Durdeu Patricia – Elena [627132]

1
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]
2020

2
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

Tulburarea de panic ă, anxietatea de
moarte și depresia predispun
dezvoltarea stresului post -traumatic
la victimele terorismului

Coordonator științific:
Prof. Dr. Gabriela Groza Absolvent: [anonimizat]
2020

3
REZUMAT

Lucrarea de față prezintă o sintetizare ale unor studii prezentate în literatura de
specialitate, privind efectele expunerii directe versus indirecte ale victimelor la atentatele
teroriste și prevalența și factorii asociați cu tul burarea de stres posttraumatică.
Așa cum s -a demonstrat în unele studii, deși rata atentatelor teroriste este mai scăzută față
de numarul de accidente ( de exemplu de mașini), acestea pot avea consecințe mult mai mari
asupra victimelor implic ate atât în mod direct, cât și în mod indirect. Una dintr e aceste
consecințe, cu impact semnificativ asupra sănătății mentale este tulbu rarea de stres post –
traumatic . În acest sens, multe teorii despre procesele de bază implicate în dezvoltarea
tulbur ării de stres post -traumatic s-au concentrat pe analiza elementelor cognitive, postulând
că evenimentele traumatice produc schimbări în gândurile și credințele victimei.
Lucrarea este organizată în cinci capitole mari: introducerea, metodă, rezultate, discuții și
concluzii. În cadrul primului capitol s -a prezentat motivul principal al studierii terorismului și
în special al victimelor acestor acte de terorism fiind considerate obiectivul principal. Efectele
asupra victimelor sunt atât la nivel fizic cât și psihic. De asemenea , s-a discutat importanța
studierii consecințelor psihice asupra victimelor, în cazul acesta cea mai frecventă consecință
la nivel psihic este Tulburarea de stres post -traumatic. Tot în cadrul primului capitol, s -a
evidențiat prin literatura de specialitat e tema abordată precum și precizarea obiectivului
principal și al ipotezelor.
În capitolul doi s -a prezentat designul de cercetare, metoda de selecție, eșantionare a
participanților, instrumentele de măsurare folosite și procedura de lucru care a pus în evidență
modul de derulare a cercetării. Capitolul al treilea prezintă rezultatele așteptate în urma analizei
rezultatelor oferite la chestionare de către participanți, capitolul patru evaluează și interpretează
implicațiile rezultatelor așteptate, iar ultimul capitol reprezintă sumarizarea obicetivului
principal discutat, dar și al rezultatelor așteptat e.

4
CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE …………………………………………………………… 6
1.1 Prezentarea problemei …………………………………………………… … 6
1.2 Explorarea importanței problemei ………………………………………… . 7
1.3 Prezentarea literaturii relevante ……………………………………………. 8
1.3.1 Terorismul contemporan și implicaț ii psihologice …………………. 8
1.3.1.1 Definiții ………………………………………………………… .. 8
1.3.1.2 Modelul psihiatric și modelul sociologic al terorismului ………… 9
1.3.1.3 Teroare și Ideologie ……………………………………………… 10
1.3.1.4 Profilurile teroriș tilor, bolile mintale asociate precum și
predispozițiile neurobil ogocie privind violența masculine ……….. 10
1.3.2 Victimele terorismului și PTSD ………………………………… . 13
1.3.2.1 Definiții ………………………………………………………… . 14
1.3.2.2 Tulburarea de stres posttraumatic. Evoluție conceptuală, clasificare,
simptome și confruntarea cu aceasta …………………………… . 15
1.3.2.3 Modelele diatez ă-stres privind Tulburarea de stres post –
traumatic …………………………………………………………………………….. . 18
1.3.2.4 Teoria emoțională a procesării în PTSD …………………………………. 20
1.3.2.5 Factorii de risc pentru tulburarea de stres posttraumatică ……….. 21
1.3.2.6 Teoria managementului terorii și Teoria perturbării anxietății –
tampon …………………………………………………………… 21
1.3.2.7 Statistici asupra atentatelor și repercursiunile psihopatologice în urma
atentatelor …………………………………………………… …… 22
1.3.2.8 Tulburarea de stres posttraumatic derivată din atacurile
teroriste ………………………………………………………… 23
1.4 Precizarea obiectivului general, specific și a fiecărei ipoteze
formulate ………………………………………………………………… . 24
CAPITOLUL II. METODĂ ………………………………………………………………… 26
2.1 Designul de cercetare …………………………………………………… . 26
2.2 Participanți …………………………………………………………… …. 27

5
2.3 Instrumente de măsurare ……………………………………………… . 28
2.4 Procedura d e lucru …………………………………………………… .. 31
CAPITOLUL III. REZULTATE ………………………………………………………… . 33
CAPITOLUL IV. CONCLUZII …………………………………………………………. . 34
CAPITOLUL V. CONCLUZII ALE CERCETĂRII ……………………………………. . 35
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………… . 36

6
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE

1.1 Prezentarea problemei

Alper S. și Elif O. (2019, p. 1) susțin că o amenii de pe tot globul sunt îngroziți de
atrocitățile comise de teroriști, iar terorismul a fost frecvent numit drept una dintre cele mai
importante probleme în multe s ocietăți diferite (de exemplu, R iffkin 2015). Tot cei doi
afirmă faptul că t erorismul pare a fi o amenințare principală pentru siguranța în ochii
publicului și ne oferă o statistică privind terorismul. Aceste acte de teroare provoacă în jur
de 30.000 de decese în fi ecare an și au comparat aceste decese provocate de atentate
teroriste cu cele provocate de accidentele rutiere. În urma unor analize, Sinan și Elif (2019)
au ajuns la concluzia că atentatele teroriste au stârnit un i nteres mai mare față de accidentele
rutiere de a fi studiate, datorită faptului că atacurile teroriste, dar nu accidentele de
circulație, implică autorii care provoacă intenționat vătămare .
Totul pare să fi început de la a tacurile din SUA din 11 septembrie 2001, fiind motivul
pentru care politicienii și publicul au încercat să scoată la lumină factorii care incită la
teroare. Așadar, conform unor studii îndelungate, un impact major pe care atacurile teroriste
le au este, în gene ral, măsurat în cee a ce privesc victime le, consecințe le electorale,
cantitatea de daune la locul atacului și impactul asupra economi ei și turismului. Astfel,
Daniel G. Arce (2019, p. 372) consideră că victimele sunt ceea ce a pus „terorismul” în
terrorism , de aceea, cercet ătorii si -au focusat timp îndelungat atenția asupra victimelor unor
atentate teroriste, și mai puțin asupra economiei, daunelor la locul accidentului sau asupra
consecințeor electrorale.
Efectul expunerii la un eveni ment traumatic asupra sănătăți i victimelor atacului
terorist a primit o atenție considerabilă î n literatura de specialitate . Unul dintre cele mai
analizate aspecte este expunerea directă sau indirectă la traume. În cazul acesta, persoanele
care sunt implicate în mod indirect sunt acel ea în care rudele sau cei apropiați au fost
implicați într -un atac terrorist, iar acest atac a avut urmări grave asupra lor. Însă, depinde
influen ța factorilor de risc care joacă un rol decisiv în prezicerea dezvoltării tulburării de
stres post-traumatic , de aceea este necesară o analiză mai amplă asupra acestora, nu doar

7
expunerea direct sau indirectă la evenimentul traumatic (Tortella -Feliu, M., Fullana, M. A.,
Pérez -Vigil, A., Torres, X., Chamorro, J., Littarelli, S. A., de la Cruz, L. F. 2019)
Scopul acestei lucrări este sintetizarea unor studii empirice asupra tulburării de stres
post-traumatic (PTSD) la adulți, prezentă și dezvoltată în urma unor atacuri teroriste.
Totuși, în cadrul acestei lucrări accentul cade preponderant asupra victimelor implicate în
mod direct, nu cele implicate în mod indirect. Așa cum se poate regăsi în literatura de
specialitate ideea conform căreia diferențe le în răspuns la evenimentul traumatic ale
victimelor implicate în mod direct sunt vaste , de asemenea este important să se ia în calcul
factori i de risc care prezic apariția dezvoltării PTSD și care de altfel ajută a ceastă tulburare
să ia amploare.

1.2 Explorarea importanței problemei
Paz García -Vera, Sanz, și Gutiérrez (2016 a, p.328 -329) susțin că așa cum se prezintă
în Consorțiul Național pentru Studiul Terorismului și Răspunsuri la Terorism (2015) din
Statele Unite ale Americii, în cursul anului 2014 au avut loc 13.463 de atacuri teroriste la
nivel mondial, care au provocat 32 .727 de decese, 34.791 de victime rănite și 9.428 de
răpiri, iar dintre acestea atacuri, 561 au provocat 10 s au mai multe mortalități. Prezen ța
unor astfel de date justifică faptul că, în ultimii ani, terorismul a devenit unul dintre cele
mai grave și cu p robleme la nivel mondial și că au fost create și dezvoltate programe de
cercetare sistematică despre consecințele sale psihopatologice. De fapt, atacurile din 11
septembrie 2001 din New York și Washington, DC au marcat un punct de plecare în
cercetările pr ivind repercusiunile psihopatologice ale atacurilor teroriste, cu o creștere
spectaculoasă a publicațiilor științifice pe această temă. De asemena, Castanho Silva (2018 ,
p.11) aduce la cunoștință faptul că terorismul a avut întotdeauna un impact de lungă d urată
asupra opiniei publice. Spre exemplu atentatul din America privind cele două clădiri a
modelat politica externă americană și preferințele americanilor cu privire la mai multe
probleme, de peste un deceniu. Aceleași efecte sunt observate și în Europa, pentru
atentatele de la Madrid din 2004 sau cele din Londra din 2005. Prin urmare, ar fi de așteptat
ca tirurile barbare la sediul Charlie Hebdo și alte locații din Paris, în ianuarie 2015, precum
și atacurile coordonate din 13 noiembrie 2015 ar fi declan șat schimbări ale opiniei publice
în Franța și alte țări europene. Un alt impact asupra victimelor este cel efectuat în rândul
victimelor imediate ale atacurilor teroriste naționale, adică supraviețuitorii, martorii și
rudele apropiate ale celor care au fost uciși în timpu l atacurilor teroriste, confirmând faptul
că astfel de persoane prezintă un risc ridicat de a dezvolta suferință ca reacție la evenimentul

8
traumatic, precum și frică generalizată și anxietate, gânduri repetate cu privire la atacul de
teroare, depresie și p robleme în funcționarea zilnică (Hamama -Raz et al 2016 , p.2-3)
Cu s iguranță există numeroase motive care susțin studierea efectelor și al
cosencințelor actelor de teorism asupra victimelor acestora , deoarece indiferent de actul
terorist, consecințele psihologice dar și fizice sunt cele care își lasă amprenta cea mai mare.
Așa cum susțin Fekih -Romdhane, Chennoufi, și Cheour (2017 , p.1-2), atacurile teroriste
își lasă amprentele asupra psihicului nostru, deoarece pot genera un profund sentiment de
frică și imprevizibilitatea și produce o experiență plină de pierdere de sigur anță. Prin
urmare, atacurile teroriste poat duce la o gamă largă de tulburări psihologice pentru
persoanele expuse. Tot ei amintesc faptul că literatura ante rioară a notat că dezastrele
perpetuate de teroriști pot fi asociate cu cele mai severe niveluri de deficiențe și consecințe
asupra sănătății mintale a tuturor tipurilor de evenimente traumatice. Câteva studii (de
exemplu Galea și colab. 2002, 2003; Rubin și colab. 2007; Schlenger și colab. 2002;
Schuster și colab. 2001; Silver și colab. 2002) au identificat o serie de efecte mentale
dăunătoare pe care terorismul le are asupra sănătății asupra celor expuse acestuia, inclusiv
niveluri ridicate de primejdie, simptomatologie posttraumatică și depresia sau starea de
spirit scăzută. Așadar, în urma unor studii (Galea și colab. 2005; Norris și colab., 2002)
tulburarea de stres post-traumatic este considerată psihopatologia cea mai frecvent întâ lnită
după astfel de evenimente.

