Dumea Mihaela, Disertatie, Partea11 [622177]

1 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU: CONTABILITATEA, AUDITUL
ȘI GESTIUNEA AFACERILOR (CAGA)
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

Lucrare de Disertație

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: CONF. UNIV. DR. POPA DORINA
NICOLETA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

2 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI
GESTIUNEA AFACERILOR (CAGA)
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

ANALIZA SITUAȚIILOR FINANCIARE
ALE …..PRIN METODA RATELOR
PE PERIOADA 2014 – 2016.

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: CONF. UNIV. DR. POPA DORINA
NICOLETA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

3
C U P R I N S

Introducere

Capitolul I – Aspecte teoretice privind analiza situației financiare la o societate
comercială
1.1. Sursele informaționale folosite în analiza financiară
1.2. Studiul ratelor – elemente esențiale pentru analiza situației financiare
1.3. Ratele de structură a bilanțului contabil
1.3.1. Rate privind structura activului
1.3.2. Rate privind structura pasivului
1.4. Rate de gestiune
1.5. Rate de echilibru financiar
1.6. Rate de lichiditate și solvabilitate
1.7. Rate de rentabilitate
1.8. Analiza combinată a ratelor

Capitolul II – Prezentarea rezultatelor analizei financiare efectuate
2.1. Prezentarea generală a
2.2. Organizarea activității financiare și principalele atribuții ale
compartimentului financiar
Capitolul III Analiza situației financiare a „
3.1.Situației financiare a
3.1.1.Rate de structură ale bilanțului contabil
3.1.2.Ratele de structură ale pasivului
3.1.3.Ratele de gestiune
3.1.4.Rate ale echilibrului financiar
3.1.5 .Ratele de rentabilitate
3.2. Puncte tari și puncte slabe în urma analizei la

Concluzii și propuneri

Bibliografie

4
INTRODUCERE

Orice activitate desfășurată în domeniul economic, financiar, are un scop bine
determinat. Pentru atingerea obiectivului trebuie puse în practică, anumite concepții,
determinări științifice, specifice fiecărui domeniu de activitate.
Pentru o activitate economică, obiectul de bază este realizarea de profit. Atingerea
obiectivului este condiționată de cunoașterea situației reale a une i societăți, atât prin nivelul
atins de indicatorii specifici, cât și prin determinarea elementelor care au influențat nivelul
indicatorilor și a cauzelor care acționează asupra acestora. În acest fel se pot recomanda măsuri
de corecție, care să ofere feno menelor un comportament dorit sau prestabilit.
Factorul principal care poate influența mersul pozitiv al situației materiale a unei
întreprinderi este factorul uman. Ca urmare, este necesar managerilor să li se pună la dispoziție
informații reale pentru a putea interveni cât mai prompt și eficient. Pentru furnizarea acestor
informații, un rol important ii revine analizei economico -financiare.
Lucrarea „Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii prin metoda ratelor”, este
structurată pe două capitole care privesc problematica analiza situației financiare atât din punct
de vedere teoretic, cât și practic.
În primul capitol sunt prezentate aspecte generale privind conținutul și indicatorii unei
societăți comerciale, urm ărind și modul în care sunt gestionate resursele economice, financriare
și materiale, pe baza cărora sunt luate decizii la nivelul unei conducerii financiar contabile
performante.
În al doilea capitol este prezentată societatea…… , și modul de organiza re a
Capitolul al III -lea concretizează într -un studiu de caz analiza situației financiare la SC
„AUTOSERV” SA Onești prin care sunt scoase în evidență punctele tari și punctele slabe ale
activitității financiar -economice și pe această bază fundamentarea unor propuneri de
îmbunătățire a activității societății comerciale pentru a face față pieței concurențiale.
Lucrarea, prin concluziile și propunerile pertinente, scoate în evidență demersul
științifico – teoretic și practic al analizei financiar -economice la societatea comercială în cauză,
determinând astfel managementul întreprinderii spre noi strategii și noi decizii care să
contribuie la creșterea competitivității societății comerciale.

5
CAPITOLUL I
ABORDĂRI TEORETICE CU PRIVIRE LA ANALIZA SITUAȚIEI
FINANCIARE

1.1.Surse informaționale utilizate în analiza financiară
Analiza financiară reprezintă într -un ansamblu de instrumente și metode care permite
aprecierea situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi.
,,Scopul analizei financiare, privită ca și activitate, este de a stabili un diagnostic asupra
situației financiare a întreprinderii când sunt identificate atât puncte tari și puncte slabe ale
gestiunii financiare. În baza acestui diagnostic are loc redactarea unei noi strategii de me nținere
și dezvoltare în mediul concurențial.
În sens general, finalitatea analizie financiare constă în oferirea de informații financiare
atât celor din interiorul întreprinderii, cât și celor interesați din afara acesteia. ”1
În prima situatie, când problema diagnosticului este din interiorul societății, utilizatorii
pot fi conducătorii, acționarii actuali sau salariații. Obiectivul urmăririi în acest caz este de a
detecta unele eventuale situații de dezechilibru financiar și de a adopta noi decizii d e gestionare
a societății. În general aceste decizii se bazează pe identificarea sursei dezechilibrelor și pricina
acestora, pe de -o parte, iar pe de cealalta parte pe determinarea măsurilor de imbunatatire a
dezechilibrelor.
În al doilea caz, atunci când problema este pusă din exteriorul întreprinderii, utilizatorii
vor fi analiștii financiari, acționari potențiali, partenerii tradiționali, organisme bancar și
financiare sau chiar statul. În acest caz, obiectivul urmărit este capacitatea societății de a ge nera
profit, capacitatea întreprinderii de a -și onora obligațiile, pe termen scurt sau lung (lichiditatea
și solvabilitatea întreprinderii), precum și valoarea societății.
În cele mai multe cazuri, utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar pentru
a acorda credite întreprinderilor, în special băncile, fie pentru a lua decizii de pătrunderea în
capitalul unei întreprinderi (acționari potențiali sau alte întreprinderi) sau pentru aprecierea
solidității unui concurent.
De obicei, diagnosticul es te efectuat numai în caz de grave dificultăți sau când cineva
solicită o astfel de lucrare. Tocmai din acest motiv, considerăm că, independent de rezultatele
consemnate de întreprindere sau de desfășurarea evenimentelor, realizarea unui diagnostic
trebuie realizat periodic . Oferind informații asupra punctelor forte și punctelor slabe ale

1 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.11

6 întreprinderii, diagnosticul financiar identifică factorii favorabili și nefavorabili care vor afecta
activitatea viitoare a întreprinderii.
De cele mai multe ori informaț iile analizei financiare trebuie completate cu informații
referitoare la mediul extern al întreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate și a
zonei de activitate), informații independente de întreprinderi, precum și cu informații
referitoare la potențialul tehnic și uman, potențial comercial și juridic, managementul
întreprinderii (informații dependente de întreprinderi).
Toate aceste elemente inluențează performanțele financiare ale întreprinderii
determinând, în final competitivitatea ei.
Folosind metode și tehnici specifice, analiza financiară permite aprecierea situației
financiare trecută și actuală, dar pe baza informațiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către
conducere putem spune că ea urmărește mai ales viitorul.
Informațiile necesare pentru efectuarea analizei financiare sunt preluate din bilanțul
contabil care cuprinde: bilanțul, cont de profit și pierdere, anexă la bilanț.
Vom prezenta în continuare principalele documente contabile de sinteză ce compun
cele mai reprezentati ve situații financiare anuale obligatorii de întocmit de către o entitate
pentru fiecare exercițiu financiar și principalele retratări ale acestora, astfel:
a. Bilanțul contabil este un document de sinteză care prezintă situația patrimonială a
unei între prinderi, prin sintetizarea la un moment dat a ansamblului drepturilor și
angajamentelor ce caracterizează atât situația juridică cât și situația financiară a acesteia.
Bilanțul contabil furnizează, la un moment dat, un inventar al bunurilor materiale,
financiare și monetare pe care le posedă întreprinderea, ca și resursele care au permis finanțarea
achiziționării acestora. În activul bilanțier sunt înregistrate toate drepturile de proprietate și de
creanță ale întreprinderii, iar în pasiv toate obligațiile , angajamentele asumate.
Altfel definit, bilanțul reprezintă un instrument de cunoaștere științifică a situației
economico -financiare a întreprinderii și, pe această bază, servește la elaborarea deciziilor de
politică financiară ale acesteia. Scopul pentru care se întocmește bilanțul este atât cunoașterea
mărimii patrimoniului pe total, cât și pe elemente structural componente.
Bilanțul este privit ca o oglindă a activității întreprinderii, deoarece pe baza
informațiilor prezentate se pot calcula o serie d e indicatori și coeficienți de proporționalitate,
care servesc analizei calitative a activității desfășurate timp de un an.
Utilitatea bilanțului ca sursă de informații în analiză este și mai evidentă dacă se
realizează compararea mai multor bilanțuri succ esive, ceea ce permite reconstituirea vieții

