻtă o contra ɻdicție între ɻechitate va fis ɻcală și im ɻpozitarea aver ɻii ori ven ɻiturilor
contribua ɻbililor. Impo ɻzitele sunt inst ɻituite a ɻstfel încât s ɻă genere ɻze venit ɻuri cât mai m ɻari la
bu ɻget cu chel ɻtuieli mini ɻme făcute d ɻe către aut ɻoritatea p u ɻblică în vederea colec ɻtării lor. D ɻin
punct de ɻvedere al e ɻchității fisc ɻale repartizarea sarcinii publice între contribuabili ar trebui
să țină seama de situația aces ɻtora (nivelul ɻ ve ɻiturilor realizate, nu ɻmărul perso ɻanelor afl ate în
întreți ɻnere e tc.), îns ɻă ce este ɻeste just din ɻ punct de v ɻedere al impu ɻnerii are un randa ɻment
fisc ɻal mic din punc ɻt de veder ɻe al veniturilor ɻatrase la ɻ buget.
Așezare ɻa impozitelor p ɻleacă de la ɻpremisa impunerii ɻ eg ɻale la veni ɻturi egale d ɻar, ea
se ɻ corectează prin prism ɻa situației ɻpersonale a contrib ɻuabilului prin acor ɻdarea unor dedu ɻeri
și scutiri de ɻla plata acestora. ɻ
Mau ɻrice Allais, l ɻaureat al Pre ɻmiului N ɻobel, a fo ɻrmulat în ɻanii ’70 ɻurmătoarele
pri ɻncipii al ɻe imp ɻunerii:
– indi ɻvidualitatea impun ɻerii, potrivit căr ɻeia fiscalita ɻtea trebu ɻie să constit ɻuie un mijloc
de asig ɻurare deplină a de ɻzvoltării pers ɻonalității fiecă ɻrui cetăț ɻean, conform
proprii ɻlor aspirați ɻi
– ne ɻdiscriminarea potrivit c ɻăreia impuner ɻea venitu rvilor ori a ɻerii pers ɻoan ɻelor fizice și
juri ɻdice trebuie să se f ɻacă pe baza ɻunor reguli u ɻniversal vala ɻbile pentru ɻ toți
contribuabi ɻlii;
– imper ɻsonalitatea. Pot ɻrivit acestui prin ɻcipiu contribu ɻabilii “preferă” i ɻmpozitele ɻpe
consum în ɻdefavoarea ɻcelor pe v ɻenit ori pe av ɻere;
– neutr ɻalitatea. Impo ɻzitul nu trebu ɻie să cont ɻravină unei bu ɻne adminis ɻtrări în
econ ɻomie precum ɻși la nivelul co ɻntribuabilului ;
– legi ɻtimitatea p ɻrevede ca im ɻpunerea să fie ɻ diferențiată în ɻfuncție de na ɻtura
venitu ri ɻlor ;
– lip ɻsa arbitra ɻriului con ɻform cărui ɻa perc ɻeperea impoz ɻitelor trebuie s ɻă se f ɻacă pe baza
unor pri ɻncipii precise, care să nu perm ɻită abuzurile ɻ din partea orga ɻnelor fis ɻcale ;
În co ɻnformitate cu prev ɻederile articolulu ɻi 3 din Legea 227 ɻ/2015 – Codu ɻl Fiscal
princip ɻiile ce stau ɻla baza instituirii ɻ impozitelor și ɻ taxelor su ɻnt:

7
a) neutralit ɻatea măsur ɻilor fiscal ɻe în raport cu diferit ɻele categor ɻii de investi ɻtori și
capital ɻuri, cu ɻforma de propri ɻetate, asigurând co ɻndiții egale ɻ investito ɻrilor, capi ɻtalului
ro ɻmân și str ɻăin;
b) certitu ɻdinea impuneri ɻi, prin elaborare ɻa de norm ɻe juridic ɻe cla ɻre, care să nu ɻ cond ɻucă la
inter ɻpretări arbitr ɻare, iar term ɻenele, moda ɻlitatea și su ɻmele de plat ɻă să ɻfie precis st ɻabilite
pent ɻru fiecare ɻ plăt ɻitor, respect ɻiv aceștia să ɻ poată urmări ɻ și înțele ɻge sarcina ɻ fiscală ce ɻle
re ɻɻvine, precum și s ɻă poată ɻ determina i ɻnfluența deciziil ɻor lor de ma ɻnagement fi ɻnanciar
asupra ɻsarcinii lor fisca ɻle;
c) echita ɻtea fisca ɻlă la nivel ɻul persoane ɻlor fizice, p ɻrin impunerea ɻ diferit ɻă a veni ɻturilor, în
ɻfuncție de mărim ɻea ace ɻstora; ɻɻ
d) efic ɻiența impuneri ɻi prin asigurar ɻea stabilităț ɻii pe termen lung a preved ɻerilor Codului
fis ɻcal, astfe ɻl încât aces ɻte preved ɻeri să nu co ɻnducă la efecte r ɻetroactive defav ɻɻorabile pentru
perso ɻane fizic ɻe și juridi ɻce, în ɻ raport cu im ɻpozitarea în vig ɻare la dat ɻɻa adoptării de către
aces ɻtea a unor deci ɻzii invest ɻiționale m ɻajore.

1.4. METOD ɻE DE EVAL ɻUARE A MATER ɻIEI IMPOZ ɻABILE

ɻ
Metodel ɻe de ɻevaluare au evolu ɻat de -a ɻlungul timpu ɻlui în paralel cu e ɻvoluția
impozi ɻtelor și taxelo ɻr percepute ɻ de ɻ către stat pent ɻru îndeplinire ɻa sarcinilor sale.
D ɻatorită caracter ɻu ɻlui extrem de ɻdivers al mat ɻeriei impo ɻzabile, se folo ɻsesc ɻ mai
multe me ɻtode de evaluare printre ɻcare amint ɻim:
– evalua ɻrea prin int ɻermediul declara ɻțiilor fi ɻscale depuse de p ɻlătitori sau t ɻerțe
persoa ɻne (evaluar ɻe directă );
– evaluarea ɻ forfeta ɻră;
– evaluare ɻa pe baza sem ɻnelor exterioa ɻre sau ɻprin prezum ɻții;
– evalu ɻări cor ɻective;
Ult ɻimele trei m ɻetode amintit ɻe sunt considerate a f ɻi metode indi ɻrecte de evalua ɻre a
mater ɻiei impozab ɻile.
Eval ɻuarea pe baza de ɻclarațiilor fiscale cont ɻrolate . Conco ɻrdanța sa ɻu neconc or ɻdanța
dintre m ɻateria impozabil ɻă și capacit ɻatea contribu ɻtivă reală a p ɻlătitorilor au con ɻdus la
abandonarea metodei bazate pe semnele exterioare și la reducerea ponderii evaluării
forfetare pe baza unor elemente prestabilite ce aparțin materiei impo zabile în favoarea
metodei evaluării pe baza declarațiilor fiscale depuse de plătitori.Aceasta metodă asigură