1.3 Prezentarea literaturii relevante
1.3.1 Terorismul contemporan și implicații psihologice
1.3.1 .1 Definiții
Sharma V . (2019 , p.1) afirmă că a ctul de teroare a fost marcat pentru prima dată,
când o organizație evreiască, Sicarii , au complotat împotriva romanilor care au invadat țările
lor. Cu toate acestea, cuvântul „terorism” a apărut în timpul Revoluției franceze la sfârșitul
anilor 1700 și a câștigat popularitate în anii ’70, odată cu formarea Armatei Republicane
Irlandeze Provizorii (PIRA) .
De-a lungul timpului s -a încercat să se ofere mai multe definiții în ceea ce privește
terorismul, însă în cea mai mare parte , oamenii sunt de accor d cu faptul că termenul de
„terorism” este asociat cu ceva negativ. În lucrarea sa, Jordan Miller (2018, p.5) susține că

9
acest co ncept provine din limba latină „terror” care de asemenea prov inde din greacă de la
cuvântul „ trein” ce semnifică frică.
Jennifer C. Gibbs (2010) consider ă că terorismul este foarte divers și nu se
încadrează perfect într -o cutie . Totuși, pentru a se putea înțelege despre ce este vorba, o
definiție a terorism ului este posibilă și necesară. De aceea, aceasta definește teroris mul în
sens larg, astfel: evenimente care implică amenințarea sau utilizarea efectivă a forței și
violenței ilegale pentru atingerea unui obiectiv politic, economic, religios sau social prin
frică, constrângere sau intimidare” (40), p. 184).
Potriv it lui Forst (Gibbs J, p. 172 ) „terorismul este crimă în extremă”. Rosenfeld
amintește de definiția Sutherland a criminologiei drept „studiul luării regulilor, încălcarea
regulilor și răspunsul s ocial la încălcarea regulilor”, aparent o definiție care se p otrivește
bine terorismului.
Hamm a subliniat că „… terorismul este încă o crimă în căutarea unei def iniții
sociologice” (Gibbs, p.172 ). Într -adevăr, nu există un consens asupra a ceea ce constituie
terorism ul, amintindu -ne de cuvântul comun „tero ristul este luptătorul pentru libertate al
altuia”. În consecință, unii ignoră cu totul problema definitorie.
John G. Horgan (2017 , p.199 ) în lucrarea sa, încearcă să ofere o definiție asupra
terorismului. Acesta susține că terorismul este un tip sp ecial de strategie care folosește
violența publică destinată să efectueze schimbări sociale sau politice, dar pentru ca un act să
fie clasificat în mod fiabil drept terorism sau de natură teroristă, acesta trebuie să prezinte
victimizarea apropiată a non -combatanților (de exemplu, civil i) pentru a influența departe
actori mai îndepărtați (de exemplu, guverne) și agende.
Burgess (Gibbs, p.172) , de exemplu, refuză să definească terorismul, deoarece orice
discuție s -ar limita la limitele înguste ale aces tei definiții.
În prezent, atacurile teroriste, considerate manifestări de violență, se pot îndrepta
împotriva ordinii internaționale sau a regimului socio -politic din interiorul statelor.
Terorismul vine în două varietăți . Prima se referă la terorismul domestic/ intern care
este direcționat spre casă și, pentru care atât victimele cât și făptuitorii sunt cetățeni ai locului
unde atacul are loc. Pe de altă parte, există si terorismul transnațional implică două sau mai
multe țări, din cauza naționalităților victimelor și ale făptuitorilor sau a le țării care a susținut
atacul după cum susțin Khusrav Gaibulloev și Todd Sandler (2019, p.278)

1.3.1.2 Modelul psihiatric și modelul sociologic al terorismului

10
Henner Hess (2003 , p.343 -344) a studiat cauzele și consecințele terorismului de
stânga și de dreapta în patru țări europene: Ita lia, Germania, Franța și Olanda prin
intermediul celor două modele. Așadar, modelul psihatric consider că există întotdeauna
personalități predispu se să comită acte violente. Motivul este de obicei căutat în unele
tulburări biologice sau traumatisme din copilărie sau probleme în socializare. În schimb,
modelul sociologic presupune implicit actori „normali” sau cel puțin redă factorii de
personalitate . Se pornește de la condiții structurale precum cele economice, sociale, politice
– predispuse la generarea de tulburări și mișcări sociale. Astfel, modelul urmărește apoi
soarta acelor mișcări sociale în interacțiunea lor cu statul și instituțiile sale de control.

1.3.1.3 Teroare și Ideologie
Sedgwick, M. (2007 , p.99 -101) afirmă că „o ideologie radicală este esențială în
producerea terorismului și, î n mod evident, un terorist fără motivație ideologică (sau
religioasă sau religio -ideologică) ar fi, prin majoritatea definițiilor, fie un criminal obișnuit,
fie bolnav psihic ”. Tot în lucrarea sa, Sedgwick, M. (2007) susține ideea conform căreia
toate ideologiile radicale, oricum, au ceva în comun, cel puțin în etapele lor anterioare.
Naționalismul și sociali smul se regăsesc, de asemenea, alături de ideologia religioasă în cel
mai timpuriu grup terorist islamic, frații musulmani egipteni. În anumite cazuri, însă,
ideologia sau convingerea religioasă pot face o mare diferență în ceea ce privește
probabilitatea adoptării terorismului. Totusi, marxism -leninismul ortodox a respins
„teroarea individuală” ca principi, însă. la cealaltă extremă, ideologia care i -a inspirat pe
mulți dintre teroriștii italieni din anii ’70 a fost implicit violentă.
1.3.1.4 Profilurile teroriștilor, bolile mintale asociate precum și predispozițiile
neurobilogocie
privind violența masculină
Cyrus H o, Tian Quek, Roger Ho și Carol Choo (2019, p.2 -4) au încercat să ofere o
clasificare privind diferite profiluri ale teroriști lor. Printre acestea se numără: actori de grup,
care lucrează în cadrul unei organizații și actori care acționează singuri ; cei care se oferă
voluntar pentru misiuni de sinucidere și cei care îi manipulează strategic pe alții pentru a le
duce la îndeplinir e, asigurându -și astfel propria supraviețuire.
Teroriștii cu actori de grup:

11
Unii cercetători susțin că persoanele care lucrează în cad rul unei rețele de teroare
sunt normale din punct de vedere psihologic . Unii cercetători au susținut însă , că anumite
tipuri de personalitate, cum ar fi cele cu predispoziție paranoică, antisocială sau
sadomasochistă, precum și cei care sunt supărați și amari din cauza marginalității lor, pot fi
atrași de violența stimulată de terorism (Weatherston 2003). Un studiu comparativ controlat
de Merari et al. (2009) care evaluează tipurile de personalitate ale atentatelor sinucigașe și
organizatorii atentatelor sinucigașe au dezvăluit că atacatorii sinucigași aveau o putere
semnificativ mai mică a l ego-ului decât org anizatorii și aveau mai multe șanse să aibă un
stil de personalitate dependent și evitativ sau impulsiv și instabil emoțional.
Teroriști cu un singur actor
Cyrus Ho et al. (2019) ne sugerează că t erorismul cu un singur actor a fost adesea
legat de boli mintale, posibil de extrapolarea faptului că actorii singulari sunt cel mai
probabil excluși social și au personalități „ciudate”, care pot fi precipitații ale bolilor mintale.
De asemenea, Cyrus Ho și colab. prezintă studiul lui Corner și Gill (2015 ) unde s -a raportat
că 43% dintre actorii singurați evaluați aveau antecedente de boli mintale și că un terorist
cu un singur actor avea de 13,49 ori mai mult să aibă o boală mentală decât un actor de grup.
Au fost implicate diverse tulburări mintale, cum ar fi schizofrenia, tulburarea delirantă,
tulburarea de personalitate antisocială și tulburarea spectrului de autism, dar nici o tulburare
unică nu a fost asociată cu terorismul spu aceștia după analiza studiului lui Bhui (2016) .
Studiul realizat de Merari și colab. (2009) a constatat că 40% din palestinienii închis
atentatarii sinucigași au fost apreciați că au semne clinice de comportament suicid și 53,3%
au tendințe depresive.
Studii recente au relevat diverși factori socio -ambiental i și neurobiologici asociați
cu comportamentul terrorist așa cum sunt prezente în lucrarea lor (Cyrus et al. 2019, p.3) .
Conform lui Campelo (2018), factorii socio -culturali care predispun la o persoană de a iniția
un atac terrorist sunt disfuncția familia lă, prietenii cu persoane radicalizat, m ediu geopolitic
instabil și polarizarea societății (condiții socio -economice inegale în țară) .
În plus, s -au mai analizat și f actorii neurobiologici din perspectiva lui Bogerst
(2018), constatând că infractorii violenți au caracteristici precum scăderea substanței cenușii
în orbitofrontal și prefrontal cortex , scăderea volumului tuturor structurilor temporolimbice
și a cortexului cingulat posterior , conectivitate funcțională redusă între cort exul frontal și
zonele limbice, insula anterioară și cortexul cingulat posterior . De asemenea, s -au constatat

12
deficite structurale și funcționale în regiunile creierului esențiale pentru empatie și
compasiune, simi lare cu persoanele cu tulburări de personalitate antisociale (Blair 2005;
Marazziti 2013).
În opinia cercetătorilor Cyrus Ho et al. (2019 , p.6 ), conceptualizarea
comportamentului terorist trebuie să ia în considerare perspective multiple și să recunoască
diferențele individuale unice, precum și rolurile, așteptările și experiențele asociate cu
diferite subtipuri de comportament terorist. Pe baza literaturii pe care aceștia au revizuit -o
pentru lucrarea lor, au propus un cadru clinic rapid și simplificat al factorilor de risc care
poate fi încorporat în interviul clinic pentru a ajuta clinicienii de sănătate mintală să
identifice pacienții cu ris c ridicat care pot fi implicați / intenționează să fie implicat în
terorism. Aceștia pot fi factorii de risc social prin disfuncție familială, p rietenia cu indivizii
radicalizați, t răind într -o zonă geopolitică in stabilă sau cu legături strânse, șomaj, n icio
istorie a relațiilor romantice; factori clinici de risc prin ideea omucidă, i deea su icidului
(inclusiv încercările), e pisodul depresiv major (în ultimul an ).
Predispoziții neurobiologice pentru violența masculină
Möller -Leimkühler, A. M. (2017 , p.1-2) specific ă ideea conform căreia terorismul,
fie că este legat de grup, fie că este executat ca terorism cu un singur actor, este un fenomen
predominant masculin. În general și de -a lungul istoriei, bărbații tineri au fost principalii
protagoniști ai violenței criminale și politice . În urma unor analize experimentale, ea ajuns
la concluzia că printr -o mutație a monoaminoxidazei A (MAOA), o enzimă care codifică
gena responsabilă de descompunerea neurotransmițătorilor norepinefrin ă, serotonină și
dopamin ă, face ca bărbații afectați să fie mai dispuși la comportamente antisociale și
violente, mai ales atunci când au suferit maltratare sau neglijare în copilăria lor .
În ceea ce privește structura creierului, volumul amigdalei masculine (centrul
procesă rii emoțiilor) este mai mare c omparativ cu cel al femeilor , în timp ce cortexul
orbitofrontal, care controlează emoțiile negative care apar din amigdala, este mai mic.
După cum concluzionează cercetătorii, bărbații pot fi mai puțin capabili să reglez e
emoțiile negative și deci poat fi mai predispuși la un comportament impulsive față de femei.
În plus, Möller -Leimkühler, A. M. (2017 , p.3) a mai concluzionat că î n timp ce femeile
aflate în stres pot fi protejate de estrogen și oxitocină și pot răspunde cu strategii prosociale,
cum ar fi comuni carea și solicitarea de ajutor. În schimb, bărbații tind să răspundă cu o
eliberare mai mare de cortizol și te stosteron, care este asociat cu lupta sau răspunsul la fugă,

