Dudu Velicu Vol I Pdf [612081]
DUDU VELICU
ÎNSEMN ĂRI ZILNICE
I. 1945-1947
Coperta I: Biserica Bucur Ciobanu din Bucure ști
Cartea a ap ărut cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor
ARHIVELE NA ȚIONALE ALE ROMÂNIEI
DUDU VELICU
BISERICA ORTODOX Ă
ÎN PERIOADA SOVIETIZĂ RII ROMÂNIEI
ÎNSEMN ĂRI ZILNICE
I. 1945-1947
Ediție îngrijită de
Alina Tudor-Pavelescu
Bucureș ti
2004
Studiu introductiv, note: Alina Tudor-Pavelescu
Redactor: Șerban Marin
ISBN: 973-8308-15-1
STUDIU INTRODUCTIV
Dacă iadul e pardosit cu utopii,
raiul nostru valah e alc ătuit din libertatea
de a râde, bârfi, critica, amestecând lacrima
cu veselia, disperarea cu n ădejdea și frica
de curaj cu curajul fricii.
I. D. Sârbu, Adio, Europa!
Raporturile dintre puterea temporal ă și cea spiritual ă, dintre stat și societate,
de o parte, și fenomenul religios, de cealalt ă parte, ocup ă un loc important în
gândirea filosofic ă, sociologic ă și istorică, constituind obiectul unei extrem de variate
bibliografii1. În cadrul acestei dezbateri, cu multiple consecin țe asupra modului în
care sunt în țelese structura și raporturile existente între subiec ții și instituț iile
societății, problematica raporturilor dintre statul comunist sau în curs de comunizare
și instituția religioas ă ocupă un loc aparte2. Atenția de care se bucur ă studiul
raporturilor dintre Biseric ă și Stat în contextul particular al regimurilor politice de tip
sovietic și relativ numeroasa bibliografie referitoare la acest obiect de studiu se
justifică prin importan ța particular ă pe care aceste raporturi o cap ătă din perspectiva
proiectului social, economic și politic comunist. Dup ă cum observa Patrik Michel,
cauza pentru care aceste raporturi au o atât de mare importan ță consistă în refuzul
obstinat al regimurilor comuniste de a integra ideologic religia ca parte a proiectului
și viziunii lor asupra dezvolt ării societății umane. Respins ă și atribuindu-i-se doar un
1 O discu ție amă nunțită asupra bibliografiei privind tematica raporturilor dintre stat,
societate și Biseric ă reprezint ă un subiect ce necesit ă în sine o lucrare separat ă. În aceste
condiții, orice invocare a unor titluri și autori r ămâne parț ială și indicativ ă. Dincolo de
aceste considera ții, vom proceda la o trecere sumar ă în revistă a lucrărilor ce se constituie
în etape obligatoriu de atins pentru o mai bun ă înțelegere a problematicii adus ă în discuție
prin demersul de fa ță. Pentru cadrul general teoretic al discu ției avem în vedere lucr ările
lui Max Weber, Economie et société , ediția a II-a, 2 vol., Paris, Plon, 1995; Marcel
Gauchet, Le désenchantement du monde. Une histoire politique de la religion , Paris,
Gallimard, 1985; René Rémond, Religion et société en Europe. La sécularisation au
XIXème et XXème siècles. 1780-2000 , Paris, Seuil, 2001.
2 Pentru discuț ia particular ă asupra rela țiilor dintre Biseric ă și puterea comunist ă, cităm
lucrările lui Patrick Michel, La société retrouvée. Politique et religion dans l’Europe
soviétisée , Paris, Fayard, 1988; Idem, Les religions a l’Est , Paris, Les Editions du Cerf,
1992 ori Pedro Ramet, Cross and Comissar. The Politics of religion in Eastern Europe
and the USSR , Bloomington-Indianapolis, Indiana University Press, 1987; Idem, Eastern
Christianity and Politics in the XXth Century , Durham NC, Duke University Press, 1988;
Idem, Religion and Nationalism in Soviet and East European Politics , Durham NC, Duke
University Press, 1989.
loc marginal în societate, Biserica se vede învestit ă, fie că acceptă sau nu, cu un
triplu rol poten țial: de vector de dezalienare (la nivel individual), de detotalizare (la
nivel societal) și de desovietizare (la nivelul na țiunilor)3. Raporturile conflictuale ce
se dezvolt ă între Biseric ă și Statul comunist, precum și întârzierea înregistrat ă în
dispariția fenomenului religios din via ța societăților comuniste constituie unul din
punctele de concentrare a energiilor distru ctive ce vor mina din interior regimul de
tip sovietic4. Acestea se reg ăsesc, de altfel, între factorii primordiali identifica ți de
către exegeții problemei ca aflându-se la baza pr ăbușirii acestui tip de regim.
Există, fără îndoială, diferenț e majore, de la stat la stat și de la Biseric ă la
Biserică, în ceea ce prive ște modul de structurare a acestor raporturi. Schema propus ă
de Patrick Michel este una orientativ ă, iar relațiile ce se instaureaz ă în statele de
democraț ie popular ă între cele dou ă instituț ii – Statul și Biserica – variaz ă ca tip și
conținut de la confruntare la domina ție, de la control absolut la continua negociere a
unui statu quo5. Particularit ățile observabile în modul de structurare și funcționare a
acestor relaț ii se justific ă prin contextul istoric, social și politic specific fiec ărui caz
în parte, dar și prin alegerile diferite de strategie politic ă operate de regimurile de tip
sovietic prezente în fiecare dintre statele lag ărului socialist.
Una dintre analizele ce î și propun s ă expliciteze modul de structurare și să
identifice factorii ce influen țează conținutul raporturilor dintre stat și cultele
religioase apar ține lui Pedro Ramet6. Conform acestuia, regimurile politice
comuniste, pentru a controla mai bine domeniul religios al vie ții sociale, procedeaz ă
la o divizare în trei mari categorii a cultelor religioase: legal recunoscute, tolerate și
interzise7. În acela și timp, cultelor le este impusă crearea unor structuri
administrative centrale, concepute ca un instrument facilitând controlul și
3 Patrick Michel, La société retrouvée , p. 51.
4 Potrivit lui Patrick Michel, refuzul de a integra religia în proiectul social și statal
comunist și proclamarea dispari ției acesteia o dat ă cu dispari ția factorilor antagonici din
societate transform ă sentimentul religios într-o veritabil ă unitate de m ăsură a succesului
proiectului politic, economic și social comunist. Întârzierea evident ă înregistrat ă în ceea
ce privește dispari ția credințelor religioase se constituie, în acest context, într-un semn al
eșecului demersului de comunizare a societ ății. Cf. Idem, Politique et religion. La grande
mutation , Paris, Albin Michel, 1991, capitolul II: “Religion, communisme et modenité”,
p. 47-88.
5 Exemple ale acestor posibile puncte de reper pentru o analiz ă comparativ ă a raporturilor
în chestiune sunt: cazul Bisericii catolice poloneze și a raporturilor sale cu puterea
politică comunist ă, raporturi aflate în continu ă negociere și cu un substrat de confruntare
evident, prezent de-a lungul întregii istorii a acestor rela ții, pe de o parte, și cel al
regimului cultelor religioase în Albania (prima și singura ț ară comunist ă care a anun țat, la
mijlocul anilor ’60, eradicarea relig iei ca fenomen social), pe de alt ă parte. Vezi, pentru
amănunte și pentru o discuț ie mai ampl ă asupra problematicii, Ibidem , passim și Pedro
Ramet, Eastern Christianity and Politics, passim
6 Pedro Ramet, Cross and Comissar .
7 Ibidem , p. 5.
vi
supravegherea acestora8. În plus, autorul în discu ție distinge mai mul ți factori care au
influențat modul de structurare și conț inutul raporturilor dintre cele dou ă instituții:
importanța, locul și rolul ce revin Bisericii în cadrul societ ăților analizate;
disponibilitatea respectivului cult religios de a se subordona/conforma
cerințelor/ordinelor autorit ăților politice; problema subordonă rii față de o organiza ție
religioasă străină (cea mai spinoas ă problem ă, prezentă în toate statele lag ărului
comunist este, în acest context, aceea a Bisericii catolice); loialitatea sau lipsa de loialitate a respectivului cult fa ță de autoritatea de stat pe timpul celui de-al doilea
război mondial (problema colabora ționismului)
9.
În contextul teoretic schi țat mai sus, problema regimului cultelor în România
anilor de dup ă cel de-al doilea r ăzboi mondial și tematica specific ă a raporturilor
Bisericii Ortodoxe (major itare) cu puterea comunist ă prezintă un interes particular
pentru efortul de în țelegere a experien ței comuniste și a moștenirii sale, exprimat ă în
modificările de substan ță operate la nivelul mentalului indivizilor, în practicile și
cutumele sociale, în societatea româneasc ă în ansamblul s ău. Interesul pentru acest
subiect este cu atât mai mare cu cât, în general, la nivelul istoriografiei europene, în contextul relativ bogat al istoriografiei și resurselor documentare publicate pe
subiectul cultelor religioase, cazul ortodoxiei (cu excep ția notabil ă a Bisericii
Ortodoxe Ruse) r ămâne un teren sumar explorat
10 – când nu este ignorat cu
desăvârșire11.
8 Cel mai vizibil exemplu în acest sens este cel al cultelor protestante și neoprotestante,
cel mai adesea lipsite de structuri administrative sau religioase centrale și care sunt
obligate, prin ac țiunea conjugat ă a prevederilor legilor cultelor și a organelor represive
comuniste, s ă își creeze și dezvolte astfel de structuri. Idem, Protestantism and Politics in
Eastern Europe and Russia. The Communist and Postcommunist Eras , Durham-London,
Duke University Press, 1992, p. 10-12.
9 Idem, Cross and Comissar , p. 16.
10 După 1989, sunt vizibile eforturile depuse în plan istoriografic, na țional și nu numai,
vizând analizarea rela țiilor dintre cele dou ă instituții. Din p ăcate, inclusiv la nivelul
istoriografiei române ști schema de interes existent ă la nivelul bibliografiei publicate la
nivel interna țional asupra subiectului tinde s ă se repete. Rezultatul este, în condi țiile unui
progres evident al analizelor istorice privitoare la situa ția cultelor catolic și greco-catolic,
precum și al cultelor protestante, ră mânerea într-un con de umbr ă a problematicii rolului
și statutului în societat e ale Bisericii Ortodoxe și a raporturilor acesteia cu puterea
politică. Contribuț iile care încep să apară în a doua parte a anilor '90 încearc ă să
completeze aceast ă lipsă, dar ele r ămân, în cea mai mare parte, circumscrise efortului
publicării de documente. Pentru categoria ana lizelor istorice, putem cita contribu ții
precum cele ale lui Ovidiu Bozgan, România versus Vatican. Persecu ția Bisericii
Catolice din România comunist ă în lumina documentelor diplomatice franceze ,
București, Editura Sylvi, 2000 ori Cristian Vasile, The Apostolic Nunciature in Romania
at the Beginning of the Communist Regime. 1945-1950 , în “Annuario. Istituto romeno di
cultura e ricerca umanistica”, anul IV (2002); Idem, Istoria Bisericii Greco-Catolice sub
regimul comunist. 1945-1989 , Iași, Polirom, 2003. Pentru cea de-a doua categorie, cea a
vii
O analiză, fie ea și sumară, a modului în care s-au structurat și au evoluat în
timp relațiile dintre puterea comunistă și cultele religioase, dintre partidul comunist și
Biserica Ortodox ă Română distinge trei mari etape în evolu ția acestor raporturi,
pentru perioada în care la conducerea partidului s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej
(1944-1965). Prima etap ă acoperă perioada de dup ă actul de la 23 august 1944 și
până la moartea patriarhului Nicodim, în 1948 (cu precizarea notabil ă că, după
detronarea regelui Mihai I, noua turnur ă a acțiunii de comunizare a României
devenise deja transparent ă pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe Române)12. Ea
corespunde, în linii mari, perioadei ini țiale a luptei comuni știlor români pentru
preluarea și consolidarea puterii lor politice. Cea de-a doua etap ă se întinde de-a
lungul primei p ărți a patriarhatului lui Justinian și are drept punct final represiunile
declanș ate de către autorit ățile statului comunist în anii 1958-1959 împotriva vie ții
monastice ortodoxe13. În fine, o a treia perioad ă acoperă cea de-a doua parte a
patriarhatului lui Justinian.
Definirea din punct de vedere al con ținutului și formei, încadrarea tipologic ă
și conceptual ă a raporturilor ce se stabilesc între puterea temporal ă și cea spiritual ă
(în speță, între puterea comunist ă și Biserica Ortodox ă) în aceast ă epocă de
publicării de documente, sunt reprezentative volume precum cel coordonat de Cristina
Păiușan și Radu Ciuceanu, Biserica Ortodox ă Română sub regimul comunist. 1945-1948,
vol. I, Bucure ști, Institutul Na țional pentru Studiul Totalitarismului, 2001.
11 O inventariere a studiilor referitoare la rela țiile dintre Biserică și puterea politică
comunistă, publicate mai ales în afara României, ne arat ă că acestea pot fi regrupate în
două mari categorii: cele care analizeaz ă de o manier ă exclusiv ă situaț ia Bisericilor
catolică și protestantă ; cele, cu mult mai pu țin importante numeric, care se intereseaz ă de
situația Bisericii Ortodoxe și a celorlalte culte religioase din URSS. Pentru restul statelor
comuniste de majoritate ortodox ă, atunci când sunt prezente în demersurile în discu ție,
cea mai vizibil ă tendință este aceea a unei analiz ări calchiate pe date generale și o
generalizare, nu întotdeauna pertinent ă, care are ca model experienț a sovietică , ori, încă și
mai înșelătoare, situa ția Bisericilor catolic ă și protestant ă din Polonia sau Ungaria. Din
acest punct de vedere, analiza lui Virgil Cândea este mai mult decât edificatoare asupra
acestor evoluț ii istoriografice, vezi Virgil Cândea, Les forces religieuses dans les pays de
l’Est , în “Noveau Monde”, no. 1, prim ăvara 1993, p. 23-37.
12 Vezi, în finalul prezentului volum, remarca patriarhului Nicodim la aflarea ve știi
abdicării regelui, a șa cum este consemnat ă de Dudu Velicu, la 31 decembr ie 1947.
13 Decretul 410/1959 se constituie într-un veritabil moment de ruptur ă și într-o excepț ie în
dosarul rela țiilor dintre Biserica Ortodox ă Română și puterea comunist ă, prin caracterul
concentrat, masiv și direcționat al represiunii ce vizeaz ă dimensiunea monastic ă a
ortodoxiei române ști. Pentru mai multe detalii asupra crizei din 1959, din raporturile
puterii politice cu Biserica Ortodox ă Română vezi Constantin Aioanei, Florentin Moraru,
Biserica ortodox ă Română în luptă cu “diavolul ro șu”, în “Altarul Banatului”, nr. 1-
3/2001, p. 89-99 și Cristian Vasile, Autorit ățile comuniste și problema m ănăstirilor
ortodoxe în anii ’50 , în Anii 1954-1960. Fluxurile și refluxurile stalinismului (editor
Romulus Rusan), Bucure ști, Funda ția “Academia Civic ă”, 2000, p. 179-189.
viii
frământări politice, sociale și economice constituie obiectul unor aprinse dezbateri,
istoriografice și nu numai. Polemica asupra subiectului și mizele ce dep ășesc cadrul
unei dezbateri științifice propriu-zise au f ăcut din problematica rela țiilor dintre
Biserica Ortodox ă și Partidul Comunist Român un subiect cel pu țin delicat, cu o
puternică dimensiune moral ă și moralizatoare14. Dincolo de aceast ă dezbatere, putem
spune că relațiile care s-au stabilit între cele dou ă instituții sunt rodul unei conjunc ții
între o multitudine de factori exogeni și endogeni care au contribuit la structurarea și
evoluția lor în timp, din punctul de vedere al con ținutului și formei. În linii generale
însă, statutul, rolul și locul ocupat de cultele religioase în societatea româneasc ă a
perioadei comuniste corespund criteriilor definite de c ătre exegeții problemei pentru
o societate și un regim de tip sovietic15.
Demersul de fa ță își propune să contribuie la mai buna cunoa ștere a
perioadei de început a istoriei raporturilor dintre Biserica Ortodox ă Română și
puterea politic ă comunist ă (1945-1947). Acoperind perioada cea mai delicat ă a
epocii comuniste (aceea a luptei pentru putere și de consolidare a regimului de tip
sovietic în România), lucrarea de fa ță ne oferă o viziune unic ă, dinamică și lipsită de
clișee asupra modului în care s-au stabilit și dezvoltat rela țiile dintre puterea politic ă
și Biserica Ortodox ă, cultul religios al majorit ății popula ției române ști. Poziția
informală, dar totu și influentă deținută printre membrii aparatului administrativ al
Bisericii Ortodoxe de c ătre Dudu Velicu, autorul notelor de fa ță – fost secretar al
patriarhului Miron Cristea și un apropiat al cercurilor Patriarhiei Ortodoxe Române -,
precum și relațiile pe care acesta le-a dezvoltat, de-a lungul perioadei în discu ție, cu
personaje importante, implicate în ceea ce putem numi negocierea pozi ției și
statutului Bisericii Ortodoxe în cadrul noii configura ții social-politice a societ ății
românești, dau acestor însemn ări un caracter unic și fac ca ele s ă reprezinte o sursă
documentar ă de prim rang.
Anii 1945-1947 reprezint ă perioada în care procesul de sovietizare a
societății române ști, început o dat ă cu venirea la putere a guvernului Petru Groza, la
6 martie 1945, se afl ă la începuturile sale, iar noul regim politic este obligat s ă
negocieze cu pruden ță și prevedere fiecare din actele sale. Pentru Biserica Ortodox ă
Română , această perioadă este una de reconsiderare și renegociere a pozi ției și
statutului să u în societatea româneasc ă. Intervalul temporal în discu ție reprezint ă,
totodată, u n t i m p a l s c h i m b ării și al confrunt ărilor interne. Schimb ările în via ța
socială și politică a statului român, combinate cu presiunile și interven țiile puterii
politice menite s ă transforme Biserica Ortodox ă într-un instrument docil la dispozi ția
14 Un exemplu apar ținând polemicii deschise circumscrise subiectului este și lucrarea lui
Olivier Gillet, Religion et nationalisme. L’idéologie de l’Eglise orthodoxe roumaine sous
le regime communiste , Bruxelles, Editions de l’Univer sité de Bruxelles, 1997, tradus ă în
limba român ă în 2001, la editura Compania din Bucure ști.
15 În sensul și în dimensiunile descrise de c ătre Sabrina Petra Ramet, Adaptation and
transformation of Religious Policy in Communist and post-Communist Systems , San
Francisco, Boulder, Westview Press, 1992, în special p. 141-183.
ix
puterii comuniste au drept rezultat o schimbare în profunzime a structurii și
componen ței înaltei ierarhii a Bisericii Ortodoxe. Aceste muta ții se produc, în cele
mai multe dintre cazuri, în pofida unei opozi ții substanț iale și active din partea
factorilor de conducere ai Bisericii. Rezult atul este situarea Bisericii Ortodoxe într-o
poziție mai mult decât delicat ă. Clerul și ierarhii Bisericii sunt diviza ți în privin ța
atitudinii ce trebuie adoptat ă față de reprezentan ții puterii temporale. O parte a
acestora aleg colaborarea cu noile autorit ăți, colaborare menit ă să le faciliteze accesul
către poziții de conducere în cadrul ierarhiei ortodoxe. Ei se vor reg ăsi în primele
rânduri ale ofensivei autorit ăților comuniste vizând ob ținerea sprijinului clerului și
ierarhilor Bisericii Ortodoxe pentru politica partidului comunist. Uniunea Preo ților
Democrați, Secțiunea religioas ă a ARLUS, manifest ările de genul Congresului
General al Preo ților din 1945, celelalte evenimente evocate pe larg de c ătre autorul
însemnărilor de fa ță sunt tot atâtea modalit ăți vizibile de structurare a acestei strategii
politice.
Dincolo de acestea, în culise, între Patriarhia român ă și puterea politic ă se
duce o lupt ă surdă, prima făcând eforturi pentru p ăstrarea autonomiei sale și pentru
conservarea pozi țiilor deținute în societatea româneasc ă, a doua vizând ob ținerea
unui control cât mai solid și a susținerii clerului și ierarhiei ortodoxe pentru regimul
de tip sovietic. Dosarul rela țiilor dintre cele dou ă instituții cuprinde puncte de
divergență fundamental ă, dar și domenii în care o identitate de interese și o cooperare
viitoare sunt deja vizibile. C ăutând un sprijin pentru ac țiunea sa de conservare a
autonomiei Bisericii Ortodoxe , patriarhul Nicodim încearc ă, potrivit celor relatate de
Dudu Velicu, resuscitarea rela țiilor cu Vaticanul și cu ierarhia Bisericii Catolice din
România. În aceast ă privință, inițiativa șefului Bisericii Ortodoxe Române se reg ăsea
pe un teren fertil și venea în întâmpinarea unor preocup ări ale papalit ății, confruntat ă
cu acțiunea concentrat ă a regimurilor politice din statele lag ărului socialist împotriva
ierarhiei, clerului și fidelilor religiei romano-catolice din aceste țări.
Un alt punct de divergen ță în raporturile ierarhiei ortodoxe cu puterea
comunistă este cel al rela țiilor Ortodoxiei românești cu Biserica Ortodoxă Rusă.
Presiunile venind de la Moscova, dublate de eforturile autorit ăților comuniste de la
București se vor izbi de o rezisten ță înverșunată a Patriarhiei române, care refuz ă să
intre într-o relaț ie în care era evident ă tendinț a de subordonare de c ătre Patriarhia
rusă a celei române. Aceste dou ă puncte fundamentale de divergen ță intervenite în
relația dintre cele dou ă instituții vor constitui, de altfel, motivele pentru care, de dou ă
ori, autorit ățile comuniste de la Bucure ști vor încerca depunerea patriarhului
Nicodim.
Dincolo de divergen țele mai sus invocate, dosarul rela țiilor dintre Biserica
Ortodoxă și puterea politic ă comunist ă conține și puncte de apropiere, cele mai
importante fiind cele privitoare la situa ția și regimul cultelor romano-catolic și greco-
catolic, precum și cel privind situa ția și statutul cultelor neo-protestante. Moartea
patriarhului Nicodim și înscăunarea lui Justinian, în prima jum ătate a anului 1948,
vor debloca rela țiile dintre cele dou ă instituții și vor contribui decisiv la stabilirea
conținutului și formei raporturilor dintre ele pe parcursul deceniului al cincilea.
x
O altă component ă extrem de important ă a contribu ției documentare a lui
Dudu Velicu la cunoa șterea acestei perioade din istoria Bisericii Ortodoxe Române o
reprezintă viziunea de ansamblu asupra evolu ției poziției membrilor de rând ai
clerului ortodox, confrunta ți cu evenimentele circumscrise sovietiz ării statului român
și cu incertitudinile ce planau asupra rolului și statutului Bisericii și a slujitorilor s ăi
în noua configura ție socială, economic ă și politică. Poziția clerului ortodox, pe care o
întâlnim cu acelea și caracteristici ș i la nivelul înal ților săi ierarhi și care este, de
altfel, transpus ă și în strategia ac țională a Bisericii, în raport urile sale cu puterea
temporală , pornește de la convingerea c ă regimul politic comunist reprezint ă doar un
fenomen trec ător, că Biserica Ortodox ă are datoria de a realiza coabitarea cu acesta
din urmă, în vederea prezervă rii prezen ței sale în via ța societății și în așteptarea
revenirii la normalitate. În acest context, rezisten ța ierarhiei ortodoxe la comunizare
urmărește evitarea unei pozi ționări concuren țiale sau deschis conflictuale, având mai
degrabă rolul de a contracara și limita efectele ac țiunii puterii politice, decât pe acela
de a deschide un conflict poten țial iremediabil cu aceasta. Aceasta a fost, de altfel, o
poziție comun ă Bisericilor ortodox ă, catolică și protestant ă din ță rile supuse
procesului de comunizare16.
Ediția de față reprezint ă o selecție a notelor zilnice redactate, în perioada 1
aprilie 1945-31 decembrie 1947, de c ătre Dudu Velicu, note grupate de autorul lor în
mai multe caiete purtând titlul „Cronica vie ții bisericești”. Ele sunt p ăstrate la
Arhivele Na ționale ale României, în fondul personal “Dudu Velicu”, dosarele
772/1945, 773/1945, 774/1946, 775/1947.
Fost secretar personal al patriarh ului Miron Cristea (1936-1938), dar și al
șefului SSI, Eugen Cristescu (1943-1944), Dudu Velicu (1905-1977) tr ăiește, după
1944, o perioad ă de marginalizare și de supraveghere din partea organelor poli ției
politice. Datele referitoare la acest ultim aspect par a fi confirmate de prezen ța sa, în
cursul anului 1951, în calitate de de ținut, în lagă rul de la Bragadiru17.
Notele au fost redactate de mân ă, în caiet și pe foi volante, utilizând uneori
semne stenografice, ceea ce îngreuneaz ă considerabil descifrarea lor. În notele de
subsol, am indicat de fiecare dat ă, acolo unde a fost cazul, incertitudinile privind
descifrarea anumitor cuvinte, iar prin paranteze drepte, am marcat cuvintele sau grupurile de cuvinte care nu au putut fi descifrate în original. Deoarece galeria
personajelor invocate în notele zilnice ale lui Dudu Velicu prezint ă o varietate
deosebită, am ales ca datele biografice de care dispunem pentru fiecare dintre acestea
16 Vezi Patrick Michel, Politique et religion , p. 23-31.
17 Informațiile cuprinse în fondul pers onal „Dudu Velicu”, aflat în p ăstrarea Arhivelor
Naționale, sunt mult mai pu țin consistente pentru perioada 1951-1960, iar noti țele zilnice
devin sporadice după 1950. Editorii prezentului volum au identificat prezen ța lui Velicu
în lagărul de la Bragadiru, consemnat ă într-un document datând din 27 septembrie 1951,
aflat în fondul CC al PCR-Cancelarie , dosar 95/1951, fila 19.
xi
xii să fie rezumate în indexul antroponimic, iar nu în note de subsol care ar fi îngreunat
excesiv lectura. Pentru facilitarea efortului eventualilor monografi ai l ăcașurilor de
cult din Bucure ști – pentru care însemn ările lui Velicu reprezint ă o sursă prețioasă de
documentare – am prev ăzut în indicele toponimic o sec țiune special ă destinată
acestora. Notele de subsol apar ținând autorului au fost indicate cu men țiunea „nota
D. V.”, iar notele introduse de editori au fost semnalate ca atare.
În sfîrșit, pentru corecta în țelegere a documentului istoric pe care îl
prezentăm în cuprinsul acestor pagini, ar mai trebui s ă semnalăm similitudinea
evidentă între textul unora dintre notele zilnice redactate de Dudu Velicu și acela al
unor note informative adresate organelor poli ției politice, întocmite de c ătre sursa
conspirativ ă „Viator”18.
Editorii prezentului volum î și exprim ă speranța ca publicarea notelor zilnice
ale lui Dudu Velicu s ă nu se limiteze la perioada 1945-1947, motiv pentru care au în
vedere continuarea activit ății de aducere a acestora la cuno ștința publicului larg și
pentru perioada ulterioară .