7 întreprinderii și, într -o anumită măsură, prevederea viitorului său. Astfel, pentru a cunoaște în
profunzime situația financiară a unei întreprinderi, este foarte important de studiat cum a
evoluat în cursul ani lor structura sa financiară și diferiți indicatori din bilanțul său. Un aport
important pentru rezultatele analizei financiare îl poate avea și posibilitatea comparării
diferiților indicatori ai bilanțului și a raporturilor dintre aceștia.
Bilanțul este suportul privilegiat pentru studiul echilibrului financiar al întreprinderii
și, în plus, al riscului de dezechilibru , întrucât studiul echilibrului are ca obiect detectarea
factorilor actuali sau potențiali cauzatori de dezechilibru.
Însă, pentru obținerea unor informații pertinente, utile în elaborarea diagnosticului
financiar, este necesară retratarea informațiilor bilanțului, prin agregare, reclasificare,
eliminare, reintegrare . În practica financiară curentă se utilizează aceste proceduri în vederea
obținerii bilanțului financiar și a celui funcțional care oferă informații mult mai adecvate și mai
folositoare în realizarea analizei financiare.

b. Bilanțul financiar răspunde cu mai multă promptitudine obiectivelor analizei
situației financiare a firmei, î n fața acționarilor, și creditorilor și managerilor.
Pentru a obține bilanțul financiar se pleacă de la bilanțul contabil și se procedează la o
serie de regrupări a datelor. Se vor opera corectări atât în activ, cât și în pasiv, posturile
bilanțului trebui nd să ajungă la valoarea lor netă.
Elaborarea bilanțului financiar are drept criterii:
▪ pentru active – gradul de lichiditate diverselor elemente , al aptitudinii lor de a
se transforma în numerar;
▪ pentru pasive – gradul de exigibilitate, timpul cât sursa ră mâne la dispoziția
întreprinderii.
În final, structurarea activelor și pasivelor bilanțiere se va face în funcție de durata lor:
mai mare de un an (activele imobilizate corectate și capitalul permanent) și mai mică de un an
(activele circulante corectate ș i datoriile pe termen scurt).
Corecțiile operate asupra activului vizează obținerea unor mărimi utile analizei
financiare, respectiv activul imobilizat corectat sau imobilizările nete, și activele circulante
corectate.

8 Corecțiile operate asupra pasivului contabil au în vedere constituirea a trei mărimi
semnificative în pasivul bilanțier:
▪ capitalul propriu;
▪ datoriile pe termen mediu și lung;
▪ datorii pe termen scurt. Capitalurile proprii și datoriile pe termen lung și mediu
formează capitalul permanent, adică cel disponibil pe o perioadă mai mare de un an.
Prin urmare, bilanțul financiar se prezintă într -o formulare sintetică în Tabelul următor:

Tabel nr.1.1 – Structura bilanțului financiar

ACTIV PASIV
Active imobilizate Capital permanent
Active circulante Datoriile pe termen scurt

Astfel grupate, posturile de bilanț pun în evidență două reguli principale ale finanțării:
▪ nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești se vor acoperi din capitaluri
permanente, îndeosebi din capitaluri proprii;
▪ nevoile ciclice (temporare) vor fi acoperite din sursele ciclice (temporare).c.
c.Bilanțul funcțional răspunde exigențelor unei analize dinamice, bazându -se pe
ipoteza continuită ții activității. Acest document permite analiza activității pe etape de
operațiuni, luând în considerare scopul fiecăruia în funcționarea societății. Studierea bilanțului
funcțional nu are ca scop înțelegerea nevoilor acestora și a modului lor de finanțar e.
Construirea bilanțului funcțional are în vedere clasarea diferitelor posturi în funcție de
apartenența la diferitele cicluri:
▪ de investiții,
▪ exploatare;
▪ finanțare;
▪ trezorerie.
Putem vizualiza aceste retratări, necesare pentru realizarea bilanțului funcțional2,
prezentat în Tabelul nr. 1.2 :

Tabelul nr.1. 2 – Structura bilanțului funcțional

2 Maria Niculescu, Diagnostic global strategic , Ed. Economică, București, 2007, pag. 379 -381.

9
ACTIV PASIV
• Active imobilizate (la valoarea brută)
+ Imobilizările în leasing (la valoarea
de origine
+ Cheltuielile de repartizat • Capitalurile proprii (minus dividendele
de plată
• Provizioanele de orice natură
• Amortizările (inclusiv amortizarea
imobilizărilor în leasing)
• Datoriile financiare
± Diferențele de conversie aferente
– primele de rambursare a obligațiunilor
Totalul activelor aciclice (stabile) Totalul resurselor aciclice (stabile)
• Stocuri și producția în curs de execuție
• Creanțe privind exploatarea
+ Efectele scontate neajunse la scadență
+ Cheltuieli înregistrate în avans privind
exploatarea
• Diferențele de conversie aferente
creanțelor din exploatare • Datorii aferente exploatării:
Datorii fiscale
Furnizori
Diferențele de conversie
• Venituri înregistrate în avans (aferente
exploatării)
Total active ciclice din exploatare Total resurse ciclice din exploatare
• Creanțe în afara exploatării:
Creanțe din vânzarea de active
Alte creanțe
• Cheltuieli înregistrate în avans din
afara exploatării
• Titluri de plasament
• Datorii din afara exploatării
• Venituri înregistrate în avans din afara
exploatării
Total active ciclice din afara
exploatării Total resurse ciclice din afara
exploatării
• Disponibilități (în bancă și în casă) • Credite curente
• Soldul creditor la bancă
• Efecte scontate neajunse la scadență
(cuprinse în creanțele de exploatare)

10 Trezoreria de activ Trezoreria de pasiv

Clasamentul funcțional al operațiilor realizate într -o întreprindere permite calculul a
patru indicatori semnificativi:
✓fondul de rulment,
✓nevoia de fond de rulment de exploatare și din afara exploatării
✓trezoreria netă.

Contu de profit și pierdere este o altă sursă de informații, deosebit de utilă pentru analiza
financiară necesară stabilirii diagnosticului financiar. Contu de profit și pierdere reprezintă un
document contabil de sinteză care cuprinde veniturile și chel tuielile unei societati pentru o
perioadă dată și explică modul de formare a rezultatelor. Într -o manieră generală el oferă
informații despre mărimea profitului sau pierderii unei întreprinderi.
Informațiile contului de rezultate sunt structurate pe tipur i de activități, care se identifică
cu însăși operațiunile economico -financiare desfășurate de agentul economic în perioada de
gestiune.
,, Prezentarea contului de profit și pierdere variază de la o țară la alta, în funcție de
particularitățile economice, juridice și fiscale ale fiecărei țări, putându -se realiza o tipologie de
prezentare a contului de rezultate în funcție de două criterii:
a) După forma de prezentare:
-sub formă de tablou bilateral – cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă,
iar veniturile și profitul în partea dreaptă;
-sub formă verticală – explică formarea rezultatului exercițiului.
b) După conținutul informațional:
-cont de rezultate cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după originea acestora;
-contul de rezult ate cu reprezentarea după destinație a veniturilor și cheltuielilor
(prezentare pe funcțiuni sau activități a veniturilor și cheltuielilor)
Forma de prezentare verticală este cea mai des întâlnită, deoarece pune în evidentă
rezultatul generat de fiecare t ip de activitate desfășurată de întreprindere. Acest mod de
prezentare are avantajul detașării rezultatului exploatării de cel provenit din oprațiunile
financiare și extraordinare. Rezultatul net este obținut prin îmbunătățirea sumei algebrice a
celor 3 re zultate cu impozitul de profit.”3

3 Conf. Univ. Dr. Popa Dorina – Analiza financiara aprofundata (note de curs), Univ. din Oradea, pag. 50

11 Contul de profit și pierdere are un dublu interes:
▪ permite stabilirea unui rezultat global al întreprinderii și formularea unei
aprecieri asupra performanțelor economice ale unei perioade;
▪ permite sintetizarea elementelor de venituri și de cheltuieli care au participat la
realizarea lui și stabilirea factorilor favorabili sau nefavorabili care l -au influențat.
Contul de profit și pierdere permite, de asemenea, calcularea a trei indicatori parțiali ai
rentabilității:
✓ rezultatul exploatării;
✓rezultatul financiar;
✓rezultatul extraordinar.
De asemenea, permite și calcularea indicatorului global de rentabilitate – rezultatul
exercițiului (înainte și după impozitare).