13
în special atunci când se simt amenințați în statutul lor social. Bărbații cu testosteron ridicat,
atunci când vizualizează fețe supărate, afișează mai puțin activarea amigdalei decât cei cu
testosteron scăzut, ceea ce indică faptul că se simt mai puțin amenințați de mânia celorlalți.
1.3.2. Victime le terorismului și PTSD
Aș dori ca înainte să ofer definiții date de cercetători pe ntru conceptul de „victime ale
terorismul ui”, să prezint viziunea lui Schmid (Campbell, p.453) în legatură cu victimele unui
atac terorist: „ Există ceva special pentru victimele terorismului, ceva care le diferențiază de
multe alte victime. Terorismul, la fel ca genocidul, este un atac unilateral al armatului asupra
celor fără apărare. Victimele terorismului sunt amenințate sau distruse pe timp de pace sau
în afara zonelor de război, pe neașteptate și fără provocări. Pentru teroriști, victim a este doar
un instrument, nu ținta finală”.
Elizabeth A. Campbell (2010, p. 453) susține că t rebuie avut în vedere dacă victimele
atacurilor teroriste p ot fi considerate ca având același tip de vătămare psihologică ca
victimele altor dezastre sau agresiuni criminale.
Câțiva cercetători au subliniat că există anumite caracteristici specifice, care sunt
comune majorității atacurilor teroriste, care fac ca semnificația acestor evenimente să fie
diferită de alte tipuri de traume sau evenimente adverse psihologice, așa cum a precizat și
Schmid. Astfel, u nele dintre caracteristicile semnificative care au fost enunțate de Campbell
E. (2010) sunt:
 Obiectivul principal al teroristului es te inducerea fricii comunitare;
 Indivizii vizați nu sunt principalele focare ale teroristului, ci mai degrabă un
mijloc de finalizare a atingerii perturb ării și anxietății comunitare;
 Toată comunitatea suferă ca urmare a unui atac terorist, chiar și cei care nu au
fost ei înșiși direct ră niți sau martori ai unui atac, p rin urmare, impactul psihologic al
evenimentelor teroriste este foarte potențial, deoarece nu există granițe geografice față de
frica care poate fi instilată;
 Evenimentele teroriste sunt de obicei proiectate pentru a ave a loc fără niciun
avertisment; a ceasta înseamnă că sunt mai dăunătoare din punct de vedere psihologic .
Prin urmare, alți cercetători precum Martín -Peña, J., Andrés, A., Ramos -Villag rasa,
P. J., & Escartín, J. (2016 , p.1) spun că trăirea sub amenințare poate avea impact asupra
individului (de exemplu, impactul care produce o amenințare cu moartea în viața de zi cu
zi), trecutul (de exemplu, când amenințarea cu moartea a avut o conseci nță precum un atac)

14
și viitorul (de exemplu, riscul potențial de amenințarea cu moart ea va deveni un adevărat
atac).
1.3.2.1 Definiții
În dreptul internațional nu există o definiție clară pentru „victime a unui act terorist”.
Cu toate acestea, în artico lul 1 din Declarația Adunării Generale a Națiunilor Unite (ONU)
a Principiilor de bază ale justiției pentru victimele criminalității și abuzului de putere există
o definiție a „victimei” (denumită în continuare Declarația ONU din 1985):
1. „Victime” înse amnă persoane care, individual sau colectiv, au suferit vătămări,
inclusiv vătămări fizice sau psihice, suferință emoțională, pierdere economică sau depreciere
substanțială a drepturilor lor fundamentale, prin acte sau omisiuni care încalcă legile penale
operative în cadrul statului membru Statele, inclusiv acele legi care proscriu abuzul de putere
criminală.
2. O persoană poate fi considerată victimă, conform prezentei declarații, indiferent
dacă făptuitorul este identificat, reținut, urmărit penal sau condamnat și indiferent de relația
familia lă dintre făptuitor și victimă.
Termenul „victimă” include, după caz, familia imediată sau persoanele dependente
ale vict imei directe și ale persoanelor care au suferit vătămări în intervenția pentru a ajuta
victimele în suferință sau pentru a preveni victimizarea.
3. Dispozițiile cuprinse în prezentul document se aplică tuturor, fără deosebire de
niciun fel, cum ar fi rasa, culoarea, sexul, vârsta, limba, religia, naționalitatea, opinia politică
sau de altă n atură, credințele sau practicile culturale, proprietatea, nașterea sau statutul
familiei. , origine etnică sau socială și dizabilitate.
Atacurile teroriste pot fi evenimente extrem de traumatizante și pot duce la
probleme psihologice durabile în rândul victimelor și martorilor (de exemplu, Cohen și
colab. 2006; Neria și colab. 2011; Salguero și colab. 2011). Astfel, în urma unor analize
riguroase privind victimele atentatelor teroriste, printre cele mai întânite tulburări dezvoltate
de aceștia se numară și Tulburarea de stres post-traumati c.
În secțiunea ce urmează, voi face o introducere pentru această tulburare precizând
evoluția c onceptuală, clasificare și simptome conform Manualului de diagnostic și statistic
al tulburărilor mintale (DSM -5).

15
1.3.2.2 Tulburare a de stres posttraumatic. Evoluție conceptuală , clasificare, simptome și
confruntarea cu aceasta
Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) a atras controverse încă de la introducerea
sa ca tulburare psihiatrică în cea de -a treia ediție a Manualului de diagnostic și statistic al
Asociației Americane de Psihiatrie (APA) din 1980. Cu fiecare revizuire a DSM, criteriile
pentr u PTSD s -au schimbat substanțial. După publicarea celei de -a patra ediții a DSM
(DSM -IV) în 1994, experții PTSD au criticat pe larg criteriile, propunând numeroase
modalități de abordare a problemelor identificate. Cea de -a cincea ediție (DSM -5) a
criterii lor a necesitat șapte ani de planificare, șase ani de activitate a grupului de lucru efectiv
și un an pentru finalizarea materialelor pentru publicare și obținerea aprobării Adunării APA
și a consiliului de administrație ( Anushka Pai, Alina M. Suris, și Ca rol S. North 2017 , p.1).
Clasificarea diagnostică a PTSD
Anushka Pai, Alina M. Suris, și Carol S. North (2017, p.2 -5) susțin că p oate cea mai
substanțială schimbare conceptuală în DSM -5 pentru PTSD a fost eliminarea tulburării din
categoria tulburări lor de anxietate. În plus, c ercetări cons iderabile au demonstrat că PTSD
implică emoții multiple (de exemplu, vinovăție, rușine, furie) în afara spectr ului fricii /
anxietății , oferind astfel dovezi incompatibile cu includerea PTSD în tulburările de
anxiet ate. În DSM -5, PTSD a fost plasat într -o nouă categorie de diagnostic numită
„Tulburări legate de traume și stresor”, care indică o concentrare comună a tulburărilor din
aceasta în ceea ce privește evenimentele adverse.
Această categorie de diagnostic este distinctivă între tulburările psihiatrice în
condițiile de expunere la un eveniment stresant ca o precondiție. Alte tulburări incluse în
această categorie de diagnostic sunt tulburarea de ajustare, tulburarea de atașare reactivă,
tulburarea de implica re socială dezinhibată și tulburarea de stres acut. Aceasta este singura
categorie de diagnostic din DSM -5 care nu este grupată conceptual după tipurile de
simptome caracteristice tulburărilor din ea.
Criteriul A: Expunerea la trauma conform DSM -5
Tulburarea de stre posttraumatic (PTSD) începe cu criteriul A, care necesită expunere
la un eveniment traumatic. Criteriul A nu este doar cea mai fundamentală parte a nosologiei
PTSD, ci și cel mai controversat aspect al acestuia. Unii autori au pus sub se mnul întrebării

16
valoarea criteriului A, sugerând chiar eliminarea acestuia. Însă acest criteriu a fost păstrat în
DSM -5, dar a fost modificat pentru a restricționa incluziunea acestuia.
De altfel, n u toate evenimentele stresante implică traume. Definiț ia DSM -5 a traumei
necesită „moarte efectivă sau amenințată, vătămare grav ă sau violență sexuală”. În schimb,
evenimentele stresante care nu implică o amenințare imediată la viață sau vătămări fizice,
cum ar fi stresorii psihosociali (de exemplu, divorțul sau pierderea locului de muncă) nu
sunt considerate traume în această definiție . (Anushka Pai, Alina M. Suris, și Carol S. North
2017).
Pe lângă faptul că necesită apariția unui eveniment traumatic, criteriul A prevede că
individul trebuie să fi avut o expuner e calificativă la traumatism . Cu alte cuvinte, trauma
este necesară, dar nu este suficientă pentru luarea în considerare a Tulburării de stres
posttraumatic fără o expunere calificativă la acea traumă. Pentru a clarifica lucrurile, Breslau
și colab. a subliniat că legătura dintre simptomele PTSD și expunerea la un eveniment
traumatic este ceea ce face ca diagnosticul de PTSD să fie o tulburare distinctă. Au pus
întrebarea „Fără expunere la traume, ce este posttraumatic în legăt ură cu sindromul care
rezultă?” (Anushka Pai, Alina M. Suris, și Carol S. North 2017).
Criteriile legate de simptome
Simptomele specific e Tulburării de stres posttraumatice sunt legate condiționat de
expunerea la traume. Aproape toate celelalte tulburări din criteri ile DSM sunt definite în
funcție de simptomele lor caracteristice și astfel , în cazul acesta, această tulburare își creează
o complexitate care nu se mai întâlnește la alte tulburări. Conform criteriilor de diagnostic
actuale, evaluarea simptomelor PTSD es te adecvată numai dacă se îndeplinește criteriul A,
adică individul a avut o expunere calificativă la o traumă necesară. Fără această expunere la
traume, simptomele psihiatrice raportate de o persoană nu s -ar califica ca simptome PTSD.
Manualul de diagnos tic și statistic al tulburărilor mintale (DSM -5) prevede că, pentru a se
califica, simptomele trebuie să înceapă (criteriile de simptome B și C) sau să se agraveze
(criteriile de simptom D și E) în funcție de evenimentul traumatic Chiar dacă simptomele
trebuie să fie legate de un eveniment traumatic, această legătură nu im plică cauzalitate sau
etiologie (Anushka Pai, Alina M. Suris, și Carol S. North 2017) .
DSM -5 a crescut numărul de grupuri de simptome de la trei la patru și numărul de
simptome de la 17 la 20. Grupurile de simptome DSM -5 sunt intruziune, evitare, modificări
negative ale cogniției și dispoziției și modificări ale excitației și reactivității. Pentru a forma

17
noul grup, DSM -5 a separat evitarea și amorțirea simptomelor în diferite grupuri. Cele două
elemente de evitare din grupul DSM -IV / -TR evitare / amorțire (criteriul C) cuprind acum
grupul de evitare DSM -5 (criteriul C), iar simptomele de am orțire sunt acum incluse cu
simptome cognitive și simptome de dispoziție în cogniția negativă și grup de dispoziție
(criteriul D). Încă t rei noi simptome au fost adăugate la criteriile PTSD din DSM -5: starea
emoțională negativă persistentă, cogniții persis tente distorsionate despre cauza sau
consecințele traumei care duc la vinovăția sinelui sau a altora și comportament imprudent
sau autodistructiv. S -a constatat că un comportament imprudent sau autodis tructiv are o
prevalență redusă, cee ace a facut ca acest simptom să fie aprobat în principal de subgrupa
care rapo rtează cele mai severe simptome (Anushka Pai, Alina M. Suris, și Carol S. North
2017) .
Criterii și specificații suplimentare
Un nou set de criterii PTSD a fost adăugat pentru copiii cu vâr sta de șase ani sau mai
mici, pentru a reflecta nivelul lor de dezvoltare. Criteriil e pentru copiii mai mici nu au
expunerea repetată sau extremă la detalii aversive ale tipului de expunere a evenimentului
traumatic”, au doar trei grupuri de simptome const ând dintr -un total de 16 simptome, au
diferite simptome grupate în comparație cu criteriile de simptom pentru adulți, iar expunerea
indirectă a traumei printr -un asociat apropiat este limitată la o figură de părinte sau de
îngrijire. În plus, amintirile in truzive la copiii mai mici nu trebuie să apară tulburătoare (ca
în refacerea jocului), iar coșmarurile nu trebuie să se bazeze contextual pe baza
evenimentului traumatic
Specificatorii acuti și cronici ai PTSD au fost eliminați în DSM -5, iar conceptul de
PTSD cu debut întârziat a fost înlocuit cu „expresie întârziată” definit ca „criteriile complete
de diagnostic nu sunt îndeplinite până la cel puțin 6 luni de la eveniment (deși debutul și
exprimarea unor simptome pot fi imediate) ”
Stresul si confr untarea cu PTSD
Janice Bell Meisenhelder și John P. Marcum (2009 , p.47 ) au evidențiat că stresul
posttraumatic descrie o gamă largă de răspuns la traume caracterizate prin patru simptome:
reexperimentare, hiper -excitare, evitare și amorțeală (Connor și Davidson 2001). În timp ce
amorțirea și evitarea caracterizează o reacție mai severă, reexperimentarea și hiper -excitația
apar mai frecvent în gradul mai puțin acut și mai puțin perturbator (Foa și colab., 1993;
McMillen et al. 2000; Moyers 1996; North și colab., 1999).