Alina Tudor-Pavelescu
18 Vezi, de exemplu, în prezentul volum, nota lui Dudu Velicu din 1 iunie 1947,
referitoare la vizita patriarhului Alexei al Moscovei la București și nota informativ ă din 5
iunie 1947, semnat ă „Viator”, tratând acela și subiect, publicat ă în Cristina P ăiușan, Radu
Ciuceanu, op. cit. , pp. 71-73.
Duminică, 1 aprilie 1945
Episcopul Antim Nica, fost al Cet ății Albe-Ismail, a fost la mine la mas ă,
ca invitat.
După-masă am discutat diferite probleme în leg ătură cu Biserica
Ortodoxă Română, arătându-ne reciproc mirarea c ă ea nu este activ ă.
Apoi, mi-a spus c ă a fost propus într-o ședință a Sfântului Sinod, de c ătre
Patriarhul Nicodim (Munteanu) celor prezen ți, spre a accepta cineva să -l
primească la o eparhie, ca ajutor. Episcopul Cosma al Eparhiei Dun ării de Jos l-a
acceptat.
După ședință, în urma unor sfaturi, Episcopul Cosma, care se ar ătase
foarte binevoitor fa ță de Episcopul Antim, i-a spus acestuia c ă la Gala ți
condițiunile de trai sunt grele, iar criza de locuin țe accentuat ă, dându-i s ă
înțeleagă că se poate dispensa de el. Episcopul Antim i-a r ăspuns că nu-i va face
nici o dificultate.
După câtva timp, a mers la Gala ți, unde s-a prezentat Episcopului
Cosma. Acesta l-a primit bine și, neavând s ă-i ofere locuin ță ca reședință,
oaspetele a fost g ăzduit la un cleric, r ămânând ca toate cheltuielile s ă le suporte
Episcopul Cosma, din proprie ini țiativă.
În timpul ș ederii Episcopului Antim la Gala ți, Episcopul Cosma s-a
convins c ă primul n-a venit cu inten ții rapace de a-i ocupa Scaunul episcopal, cu
toate că Episcopul Cosma are un proces la Casa ție, cu preotul Beldie, fostul lui
consilier, care-i aduce mai multe învinuiri.
Episcopul Antim mi-a mai comunicat c ă ar putea ocupa Scaunul de la
Roman, unde este titular Episcopul Lucian Triteanu. Eu l-am sf ătuit să
primească, fiindcă i s-ar putea oferi o alt ă eparhie, unde poate lucra mai intens.
Episcopul Antim s-a convins de dreptatea tezei mele și s-a hotă rât să rămână,
deocamdat ă, la Galați, unde se va duce din când în când, pentru ca s ă facă act de
prezență. I-a și spus, de altfel, acest lucru Episcopului Cosma și s-au înțeles ca
Episcopul Antim s ă locuiască la Bucure ști (str. Popa Soare, 20), unde-i poate
înlesni, pe la ministere, rezolvarea adreselor episcopiei.
Mi-a istorisit apoi c ă a luat contact de 2-3 ori cu d. ministru prof.
Constantinescu-Ia și, de la Propagand ă, care i-a spus c ă, deocamdat ă, să aștepte;
să nu apară în presă sau în via ța publică, pentru c ă mai târziu (episcopul) va juca
un rol însemnat.
Mi-a mai subliniat faptul c ă este în bune rela țiuni cu preotul Burducea,
ministrul Cultelor, la care, în ziua de 3 aprilie 1945, va merge din nou.
Arhiereul dr. Veniamin (Pocitan) Ploie șteanul a primit titlul, de curând,
de vicar patriarhal, schimbându-i-se totodat ă numele de Ploie șteanul în acela de
Sinaitul, pe care l-a avut Episcopul Iosif (Gafton) al Arge șului.
Această numire și schimbare de titulatur ă a făcut-o Patriarhul Nicodim și
iată de ce:
Și-a rezervat titlul de Ploie șteanu pentru ca s ă i-l dea arhimandritului
Vasile Vasilache, ucenicul lui, stare țul Mă năstirii Antim ș i fost (poate mai este?)
predicator al Catedralei mitropolitane din Bucure ști, pe care vrea s ă-l facă
arhiereu.
Ei, intenț iunea înaltului prelat nu s-a realizat, fiindc ă nu au admis forurile
competente (Ministerul Cultelor?). Nu mult dup ă această știre, arhim. Vasile
Vasilache a fost demis din func țiunea de stare ț al Mănăstirii Antim, iar fratele
său, Haralambie Vasilache, din aceea de exarh al m ănăstirilor Mitropoliei Ungro-
Vlahiei.
Ca stareț la Antim a fost numit arhiereul Atanasie Dinc ă.
Cei doi fra ți Vasilache sunt considera ți dispăruți de către cei din
anturajul lor, îns ă ei se afl ă în Palatul patriarhal, sub aripa ocrotitoare a
Patriarhului Nicodim.
Duminică, 20 mai 1945
Azi este primul Congres general al ARLUS-ului, în localul Camerei
Deputaților. Mare preg ătire.
Am fost la Biserica Sf. Spiridon, unde sluje ște Episcopul rus al
Chișinăului. Lume mult ă.
Un bas, cleric rus, a citit Evanghelia. Biserica se p ărea neîncăpătoare, așa
de puternic ă-i era vocea, pe care numai un rus o poate avea, urmaș al celebrului
Șaliapin, crescut la școala lui Ceaikovski, Rahmaninov sau Rimski-Korsakov.
Surpriza a fost extraordinar ă.
Duminică, 27 mai 1945, M ănăstirea Cernica
Starețul arhimandrit Partenie Bu șcu, licențiat în Teologie, [a fost] numit
în locul stare țului arhim. Inochentie T ănăsoiu, care, acum, locuie ște tot acolo.
Mănăstirea are peste 100 de c ălugări, dintre care 30 sunt basarabeni.
Biserica m ănăstirii, cu hramul Sf. Gheorghe, are un venit de peste
400.000 lei lunar.
Cu mănăstirea se poate vorbi la telefon cerând “cabina nr. 1, M ănăstirea
Cernica”.
2
Arhiereul Antal Emilian, fost stare ț al mănăstirii, iar acum loc țiitor de
mitropolit al Mitropoliei Bucovinei, în locul Mitropolitului Tit Simedrea,
demisionat, este foarte arghirofil: i-a cerut arhimandritului Inochentie T ănăsoiu
200.000 lei sau câte 5.000 lei din pensia de 27.000 (pe lun ă) în fiecare lun ă, până
la împlinirea sumei, ca s ă-l mai lase la m ănăstire.
I-a ră spuns că nu are și, după ce a invocat memoria Patriarhului Miron
Cristea, al c ărui nepot este arhiereul Antal Emilian, iar arhim. Inochentie i-a fost
exarh al m ănăstirilor, a cedat.
“Nu mă așteptam la a șa ceva, dle Dudu”, îmi spunea consternat p ărintele
Inochentie.
În mănăstire se afl ă și doi ucenici ai Mitropolitului Visarion Puiu, fost al
Bucovinei, azi criminal de ră zboi, fiind în Germania. Ace știa au în grijă bagajele
mitropolitului: perne, plapome [sic!], saltele, pat, scaune, etc.
Mitropolitul Visarion Puiu, fost al Bucovinei ș i apoi șeful Misiunii
ortodoxe din Transnistria, a fo st trimis în 1944, cu o delega ție, la Zagreb, în
Croația, unde a hirotonisit un episcop.
În drum spre țară, el a rămas la Viena, unde, dup ă 23 August 1944, a fost
reținut de germani.
Fiindcă era muritor de foame, a acceptat jocul germanilor de a fi ministru
al Cultelor în “Guvernul” Horia Sima, dând și pastorale.
Azi este declarat criminal de r ăzboi.
Nicolae, Mitropolitul Rostovului de Jos, sub regimul țarist a fost
Mitropolit al Rostovului de Jos, rang pe care nu l-a mai ocupat sub regimul comunist.
După ocuparea ora șului de c ătre germani, în 1942, a fost repus în
funcțiune, iar o dat ă cu retragerea armatelor germane, românii l-au adus în țară,
împreună cu o mic ă suită și o soră a sa, locuind la C ăldărușani, la Mă năstirea
Cernica. Printre înso țitori se afl ă și protoereul Ioan Nagorski, care, de fapt,
conducea Mitropolia la Rostov.
Mitropolitul Nicolae moare la 31 ianuarie 1945 și este înmormântat în
cimitirul Sf. Laz ăr, în partea rezervat ă ierarhilor ș i situată lângă capelă. În stânga
lui este mormântul Episcopului Sofron ie Vulpescu (Craioveanul), ialomi țean,
fost al Râmnicului-Noului Severin.
În timp ce-i cercetam crucea, sora lui, îmbr ăcată în negru, i-a aprins
candelabrul bă tând cruci mari.
Protoereul Ioan Nagorski a r ămas la M ănăstirea Cernica ș i este cunoscut
sub numele de “p ărintele Ionic ă”.
3
Inscripția de pe crucea de piatr ă, scrisă de o soră rusă, doctoriță , din cele
câteva venite din Crimeea și care, la cererea sovieticilor, au declarat c ă nu vor să
se mai înapoieze în URSS:
“Mitropolit al Rostovului etc., Nicolae Amasiiski, n ăsc. 1859, dec.-31
ianuarie 1945.”
La mănăstire sunt și 30 de călugări, însă din Basarabia, care nu se mai
înapoiază acolo deoarece s-au înapoiat în ț ară în 1940 ș i, conform Conven ției de
Armistițiu, sunt excepta ți de la repatriere. Sunt tinere țea călugărilor, fiindc ă cei
localnici sunt aproape to ți seniori. Sunt foarte supu și, harnici și muncitori.
27-28 mai 1945
Delegația Bisericii ruse la Bucure ști și scrisoarea adus ă Patriarhului
Nicodim, cu mai multe puncte:
1. Revenirea la vechiul calendar. Pa triarhul Nicodim scrie la Istanbul,
spre consultare.
2. Înființarea Mitropoliei rutene de Cern ăuți, pentru a lua majoritatea
fondurilor religioase, cu înglobarea Maramure șului.
3. Mitropolia Sucevei s ă devină episcopie și să fie nu a Bucovinei de
Sud, ci a Sucevei.
Preotul Burducea demite pe directorul de cabinet Suseanu, preot. [Îl
demite și pe] preotul Vasile Ionescu și ia la minister arhiva grupului preo ților
democrați, fiindcă ar fi în ea acte compromi țătoare la adresa lui.
Mitropolitul Visarion Puiu e re ținut de germani la Viena, dup ă misiunea
oficială de la Zagreb, unde a sfin țit un nou episcop. [Visarion Puiu] are lenjerie,
saltele, pat, plapum ă la Mănăstirea Cernica, în grija a doi ciraci.
Luni, 28 mai 1945
M-am întâlnit, lâng ă Spitalul Brâncovenesc, cu preotul Oncescu, din
comuna Mariu ța, județul Ilfov, care m-a invitat la cercul pastoral din parohia lui,
pentru duminic ă, 10 iunie a. c. Mai era cu un preot din Ilfov. Discutând problema
preoților democra ți, mi-a spus c ă mai mul ți preoți legionari s-au înscris în
Uniunea Preo ților Democra ți, pentru ca s ă scape de nepl ăceri.
Toate exemplarele unui num ăr din Biserica Ortodox ă Română au fost
luate de la Tipografia Că rților Biserice ști de către Patriarhul Nicodim și dus[e] la
palatul lui. Se spune c ă în acest num ăr ar fi un articol al Patriarhului care nu
trebuia să apară. Un num ăr se află însă la diaconul doctor Tu ță Nica, func ționar
la Tipografie.
4
Marți, 29 mai 1945
Demisia de la serviciu, pentru data de 1 iulie 1945. Voi primi deci leafa
pe iunie, f ără ca să mai func ționez, începând de azi.
Directorul Zaharia mi-a spus c ă-i pare rău, dar că au decis cei de sus,
pentru că, fiind nevoie de comprimare, s-a spus c ă am mijloace de trai (6000 de
lei, ș ase mii, lunar chirie pentru o cas ă, când mi s-a oferit peste o sut ă mii lunar).
Directorul general Nicu șor Stanciu mi-a spus că -i pare foarte r ău, dar că
el n-a vrut s ă se amestece.
Directorul Mihalcea, c ă-i pare rău.
Seara, am fost cu preotul Alexandru Pe tre, pe care l-am întâlnit pe stradă ,
la Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Olteniei. Am discutat diferite probleme
bisericești. După plecarea preotului, l-am întrebat pe mitropolit cum s-a ajuns la
desființarea Mitropoliei Olteniei. Plin de am ărăciune, și-a exprimat toat ă
indignarea fa ță de Patriarhul Nicodim Munteanu, pe care-l crede sigur ca autor al
acestui act.
În 1941, pe când Mitropolitul Nifon se afla bolnav, Patriarhul Nicodim a
cerut, în Sinod, desființarea Mitropoliei Olteniei1, ca să se repete acest lucru în
1942, când, în urma protestului Olteniei, care a tip ărit și cartea S-a propus
desființarea Mitropoliei Olteniei?, Tipografia Sfintei Mitropolii a Olteniei,
Craiova, 1942, 24 p., s-a revenit.
Chiar ministrul Cultelor, generalul Rosetti, a spus Patriarhului Nicodim,
care-i anun țase prin adresă hotărârea Sfântului Sinod de a desființ a Mitropolia
Olteniei, c ă nu se poate lua hot ărârea aceasta fă ră să fie consultat ș i chiriarhul
locului.
Dar, printr-o lege publicat ă în Monitorul Oficial , partea I, nr. 42, din 20
aprilie 1945, mitropolia tot a fost desfiin țată. Mitropolitul Nifon Criveanu a
întocmit imediat un memoriu, al c ărui text este urm ătorul:
“Cu mult ă durere sufleteasc ă și cu îndreptăț ită indignare am v ăzut – în
Monitorul Oficial no. 42 din 20 aprilie 1945 – c ă Legea pentru desfiin țarea
Mitropoliei Ortodoxe Române a Olteniei, Râmnicului ș i Severinului se
întemeiaz ă în primul rând pe o adres ă a Sfântului Sinod din 28 martie 1945, care
«repetă cererea adresat ă onor. Minister al Cultelor pe baza hot ărârii acelui Înalt
For în ședința din 24 octombrie 1941».
Ar reieși din aceasta c ă hotărârea Sinodului, luat ă la 24 octombrie 1941,
ar fi ră mas definitiv ă. De ce, atunci, nu s-a comunicat la timp Ministerului
Cultelor hot ărârea luată și de ce ministerul nu a întocmit Decretul-lege respectiv?
1 Subliniere Dudu Velicu (n. e.)
5
Adevărul pur este c ă hotărârea Sfântului Sinod din 24 octombrie 1941
n-a rămas definitiv ă, căci același Sfânt Sinod, în ședința de la 2 decembrie 1942,
la interven ția și lămuririle date de Noi, a hot ărât:
«Se revine asupra hot ărârilor luate în ședințele din 24 și 25 octombrie
1941, privitoare la desfiin țarea Mitropoliei Olteniei. Cu aceast ă rectificare,
Sfântul Sinod verific ă și aprobă sumarul ședinței din 25 octombrie 1941.»
(Dezbaterile Sfântului Sinod , sesiunea 1942, p. 5)
Ne întreb ăm cum a putut Înalt Prea Sfin țitul Președinte al Sfântului
Sinod să comită – prin adresa recent ă nr. 339 din 28 martie 1954, c ătre Ministerul
Cultelor – omisiunea sau falsul acesta, care a dus în eroare ministerul Cultelor,
spre a întocmi Decretul-lege mai sus amin tit, nedrept în sine, lipsit de avizul și
hotărârea Sfântului Sinod și care, în plus, a adus atâta tulburare și indignare în
clerul ș i poporul oltean.
Iar în cazul când nu s-a trimis o asemenea adres ă din partea Sfântului
Sinod, mistificarea sau falsul cad în seama p ărintelui Ministru al Cultelor.
Și într-un caz și într-altul, legea, neîntemeindu-se pe hot ărârea
Sfântului Sinod, urmeaz ă a fi anulat ă, iar vinova ții, să tragă consecin țele2.
În raportul Pă rintelui Ministru se afirm ă că Episcopia Râmnicului-Noului
Severin a fost “desființ ată nejustificat prin Legea din 7 noiembrie 1939,
creându-se o nou ă Arhiepiscopie a Craiovei, ridicat ă la rangul de Mitropolie a
Olteniei.”
Realitatea este c ă Episcopia Râmnicului-Noului Severin a fost ridicat ă la
rangul de Mitropolie a Olteniei. Aceasta se eviden țiază și prin hotărârea Sfântului
Sinod din 4 decembrie 1940, care gl ăsuiește: “Se va r ăspunde Ministrului c ă
Sfântul Sinod n-a socotit niciodată ca desfiin țată Episcopia Râmnicului-Noului
Severin, ci numai a considerat-o ca ridicată la rangul de Mitropolie a Olteniei.”
(Biserica Ortodox ă Română , nr. 1-2, pag. 52).
Se mai afirm ă în raportul P ărintelui Ministru c ă “atât clerul, cât și
populația locală a protestat în nenum ărate rânduri împotriva desfiin țării
Episcopiei Râmnicului-Noului Severin.” Afirma ția este inexactă , dacă se referă
la întregul cler și popor oltean, c ăci, în realitate, n-a fost vorba decât de pu ține
întâmpinări ale câtorva zeci de locuitori din ora șul Râmnicu-Vâlcea. Dimpotriv ă,
vi s-au prezentat mai multe memorii semnate de diferite autorităț i, întreprinderi
industriale și numeroș i cetățeni și muncitori, care cer st ăruitor men ținerea
Mitropoliei Olteniei.
Cât prive ște «neajunsurile de ordin administrativ, financiar, prin
schimbarea re ședinței de la Râmnicu-Vâlcea la Craiova», ele se puteau u șor
2 Subliniat în original (nota D. V.)
6
înlătura pe o cale sau alta, eventual suprimându-se orice subven ție bănească ,
lăsându-se totul în sarcina eparhiei.
Întrucât legea se întemeiaz ă pe o mistificare, fie din partea Înalt Prea
Sfințitului Pre ședinte al Sfântului Sinod, fie din partea P ărintelui Ministru al
Cultelor, ne adres ăm, deplin încrez ători în spiritul de dreptate al Domniei
Voastre, cu rug ămintea adânc respectuoasă de a vă sesiza de denun țarea acestui
fals și să faceți să se revină asupra Decretului-lege nr. 305 din 19 aprilie 1945,
făcându-se, în felul acesta, dreptate și dându-se deplin ă satisfacție dorinței
unanime a clerului și poporului oltean.
Primiț i, vă rugăm, Domnule…….., încredin țarea înaltei noastre
considera țiuni și arhierești binecuvânt ări.
ss. Nifon, Mitropolitul Olteniei”
Cu aceast ă întâmpinare, Mitropolitul Nifon Criveanu s-a prezentat în:
– audiența M. Sale Regelui Mihai I;
– dlui dr. Petru Groza, Pre ședintele Consiliului de Miniș tri și
– dlui Gheorghe Tă tărescu, vicepre ședintele Consiliului de Mini ștri și
Ministru al Afacerilor Externe.
1. M. Sale Regelui Mihai i-a expus situa ția, subliniind c ă nu trebuia s ă se
lovească în Biseric ă. Cel puțin Biserica trebuia s ă rămână ca o pajiș te, un loc de
reculegere, o poiană , unde să se odihneasc ă sufletele. I-a spus, de asemenea, c ă
Biserica este strâns unită cu Dinastia: “Poporul se roag ă pentru M. Voastr ă și vă
iubește nespus de mult.”
Apoi, Regele a tă cut câteva clipe, dup ă care a răspuns: “Îmi pare r ău că
s-a lovit în Biseric ă desființ ându-se Mitropolia Olteniei.” Mitropolitul s-a retras
apoi.
2. La dnii Petru Groza și G. Tă tărescu a fost, de asemenea, dar a plecat
cu impresia c ă nu pot face nimic, nu fiindc ă nu vor, dar fiindc ă nu pot. Singurul
care [o] poate face este dl. Bodn ăraș (Emil?)3, secretar general la Pre ședinția
Consiliului de Mini ștri, împreună cu Ana Pauker ș i Vasile Luca.
M. Sa Regele a trimis un emisar al s ău la preotul C. Burducea, ministrul
Cultelor, care, venind la Palat, i-a dat întâmpinarea Mitropolitului Nifon ca s-o
citească. După citirea ei, a negat categoric faptul c ă desființarea Mitropoliei
Olteniei ar fi un act al Ministerului Cultelor.
Apoi un emisar al M. Sale Regelui s-a prezentat la Patriarhul Nicodim, în
aceeași chestiune. Patriarhul a negat amestecul lui în actul desfiin țării Mitropoliei
Olteniei.
3 Paranteza lui D. V. (n. e.)
7
M . S . R e g e l e a r ămas foarte impresionat de aceast ă stare a lipsei de
răspundere în Biseric ă.
După aceea, Mitropolitul Nifon Criveanu se prezint ă în audien ță la însuși
Patriarhul Nicodim Munteanu, pe ntru a clarifica problema desfiin țării Mitropoliei
Olteniei, desfiin țare care constituie, pentru patriarh, numai o lovitur ă dată
persoanei Mitropolitului Nifon, pe care-l ur ăște. Așa că, în realitate, nu s-a vizat
decât la răsturnarea Mitropolitului Nifon, prin desfiin țarea mitropoliei. Patriarhul
a negat c ă ar avea vreun amestec în acest act, cu pref ăcătoria care-l
caracterizeaz ă. Mitropolitul Nifon a r ămas stupefiat în fa ța declara ției
Patriarhului, declara ție comparată cu Decretul-lege men ționat mai sus: “N-am
trimis nici o adres ă la Culte.”
Apoi, Patriarhul l-a chemat pe preotul Gh. Vintilescu (de la Biserica Sf.
Spiridon, secretarul cancelariei Sfântului Sinod) s ă spună adevărul în aceast ă
chestiune. El a r ăspuns în acelaș i sens, că n-a trimis nici o adres ă la Ministerul
Cultelor.
Atunci, Mitropolitul Nifon i-a spus:
– Bine, p ărinte Vintilescu, va fi nevoie s ă faci sub jur ământ aceast ă
declarație.
Și mitropolitul a plecat.
Cine a ridicat problema? Patriarhul sau Ministerul Cultelor? Având în
vedere atitudinea Patriarhului fa ță de persoana Mitropolitului Nifon, acesta este
încredințat că Patriarhul a desfiin țat, de fapt, Mitropolia Olteniei.
Curios că nimeni, până azi, 29 mai 1945, nu i-a f ăcut cunoscut ceva
oficial, Biseric ă sau Minister, asupra desființă rii [Mitropoliei] Olteniei, în afar ă
de aceea c ă, fiind la Râmnicu-Vâlcea, subprefectul i-a f ăcut cunoscut, din ordin,
că trebuie s ă părăsească orașul, întrucât în curând va avea loc instalarea
arhiereului Atanasie (Dinc ă) Bârlă deanul, în Scaunul de loc țiitor de Episcop.
Mitropolitul a r ămas însă și, îndată ce a venit, arhiereul Atanasie Dinc ă a
ordonat ca servitorul s ă nu-i mai dea mâncare ca înainte Mitropolitului Nifon. Ce
atitudine! “În loc s ă se poarte extrem de amabil, fiindc ă, în afară de alte
considerente, va avea chiar nevoie de mine”, îmi spune mitropolitul.
Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului urmând s ă fie epurat, se afirm ă
că îl surprinde acest fapt întrucât în aceast ă categorie nu intr ă și Patriarhul
Nicodim Munteanu, cel care în 1940 vorbea despre hidra bolș evică din răsărit,
căreia i s-a t ăiat un cap prin luarea Basarabiei de armatele române.
Pe de altă parte, Mitropolitul B ălan s-ar fi dus la preotul C. Burducea,
ministrul Cultelor, pe lâng ă care s-a lingu șit, ca să nu fie epurat.
8
Mitropolitul Visarion Puiu, care se afl ă în Germania, iar în România este
declarat criminal de r ăzboi, ar fi murit plecând din Berlin în drum spre Elve ția.
Există un mare antagonism între Episcopul Timi șoarei, Vasile Lă zărescu
împreună cu clerul s ău, și Mitropolitul Nicolae B ălan al Transilvaniei.
Timișorenii sunt atât de dârji în a duce lupta împotriva Mitropolitului N. B ălan,
din cauza autocratismului și absolutismului acestuia, și atitudinii lui de a face pe
placul tuturor guvernelor, încât afirm ă că, la nevoie, vor cere separarea Bisericii
lor (a Banatului) de Stat.
Duminică, 3 iunie 1945
Am fost câteva minute la biserica din comuna Progresul, unde este paroh
preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, care nu a slujit. Apoi am plecat la
Biserica parcului Rahova, unde am pred icat despre “apa cea vie”. Preotul Vi țoiu
mi-a mulțumit în fa ța credincio șilor.
Miercuri, 6 iunie 1945
Am fost la 10.30 la dl consul Nicolae Demetrescu (palatul de la Șosea,
fosta Preș edinție a Consiliului de Mini ștri), un prieten de pe când eram împreun ă
la Varșovia, și l-am rugat să se intereseze dac ă nu mă pot transfera la Ministerul
de Externe.
Mi-a prezentat un domn (subdirector?) și după ce am discutat câteva
minute, mi-a spus: “De astfel de oameni avem noi nevoie”. Nu știu ce-a voit s ă
spună .
Am fost apoi la preotul Bobulescu, de la Biserica Sf. Nicolae Tabacu din
Calea Victoriei, un erudit. Am discutat problema Bisericii noastre, pe care el o
vede într-o situa ție catastrofal ă, iar pe ierarhi, în frunte cu Patriarhul Nicodim și
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei, ca ni ște hidre hidoase. Mi-a dat o
seamă de cărți scrise de el.
9 iunie 1945
1. Asupra raporturilor dintre ministrul Cultelor, preotul C. Burducea și
Patriarhul Nicodim se precizeaz ă următoarele, în cercurile clericale:
La începutul activit ății sale ministeriale, preotul C. Burducea avea o
conduită dreaptă , independent ă și plină de demnitate în raporturile sale oficiale
cu Patriarhul Nicodim, pă strând în acela și timp atitudinea de deferen ță în cadrul
ierarhiei biserice ști. Era conduita șefului unui departament, c ăruia postul pe care
îl ocupă îi incumb ă drepturi ș i îndatoriri, care azi pentru un ministru-preot sunt cu
atât mai mari. La început, Patriarhul a stat în expectativ ă, deoarece nu știa ce
9
atitudine va avea fa ță de el un preot, ministru democrat. Se temea ca o scurt ă
privire retrospectiv ă asupra trecutului lui dubios, în ceea ce priveș te moralitatea,
să nu aibă ca efect imediat îndep ărtarea lui din scaun.
Trebuia deci s ă înceapă el lupta, c ăci umbra p ăcatelor grele se contura
amenințătoare la orizont. A luptat și a învins. Azi, balan ța se înclin ă în favoarea
Patriarhului și, prin aceasta, i s-au restrâns ministrului libert ățile: conduita
dreaptă, independen ța și demnitatea ne știrbită de ș ef al unui departament. Preotul
Burducea este sub influen ța Patriarhului; ș i ea este considerat ă coruptă și nefastă.