1.2.Studiu al ratelor – elemente esențiale pentru anal iza situației financiare
Pe baza datelor oferite de bilanț și contul de profit si pierdere se poate efectua analiza
financiară, instrumentul operațional fundamental al acestei operațiuni îl reprezintă sistemul de
indici si de rate .
Indicele sau rata apare ca un raport între două mărimi, care poate fi exprimat procentual
sau sub formă de coeficient. Acest raport se calculează pe baza unor mărimi semnificative și
permite obținerea unor informații importante pentru utilizatori. Între ce le două date folosite în
raport trebuie să existe o legătură logică, în măsură să ofere semnificație raportului rezultat. Un
indicator financiar tip rată trebuie să reprezinte “cea mai simplă, dar și cea mai concentrată
expresie prin care se definește cone xiunea a două mărimi de calcul ce țin de sfera activității
financiare a întreprinderii”4.
Ratele folosesc ca instrument de lucru atât în desfășurarea activității de analiză (a
bilanțului pentru aprecierea structurii activului și a îndatorării și a contului de rezultate pentru
analizarea structurii de exploatare și a rentabilității), cât și în programarea activităților viitoare,
având, deci, un rol important în luarea deciziilor financiare. De asemenea, ratele folosesc în
controlul și “pilotajul” utilizării fondurilor și a gestiunii financiare a întreprinderii. Indicatorii
sub formă de rate ajută la înțelegerea relațiilor cauză -efect, la identificarea tendințelor
semnificative ale activității și asigurarea unor comparații pertinente.

4 D. Bucătaru, Capitalurile firmei. Constituire, utilizare, eficientizare , Editura Sedcom Libris, Iași, 2009, p.
180.

12 Pentru obținerea unor inf ormații utile asupra activității întreprinderii, analiza acestor
indicatori trebuie să se facă din trei perspective, și anume:
• static , scopul fiind să caracterizeze situația economico -financiară curentă a
întreprinderii, profitabilitatea si non -profitabili tatea acesteia, echilibrul său financiar, etc., și să
depisteze, pe cât posibil, cauzele care au condus la aceasta;
• dinamic , urmărindu -se evoluția în timp a unora dintre indicatorii relevanți pentru
activitatea și performanțele întreprinderii și punerea în evidență a principalelor variații
(crescătoare sau descrescătoare) ce au survenit de la an la an, cauzele ce le -au generat, precum
și a tendințelor și problemelor majore (dificultăți sau surse de progres) ce se conturează și care
vor influența evoluția vi itoare;
• comparativ cu diferitele norme sau standarde de performanță (ale întreprinderii,
industriei, etc.), precum și cu media pe ramură și cu întreprinderile concurente pentru a pune
în evidență performanțele sau eșecurile întreprinderii în raport cu aces tea.
În acest sens, o evaluare în dinamică, dar și prin comparație cu alte întreprinderi similare
a cifrei de afaceri, lichidității, rentabilității, etc., oferă o imagine de ansamblu asupra „sănătății”
financiare a întreprinderii și, într -o anumită măsură, asupra potențialului și a capacității sale de
competitivitate în prezent și în perspectivă.
În funcție de relația dintre mărimile folosite în determinarea lor, indicii sunt de două
tipuri5:
a) de dimensiune comună , care arată raportul dintre o cifră finan ciară și un total
semnificativ;;
b) financiari , care evidențiază relațiile particulare dintre diferitele date de bilanț și/sau
ale conturilor de profit și pierdere, a căror utilitate rezidă în faptul că facilitează compararea
datelor.
Există în practica ac tivității de analiză financiară un număr mare de indici ce pot descrie
situația firmei. În procesul decizional al fiecărei firme se realizează o selecție a indicilor
specifici domeniului cu ajutorul cărora managerul financiar poate să controleze și să
influențeze o evoluție a procesului financiar și a dezvoltării întreprinderii.
Pentru lucrarea de față am considerat că în structura indicilor utilizați pentru analiza
situației financiare se pot calcula patru grupe6:

5 I. Bratu, Diagnoza performanțelor firmei , Tribuna Economică, nr. 20/2005, p. 20.
6 Ion Neagoe, Finanțele întreprinderii , Editura Ankarom, Iași, 2007, p. 386

13 ✓ ratele de structură a bilanțului , unde su nt incluse ratele de structură ale activului
și cele privind pasivul, incluzând și ratele de îndatorare;
✓ ratele de gestiune , cuprinzând rate ale rotației capitalului total, precum și ale
componentelor sale – stocurile de materii prime mărfuri și produse fi nite, creanțele
întreprinderii – și de asemenea rata rotației datoriei față de furnizori;
✓ ratele de echilibru financiar , incluzând ratele de trezorerie, indicatorii fondului de
rulment;
✓ ratele de rentabilitate , unde apar incluse ratele de rentabilitate com erciale,
economice și financiare.

1.3.Rate de structură a bilanțului contabil
Aceste rate stabilesc ponderea fiecărui element sau grupe de elemente de activ sau de
pasiv din totalul bilanțului, oferind capacitatea exprimării bilanțului în procente. Ele se mai
numesc rate de structură patrimonială. Importanța acestui demers constă în permiterea
identificarii caracteristicilor structurii bilanțului și oferă informatii cu privire la evoluțiile cele
mai importante în timp. Informațiile cu privire la situația financiară a societatii vor fi
edificatoare, mai ales, în situatia analizelor comparative în timp și spațiu.

1.3.1.Rate de structură ale activului
,,Aceste rate relevă informații privind destinația economică a capitalurilor, nivelul de
lichiditate al acestora, posibilitatea întreprinderii de a -și modifica structura activului pentru a
face față schimbărilor conjucturale.
Cele mai fracvent aplicabile rate de structura ale activului sunt cele ale activelor
imobilizate și activelor circulant e.”7
1. Rata activelor imobilizate8 (RAI)
,,Această rată arată ponderea (greutatea specifică) a elementelor patrimoniale utilizate
permanent (active stabile) în totalul patrimoniului și măsoară gradul de investire a capitalului
în unitate.
RAI =
100×total Active imobilizat Active

7 Conf. Univ. Dr. Popa Dorina – Analiza financiara aprofundata (note de curs), Uni v. din Oradea, 2002, pag. 53
8 Maria Niculescu, Diagnostic global strategic , Ed. Economică, București, 2007 ,, p. 355.

14 Dacă rAI! > rAI0
• Ponderea imobilizărilor fixe se mărește față de perioada de bază, ca efect al modificării
într-o proporție mai mare a valorii imobilizărilor fixe în raport cu valoarea activului total
• Limita unei considerații favorabile a acestei mutații este dată de modificarea cifrei de
afaceri într -o proporție mai mare sau cel puțin egală cu cea a valorii imobilizărilor fixe.

Dacă rAI!<rAI0
• Ponderea imobilizărilor fixe se diminuează în totalul activului ca urmare a modifi cării
valorii activului în total într -o proporție mai mare decât cea a valorii imobilizărilor fixe
• Limita aprecierii economice este dată de realzarea cifrei de afaceri într -o proporție cel
puțin egala cu indicele imobilizărilor fixe ”9.