18
Janice B. Meisenhelder și John P. Marcum (2009 , p.47 ) evidentiază ideea conform
căreia strategiile de coping active diminuează cel mai eficient stresul post -traumatic, cum ar
fi revenirea la munca normală zilnică sau activitățile de agrement, petrecerea timpului cu
alții, atribuirea sensului la evenimente dureroase și gândirea pozitivă (Lantz și Buchalter
2001; Ledoux și Gorman 2001) . În plus, s tudiile anterioare au asociat o abordare spirituală
pozitivă cu mai puține simptome de suf erință psihologică (Pargament și colab. 1998; Sowell
și colab. 2000; T ix și Frazier 1998), în schimb, copingul spiritual negativ este asociat cu
depresia mai mare și sănătatea mentală mai slabă (Fitchett și colab. 1999; Mickley și colab.
1998; Pargament și colab. 1990; Pargament și colab. 1998; Pargament și colab., 2001).
Astfel, studiile au arătat că rug aciunea și credințele religioase au avut un impact pozitiv
asupra stresului posttraumatic. În cazul acesta, confruntarea spirituală pozitivă implică atât
un concept pozitiv despre Dumnezeu, cât și comportamente care caută o legătură mai strânsă
cu Dumnezeu (rugăciunea), cu o comunitate de credință (o prezență sporită a bisericii) și cu
alte persoane semnificative (prieteni și familie). Deoarece copingul spiritual pozitiv atrage
atât atitudini, cât și comportamente, și se întinde pe comportamente religioase și non –
religioase, aceste entități sunt raportate separat în analiză pentru a ră mâne fidele conceptual
datelor, iar confruntarea spirituală negative se referă la întrebări, confuzie sau mânie față de
Dumnezeu ( Janice Bell Meisenhelder și John P. Marcum 200 9).
1.3.2.3 Modele le diatez ă-stres privind t ulburarea de stres post -traumatic
Elwood, L., Hahn, K., Olatunji, B. și Williams, N. (2009, p.89) în lucrarea lor, descriu
modelele de diateză -stres care au fost aplicate recent la teoriile dezvoltarea PTSD (Bowman
& Yehuda, 2004; McKeever & Huff, 2003). Modelul de diateză -stres al PTSD afirmă că
evenimentul traumatic servește ca stresor primar și, prin urmare, activator al simptomelor
PTSD. Cu toate acestea, modelul propune ca diferențele in dividuale pre -traumă să contribuie
la dezvoltarea potențială a PTSD și că indivizii care posedă niveluri mai ridicate de
vulnerabilități psihologice relevante înainte de experiența traumatică prezintă un risc mai
mare pentru dezvoltarea PTSD decât cele car e posedă niveluri scăzute de aceste diateze. În
modelele de diateză -stres ale PTSD, factorii ecologici (adică, în legătură cu sinele sau mediul
înconjurător), diatezele biologice și stresul rezidual al traumatismului joacă un rol în
dezvoltarea PTSD (Bow man și Yehuda, 2004; McKeever & Huff, 2003).
Elwood et al. (2009 , p.89 ) aduc la cunoștină faptul că u n model complet de diateză –
stres al PTSD trebuie să țină seama de factorii pre -, peri – și post -traumă. De exemplu, factorii

19
de risc, vulnerabi litate și biologici pot fi clasificați ca factori pre -traumei. În plus față de
factorii de risc și vulnerabilitate, factorii biologici, reacțiile peritraumatice la traumatism și
circumstanțele posttrauma pot influența simptomatologia PTSD. În timp ce facto rii de
vulnerabilitate sunt doar o componentă a acestui model, relația lor cauzală propusă de
dezvoltarea simptomelor și tendința de a servi drept factori de întreținere odată ce tulburarea
s-a dezvoltat sugerează că ar putea juca un rol proeminent în dezv oltarea PTSD. Odată
înțeleși , factorii de vulnerabilitate pot fi schimbați și pot fi vizați în prevenire și intervenție.
De asemenea, c âteva modele teoretice ale psihopatologiei au delimitat vulnerabilitatea
fie în general, fie în tulburări sp ecifice. Teoria unificatoare a tulburărilor emoționale ale lui
Barlow și alții (2004) așa cum n e prezintă Elwood et al. (2009), descrie trei niveluri de
vulnerabilitate (adică biologice / genetice, generale, specifice), fiecare crescând în nivelul
specific al tulburării. De exemplu, afectarea negativă este considerată o vulnerabilitate
cognitivă generală, în timp ce afectarea pozitivă scăzută poate fi o vulnerabilitate specifică
pentru depresie. O clasă particulară de vulnerabilitate psihologică care a câșt igat o atenție
teoretică și empirică considerabilă în ultimele decenii este vulnerabilitatea cognitivă.
Modelele cognitive ale psihopatologiei propun ca procesele mentale precum interpretarea,
atenția și memoria să medieze relația dintre evenimentele de me diu și răspunsurile
emoț ionale (Riskind & Alloy, 2006).
Vulnerabilitățile cognitive constau în posesia caracteristică a convingerilor părtinitoare
sau a modelelor cognitive. Vulnerabilitățile cognitive specifice tulburării sunt
conceptualizate c a prejudecăți de prelucrare a informațiilor cu privire la amenințare, rău sau
siguranță specifice unei tulburări anxioase particulare (de exemplu, prejudecăți cognitive
legate de PTSD, cum ar fi percepția siguranței mediului și încrederea altora), ceea ce duce la
gânduri disfuncționale și comportamente (de exemplu, pericolul perceput permanent și
evitarea stimulilor asociați traumelor; Beck & Clark, 1997). În concordanță cu modelul de
diateză -stres descris mai sus, se presupune că vulnerabilitățile cognitiv e rămân latente până
când sunt activate de stres sau evenimente negative negative ale vieții. Odată activate,
vulnerabilitățile cognitive influențează modalitățile caracteristice ale persoanelor de a asista,
interpreta, organiza, reprezenta mental, să -și amintească evenimentele negative de viață sau
pericolele viitoare anticipate.
Structura PTSD din modelul de diateză -stres

20
Criteriile de diagnostic și prezentarea simptomelor de PTSD se suprapun cu alte
tulburări de anxietate și dispoziție, incl uzând tulburarea depresivă majoră (MDD), tulburarea
distimică, tulburarea de anxietate generalizat ă (GAD) și tulburarea de panică. Simptomele de
amorțire a PTSD, cum ar fi scăderea interesului pentru activitățile plăcute anterior, sunt
similare cu simptome le MDD și tulburării distimice. Includerea depresiei și a altor tulburări
de anxietate în spectrul de răspuns la traumatisme și asemănarea simptomelor dintre PTSD
și alte tulburări emoționale sugerează că examinarea diatezei cunoscute pentru aceste
tulbură ri ar putea fi benefică atunci când se studiază potențiale diateze pentru PTSD (Elwood
et al. 2009, p 90 -91).
1.3.2.4 Teoria emoțională a procesării în PTSD
Inspirat de Lang (1977, 1979), Foa și McLean (2016 , p.3-5) face o pr esupunere de bază
a Teoriei emo ționale a procesării (EPT) susținând că emoțiile precum frica sunt reprezentate
în memorie ca o structură cognitivă care include informații despre stimulii fricii, răspunsurile
fricii și sensul stimulii și răspunsurile. Stimulii, răspunsurile și semnificația lor sunt
interrelaționate în structura fricii, astfel încât intrările care se potrivesc cu orice parte a
structurii vor activa întreaga structură. Majoritatea persoanelor expuse unui eveniment
traumatic prezintă simptome legate de frică, c are se suprapun cu cele ale PTSD, inclusiv
reexperiențarea evenimentului ca răspuns la amintiri de traumă, hiperarous și evitarea
stimulilor legați de traume (de exemplu, Breslau și colab., 2005). Pentru majoritatea
supraviețuitorilor de traume, aceste sim ptome se ameliorează în timp. Când reducerea
simptomelor nu are loc, se dezvoltă PTSD. Aplicând EPT la PTSD, Foa & Cahill (p.4 ) au
sugerat că recuperarea naturală în urma unui traumatism are loc atunci când structura fricii
este activată în mod repetat în absența consecințelor temute. Astfel, persoanele care se
gândesc și vorbesc despre evenimentul traumatic, se angajează cu sentimente legate de
traume, și se așteaptă ca amintirile traumei din viața de zi cu zi să fie recuperate de la un
eveniment traumatic (a se vedea, de asemenea, Fo a și colab. 2006). În contrast, indivizii care
evită memoria traumatică și stimulii asociați traumelor pot dezvolta PTSD. Foa & Rothbaum
(1989) au propus ca memoria traumatizantă asociată cu PTSD să poată fi concepută ca o
structură patologică specifică a fricii care include asociații eronate între stimuli și răspunsuri
care au fost prezente în momentul traumei și semnificația lor. De exemplu, structura de frică
a unui individ cu PTSD legată de luptă poate include reprezentări d e stimuli precum gunoiul
de pe marginea drumului (prin asocierea cu dispozitive explozive improvizate), reprezentări
ale răspunsurilor precum respirația crescută și transpirația în timp ce este expusă la gunoiul

21
de pe marginea drumului și reprezentări ale sensul atribuit stimulilor, precum „gunoiul de pe
marginea drumului este periculos” și „respirația crescută înseamnă că mi -e teamă”.
1.3.2.5 Factorii de risc pentru tulburarea de stres post -traumatică
Se aproximează ca o treimie dintre indivizii expuș i la un eveniment traumatic sau la
experiență traumatică severă vor dezvolta Tulburarea de stres post -traumatic (PTSD) . Așa
cum a mai fost menționt conform Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor
Mintale (DSM -5), această tulburare este o afecțiune caracterizată prin reexperimentarea
persistentă a evenimentului, evitarea declanșărilor traumatice, modificări negative ale
cogniției și dispoziției și creșterea excitației și reactivității . Cauzele P TSD nu sunt pe deplin
înțelese, cu factori d e exemplu precum pretrauma, peritrauma și posttrauma care
interacționeză în moduri complexe , astfel încât unii indivizi înainte de traumă dispun de
factori ce țin de pretrauma (de exemplu: istoricul psihiatric) și sunt mai predispuși astfel să
dezvolte as tfel de tulburare sau sunt alți indivizi care nu dispun de un astfel de istoric și totuși
să dezvolte această tulburare după evenimentul în sine. Atfel, a fi capabil de a identifica
factori i de risc sau de protecție este crucial pentru a îmbunătăți previziunile și strategiile de
prevenire potențiale (Tortella -Feliu, M., Fullana, M. A., Pérez -Vigil, A., Torres, X.,
Chamorro, J., Littarel li, S. A., … de la Cruz, L. F., 2019 , p 155 )
Tortella -Feliu et. al (2019, p 155) au oferit o definiție privind factorii de risc, postulând
ca un factor de risc este "acea caracteristică, variabilă sau pericol care precede rezultatul
interesului care, dacă este prezent pentru un anumit individ, face mai probabil ca acest
individ, mai degrabă decât cineva selectat din populația generală, să dezvolte o tulburare
dată" .
1.3.2.6 Teoria managementului terorii și Teoria perturbării anxietății -tampon
Abdollahi, Pyszczynski, Maxfield și Luszczynska (2011, p.329 -330) explică Teoria
managementului terorii care abordează rolul pe care îl conștientizează inevitabilitatea morții
în comportamentul uman de zi cu zi. Teoria susține că conștientizarea oamenilor cu privire
la vulnerabilitatea și mortalitatea lor creează un potențial de anxietate atât de puternică care
ar submina un comportament eficie nt dacă nu este controlat așa cum ar trebui. Acest
potențial de anxietate este gestiona t printr -un tampon de anxietate sistem format dintr -o
viziune asupra lumii culturale, respect de sine și atașamente interpersonale strânse.
Capacitatea viziunilor asupra lumii și a respectului de sine de a oferi protecție împotriva
anxietății își are originea în sistemul de atașament, care apare la începutul vieții, ca bază