Azi, preotul Burducea nu mai este ministrul-preot, ci p ărințelul ministru, prea
plecat și prea supus serv al Patriarhului, aceasta în adev ăratul înțeles al
cuvântului. Și într-o epoc ă de fră mântări sociale gigantice, în sfor țarea comun ă
spre instaurarea unei noi vie ți, epocă în care Biserica d ă exemplul cel mai tipic de
inerție, apatie și izolare condamnabil ă, sub orice unghi ar fi privit ă ea, Patriarhul
Nicodim st ăpânește, pentru a-l reduce la exemplul lui, pe singurul exponent al
Guvernului chemat să constate, s ă judece, s ă ia măsuri pentru a remedia racila
din sânul Bisericii: ministrul Cultelor.
Se impun m ăsuri urgente, f ără menajări.
2. Nu de mult timp, a ap ărut no. 4-6, pe aprilie-iunie 1944 al revistei
Biserica Ortodox ă Română. Deși a apărut deci, totu și revista nu a fost expediat ă
abonaților (clerului ș i parohiilor din țară), deoarece primul articol, intitulat
Chemare la realitate , semnat de Patriarhul Nicodim, nu mai putea apare în iunie
1945, un an mai târziu deci de la data la care trebuia s ă vadă lumina lumii [sic!].
Articolul avea urm ătoarele pasagii la adresa Na țiunilor Unite:
“Până la 4 aprilie 1944, zi de doliu a Capitalei, provocat ă de primul
bombardament aerian terorist, mul ți dintre cei r ămași acasă în timpul r ăzboiului,
bărbați și femei, n-au sim țit întru totul groz ăvia războiului …”4
Evidențiind viața curată a satelor noastre, Patriarhul subliniaz ă că acolo
“… nu s-au cunoscut binefacerile « științei» omene ști, ale cărei roade de ultim ă
modă sunt bombard ările copiilor, spitalelor, bisericilor, institu țiilor culturale și
cimitirelor”5 – aluzie la bombardamentele anglo-americane. De altfel, Patriarhul
Nicodim, în scrisoarea adresat ă în 1944 Arhiepiscopului de Canterbury, arat ă că
poporul român “… sufer ă și loviturile, prin nimic justificate ale celor mai
groaznice bombardamente, executate de fiii Bisericii pe care o conduce ți.”6
4 Nicodim, Patriarhul României, Chemare la realitate , București, Tipografia C ărților
Bisericești, 1944, p. 3 (Broș ură apărută în 1944 și apoi publicat ă în Biserica Ortodox ă
Română, no. 4-6/1944, din care este scos (nota D. V.)
5 Idem , p. 8 (nota D. V.)
6 Curentul , sâmbătă, 24 iunie 1944; Universul , idem , no. 172 (nota D. V.)
10
Și Patriarhul continu ă, în broș ura sa citat ă:
“Să nu ne pâng ărim, deci, r ăzboiul sfânt al crucii și al reîntregirii
neamului, cu fapte înjositoare”7 și încheie astfel:
“Al nostru, al tuturor p ărinte sufletesc și neîncetat rug ător către Domnul
pentru izb ăvirea scumpei noastre Patrii de urgia n ăvălitorilor de pe uscat și din
văzduh.”8
Iată motivul pentru care articolul a fost scos din revistă , articol care i-ar
fi creat Patriarhului o situa ție foarte delicat ă.
3. Episcopul lipovenilor este Savatie Terentiev, ora șul Tulcea; atât el, cât
și clerul lipovean nu sunt trecuț i în registrele de eviden ță ale Ministerului
Cultelor. Episcopul Savatie î și avea re ședința, înainte de ră zboiul ultim, în
localitatea Fântâna Alb ă (Bielaia Kravi ța) din Bucovina.
11 iunie 1945
În cercurile clericale se afirm ă că prezența la Viena, la 23 August 1944, a
Mitropolitului Visarion Puiu, fost al Bucovinei, se datore ște faptului c ă el a
rămas acolo pentru ca să -și îngrijeasc ă o boală de ochi; aceasta dup ă îndeplinirea
misiunii oficiale, pe care a avut-o la Zagreb, în Croa ția.
Se mai afirm ă că, dacă în 1944 Mitropolitul Visarion ar fi fost în țară, el
ar fi avut o pozi ție foarte puternic ă, deoarece a trimis o scrisoare mareș alului I.
V. Stalin, din cauza c ăreia a fost demis din Scaunul de mitropolit al Bucovinei de
guvernul autohton9. Iată problema scrisorii:
Pe când era Mitropolit al Bucovinei, Visarion a trimis din Cern ăuți, cu
adresa nr. 9186 din 22 septembrie 1939, o scrisoare Lega ției sovietice din
București, cu rugămintea de a fi transmis ă “Domnului Iosif Visarionovici Stalin,
președintele Republicii Sovietice Ruse ști”. În aceast ă scrisoare, Mitropolitul
Visarion îl ruga pe mare șalul Stalin s ă dea un comunicat oficial pentru a l ămuri
străinătatea asupra problemei situa ției Bisericii Ortodoxe din Rusia sovietic ă și a
curma, în modul acesta, interpret ările greșite care se fac din cauza necunoa șterii
realității.
Scrisoarea aceasta a fost publicat ă în limba englez ă de Frăția anglo-rus ă
din Londra, în revista Sobornosti, no. 20, din 1939, ș i în revista englez ă The Star
of the East , no. 3, din decembrie 1939, care apare în India.
7 Op. cit. , p. 11 (nota D. V.)
8 Ibidem (nota D. V.)
9 Vezi referiri la aceast ă scrisoare în Mitropolit Visarion Puiu, Însemnări din via ța mea,
ediție îngrijită de D. Stavarache și Gh. Vasilescu, Ia și, Editura Trinitas, 2004, p. 87 (n. e.)
11
După aceea, a fost reprodus ă în revista bulgară Duhovna Straja10, an
XXI, no. 5 și 6 din mai și iunie 1940, pp. 176-180, care apare la Sofia, traducerea
din limba român ă fiind făcută de un ierodiacon numit Miron. În presa
bisericească sau laică de la noi, scrisoarea aceasta nu a apă rut niciodat ă.
Clerul Episcopiei Timi șoarei, în frunte cu ierarhul lui, Ep. Vasile
Lăzărescu, a adoptat o atitudine ostil ă față de Mitropolitul Nicolae Bă lan al
Ardealului (Sibiu). Atitudinea aceasta, afirm ă clerul, constituie o pavă ză de
apărare împotriva despotismului și absolutismului lui B ălan în Biserica Ortodox ă
Română, căruia i se imput ă că a oscilat, foarte puternic, între un partid politic ș i
altul. La Timi șoara se afirm ă că atitudinea lui B ălan față de programul actual nu
este sincer ă, ci oportunist ă.
Joi, 14 iunie
Dimineața i-am făcut o vizit ă dlui Arghiropol (Calea Rahovei, nr. 57, la
dr. Conovici), director la Mitropolia din Suceava (fost ă la Cernăuți), iar acum
detașat la Direc ția Studii și Documentare din Pre ședinția Consiliului de Mini ștri.
Mi-a spus c ă, în principiu, a vorbit acolo despre mine și sunt dorit, fiindc ă mai
cunosc și limbile slave.
Discutând diferite probleme, el mi-a istorisit c ă evenimentele de la 23
August 1944 l-au g ăsit la Vatra Dornei, împreun ă cu Mitropolitul Tit Simedrea al
Bucovinei. Sovieticii nu se atingeau de cler, îns ă laicii erau ridica ți, la ore
aproape obi șnuite: 5 diminea ța și 5 după -masă.
Într-o zi a fost luat ș i el. Dus la sediul Poliț iei sovietice, a spus c ă este
țerkva (adică “biserică”, voia să spună că este într-o func ție bisericeasc ă).
Lămurirea n-a fost clar ă. Apoi a spus bogoslav ; nici atât. În sfâr șit, a spus psalt ,
adică psalomscik (cântăreț bisericesc), după care sovieticii l-au l ăsat liber. Apoi,
Arghiropol s-a dus imediat la biseric ă, în altar, unde era Mitropolitul Tit, c ăruia
i-a istorisit cele întâmplate. Privind în biseric ă, vede un locotenent sovietic,
însoțit de un soldat. Era cel care-l re ținuse. Imediat și-a închipuit c ă au venit s ă se
convingă dacă Arghiropol este într-adev ăr cântă reț la biseric ă. Fără să piardă
timpul, el trece imediat la stran ă, neobservat, și începe s ă cânte “cu foc”.
Văzându-l la strană , sovieticii au plecat.
De acum î și închipuie c ă nu va mai fi vizitat.
S-a împrietenit cu mai mul ți ostași sovietici, care- și au locuin ța lângă a
lui (casă preoțească ), dar mai ales cu o doctoriță , tot sovietic ă, ce era cu ace ști
soldați, care constituiau un post de pază .
10 Pe care o am (nota D. V.)
12
Acest post ș tia când urma s ă facă rețineri sau arest ări NKVD-ul. Ca
atare, sovieticii îl anun țau pe Arghiropol la timp, îl chemau în cas ă la ei, unde-l
ascundeau până trecea pericolul. L-au ascuns a șa timp de zece zile, când a plecat
la Bucure ști, în împrejur ările următoare:
Un colonel, comandantul unui regiment sosit în localitate (Vatra Dornei)
trebuia să plece la Bucure ști pentru a clarifica situa ția unității sale. Mitropolitul
Tit Simedrea îi d ă o scrisoare pentru ginerele s ău din Bucure ști, pe care-l ruga s ă
facă toate demersurile pentru ca s ă poată pleca de acolo.
Într-adevăr, cu ajutorul profesorului Popescu-Prahova, care era secretar
general la Ministerul Cultelor, ob ținea – de la Comisia Aliat ă de Control – în baza
unei adrese a acestuia c ă mitropolitul și 4-5 persoane trebuie s ă vină, în interes de
serviciu, la Bucure ști, permisiunea ca o ma șină mare, american ă să-i aducă.
Mașina a plecat deci, înso țită de un ofi țer român și 7 soldați înarmați. De la Vatra
Dornei au plecat cu aceast ă maș ină următorii: Mitropolitul Tit Simedrea,
Arghiropol, un preot consilier, înc ă o persoan ă și un călugăr, omul de cas ă al
mitropolitului. To ți fiind clerici, Arghiropol a fost nevoit s ă se îmbrace și el
cleric, pentru a nu avea nepl ăceri pe drum. Au ocolit cu ma șina un punct,
localitate unde- și avea sediul un comandament sovietic și după oarecare greut ăți
la Bacău au ajuns la Bucure ști, unde au r ămas. Osteneala osta șilor n-a fost
răsplătită de avariția mitropolitului, ci de recuno ștința celorlalți, care, probabil cu
aprobarea șefului (Tit), le-au dat suma de una sut ă mii lei.
Nu mult apoi, Mitropolitul Tit a demisionat, sub motiv c ă grija
conducerii Fondului Bisericesc din Bucovina îl sustrage de la îndatoririle lui
spirituale. În realitate, a demisionat din cauza c ărții tipărită de el în două ediții și
intitulată Ectenii și rugăciuni… , Tipografia C ărților Biserice ști, 1943, îndreptat ă
contra “bol șevicilor”.
Ecteniile și rugăciunile vechi au fost adaptate vremurilor r ăzboinice din
1943, schimbând mai ales cuvâ ntul “agareni” (“turci”, pus în carte în loc de
“năvălitori dușmani”) cu acela de “bol șevici”. Opera ția de căutare a textelor,
alegere, etc. a f ăcut-o diaconul Gh. Moisescu, func ționar la Cancelaria Sfântului
Sinod și secretar de redac ție al revistei Biserica Ortodox ă Română, asistent
universitar.
De altfel, d. Arghiropol mi-a comunicat c ă Episcopul Ieronim al
Chișinăului (?)11 și Republicii Moldaviei, în vizita pe care i-a fă cut-o nu de mult
Patriarhului Nicodim la Bucure ști, s-a interesat și despre această carte a
Mitropolitului Tit, pe care-l condamnă fiindcă a făcut din Biseric ă o unealt ă
aservită unor scopuri contrarii dogmei cre știne, scriind sau ref ăcând ecteniile, etc.
11 Paranteză D.V. (n. e.)
13
îndreptate în contra “bol șevicilor”, iar mâine contra polonezilor, poate; dup ă
vremuri.
Duminică, 17 iunie 1945
Când m-am urcat într-un vagon al tre nului Medgidia-Tulcea, am întâlnit
un locotenent rus – spunea el – de la Comisia Aliat ă de Control (mi-a ar ătat și
legitimația).
Mergea la Tulcea pentru o lun ă, ca delegat, pentru ca s ă procure câteva
mii de tone de fân și tot atâtea de brânz ă – fără să plătească el – prin prefectul
județului.
Am discutat mult. Era un tân ăr inteligent, n ăscut la Moscova,
Nicolae…12, din avia ția marinei sovietice. A stat 8 luni la Bucure ști.
El mi-a spus:
– Mareșalul (ex) Ion Antonescu se află la Moscova, unde i se face
reeducarea, ca apoi s ă vină în țară.
– Ungurii ne ur ăsc de moarte, în ciuda declara țiilor oficiale. “Dup ă
plecarea armatelor sovietice din Transilvania, ungurii v ă taie în buc ăți”.
– Miniștrii actualului guvern român se clatin ă.
– Comutarea pedepsei cu moartea, pedeaps ă dată de Tribunalul Poporului
criminalilor de r ăzboi din primul lot (gen. Maciu) a f ăcut-o Vâșinski, nu Regele
Mihai I.
– Țările Baltice și-au găsit echilibrul și calea spre progres de când au fost
anexate Rusiei, prin voin ța lor (aluzie la România).
– Situația din Rusia e grea: lipsesc alimente și clădiri.
– În România va fi infla ție. Biletele de banc ă de 5000 de lei vor fi
ștampilate.
– Anglo-americanii preg ătesc o surpriz ă neplăcută Rusiei, care îns ă este
pregătită.
– Japonia constituie o mare enigm ă în raporturile ei cu anglo-americanii.
– România nu va fi în stare s ă-și plătească datoriile fa ță de Rusia nici
peste 50 de ani.
– “Dreptate nu este nic ăieri; nici la noi, în Rusia.”
12 Lipsă în original (n. e.)
14
Miercuri, 27 iunie 1945
Am fost la ministrul Cultelor pentru preotul Ion Vasilian de la Catedrala
din Tulcea (închis în lag ăr la Caracal). Fiind zilele trecute la Tulcea, am
cunoscut-o pe so ția lui prin preotul Maraloi (?)13 de la Biserica Sf. Gheorghe. Ea
se plângea de soarta so țului ei și m-a rugat s ă mă interesez eu.
Mergând la preotul Marinescu Alexandru (Alecu), inspector general la
Culte, i-am dat o cerere de înscriere în Uniunea Preo ților Democra ți din partea
preotului I. Vasilian, o dovad ă emisă de chestura ora șului Tulcea relativ la el și o
plângere din partea enoria șilor care ar ătau că preotul lor e bun, etc. și să vină la
parohie. Preotul Marinescu a pus rezolu ția: “La comisia de epurare pentru
revizuire” și i-a dat-o dlui Grosu, func ționar, și care este membru în comisia de
epurare.
Grosu mi-a spus c ă preotului Ion Vasilian i s-a suspendat, de comisie,
plata salariului pe timp de 3 luni, iar preotul Marinescu i-a spus s ă-i reducă
pedeapsa la o lună .
După ce i-am dat hârtiile, înainte de a fi pus rezolu ția, a venit d. Ion
Bălan, redactor la ziarul comunist Scânteia .
Este interesant cazul. El a condus o caravan ă cinematografic ă, din partea
Ministerului Propagandei (ministru prof. Constantinescu-Ia și) prin Oltenia și
sudul Munteniei (Vla șca). Un num ăr de peste 10 preo ți nu i-au dat concursul în
comunele unde p ăstoresc. Dup ă terminarea misiunii, f ăcând cuvenitul raport de
activitate la Ministerul Propagandei – și la Partidul Comunist – a menț ionat și
cazul preo ților.
Ministerul Propagandei a trimis o copie Pre ședinției Consiliului de
Miniștri și d. secretar general Bodn ăraș a trimis-o cu o adres ă ministrului
Cultelor, preotul C. Burducea, spre a decide. Preotul Burducea a pus o rezolu ție
prin care to ți preoții vizați erau invita ți la Bucureș ti, telefonic, pentru ziua de 5
iulie a. c., spre cercetare.
Venind dl. Ion B ălan să dea referin țe, a spus că , într-adev ăr, a făcut
mențiunea despre ace ști preoți în rapoartele sale, dar că a-i chema la Bucure ști
tocmai în timpul seceri șului este, poate, o m ăsură aspră. A opinat s ă li se trimit ă
ordine observatorii. Pr. Marinescu a fost de acord și a făcut un proces-verbal în
acest sens, pe care d. Ion B ălan n-a voit s ă-l semneze, spunând c ă nu are
calitatea. A ră mas ca preotul Marinescu să facă referat ministrului, men ționând
părerea dlui B ălan.
13 Paranteză D.V. (n. e.)
15
Pr. Marinescu n-a judecat cazul preoț ilor prin sine, ci a luat hotă rârea
numai “fiindc ă zici domnia ta (B ălan), care e ști ziarist la Scânteia și membru în
Partidul Comunist”.
Apoi i-a spus lui B ălan că zilele trecute a fost la Ploie ști, unde s-au
înscris în Uniunea Preo ților Democra ți peste 400 de clerici. “Apoi, continu ă el, i-
am sfătuit să se înscrie în Partidul Comunist, Frontul Plugarilor, etc., într-un
cuvânt, în partidele care compun FND (Frontul Na țional Democrat), care
guverneaz ă azi.”
Discutând despre l ăcomia preo ților, d. Bălan mi-a spus c ă a fost în Rusia,
la Moscova, Celeabinsk, etc. și acolo clerul este între ținut de credincioș i, nu de
stat. Acest r ăspuns a fost provocat de întrebarea mea dacă nu se va face separarea
Bisericii de Stat. El a continuat spunând c ă separarea aceasta este o problem ă
care se va pune mai târziu.
(De când am prev ăzut eu!…)
Despre preotul Burducea, ministrul Cultelor:
“Ce mai faci?”
“Ce să fac, ca Burducea,
Și cu steaua, și cu crucea”
(sau: “Când cu steaua, când cu crucea”)
Apoi: “Popa-i mare ho ț, licheaua,
Nu-i cu crucea, e cu steaua.”
11 iulie 1945
Preotul Oancea, de la Biserica Sf. Anton din Capitală , directorul
Tipografiei C ărților Biserice ști, împreun ă cu Ramienschi, șeful atelierelor
aceleiași tipografii, au luat de la sovietici o comand ă de 200.000.000 lei pentru
tipărirea a diferite imprimate. Și, în loc de a executa comanda în tipografia pe
care o conduc, ei au dat-o altor tipografii din ora ș, realizând câ știguri mari în
dauna moralei, prestigiului și a lucrătorilor. De altfel, unul dintre lucr ători, Iosif
Hanuș , domiciliat în Fund ătura Olteni ței, nr. 16, a fă cut o reclama ție către
Patriarh, îns ă n-a înaintat-o și n-o va înainta, fiind sf ătuit în acest sens.
Preotul Oancea, directorul Tipografiei C ărților Biserice ști (preot la
Mănăstirea Antim):
– coleg cu Eugen Cristescu, de la SSI, al c ărui informator a fost și cu care
juca des că rți;
– coleg cu Tudor Ionescu, actualul ministru al Minelor și Petrolului.
16
Preotul Nicoreanu, în […]14 Circularelor, no. 9-12, din 1-31 martie 1942,
apare ca pro-antonescian, cerând desfiin țarea Asociaț iei Preoților din Bucure ști
pentru faptul c ă oarecare membri au calificat-o pe Maria mare șal Antonescu
drept “madam Spanac”.
Iar acum, preotul Nicoreanu apare ca democrat, fiindc ă a fost internat pe
vremuri în lag ăr.
Întrebat de ce nu convoac ă Sinodul Plenar (la care particip ă toți
mitropoliții, episcopii și arhiereii din țară), Patriarhul Nicodim a declarat că nu
poate face aceasta din cauz ă că la ședințe vrea să participe și dl. general-colonel
I. Z. Susaikov, loc țiitorul pre ședintelui Comisiei Aliate de Control din România,
care vrea să ceară alipirea României la URSS.
(Declarație făcută de Patriarh preotului I on Marina, de la Râmnicu-
Vâlcea, numit apoi arhiereu vicar la Ia și, iar el a comunicat-o arhidiaconului Tu ță
Nica de la Catedrala mitropolitan ă din Capital ă.)
Episcopul Serafim Ki șmernic, fost al Melitopolului, care se afl ă la
Mănăstirea Cernica, a fost solicitat de sovietici s ă se înapoieze în URSS, ca fiind
cetățean al acestui stat. El îns ă a arătat – cu acte – c ă este de origine etnic ă polonă
și ca atare n-a mai fost nevoit s ă se repatrieze.
În cercurile romano-catolice din Capital ă, care sunt în leg ătură cu
Nunțiatura apostolic ă, se afirm ă că, la Moscova, cu prilejul alegerii Patriarhului
Bisericii Ruse ști, s-a subliniat c ă cel mai mare du șman al ortodoxiei este Papa,
reprezentantul romano-catolicismului. Ca atare, s-a cerut formarea unui front
comun de lupt ă al bisericilor na ționale ortodoxe din r ăsăritul Europei și Peninsula
Balcanică. Promotorul ș i conduc ătorul acestui front este Biserica Rus ă, în
acțiunea căreia Vaticanul identific ă lupta comunismului împotriva Papalit ății.
În fața acestei ac țiuni, romano-catolicismul a luat m ăsurile de prevedere,
prevenire și apă rare, acționând direct și indirect, prin reprezentan ții săi clerici din
întreaga lume, atât în mijlocul credincio șilor, cât și-n rândurile persoanelor
influente din cercurile diplomatice, politice, etc.
Pe de altă parte, Papalitatea sper ă că acțiunea ei va fi sprijinit ă de Statele
Unite ș i Anglia, unde se profileaz ă curente și acțiuni anticomuniste ș i antiiudaice.
Lupta ideologic ă s-a declan șat între cele dou ă biserici și romano-
catolicismul st ă în expectativ ă și gata de lupt ă.
Conflictul dintre preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, și diaconul N.
Nicolaescu, secretarul general al aceluia și minister, s-a aplanat. Iat ă geneza și
evoluția acestui conflict:
14 Indescifrabil în original (n. e.)
17
Anul acesta, Patriarhul Nicodim propusese Ministerului Cultelor s ă
recunoasc ă alegerea arhimandritului Vasile Vasilache, stare țul Mă năstirii Antim
din Capital ă, în postul de arhiereu vicar al Patriarhului.
Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, în urma informa țiunilor care i s-
au dat asupra candidatului la scaunul arhieresc, a refuzat recunoa șterea lui.
Patriarhul face o alt ă recomandare, în persoana arhimandritului Filaret
Jocu – de la Catedrala mitropoliei din Bucure ști – la interven ția d. dr. Lupu.
Ministrul Cultelor refuz ă și această a doua recomandare.
Intervine apoi diaconul N. Nicolaescu, secretarul general, care propune
pentru postul de arhiereu pe preotul Ion Marina de la Râmnicu-Vâlcea, un
democrat convins, bine cunoscut dlui ministru al Coopera ției, Anton
Alexandrescu.
Preotul C. Burducea accept ă recomandarea ș i-o face cunoscut[ ă]
Patriarhului, care consimte s ă-l numeasc ă pe preotul Marina arhiereu vicar al
Patriarhiei, pentru ca după aceea să-l transfere ca arhiereu-vicar la Mitropolia
Moldovei ș i Sucevei, la Ia și.
Pentru rezolvarea acestei probleme, Patriarhul îl cheam ă pe diaconul N.
Nicolaescu, secretarul general al Ministerului Cultelor, care-l sus ține vehement
pe preotul Marina. În fond, Patriarhul nu voia s ă accepte numirea preotului
Marina ca arhiereu.
Diaconul N. Nicolaescu insist ă, fapt care este interpretat de Patriarh ca
atitudine obraznic ă față de el. Ca atare, Patriarhul Nicodim îi face cunoscut ă
ministrului, pr. C. Burducea, atit udinea diaconului N. Nicolaescu.
Ca urmare a protestului Patriarhului, preotul C. Burducea îi retrage
diaconului N. Nicolaescu atribu țiile de secretar general și vrea să-i întocmeasc ă
decretul de scoatere din func țiune.
Diaconul N. Nicolaescu nu demisioneaz ă, fapt la care se a ștepta ministrul
său. Atunci, preotul Burducea se folose ște de o recenzie f ăcută cândva de
diaconul N. Nicolaescu unei lucr ări a diaconului L ăncrănjan, asistent la
Facultatea de Teologie din Bucure ști, în care ap ărea ca fiind pro-legionar, fapt de
care era suspectat însu și autorul lucr ării. Preotul C. Burducea îl calific ă pe
diaconul N. Nicolaescu drept legionar și declară că-l va interna în lag ăr.
Diaconul N. Nicolaescu culege informa ții asupra activităț ii desfăș urată în
trecut, la Buz ău și București, de preotul C. Burducea. În acest scop, se adreseaz ă
foștilor prefec ți și comandan ți ai legiunilor de jandarmi ai jude țelor Buzău și
Ilfov și descoper ă dosare din care reie șea evident c ă preotul C. Burducea a
desfășurat o intens ă propagandă legionară. În fața acestei ac țiuni hotărâte, preotul
C. Burducea se adreseaz ă dlui ministru al Propagandei, Constantinescu-Ia și, pe
care caută să-l convingă de netemeinicia acuza țiilor ce i se aduc. Diaconul N.
18
Nicolaescu ac ționează, la rândul s ău, prin dl. ministru al Coopera ției, Anton
Alexandrescu. Lupta este la apogeu. Și în acest moment decisiv, ambii lupt ători
primesc ordin “de sus” s ă se împace, punându-se astfel cap ăt unui conflict acut.
În prezent, ambii demnitari de la Ministerul Cultelor s-au unit pentru
lupta împotriva Patriarhului, în care v ăd un agent al dezbină rii Bisericii.
16 iulie 1945
Patriarhul Nicodim avea în Sinod trei potrivnici, care-i f ăceau o
puternică opoziție: Mitropolitul Nifon Criveanu al Olteniei, Tit Simedrea al
Bucovinei ș i Nicolae B ălan al Ardealului.
Pe mitropoli ții Nifon Criveanu și Tit Simedrea i-a învins, primului
desființându-i mitropolia, iar pe al doilea silindu-l indirect s ă demisioneze. A mai
rămas Mitropolitul Nicolae B ălan, de care se teme să nu-i ocupe Scaunul de
patriarh, mai ales în urma raporturilor pe care le au cu Ministerul Cultelor și unul
și altul.
În curând, va porni o campanie de def ăimare și compromitere în fa ța
Guvernului – f ără a se putea preciza pân ă în prezent cine-i este ini țiatorul –
împotriva arhiereului Atanasie Dinc ă Bârlă deanul, locotenent de Episcop la
Episcopia Râmnicului-Noului Severin, cu sediul la Râmnicu-Vâlcea. Aceast ă
episcopie a fost reînfiin țată în locul Mitropoliei Olteniei, desfiin țată anul acesta.
Ședințele Sfântului Sinod Plenar al Bisericii Ortodoxe Române urmeaz ă
să se deschid ă în ziua de 30 iulie a. c. Ele sunt a șteptate cu viu interes, atât de
ierarhia superioar ă, cât și de clerul de mir, pentru rezolvarea unei serii de
probleme care au fost ridicate de noua rânduire social ă, față de care Biserca nu
poate avea o atitudine de expectativ ă.