Datorită structur ii diferite a activelor imobilizate, teoria și practica economică propune
determinarea unor rate sintetice :
➢ rata imobilizărilor corporale (R IC) are o mărime determinată, în general, de natura
activității întreprinderii:
RIC=
100×total Activcorporale i Imobilizãr
Mărimea acestui indicator depinde, în primul rând, de natura activității fiind mult mai
ridicat în cazul sectoarelor din industria grea față de sectoarele care solicită o slabă dotare
tehnică.
Dacă analizăm întreprinderile din același sector de activitate, rata i mobilizărilor
corporale depinde de opțiunile strategice ale fiecăreia, de politica de dezvoltare, de condițiile
concrete în care -și desfășoară activitatea.
Fără a exista o mărime optimă a acestei rate, se consideră că ea măsoară capacitatea
întreprinderil or de a rezista în cazul aparitiei unei crize, de a se adapta la modificarile bruste a
tehnicii sau a cerințelor pieței. Pentru întreprinderile care au o valoarea ridicata a acestei rate,
este mai grea conversia activelor sale în disponibilități.

9 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.74

15 ➢ rata imo bilizărilor financiare10 (RIF), exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor
pe care o fimă le -a fixat cu alte unități (mai ales cu ocazia operațiilor de creștere externă) și se
calculează:
RIF=
100×total Activfinanciare i Imobilizãr
Rata imobilizărilor financiare este s trâns legată de mărimea întreprinderii, având valori
mici în cazul întreprinderilor de dimensiune redusă și valori ridicate în cazul holdingurilor.

2. Rata activelor circulante (R AC), complementară ratei activelor imobilizate, se
calculează astfel:
RAC=
100×total Activcirculante Active

,,Dacă r ac1>rac0:
• Ponderea activelor circulante crește ca urmare a schimbarii valorii activelor
circulante într -o proporție mai ridicata decât valoarea activului total
• Pragul minim a aprecierii favorabile este dată de realizarea cifrei de afaceri cel
puțin în aceași proporție cu valoarea activelor circulante, în condițiile realizării vitezei de
rotație cel puțin la nivelul perioadei de bază.

Dacă r ac1<rac0:
• Ponderea activelor circulante se diminueaza, ca efect al depasirii valori i
activelor circulante de către valoarea activului total;
• Limita minimă a unei aprecieri favorabile este creșterea vitezei de rotație a
activelor circulante, în condițiile realizării cifrei de afaceri cel puțin la nivelul anului de bază. ”11

Și în acest caz pot fi folosite mai multe rate complementare sau analitice, și anume:
-rata stocurilor
-rata creanțelor comerciale
-rata disponibilităților și plasamentelor.

10 Georgeta Vintilă, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007, p.
187.
11 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.75

16 ➢ rata stocurilor12 (RS)
Această rată ia valori diferite fiind influențată de:
• Sectorul de activitate unde își desfășoară activitatea întreprinderea, rata
stocurilor este mai ridicată la întreprinderile din sfera producției și distribuției și foarte scăzută
la întreprinderile din cadrul serviciilor;
• Perioada ciclului de exploatare: rata stocuri lor prezinta un nivel ridicat la
întreprinderile cu o perioadă a ciclului de exploatare lung, față de întreprinderile cu ciclu de
exploatare redus la care este diminuata;
• Factori conjuncturali și condițiile pieței: elemente speculative pot determina
crește rea sau diminuarea ratei, dacă facem referire la modificarea prețurilor materiilor prime.
În general, încetinirea vitezei de rotație a stocur ilor, formarea de stocuri fără mișcare
sau cu mișcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăților de transfo rmare în lichidități și
consecințelor negative asupra solvabilității întreprinderii.
RS=
100×total Activ Stocuri
Rata stocurilor poate fi, la rândul ei, descompusă în rate analitice, în raport cu natura
stocurilor (materii prime, produse finite, în curs de e xecuție mărfuri etc.).

➢ rata creanțelor comerciale (R C)
Această rată este influențată în primul rând de domeniul de activitate: este foarte scăzută
sau nulă în cazul întreprinderilor aflate în contact direct cu o clientele numeroasă ce achită
cumpărăturil e în numerar și înregistrează valori mai ridicate în cazul relațiilor inter –
întreprinderi.
În cazul relațiilor întreprinderilor cu partenerii situați î naval, mărimea ratei este
influențată de natura relațiilor, precum și de termenele de plată practicate.
RC=
100×total Activcomerciale Creante

Dacă r cr1>rcr0:
• Ponderea creanțelor crește
• Limita minimă a unei aprecieri pozitive este dată de creșterea vânzărilor în condițiile
realizării duratei de încadrare cel puțin la nivelul anului de bază

12 Ion Neagoe, Finanțele întreprinderii , Editura Ankarom, Iași , 2007 pag. 386.

17 Dacă r cr1<rcr0
• Ponderea creanțelor scade
• Limita aprecierii pozitive este data de reducerea valorii creanțelor în condițiile reducerii
duratei medii de încasare, în condițiile realizării unui volum de vânzări cel puțin la
nivelul anului de bază.
,,Analiza creanțe lor trebuie aprofundată însă cu urmărirea aspectelor analitice a
acestora, când se are in vedere ”:13
-natura creanțelor
• Creanțe legate de ciclul de exploatare (clienții)
• Creanțe diverse (asupra statului, personalului, acționarilor)
-certitudinea realizării lor:
• Creanțe certe
• Creanțe incerte (creanțe nerealizate la termen și a căror încasare devine nesigură)
-termenul de realizare:
• Creanțe sub 30 de zile
• Creanțe sub 60 de zile
• Creanțe sub 90 de zile
• Creanțe peste 90 de zile

➢ Rate ale activelor de trezorerie (RAT)
Această rată reflectă ponderea disponibilităților bănești în patrimonial societății.
Analiza acestei rate trebuie facută cu multă atenție pentru ca informațiile pot fi incorecte.
RAT=
100×total Activtrezorerie de Activ
,,Astfel o valoare ridicată a disponibilită ților poate reflecta o situație favorabilă în
termini de echilibru financiar dar paote fi și semnul deținerii unor resurse inefficient utilizate.
De asemenea, nivelul disponibilităților poate fi foarte fluctuant într -un interval redus fie,
putand să creas că foarte mult, din cauza unor intrări importante de fonduri, sau să scadă ca
urmare a unor plăți substanțiale. ”

13 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.76 -77

18 1.3.2. Ratele privind structura pasivului
,,Permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin evidențierea provenienței și
a gradului de exigibilitate a surselor de finanțate, reflectând aspecte legate de stabilitatea și
autonomia financiară a întreprinderii, de gradul de lichiditate. ”14
Aceste rate furnizează informații referitoare la structura resurselor întreprinderii,
defines c politica de finanțare a întreprinderii. La fel ca și la activ, se pot calcula, pentru pasiv,
ponderile diferitelor surse în total, astfel:
➢ ponderea capitalurilor proprii sau rata autonomiei financiare globale (R AFG)15:
RAFG=
100×total Pasivproprii Capitaluri
Valoarea indicatorului poate să fie diferit de la o întreprindere la alta, făcând mai greu
de stabilit un raport optim, a unei rate de referință. Totuși, specialiștii recomandă ca
satisfăcătoare, pentru echilibrul financiar, un nivel al ratei mai mare sau egală cu 1/3, iar băncile
utilizează, ca și prag minim, un nivel a ratei de 30% a activului net, adică a capitalurilor proprii,
față de totalul pasivului.
➢ ponderea datoriilor pe termen mediu și lung în totalul pasivului16:
RDTL=
100total Pasivlung și mediu termen pe Datorii
➢ ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului:
RDTS=
100total Pasivscurt termen pe Datorii
Pe baza datelor din pasivul bilanțului financiar se pot calcula și alte rate care să
definească politica de finanțare a întreprinderii, permițând aprecierea riscului creanțierilor
întreprinderii. Acestea sunt ratele de îndatorare care, dimensionate în opti ca analizei lichiditate –
exigibilitate, evidențiază importanța îndatorări asupra gestiunii financiare a firme. Făcând o
comparație între fondurile ptoprii și finanțarea externă prin datori, ratele de structura scot în
evidență componența datoriilor din pas iv, repartiția capitalurilot permanente între fondurile
împrumutate și cele proprii.
Se pot determina următoarele rate de îndatorare :

14 Popa Dorina ,,Analiză economico -financiară”, Note de curs, Modulul 3, pag,3

15 Aurel Ștefănescu (coord.), Evaluarea întreprind erii, Editura Tribuna Economică, București, 2001, p. 78.
16 Ion Stancu, Gestiune financiară , Editura Economică, București, 2004, p. 31.