22
inițială a copilului de a controla frica și stresul și continuă să ofere securitate pe parcursul
vieții.
Teoria perturbării anxietății -tampon este o extensie a TMT la răspunsurile la traume
majore. A ceastă teorie consideră că confruntările traumati zante cu evenimente legate de
moarte, în care viziunea despre lume, stima de sine și atașamentele apropiate nu sunt în
măsură să protejeze unul de suferință extremă pot perturba funcționarea normală a
sistemului de tamponare a anxietății. Consecința imedia tă este că persoana este inundată de
teroare. Deoarece sistemul de tamponare a anxietății a fost ineficient în protejarea persoanei,
acesta încetează să funcționeze normal. Această lipsă de protecție lasă persoana vulnerabilă
la atacuri de anxietate și gân duri intruzive despre eveniment. Acest lucru duce la evitarea
amintirilor evenimentului și, în consecință, la hiper -vigilență cu privire la amenințările
aferente. Persoana devzvoltă frică față de frică, afecțiune la care se face referire la
sensibilitatea crescută la anxietate care s -a dovedit a fi asociată cu PTSD (Abdollahi,
Pyszczynski, Maxfield și Luszczynska 2011).
1.3.2.7 Statistici asupra atentatelor și repercursiunile psihopatologice în urma atentatelor
María Paz García -Vera și Jesús Sanz (2017) constat ă că, deși consecințele
psihopatologice ale atacurilor teroriste au fost evidențiate în literatura psihiatrică și
psihologică (Curran, 1988), până în urmă cu aproape 15 ani, nu au fost dezvoltate programe
de investigație sistematică ale acestei pro bleme. De fapt, atacurile din 11 septembr ie 2001,
atacuri la New York și Washington DC a marcat un punct de pornire în cercetările privind
repercusiunile psihopatologice ale atacurilor teroriste, cu o creștere dramatică a numărului
de publicații științ ifice pe această temă, după cum de clară María Paz García -Vera și Jesús
Sanz .
În urma analizei datelor privind daunele provocate de atentatele teoriste, Garcia M.
și Sanz J. ne oferă o stati stică începând cu anul 2005 până în anul 2013. Astfel, 2.201 de
atacuri teroriste au avut loc la nivel mondial care au provocat zece sau mai multe decese,
dintre care doar 26 au avut loc în Europa (unul în Marea Britanie, unul în Norvegia, 14 în
Rusia și alte 10 în Turcia) și doar unul în America de Nord (García -Vera ș i colab. 2014).
Prin urmare, cercetarea consecințelor psihopatologice ale terorismului este părtinitoare către
atacurile teroriste masive care au avut loc în țările dezvoltate și prezintă nevoia de
generalizare a descoperirilor sale în acte teroriste care au loc în țările în curs de dezvoltare.

23
Tot María Paz García -Vera și Jesús Sanz , însă în lucrarea din anul (2016b, p. 199)
explică prevalența tulburărilor psihologice apărute în urma atacurilor teoriste. Printre cele
mai întâlnite tulburări este Tulburar ea de stress post -traumtic (PTSD), alături de care
victimele pot prezenta alte tulburări psihologice diagnosticabile. Printre cele mai frcvente
se numără t ulburare depresivă masivă, tulburări de anxietate, în special tulburări de anxietate
generalizată și tulburări de panică cu agorafobie, precum și abuzuri de substanțe sau
dependență .
1.3.2.8 Tulburarea de stres posttraumatic derivată din atacurile teroriste
În ceea ce urmeză, voi prezenta simptomele de stres înta lnite la victimele terorismului
care, au fost implicate atât în mod direct cât și în mod indirect așa cum au fost prezentate în
capitolul „Psychopathological consequences of terrorism: the prevalence of post -traumatic
stress disorder in victims of terrorist attacks” de García -Vera, M. P. , & Sanz, J. (2017) :
(1) Reexperimentarea persistentă a atacului: persoana experimentează în mod recurent
amintiri sau vise neplăcute în care atacul se produce din nou, episoade de flashback (stări în
care persoana se simte ca și cum evenimentul traumatic ar reapărea și se comportă ca și cum
ar experimenta evenimentul la acel moment) sau răspunsuri fizice sau emoționale intense la
stimuli care amintesc sau simbolizează atacul.
(2) Evitarea stimulilor asociați cu atacul: individul face eforturi deliberate și persistente
pentru a evita gândurile, sentimentele sau conversațiile despre atacul terorist și pentru a evita
orice activități, situații sau persoane care ar putea susține amintirea atacului, în unele cazuri,
manifestând amnezie totală cu privire la un an umit aspect al evenimentului.
(3) Numărarea capacității de reacție a individului: persoana poate prezenta simptome
de depersonalizare (senzație de detașare de propriul corp sau de procese mentale, ca și cum
ar fi un observator extern sau ca și cum unul visează), sau derealizare (lumea externă este
percepute sau experimentate ca fiind ciudate și ireale, de exemplu, oamenii pot părea ca
niște persoane necunoscute sau ca niște figuri mecanice), un interes semnificativ diminuat
sau participarea la activități savurate anterior, un sentiment de detașare sau de înstrăinare de
ceilalți, semnificativă scădere a capacității de a simți emoții ( în special cele asociate cu
intimitatea, tandrețea și sexualitatea) sau un sentiment de lipsă de speranță viitoare.

24
(4) Creșterea excitației sau a anxietății: pot apărea tulburări de somn (dificultate de a
adormi sau de a rămâne adormit), precum și hipervigilență, răspunsuri exagerate de pornire,
iritabilitate sau atacuri de furie sau dificultăți în concentrarea sau fina lizarea sarcinilor.
Conform c riteriilor de diagnostic din Manualul de diagnostic și statistic al
tulburărilor mintale (DSM), e diția a patra, la acești pacienți, diagnosticul unei tulburări acute
de stres (dacă simptomele durează cel puțin 2 zile și max imum 4 săptămâni) sau o tul burare
de stres posttraumatică (dacă simptomele durează mai mult de o lună) trebuie avut în vedere
că este o situație care necesită a fi urmărită.
În majoritatea cazurilor , aceste simptome vor fi de intensitate ușoară sau moderată,
iar mecanismele psihologice naturale de recuperare vor permite indivizilor să le depășească
cu diferite dificultăți. Cu toate acestea, într -un procent semnificativ din victimele directe și
indirecte ale atacurilor, în special cele implicate în mo d direct, simptomele stresului sunt de
o asemenea intensitate și persistență, încât provoacă tulburare semnificativă sau afectare din
punct de vedere clinic în domeniile sociale, profesionale sau în alte domenii importante ale
activităților individului (García-Vera, M. P., & Sanz, J. 2017) .

1.4 Precizarea obiectivului general, specific și a fiecărei ipoteze formulate
Așa cum s -a putut observa în unele studii (Paz García -Vera et al. ,2016, Alper, S.&
Öykü Us, E. ,2019, Fekih -Romdhane et al. , 2017) atentatele teroriste sunt evenimente care
deși au incidență destul de rară, impactul pe care acestea le au asupra victimelor sale sunt
puternice. Printre cele mai întâlnite psihopatologii care pot fi dezvoltate în urma unor
astfel de evenimente este Tulburarea de stres post-traumatic (Galea și colab. 2005; Norris
și colab., 2002, Fekih -Romdhane et al.,2017). Totuși, există diferențe în răspuns ale
victimelor, iar acest fapt se poate explica prin faptul că în cazul anumitor persoane înainte
de a se co nfrunta cu evenimentul traumatic propiu -zis prezintă probleme în ceea ce
privește istoria psihiatrică (de exemplu: tulburări de anxietate, de depresie sau de panică)
sau sunt acele victim e care nu au un istoric psihiatric și totuși pot sau nu să dezvolte
această tulburare. Astfel, obiectivul principal al acestei lucrări constă în specificarea
influenței pe care factorii de risc o au asupra dezvoltării și apariției mai rapide a
simptomelor tulburării de stres post-traumatic. Prin urmare, se pot formula trei ipoteze
care urmează a fi analizate, iar acestea sunt:

25
1. Victimele implicate în mod direct care prezintă înainte de evenimentul traumatic
tulburarea de panică, sunt mai predispuse să dezvolte ulterior tul burarea de stres post –
traumatic față de cei care nu prezintă nici o tulburare.
2. Victimele implicate în mod direct care prezintă înainte de evenimentu l traumatic
tulburarea față de anxietate de moarte , sunt mai predispuse să dezvolte ulterior
tulburarea de stres post -traumatic față de cei care nu prezintă nic i o tulburare .
3. Victimele implicate în mod direct care prezintă înainte de evenimentu l traumatic
tulburarea depresivă , sunt mai predispuse să dezvolte ulterior tulburarea de stres post –
traumatic față de cei care nu prezintă nici o tulburare .

Aceste ipoteze le -am extras pe baza unui studi u actual realizat de Xi, Y., Yu, H.,
Yao, Y., Peng, K., Wang, Y., & Chen, R. (2020) privind mecanismul care stă la baza
interacțiunilor dintre factorii asoci ați cu simptomele PTSD, care au implicații practice
pentru înțeleger ea stării de sănătate mintală întâlnite la victime ale cutremurului.
Rezultatele au arătat că participanții din zona afectată au raportat rate mari de PTSD,
simptome de anxietate și simptome depresive după cutremurul Jiuzhaigou. Studiul de
asemenea, a relevat faptul că participanții cu simptome depresive și anxietate mai mari au
avut mai multe probabilități să prezinte simptome mai mari de PTSD.
Astfel, în urma acestor rezultate aș dori să observ cu ajutorul literaturii de
specialitate, dacă și în cazul victimelor unor atentate teroriste , factorii de risc precum
anxietatea față de moarte, t ulburarea de panică și depresia prezic apariția dezvoltării de
simptome ale tulburării de stres post -traumatic.

26
CAPITOLUL II
METODĂ

Această cercetare s -a bazat pe atacurile teroriste din anul 2015 care au avut loc în Paris,
capital a Franței. În special studiul s -a focusat asupra atentatului terorist din 13 spre 14
noiembrie 2015 și asupra efectelor psihologice asupra victimelor care au fost implicate în
mod direct. Pe scurt, într -o seară de v ineri, 13 noiembrie 2015, la ora 21:20, trei atentatori
sinucigași au lovit în apropiere de Stade de France, un stadion din Saint -Denis chiar în afara
Parisului, unde au avut loc patru împușcături d iferite și sute de oameni au fost ținuți ostatici
într-un teatru , atentat care s -a soldat cu 129 de morți pe loc și 300 de oameni răniți.
2.1 Designul de cercetare
Pentru această lucrare s -a folosit designul corelațional. Corelația este preocupată de
asociere; acesta poate privi orice două concepte măsurate și poate compara relațiile lor.
Aceste concepte măsurate sunt adesea denumite variabile și li se atribuie etichete de scrisori
(X, Y). Astfel, corelația este măsura rela ției dintre X și Y și variază de la -1 la 1. Valoarea
(sau coeficientul) acesteia este scalată în acest interval pentru a ajuta la interpretare, 0
indicând nicio relație între variabilele X și Y, iar valorile -1 sau 1 care indică capacitatea de
a prezice perfect X de la Y sau Y de la X . În primul rând, corelația prezice unde X (valoarea
măsurată a interesului) se încadrează pe o linie dată cu o valoare cunoscută a lui Y. În al
doilea rând, aceasta exprimă o reducere a variabilității asociate cunoașterii lu i Y, spunându –
ne ceva despre i ntervalul așteptat al valorii X ( Hung, M., Bounsanga, J., & Voss, M. W.
2017 ). Florin Sava (2013) propune anumite condiții necesare , dar nu și suficiente, ale
demonstrării unei relații de tip cauză -efect . Astfel condiția nece sară este să existe o asociere
între presupusă variabilă -cauză și presupus a variabilă -efect. Prin urmare, studiile
corelaționale pot fi primul pas care trebuie realizat într -un demers complex de demonstrare
a unei relații cauzale, deoarece presupun costuri financiare și de timp mult mai mici decât
studiile experimentale sau decât cele non -experimentale longitudinale .
Variabilele predictor în cazul acesta sunt: anxietatea față de moarte, tulburarea de
panică și tulburarea depresivă, iar variabila criteriu este tulburarea de stress post -traumtic.