8
posi ɻbilit ɻatea aplicării princ ɻi ɻpiului personalizăr ɻii pentru im ɻpozitele ɻdirec ɻte prin interm ɻediul
deduceri ɻlor și reduceri ɻlor asigurân ɻdu-se astfel ɻ o corela ɻție între v ɻenitul impo ɻzabil și
capacitat ɻea contribu ɻtivă re ɻală a contribu ɻabilului.Apli ɻcarea met ɻodei și în ɻ cazul impozi ɻtelor
indirec ɻte a fost deter ɻminată de f ɻaptul că, inform ɻațiile privind ɻmateria imp ɻozabilă se
reg ɻăsesc ce ntrali ɻzate la nivel ɻul agenților ɻeconomici ca ɻre comercial ɻizează bunu ɻri și serv ɻicii
ale că ɻror prețuri și ta ɻrife cuprind ș ɻi cuan ɻtumul m ɻonetar al oblig ɻației fis ɻcale.
Me ɻtoda de evaluare ɻ a bazei de ɻcalcul prin ɻ intermediul d ɻeclarați ei de im ɻpunere a
co ɻntribuabililor nu co ɻnstituie o me ɻtodă perf ɻectă, însă, a ɻre avantaje ce ɻrte comparativ cu
practi ɻcile fol ɻosite anterior. Me ɻtoda reflectă ɻprocesul d ɻe descentralizare ɻa activității de
evaluar ɻe, contribuind la ɻ reducere ɻa costuril or ɻ administr ɻării im ɻpozitelor supor ɻtate ɻde
administ ɻrația fisc ɻală. Metod ɻa se baze ɻază pe cor ɻectitudinea c ɻontribuabililor la de ɻpunerea
decl ɻarațiilor, dar și pe ɻ dreptul de c ɻontrol al orga ɻnelor fiscale, p ɻermițând core ɻctarea ero ɻrilor
fă ɻcute cu sa ɻu fără inten ɻție. Cu toa ɻte acestea, m ɻetoda are d ɻezavantajul că ɻoferă
contribua ɻbililor po ɻsibilitatea de a ɻs ɻustrage o par ɻte din mater ɻia impozab ɻilă supu ɻsă
impoz ɻitării prin di ɻverse tehnici: documente false, omi ɻsiuni fraud ɻuloase, etc.
ɻEvaluarea pe ɻbaza declara ɻțiilor fiscale a ɻle unor t ɻerțe pers ɻoane care cunos ɻc cu
exactitat ɻe situația cont ɻribuabililor plăt ɻitori con ɻstă în dete ɻrminarea mate ɻriei impozabile ɻ pe
baza decla ɻrației terței p ɻersoane ce are ɻobligația stip ɻulată prin le ɻge a depune ɻrii acest ɻora la
administr ɻația ɻ fisc ɻală.
Ev ɻaluarea forfeta ɻră. Ac ɻeasta metodă ɻ se aplică ɻ în cazul î ɻn care co ɻntribuabilii
plăti ɻori nu au obligaț ɻia ține ɻrii unei evidențe ɻ contabile, ɻ organele fisca ɻle stabilind cu an ɻtumul
obligație ɻi fisca ɻle. Metoda prezint ɻă atât ɻavantaje c ɻât și de ɻzavantaje. Ast ɻfel pentru
ɻcontri ɻbuabil meto ɻda este fac ɻilă deoar ɻece eli ɻmină ținer ɻea conta ɻbilității, r ɻeducând
cheltuie ɻlile suporta ɻte. Metod ɻa are dez ɻavantajul că, i ɻndifere ɻnt de ele ɻmentele luate ɻîn calcul
aparținân ɻd materi ɻei impozabil ɻe, se ajunge ɻ la o sub ɻevaluare a acest ɻeia.
Evalu ɻarea pe baza ɻsemnelor ext ɻerioare (prin ɻprezumție). Aceast ɻa metodă este
simplă ɻdar și imperfect ɻă deoarece ɻ nu ia în c ɻonsiderare situația ɻ persoanei ca ɻre deține
obie ɻctul impozabil, c ɻeea ce conduce la o ɻ impunere inechi ɻtabilă . Metoda es ɻte una como ɻdă
deoar ɻece limitează ɻ contactul ɻ cu con ɻtribuabilii, acesta l ɻimitându -se la stabi ɻlirea val ɻorii
impozabil ɻe pe baza uno ɻr indi ɻci.
Evalu ɻările ɻ core ɻctive opere ɻază în momen ɻtul în care ɻorganele fiscale co ɻnstată ɻca
urmar ɻe a verificăril ɻor efectua ɻte omisiuni sau ɻerori la sta ɻbilirea cuan ɻt ɻumului corect ɻ al
oblig ɻației f ɻiscale.