19 ➢ rata este dată de raportul dintre capitalurile permanente și pasivul total și care este
un indicator global, referitor la stabilitatea finanțării, purtând denumirea de rata stabilității
financiare17:
RSF =
100×total Pasivpermanente Capitaluri
➢ rata autonomiei financiare globale , prezentată ca pondere a capitalului propriu în
totalul pasivului;
RSF =
100× total Pasivpropriu Capitalul
Mărimea acestei rate diferă, în funcție de politica financiară a fiecărei societăți.
Majoritatea specialiștilor propune ca satisfăcătoare pentru echilibru financiar: r afg>1/3 (>33%)
➢ rata autonomiei financiare pe termen lung18 (RIF), arată ponderea capitalurilor
proprii în totalul capitalurilor proprii
RIF =
permanente Capitaluripropii Capitaluri
Această rată trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu 0,5, deoarece aceste condiții
sunt impuse de normele bancare, în corelații de credit cu întreprinderea
➢ rata capa cității de împrumut (R CI) confruntă propriile resurse cu
împrumuturile pe termen lung.
RCI =
lung termen pe Datoriiproprii Capitaluri
Dacă R CI <1, atunci capacitatea de împrumut a socității este saturată. Normele bancare
sugerează un rapot supraunitar
➢ rata de îndatorare globală (R IG), măsoară ponderea datoriilor în
totalul surselor de finanțare:
RIG=
100×total Pasivtotale Datorii
Nivelul acestei rate trebuie să fie mai mic de 66%, depărtarea de 100% reprezentân
o scădere a îndatorării întreprinderii, și totodată o creștere a autonomiei financiare.
➢ rata de îndatorare la termen
L =
proprii Capitaluriscurt) și lung termen (pe totale Datorii

17 Maria Niculescu, Diagnostic global strategic , Ed. Economică, București, 2007, pag. 361.
18 Ion Neagoe, Finanțele întrepri nderii , Ed. Ankarom, Iași, 2007,p. 388.

20 Rata de îndatorare la termen, este inversa ratei autonomiei financiare la termen, și deci
evoluția ei depinde de raportul dintre ritmul de modificare a capitalului propriu și
împrumuturile pe termen mediu și lung.
În acest caz, posibilitățile de îndatorare sunt cu atât mai mari cu cât această rată este
mai mică. Aceasta evidențiază măsura în care societatea recurge la ,,efectul de levier”
,,Pentru aprofundarea aspectelor legate de echilibrul financiar se pot constitui rate cu
ajutorul următoarelor criterii ”:19
• Natura obligațiilor
-obligații legate de ciclul de exploatare;
-obligați diverse
• Scadența datorilor
-datorii mai mici de 1 an
-datorii angajat e pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani
-datorii angajate pe o perioadă mai mare de 5 ani.

În situația în care rata levierului este mai mare decât 1, atunci întreprinderea va depinde
mult de creanțierii săi. În cazul în care valoarea levierului este subunitar, atunci banca va da în
continuare în condiții de garanție sigură ,împrumuturi.
➢ rata de prelevare a cheltuielilor financiare (R PC) pune în evidență capacitatea
de plată a costului îndatorării, separând întreprinderile sănătoase de cele falimentar e.
RPC =
exploatare de brut Excedentfinanciare Cheltuieli
Dacă raportul este mai mare decât 0.6, societatea analizată prezintă dificultăți de
gestiunare financiară , riscând să intre în stare de faliment.
➢ costul îndatorării sau rata medie a dobânzii (R DOB) poate fi exprimat prin raportul:
RDOB =
totale i Împrumuturfinanciare Cheltuieli

1.4. Ratele de gestiune
,,Analiza gestiunii elementelor patrimoniale face legătura între informațiile furnizate de
bilanțul contabil și cele din contuld e profit și pierderi. Aceasta are ca obiectiv stabiliarea
timpului necesar parcurgerii tuturor stadiilor circuitului eonomic de c ătre capitalurile angajate

19 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.82

21 de firmă. Putem spune că în acest mod informațiile statice obținute prin analiza structurii
financiar -patrimoniale, respectiv prin analiza echilibrului financiar, sunt completate cu
informații care reflectă manifestarea dinamică a echilibrului financiar.
Metodologic, o asemenea analiză se bazează pe ratele de gestiune sau de rotație. Ratele
de gestiune exprimă în mod sintetic eficiența cu care sunt utilizate activele și capitalurile firmei,
stând la baza caracterizării vitezei de rotație a acestora.
În diagnosticul financiar al firmei pot fi utilizate mai mute categorii de rate de gestiune,
clasificate după mai multe criterii: ”20
a) După forma de exprimare:
-număr de rotații, ce exprimă de câte ori un element de activ sau pasiv se transformă în
lichidități în cursul unui exercițiu financiar.
Vr=
pasiv de sau activ de Elementeafaceri de Cifra

– Durata în zile a unei rotații, care exprimă numărul de zile necesare pentru ca elementul
patrimonial respectiv să parcurgă toate etapele circuitului economic. Crește rea vitezei de rotație
se înregistrează atunci când nivelul acestui indicator se diminuează.
Dz =
360afaceri de Cifrapasiv sau activ de Elemente
b) După elementele patrimoniale pentru care se calculează:
-rate de gestiune a capitalului, calculate pentru elementele de pasiv
-rate de gesiune ale activelor, prin care se caracterizează activele imobilizate si
circulante

c) După elementele de venit utilizate în calcul:
-rate calculate în funcție de cifra de afaceri
– rate calculate în funcție de elemente ale cifrei de afaceri

1.4.1 Analiza ratelor de gestiune a capitalurilor
Privind structura capitalurilor unei firme, prezentată în pasivul bilanțului, putem să
calculăm numărul de rotați și durata în zile a unei rotații pentru fiecare element al acestora.

20 Lucian Bușe, Analiză economico -financiară, Editura Economică, 2005, pag.109

22 • rata de rotație a capitalului permanent
Rper = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡
Exprimă numărul de rotații realizate de capitalul permanent, pe parcursul unei exercițiu
financiar. Mărimea sa depinde de sectorul de activitate al firmei, precum și de gr adul de
imobilizare a capitalului.

• rata de rotație a capitalului propriu:
RCpr = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
Rotația capitalului propriu este determinată de aceași factori de influență. Nivelul
minim pentru această rată este de 2 rotații pe an.

• Rate de rotație a datoriilor
,,Rotașia datoriilor se poate aprecia fie în mod global, fie pe baza cifrei de afaceri.
Analiza poate fi realizată pentru ansamblul datoriilor, dar și pentru principalele categorii ale
acestora.
✓ rate de rotație a datoriilo r totale prin cifra de afaceri:
RDt = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
Aceasta exprimă numărul de rotații ale datoriilor totale. Rezultatul acestei rate depinde
de termenele de plată ale datoriilor, de structu ra lor, dar și de volumul de activitate al firmei.

✓ rata de rotație a datoriilor față de furnizori
RDfz = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖
Exprimă numărul mediu de zile de creditare pe care firma îl obține de la furnizorii săi.
O gestiune eficientă a creditelor comerciale necesită obținerea din parte furnizorilor a unor
termene de plată a facturilor mai mari dcât în raport cu termenele pe care firma le acordă
clienților săi. În teoria financiară, termenul mediu de plată a fu rnizorilor mai este cunoscut sub
denumirea de ,,ciclul de plăți”.21

21 Lucian Bușe, Analiză economi co-financiară, Editura Economică, 2005, pag.113

23 1.4.2. Analiza ratelor de gestiune a activelor
Viteza de rotație a activelor este caracterizată prin numărul de cicluri pe care acestea le
parcurg. Acest ciclu este format din totalitatea operațiuniolor ce intervin între momentul
transformării, până în momentul în care se recuperează fondurile investite.
Aprecierea sintetică a rotației activelor firmei se face cu ajutorul ratelor de rotație.
Pentru ansamblul activelor firmei se calculează :
– rata de rotație a activelor totale, calculată ca raport între v enituri totale și active totale
RAT = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
Această rată exprimă numărul de rotații ale activelor totale într -o anumită perioadă de
timp. O valoare ridicată a numărului de rotații exprimă capacitatea firmei de a obține un nivel
ridicat al veniturilor cu același volum al activelor disponibile.