27
Studi ile corelaționale sunt cantitative, multisubiecte, în care participanții nu au fost
repartizați aleatoriu în condiții de tratament. Totuși este importa tant de menționat distincția
dintre studiile corelaționale, ca design non -experimental, și tehnicile corelaționale, ca
metode de analiză statistică (Florin A. S ava, 2013) . Metode analitice aplicate în mod
obișnuit (dar nu exclusiv) cu astfel de modele sunt analiza regresiei multiple, analiza
corelației canonice, modelarea liniară ierarhică și modelarea ecuațiilor structural e
(Thompson et al. 2005). Datorită existenței celor trei variabile predictori (tul burarea de
panică, anxietate față de moarte și depresi a), voi analiza modul în care acestea prezic sau nu
apariția de simptome ale tulburării de stre s pot -traumatic prin intermediul regresiei multiple .
Regresia multiplă face parte din familia statisticilor multivariate utilizate pentru a
investiga relați a dintr -un set de variabile predictor ș i variabilă criteriu ( Plonsky , L., &
Ghanbar, H. 2018 , p.1). Ceea ce diferențiază r egresia multiplă față de cel co relațional, este
faptul că prin analiza regresiei multiple variabila criteriu poate fi prezisă prin intermediul
mai multor variabile predictor.
Cunoscând astfel care sunt variabilele predictor și care este variabila criteriu, se pot
formula cele trei ipoteze (menționate anterior în capitolul 1.4): Prima ipoteză -Victimele
implicate în mod direc t care prezintă înainte de evenimentul traumatic tulburarea de panică,
sunt mai predispuse să dezvolte ulterior tulburarea de stres post -traumatic față de cei car e
nu prezintă nici o tulburare. Cea de a doua ipoteză – victimele implicate în mod direct care
prezintă înainte de evenimentul traumatic tulburarea față de anxietate de moarte, sunt mai
predispuse să dezvolte ulterior tulburarea de stres post -traumatic față de cei car e nu prezintă
nici o tulburare și cea de a treia ipoteză – victimele implicate în mo d direct care prezintă
înainte de evenimentul traumatic tulburarea depresivă, sunt mai predispuse să dezvolte
ulterior tulburarea de stres post -traumatic față de cei care nu prezintă nici o tulburare.

2.2 Participanți
Numărul de participanți a fost ales cu ajutorul programului GPower confor m
designului selectat, având astfel un număr de 119 de participanți dintre care 55 erau femei
și 64 bărbați, cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani. După ce am calculat numărul de
participanți necesari pent ru a avea rezultate destul de fezabile, recrutarea acestora s -a realizat
prin intermediul online. Am creat un chestionar online având posibilitatea să se traducă în
mod automat în limba franceză, pe care l -am trimis unei cunoștințe care locuiește în P aris și

28
care la rândul ei a trimis acest chestionar mai departe cetățenilor din orașul Paris prin
intermediul diferitelor rețele de socializare (de exemplu pe facebook, instagram, twitter).
Acest chestionar a fost creat astfel încât să specifice natura voluntar ă a participării lor la
studiul privind factorii de risc care stau la baza apariției simptomelor ale tulburării de stres
post-traumatic , având astfel un eșantion de conveniență. În plus, s -a menționat faptul că
acest chestionar este anonim (numele nu este cerut) și nu se vor folosi datele personale în
alte scopuri (de exemplul emailul sau gmailul, acestea le folosesc doar pentru a -i contacta
pentru studiul în sine). Am inclus tre i criterii de selecție ca să ajute la rezultate precum
vârsta, sexul, implicarea în mod directă la atentatele teroriste din Paris care au avut loc în
anul 2015 (prin implicarea directă am specificat faptul că trebuie să fi fost ori printre cei
luați ca ost atici, ori au fost martori de la distanță sau rudele/prietenii au fost implicați și
expuși traumei) și nu în ultimul rând am inclus criteriu l în care se cere dacă au în prezent
sau au avut în trecut un istoric psihiatric ( tulburare de panică , depresie și a nxietate față de
moarte). Criteriile de selecție care au fost excluse au fost informații în legătura cu etnia,
religia, statutul socio -economic deoarece nu au prea mare influență asupra studiului.

2.3 Instrumente de măsurare
Pe lângă variabilele ce țin de gen, vârstă, despre istoricul privind tulburării mentale și
proximitatea cu care se aflau față de evenimentul traumatic (de exemplu, apropierea de
bombardament, vătămare, martor de vătămare sau deces, având o persoană familiară care a
fost rănită sau moartă, ajutând persoanele rănite) participanții au completat următoarele
scale:
2.3.1 Lista de Verificare a Tulburării de Stres P osttraumatic pentru DSM -5 (PCL -5)
Tulburarea de stres post -traumatic a fost măsurată cu ajutorul Listei de verificare
PTSD (PCL -5). Lista de verificare a tulburării de stres posttraumatic (P CL) este una dintre
cele mai utilizate măsuri de auto -raportare a tulburării de stres posttraumatic (PTSD ). Prima
data aceasta s -a dezvoltat în 1990 la Centrul Național pentru PTSD, PCL cuprinde a 17
elemente care corespund eau criteriilor de simptom PTSD din Manualul de diagnostic și
statistic al tulburărilor mintale (ediția a IV -a; DSM -IV; American Psych iatric Association
[APA], 1994). Respondenții indică cât au fost deranjați de fiecare simptom PTSD în ultima
lună, folosind o scară de 5 puncte cuprinsă între 1 = deloc și 5 = extrem. Există trei versiuni
ale PCL – Militar (PCL -M), Civil (PCL -C) și Specifi c (PCL -S), care diferă doar în ceea ce

29
privește modul în care se face referire la trauma indicelui în cele opt elemente care o
menționează. specific.
Însă, odată cu revizuirea Manualului de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale
(DSM -5), la începutul anului 2010, s -au putut observa modificări notabile pentru PCL -5, iar
acestea erau: (a) adăugarea a trei elemente pentru a evalua cele trei noi simptome PTSD
(vina, emoții negative și comportament imprudent sau autodistructiv), (b) reeditarea
elementelor existente pentru a reflecta modificările aduse PTSD asupra simptomelor
existente și (c) schimbarea scării de rating de la 1 la 5 la 0 –4, astfel încât scorul cel mai
scăzut posibil să fie mai intuitiv 0 și nu 17 ca pe PCL. De asemenea, din cauz a îngri jorărilor
privind PCL -M, PCL -C, și PCL -S ar putea fi utilizate în mod interschimbabil, s -a decis au
o singură versiune de el emente de simptome pentru PCL -5 și să urmeze PCL -S refer indu-se
la evenimentul index ca eveniment stres ant (Blevins et al. 20 15, p. 489 -490).
Așadar, PCL -5 este o măsură de 20 de autoreporturi concepută pentru a evalua
simptomele DSM -5 ale PTSD. Pentru fiecare simptom, respondenții oferă un grad de
severitate cuprins între 0 și 4 care indică gradul de pri mejdie asociat f iecarui simptom :0
semnificând deloc, iar 4 extrem (Bovin et al. 2016, p.3). De asemena include patru subscale
corespunzătoare clusterelor B -E în DSM -5: Intruziune (cinci elemente), Evitare (două
elemente), Modificări negative în cogniții și starea de spi rit (șapte elemente) și Alterații în
excit are și reactivitate (șase itemi) – (Sveen, J., Bondjers, K., & Willebrand, M. 2016 , p.2).
2.3.2 Scala de Severitate a Tulburărilor de Panică (PDSS)
Scala de severitate a tulburăr ilor de panică ( denumită MC-PAS anterior ), este o scală
de măsurare cu șapte itemi, cuprinsă în cinci itemi care evaluează fiecare simptom principal
al simptomelor DSM -IV ale tulburării de panică, cu sau fără agorafobie, și două elemente
care evaluează munca și deficie nța socială . PDSS este codat pe o scară ordinală din 5 puncte
(0–4), iar scorul total variază între 0 –28. Studiul de fiabil itate și validitate al PDSS a fost
publicat în 1997 , iar proprietățile psihometrice ale scării au fost reevaluate recent într -un
eșantion incluzâ nd pacienți cu și fără tulburări de panică (Monkul et al. 2004, p.9) .
Elementele sunt evaluate pe o scară Likert de cinci puncte și includ frecvența de panică și
episoade de simptome limitate (LSE), stres cauzat de panică și LSE, anxietate anticipativă,
frică / evitare agorafobă, frică / evitare a senzației legate de panică și depreciere a muncii și
sociale ( Shear et al. 2001, p.293).
2.3.3 Inventarul Depresiei Beck (BDI)

30
Inventarul Depresiei Beck (BDI) este un chestionar cu 21 de auto -raportare pentru
evaluarea gravității depresiei la populațiile normale și psihiatrice. Dezvoltat de Beck et al.
în 1961, s -a bazat pe teoria distorsiunilor cognitive negative ca fiind centrală pentru depresie.
A fost revizuit în 1978: BDI -IA și 1996 și B DI-II, ambel e drepturi de autor (Jackson -Koku,
G. 2016, p.174) . Inventarul Depresiei Beck este o scară de 21 de întrebări de auto -raportate
care măsoară diverse simptome ale depresiei. Cuprinde 21 de grupuri de enunțuri care
descriu simptomele somatice și cognitiv -emoționale ale depresiei. Fiecare item este format
din patru răspunsuri alternative clasificate de la 0 la 3 în funcție de gravitatea simptomului.
Pacienții aleg răspunsul cel mai apropiat de starea lor în săptămâna trecută. Se calculează
un scor de sumă, un scor mai mare care indică o depresie mai severă. O serie de studii susțin
validitatea și alte proprietăți psihometrice ale BDI la pacienții psihiatrici . În această cercetare
am format două subscale așa cum au procedat și Knaster și colaboratorii (2016, p.3 ) în
studiul lor. Astfel rezultă: viziune negativă a sinelui și funcție somatică / fizică, care reflectă
aspectele cognitiv -emoționale și somatice ale depresiei. Opțiunea negativă a scării de sine
(intervalul 0 -18) cuprinde șase elemente legate de sentimen tul de eșec, vinovăție, pedeapsă,
auto-neplăcere, auto -acuzație și modificări ale imaginii corporale. Scara funcției somatice /
fizice (7 itemi, intervalul 0 –21) include evaluări de retragere socială, dificultate de muncă,
insomnie, fatigabilitate, pierder ea poftei de mâncare, îngrijorare somatică și pierderea
libidoului. Restul de opt itemi din BDI nu au fost considerați ca fiind importanți pentru
studiu.
2.3.4 Scala Anxietății Morții (DAS)
Scala Anxietății Morții (DAS), dezvoltată de Templer (1970) acum aproape 50 de ani,
reprezintă o încercare clasică de a studia această din urmă zonă. Totuși astăzi, în ciuda
contribuțiilor susținute la cercetarea și instrumentarea în acest domeniu, rămâne cea mai
populară măsură a atitudinilor de moarte din literatura de specialitate. DAS constă din 15
declarații, cum ar fi „Mi -e foarte frică să mor”, „Mi -e teamă să mor o moarte dureroasă” și
„Vederea unui trup mort este îngrozitor pentru mine. " For matul adevărat / fals este opțiunea
de răspuns original. Cu toate acestea, câțiva cercetători au utilizat DAS cu un format de
răspuns modificat, cel mai adesea cu un format Likert în cinci puncte cu ancorele 1 (nu sunt
puternic de acord) până la 5 (sunt pu ternic de acord). În scorul DAS, șase elemente sunt
marcate invers pentru a atenua prejudecățile de răspuns, scorurile mai mari reflectând
anxietatea de moarte mai mare (Abdel -Khalek, A. M., & Neimeyer, R. A. 2017, p.1).