Dar mai sunt trei probleme deosebit de importante:
1. Vor participa sau nu la ședință eparhii refugia ți din Basarabia15, a
căror situație canonic ă și juridică n-a fost clarificat ă până în prezent de Biseric ă
fiindcă s-a evitat?
Iar pentru ca aceș ti ierarhi s ă participe, Pre ședintele Sfântului Sinod
trebuie să-i invite în scris. O va face?
2. Va participa – deci va fi invitat – Mitropolitul Nifon Criveanu al
Olteniei, a c ărui mitropolie a fost desfiin țată, nu din motive superioare, la
propunerea Patriarhului Nicodim?
Cu sau fără participarea mitropolitului, va aproba Sfântul Sinod actul
desființării Mitropoliei Oteniei?
15 Subliniere D. V.; vezi și mai departe (n. e.)
19
3. Arhimandritul dr. Filaret Jocu, care a fost ales Episcop al Arge șului,
dar care n-a fost validat de Sf. Si nod, la cererea Patriarhului Nicodim și a fostului
prim-ministru Mihail Antonescu, î și cere scaunul pe care i l-a ocupat Iosif Gafton
Sinaitul. În acest scop, arhimandritul Filaret Jocu a f ăcut toate diligen țele, până în
prezent, pe lâng ă forurile competente.
Înainte de plecarea sa la M ănăstirea Neam ț (săptămâna trecută ),
Patriarhul Nicodim a fost decorat de M. S. Regele Mihai I.
În cercurile clericale se afirm ă că actul regal constituie o distinc ție
deosebită față de Patriarhul țării pentru atitudinea hot ărâtă pe care acesta a avut-o
față de guvernul FND, în ac țiunea acestuia de a se ingera în treburile biserice ști.
În cercurile clericale se comentează cu viu interes știrea dup ă care
Patriarhul Nicodim s-ar fi decis s ă demisioneze, îns ă numai în favoarea
Episcopului Iosif Gafton Sinaitul al Arge șului.
Trebuie subliniat faptul c ă acest episcop a fost propus Congresului
Național Bisericesc care l-a ales ca titular al Arge șului – iar Sfântul Sinod l-a
validat – numai de c ătre Patriarhul Nicodim, sprijinit de c ătre fostul prim-ministru
Mihail Antonescu.
În ultimul timp, Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului a fost s ărbătorit
la Sibiu, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de arhip ăstorie. La aceast ă sărbătoare au
participat și diaconul N. Nicolaescu, secretar general al Ministerului Cultelor, și
preotul Zaharia Mântulescu, director general al aceluia și minister.
Prezența reprezentan ților Ministerului Cultelor la aceast ă solemnitate
este semnificativ ă, avându-se în vedere, pe de-o pa rte, raporturile lor necordiale
cu Patriarhul Nicodim, iar pe de alt ă parte, faptul c ă Mitropolitul Nicolae Bă lan
este un duș man al șefului Bisericii.
Patriarhul Nicodim n-a voit s ă convoace Sinodul Plenar pentru motivele
politice ar ătate în nota din 11 iulie 1945. La câteva zile îns ă, după plecarea lui la
Mănăstirea Neam ț, a plecat la el o delega ție compus ă din Episcopul Iosif Gafton
al Argeșului și președintele Sec ției religioase a ARLUS-ului, preotul Cosma
Nicolae, referent al Sec ției economice de la Arhiepiscopia Bucure știlor și dl.
Teodor Gobjil ă, funcționar la aceea și arhiepiscopie, Sec ția administră rii bunurilor
(soția acestuia, dna Zoe (Zina) este sora dnei Mia, so ția dlui ministru al
Propagandei, Constantinescu-Ia și).
Delegația ar fi fost trimis ă de Guvern pentru ca să -i ceară Patriarhului s ă
procedeze la convocarea Sinodului Plenar. Motivul interven ției Guvernului ar fi
dorința acestuia de a avea în Sinod un reprezentant al s ău, în persoana preotului
Ion Marina, de la Râmnicu-Vâ lcea, numit de Ministerul Cultelor arhiereu-vicar la
Iași, dar neconfirmat de Sf. Sinod întrucât se opune Patriarhul, care la început era
de acord.
20
În urma acestui fapt, preotul Marina a și făcut cunoscut Ministerului
Cultelor c ă nu poate pleca la Ia și decât dac ă este ales de Sf. Sinod.
În cercurile clericale este comentat ă, cu un vă dit interes și în mod
favorabil, știrea după care Patriarhul Nicodim va fi înlocuit cu Mitropolitul Nifon
Criveanu al Olteniei, cel mai demn – se afirm ă – dintre ierarhii țării de a ocupa
acest post.
În același timp, ar urma s ă fie înlocuit ș i Mitropolitul Nicolae B ălan al
Ardealului.
18 iulie 1945
Cu prilejul audien ței pe care a avut-o Patriarhul Nicodim la M. S. Regele
Mihai I, duminic ă, 8 iulie a. c., când a fost decorat, i-a f ăcut cunoscut ă
Suveranului hot ărârea sa de a r ămâne la M ănăstirea Neam ț (unde a plecat la 11
iulie a. c.) pân ă în toamn ă. La aceasta, M. S. Regele i-a r ăspuns că poate rămâne
acolo cel mult zece zile, deoarece se vor produce evenimente politice interne de o
importanță deosebită.
Un grup de clerici din Eparhia Romanului a înaintat un memoriu
Sfântului Sinod prin care cere ca Episc opul Lucian Triteanu al Romanului s ă fie
pensionat, din cauz ă că nu desfășoar ă nici un fel de activitate în eparhie, datorit ă
boalei de care sufer ă de mulți ani.
Pentru ziua de miercuri, 11 iunie a. c., Patriarhul Nicodim fixase la
Palatul patriarhal o consf ătuire cu preotul C. Burducea, ministrul Cultelor și
Episcopul Gafton Marin [sic!] al Arge șului. Totu și, Patriarhul n-a voit s ă rămână
la consfătuire și a plecat în diminea ța zilei, la orele 4, la M ănăstirea Neam ț.
Sosind preotul C. Burducea la consf ătuirea de dup ă-amiază, a aflat cu surprindere
că Patriarhul p ărăsise Capitala. Persoanele din anturajul Patriarhului afirm ă că
“Părintele ministru s-a sup ărat și a făcut gălăgie” spunând: “Dac ă Î. P. S. Patriarh
nu vrea să convoace Sinodul Plenar, îl vom convoca noi”.
Nu mult după aceea, a plecat la M ănăstirea Neam ț o delegație (vezi nota
din 16 iulie a. c.)16 în frunte cu Episcopul Iosif Gafton Sinaitul, dup ă care
Patriarhul Nicodim a convocat Sinodul Plenar pentru ziua de 30 iulie a. c.
19 iulie 1945
Sinodul Plenar, care a fost convocat pentru data de 30 iulie a. c.,
constituie un punct de plecare pentru Biseric ă, avându-se în vedere problemele
vitale care se vor dezbate, și anume:
16 Paranteză D. V. (n. e.)
21
– Noua orientare a Bisericii
– Raportul dintre Biseric ă și Stat
– Raportul dintre Biseric ă și Ministerul Cultelor
– Problema utiliz ării episcopilor fă ră eparhii (basarabeni)
– Problema desfiin țatei Mitropolii a Olteniei și a situației fostului ei
titular Nifon Criveanu, c ăruia nu i s-a fă cut cunoscut, în scris, pân ă în prezent,
acest act.
– Problema preotului Marina, ales arhiereu ș i apoi neconfirmat.
Până în prezent nu s-a stabilit ordinea de zi a ședințelor Sinodului Plenar,
căci Patriarhul Nicodim, în adresa pe care a înaintat-o Ministerului Cultelor, îi
face cunoscut numai data ținerii Sinodului, rugându-l s ă procedeze la îndeplinirea
formelor legale.
Și chiar când se va forma ordinea de zi, unele din aceste probleme nu vor
figura oficial, totu și ele vor fi dezb ătute.
În legătură cu problema utiliz ării arhiereilor, care în prezent au r ămas
fără eparhii din cauza evenimentelor politice de ordin interna țional, se afirm ă în
cercurile superioare biserice ști că episcopii Antim Nica, fost al Ismailului-Cet ății
Albe și Policarp Moru șca, fost al Episcopiei misionare ortodoxe române din
America vor fi utiliza ți ca vicari la Arhiepiscopia Bucure știlor.
În cercurile superioare biserice ști se afirm ă că Mitropolitul Nicolae
Bălan al Ardealului este for țat să demisioneze din postul pe care-l ocup ă în
prezent. Nu se indic ă cine-l for țează să facă acest act.
Patriarhul Nicodim a luat hot ărârea de a demisiona din postul de ș ef al
Bisericii. În acest sens, s-a și format la Bucure ști o Locotenen ță patriarhal ă, din
care se crede c ă fac parte episcopii: Nicolae Colan al Clujului și Iosif Gafton
Sinaitul al Arge șului și arhiereul vicar patriarhal Veniamin Pocitan.
Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, a plecat în Ardeal. În drum, a
trecut pe la M ănăstirea Bistri ța, din jud. Vâlcea, unde a dispus arestarea
duhovnicului m ănăstirii, un c ălugăr ardelean, învinuit c ă este legionar. Totodată ,
i-a făcut cunoscut stare ței că va desfiin ța mănăstirea. Dou ă călugărițe din sus-
numita m ănăstire fac demersuri la Bucure ști, pentru a nu se desființ a mănăstirea.
20 iulie 1945
Relativ la ordinea de zi a Sinodului Plenar, care va avea loc în ziua de 30
iulie a. c., vor figura urm ătoarele probleme:
1. Relațiunile Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodox ă Rusă.
2. Calendarul și pascalia (fixarea datei Pa știlor) pe anul 1946.
22
3. Recunoa șterea alegerii noului Primat al Angliei, care a f ăcut cunoscut
Patriarhului român acest act.
4. Recunoa șterea ieșirii din schism ă a Bisericii bulgare, în urma actului
(tomosului) dat de patriar hul de la Constantinopol.
Aceste probleme intr ă în cadrul politicii externe a Bisericii.
Ministerul Cultelor va pune urm ătoarele probleme:
1. Noua lege de organizare a Bisericii Ortodoxe Române.
2. Epurarea în cadrele ie rarhiei superioare biserice ști (mitropoli ți,
episcopi și arhierei și în special situa ția Mitropolitului Nicolae B ălan al
Ardealului ș i a Episcopului Andrei Mager17 al Aradului).
3. Ratificarea epura ției clerului în general și a personalului administra ției
bisericești efectuat ă de Ministerul Cultelor din ini țiativa lui.
4. Cazul preotului Marina de la Râmnicu-Vâlcea, numit arhiereu vicar la
Iași, dar neconfirmat de Patriarh.
Episcopul Antim Nica
I-am făcut o vizit ă și mi-a relatat unele lucruri:
A fost informat c ă s-a interesat de el Comisia Aliată de Control. Atunci a
prezentat, printr-o persoan ă, documentul favorabil lui, și anume:
Telegrama pe care i-a trimis-o de la Odesa Episcopul rus Serghie. Acesta
a făcut o vizit ă Patriarhului Nicodim și cu ocazia prezen ței la Bucure ști i-a vorbit,
fiind de fa ță și un reprezentant al NKVD-ului. Episcopul Serghie i-a adus
mulțumiri pentru activitatea pe care Episcopul Nica a desf ășurat-o în Transnistria
pe când era, ca arhimandrit, șeful Misiunii ortodoxe române de acolo.
Pe lângă telegram ă, prezentat ă în fotocopie, a mai prezentat ș i acte din
partea Misiunii suedeze din România pentru cre știnarea evreilor ș i de la câ țiva
evrei-creștini, pe care i-a ajutat, sub diferite forme, în Transnistria.
Efectul a fost salutar.
Patriarhul Nicodim Munteanu Episcopul Antim Nica mi-a spus, în leg ătură cu întrebarea pe care i-am
pus-o: de ce nu ia Patriarhul Nicodim m ăsuri împotriva ierarhilor imorali,
următoarele:
I s-a supus Patriarhului aceast ă problemă, la care el a r ăspuns că aceasta
nu-l preocup ă, sub motiv c ă ierarhii vor da socoteal ă de faptele lor în fa ța lui
Dumnezeu, care cunoa ște tainele lor, El fiind singurul în drept de a-i judeca.
17 Corect: Andrei Magieru; vezi și mai departe (n. e.)
23
În fond, se teme ca problema, odată pusă, să nu atrag ă după sine ș i
problema moralit ății lui, care las ă mult de dorit.
Sâmbătă, 21 iulie 1945
La începutul s ăptămânii viitoare, Patriarhul Nicodim se va înapoia de la
Mănăstirea Neam ț, pentru a lua parte la lucr ările pregătitoare în leg ătură cu
Sinodul Plenar de la 30 iunie a. c.
23 iulie 194518
În curând va avea loc (30 iulie) Sinodul Plenar al Bisericii Ortodoxe
Române. Și să nu se uite c ă, de la instaurarea în România a unei noi concep ții
asupra individului ș i a societății, ierarhii ortodoc și nu au avut prilejul s ă se adune
în sobor spre a discuta și hotă rî asupra problemelor biserice ști, în raport cu noua
realitate.
Sinodul Plenar din 30 iulie a. c. constituie punctul de plecare al unei noi
etape în via ța – nu doctrina – Bisericii care este ș i a poporului, a țării, căci ea
viază prin popor, care constituie la rându-i Biserica lucr ătoare.
Și plecând de la realitatea c ă Biserica are un rol covârș itor în via ța
poporului român, pe care nu l-au înc ălzit încă razele culturii, cultur ă pe care el o
vede în Biseric ă, se cuvine ca la acest Sinod s ă se pună în mod serios problema
dinamismului în Biseric ă.
În Bisericile na ționale – spre deosebire de cea romano-catolic ă – viața
acesteia [a Bisericii] este sudat ă de aceea a Statului, concretizat ă în guvernul s ău.
Și în Bisericile na ționale, deci și în cea român ă, lipsește inițiativa. Ca atare,
întrucât Biserica face parte din ființ a Statului, Guvernul are dreptul să ia
inițiativa, fără a se crede c ă este o ingerin ță, pentru ca Biserica s ă fie dinamic ă, să
fie prezent ă în viața și aspirațiunile poporului care se rezum ă la o acțiune comun ă
spre un viitor mai bun, conform înaltelor principii înscrise în doctrina ei și care
stau la temelia Statului.
Guvernul va accentua deci principiul dinamismului în Biseric ă, conform
noii orient ări a țării după actualul r ăzboi crâncen mondial, în care individul a
constituit punctul de atac al tuturor doctrinelor totalitare, care au îmbr ăcat cele
mai apocaliptice forme.
18 Paginile care urmeaz ă constituie, probabil, conceptul unui text destinat s ă fie publicat
(n. e.)
24
Iar noua orientare sau concep ție de viață este o revenire la principiul de
omenie, care constituie iubirea înscris ă în doctrina cre ștină. Deci, în aceast ă
privință, este exclus ă controversa în ac țiunea comun ă a Bisericii și a Statului.
Și cum principiul motor al acț iunii în cadrul Bisericii îl constituie celula
“preot”, trebuie ca Sinodul s ă se ocupe de rolul pe care-l va juca acesta în noua
organizare a Bisericii, pentru lupta poporului spre realizarea unei vie ți bogată în
iubire.
Și după cum, pentru a se putea porni la lupt ă cu o armat ă modernă, se
cuvine ca ea s ă fie însufleț ită de un ideal comun și să aibă toate mijloacele
tehnice moderne necesare susț inerii acestei lupte, tot astfel pentru ac țiunea pe
care o va duce Biserica, trebuie s ă se revizuiasc ă mai întâi cadrele, îndep ărtând
elementele incapabile și nechemate, atât în rândurile clerului în general, cât și ale
ierarhiei superioare biserice ști, în special (mitropoli ți, episcopi și arhierei).
Să se procedeze radical și în baza principiului de dreptate la cur ățirea
cadrelor biserice ști; nu numai prin prisma epura ției, ci prin aceea a logicei care
domnește în ac țiunea întreprins ă în cadrul științelor aplicate: redresarea
organismului și însănătoșirea lui prin îndep ărtarea a tot ceea ce este bolnav în
el.19
Și aceasta se realizeaz ă prin luptă, căci în viața unui popor, ca și în aceea
a individului, s ănătatea fizic ă, psihică și spiritual ă nu este un port unde se poate
refugia într-o definitiv ă siguranță, ci o lupt ă zilnică, în care este în joc,
necontenit, soarta noastr ă, individ sau popor. La lupt ă, deci, prin îndep ărtarea
celor nevrednici din Biseric ă, iar ca să fie nevrednic de locul pe care-l ocupă , un
ierarh nu trebuie s ă fie neapă rat necinstit, este de ajuns s ă fie nepriceput.
25 iulie 1945
În cercurile clericale se afirm ă că ierarhii transilv ăneni, în frunte cu
Mitropolitul Nicolae B ălan, sunt hot ărâți ca la Sinodul Plenar convocat pentru
ziua de 30 iulie a. c. s ă ceară autonomia Bisericii, act echivalat cu separarea
acesteia de Stat.
La sfârșitul săptămânii trecute, fabrica de scânduri a Mă năstirii Neam ț a
fost mistuit ă de flă cări. Focul a izbucnit din mai multe locuri deodat ă și nu a
putut fi localizat.
Cauzele nu se cunosc.
Patriarhul Nicodim, care în acest timp se afla pentru odihn ă la mănăstire,
a fost foarte afectat și a părăsit imediat loca șul, înapoindu-se la Bucure ști.
19 Notă pe marginea textului, ad ăugată probabil ulterior de c ătre D. V.: “Logica pe care
politica cre ștină o va aplica în 1949: uniuni democrat-cre știne” (n. e.).
25
28 iulie 1945
Nifon Criveanu, Mitropolitul Olteniei
Mitropolia Olteniei a fost desfiin țată la sugestia Patriarhului Nicodim
Munteanu.
La Sinodul de luni, 30 iulie a. c., se va pune și problema Mitropoliei
Olteniei, ceea ce nu-i convine Mitropolitului Nifon, mi-a declarat el azi,
deoarece, datorit ă slugă rniciei ierarhilor fa ță de Patriarh, problema poate fi
perfectată în sensul c ă actul desfiin țării să fie perfectat prin aprobarea lui și de
Sinod.
“Oricum, îmi spune mitropolitul, dac ă eram prezent la discu ții,
contracaram ac țiunea.”
Totuși, Mitropolitul Nifon va vorbi cu Mitropolitul Nicolae B ălan al
Ardealului, cu care nu este în bune leg ături și cu episcopii Chesarie P ăunescu al
Constanței, Antim Angelescu al Buz ăului, Cosma Petrovici al Dun ării de Jos
(Galați) etc., pentru a nu aproba desfiin țarea Mitropoliei Olteniei.
Mitropolitul Nifon scria o întâmpinare pe care o va înainta Sfântului
Sinod spre a nu se aproba desfiin țarea Mitropoliei Olteniei. “Sunt dator s-o fac,
ca să rămână scris”, îmi spunea mitropolitul.
Veniamin Pocitan Sinaitul , arhiereu patriarhal, i-a spus arhidiaconului
Tuță de la Patriarhie c ă, plecând într-o zi de lâng ă Patriarh (Nicodim Munteanu)
i-a spus, ca de obicei: “S ărut mâna, Înalt Prea Sfin țite”, la care Patriarhul a
ripostat:
“Nu se zice aș a. De acum se zice Do Svidania (“la revedere”, rus.).”
Atunci, arhiereul Veniamin i-a spus:
“Înalt Prea Sfin țite, mai bine m ă supun unui învins de ștept, decât unui
învingă tor prost.”
Patriarhul ridic ă glasul:
“Ei, tot nu ți-au ieșit năzbâtiile din cap. Ai r ămas la Auf Wiedersehen .
Da! Îț i plăcea. De-acum nu mai merge. Ș i să-ți iasă din cap nă zbâtiile de alt ă dată
cu Auf Wiedersehen.”
Nifon Criveanu, Mitropolitul Olteniei
Azi, vizitându-l, mi-a comunicat c ă romano-catolicii activeaz ă intens în
România. Cunoscându-i situaț ia de mitropolit f ără mitropolie, a fost rugat de
cineva să primească în audien ță un preot romano-catolic, spre a discuta, în
principiu, problema unirii Bisericii ortodoxe cu Roma.
26
Mitropolitul l-a primit, îns ă i-a spus c ă rămâne la punctul de vedere
ortodox.
Preotul romano-catolic credea c ă-l poate convinge pe mitropolit s ă treacă
la unire.
30 iulie 1945
Azi s-a deschis prima ședință a Sfântului Sinod, dup ă ce mai întâi s-a
oficiat un Te Deum în Catedrala mitropolitan ă, în prezen ța ierarhilor și a
domnilor mini ștri: preotul C. Burducea al Cultelor și Constantinescu-Ia și al
Propagandei. Patriarhul Nicodim n-a participat.
Au fost prezen ți la lucrările Sinodului urm ătorii ierarhi.
1. Nicolae B ălan, Mitropolitul Ardealului
2. Irineu Mih ălcescu, Mitropolitul Moldovei
3. Nicolae Popescu20, Episcopul Oradei Mari
4. Partenie Ciopron, Episcopul Armatei 5. Policarp Moruș ca, Episcopul românilor din America
6. Antim Angelescu, Episcopul Buz ăului
7. Chesarie P ăunescu, Episcopul Constanț ei
8. Grigore Leu, Episcopul Hu șilor
9. Iosif Gafton, Episcopul Arge șului
10. Cosma Petrovici, Episcopul Dun ării de Jos (Gala ți)
11. Veniamin Nistor, Episcopul Caransebe șului
12. Emilian Antal, arhiereu, locotenent de Mitropolit al Mitropoliei
Bucovinei de Sud
13. Atanasie Dinc ă, arhiereu, locotenent de Episcop al Episcopiei
Râmnicului-Noului Severin (Râmnicu-Vâlcea)
14. Veniamin Pocitan Sinaitul, arhiereu vicar la Mitropolia Ungro-
Vlahiei (Bucure ști)
15. Galaction Gordun Silistreanul, arhiereu vicar al Episcopiei
Constanței, azi stare ț al Mănăstirii Neam ț, prin delega ție
16. Valeriu Moglan Boto șăneanul, arhiereu vicar al Mitropoliei
Moldovei
17. Eugeniu Laiu Suceveanul, arhiereu, delegat ca stare ț al unei m ănăstiri
din Bucovina.
20 Corect: Nicolae Popovici (n. e.)
27
Au lipsit urm ătorii ierarhi:
1. Efrem En ăcescu, Mitropolit, fost al Chi șinăului
2. Antim Nica, Episcop, fost al Ismailului. Ace știa doi n-au fost invita ți,
întrucât, nefiind titularii unor scaune din țară, nu puteau fi prezenț i ca
reprezentan ți ai unor eparhii din Basarabia. Totu și, Mitropolitul Efrem En ăcescu
a fost prezent la Te Deum , asistând din altar.
3. Nifon Criveanu, Mitropolit al fostei Mitropolii a Olteniei; neinvitat
4. Lucian Triteanu, Episcopul Romanului (bolnav) 5. Andrei Magier, Episcopul Aradului 6. Vasile L ăzărescu, Episcopul Timi șoarei
7. Ilarion Bacovanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului. Mai era prezent preotul Zaharia Mântulescu, director general al
Ministerului Cultelor.
După Te Deum , d.d. mini ștrii pr. C. Burducea ș i Constantinescu-Ia și s-au
închinat și au sărutat crucea prezentat ă de arhiereul Veniamin Pocitan – care a
slujit – dup ă care au urmat to ți ierarhii.
Apoi, întreaga asisten ță a trecut în Palatul mitropolitan, unde pr. C.
Burducea, ministrul Cultelor, a citit D ecretul Regal de deschidere a sesiunii
Sfântului Sinod.
Patriarhul Nicodim ia după aceea cuvântul, subliniind c ă azi raporturile
dintre Biserică și Stat sunt cele mai bune.
Dl. P. Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei, a subliniat c ă actualul
guvern nu va proceda la separarea Bisericii de Stat, “fiindc ă noi suntem fii ai
pravoslavnicei Biserici Ortodoxe”.
Pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a ar ătat că Biserica s-a ală turat
schimbărilor vremii, din care cauz ă Guvernul este al ături de ea.
S-au expediat dup ă aceea telegrame omagiale M. S. Regelui Mihai I și
dlui dr. Petru Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri.
Trecându-se la ordinea de zi a lucr ărilor, Sfântul Sinod a luat act de: 1.
desființarea Mitropoliei Olteniei și de reînființ area Episcopiei Râmnicului-Noului
Severin, cu re ședința la Râmnicu-Vâlcea; 2. reluarea leg ăturilor canonice cu
Biserica Ortodox ă Rusă; 3. ridicarea schismei Bisericii bulgare de c ătre
Patriarhul Constantinopolului și, cu acest prilej solemn, de alegerea ca exarh al
acestei Biserici a Mitropolitului Ș tefan al Sofiei (prigonit sub regimul trecut); 4.
reluarea leg ăturilor cu Biserica anglican ă și de alegerea noului Arhiepiscop de
Canterbury în persoana ierarhului Goffrey, cu care prilej a avut loc un schimb de
scrisori cu șeful Bisericii Române.
28
Apoi au fost numi ți arhierei-vicari urm ătorii:
1. Preotul Ioan Marina, la Mitropolia Moldovei (Ia și). El va fi hirotonisit
arhiereu în curând, în Râmnicu-Vâlcea, dup ă ce se opinase ca hirotonia s ă aibă
loc la Iași sau la M ănăstirea Neam ț. El va purta titlul de Vasluianul.
2. Arhimandritul Teodor Scorobe ț la Mitropolia Sibiului – unde a fost
vicar până în prezent, ca arhimandrit. El va purta titlul de Rășin ăreanul.
De asemenea, Sfântul Sinod a ridicat la rangul de arhimandri ți pe:
– Protosinghelul Ambrozie Filiu ță, vicarul Episcopiei Hu șilor (ș i nepotul
titularului acestei episcopii, Grigore Leu).
– Protosinghelul Rafail Dominte, stare țul Mă năstirii Suceava.
S-au mai discutat apoi diferite probleme administrative.
Când d. ministru Constantinescu-Ia și se preg ătea să plece, Patriarhul
Nicodim i-a mul țumit pentru prezen ța și cuvintele rostite, ad ăogând pe un ton
glumeț: “Da’ tot ai f ăcut puțină politică”.
În după-amiaza zilei, membrii Sfântului Sinod au lucrat în comisiuni
separate. Sinodalii se a șteptau la o ședință furtunoas ă, crezând c ă Guvernul va
veni cu propuneri care ar fi în dauna Bisericii, îns ă față de atmosfera lini ștită în
care au decurs lucră rile primei zile, ei s-au lini știt.
Preotul Petrescu de la Biserica Visarion din Capital ă a divorț at de soția
sa după o căsătorie pașnică de peste 25 de ani, pentru ca s ă devină episcop.
Actul acesta presupune anumite asigur ări de reu șită în ocuparea unui
scaun episcopal, date din part ea unor persoane influente.
Pr. Petrescu a fă cut parte din delega ția română care a fost anul acesta la
Moscova cu prilejul alegerii noului Patriarh al Rusiei.