Analiza ratelor de rotație a activelor imobilizate
a) Rate de rotație a activelor imobilizate
RAI= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒
Această rată exprimă numărul de rotații ale activelor imobilizate într -o anumită
perioadă de timp.

Analiza ratelor de rotație a activelor corporale
RAI= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐼𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧 ă𝑟𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑜𝑟𝑎𝑙𝑒
Evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examin area valorii
cifrei de afaceri.

Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante
Acestea exprimă eficiența cu care sunt folisite materialele în activitatea întreprinderii.
Pentru caracterizarea vitezei de rotație se apelează la o serie de indicatori care exprimă,
mărimea intervalului de timp necesar parcurgerii de către activele circulante a tuturor stadiilor
circuitului economic.
1. Numărul mediu de rotații exprimă, de câte ori activele circulante au parcurs
etapele circuitului economic în cursul unei anumite perioade de timp:
Nr= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
Creșterea numărului mediu de rotații semnifică acceler area vitezei de rotație.

24 2. Durata medie în zile a unei rotații, exprimă mărimea intervalului de timp necesar
parcurgerii de către active circuitul economic.
Dz= 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖x365

Prin compararea celor 2 indicatori, se întâlnesc două situați :
{𝑁𝑟1 > 𝑁𝑟0
𝐷𝑧1<𝐷𝑧0 ceea ce semnifică accelerarea vitezei de rotație având ca efect eliberarea
de active circulante

{𝑁𝑟1 < 𝑁𝑟0
𝐷𝑧1>𝐷𝑧0 ceea ce semnifică încetinirea vitezei de rotație ce conduce la imobilizarea
de active circulante în circuitul economic

Activele circulante cuprind mai multe cmponente (stocuri, creanțe și disponibilități), iar
pentru accelerarea rotației acestora se impu ne urmărirea separată.
a) Stocurile reprezintă acea component a activelor circulante cu cel mai scăzut
grad de lichiditate.
Pentru caracterizarea rotației stocurilor se folosesc aceași indicatori ca și pentru activele
circulante
1) Numărul mediu de rotații al st ocurilor
Nst= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖
2) Durata medie a unei rotații a stocului
Dst= 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖x365
Aceste rate exprimă numărul de cicluri pe care stocurile le parcurg în cursul uni
exercițiu financiar, respectiv numărul de zile necesare pentru parcurgerea unui ciclu.

Pentru a obține o imagine mai cuprinzătoare asupra rotației stocurilor, trebuie analizate
și componentele acestora:
-Stocuri de materii prime și materiale
Nr= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝑀𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒, Dz = 𝑀𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖x365
-stocuri de producție neterminată
Nr= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐 ț𝑖𝑒 𝑛𝑒𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡 ă, Dz = 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐 ț𝑖𝑒 𝑛𝑒𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡 ă
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖x365

25 -stocuri de produse finite si mărfuri
Nr= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠𝑒 𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑒, Dz = 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠𝑒 𝑓𝑖𝑛𝑖𝑡𝑒
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖x365

Cu ajutorul acestor rate este caracterizată eficientța activității de producție, oferind o
imagine asupra duratei ciclului de fabricație. Nivelul lor va fi ridicat în firmele cu cicl de
fabricație lung și scăzut în firmele din industria alimentară.

b) Crean țele reprezintă cealaltă component a activlor circulante ce intră în
procesul de rotație.
Rata de rotație a clienților arată în câte zile societatea își încasează contravaloarea
mărfurilor de la clienți.
Nrcr = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛 ț𝑒 sau Dzcr = 𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛 ț𝑒
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖x365

O durată medie a acesteia înseamnă îmbunătățirea gestiunii clienților ca urmare a
schimbării politicii de credit ccomercial. O durată mare în zile înseamnă că clienții folosesc o
perioadă ma re, resursele financiare ale societății.

1.5. Rate de echilibru financiar
Analiza echilibrului financiar, atât în accepțiune patrionială cât și funcțională, se poate
realiza cu ajutorul unor indicatori precum: fondul de rulment, necesar de fond de rulmen t și
trezorieria netă sau prin metoda ratelor.
,,În accepțiune patrimonială, determinarea indicatorilor și a ratelor ce caracterizează
echilibrul financiar se realizează pornind de la bilanțul financiar. ”22
Pentru asigurarea unui echilibru financiar perfect ar trebui respectate următoarele
egalități:
Active imobilizate = Capital permanent
Active circulante = Datorii pe termen scurt

Fondul de rulemnt
Este definit ca ,, indicatorul care exprimă în mărime absolută lichiditatea unei
întreprinderi” și se determina astfel:

22 Popa Dorina,, Analiză economico -financiară: Elemente teoretice și aplicații practice”, Editura Universități din
Oradea, pag.327

26 FRP = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡 − 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
Sau,
FRP = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 − 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡
Pornind de la prima relație se poate aprecia că fondul de rulement patrimonial reprezintă
acea parte a capitalului permanent care depășește valoarea activelor imobilizate și care poate fi
considerată rezerva de finanțare a activel or circulante. Pe baza celei de+a doua relații, fondul
reprezintă valoarea activelor circulante finanțate din alte resurse decît cele provenind din datorii
pe termen scurt.

Necesarul de fond de rulment patrimonial
Repezintă acea parte a activelor circulante care necesită finanțare pe seama fondului de
rulment .
NFRP = (𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 −𝐷𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡 ăț𝑖)−(𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡 −
𝐶𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡 )
Sau
NFRP = (𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 +𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛 ț𝑒)−𝑂𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎 ț𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡

Trezoreria netă patrimonială
,,Se determină prin ajustarea fondului de rulment cu necesarul de fond, astfel: ”23
NFRP= 𝐹𝑅𝑃 −𝑁𝐹𝑅𝑃
,,O valoarea pozitivă a acestui indicator arată o situație favorabilă din punct de vedere
al echilibrului financiar deoarece fondul de rulment patrimonial este suficient de mare pentru
a acoperi necesarul de fond și, în plus, asigură un excedent de numerar.
O valoare mică a trezoreriei poate repr ezenta o situație nefavorabilă în termeni de
echilibru ca urmare a faptului că resursele permanente sunt insuficiente pentru finanțarea
necesarului de fond , în acest caz pentru acoperirea nevoii de numerar trebuie să apeleze la
credite de trezorerie.
Trezoreria negativă evidențiază un dezechilibru financiar când nevoia de fond de
rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente, apelându -se la credite. ”24

23 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.105
24 Luiza Ionescu ,,Analiză economico -financiară, Ediția a II -a, Editura Pro Universitaria,București, 20016
pag.175

27 1.5.1 . Rate ale fondului de rulment.
➢ Ca indicator de echilibru financiar și de lichiditate, fondul de rulment ofera
aprecieri cu privire la posibilitatea finanțării imobilizărilor din capitalul permanent, motiv
pentru care se mai numește indicator de finanțare a imobilizărilor sau indicatorul imobilizării
capitalurilor (I FR). Acest indicator se determină cu relația:
IFR=
e imobilizat Activepermanent Capital
Cu cât indicatorul este mai mare decât 1, cu atât lichiditatea financiară este mai bună,
fondul de rulment, ca parte a capitalului permanent, putând fi u tilizat la acoperirea datoriilor
cu exigibilități mai mici de un an.
➢ Rata finanțării stocurilor pe seama fondului de rulment indică în ce proporție
sunt finanțate stocurile prin capitaluri permanente:
Rfs=
Stocurirulment de Fond
➢ Rata de acoperire a necesaru lui de fond de rulment , dă o imagine, în termeni
financiari, a derulării ciclului de exploatare:
RaNFR=
rulment de fond de Necesarrulment de Fond
Dacă rata este supraunitară înseamnă că fondul de rulment a finanțat integral
necesarul de fond de rulment și o parte a trezoreriei de activ.
➢ Durata în zile a rotației fondului de rulment :
DFR=
360afaceri de Cifrarulment de Fondul
Această rată indică „marja de securitate a întreprinderii”. Specialiștii apreciază
că pentru majoritatea întreprinderilor această rată trebuie să fie egală cu 30 până la 90 de zile.