31
Aceste scale au fost adminis trate participanților după s -au tradus și adaptat în limba
franceză.

2.4 P rocedură de lucru
Participanții au fost contactați prin intermediul emailului sau al gmailului pe care
aceștia l -au introdus în chestionarul de selecție. În email și gmail au fost introdus e cinci
documente individuale: primul document viza regulamentul acestui studiu de cercetare
explicându -le din nou natura voluntară a participării, includerea criteriilor necesare care
trebuie îndeplinite precum vârsta minima de 18 ani și vârsta maximă de 65 de ani, implicarea
în mod direct la un act terorist ( prin implicarea directă am specificat din nou ca la
chestionarul de selecție faptul că trebuie să fi fost ori printre cei luați ca ostati ci, ori au fost
martori de la distanță sau rudele/prietenii au fost implicați și expuși traumei) , excluzând din
nou criteriile precum etnia,relia, statutul socio -economic și o secțiune în ceea ce privește
consimțământul informat asupra confidențialității ș i utilizării datelor doar în scopul
cercetării. Următoarele patru documente conțineau fiecare un chestionar tradus și adaptat în
limba franceză, iar acestea erau despre: Lista de Verificare a Tulburării de Stres
Posttraumatic pentru DSM -5 (PCL -5) cu cele 2 0 de autoraportări vizând simptomele PTSD
conform DSM -5, Scala de Severitate a Tulburărilor de Panică (PDSS) cu cei 7 itemi:
cuprinsă în cinci itemi care evaluează fiecare simptom principal al simptomelor DSM -IV
ale tulburării de panică, cu sau fără agoraf obie, și două elemente care evaluează munca și
deficiența social , Scala Anxietății Morții (DAS) cu cele 15 afirmații care prevedea atitudini
față de moarte și Inventarul Depresiei Beck (BDI) cu cele 21 de afimrații autoraportate
descriu simptomele somatice și cognitiv -emoționale ale depresiei . La finalul am lăsat un
mesaj în care informam participanții în legătură cu o compensare și un link care îi trimitea
spre un concurs. Le -am explicat tot în același mesaj faptul că doar aici este nevoie de numele
lor și date de contact care să ma ajute șă î i contactez ulterior în cazul în care au caștigat.
Concursul constă într -un bilet la Festivalul Untold la următoarea ediție, unde era inclus și
transportul dinspre Paris -România.
Chestionarele au fost introduse în Google Forms cu scopul de a înregi stra în mod
corespunzător toate răspunsurile participanților, care au fost salvate în mod automat și de
asemenea, participanții au primit un document cu toate răspunsurile oferite la fiecare
chestionar în parte. Colectarea datelor a durat în jur de 4 săptă mâni, deoarece am oferit timp

32
destul fiecărei persoane de a completa chestionarele. În plus, pentru a nu exista erori în
traducerea și interpretarea materialelor, am lucrat împreună cu o persoană care stăpânește
bine limba franceză.
Complet area aces tor chestionare vizau prezența și severitatea cu care apar simptomele
tulburării de stres post -traumatic , gravitatea cu care simptomele din cadrul tulburării de
panică se prezintă și cele din cadrul depresiei. Toate aceste chestionare au fost masurate pe
scala Likert. Scopul acestor chestionare a fost de oferi o imagine de ansamblu asupra
influenței pe care cele trei variabile predictor (anxietatea față de moarte, depresia și
tulburarea de panică) o au asupra variabilei criteriu (Tulburarea de stres post -traumatic).
Cu ajutorul rezultatelor obținute de către participanți la chestionare, am utilizat regresia
multiplă cu scopul de a specifica gradul cu care factorii de risc (în cazul acesta – tulburarea
de panică, anxietatea față de moarte și depresia) p rezic apariția mai rapidă a simptomelor
tulburării de stres post-traumatice. Celălalte variabile precum sexul, istoricul mental și
implicarea directă la evenimentul traumatic au fost luate în calcul. Insă, singurii care pot
interpreta aceste scoruri obținu te sunt psihologii clinicieni.

33
CAPITOLUL 3
REZULTATE

Prin utilizarea designul corelațional și calcularea rezultatelor prin intermediul
regresiei multiple care s -ar obține în urma completării celor trei chestionare de către
participanți, mă aștept ca factorii de risc, tulburarea de panică , anxietatea față de moarte și
depresia să prezică apariția simptomelor tulburării de stres post -traumatic în urma unui
atentat terorist. Pentru a calcula și interpreta scorurile rezultate din cele trei chestionare,
marimea efectului ar fi de 0.15, alfa de 0.05, puterea de 0.95 , factorul critic de 2.68. Pentru
acestea s -a folosit programul GPower. Alegerea de a lucra cu programul Gpower este tocmai
de controla erorile car e pot interveni în cercetare și datorită faptului că acest program oferă
psobilitatea de a calcula nu mărul de participanți necesari pentru fiecare design în parte, astfel
încât rezultatele să fie lipsite de erori, scorurile să fie fidele adică la o replica re viitoare,
rezultatele să fie similare cu cele de dinainte, iar testul în sine să fie valid, adică să măsoare
ceea ce își propune să măsoare.
Astfel, în urma completării scalelor ce evaluează tulburarea de stres post -traumatic,
este de așteptat ca part icipanții care prezintă grade ridicate la această scală -Lista de
Verificare a Tulburării de Stres Posttraumatic pentru DSM -5 (PCL -5), adică cei care au ales
4 între 0 -4, înseamnă că există semene de primejdie, avertizând prezența simptomelor
acestei tulburări. Pentru Inventarul Depresiei Beck (BDI) cotarea este puțin diferită, însă la
pacienții care au un scor mai mare, prezintă simptom e asociate depresiei. Participanții care
au ales 5 între 1 și 5, din Scala Anxietății Morții (DAS), denotă că atitudinea față de moarte
este văzuta ca ceva care afectează funcționarea normală a indivizilor. La fel este și pentru
Scala de severitate a tulbu rărilor de panică, pacienții care aleg 5 prezintă simptomele acestei
tulburări conform DSM -IV.
Mă aștept ca în urma analizei rezultelor, acestea să aibă o semnificație psihologică.
Această semnificație psihologică ar putea consta în faptul că rezultatele care s -ar obține în
urma cercetării asupra factorilor de risc care prezic apariția de simptome ale tulburării de
stres post -traumatic pot fi ameliorați daca nu evitați cu ajutorul psihologilor clinicieni. Insă
pentru a putea avea rezultate fidele, este ne cesară replicarea acestora.

34
CAPITOLUL 4
DISCUȚII

Analiza modului în care efectele psihice pe care atentatele teroriste le are asupra
victimelor sale sunt studiate și analizate de literatura de specialitate începând cu atacul
terorist din 11 septembrie 2001 care a vizat blocurile gemene din Statele Unite ale Americii.
Mulți specialiști s -au axat în mod deosebit asupra diferențelor dintre victimele implicate în
mod direct și indirect la evenimentul traumatic. Un alt lucru important descoperit de
cercetăr ori, a fost consecința la nivel psihic asupra victimelor implicate în special, în mod
direct , la atacuri teroriste. Printre cele mai întalnite efecte se numără tulburarea de stres post –
traumatic (Galea și colab. 2005; Norris și colab., 2002) .
Însă, doar puține studii au încercat să cerceteze care sunt factorii de risc care predispun
la apariția mai ușoară și de dezvoltare al acestei tulburări (Tortella -Feliu, M., Fullana, M.
A., Pérez -Vigil, A., Torres, X., Chamorro, J., Littarelli, S. A., … de la Cruz, L. F., 2019, p
155).
Prin urmare, această lucrare vizează identificarea factorilor de risc care ajută la apariția
simptomelor specific tulburării de stres post -traumatic (PTSD). Factorii de risc selecați sunt:
tulburarea de panică, anxietatea faț ă de moar te și depresia. Prin urmare am formulat
ipotezele care au fost menționate anterior. După cum am specificat în secțiunea Rezultate,
mă aștept ca cei trei factori de risc, cunoscuți și ca variabile predictor, să prezică apariția
simptomelor PTSD într -o măsur ă mai mare la persoanele care predispun de aceste tulburări
și au fos t implicate în mod direct indif erent dacă este vorba că au asistat ca martor, au fost
ostatici sau persoanele a propriate a u suferit în urma unui atac ter orist. Terorile care s -au
focusat asupra tulburării de panică, sugerează că atacurile de panică și reactivitatea panicii
(adică, tendința de a aproba simptomele de panică ca răspuns la excitația fiziologică) pot
juca un rol cauzal în etiologia PTSD (Berenz et al. 2018). În schimb, mai multe studii s -au
focusat asupra comorbidități i PTSD cu depresia și nu asupra faptului că depresia are un rol
în apariția PTSD în urma unui eveniment traumatic (Flatt et al. 2018, Wild et. al 2016). De
asemenea, puține studii au încercat să vadă facă anxietatea față de moarte este un posibil
predictor pentru simptomele specific PTSD ( Hamama -Raz et al. 2016).

35
CAPITOLUL 5
CONCLUZII ALE CERCETĂRII

După cum au arătat studiile de specialitate, efectele psihice ale unu i atentat terorist
asupra victimelor sale au urmări grave. Printre cele mai întâlnite și studiate urmări se numără
și Tulburarea de stres post -traumatic. Lucrarea de față a avut ca obicetiv principal studierea
factorilor de risc care stau la baza apariției simptomelor specific Tulburării de stres post –
traumatic (PTSD).
Rezultatele la care mă aștept dacă ar fi să analizez și să colectez datele obținute la
chestionare, aș observa rata cu care variabilele predictor (anxietatea față de moarte,
tulburarea de panică și depresia) prezic o apariție mai rapidă a simptomelor PTSD în urma
unui atentat terrorist la persoanele care au aceste tulburări înainte de eveniment și care au
fost implicate în mod direct la un astfel de eveniment.
Implicațiile practice ale rezultatelor care s -ar obține sunt de a atrage atenția
psihologilor clinicieni de a analiza și a replica aceste rezultate. Un scop principal constă în
sprijinirea mai amănunțită asupra persoanelor care suferă de astfel de tulburări înainte de de
un evenim ent traumatic cum este atacul terrorist. Desigur este greu să se prevină astfel de
evenimente sau de a putea testa o populație întreagă, însă suportul social (familial, al
prietenilor) cât și cel al specialiștilor este considerat esențial pentru personae d e genul.