În legătură cu conflictul dintre preotul C. Burducea, ministrul Cultelor și
pr. Vasile Ionescu din Bucure ști, în urma c ăruia ultimul a fost exclus de primul
de la pre ședinția Uniunii Preo ților Democra ți, se precizeaz ă că motivul
conflictului a fost urm ătorul: preotul Vasile Ionescu a luat atitudine fa ță de
abuzurile preotului Burducea, și anume:
1. A dat bisericii lui din comuna Progresul, jud. Ilfov, suma de cinci
milioane din fondul Ministerului Cultelor, sum ă care trebuia împ ărțită mai multor
biserici.
2. Și-a făcut o cruce pectorală de peste cinci sute mii lei din aceleaș i
fonduri.
3. Servitorii de acas ă îi plătește din bugetul ministerului.
29
Azi, cu prilejul deschiderii ședințelor Sfântului Sinod, arhiereul
Veniamin Pocitan Sinaitul, întâlnindu-l pe Episcopul Nicolae Popovici al Oradei
Mari, îi dă mâna și îi spune:
“Vino, prea sfin țite, să ne sărutăm, că așa-i obiceiul. După aceea avem
destul timp s ă ne înjurăm. De!”
Apoi, vorbind de Biseric ă, spune că Patriarhul Nicodim a r ămas singur,
arătând un deget. Îi critic ă activitatea spunând:
“Să nu ș tie el o limbă măcar diplomatic ă: engleza, franceza, germana. Ce
rușine!”
L-am întrebat de ce nu înva ță ruseș te, că practica o poate face cu
Patriarhul, care știe. Arhiereul Veniamin mi-a r ăspuns că germana o înva ță și
noaptea, “da’ p-asta nu pot, c ă nu-mi place, bre.”
Erau de fa ță: la începutul discu țiilor, Episcopul Nicolae Popovici, care
apoi a plecat, și preoții Liviu Stan de la Sibiu, Tatulea de la Ia și și Cernăianu de
la Biserica Sf. Nicolae- Șelari din Bucureș ti.
Sf. Sinod întrunit azi se va ocupa în timpul lucr ărilor sale și de cazul
preotului Marina, de la Râmnicu-Vâlcea, numit de Ministerul Cultelor vicar la
Mitropolia Moldovei, dar neconfirmat de Patriarh, din care cauz ă a fost un
conflict, despre care s-a men ționat la vreme.
Acum, exist ă două “partide”: unul pro și altul contra Marina.
Pro sunt mini ștrii: Lucre țiu Pătrășcanu al Justi ției, Gheorghiu-Dej al
Comunicaț iilor și Anton Alexandrescu al Coopera ției, iar contra, mini ștrii: pr. C.
Burducea al Cultelor și Constantinescu-Ia și, al Propagandei.
Se afirmă că, dacă preotul C. Burducea va mai avea atitudinea ostil ă
cunoscută față de Marina, î și poate pierde scaunul de ministru.
În cercurile clericale se discut ă cu un interes deosebit știrea după care
Guvernul ar proceda la secularizarea averilor m ănăstirești (și Mănăstirea Neam ț
are 11.000 ha p ădure și teren).
Episcopul Antim Nica, fost al Ismailului ș i Cetății Albe mi-a relatat c ă se
constituie o list ă de epura ți în rândurile clerului, pe care, v ăzând-o, ministrul
Constantinescu-Ia și a dispus ștergerea Episcopului Antim de pe ea.
1 august 1945
Nifon Criveanu, mitropolit.
Vizitându-l, l-am întrebat care-i atitudinea lui fa ță de hotărârea Sfântului
Sinod în problema Mitropoliei Olteniei. Și mi-a spus:
30
Luni, 30 iulie 1945, s-a dus, la ora 8 diminea ța, la Mitropolitul B ălan
Nicolae al Ardealului, c ăruia i-a propus s ă susțină în Sinod ca Mitropolia Olteniei
să nu fie desfiin țată. Mitropolitul B ălan i-a răspuns că nu poate pune în Sinod
această problemă din multe motive. “V ă înțeleg”, i-a r ăspuns Mitropolitul Nifon.
Apoi l-a rugat s ă susțină cel puțin ca să i se încredin țeze conducerea Episcopiei
Râmnicului-Noului Severin, reînfiin țată după desființarea Mitropoliei Olteniei.
Mitropolitul B ălan i-a promis c ă va face acest lucru, când va veni cererea
Mitropolitului Nifon la Comisiunea juridico-canonic ă, al cărei președinte este.
În același timp, Mitropolitul B ălan l-a sf ătuit pe Mitropolitul Nifon s ă
depună cererea la Sinod a doua zi, întrucât, spunea el, prima zi va fi ocupat ă cu
formalitățile de deschidere, etc.
Și Mitropolitul Nifon a plecat încredin țat de promisiunea unui mitropolit.
Apoi depune cererea la ca ncelaria Sfântului Sinod și a doua zi, mar ți, 31 iulie
1945, ea este supus ă Sinodului.
Ce se întâmpl ă?
Problema Mitropoliei Olteniei se ș i discutase în prima zi și Sinodul a luat
act de hot ărârea Guvernului prin care aceast ă nouă eparhie se desfiin ța. Tocmai
pentru a nu se lua în discu ție cererea Mitropolitului Nifon, Mitropolitul B ălan l-a
sfătuit pe cel în cauz ă s-o depună a doua zi. A doua zi, cererea a fost dată spre
rezolvare Comisiei juridico-canonice, care, dup ă cum am mai menț ionat, avea ca
președinte pe Mitropolitul B ălan, iar ca membrii, pe episcopii: Antim Angelescu
al Buzăului, Iosif Gafton al Arge șului, arhiereul Atanasie Dinc ă, locțiitor de
Episcop la [Episcopia] Râ mnicul[ui]-Noului Severin și, pare-mi-se, Partenie
Ciopron al Armatei. Comisia a clasat cererea la dosar, motivând c ă este tardiv ă,
deoarece problema Mitropoliei Olteniei a fost rezolvat ă în ziua precedent ă de
Sfântul Sinod.
Cât despre situa ția Mitropolitului Nifon, s-a hot ărât ca să i se dea leafa
mai departe ș i să i se facă în același timp formele de trecere la pensie.
Mitropolitul Nifon Criveanu a fost foarte îndurerat de acest
deznodă mânt, având în vedere promisiunea Mitropolitului B ălan și bazat pe
faptul că avea încredere în sprijinul memb rilor Comisiei juridico-canonice, și
anume: în Episcopul Iosif Sinaitul, c ăruia i-a prezidat alegerile și i-a ținut un
discurs elogios după ce a fost ales; în Episcopul Antim Angelescu, care a fost
ales absolut numai datorit ă lui (Mitropolitului Nifon) și doctorului Angelescu.
Se aștepta și Mitropolitul Nifon la un act de ră splată în interesul
Bisericii, dac ă nu al lui personal. Ba mai mult, cei doi episcopi nu și-au dat nici o
părere, ci au tă cut pur ș i simplu, aprobând propunerea Mitropolitului B ălan
Nicolae.
Așa se scrie istoria.
31
Mitropolitul Nifon pleac ă mâine în jude țul Argeș, la o mo șie, comuna
Șirici.
Sinodalii și-au exprimat convingerea c ă Sinodul din zilele de 30 și 31
iulie a. c. a avut ca prim obiect ridicarea la rangul de arhiereu a preotului Ioan
Marina, deci o problem ă pusă de Guvern. Cu acest prilej s-a constatat c ă
Ministerul Cultelor nu și-a exprimat clar atitudinea sa față de Biseric ă, din care
cauză sinodalii au stat în expectativ ă, cu atât mai mult cu cât cred c ă Guvernul
poate lua oricând atitudine fa ță de ei, fapt pe care nu-l exclud. Fa ță de aceast ă
stare de spirit, sinodalii sunt st ăpâniți de grija situa ției în care se poate afla
Biserica la un moment dat și-n consecință , sunt hot ărâți să nu renun țe la
drepturile lor asupra școlilor teologice, școlilor confesionale și afirmării
importanței învățământului religios în educa ția morală a tineretului.
Lucrările Sfântului Sinod au durat dou ă zile: 30 și 31 iulie a. c.
În ziua a doua, Sfântul Sinod s-a ocupat de probleme administrative și-n
special de problema înv ățământului teologic ș i a școlilor cu caracter bisericesc,
care să treacă sub egida Bisericii.
De asemenea, s-a instituit o comisie care să susțină în fața domnului
ministru al Educa ției Naționale necesitatea pred ării învățământului religios în
școli.
Iar pentru orientarea poporului, Sfântul Sinod a dat o pastoral ă în care
precizeaz ă atitudinea Bisericii fa ță de noile orânduiri instaurate în statul român.
Relativ la noua organizare a Bisericii, se subliniaz ă că preotul C.
Burducea, ministrul Cultelor, a anun țat pe membrii Sfântului Sinod c ă sunt
complet liberi în a studia și întocmi o “nou ă Lege de organizare a Bisericii
Ortodoxe Române”. Și ministrul a precizat c ă sinodalii trebuie s ă procedeze la
întocmirea acestei noi legi.
Sinodalii cred c ă Ministerul Cultelor are întocmit ă o lege, care n-ar fi
altceva decât traducerea și adaptarea aceleia după care se conduce Biserica rus ă.
Și dacă ministerul le-a pus sinodalilor problema studierii ș i întocmirii noii legi, a
făcut-o cu inten ția de a le vedea contribu ția în aceast ă privință, pentru ca dup ă
aceea să procedeze cum va voi.
În cercurile clericale superioare (sinodali), ca și-n cele ale clericilor de
mir se discut ă cu mult interes ș tirea după care alegerea preotului Ioan Marina ca
arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul de Vasluianul este foarte
semnificativă pentru viitoarea orientare a Guvernului în materie de politic ă
bisericească , și anume:
Preotul Ioan Marina este expresia voin ței Guvernului în noul post de
arhiereu la Ia și, cu un scop bine determinat, dup ă care Mitropolitul Irineu
Mihălcescu al Moldovei, din bolnav, urmeaz ă să fie pensionat. Dup ă aceasta,
32
arhiereul Ioan Marina va fi numit Mitropolit al Moldovei, de c ătre Guvern, de și
alegerea n-o poate face decât Congresul Na țional Bisericesc, dar la care,
eventual, pentru a respecta principiul autorit ății biserice ști și al legii, Guvernul
poate face apel, convocându-l spre a-i exprima voin ța în alegerea celui propus.
Concomitent cu aceast ă acțiune, Patriarhul Nicodim va fi trimis la
Mănăstirea Neam ț, în concediu nelimitat. În aceast ă situaț ie, afacerile patriarhale
vor fi girate de o Locotenen ță patriarhal ă, al cărei șef, de drept, este Mitropolitul
Moldovei, adic ă Marina. Odat ă instalat la Bucure ști, Mitropolitul Marina va
activa, spre a- și evidenția meritele în fa ța opiniei publice ș i în special a cercurilor
bisericești și mai ales spre a nu în șela dorin ța Guvernului. Ș i-n fața voinței
Guvernului de a-l ridica pe Marina la conducere, acesta va ocupa Scaunul de
patriarh.
Aici se ridic ă două probleme: 1) noul patriarh va fi numit de Guvern sau
se va respecta legea, adic ă se va convoca Congresul Na țional Bisericesc, ai c ărui
membrii sunt și parlamentarii. Și cum parlamentul nu exist ă, care va fi
modalitatea alegerii: vor alege numai membrii Congresului Na țional Bisericesc,
fără parlamentari sau se va gă si o formul ă oarecare.
2) Dar dac ă Marina nu va fi ales de Congres, cum va r ămâne problema
voinț ei Guvernului de nu a fi ales un altul?
Această delicată problemă se poate rezolva astfel:
Guvernul va întocmi o lege în virtutea c ăreia noul patriarh ales, pentru a
putea intra în func țiune, trebuie recunoscut ca atare și de el.
Și în aceast ă situație, Congresul Na țional Bisericesc poate alege patriarh
pe oricine va voi, iar Guvernul va recunoa ște numai persona grata.
Iată cum se interpreteaz ă, în cercurile amintite, prezenț a arhiereului
Marina în Biseric ă, drept exponent al voin ței Guvernului.
4 august 1945
Se afirmă, în cercurile monahale, c ă Visarion Puiu, fostul Mitropolit al
Bucovinei, se află în Anglia.
S-a hotă rât ca hirotonia în arhiereu a preotului Ioan Marina, ales vicar al
Mitropoliei Moldovei de Sfântul Sinod, la 30 iulie a. c., s ă aibă loc în ziua de 10
august a. c., la Râmnicu-Vâlcea.
Diaconul preot Nicolaescu, secretar general al Ministerului Cultelor, a
fost destituit din postul pe care-l ocupa până în prezent.
În cercurile clericale se afirm ă că destituirea aceasta este efectul efortului
comun al Patriarhului Nicodim și al preotului C. Burducea, ministrul Cultelor.
33
Oricum, diaconul preot Nicolaescu preg ătește materialul necesar pentru
a-i ataca pe cei doi demnitari menț ionați mai sus.
5 august 1945
Patriarhul Nicodim Munteanu este foarte întristat deoarece osta și
sovietici s-au instalat în clă direa Seminarului monahal din Mă năstirea Neam ț. O
dată cu aceasta, au luat multe din alimentele m ănăstirii.
7 august 1945
Patriarhul Nicodim Munteanu va pleca în curând la M ănăstirea Neam ț,
pentru odihn ă.
Miercuri, 8 august 1945
Ierarhii transilv ăneni au înscris în ordinea de zi a Sfântului Sinod din 30-
31 iulie a. c. înfiin țarea unui seminar monahal, deoarece singurul existent, acela
de la Mănăstirea Cernica, înființ at de Patriarhul Miron Cristea, a fost desfiin țat de
Patriarhul Nicodim.
Seminarul acesta trebuie s ă fie sub directa conducere și grijă a Sfântului
Sinod, spre a forma noi cadre din care [ar] urma s ă fie recruta ți viitorii ierarhi.
De asemenea, ierarhii transilvă neni au cerut ca Sfântul Sinod s ă
organizeze și să conducă toate mănăstirile din țară și care să nu mai depind ă ca
până în prezent de episcopii în eparhiile c ărora se află .
Patriarhul Nicodim a scos aceste dou ă puncte din ordinea de zi, întrucât
ele vizau pe discipolii s ăi: Vasile Vasilache, stare țul Mă năstirii Antim și pe
fratele său, arhimandritul Haralambie Vasilache, exarhul m ănăstirilor din
Mitropolia Ungro-Vlahiei, Arhiepiscopia Bucureș tilor, care nu sunt demni de
locurile pe care le ocup ă.
Ierarhii transilvă neni au fost foarte indigna ți, iar prăpastia dintre ei și
Patriarh se adânceș te astfel tot mai mult.
Se hotărâse ca hirotonia în arhiereu a preotului Ioan Marina să aibă loc la
Râmnicu-Vâlcea. Patriarhul Nicodim s-a opus îns ă, trimițându-i preotului Ioan
Marina un avertisment, prin care-i f ăcea cunoscut c ă, dacă nu se va hirotoni la
Iași sau la Mă năstirea Neam ț, va anula hot ărârea Sfântului Sinod din 30 iulie a.
c., prin care sus-numitul a fost ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei.
Ca atare, actul hirotoniei va avea loc la Ia și. În acest scop vor merge
acolo câțiva membri ai Guvernului, cu care prilej vor face și inspecții în
Moldova.
34
Preotul Ioan Marina, înso țit de diaconul preot Nicolaescu, fost secretar
general al Ministerului Cultelor, până în ultimul timp, pleac ă mâine, 9 august, la
Iași, pentru ca vineri s ă fie tuns monah, sâmb ătă să fie ridicat la treapta de
arhimandrit, iar duminic ă, 12 august, s ă fie hirotonit arhiereu.
Azi Patriarhul Nicodim trebuia s ă plece la M ănăstirea Neam ț, însă și-a
amânat plecarea pentru mâine, 9 august a. c.
Se afirmă că Patriarhul nu voie ște să participe la hirotonia în arhiereu a
preotului I. Marina, ales vicar la Mitropolia Moldovei, și care va avea loc
duminică, 12 august a. c.
În cercurile clericale superioare se afirm ă insistent c ă în Biseric ă se vor
produce schimb ări, începând cu îndep ărtarea din scaun a Patriarhului Nicodim
Munteanu, c ăruia i se aduc grave acuza ții de imoralitate, din care cauz ă nu este
agreat câtuș i de puț in de sinodali.
În locul lui ar urma s ă vină unul din episcopii: Nicolae Colan al
Argeșului21, ales în ultimul timp membru al Academiei Române sau Nicolae
Popovici al Oradei Mari. Iar plecarea Patriarhului la M ănăstirea Neam ț (mâine, 9
august) ar fi pentru totdeauna.
După ce s-au terminat ș edințele Sfântului Sinod (30-31 iulie a. c.),
Patriarhul Nicodim a adresat o pastoral ă credincio șilor Bisericii Ortodoxe
Române. Pastorala a ap ărut în presă și va apare în curând și în broșură (15
pagini).
Pastorala aceasta a fost întocmit ă de Episcopul Nicolae Popovici al
Oradei Mari, care a prezentat manuscrisul tuturor episcopilor membri ai Sfântului
Sinod, spre semnare.
Același text, în copie, a fost supus Patriarhului spre a-l semna, îns ă
acesta l-a modificat.
Episcopul Nicolae Popovici, având manuscrisul pastoralei, va ridica
problema ingerin ței Patriarhului în hot ărârile Sfântului Sinod. Aceasta constituie
o nouă dovadă de raporturile sinodalilor cu Patriarhul și de starea de spirit care
domnește în Biseric ă.
Vineri, 11 august 1945
La Mănăstirea Antim din Capitală este stare ț arhimandritul Vasile
Vasilache, un discipol iubit al Patriarhului Nicodim, care inten ționează să-l
numească arhiereu, îns ă s-a opus Ministerul Cultelor. Acest arhimandrit, Vasile
Vasilache, este și președintele Comitetului de ini țiativă pentru strângerea
21 Corect: Clujului (n. e.)
35
fondurilor necesare refacerii M ănăstirii Antim. Din acest comitet mai fac parte,
printre alții, și un număr de șase generali. Ace ști generali au întocmit un memoriu
și l-au semnat împreun ă cu un num ăr de călugări studenți în Teologie, care
locuiesc în sus-numita m ănăstire. Apoi l-au înaintat unui director din Ministerul
Cultelor, profesor la Academia Teologic ă din Ardeal, care-l va prezenta forurilor
competente.
Semnatarii protesteaz ă împotriva faptului c ă arhimandritul Vasile
Vasilache este stare ț al Mănăstirii Antim și președinte al comitetului amintit,
acuzându-l în acela și timp că “a făcut abateri în m ănăstire”. Cei șase generali
sunt persoane care se str ăduiesc pentru refacerea M ănăstirii Antim, contribuind
personal cu sume însemnate ș i materiale, intervenind în acelaș i timp pretutindeni
spre a ob ține ajutoare. De altfel, lucr ările de refacere au și început, iar în curtea
mănăstirii sunt depozitate imense cantit ăți de materiale de construc ție.
Se cunosc loviturile pe care Patriar hul Nicodim le-a dat Mitropolitului
Nifon Criveanu al Olteniei (i-a desfiin țat mitropolia) și [lui] Tit Simedrea, fost al
Bucovinei (îi provoac ă demisia), adversarii lui vajnici. Mai r ămâneau de-acum în
Sinod înc ă doi adversari: Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului și Episcopul
Andrei Magier, al Aradului. Ca atare, Patriarhul hot ărâse să le dea lovitura de
grație în Sinodul din 30-31 iulie a. c., când urma s ă impună indirect sinodalilor
epurarea celor doi ierarhi. Fa ță de blocul vl ădicilor transilvă neni, era foarte
problematic ă reușita acestei tentative, îns ă el încerca totu și.
Iată însă că, pe neașteptate, tentativa este anihilat ă de acțiunea preotului
C. Burducea, ministrul Cultelor, care a elogiat, în fa ța sinodalilor, pe to ți ierarhii
din Ardeal, subliniind c ă a fost rău informat (vreo aluzie?) asupra persoanelor lor
și a activit ății depuse. Acum, dup ă inspecția pe care a f ăcut-o mitropoliei și
tuturor episcopiilor ardelene, s-a convins de adev ăr.
În fața acestei lovituri neaș teptate, Patriarhul Nicodim s-a resemnat ș i a
depus armele.
La prima ș edință a Sfântului Sinod din 30 iulie a. c., Episcopul Andrei
Magier al Aradului n-a putut participa, ci numai la cea de-a doua, din 31 iulie.
Neparticiparea lui se datore ște faptului c ă nu a putut s ă termine vizita pe care a
făcut-o în lag ărul de la Caracal, celor 90 de clerici interna ți acolo pentru motive
de ordin politic.
În a doua ședință a Sfântului Sinod, Episcopul Andrei a prezentat un
raport asupra situa ției clericilor din lagă rul de la Caracal. Totodat ă, a întrebat de
ce nu se intereseaz ă Biserica de situaț ia acestor oameni, care sunt preo ți și, ca
atare, nu pot fi l ăsați numai în grija poli ției. În concluzia raportului, a cerut ca to ți
preoții din toate lag ărele să fie interna ți într-o m ănăstire, pentru a se proceda la
reeducarea lor sub conducerea Bisericii.
36
Sfântul Sinod a aprobat raportul și s-a hotă rât trimiterea unei adrese în
acest sens Pre ședinției Consiliului de Mini ștri.
Din afirma țiile preotului C. Burducea, ministrul Cultelor, rezult ă că el va
face toate diligen țele pentru a-l interna în lag ăr pe diaconul N. Nicolaescu, fostul
secretar general al aceluia și minister.
În cercurile clericale se vorbe ște insistent c ă, în cele din urm ă, însuși
preotul C. Burducea nu va avea situa ție plăcută, aceasta datorit ă acțiunii de
compromitere pe care o întreprinde diac onul preot N. Nicolaescu împotriva lui,
pe bază documentar ă din trecut și prezent.
Dl. Teodor Gobjil ă, licențiat în Teologie, azi func ționar la Arhiepiscopia
Bucureștilor, având în grij ă și atelierele de țesătorie de la M ănăstirea Țigănești,
jud. Ilfov, urmeaz ă să fie numit director general al Ministerului Cultelor, în locul
preotului Zaharia Mântulescu, c ăruia i s-a încredinț at postul de secretar general.
Soția dlui Teodor Gobjil ă, dna Zoe (Zina), este sora dnei Mia, so ția dlui
Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei.
Pr. Zaharia Mântulescu, directorul general al Ministerului Cultelor, a fost
numit secretar general al aceluia și departament, în locul diaconului pr. N.
Nicolaescu, îndep ărtat în ultimul timp.
Romano-catolicismul activeaz ă intens în România, îndeosebi dup ă
moartea Patriarhului Miron Cristea (1939), care, prin intransigen ța lui, constituia
o piedică serioasă în calea Romei.
Și romano-catolicii profit ă de lipsa de unitate din sânul ierarhiei Bisericii
Ortodoxe Române, pentru a aplica lozinca roman ă: divide et impera .
Alte stă ri de lucruri nu-i las ă, de asemenea, indiferen ți:
Cazul Mitropolitului Nifon Criveanu
În urma actului desființă rii Mitropoliei Olteniei (1945), titularul ei,
Mitropolitul Nifon Criveanu, a fost adânc impresionat, cu atât mai mult cu cât
nici nu a fost consultat, ci a constatat cu surprindere c ă nu mai este în func țiune,
fără ca totuși să i se fi făcut cunoscut, de și știrea a ap ărut, la vreme, în pres ă.
Fiind la Râmnicu-Vâlcea, i s-a f ăcut apoi cunoscut de c ătre organele biserice ști
că nu mai este mitropolit ș i că trebuie să părăsească orașul în două zile, ceea ce a
și făcut.
Romano-catolicii au profitat de aceast ă situație delicat ă și, ca atare, s-a
prezentat mitropolitului un domn, cu rugă mintea de a primi în audien ță pe un
cleric unit, spre a-i face unele comunic ări. Mitropolitul l-a primit pe solicitant și,
din cele discutate, a ajuns la concluzia c ă vizita aceasta este în leg ătură cu unele
tatonări, spre a-l atrage la unire cu Roma.
Mitropolitul i-a r ăspuns negativ.
37
În ziua de 3 august a. c., Mitropolitul Nifon Criveanu pleac ă din
București în jude țul Argeș, pentru odihnă . Știind că Mitropolitul Nifon este în
București, dar nefiind informat c ă pleacă în ziua de 3 august a. c. în provincie,
Episcopul unit Traian Fren țiu, locțiitorul de Mitropolit al Blajului, trimite, în ziua
de 4 august a. c., un preot unit la acesta, spre a-i face cunoscut c ă șeful său
dorește să-l vadă și să-i vorbeasc ă. Mitropolitul Nifon fiind plecat în provincie, a
urmat ca dorin ța Episcopului unit pr. Fren țiu să-i fie comunicat ă acolo.
Și faptul că Blajul a dorit s ă-l vadă pe Mitropolitul Nifon dup ă 1 august,
și nu înainte de aceast ă dată, este semnificativ: el știa că Sinodul hot ărâse, în
ședința din 30 iulie a. c., ca Mitropolia Olteniei s ă rămână desființată, deci
titularul ei nu mai avea nici o atribu ție în Biseric ă și, ca atare, voia s ă-l atragă la
unire cu Roma.
Și mai sunt de a șteptat noi taton ări în acest sens.
Cazul Mitropoliei Olteniei și al titularului ei
Mitropolia Olteniei a fost înfiin țată cu prilejul marilor serbă ri de la
Turnu-Severin din 8 Mai 1939, ale centenarului na șterii Regelui Carol I.
La 1 decembrie 1941, apare în pres ă comunicatul Pre ședinției Consiliului
de Miniștri, care f ăcea cunoscut că Sfântul Sinod a cerut Guvernului s ă se
desființeze Mitropolia Olteniei.
Întreaga Oltenie protesteaz ă și, la începutul anului 1942, apare o bro șură
intitulată S-a propus desfiin țarea Mitropoliei Olteniei? (Craiova, 24 pag.).
Broșura poartă semnăturile clericilor și mirenilor, membrii ai Adun ării
eparhiale a Olteniei, printre care ș i dl. Gh. T ătărăscu, actualul ministru al
Afacerilor Str ăine și vicepre ședinte al Consiliului de Mini ștri. Semnatarii
protesteaz ă împotriva cererii Sfântului Sinod de a desfiin ța Mitropolia Olteniei.
Protestul este sprijinit pe argumente istorice, prin care se cere men ținerea
mitropoliei.
În 1945, prin Decretul-lege nr. 305, Mitropolia Olteniei se desfiin țează,
iar Sfântul Sinod ș i-a dat asentimentul în aceast ă privință, în ș edința sa din 30
iulie a. c.
Mitropolitul Nifon este, deci, virtual, îndep ărtat din scaun, f ără a fi putut
spune un cuvânt pentru men ținerea Mitropoliei oltene.
Se reînfiin țează Episcopia Râmnicului-Noului Severin, cu re ședința la
Râmnicu-Vâlcea și se nume ște un locotenent de episcop.
Cum Sfântul Sinod nu l-a înș tiințat pe mitropolit, prin nici o adres ă,
asupra situa ției pe care i-a creat-o, acesta a a șteptat întrunirea înaltului for pentru
a se pronun ța.
38
Sfântul Sinod se întrune ște la 30-31 iulie a. c. Mitropolitul Nifon
depusese un memoriu asupra Mitropoliei Olteniei și asupra situa ției lui, cerând s ă
i se încredin țeze conducerea noii episcopii înfiin țată la Râmnicu-Vâlcea.