1.6.Rate de lichiditate și solvabilitate
Aceste rate măsoară capacitatea de plată a firmei, respectiv solvabilitatea acesteia pe
termen scurt.
„Ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub numele de rate de trezorerie și au rorul de
a măsura capacitatea de plată a societății, respective solvabilitatea pe termen scurt.
În termini de echilibru financiar, prin lichiditate se întelege capacitatea societății de a –
și putea acoperi obligațiile pe termen scurt din activele circulante.

28 1.6.1 Rate de lichiditate
Cele mai frecvent utilizate rate de lichiditate sunt: ”25
a) Rata lichidității curente/generale
Această exprimă posibilitatea societatii de a -și acoperi obligațiile pe termen scurt prin
modificarea activelor circulante în lich idități și se determină astfel:
Rlc = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡
Valoarea supraunitară a ratei duce la existența unui fond de rulment care ii perminte
firmei să facă față anumitor modificari ce pot sa apara în mișcarea activelor circulante.
Valoarea subunitară a ratei exprimă faptul că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt
acoperite în totalitate de activele circulante. Situația firmei devine riscantă, ea înregistrand plăți
restante, cu influență negative asupra fluxurilor întreprinderii

b) Rata lichidității rapide
Rata exprimă capacitatea societății de a -și achita datoriile pe termen scurt din activele
circulante care pot fi transformate în lichidități, adică din creanțe și disponibilități.
Rlr = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 −𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡 = 𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛 ț𝑒+𝑑𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡 ăț𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡
Mărimea relativă pentru această rată este între 0,8 și 1. Un nivel mic al ratei poate
evidenția probleme în cee ace privește onorarea plăților scadente.

c) Rata lichidității imediate
Măsoară posibilitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt, folosi nd
disponibilitățile existente:
Rli = 𝐷𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡 ăț𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡
Un nivel mare a ratei va indica o lichiditate crescută, cauzată de utilizarea mai puțin
performante a resurselor disponibile. O valoare scăzută a ratei poate fi compatibilă cu
menținerea echilibrului financiar, dacă firma deține în schimb valori de plasament sau creanțe.

25 Conf. Univ. Dr. Popa Dorina – Analiza financiara aprofundata (note de curs), Univ. din Oradea, 2002, pag.
326-327

29 1.6.2 Ratele de solvabilitate
,, Solvabilitatea reflect capacitatea întreprinderii de a face față tuturor datoriilor
sale. În funcție de nivelul la care se consider datoriile, pot fi constituite mai mutle rate de
solvabilitate, dintre care amintim:
-rata solvabilității globale – exprimă în ce măsură datoriile sunt acoperite de către
activele totale ale întreprinderii și se determină: ”26
Rsg = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑠𝑖𝑣 𝑑𝑜𝑏 â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Această rată exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen lung și scurt,
precum și marja de creditare a întreprinderii. Se consideră că mărimea sigură a ratei es te de 3 –
4, deoarece în caz de lichiditate a firmei, valoarea de lichiditate a activelor este inferioară
valorii contabile, desi se apreciează și faptul că o valoarea mai ridicată de 1,5 semnifică faptul
că firma are capacitatea de a -și onora obligațiile fa ță de terți. O valoarea situate sub acest nivel
evidențiază riscul de insolvabilitate pe care si l -au asumat furnizorii de fonduri puse la
dispoziția întreprinderii.

1.7. Ratele de rentabilitate
,,Fructificarea capitalului investit, capitalului propriu sa u a celui permanent, se
materializează în capacitatea exploatarii lor de a degaja venit net. Starea de profitabilitate este
confirmată de obținerea unor venitur superioare cheltuieilor de exploatare și comercializare,
respectiv de obținere de profit. ”27
Măsurarea rentabilității se realizează printr -un sistem de rate de rentabilitate (raport
între rezultate și capitaluri) și de rate de marjă (raport între rezultate și cifra de afaceri) .
Ratele de rentabilitate contură insușirile economice și financiare ale so cității, oferind
posibilitatea compararării performanțelor și rezultatelor industriale și comerciale ale acesteia.
În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele economice și financiare
obținute (diferite marje de acumulare) și e forturile depuse pentru formarea lor (capital investit
sau economic, total activ).
Ratele de rentabilitate măsoară și determină rezultatele în raport cu activitatea
întreprinderii adică, rentabilitate comercială și a mijloacelor economice sau financiare, adică
rentabilitate economică sau financiară.
Rentabilitatea întreprinderii va fi analizată prin cele trei categorii de rate de rentabilitate:

26 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.327
27 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici ”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.131

30 a) economică;
b) comercială;
c) financiară.
Pe lângă aceste rate de rentabilitate se poate calcula și rata profitului net28, care
măsoară profitabilitatea, considerată ca fiind capacitatea întreprinderii de a produce un venit
superior costului vânzărilor. Se exprimă, în general, prin relația:
➢ RP =
venituri Totalnet Profit
100
a) Ratele de rentabilitate comercială și a celorlalte marje
Rata rentabilității comerciale caracterizează eficiența politicii comerciale (a procesului
de aprovizionare, stocare și vânzare) și mai ales a politicii de prețuri practicată de întreprindere,
apreciind potențialul diferite lor stadii ale activității societății comerciale la formarea
rezultatului, fiind concretizate ca raport între marjele de acumulare și cifra de afaceri. În
concordanță cu obiectivele analizei și sfera de investigare, acest indicator poate fi determinat
prin implicarea în calitate de “efect” a
✓rezultatului brut al exploatării,
✓a rezultatului exploatării sau a
✓ rezultatului exercițiului.
Există următoarele categorii de rate:
➢ Rata marjei brute de exploatare
Rata măsoară valoarea rezultatului brut de exploatare, rezultat independent de politica
de investiții sau financiară, de incidența fiscalității și a elementelor excepționale:
Rata EBE=
100afaceri de CifraEBE
Această rată indică aptitudinea individuală a activității de exploatare de a genera profi t.
Nivelul crescut al ratei excedentului brut din exloatare înfățișează posibilitatea financiară de
reînnoire rapidă a echipamentelor întreprinderii. O ameliorare a ratei EBE exprimă o creștere
a productivității, în măsura în care rata nu este simpla conse cință a creșterii ratei marjei
comerciale, iar scăderea ei, în proporție cu o rată a marjei comerciale fixă, demonstrează o
împovărare referitoare la costurile exploatării.

28 Ion Neagoe, Finanțele întreprinderii , Ed. Ankarom, Iași, 2007, p. 65.

31 ➢ Rata marjei nete de exploatare (R mne) sau rata privind rentabilitatea exploatării
scoate în relief eficiența activității de exploatare sub toate aspectele :administrativ, comercial,
industrial
Rmne =
100afaceri de Cifra i exploatãri Rezultatul
Rezultatul exploatării prezintă avantajul de a fi influențat de amortismente și
provizioane, rezultând un rezultat net al exploatării.

➢ Rata marjei nete (R MN) exprimă eficiența globală a întreprinderii, respectiv
capacitatea sa de a realiza profit și de a rezista concurenței:
RMN =
100afaceri de Cifra ui exercitiul al net Rezultatul
Această rată este mai usor de calculat, deoarece nu necesită o pregătire prealabilă a
datelor, fiind sugerată în analizele financiare vizând perioade scurte, dar și întreprinderilor
mici. Pentru perioade mai lungi , în special, în marile întreprinderi, evaluarea activității de
exploatare (comercială, industrială) este bine să fie făcută cu ajutorul ratei privind rentabilitatea
exploatării.