36
BIBLIOGRAFIE:
1. Abdel -Khalek, A. M., & Neimeyer, R. A. (2017). Death Anxiety Scale . Encyclopedia
of Personality and Individual Differences, 1 –4. doi:10.1007/978 -3-319-28099 -8_21 -1
2. Abdollahi, A., Pyszczynski, T., Maxfield, M., & Luszczynska, A. (2011). Posttraumatic
stress reactions as a disruption in anxiety -buffer functioning: Dissociation and
responses to mortality salience as predictors of severity of posttraumatic symptoms.
Psychological Trauma: Theory, Research, Practice, an d Policy, 3(4), 329 –
341. doi:10.1037/a0021084
3. Alper, S.& Öykü Us, E. (2019). The role of intentionality in perceiving terrorism as a
more important problem than traffic accidents. Current Psychology
https://doi.org/10.1007/s12144 -019-00372 -0
4. Arce,D. G. (2019). On the human consequences of terrorism. Public Choice (2019)
178:371 –396 https://doi.org/10.1007/s11127 -018-0590 -9
5. Bajo, M., Blanco, A., Stavraki, M., Gandarillas, B., Cancela, A., Requero, B. and Díaz,
D. (2018). Post -traumatic cognitions and quality of life in terrorism victims: the role
of well -being in indirect versus direct exposure . Bajo et al. Health and Quali ty of Life
Outcomes (2018) 16:96 https://doi.org/10.1186/s12955 -018-0923 -x
6. Berenz, E. C., York, T. P., Bing -Canar, H., Amstadter, A. B., Mezuk, B., Gardner, C.
O., & Roberson -Nay, R. (2018). Time co urse of panic disorder and posttraumatic stress
disorder onsets. Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology. doi:10.1007/s00127 –
018-1559 -1
7. Blevins, C. A., Weathers, F. W., Davis, M. T., Witte, T. K., & Domino, J. L.
(2015). The Posttraumatic Stress Di sorder Checklist for DSM -5 (PCL -5): Development
and Initial Psychometric Evaluation. Journal of Traumatic Stress, 28(6), 489
498. doi:10.1002/jts.22059
8. Bovin, M. J., Marx, B. P., Weathers, F. W., Gallagher, M. W., Rodriguez, P., Schnurr,
P. P., & Keane, T . M. (2016). Psychometric properties of the PTSD Checklist for
Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders –Fifth Edition (PCL -5) in
veterans. Psychological Assessment, 28(11), 1379 –1391. doi:10.1037/pas0000254
9. Campbell, E. A. (2010). Victims of terrorism . Edited by Jennifer M. Brown and
Elizabeth A. Campbell, The Cambridge Handbook of Forensic Psychology, Editura:
Cambridge University Press https://doi.org/10.1017/CBO9780511730290

37
10. Castanho Silva, B. (2018). The (Non)Impact of the 2015 Paris Terrorist Attacks on
Political Attitudes. Personality and Social Psychology Bulletin, 44(6), 838 –
850. doi:10.1177/0146167217752118
11. Cyrus S.H. Ho, Tian Ci Quek, Roger C.M. Ho & Carol C. Choo (2019). Terro rism and
mental illness: a pragmatic approach for the clinician, BJPsych Advances (2019), vol.
25, 101 –109 doi: 10.1192/bja.2018.49
12. Denoix de Saint Marc, G., Guglielminetti, L., Lacombe, J. N. S., Donk, M., Galesloot,
J., Woltman, P. (2016). Voices of victims of terrorism. Symposium conducted at the
meeting of Voices of Victims working group (RAN VVT). Radicalisation Awareness
Network (RAN)
13. Elwood, L. S., Hahn, K. S., Olatunji, B. O., & Williams, N. L. (2009). Cognitive
vulnerabilities to the developme nt of PTSD: A review of four vulnerabilities and the
proposal of an integrative vulnerability model. Clinical Psychology Review, 29(1), 87 –
100. doi:10.1016/j.cpr.2008.10.002
14. Faul, F., Erdfelder, E., Lang, A. -G. & Buchner, A. (2007). G*Power 3: A flexible
statistical power analysis program for the social, behavioral, and biomedical sciences.
Behavior Research Methods , 39, 175 -191
15. Fekih -Romdhane, F., Chennoufi, L., & Cheour, M. (2017). PTSD and Depression
Among Museum Workers After the March 18 Bardo Museum Terrorist Attack .
Community Mental Health Journal, 53(7), 852 –858. doi:10.1007/s10597 -017-0085 -z
16. Flatt, J. D., Gilsanz, P., Quesenberry, C. P., Albers, K. B., & Whitmer, R. A . (2018).
Post-traumatic stress disorder and risk of dementia among members of a health care
delivery system. Alzheimer’s & Dementia, 14(1), 28 –34.
doi:10.1016/j.jalz.2017.04.014
17. Foa, E. B., & McLean, C. P. (2016). The Efficacy of Exposure Therapy for Anxi ety-
Related Disorders and Its Underlying Mechanisms: The Case of OCD and PTSD .
Annual Review of Clinical Psychology, 12(1), 1 –28. doi:10.1146/annurev -clinpsy –
021815 -093533
18. Gaibulloev, K. and Sandler, T. (2019). What We Have Learned about Terrorism since
9/11. Journal of Economic Literature 2019, 57(2), 275 –328
https://doi.org/10.1257/jel.20181444
19. Gibbs, J. (2010). Looking at terrorism through left realist lenses. Crime Law Soc
Change (2010) 54:171 –185 DOI 10.1007/s10611 -010-9252 -7

38
20. Gregory, T. M., Bihel, T., Guigui, P., Pierrart, J., Bouyer, B., Magrino, B., Masmejean,
E. (2016). Terrorist attacks in Paris: Surgical trauma experience in a referral center .
Injury, 47(10), 2122 –2126. doi:10.1016/j.injury.2 016.08.014
21. Hamama -Raz, Y., Mahat -Shamir, M., Pitcho -Prelorentzos, S., Zaken, A., David, U. Y.,
Ben-Ezra, M., & Bergman, Y. S. (2016). The link between death anxiety and post –
traumatic symptomatology during terror: Direct links and possible moderators.
Psyc hiatry Research, 245, 379 –386. doi:10.1016/j.psychres.2016.08.059
22. Hess, H. (2003). Like Zealots and Romans: Terrorism and Empire in the 21st Century.
Crime, Law & Social Change 39: 339 –357, 2003
23. Horgan, J. G. (2017). Psychology of terrorism: Introduction to the special
issue. American Psychologist, 72 (3), 199 -204. http://dx.doi.org/10.1037/amp0000148
24. Hung, M., Bounsanga, J., & Voss, M. W. (2017). Interpretation of correlations in
clinical research. Postgraduate Medicine, 129(8), 902 –
906. doi:10.1080/00325481.2017.1383820
25. Jackson -Koku, G. (2016). Beck Depression Inventory . Occupational Medicine, 66(2),
174–175. doi:10.1093/occmed/kqv087
26. Knaster, P., Estlander, A. -M., Karlsson, H., Kaprio, J., & Kalso, E. (2016). Diagnosing
Depression in Chronic Pain Patients: DSM -IV Major Depressive Disorder vs. Beck
Depression Inventory (BDI) . PLOS ONE, 11(3),
e0151982. doi:10.1371/journal.pone.0151982
27. Krieger, T., Meierrieks D. (2010). What causes terrorism? Public Choice (2011) 147:
3–27 DOI 10.1007/s11127 -010-9601 -1
28. Martín -Peña, J., Andrés, A., Ramos -Villagrasa, P. J., & Escartín, J. (2016). Living
under threat: psychosocial effects on victims of terrorism. Behavioral Sciences of
Terrorism and Political Aggr ession, 9(3), 191 –
207. doi:10.1080/19434472.2016.1198412
29. Meisenhelder, J. B., and Marcum J. P. (2009). Terrorism, Post -traumatic Stress,
Coping Strategies, and Spiritual Outcomes. Journal of Religion and Health, Vol. 48,
No. 1 (March 2009), pp. 46 -57, D OI 10.1007/s10943 -008-9192 -z
30. Miller, J. (2018). Terrorism on Trial: Exploring the ICC as a Means of Combating
Terrorism. Master’s Thesis, Unpublished manuscript
31. Möller -Leimkühler, A. M. (2017). Why is terrorism a man’s business? CNS Spectrums,
23(02), 119 –128. doi:10.1017/s1092852917000438

39
32. Monkul, E. S., Tural, Umit, Onur, E., Fidaner, H., Alkin, T., & Shear, M. K.
(2004). Panic Disorder Severity Scale: Reliability and validity of the Turkish version .
Depression and Anxiety, 20(1), 8 –16. doi:10.1002/da.20 011
33. Pai, A., Suris, A. M. and North, C. (2017). Posttraumatic Stress Disorder in the DSM –
5: Controversy, Change, and Conceptual Considerations. Behav. Sci. 2017 , 7(1),
7; https://doi.org/10.3390/bs7010007
34. Paz García -Vera, M., & Sanz, J. (2016b). Psychopathological consequences of terrorist
attacks in adult victims and their treatment: state of question. Papeles del Psicólogo,
vol. 37, núm. 3, septiembre, 2016, pp. 198 -204 Consejo General de Colegios Oficial es
de Psicólogos Madrid, España
35. Paz García -Vera, M., & Sanz, J. (2017). Psychopathological consequences of
terrorism: the prevalence of post -traumatic stress disorder in victims of terrorist attacks.
In J. Alberto del Real Alcalá (Ed.), Current and future developments in law, vol 1.
Human rights and vulnerable groups (pp. 164 -180). Sharjah, UAE: Bentham Science
Publishers
36. Paz García -Vera, M., Sanz, J., & Gutiérrez, S. (2016a). A Systematic Review of the
Literature on Posttraumatic Stress Disorder in Victim s of Terrorist Attacks.
Psychological Reports, 119(1), 328 –359. doi:10.1177/0033294116658243
37. Philippe, J. -M., Brahic, O., Carli, P., Tourtier, J. -P., Riou, B., & Vallet, B.
(2016). French Ministry of Health’s response to Paris attacks of 13 November 2015 .
Critical Care, 20(1). doi:10.1186/s13054 -016-1259 -8
38. Plonsky, l., & Ghanbar, H. (2018). Multiple Regression in L2 Research: A
Methodological Synthesis and Guide to Interpreting R 2 Values . The Modern
Language Journal. doi:10.1111/modl.12509
39. Sava, F.A. ( 2013). Studiile non -experimentale capitolul 5. Psihologia Validată
Stiințiific. Ghid practic de cercetare în psihologie.Editura POLIROM
40. Sedgwick, M. (2007). Inspiration and the Origins of Global Waves of Terrorism.
Studies in Conflict & Terrorism, 30(2), 9 7–112. doi:10.1080/10576100601101042
41. Sharma, V. (2019). A Depreciated Tool for Combating Terrorism: Tactical Psychology.
Journal of Forensic Psychology. Vol. 4 Iss. 3 No: 151
42. Shear, M. K., Rucci, P., Williams, J., Frank, E., Grochocinski, V., Vander Bilt, J., …
Wang, T. (2001). Reliability and validity of the Panic Disorder Severity Scale:
replication and extension. Journal of Psychiatric Research, 35(5), 293 –
296. doi:10.1016/s0022 -3956(01)00028 -0

40
43. Sveen, J., Bondjers, K., & Willebrand, M. (2016). Psychomet ric properties of the PTSD
Checklist for DSM -5: a pilot study. European Journal of Psychotraumatology, 7(1),
30165. doi:10.3402/ejpt.v7.30165
44. Thompson, B., Diamond, K. E., McWilliam, R., Snyder, P., & Snyder, S. W.
(2005). Evaluating the Quality of Eviden ce from Correlational Research for Evidence –
Based Practice . Exceptional Children, 71(2), 181 –
194. doi:10.1177/001440290507100204
45. Tortella -Feliu, M., Fullana, M. A., Pérez -Vigil, A., Torres, X., Chamorro, J., Littarelli,
S. A., … de la Cruz, L. F. (2019). Risk factors for posttraumatic stress disorder: an
umbrella review of systematic reviews and meta -analyses. Neuroscience &
Biobehavioral Reviews. doi:10.1016/j.neubiorev.2019.09.013
46. Wild, J., Smith, K. V., Thompson, E., Béar, F., Lommen, M. J. J., & Ehlers , A.
(2016). A prospective study of pre -trauma risk factors for post -traumatic stress disorder
and depression . Psychological Medicine, 46(12), 2571 –
2582. doi:10.1017/s0033291716000532
47. Xi, Y., Yu, H., Yao, Y., Peng, K., Wang, Y., & Chen, R. (2020). Post-traumatic stress
disorder and the role of resilience, social support, anxiety and depression after the
Jiuzhaigou earthquake: A structural equation model . Asian Journal of Psychiatry,
101958. doi:10.1016/j.ajp.2020.101958