Sfântul Sinod, prin adresa nr. 1160 din 3 august a. c., îi r ăspunde că
“instituirea de locotenent la reînfiin țata Episcopie a Râmnicului-Noului Severin,
conform articolului 121 din statutul Legii de organizare bisericeasc ă, cade în
competen ța Î. P. S. Mitropolit al Ungro-Vlahiei”, ceea ce echivaleaz ă cu un refuz
categoric.
Totodată, i se dă Mitropolitului Nifon lovitura de gra ție, prin aceea și
adresă, când i se face cunoscut c ă “Sfântul Sinod roag ă Ministerul Cultelor s ă-i
înlesneasc ă îndeplinirea formalităț ilor pentru reglementarea drepturilor Î. P. S.
Sale la pensie, iar pân ă atunci să i se serveasc ă salariul”.
“Această hotărâre s-a comunicat chiar ast ăzi Ministerului Cultelor,
pentru îndeplinirea formelor de pensionare.”
În aceast ă atmosfer ă apare acț iunea Romei de a-l convinge pe
Mitropolitul Nifon Criveanu s ă treacă la unire.
Cât despre actul desființă rii Mitropoliei Olteniei, sinodalii afirm ă că ceea
ce a voit s ă facă un guvern trecut dictatorial, a des ăvârșit Guvernul democrat,
care trebuie s ă ocroteasc ă, deopotrivă , instituțiile de stat.
Și actul poate fi reparat, f ără să dăuneze nici unei institu ții, iar Guvernul
va săvârși un act de dreptate și echitate fa ță de olteni, al c ăror glas a fost ascultat
în trecut.
Cu prilejul vizitei pe care a fă cut-o la Bucure ști în ultimul timp, o
delegație a Bisericii Ortodoxe Ruse, în frunte cu Episcopul Serghie al Odesei,
Episcopul Antim Nica, fost al Ismailului și Cetății Albe, i-a f ăcut acestuia o
vizită la Athénée Palace.
Cum Episcopul Antim Nica vorbeș te perfect limba cult ă rusă,
conversația a avut loc în limba oaspetelui. Era prezent și un domn civil, care
făcea parte din delega ție.
Cu acest prilej, Episcopul Serghie i-a mul țumit călduros eparhului român
pentru activitatea religioas ă pe care a desf ășurat-o în Transnistria, unde a
funcționat ca ș ef al misiunii Bisericii Ortodoxe Române.
Înapoindu-se la Odesa, Episcopul Serghie i-a trimis o telegram ă în
termeni călduroși Episcopului Antim Nica.
Despre activitatea l ăudabilă pe care Episcopul Antim Nica a desf ășurat-o
în Transnistria vorbesc ș i actele pe care le-au dat, anul acesta, Misiunea suedez ă
din România pentru cre știnarea evreilor, precum și o seamă de evrei, care au fost
39
ajutați și sprijiniț i de acest ierarh pe când se aflau în ghetouri. Și actele acestea
constituie recuno ștința spontan ă față de binefăcătorul lor.
20 august 1945
Prezența arhiereului Justinian Vasluianul (Ion Marina) la Ia și, ca vicar al
Mitropoliei Moldovei, a fost primit ă cu indiferen ță de unele cercuri clericale și
laice locale, deoarece noul ierarh ar fi exponentul unei politici, a Guvernului, și
nu al unei realit ăți bisericești.
22 august 1945
Patriarhul Nicodim Munteanu a dele gat pe Episcopul Iosif Gafton al
Argeșului să-l reprezinte la serb ările de la 23 August a. c., deoarece el se afl ă la
Mănăstirea Neam ț.
În cercurile clericale se afirm ă că, pentru postul de director general al
Ministerului Cultelor va fi desemnat ă una din persoanele:
1. preot Alexandru (Alecu) Marinescu, actualul inspector general- șef din
același departament;
2. preot Haralambie Popescu de la Biserica Sfinț ii Voevozi din Capital ă,
fost superiorul Capelei or todoxe române din Paris.
Preotul C. Stanciu a fost scos de pe lista preocup ărilor, deoarece este
social-democrat, “omul lui Titel”.
Este foarte probabil c ă postul de director gene ral va fi ocupat de pr.
Alexandru Marinescu, “fiindc ă-i înscris la comuni ști”.
25 august 1945
Se cunoaște conflictul dintre preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, și
pr. Vasile Ionescu. Pentru a anihila ac țiunea preotului Vasile Ionescu, pr. C.
Burducea a intervenit pentru arestarea adversarului s ău. Și întrucât preotul V.
Ionescu lucra cu dr. Suseanu, fost direct or de cabinet al ministrului Cultelor și cu
av. Codin Cern ăianu – prea cunoscut cu scandalurile biserice ști pe care le-a
provocat în trecut – au fost aresta ți și acești doi.
După cinci ore de arest, au fost pu și în libertate to ți trei.
În timpul arestului, locuin țele celor trei au fost perchezi ționate pentru a
se găsi acte compromiță toare care vizau pe ministrul Cultelor, îns ă încercarea a
fost zadarnic ă. De altfel, avocatul Codin Cernă ianu își păstrează actele
compromi țătoare în alt ă parte decât acas ă.
Această arestare a impresionat nepl ăcut cercurile clericale.
40
1 septembrie 1945
Biserica Ortodox ă Român ă, romano-catolicismul și Biserica
Ortodoxă Rusă22
Prozelitismul este una din caracte risticile fundamentale ale ac țiunii
pastorale romano-catolice. El îi imprim ă acestei religiuni pecetea evidentă a unui
dinamism practic social, necunoscut la alte religiuni, a șa după cum islamismul
poartă pecetea fanatismului, din care turcii au f ăcut un temut instrument politic,
care a fost înfrânt sub zidurile Vienei.
Acest prozelitism denot ă, în fond, existen ța unei con științe clare în
aplicarea doctrinei cre știne: “mergând, învăț ati toate neamurile, botezându-le în
numele … Sfântului Duh”, care, de-a lungul veacurilor, s-a dezvoltat în m ăsura
acțiunii militante a însu și șefului Bisericii: Papa.
În România, existen ța episcopiilor romano-catolice de Siret și Milcovia,
înainte de înfiin țarea Mitropoliei din Moldova (sec. XV) arat ă cât de mult îi era
Papei “ à coeur ” catolicizarea “ Moldaviae ” (Moldovei) sau “ schismaticorum ”,
pentru ca în secolul XVIII s ă realizeze unirea cu Roma a unei p ărți a Bisericii
ortodoxe din Transilvania.
Și, dacă acțiunea romano-catolic ă de prozelitism nu s-a scontat cu
rezultatul dorit, ea nu înceteaz ă de a exista în prezent.
Orice romano-catolic este un activant în domeniul prozelitismului; dar,
mai presus de toate, misiunea aceasta este încredin țată școlilor, asocia țiunilor
religioase și congrega țiunilor. În cadrul ac țiunii acestor centre de lupt ă, trebuie
amintit, printre altele, c ă Patriarhul Miron Cristea s-a sesizat la vreme de faptul
că “Notre Dame de Sion ” ne răpește cele mai bune fiice ale neamului, unele
dintre ele fiind trimise pentru totdeauna în alte continente, ca misionare,
împreună cu toată averea lor.
În Biseric ă, romano-catolicismul ac ționează îndeosebi pe lâng ă
persoanele clericale c ărora anumite împrejur ări le-au creat, dac ă nu o situa ție
delicată, cel puțin o nepl ăcere cu semne v ădite de permanentizare temporal ă.
Cazul Mitropolitului Nifon Criveanu, fost al Olteniei, pe care emisarii Papei îl îmbie la unire, este concludent ca și al unuia din fo știi stareți – din ultimul timp –
de la Mănăstirea Neam ț, care a devenit unit, scriind apoi un volum în care
polemiza cu Biserica Ortodox ă Română.
Dar este posibil ă unirea cu Roma după cercurile biserice ști ortodoxe
române? Da. Și iată cum:
22 Subliniere D. V.; vezi și mai departe (n. e.)
41
Clerul superior și cel inferior nu sunt refractare fa ță de acțiunea de
prozelitism și unire a Romei pe care, în ordinea supranatural ă, o vă d ca o acțiune
întreprins ă în cadrul unui plan divin, iar în cea natural ă, sub acela al unui fatum .
De altfel, pasivitatea ș i lipsa de dinamism ale Bisericii Ortodoxe Române sunt
atât de evidente, încât ea, ca organism social, sim țind organic nevoia unui
stimulent, nu reac ționează împotriva atacurilor Romei. Greutatea realiz ării unirii
nu ar consta decât în actul formal propriu-zis, fiindc ă ortodoxia, admiț ând
primatul papal, r ămâne la formele ei de manifestare religioas ă (cult, ceremonie,
etc.) ș i administra ție bisericeasc ă actuale, asemenea uni ților din Transilvania.
Problema fundamental ă rămâne însă aceea a preg ătirii și trecerii la unire
a credincio șilor Bisericii, care, de asemenea, se vor putea realiza.
Clerul ortodox vede și binefacerile unirii cu Roma, datorit ă contactului
viitor strâns cu cultura apusean ă prin romano-catolicism, cum a fost cazul cu
românii din Transilvania – prin Blaj, Școala Ardelean ă, etc., progresul procesului
de conștiință națională din trecut.
Iar dacă unirea cu Roma va trebui s ă se facă drept un corolar al
sforțărilor comune ale romano-catolicismului și ortodoxiei, în cadrul unui plan
divin, apoi ea poate fi dictat ă și de împrejur ări istorice, din care elementul politic
nu este exclus.
În ultimul timp, se face și mai accentuată îngrijorarea dup ă care Biserica
Ortodoxă Română intră în cadrul preocup ărilor de frunte ale politicii religioase
ruseș ti, pentru ca, prin realiz ările pe teren bisericesc, Rusia s ă-și realizeze
scopurile de ordin politic.
Din punct de vedere dogmatic sau jurisdic țional, Biserica Ortodox ă
Română nu vede nici un pericol pentru ea într-o eventual ă apropiere de Biserica
Ortodoxă Rusă. Problema cea mai grea îns ă o constituie revenirea la vechiul
calendar (stilul vechi), dup ă care-și serbează Paștele, etc., Biserica Rus ă. Căci
revenirea ar însemna oficializarea “stilismului”, împotriva c ăruia s-a luptat atât
de aspru în trecutul apropiat, în sp ecial în Moldova, cu mijloace permise și
nepermise. Și prin “oficializarea” stilis mului s-ar produce o ruptur ă groasă în
sânul Bisericii Ortodoxe Române, care i-ar primejdui îns ăși existen ța. Deci,
această problemă ar constitui nodul gordian în cadrul apropierii dintre cele dou ă
biserici.
Iată aspectul problemei ac țiunii romano-catolicismului în România și
legătura ei, prin deriva ție, cu problema raporturilor dintre Bisericile ortodoxe
română și rusă.
Zilele acestea au fost aduse Patriarhului Nicodim un num ăr de trei
pachete cu c ărți și reviste trimise de la Moscova de Patriarhul Alexei al Rusiei.
Fiecare din cele trei pachete este de m ărimea a trei-patru almanahuri la un loc:
42
două mai mici și unul mai mare. Ele au sosit prin po ștă. Ca dovad ă este faptul c ă
aveau m ărci poștale, care au fost rupte împreun ă cu o parte din hârtia
ambalajului. Pachetele se află pe biroul Patriarhului și nu vor fi desf ăcute decât la
sosirea “înaltului ierarh” de la M ănăstirea Neam ț, care va fi în curând.
4 septembrie 1945
1. În ultimul timp, nu s-a mai f ăcut nici un demers din partea emisarilor
Bisericii romano-catolice pe lâng ă Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Olteniei,
spre a-l convinge s ă treacă la unirea cu Roma. Aceasta se datoreș te, probabil,
faptului c ă mitropolitul se afl ă în provincie de mai mult ă vreme, pentru odihn ă.
2. În fond, nici unul din clericii superiori și inferiori ai Bisericii Ortodoxe
Române nu este împotriva unirii cu Roma, pentru care se roag ă ori de câte ori
oficiază liturghia.
Problema fundamental ă o constituie îns ă modul în care s-ar realiza
această unire față de preten țiile Papei de a-l admite ca șef suprem al Bisericii, cu
atributul lui de infailibilitate, etc., ceea ce nu admite nici o Biseric ă Ortodoxă
națională. Ca atare, din acest punct de vedere, tot clerul ortodox român este
împotriva unirii.
N-ar fi refractari îns ă acțiunii de prozelitism a Romei, în cadrul unui plan
divin, clericii ortodoc și români care și-au făcut studiile universitare în centrele
romano-catolice din Apus, în special Fran ța (Paris, Montpellier, Strasbourg, etc.).
3. Arhimandritul Teodosie Bonteanu a fost stare ț al Mănăstirii Cetățuia
din jud. Ia și. La începutul anului 193 7, trece la unire cu Roma ș i în acela și an
scrie o lucrare intitulat ă: O turmă și un păstor sau problema împ ăcării Bisericilor
din răsărit și apus , Editura autorului, Tipografia “Viea ța creștină”, Blaj, 510
pagini+1 facsimil, în care polemizeaz ă cu Biserica ortodox ă.
În 1943 public ă un al doilea volum, intitulat: Proscomidia din oficiul
liturgic bizantin. Scurt studiu istorico-liturgic , retipă rire din revista Cultura
creștină, Blaj, 1943, Tipografia Seminarului, 16 p., în care polemizeaz ă, de
asemenea, cu Biserica Ortodox ă Română, ai cărei preoți “… au ajuns la acte și
inovații pe cât de deplasate, pe atât de gre șite.” (p. 14-15)
Arhimandritul Teodosie Bonteanu se afl ă la Mănăstirea Obreja, jud.
Alba.
Activitatea de prozelitism a acestui arhimandrit a g ăsit răsunet în sufletul
fostului stare ț al Mănăstirii Neam ț între 1920-1930, arhimandritul Daniil
Ciubotaru, care a trecut la unire în anul 1940. Și acesta a scris mai multe bro șuri
polemice, printre care și aceasta: Puncte de apropiere între ortodoxie și
catolicism , Tipografia Seminarului Blaj, 1945. El se afl ă la Blaj.
43
Din lucrările lor rezult ă că acești doi arhimandri ți uniți activeaz ă în
rândurile ortodoc șilor.
Vineri, 11 septembrie 1945
Arhimandritul Haralambie Vasilache, exarhul m ănăstirilor
Arhiepiscopiei Bucure știlor, a fost numit de Patriarhul Nicodim stare ț al
Mănăstirii Neam ț, în locul arhiereului Galaction Gordun, îndep ărtat. Noul numit,
arhimandritul H. Vasilache, este unul din discipolii Patriarhului Nicodim.
Numirea este îns ă ilegală , dacă se raporteaz ă la Regulamentul pentru alegerea
stareților, care prevede c ă starețul este ales de soborul că lugărilor mănăstirii, iar
chiriarhul are numai dreptul de a-l confirma sau nu.
Clerul oltean a început s ă se miște și va trece în curând la ac țiune, pentru
a-și revendica dreptul de a i se reînfiin ța Mitropolia Olteniei, de a c ărei dispari ție
este acuzat numai Patriarhul Nicodim, care a fă cut acest act din patima care-l
caracterizeaz ă. Clerul oltean dore ște revenirea Mitropolitului Nifon Criveanu în
fruntea Bisericii oltene.
Arhiereul Galaction Gordun, fost vicar al Episcopiei Tomis, Constan ța,
iar până acum, în ultimele zile, stare ț al Mănăstirii Neam ț, este cunoscut în
cercurile clericale ( și laice) ca un al doilea Rasputin. El are chiar un fiu: este
călugărul Ieronim, tân ăr, frumos ș i elegant îmbr ăcat. Nu are cuno ștință multă de
carte, ci numai patru clase primare. La M ănăstirea Neam ț, unde se află , călugărul
Ieronim îndepline ște funcțiunea de farmacist.
15 septembrie 1945
Mitropolitul Nifon Criveanu nu posed ă nici un fel de avere. Cele 4
(patru) pogoane r ămase moștenire la Sl ătioara, jud. Romana ți, de la pă rinții săi,
se împart între mo ștenitori, dintre care mitropolitul este unul.
Averea pe care-a avut-o so ția mitropolitului, decedat ă înainte de anul
1927, revine fiicei sale. Iar pân ă la majoratul fiicei mitropolitului, averea aceasta
a constituit un bun din care au primit subven ții însemnate, în mod gratuit, un
întreg șir de studen ți români afla ți la studii la universit ățile din Apus. Numele și
numărul lor pot face oricând dovada m ărinimiei sufletului Mitropolitului Nifon
Criveanu, fost al Olteniei.
18 septembrie 1945
Faptul că Guvernul a dispus eliberarea din lag ăr a tuturor clericilor a
produs o foarte bun ă impresie în cercurile biserice ști. Și impresia este cu atât mai
44
puternică, cu cât s-a declarat c ă acești clerici î și pot exercita func țiunile,
nestingheriț i, la parohiile lor.
În cercurile clericale se comenteaz ă foarte viu știrea după care va apare
un decret-lege relativ la o a doua epura ție în rândurile preo ților. Conform noului
decret-lege, clericii epura ți, neavând dreptul de a mai ocupa vreo func țiune în
stat, vor r ămâne în situa ția de a nu mai avea posibilitatea s ă asigure existen ța
familiilor lor.
Se comenteaz ă cu multă satisfacție în cercurile clericale știrea după care
la Ministerul Cultelor se întocme ște un decret-lege dup ă care mitropoliț ii,
arhiereii și clerul de mir urmeaz ă să nu mai fie trecu ți la pensie pentru limit ă de
vârstă , conform legii în vigoare.
Ei vor urma, conform noii legi, s ă înceteze de a mai func ționa în
posturile lor numai datorit ă bătrâneții sau infirmit ății, care i-ar pune în
imposibilitate de a mai oficia slujbele biserice ști, etc.
25 septembrie 1945
Pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a voit s ă trimită Guvernului
adeziunea func ționarilor departamentului s ău pentru sprijinul ac țiunii întreprinse
de acesta în slujba țării. În acest scop, a cerut func ționarilor s ăi să-și exprime
dorința: un num ăr de 76 de func ționari au fost împotriva adeziunii, 3 pentru, iar
trei s-au abț inut.
În urma acestui rezultat negativ, preotul C. Burducea a plecat s ăptămâna
trecută la Mănăstirea Neam ț, unde a avut o întrevedere cu Patriarhul Nicodim.
În prealabil, ministerul a trimis în inspec ție pe preotul A. Marinescu,
inspector general în Ministerul Cultelor, înso țit de un expert contabil, la preotul
Maxim (nepotul Patriarhului Nicodim) de la Biserica Buze ști din Capital ă. Cu
acest prilej, s-au constatat nereguli în gestiunea parohiei. Acest fapt i l-a
comunicat ministrul Patriarhului la M ănăstirea Neam ț.
În fața măsurilor pe care urma s ă le ia ministrul împotriva preotului
Maxim, Patriarhul Nicodim trebuia s ă cedeze propunerilor care i se f ăceau de
șeful departamentului Cultelor, care l-a rugat s ă vină la Bucure ști. Ca atare, în
ziua de vineri, 21 septembrie a. c., Patriarhul a venit la Bucure ști, de unde va face
o invitație către clerul ortodox din țară în legătură cu Congresul general al
preoților. Aceasta este explicaț ia sosirii Patriarhului la Bucure ști, de unde va
pleca peste câteva zile la M ănăstirea Neam ț, pentru a nu participa la congresul la
care el însu și invită clerul.
45
Neparticiparea șefului Bisericii la Congresul general al preo ților este
interpretat ă ca o desolidarizare a lui fa ță de acțiunea lor și implicit de a
Guvernului.
În rândurile func ționarilor Mitropoliei din Bucure ști, care este sub directa
conducere a Patriarhului Nicodim, se manifest ă vii nemul țumiri din cauz ă că, nici
până în prezent, nu li s-a dat suma cuvenit ă fiecăruia din cele trei milioane de lei
aprobați, pentru munc ă excepțională, de Adunarea eparhial ă a Mitropoliei Ungro-
Vlahiei, care s-a întrunit în ultimul timp.
Funcționarii cred c ă faptul acesta se datore ște preoților consilieri din
cancelarie, care au g ăsit un motiv quasi -legal spre a nu se da suma men ționată,
pentru motivul c ă ei nu au dreptul la vreo cot ă.
26 septembrie 1945
Între 15-17 septembrie23 a. c., va avea loc la Bucureș ti un Congres
general al preo ților, organizat de Ministerul Cultelor. În acest scop, s-a fixat
programul, luându-se și măsuri de propagandă prin presă și revistele bisericilor
eparhiale.
În ziarul Universul din 26 septembrie a. c. a ș i apărut un articol relativ la
acest congres, semnat de un bun mânuitor al condeiului, pr. profesor dr. Marin
Ionescu din Bucure ști. Vor mai apare [sic!] și altele. În prezent, Biroul Presei din
Ministerul Cultelor întocme ște o broșură asupra rostului congresului.
La acest congres sunt invitate Bisericile ortodoxe surori, s-au constituit,
încă de pe acum, diferite comisiuni. Una din aceste comisiuni se va ocupa în mod
special de delega ții străini care vor participa la congres. Din aceast ă comisie fac
parte până în prezent preo ții: Madan (l. rus ă) și N. Cazacu (l. francez ă).
Viitorul Congres general preo țesc are o deosebit ă importan ță în vieața
Bisericii și a Statului, pentru stabilirea unei unit ăți de vederi în raporturile
clerului și a încadră rii acestuia în opera de reconstruc ție a ță rii, întreprins ă de
Guvern.
Duminică, 30 septembrie 1945
I-am făcut o vizit ă Episcopului Antim Nica, fost al Ismailului, în strada
Popa Soare, 20. Nu l-am g ăsit acasă, ci la Biserica Mântuleasa din apropiere,
unde, împreun ă cu preotul Gaiculescu, slujea un parastas pentru rudele lui
decedate. În pomelnicul rudelor lui sunt trecu ți și următorii:
Gurie Mitropolitul (Basarabiei)
23 Așa în text; probabil, se refer ă la luna octombrie (n. e.)
46
Dionisie Episcopul (Ismailului)
Nicodim protosinghel (Ioni ță, colegul lui, mort în Crimeea).
M-a impresionat aceast ă floare a recuno știnței pe care-am gă sit-o în
pieptul lui. Mi-a comunicat apoi c ă numele acestor trei prieteni dragi le-a dat
câtorva biserici din Capital ă, ca să le pomeneasc ă.
Am mers apoi la el acas ă, cu frații lui (patru, dintre care unul c ălugăr,
funcționar la Patriarhie), apoi ne-a m plimbat numai noi doi peste o or ă pe stră zile
din împrejurimi. Am discutat, fire ște, probleme biserice ști și am ajuns ambii la
concluzia c ă Biserica, prin șeful ei, Patriarhul Nicodim, a fost dep ășită, în
acțiunea ei pe teren, de evenimente, cu toate c ă ea caută să fie oportunist ă. Apoi,
episcopul mi-a expus situa ția lui: că ar putea cere Patriarhului un post la Sinod
sau aiurea, unde s ă activeze, deoarece, primind o leaf ă de la stat, trebuie s ă fie
împăcat în fața conștiinței lui și a societății. Însă acum nu este momentul oportun
de a apare în public și presă, deoarece a fost Episcop al Ismailului …; a șa l-a
sfătuit profesorul Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei, care a atras
atențiunea a doi mini ștri din FND (Guvern, Frontul Na țional Democrat), pr. C.
Burducea, ministrul Cultelor și unui altuia, c ă “țin la Episcopul Antim Nica”, fă ră
ca acesta din urm ă să-l fi rugat s ă intervină în acest sens. Fa ță de acest gest, Ep.
Nica voieș te să-l viziteze pe ministrul Constantinescu-Ia și, spre a-i mul țumi
pentru atitudinea lui atât de binevoitoare fa ță de el, îmi spune. Dar Nica este
diplomat și nu se va mul țumi numai cu o mul țumire.
Miercuri, 3 octombrie 1945
Ședință la Culte
În urma invita ției făcute azi d. m. de pr. Gh. Iliescu, secretarul general al
Ministerului Cultelor, prin fratele meu, am fost la minister, la orele 18.
În cabinetul secretarului general s-a ținut o ședință a mai multor preoț i în
legătură cu Congresul general al clerului ortodox din 16-17 octombrie a. c. Erau:
pr. Liviu Stan, prof. univ., Sibiu
pr. Spiridon Cândea24, prof. univ., Sibiu
pr. Aurel Popescu, Pite ști
pr. Marius Constantinescu, de la Biserica Boteanu, consilier la Patriarhie
pr. Galan, secretarul ședinței și al Uniunii Preo ților Democra ți
24 Pentru evoluț ia profesional ă și politică a preotului Spiridon Cândea, vezi articolul lui
Ovidiu Bozgan, Teologul Spiridon Cândea între extremismele politice , în “Biserică ,
putere, societate. Studii și documente”, Editura Universit ății din Bucure ști, 2001, pp.
258-271 (n. e.)
47
pr. Alexandru Marinescu, inspector general șef în minister
pr. Minculescu, Buz ău
pr. Popescu, din cancelaria Mitropoliei Bucure ști
pr. Mihail Bulacu, Biserica Sf. Elefterie
pr. Bărbulescu Gh., Bucure știi Noi
pr. prot. Costea, Bucure ști
pr. Ulpiu Petrescu, Bucure ști
pr. Huștiu Ion, parohia Balta Alb ă, București
pr. Burlă nescu
A venit și preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, care a plecat imediat
la Cercul Militar, unde are loc decorarea unor ofi țeri sovietici, dup ă ce i-a dat mai
întâi o hârtie secretarului general în leg ătură cu arestarea la Ia și a preotului
Chirica, fapt f ăcut cunoscut de un ofi țer (sublocotenent), fiul lui.
Ministrul a pus rezolu ția de a se interveni prin Preș edinție: dacă e
vinovat, s ă fie deferit justi ției, dacă nu, să fie pus în libertate; oricum, un preot nu
poate fi arestat f ără știrea ministerului s ău.
Apoi, preotul Gh. Iliescu, secretarul general, ne-a citit programul
congresului, f ăcându-se observa țiunile cuvenite.
Secretarul general comunic ă:
– Ministrul Cultelor a intervenit la Pre ședinție spre a i se aproba suma de
30.000.000 lei pentru congres. Se crede c ă vor fi obț inute 5-10 milioane.
– La congres, primul referat urmeaz ă să-l țină pr. Gala Galaction, care
pare că nu vrea. Totuș i, s-a propus ca preotul Marin Ionescu (Cuibul cu Barză ) să
susțină referatul.
Gulow de la Lega ția sovietic ă ține să vorbeasc ă Gala Galaction, pe care
dorește să-l vadă în prealabil, spre a-i da unele directive, sugestii.
– S-a discutat cazarea delega ților stră ini (Athénée Palace) și români
(seminariile Central și Nifon).
– O expozi ție a cărții bisericeș ti contemporane (preotul prot. Alex.
Ionescu, îns ărcinat cu aceasta, a spus c ă, dacă nu i se dă cinci milioane, nu o face;
l-am întâlnit în ora ș). În legătură cu aceast ă expoziție, secretarul general a opinat
să se ia cărți și de la editura “Cartea Rus ă”. S-a protestat într-o form ă oarecare,
subliniindu-se (pr. Burl ănescu, pr. Ulpiu Petrescu) c ă de acolo nu se pot lua c ărți
spre a fi expuse, deoarece cele religioase atac ă Biserica. Preotul Aurel Popescu a
dat și exemplu în acest sens.