9
1.5. CLA ɻSIFICAREA IMP ɻOZITELOR

Cunoa ɻșterea cara ɻcteristicilor impoz ɻitelor, înțeleger ɻea modului ɻîn care ac ɻestea
acțione ɻază asup ɻra venitului și/s ɻau averii per ɻsoanelor ɻ fizice și ju ɻri ɻdice reclamă ɻ gruparea
ace ɻstora în ɻfuncție de anumite crite ɻrii. Pen ɻtru clasific a ɻrea impozitelor se uti ɻlizează mai
mul ɻte criterii deoa ɻrece aceste ɻa pot avea difer ɻite implicații ɻ în viața ɻeconom ɻică făcând ɻ astfel
nec ɻesară grupar ɻea lor ținâ ɻnd seama de ɻacestea .
În func ɻție de trăsăturile ɻ de formă ɻ și fond impo ɻzitele se împa ɻrt în:
1. imp ɻozite directe – ɻaceste ɻa rep ɻrezintă forma cea ɻmai uzuală ɻde impunere fi ɻind
așeza ɻte asupra venitului ori averii ɻ persoanel ɻor fizice ɻși jur ɻidice permi ɻțând
per ɻsonalizarea direc ɻtă, deoarec ɻe cel ɻ ca ɻre ɻîl suport ɻă definitiv ɻeste cunoscut ca
urmare ɻ a existe ɻnței rolulu ɻi nominativ (ex ɻistența unui ɻ document ɻprealabil în ɻ car ɻe se
menț ɻionează iden ɻtitatea contrib ɻuabilului). Acest ɻea sunt p ɻercepute perio ɻdic, fiind
sup ɻortate de că ɻtre contribuab ɻil, pe cân ɻd impozit ɻul indirect ɻ poate f ɻi repercutat
asup ɻra al tor pe ɻrsoane. Ele ɻ comportă ɻ o bună ɻ elastici ɻtate econom ɻică, întrucât
acțione ɻază asupra a ɻvuției contribua ɻbilului. Di ɻn perspectiva ɻcontribuabilulu ɻi acest
impoz ɻit este tran ɻsparent, acesta p ɻutând măsura sa ɻcrificiul pe ɻ care îl supo ɻrtă.
2. impozi ɻte indirect ɻe – supor tate d ɻe către con ɻtribuabili cu o ɻcazia consu ɻmului de
bun ɻuri și servicii, ɻele regăsind ɻu-se în prețul ɻplătit cu o ɻcazia achizițio ɻnării lor,
a ɻvând ɻo mare elas ɻticitate, fiind ɻ direct de ɻpendente de vol ɻumul vânzăr ɻilor, creșt ɻerea
aces ɻtora reperc ɻutându -se asu ɻpra rand amen ɻtului fisc ɻal. Afectân ɻd consumul
imp ɻozitele indire ɻcte nu corespund ɻprincipi ɻului justiției fi ɻscale ɻ. Ele sun ɻt acceptate
mai ușo ɻr decât impozi ɻtele directe ɻdeoarece ɻsuma sarcin ɻii fiscale suporta ɻte nu es ɻte
cu ɻnoscută contribu ɻabililor. Randam ɻentul fiscal al ɻacestor im ɻpozite este ridi ɻcat în
faza ɻde creșt ɻere economică ș ɻi ɻscăzut î ɻn caz de r ɻecesiune.
În fun ɻcție de neutr ɻalitatea față de contribuabi ɻl impozitele s ɻe pot grupa ɻîn reale și
pers ɻonale. Impozit ɻele reale se car ɻacterizează prin ɻ aceea că s ɻe stabi lesc asup ɻra obiec ɻtelor
material ɻe fără să se ɻțină seama și ɻ de situația per ɻsonală a subie ɻctului impozitu ɻlui. Aces ɻte
im ɻpozite se m ɻai numesc și o ɻbiective sau ɻpe produs, deo ɻarece se sta ɻbilesc asupra
produs ɻului/obiect ɻului impozabi ɻl. Impoz ɻitele personale, dim ɻpotrivă, țin s ɻeama, în ɻprimul
rând, d ɻe persoana (subiec ɻtul impoz ɻitului) în legătură ɻcu av ɻerea și veni ɻturile aces ɻtuia sau
indifere ɻnt de ele. D ɻe aceea impozitele ɻ personale ɻse mai numesc și ɻsubiective.

10
În fu ɻncție de scopul ɻ urmărit la institui ɻrea lor , im ɻpozitele se grupe ɻază în imp ɻozite
financ ɻiare și impozit ɻe de ordine ɻ. Primele se ɻ instituie în vedere ɻa realizării de ɻvenituri
pent ɻru sta ɻt cu un randa ɻment fiscal ridic ɻat, iar cele din ɻurmă vizează li ɻmitarea unei a ɻcțiuni,
atingerea ɻunui țel având ɻ caracter nef i ɻscal.
D ɻupă frecvența ɻcu care se realiz ɻează, impozitele p ɻot fi perman ɻente, perce ɻperea lor
pr ɻezentând o anum ɻită regularitat ɻe și inciden ɻtale-adică se ɻinstituie și s ɻe încasează o ɻsingură
dată.
Du ɻpă instituția car ɻe le administ ɻrează , se în ɻtâlnesc impozi ɻte ale statu ɻlui și im ɻpozite
locale, în c ɻazul statelor cu ɻstructură unitară, ɻ respectiv ɻ federale -ale ɻ statel ɻor memb ɻre
aparținâ ɻnd federați ɻei l ɻocale.