➢ Rata marjei comerciale (R MC) este utilizată, îndeosebi, de întreprinderile cu
activitate comercială:
RMC=
100mãrfuri de Vânzãricomercial ă Marja
Această rată accentuează strategia comercială a socității analizate . Astfel, o marjă
comercială redusă (insuficientă) implică cheltuieli generale riguroase și, deci, trebuie găsite
alte forme de distribuire a mărfurilor care să ducă la o reducere a costurilor privind personalul
și economii asupra cheltu ielilor de transport, stocaj -depozitare etc. Din contră, marja
comercială ridicată (importantă) reclamă cheltuieli generale sporite și, deci, servicii mai
calitative către clienți29.
Rata marjei apreciază și importanța constrângerilor pieței și a politicii prețurilor de
vânzare. Astfel, creșterea ratei, însoțită de o diminuare a vânzărilor (cifra de afaceri) semnifică
faptul că întreprinderea încearcă să -și mențină marjele, promovând o politică de prețuri înalte.
Dimpotrivă, o rată a marjei comerciale în scă dere, însoțită de o creștere puternică a vânzărilor
(cifrei de afaceri) evidențiază faptul că întreprinderea preferă reducerea prețurilor de vânzare

29 Marilena Mironiuc, Analiză financiară , Editura Junimea, Iași, 2000, p. 74.

32 în scopul cuceririi unui nou segment de piață. În fine, în cazul în care creșterea marjei
comerciale este î nsoțită de o creștere a cifrei de afaceri, aceasta relevă o situație favorabilă
pentru întreprindere, respectiv punerea în vânzare de produse noi sau cucerirea pe piață a unei
poziții concurențiale "forte".

b) Rata de rentabilitate economică
Rata de renta bilitate economică are o accepțiune mai largă vizând, în esență, eficiența
capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii. Ea se exprimă prin raportul:
Re =
100total) activ din parte o (sau total Activeconomic Rezultatul
Rezultatul economic, excluzând elementele financiare și excepționale, favorizează
comparațiile întreprinderilor aparținând aceluiași sector de activitate,
În exprimarea rentabilității economice, la numărătorul fracției se poate utiliza fie
rezultatul exploatării, fie excedentul brut de exploatare, iar la numit or activul total sau o parte
a acestuia.

c) Ratele de rentabilitate financiară
,,Rentabilitatea financiară reprezintă posibilitatea firmei de a genera profit net prin
capitalurile angajate în activitatea de exploatare, este expresia sintetică a intereselor finale ale
acționarilor exprimate prin rata de remunerare a reinvestirii totale/parțiale a profitului realizat.
Rentabilitatea financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii, respective a plasamentlui
financiar al capitalului acționarilor în cumpărarea acțiunilor întreprinderii.
Aceasta exprimă interesele acționarilor:
-pe termen scurt prin încasarea dividendelor
-pe termen lung prin reinvestirea profitului care asigură creșterea valorii acțiunilor și
crearea premiselor pentru sporirea d ividendelor în perioada următoare.
În funcție de indicatorii utilizați, rentabilitatea financiară a unei firme pe acțiuni poate
fi exprimată30:
➢ rentabilitate financiară netă
=
100net) (activ proprii Capitaluriui exercitiul al net Rezultatul

30 Georgeta Vintilă, Gestiunea financiară a întreprinderii , Edit ura Didactică și Pedagogică, București, 2007, p. 130.

33 ➢ rentabilitatea financiară înainte de impozit
=
100proprii Capitaluriimpozit de înainte curent Rezultatul

Condiții:
• Calculul profitului net este influențat de:
o Modalitățile de calcul a amortizării și provizioanelor;
o Regimul de calcul al cheltuielilor deductibile și nedeductibile din masa impozabilă
• Rentabilitatea financiară este influenț ată de modalitatea de procurare a capitalurilor și
de aceea este sensibilă la structura financiară, respective la situația îndatorării întreprinderii
• Rata de rentabilitate financiară trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii,
pentru a face acțiunile întreprinderii mai attractive și pentru a acrește cursul lor bursier. ”31

➢ rentabilitate financiară netă
=
100net) (activ proprii Capitaluriui exercitiul al net Rezultatul

➢ rentabilitatea financiară înainte de impozit
=
100proprii Capitaluriimpozit de înainte curent Rezultatul

1.8 Analiza combinat ă a ratelor
Aprecierea stării financiare a unei întreprinderi se poate realiza prin utilizarea unui
sistem de rate care s ă reflecte diferite aspecte calitative ale gestiunii întreprinderii respective.
Metoda scorurilor
Datorit ă efectelor falimentului asupra activit ății economice, majoritatea organiza țiilor
financiare sunt preocupate de elaborarea unei metode ce are ca obiectiv furnizarea unor modele
predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei întreprinderi.
Scorul ,,Z” atribuit fiecărei înterprinderi se dete rmină cu ajutorul funcției:
Z = a 1 x R 1 + a2 x R 2 +…… + a n x R n
Unde:
R – reprezintă ratele implicate în analiză

31 Ioan Mihai ,,Analiza situației financiare a agenților economici”, Editura Mirton, Timișoara, 1997, pag.140

34 a – coeficientul de pondere al fiecărei rate

Modelul Altman – aplicabil mai ales în condi țiile existen ței bursei de valori, a fost
elabora t în anul 1968 în Statele Unite de c ătre profesorul E.I. Altman, pe baza informa țiilor
obținute în urma studierii unui larg e șantion de companii.,
Modelul are la bază următoare funție:
Z = 3,3 x R 1 + 1,0 x R 2 +0,6 X R 3 +1,4 x R 4 + 1,2x R 5
Unde:
R1 = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 R2 == 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
R3 =𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 R4 = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑟𝑒𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
R5 = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙

,,Din conținutul informațional al indicatorilor rezultă că nivelul lor sunt cu atât mai bune
cu cât înregistrează o valorea mai mare. De aceea, scorul ,,Z” este înregistrat astfel: ”32
-când Z este mai mic sau egal cu 1,8, starea de faliment este iminentă;
-când Z este mai mare decât 2,9 situația financiară este bună și bancherul poate avea
încredere în întreprinderea respectivă. Aceasta este solvabilă;
-când z este cuprins între 1,8 și 2,9 situația financiară este dificilă, cu performanțe
vizibil diminuate și apropiate de pragul stării de faliment.

"Altman a identificat cinci faze ale declinului unei întreprinderi:
1. apariția unor semne de declin, care nu sunt luate în seamă (scăder ea profitabilității,
scăderea cifrei de afaceri, reducerea disponibilităților bănești)
2. existența unor semnale clare, care însă nu sunt urmate de luiarea unor măsuri de
rezolvare, în speranța că ele vor dispărea de la sine
3. acțiunea puternică a factori lor de declin, cu agravări serioase ale situației financiare
4. colapsul, imposibilitatea echipei manageriale de a asigura măsuri corective
5. intervenția fie prin măsuri de redresare, fie prin declararea falimentului."33

Modelul J. Conan și M. Holder – se aplic ă întreprinderilor industriale cu un num ăr de

32 Popa Dorina,, Analiză economico -financiară, Note de curs, Modulul 14, pag.11
33 Lucian Buse – Analiza economico -financiara, Editura Economica, 2005, Bucuresti, pag. 355

35 10 pân ă la 500 de salaria ți și se bazeaz ă pe analiza lichiditate – exigibilitate.
"Este aproape unanim acceptată ideea că aplicabilitatea unei funcții -scor se limitează la
perioada și zona economică pe baza căreia s -a dezvoltat modelul și prin urmare este o idee
discutabilă utilizarea pentru decizie a unor funcții -scor aparținând altor economii sau
perioade."34
Modelul are la baza următoarea funcție
Z = -0,16 x R 1 – 0,22 X R 2 + 0,87 x R 3 + 0,10 x R 4 – 0,24 x R 5
unde,
R1 = 𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛 ț𝑒+𝐷𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡 ăț𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙
R2 =𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
R3 == 𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
R4 = 𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑑ă𝑢𝑔𝑎𝑡 ă
R5 == 𝐸𝑥𝑐𝑒𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

Cu toate că folosirea ratelor constituie un mijloc de analiză tradițional, această metodă
a cunosc ut o actualizare și o aprofundare a unor condiții de aplicare datorită unor factori de
influență precum: dezvoltarea metodelor statisticelor evoluate, îmbunătățirea surselor de
informații contabile și financiare, dezvoltarea aplicațiilor informaticii.

34 Gh. Valceanu, V. Robu si N. Georgescu – Analiza economico -financiara, Editura Economica, 2009, pag. 362