48
Se înșală cei ce cred c ă clerul ortodox s-a ata șat Sovietelor. Înclinarea
care se vede este numai ceva spontan, prin care – cum afirm ă preoții – cedăm
totul, ca ni ște inconș tienți.
Joi, 4 octombrie 1945
În legătură cu conferin ța protoereilor, care a avut loc în ziua de 3
octombrie a. c., la Patriarhie, se precizeaz ă că scopul ei – în prezen ța ministrului
Cultelor, preotul C. Burducea ș i-n absenț a Patriarhului, care era totu și în Palat – a
fost de a insista asupra intensific ării propagandei, în Eparhia Ungro-Vlahiei, prin
protoerei, pentru ca la Congresul general al preo ților, din 16-17 octombrie a. c. s ă
participe cât mai mul ți preoți.
Patriarhul Nicodim a primit pre ședinția de onoare a Congresului general
al preoților. În acest sens, a pus rezolu ția următoare pe adresa ministrului
Cultelor: “Primesc propunerea bucuros”.
În legătură cu Congresul general al preo ților, care va avea loc la
București, între 16-17 octombrie a. c., preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, a
cerut Guvernului s ă-i acorde suma de treizeci milioane lei.
În urma unei întrevederi cu d. Petru Groza, pre ședintele Consiliului de
Miniștri, ministrul Cultelor crede c ă abia va primi suma de cinci până la zece
milioane lei, care ar fi insuficient ă.
În cercurile clericale se afirm ă că viitorul Congres general al preo ților
trebuia să fie convocat de Patriarh, sub egida c ăruia trebuia ț inut.
Faptul că el a fost convocat ș i organizat de ministrul Cultelor, preotul C.
Burducea, se datoreș te dorinței acestuia de a- și ridica prestigiul în fa ța clerului și
a Guvernului.
În cercul prietenilor intimi ai ministrului Cultelor, pr. C. Burducea, se
afirmă că acesta este complet aservit politicii și scopurilor ei, și-n special politicii
duse de URSS.
În această ordine de idei, ministrul este considerat ca un reprezentant al
politicii în Biseric ă și minister, nu ca un reprezentant și apărător al Bisericii și
ministerului în sfera politicii.
Clerul nu mai sper ă nimic de la ministrul pr. C. Burducea, pe care-l
acuză că neglijeaz ă interesele Bisericii.
49
9 octombrie 1945
Ministrul Cultelor a hot ărât ca personalul Bisericii ortodoxe române din
Paris să fie înlocuit. Totu și, pentru respectarea principiului autorit ății în Biseric ă,
el va recomanda Patriarhului, spre aprobare, urm ătoarele persoane:
1. Arhimandritul Vasile Vasilache, ca preot paroh.
2. Traian Popescu, ca dirijor al corului.
3. Burducea junior, cânt ăreț.
În jurul acestei știri se fac diferite comentarii în cercurile clericale, și
anume:
Arhim. Teofil Ionescu, actualul preot paroh al Bisericii ortodoxe române
din Paris, este într-adev ăr un afemeiat, din care cauz ă trebuia s ă fie rechemat de
multă vreme. Ș i, dacă prin rechemarea lui r ămâne locul vacant, el nu poate fi
ocupat în nici un caz de arhim. Vasile Vasilache și numai pentru c ă este omul de
casă și “ciracul” Patriarhului Nicodim, deoarece faptele lui întrec pe acelea ale
arhim. Teofil Ionescu, și anume: este homosexual, pe lâng ă lipsa de caracter
care-l încoroneaz ă.
În actualele împrejur ări mai ales, prezen ța lui la Paris ar aduce cel mai
rău serviciu țării și Bisericii.
Traian Popescu este cumnatul minist rului Cultelor, pr. C. Burducea,
dirijor al corului din comuna Progresul, unde este preot paroh șeful
departamentului Cultelor. Este, în acelaș i timp, ș i inspector la Culte. Are reale
calități muzicale.
Burducea junior este fiul preotului C. Burducea, ministrul Cultelor. Acestor doi nu li se aduce decât obiec țiunea că unul este fiul, iar celă lalt
cumnatul ministrului Cultelor și ca atare, plecarea lor la Paris este un act de
favoritism în aceast ă epocă a democra ției, din partea preotului C. Burducea.
În rândurile clerului ortodox se v ădește o oarecare îngrijorare în ceea ce
privește atitudinea editurii “Cartea Rus ă” față de Biseric ă și care este calificat ă ca
antireligioas ă și potrivnic ă, deoarece a tip ărit o serie de c ărți prin care se combate
religia. Aceste c ărți au început s ă pătrundă în toate straturile societăț ii. Și
îngrijorarea este cu atât mai mare, cu cât aceste c ărți apar într-o editur ă care este
a ARLUS-ului, asocia ție în care exist ă și o secție religioas ă, din care fac parte
mulți preoți.
La Congresul general preo țesc din 16-17 octombrie a. c., ordinea de zi
prevede c ă Patriarhul Nicodim, la invita ția ministrului Cultelor, C. Burducea, va
binecuvânta lucr ările congresului. Acesta este rolul șefului Bisericii la un congres
preoțesc epocal.
50
De altfel, se pare c ă Patriarhul nici nu voie ște să activeze mai mult și se
crede că nici nu va participa la congres, din motive de prevedere.
În cercurile clericale se manifest ă o deosebit ă îngrijorare în ceea ce
privește viitorul apropiat al Bisericii Ortodoxe Române. Și îngrijorarea porne ște,
nu din teama unei eventuale lovituri pe care ar primi-o Biserica din partea
Guvernului, lovitur ă pe care o exclud, ci din îns ăși starea de apatie și inerț ie până
la revoltă în care se afl ă conducătorii Bisericii și clerul. Că ci, subliniaz ă clerul, în
Biserică nu se observă nici o acțiune, nici o ini țiativă cel puțin, nu se ridic ă nici o
voce pentru a-i fixa atitudinea, penele au încetat de a mai scrie. Este o t ăcere
completă, într-un haos.
Și îngrijorarea este cu atât mai mare, cu cât, în tab ăra opusă, sectanții
acționează intens, iar propaganda scris ă care îndeamn ă la indiferentism religios,
la ateism, se face tot mai v ădită.
Clerul ș i ARLUS
Secția religioas ă a ARLUS-ului este condus ă de Episcopul Iosif al
Argeșului.
O seamă de preoți ortodocși s-au înscris ca membri ai acestei secț iuni,
pentru a contribui, prin munca lor, la o apropiere cu Biserica Ortodox ă Rusă. Din
această apropiere clerul a în țeles să nu profite cu nimic, ci din contr ă să dea un
ajutor efectiv Bisericii Ortodoxe Ruse.
Ajutorul consta în:
– sprijin moral pentru reorganizarea școlilor teologice din URSS,
deoarece, pentru preg ătirea clerului, acolo n-ar exista decât un seminar cu numai
patru clase;
– sprijin material prin acordarea de burse teologilor ru și care ar dori s ă
studieze în România.
Totuși, clerul ortodox din sec ția religioas ă a ARLUS-ului a încercat și
încearcă oarecare dezam ăgiri, deoarece situa ția Bisericii ruse se deosebe ște
fundamental de aceea pe care-o prezint ă propaganda, și anume:
– Despre o Biseric ă Ortodoxă Rusă [se poate vorbi] numai de la 1939
încoace, adic ă o dată cu dezlă nțuirea războiului hitlerist în Europa.
– În URSS ar exista numai 300 de biserici deschise cultului. – Clerul rusesc nu are nici o preg ătire teologic ă.
– Cultura teologic ă rusă este inexistent ă.
– La Secția religioas ă a ARLUS-ului se face politic ă, deși, la întrebarea,
într-o ședință, a Episcopului Antim Angelescu al Buz ăului, făcută în acest sens,
s-a răspuns că politica nu intr ă în cadrul preocupă rilor secției.
51
Față de cele de mai sus, exist ă un curent printre clericii ortodoc și membri
al ARLUS-ului, pentru retragerea din Sec ția religioas ă.
La Ministerul Cultelor a avut loc, între orele 18-20.30, o conferin ță
prezidată de pr. C. Burducea, titularul departamentului. Au fost prezen ți:
1. Prof. univ. pr. Petre Vintilescu
2. Prof. univ. dr. Coman
3. Prof. pr. Marin Ionescu 4. Pr. Ispas Pompiliu, fost la Târgovi ște (M-rea Dealu), azi la Bucure ști
5. Pr. Haralambie Popescu, Bis[erica] Sf. Voevozi 6. Pr. Huștiu Ion, biserica din comuna Balta Alb ă, suburban ă
7. Pr. Alexandru Marinescu, inspector general șef în minister (Bis[erica]
Floreasca)
8. Pr. Chiri ță, directorul Seminarului din Curtea de Arge ș (care urmează
să se desfiin țeze), mare democrat
9. Pr. prof. inspector Minculescu din Buz ău
10. Pr. prof. asistent univ. Mihail Bulacu (Bis[erica] Sf. Elefterie)
11. Pr. Ulpiu Petrescu, Bucure ști
12. Pr. Dragomirescu, Bis[erica] Amza
13. Pr. Gheorghe Iliescu, secretar general [la] Culte 14. Dl. Spiru de la Patriarhie, că ruia, la plecare, ministrul i-a spus: “Te
aduc aici la mine, în minister”.
15. Lucian Predescu, pre ședintele Asocia ției cântăreților biserice ști din
România.
21 de persoane în total. Eu am participat la invita ția preotului Gh. Iliescu, secretarul general, ca
să mi se încredin țeze conducerea delega țiilor străine care vor veni la Congresul
general al preo ților (16-17 octombrie).
S-au discutat diferite probleme în leg ătură cu congresul ș i s-a făcut
critica referatului preotului Minculescu, pentru congres, asupra înv ățământului
religios în școli. În leg ătură cu aceasta, pr. C. Burducea, ministrul, a spus c ă
romano-catolicii vor, prin nun țiul apostolic A. Cassulo, s ă înființeze o facultate
de Teologie romano-catolic ă la Bucure ști. Chemat la Pre ședinție, preotul
Burducea s-a împotrivit. Dup ă aceea, s-a aflat c ă romano-catolicii au l ăsat să se
înțeleagă că refuzul îl poate costa scaunul de ministru. La aceasta, preotul
Burducea ne-a spus celor prezen ți:
52
“Nu mă tem de Papa, atâta vreme cât îl am pe Patriarhul Alexei la
Moscova.”
Un preot: “Sunte ți între doi papi!”
Pr. Burducea: “Ap ăi, Papa papă ! Da! Și o să dau dracului Concordatul.”
Vorbind despre viitorul Congres general al preo ților, pr. Burducea a
spus: “Congresul trebuie s ă fie o înălțime de prestigiu ”25, iar anunț ând că
ministrul dr. Oeriu de la ARLUS va pune în discu ție probleme economice, spune:
“clerul să facă în așa fel, că oamenii trebuie să fie amenajați ”26.
Joi, 11 octombrie 1945
Până azi la orele 12 nu s-a primit nici un r ăspuns din partea bisericilor
străine, prin care s ă facă cunoscut c ă vor trimite sau nu reprezentanț i la
Congresul general al preo ților. La Ministerul Cultelor se crede c ă Biserica
Ortodoxă Rusă nu va trimite nici un reprezentant la acest congres.
L-am întâlnit pe preotul Stanciu de la Biserica Sf. Nicolae Vl ădica și mi-
a spus că Titel Petrescu a afirmat: “în câteva zile se va l ămuri situa ția Guvernului
și atunci voi fi și eu la locul meu.”
Mi-a mai comunicat c ă social-democra ții vor ț ine un congres în
noiembrie a. c., când se vor dezbate probleme în legă tură cu Biserica.
Am fost la preotul Gh. Iliescu, secretar general la Ministerul Cultelor,
căruia i-am dat conferin ța scrisă (11 pagini) despre “Leg ăturile Bisericii
Ortodoxe Române cu celelalte biserici și în special cu Biserica Ortodox ă din
URSS”. A fost foarte mulț umit; însă era extrem de îngrijorat deoarece pentru
acest subiect i s-au dat “directive” (de la ruș i) pe care nu le poate admite, deci
nici trata în conferin ță. A plecat apoi s ă-și vadă conferința pe care i-am f ăcut-o
eu.
Preotul Zaharia Mântulescu, director general, vorbind despre “directive”,
îi spunea preotului Gh. Iliescu c ă sunt prostii de care nu trebuie s ă țină seama.
Tot așa a spus, mai târziu, și preotul Ulpiu Petrescu.
Toți erau îngrijora ți că n-au primit nici un r ăspuns de la Bisericile
invitate s ă participe la congres. Se crede că Biserica Ortodox ă Rusă nu-și va
trimite reprezentan ți la congres.
Preotul Burducea, ministrul Cultelor
Preotul Hu știu de la parohia Balta Alb ă mi-a comunicat c ă preotul
Burducea depune un zel prea mare în a servi Partidul Comunist și-n special pe
25 Subliniere D. V. (n. e.)
26 Subliniere D. V. (n. e.)
53
sovietici. Punându-i ipoteza c ăderii actualului guvern, din care face și el parte, și
întrebându-l ce va face dac ă atunci va fi un r ăzboi între URSS și ceilalț i Aliați,
preotul C. Burducea a r ăspuns: “Iau pu șca și plec la lupt ă alături de fra ții noș tri
ruși.” La aceasta, preotul Hu știu i-a ră spuns: “M ăi, Costică, nu faci bine ceea ce
faci.”
12 octombrie 1945
Cercurile clericale îl acuză pe preotul Zaharia Mântulescu, directorul
general la Ministerul Cultelor, c ă desfășoară o foarte restrâns ă activitate din
postul pe care-l ocupă lăsând toat ă grija pe seama noului secretar general, pr.
Gheorghe Iliescu. Aceast ă atitudine a directorului general ar fi dictat ă de motive
de oportunitate, spre a nu- și crea nepl ăceri în viitor, când nu va mai ocupa acest
post.
(Ieri, 11 oct. 1945, pr. Z. Mântulescu mi-a m ărturisit că nu se eviden țiază
fiindcă nu ș tie cât va r ămâne în post. Dac ă ar mai rămâne, ar pune rânduial ă în
minister.)
În noiembrie a. c., Partidul Social-Democrat va ține un congres la
București. La acest congres se va dezbate problema Bisericii în raport cu
problemele sociale, în urma [lucr ărilor] care se vor citi în acest sens, conduse de
pr. C. Stanciu.
În cercurile clericale se afirm ă că scopul convoc ării și ținerii Congresului
general preo țesc, care va avea loc la Bucure ști între 16-17 octombrie a. c., este de
ordin politic, și anume: redactarea unei mo țiuni prin care Biserica s ă-și exprime
adeziunea la politica Guvernului actual P. Groza.
Întrebat de un arhiereu (Veniamin Pocitan) ce crede despre Congresul
general preo țesc, care va avea loc între 16-17 octo mbrie a. c., Patriarhul Nicodim
a răspuns: “Treaba lor! Nu m ă bag! Îi prive ște!”, adăugând că el nu va participa
în nici un caz.
Iar pentru ca să pareze, va anun ța cu 2-3 zile înainte de data congresului
că este bolnav. Acestea sunt afirma țiunile lui, în contradic ție, de altfel, cu altele
făcute anterior [în] scris.
Deși, printr-o nouă lege, sectele religioase au fo st recunoscute drept culte
(dându-li-se toat ă libertatea “religioas ă”), în scurt timp aceast ă lege va fi
abrogată, pentru ca sectele s ă rămână simple “asociaț ii religioase”, cu toate c ă, în
urma interven ției lor pe lângă Președinția Consiliului de Mini ștri, au obținut două
rezoluții favorabile.
Ca asocia ții religioase, sectele vor avea o situa ție inferioar ă față de
celelalte culte.
54
Vaticanul, prin nun țiul papal la Bucure ști, încearc ă să înființeze o
facultate de Teologie romano-catolic ă la Bucure ști. În acest sens, s-au f ăcut și se
mai fac demersuri de c ătre nunțiatura apostolic ă, la Președinția Consiliului de
Miniștri și la Ministerul Cultelor. Demersurile sunt în curs. Ministrul Cultelor,
preotul C. Burducea, nu cedeaz ă în a admite cererea Vaticanului.
(Mi-a spus-o ministrul Burducea)
În cercurile apropiate ministrului Cultelor, pr. C. Burducea, se afirm ă că
în scurt timp se va proceda la anular ea Concordatului dintre Statul român și
Vatican. Ac țiunea va porni din partea Guvernului român.
18 octombrie 1945
Unul din dezideratele congresului a fost și reînființ area Mitropoliei
Olteniei, r ămânând totodat ă și actuala Episcopie a Râmnicului-Noului Severin,
cu reședința la Râmnicu-Vâlcea. Congresi știi au aplaudat furtunos aceast ă
propunere.
Între clericii participan ți la congres circula știrea după care Patriarhul
Nicodim a voit s ă plece la M ănăstirea Neam ț în ajunul congresului, dar a fost
împiedicat de Guvern și obligat s ă rămână. Ca o înt ărire a acestei ș tiri este faptul
că Patriarhul și-a făcut apariția la deschiderea congresului, unde a rostit câteva
cuvinte banale, f ără a participa la lucră ri.
În după amiaza celei de-a doua zi a congresului, pastorul Wur[m]brandt,
reprezentantul Bisericii anglicane și al Misiunii suedeze în România – cel care a
avut incidentul cu evreii participanț i la congres – a venit în Dealul Patriarhiei cu
două maș ini (turisme) pline cu carte, pe care le-a împ ărțit preoților în mod
gratuit, de și ele costau în 1944, când au fost tipă rite, 330 lei. C ărțile sunt:
1. Radu Valentin, Răstignirea lui Isus, Bucure ști, fără an
27, 80 p.,
Tipografia I. C. V ăcărescu, str. N. B ălcescu, 21.
2. Radu Valentin, Vrăjmașii lui Isus , Arad, 1944, 104 p., Tipografia
Concordia Gh. Munteanu, Institutul de arte grafice.
Autorul, Radu Valentin, pare a fi însu și … Wur[m]brandt. În aceste dou ă
cărți, autorul se refer ă la creștinarea evreilor, f ără a întrebuin ța un limbaj
insultător.
Congresul28 general al preoț ilor și al tuturor slujitorilor cultelor din ț ară,
care a avut loc în zilele de 16-17 octombrie a. c. a fost prilejul unei manifest ări
27 Cartea este tip ărită în 1944, deoarece pe scoar ța ei este men ționată o altă carte tipărită
în 1944 și pe care a distribuit-o de asemenea preo ților. (nota D. V.)
28 Însemnarea constituia, probabil, ciorna unui viitor articol, modificarea de ton și de
opinii fiind datorat ă faptului c ă era destinat ă publicării (n. e.).
55
sincere a clerului fa ță de Guvern ș i opera lui de reconstruc ție a țării și față de
URSS și armata sa. Manifestarea aceasta a avut loc la congres, la concertul de la
Ateneul Român și la banchetul oferit participan ților în restaurantul Victoria.
Lucrările congresului au decurs într-o cald ă atmosfer ă de înțelegere,
fraternitate și colaborare între reprezentan ții tuturor cultelor din țară. S-au
dezbătut diferite subiecte în care s-a tratat noua orientare a clerului față de noua
ideologie care- și face loc în lume: democra ția. Moț iunea votat ă a fost o aderare la
opera întreprins ă de Guvern și la susținerea lui pentru un viitor mai fericit al țării.
Și marea însufle țire care a domnit a culminat prin citirea de c ătre dl. P.
Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri, a deciziei ministeriale prin care se
ridica epurarea efectuat ă în rândurile clerului.
Delegațiile biserice ști: bulgar ă și iugoslav ă (în frunte cu un preot,
ministru al agriculturii) au fost adânc impresiona ți [sic!] de ordinea, atmosfera
caldă, subiectele dezb ătute și atitudinea Bisericii fa ță de Guvern și a Guvernului
față de Biseric ă, precum și de realiz ările constatate la m ănăstirile Cernica și
Pasărea, pe care le-au vizitat în dup ă-amiaza celei de-a doua zi a congresului.
Delegații străini au subliniat absen ța Patriarhului Nicodim de la lucr ările
congresului, fapt care nu i-a impresionat pl ăcut.
Aspecte
În timpul lucr ărilor congresului, s-au petrecut trei incidente:
1. Pastorul Wur[m]brandt, vorbind în numele Bisericii anglicane și al
Misiunii suedeze pentru cre știnarea evreilor în România, a subliniat necesitatea
trecerii la creș tinism a evreilor. La un moment dat, reprezentan ții cultului mozaic,
în frunte cu prim rabinul Șafran, au voit s ă părăsească sala, dar au r ămas la
intervenția și rugămintea ministrului Cultelor, care a cerut scuze pentru cele
întâmplate. Vorbitorul nu și-a mai continuat expunerea.
2. Un ță ran, reprezentant al Frontului Plugarilor, ar ătând printre altele c ă
din sala congresului s-au luat în trecut hot ărâri care au lovit țărănimea, voci din
public au intervenit spunând s ă nu facă politică, după care vorbitorul nu ș i-a mai
continuat expunerea.
3. S-au răspândit în sal ă manifeste legionare tip ărite, din care ministrul
Cultelor avea un exemplar al c ărui text începea prin “Camarazi!”.
La un moment dat, un preot care se afla la galerie a f ăcut atenți pe cei
prezenți protestând împotriva faptului c ă un agent secret le-a interzis câtorva
preoți de a pleca întrucât s-au g ăsit acolo manifeste legionare. Ministrul Cultelor
l-a asigurat c ă nu va avea nici o nepl ăcere, deoarece manifestele nu sunt opera
clerului, ci a duș manilor, care voiesc s ă discrediteze pe cei prezen ți, care imediat,
56
într-un glas s-au desolidarizat de acest act nes ăbuit, condamnând pe cei ce
lucrează din umbr ă.
Reușita congresului se datore ște spiritului de sacrificiu, în special al
ministrului Cultelor, pr. C. Burducea, pr. Gh. Iliescu, secretar general, pr.
Alexandru Marinescu, inspector general șef, pr. Ulpiu Petrescu, de la Uniunea
Preoților Democra ți.
24 octombrie 1945
Wurm[b]randt29, pastor care la Congresul general al clerului și al
reprezentan ților tuturor cultelor, ținut la Bucure ști între 16-17 octombrie
a. c., a vorbit ca delegat din partea Misiunii britanice și a Misiunii suedeze pentru
creștinarea evreilor; este evreu botezat.
Înainte, fiind în Bucure ști, el s-a îmboln ăvit grav, din care cauz ă medicii
l-au sfătuit să meargă în Transilvania, într-o sta țiune climateric ă. Mergând acolo,
el a fost g ăzduit de un sas, care l-a îngrijit cu atâta abnega ție și devotament, încât,
impresionat de efectele practice ale Evangheliei lui Iisus, s-a botezat cre știn
ortodox. De atunci, predic ă neîncetat cre știnismul printre evrei, pentru ca la
congresul de mai sus s ă intre în conflict cu reprezentan ții cultului mozaic.
Este un om cult și dotat cu darul oratoriei și al puterii de convingere.
Centrul lui de activitate se afl ă la Bucure ști, pe ș oseaua Pantelimon. El
face să apară revista Prietenul .
În ziua în care a avut incidentul cu evreii la Congresul general al clerului,
radio Londra a anun țat, la orele 15, c ă delegatul Misiunii britanice a fost oprit de
a vorbi.
Incidentul a fost foarte regretat de Ministerul Cultelor, deoarece voia s ă
conlucreze cu acest Wurmbrandt, coordonându-i activitatea.
Ministerul Cultelor are o seam ă de exemplare din Statutul Uniunii
Preoților Democra ți din România, ap ărut înainte de 16 octombrie 1945. El a fost
lucrat în întregime de pr. prof. dr. Marin Ionescu, de la Biserica Cuibul cu Barz ă
din Bucure ști.
Este viu comentat ă în cercurile clericale broș ura30, care este considerată
ca un protest energic și ca o fixare a unei atitudini în fa ța “teoreticienilor care
plăsmuiesc doctrina ideologic-politic ă a vremii de azi.”
29 Subliniere D. V. (n. e.)
30 Pr. Constantin N. Galeriu, Misiunea noastr ă, Uniunea Preo ților Democra ți, Secția
Prahova, Bucure ști, 1945, 32 p., care la 9 octombrie 1945 ap ăruse. (nota D. V.)
57
Vineri, 26 octombrie 1945, Sf. Dumitru
Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, și preotul Gh. Iliescu, secretarul
general al aceluia și departament, vor pleca la Moscova în curând, spre a avea o
întrevedere cu Patriarhul Alexei.
Am fost la Ministerul Cultelor, unde era numai secretarul general, pr.
Gh. Iliescu. Am discutat mult cu el, diferite probleme.
Mi-a expus situa ția grea a ministerului, care nu este organizat, pr. C.
Burducea, ministrul, fiind un om cu veleit ăți și lipsit de capacitatea necesar ă
locului pe care-l ocup ă. Preotul Gh. Iliescu se simte într-o situa ție care nu-i
convine câtu și de puț in: preot la Izvoarele-Prahova, dar cu func țiunea în
București; credincioș ii nu-i mai vin la biseric ă. Are o cas ă la Ploiești pe care n-a
izbutit s-o termine, a șa că copiii lui, liceeni, nu au unde s ă locuiasc ă. La
București i s-a oferit parohia Icoana și apoi Spirea …31, la care s-a hot ărât. Pentru
aceasta merge mâine la Patriarh s ă se sfătuiască. I-a telefonat în acest sens
arhimandritului Melchisedec, secretarul Patriarhului.
Mi-a spus apoi: “Plec la Ploie ști și nu mai vin; fie ce-o fi.” I-am r ăspuns
că nu poate face aceasta pentru demnitatea de preot, protoereu și secretar general
al ministerului. Mi-a r ăspuns că am dreptate.
La Biserica Spirea (Veche sau Nou ă?) sunt doi preo ți în proces: unul va
pleca. Rămâne unul și un pensionar; mai vine el.
Mi-a spus apoi c ă s-a cheltuit cu delega țiile bulgar ă și sârbă, venite la
Congresul general al preo ților, pentru locuință și plată la Athénée Palace, suma
de peste un milion și jumătate.
Preoților profesori universitari de la Sibiu, dr. Liviu Stan (care a sus ținut
un referat la Congresul preo ților) și Cândea, unul din organizatorii congresului [li
s-au dat] sumele: 300.000 și 185.000 lei.
Apoi a venit și preotul Alexandru Marinescu, inspector general șef din
minister, în fa ța căruia a citit discursul stenografia t al lui Wurmbrandt, evreul
botezat, care la congres a avut un diferend cu rabinii și adresa Misiunii britanice,
în care-și exprimă mirarea c ă n-a fost l ăsat să vorbeasc ă. De asemenea, adresa
sectei adventiste, care- și exprimă regretul c ă nu a fost invitat ă la congres. Ne-a
întrebat ce solu ție să-i dea adresei, fiindc ă ministrul vrea s ă i se răspundă . Preotul
A. Marinescu a spus c ă tăcerea este un r ăspuns, astfel c ă nu trebuie s ă i se
răspundă .
Înainte de a veni preotul Marinescu A., am discutat situaț ia
Mitropolitului Nifon Criveanu al Olteniei, c ăruia i s-a desfiin țat mitropolia, act
pe care l-am reprobat. Pr. Gh. Iliescu mi -a citit pasajul din referatul preotului
31 Așa în original (n. e.)
58
Dolea, pre ședintele Uniunii Preo ților Democra ți, filiala Oltenia, care a fost citit la
congres – singurul, de altfel, citit – în care-ș i exprima “p ăsul” și regretul pentru c ă
a fost desfiin țată Mitropolia Olteniei, a c ărei înființare o cere, bucurându-se
pentru reînfiin țarea Episcopiei Olteniei, pe care-o dore ște să rămână ca atare.
Referatul purta în col țul din stânga sus “Da, pr. C. Burducea” și preotul Gh.
Iliescu mi-a spus c ă va face totul pentru reînființ area Mitropoliei Olteniei și
pentru readucerea Mitropolitului Nifon Criveanu, cu atât mai mult cu cât
contenciosul Ministerului Cultelor și-a dat avizul, în sensul c ă actul desfiin țării
Mitropoliei Olteniei (f ăcut de Patriarhul Nicodim, din motive de ur ă față de
Mitropolitul Nifon Criveanu) este ilegal: Nifon nu are vârsta de a fi pensionat;
nu-i bolnav; nu are nici o vină ; a fost, în fond, epurat, dar f ără motiv. Dac ă el a
fost epurat, se cuvenea, mai întâi, s ă fie epuraț i: Mitropolitul Nicolae B ălan al
Ardealului ș i Episcopul Andrei Magier al Oradiei32, ceea ce nu s-a f ăcut.
L-am rugat s ă-și lege numele de actul istoric al reînfiin țării Mitropoliei
Olteniei, cu atât mai mult cu cât – am subliniat – viitorul patriarh va fi Nifon
Criveanu. Mi-a r ăspuns că va face totul în această privință. Cât despre faptul c ă
Mitropolitul Nifon va fi patriarh, mi-a spus c ă, dacă se va pune problema mai
târziu, a plec ării Patriarhului Nicodim, va fi Nifon, dac ă se va pune acum, va fi
Episcopul Iosif (Gafton) al Arge șului.
Cât despre plecarea din scaun a Patriarhului, pr. Gh. Iliescu o dore ște
neîntârziat ă, considerându-l incapabil de a mai conduce Biserica.
Despre arhiereul Atanasie Dinc ă, locotenent de Episcop la Râmnic, a
spus că nu merit ă să ocupe Scaunul de episcop acolo și să fie foarte mul țumit
dacă va rămâne numai ca arhiereu-vicar la Patriarhie.
Toate acestea le-am comunicat Mitropolitului Nifon Criveanu, acas ă la el
și mi-a mul țumit pentru c ă am pus problema lui și am susținut-o cu c ăldură.
Preotul Iliescu și-a exprimat dorin ța de a-l chema pe Mitropolitul Nifon
la minister, ca s ă-i vorbeasc ă despre situa ția lui.
Preotul Gh. Marinescu33 mi-a spus c ă a vorbit cu Patriarhul Nicodim ca
preotul Sârbu, prefectul jude țului Tutova, s ă fie numit la Biserica Alb ă, în Calea
Victoriei.
Preotul Gh. Iliescu mi-a spus că va pleca în curând cu pr. Burducea,
ministrul Cultelor, la Moscova, pentru a av ea o întrevedere cu Patriarhul Alexei,
adăugând: “Dle Dudu, nu plec în ruptul capului f ără dumneavoastr ă. Vreau să fiți
cu mine, ca s ă vedem ce se petrece dincolo de paravan și să nu fac vreo prostie
semnând ceva prin care s ă-mi vând biserica.” I-am r ăspuns că primesc.
32 Corect: al Aradului (n. e.)
33 Așa în text; probabil, “Iliescu” (n. e.)
59
Criveanu Nifon, Mitropolit
Am fost la el acasă (str. Antim, 2), i-am relatat întrevederea pe care am
avut-o cu preotul Gh. Iliescu, secretarul general al Ministerului Cultelor. Mi-a
mulțumit pentru c ă m-am ocupat de situa ția lui și am susținut-o cu c ăldură. L-am
sfătuit ca la minister, unde va fi chemat în curând de preotul Iliescu, s ă nu
dezvăluie secrete în leg ătură cu situa ția lui și să fie prudent, mai ales c ă la
Consiliul legislativ, unde s-a interesat de situa ția lui juridic ă, i s-a spus c ă este
nedreptățit și în contencios poate câ știga procesul.
27 Octombrie 1945
În cercurile preo ților democra ți se discut ă cu un viu interes hot ărârea
ministrului Cultelor de a aduce la Bucure ști, din provincie, clerici democra ți,
oameni de ac țiune ș i luptă, verificați până în prezent.
Astfel, preotul Sârbu, actualul prefect al jude țului Tutova (sau Vaslui?),
va fi adus la Biserica Alb ă din Calea Victoriei. Preotul Gh. Iliescu, secretarul
general al Ministerului Cultelor, va fi numit la Biserica Spirea din strada Uranus.
La Biserica Ceau ș Radu, din strada M itropolitul Ghenadie Pe trescu, va fi adus un
preot, ca și la Biserica Iancu Nou (B ălănescu) din șoseaua Mihai Bravu. La
Biserica Stavropoleos va fi adus, de ase menea, un preot, în locul preotului
Iliescu-Palanca.
În felul acesta, ministerul voie ște să promoveze elementele harnice.
Biserica Stavropoleos din Bucure ști nu va mai fi parohie, ci transformat ă
în Capelă patriarhal ă, la dorin ța Ministerului Cultelor. Dup ă aceea, va fi numit
acolo un preot democrat. Casa parohial ă va fi folosit ă de preot, iar restul
proprietății biserice ști, aflată în curtea acesteia, va servi ca sediu al Uniunii
Preoților Democra ți. Cum biserica are al ături o sală mare, care serve ște ca muzeu
religios, aceasta va fi transformată în cămin preoțesc pentru clericii care vin din
provincie. În acest scop, ministrul Cultelor, pr. C. Burducea, a și dat
dispozițiunile necesare pentru renovarea și amenajarea s ălii, dotând-o cu paturi,
lingerie, etc.
În curând, Ministerul Cultelor va ap lica Legea cumulului consilierilor de
la Patriarhie, în sensul c ă fiecare din ei trebuie s ă opteze pentru una din
funcțiunile de preot la parohie sau de consilier. În locul celor care vor opta pentru
posturile de preo ți de parohie vor fi numi ți clerici democra ți.
Preotul prof. dr. Marin Ionescu, de la Biserica Cuibul cu Barz ă din
Capitală , va fi numit profesor la Facultatea de Teologie din Bucure ști. Sus-
numitul este un cleric cult, inteligent, bun orator și profesor la Seminarul
pedagogic, unde s-a dovedit a fi un bu n pedagog. A scris o serie de c ărți asupra
60
educației, predicii, etc. Joac ă, de asemenea, un rol de frunte în Uniunea Preo ților
Democraț i și este unul din sf ătuitorii ministrului Cultelor.
În rândurile clerului a produs o impresie foarte bun ă hotărârea luat ă de d.
Petru Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri, de a m ări lefurile preo ților, ca o
răsplată binemeritat ă pentru atitudinea Bisericii exprimat ă în Congresul general
al preoților, ținut la Bucure ști între 16-17 octombrie a. c., de a fi al ături de
Guvern ș i sforțările sale în opera de reconstruc ție a țării.
În cercurile clericale se crede c ă Mitropolitul Nifon Criveanu va fi repus
în funcțiune, reînființ ându-se totodat ă și Mitropolia Olteniei, întrucât:
– el nu și-a dat demisia pân ă în prezent;
– nu poate fi pensionat din oficiu pentru nici un motiv: de boal ă,
infirmitate, vârst ă sau de epura ție, cu atât mai mult cu cât tot clerul a fost absolvit
oficial de epura ție.
Pe de altă parte, contenciosul Ministerului Cultelor, cercetând situa ția
juridică a Mitropolitului Nifon Criveanu, a stabilit c ă el trebuie repus în drepturi,
întrucât a fost scos din post în mod ilegal.
Ministrul Cultelor, pr. C. Burducea, intenț ionează să organizeze la
ministerul al c ărui șef este un Serviciu cultural, pentru propagand ă, la sate
îndeosebi. Din acest serviciu urmeaz ă să facă parte, printre al ții, și dnii: Opriș an
(scriitor), Constantin Goran (poet) și Lungulescu (ziarist), fost la Universul.
Marți, 30 octombrie 1945
Am fost la preotul Iliescu, secretarul general al Ministerului Cultelor. Era
foarte abătut și, când m-a v ăzut, mi-a spus: “Dle Dudu, nu mai pot sta aici; plec
la Izvoarele (parohia lui), c ă mi s-a pustiit casa.” L-am sf ătuit să rămână și să
lucreze pân ă când va rezolva problema lui în mod cavaleresc, nu prin fug ă.
Preotul Chiri ță, directorul Seminarului din Curtea de Arge ș în trecut, face
toate sfor țările ca să reînființeze aceast ă școală. Și-l roagă pe preotul Iliescu s ă
meargă la Ministerul de R ăzboi pentru aceast ă școală. Preotul Iliescu spune c ă va
merge îns ă mâine, deoarece acum sunt multe persoane care a șteaptă să intre la el
în audien ță. Preotul Chiri ță insistă, spunând c ă mâine va fi târziu. Intervin,
rugându-l s ă meargă, deoarece este frumos s ă-și lege numele de reînfiin țarea
acestei școli, care va r ămâne un act m ăreț în istoria școalelor române ști. I-am
atras apoi aten țiunea preotului Chiriță să nu uite actul f ăcut de preotul Iliescu
atunci când î și va face notele asupra școlii. Mi-a f ăgăduit că așa va face ș i au
plecat împreun ă, după ce preotul Iliescu a spus celor ce-l a șteptau pe sal ă: “Vă
rog să mă așteptați, că vin imediat; pe curând, dar s ă nu plecați.”
61
31 octombrie 1945
Visarion Puiu, fost Mitropolit al Bucovinei, este în via ță. Asupra locului
unde se afl ă în prezent sunt două versiuni: prima, c ă este în Elve ția, a doua, c ă se
află întru-un lag ăr american situat în Germania apusean ă. A doua versiune este
considerat ă în cercurile clericale superioare ca cea mai verosimilă . Împreun ă cu
el se află și preotul Vasilovschi de la Biserica Icoana din Bucure ști, care în trecut
a fost parohul Bisericii ortodoxe române din Berlin.
La Ministerul Cultelor se manifest ă îngrijorare în leg ătură cu
învățământul religios și viitoarea lui dependen ță de acest departament.
Învățământul religios, care depindea de Ministerul Culturii Na ționale, a fost
trecut la Ministerul Cultelor. Câtva timp s-a ocupat cu aceast ă mare problem ă dr.
D. I. Belu, care a plecat îns ă la Timișoara, cu toate insisten țele și rugămințile
cercurilor conduc ătoare din minister. În locul lui a fost numit apoi pr. prof.
Sofronie Vlad, rectorul Academiei Teologice din Timi șoara, care de asemenea a
plecat în ultimul timp.
În fața acestei situa ții, la Ministerul Cultelor se prevede c ă:
– Ministerul Culturii Na ționale va cere s ă i se redea înv ățământul
religios;
– nu este exclus ca acest înv ățământ să fie scos din ș coli.
Lipsa organiz ării și conducerii acestui învăță mânt este atribuită
ministrului Cultelor.
Joi, 1 noiembrie 1945
I-am făcut o vizit ă scurtă Mitropolitului Nifon, fost al Olteniei,
întrebându-l dac ă a fost la Ministerul Cultelor, la secretarul general pr. Gheorghe
Iliescu, care voia s ă-l vadă. Mi-a răspuns că da și că din ordinul ministrului pr. C.
Burducea al Cultelor i-a pus în vedere s ă-și reguleze drepturile la pensie.
Mitropolitul i-a r ăspuns că-i trebuie timp s ă se gândească , expunându-i în acela și
timp [motivele] – ar ătate de mine lui într-o convorbire anterioar ă – de
nepensionare. Apoi a ad ăugat: “Va a ștepta ministrul multă [vreme], c ă nu voi
face niciodată ceea ce cere el.”
Pr. Toma Gherasimescu, profesor secundar [din] Bucure ști, fără parohie.
L-am întâlnit azi la libr ăria Bianchi, romano-catolic ă, de lângă Catedrala Sf.
Iosif. Mi-a comunicat c ă Ministerul Educa ției Naționale i-a fă cut cunoscut s ă nu
mai ruleze filme religioase prin școli, chiar gratuit cum le face el, deoarece
educațiunea religioasă a elevilor este prev ăzută în legi, regulamente și circulare.
“Da, adic ă bună de pus în ram ă”, adaugă el.
62
2 noiembrie 1945
Se știe că Biserica rus ă n-a participat la Congresul general al preo ților și
al cultelor, care a avut loc la Bucureș ti, între 16-17 octombrie a. c. Se subliniază
că ea n-a participat întrucât Patriarhul Alexei se afla în acel timp tocmai în
Extremul Orient. Totu și, observă cercurile clericale, putea trimite o delega ție,
dacă ar fi voit, fapt care denot ă o rezervă , din motive necunoscute pân ă în
prezent.
În cercurile clericale bine informate circul ă insistent știrea după care pr.
C. Burducea va demisiona în curând din postul lui de ministru al Cultelor.
Aceasta s-ar datora faptului c ă, contrar a șteptărilor, Rusia sovietic ă este
nemulțumită de rezultatul Congresului general al preo ților, care, în realitate, ar fi
constituit o manifestare ostil ă ei, precum și faptului c ă preotul C. Burducea nu
este la înă lțimea situa ției sale de ministru.
Pe preotul Gh. Iliescu, secretar general al Ministerului Cultelor, l-am
vizitat din nou. Mi-a spus c ă Patriarhul Alexei al Rusiei n-a putut participa la
Congresul general la preo ților (Bucure ști, 16-17 octombrie a. c.) deoarece era în
Extremul Orient.
– De ce n-a trimis o delega ție?, l-am întrebat eu.
– Nu ș tiu!
Ministrul Cultelor, preotul C. Burducea e un om cu care nu se poate
lucra. La minister este un haos. Din aceste motive a vrut s ă plece din minister,
sub orice form ă: demisie sau fug ă. Petru Groza, primul ministru și Emil
Bodnă raș, secretarul general la Pre ședinție, l-au rugat pe preotul Iliescu “s ă
rămână până trece impasul”. E vorba ca preotul Burducea s ă plece de la minister
fiindcă nu mai este agreat de sovietici, deoarece Congresul general al preo ților a
constituit o manifestare ostil ă Rusiei sovietice.
Ieri, 1 noiembrie 1945, ministrul C. Burducea și Constantinescu-Ia și, [de
la] Propagandă au plecat la Ada-Kaleh. Când ministrul C. Burducea a cerut
NKVD-ului înso țitori, i s-a refuzat, deci nu-i agreat. L-am întrebat ce face
ministrul la Ada-Kaleh. “Se plimbă ”, mi-a răspuns.
Popescu …34, cumnatul preotului C. Burducea, care va pleca la Paris ca
dirijor al corului Bisericii române, a primit peste un milion de lei de la ministrul
Cultelor (pr. C. Burducea) pent ru diferite cheltuieli în leg ătură cu Congresul
general al preo ților, din care ar fi cheltuit o infim ă sumă. Restul? Se murmur ă …
34 Așa în textul original (n. e.)
63
4 noiembrie 1945
Zilele acestea, Patriarhul Nicodim a trimis o scrisoare Exarhului Ștefan
al Bulgariei, drept r ăspuns la scrisoarea primit ă d e l a S o f i a , c u p r i l e j u l
Congresului general al preo ților. Scrisoarea, fiind redactat ă în limba român ă, a
fost tradus ă în limba bulgar ă de pr. Vladimir Mihailov, parohul Bisericii bulgare
din Bucure ști. Mi-a comunicat chiar pr. Vl. Mihailov, când am fost la el la
biserică.
5 noiembrie 1945
Preoții Liviu Stan și Cândea, profesori la Academia Teologic ă din Sibiu,
sunt consilieri, în mod tainic, ai pre ședintelui Consiliului de Mini ștri, d. Petru
Groza, pentru problemele biserice ști, la recomandarea Mitropolitului Nicolae
Bălan al Ardealului, pentru care cei doi constituie antene puternice de informa ție.
Miercuri, 7 noiembrie 1945
Pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, este suferind. Azi a venit la minister,
încercând s ă lucreze, dar o criz ă de stomac l-a obligat s ă plece imediat acas ă.
Întrucât Scaunul de episcop al Maramure șului, cu re ședința la Sighet, era
vacant, prin decesul titularului, Ep. Vasile Stan R ășineanul, Patriarhul Nicodim a
făcut cuvenitele forme pentru ca acest scaun s ă fie ocupat de Episcopul Antim
Nica.
Totuși, Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului i-a contracarat ac țiunea,
făcând toate diligen țele la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri, unde a convins
cercurile competente de ne cesitatea numirii imperioase a unui ierarh ardelean la
Maramure ș. Ca atare, Pre ședinția și-a dat asentimentul pentru numire
Episcopului Policarp Moru șca, originar din Ardeal.
Policarp Moru șca, stareț al Mănăstirii H. Bodrog din Ardeal. La 26
ianuarie 1935, Sf. Sinod îl alege episcop misionar al Episcopiei Misionare
Ortodoxe Române din America și Țările Apusene. Hirotonit arhiereu în
București, la 24 martie 1935, sub p ăstoria Patriarhului Miron Cristea. Pleac ă apoi
în America, la Cleveland, unde r ămâne pân ă în anul 1938, când se înapoiaz ă în
țară din motive de s ănătate. După aceea, i s-a încredin țat conducerea provizorie a
Episcopiei Cet ății Albe, de unde, după alegerea unui episcop titular, pleac ă la
București, unde este numit director al Internatului Studen ților Teologi, func țiune
pe care a ocupat-o pân ă în prezent.
Seminarul din Curtea de Arge ș își va redeschide porț ile în curând, sub
conducerea fostului director, preotul Chiriță .
64
Clerul ortodox social-democrat din România se va întruni într-o
conferință în zilele de 14 și 15 noiembrie a. c. la Bucure ști, în sala Libertatea. Cu
acest prilej, se vor discuta probleme de ordin bisericesc în lumina vremurilor
actuale.
L-am vizitat pe Episcopul Antim Nica, fost al Cet ății Albe și Ismailului,
în prezent utilizat la Gala ți (Episcopia Dun ărea de Jos). Vizita am f ăcut-o la
rugămintea lui, deoarece voia s ă mă consulte într-o chestiune foarte important ă.
Nu m-a mai întâlnit de mult ă vreme, ca s ă-mi ceară sfatul la momentul oportun.
Ca atare, îmi relateaz ă următoarele:
“Nu de mult, m-am prezentat Patriar hului Nicodim (în luna octombrie),
arătându-i că ar fi bine s ă mi se dea o utilizare, în care s ă pot activa, c ăci cea de
la Galați nu mă onorează.”
Știind că Episcopia Maramure șului este vacant ă prin decesul titularului,
i-a solicitat Patriarhului s ă-l numeasc ă în Scaunul de locotenent de episcop, cu
reședința la Sighet. Patriarhul i-a spus s ă facă o cerere în acest sens, pe care apoi
a trecut-o prin Sinodul permanent, dup ă care a fost trimis ă la Sf. Sinod,
cancelaria, la pr. Vintilescu, ca s ă facă formele legale: adresa c ătre Ministerul
Cultelor. La minister, Episcopul Nica vor bise în prealabil cu ministrul, pr. C.
Burducea, care i-a f ăgăduit absolut tot sprijinul.
A trecut un timp de două săptămâni pân ă ce s-a trimis adresa de la Sf.
Sinod la Ministerul Cultelor. Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, voind s ă
aibă și părerea primului ministru, dr. Petru Groza, care, se știe, se ocupă personal
și în mod deosebit de problemele Transilvaniei, inclusiv Maramure șul, a fă cut
cuvenita adres ă pentru Episcopul Nica, în sensul celor hot ărâte de Sfântul Sinod
în frunte cu Patriarhul Nicodim. Dar adresa a mai r ămas timp de o s ăptămână la
minister până să fie înmânată președintelui Consiliului de Mini ștri.
În acest timp, se da un atac dintr-o alt ă tabără, a cercurilor biserice ști
transilvănene, pentru contracararea ac țiunii întreprins ă de ș i pentru Nica, prin
îndepărtarea lui de la ocuparea Scaunului de locotenent de episcop al
Maramure șului. Atacul a fost dat de Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului,
prin preotul dr. Liviu Stan, profesor la Academia Teologic ă din Sibiu ( și
consilier, ascuns, al primului ministru, împreun ă cu preotul profesor Cândea de la
aceeași facultate) care s-a prezentat dlui Emil Bodn ăraș, secretarul general la
Președinția Consiliului de Mini ștri, ca unul pe care-l intereseaz ă direct Bucovina
și Maramure șul, el fiind din p ărțile acelea.
Preotul L. Stan a invocat c ă la Maramure ș trebuie s ă fie numit unul care
știe ungure ște – deoarece va avea de-a face și cu unguri – și care să fie
transilvănean, ca unul care cunoa ște mai bine nevoile localnicilor. Deci, a fost
recomandat Episcopul Policarp Moru șca, fost al Episcopiei ortodoxe române din
65
America, fost locotenent de Episcop – pân ă la alegerea Episcopului Antim Nica –
la Ismail-Cetatea Alb ă, iar în prezent directorul Internatului Teologic din
București.
În fața acestei situaț ii, Ep. Nica a rugat ministrul Cultelor s ă nu mai
înmâneze adresa referitoare la cererea lui de a fi la Maramureș . Acum m ă
întreabă, cerându-mi sfatul, dac ă trebuie s ă meargă sau nu în audien ță la primul
ministru, la care nu s-a dus pân ă acum fiindc ă nu-mi putuse cere p ărerea. L-am
sfătuit să nu facă nici un demers și să mulțumească Cerului c ă împrejur ările au
dus la aceast ă rezolvare a problemei, care este în favoarea lui, deoarece nu este o
bucurie să mergi azi ca episcop în Maramure ș, de unde poate veni și să nu mai
găsească la Bucure ști nici situa ția pe care o are acum. Și i-am amintit de eroii
romanului Ciulinii B ărăganului al lui Panait Istrati, pleca ți cu căruța trasă de un
cal pe Bărăgan, să vândă pește. Pierd calul, c ăruța și o jumătate din cantitatea de
pește, pe care le las ă în câmpia Bă răganului și când se înapoiaz ă acasă , mama
unuia și soția celuilalt nu mai este, c ăci murise. Gospod ăria s-a distrus. Mi-a dat
dreptate ș i mi-a răspuns că nu va face nici un demers.
Mi-a cerut, în sfâr șit, sfatul dac ă este bine s ă se prezinte în audien ță
primului ministru și, în acest caz, direct sau s ă-l vadă întâi pe d. E. Bodnă raș. L-
am sfătuit că o poate face, dac ă vrea, fără să se angajeze cu nimic sau s ă se roage
pentru vreo chestiune.
Mi-a mulț umit că am venit și ne-am desp ărțit de la el, din strada Popa
Soare.
Azi am fost din nou la minister, pentru ca s ă reglez problema
cheltuielilor f ăcute cu delega țiile sârbă și bulgară, pe care le-am condus în
București cu prilejul Congresului general al preo ților și după aceea.
Am vorbit cu preotul Alexandru Marinescu, inspector general șef din
minister, c ăruia i-am subliniat lipsa de bun ă cuviință a ministerului față de mine,
după ce l-am servit la nevoie, rugându-l s ă-mi plătească suma de 30.000 lei pe
care am cheltuit-o din buzunar. El mi-a oferit 50.000 lei. I-am mul țumit, dar i-am
făcut cunoscut c ă secretarul general mi-a f ăgăduit 100.000 lei. I-a telefonat și s-
au înțeles să -mi dea A. Marinescu suma de 100.000 lei.
Am făcut chitan ța următoare:
“7.XI. [1]945 Se acordă suma de lei 100.000 (una sut ă mii)
Pr. Al. Marinescu
CHITAN ȚĂ
Adică lei 100.000 (una sut ă mii) am primit de la casieria onor. Minister
al Cultelor, drept diurnă pentru deplasă rile fă cute cu delega țiile: bulgar ă și sârbă,
66
la Bucure ști, cu prilejul Congresului General al Preo ților, 16-17 octombrie 1945
și în zilele urm ătoare pân ă la plecare, conducând delega ția bulgară până la
Giurgiu.
Dudu Velicu”
După aceea, dl. Alexandru Marinescu mi-a propus s ă primesc a fi
director de cabinet al secretarului general. Pentru aceasta, am mers împreun ă la el
și Marinescu i-a propus acest lucru. Era la orele 12.30 și am rămas la el pân ă la
12.50.
Preotul Gh. Iliescu a subliniat c ă “ar fi o mare onoare pe care mi-ar face-
o dl. Velicu, s ă primeasc ă a-mi fi director de cabinet, dumnealui, care a fost
secretarul Patriarhului Miron Cristea, dar eu plec; nu mai pot sta aici,
demisionez.”
Și ne-a citit cererea adresat ă ministrului s ău, pr. C. Burducea. Era scris ă
de mână și timbrată cu 60 lei.
În ea, îi f ăcea cunoscut c ă demisioneaz ă. În cazul când nu i se prime ște
demisia, s ă i se dea un concediu de 10 zile, în trucât nevoile familiale îl reclam ă la
Ploiești și Izvoarele. Termină mulțumit pentru încrederea ce i s-a acordat.
Tăcere. Ne priveam to ți trei. Apoi i-am spus c ă această hârtie este un act
neserios în sine, ca document, fiindcă își cere concediu sau î și prezintă demisia.
Ambii au recunoscut c ă am dreptate și atunci preotul Gh. Iliescu a șters cuvintele
prin care cerea un concediu de zece zile. A chemat apoi pe o doamn ă
dactilografă , pe care a rugat-o s ă-i scrie crererea la ma șină. I-a adus-o apoi, dup ă
câteva minute, împreun ă cu prima cerere manuscris ă. Chiar dactilografa l-a
întrebat dac ă poate lipi pe noua cerere timb rul de pe cererea manuscris ă. Iliescu i-
a răspuns afirmativ.
Am uitat s ă menționez că înainte de a chema dactilografa, m-a întrebat ce
dată a demisiei să pună în cerere, 8 noiembrie? I-am r ăspuns că este mai bine 9,
decât 8, când este ziua M. S. Regelui Mihai I. Ca atare, a scris c ă demisioneaz ă
pe ziua de 9 noiembrie și va face ca cererea s ă-i fie înregistrată la cabinet.
Azi, ne istorise ște el, când a fost ministrul pr. C. Burducea la minister
pentru scurt timp, l-a rugat s ă-i dea un concediu de zece zile, dac ă nu-i prime ște
demisia. Ministrul i-a r ăspuns că -i acordă concediul și că nu mai este nevoie de
aprobare scris ă. După plecarea ministrului, șeful lui de cabinet ( și cumnat) s-a
prezentat preotului Gh. Iliescu (secretar general) comunicându-i dispozi ția
ministrului, dat ă la plecare, c ă maș ina lui (a secretarului general) nu are voie s ă
părăsească garajul. Aceast ă dispoziție, care denotă lipsă de cavalerism și
personalitate, ca și desconsiderarea fa ță de secretarul general, c ă-i face cunoscut
o dispoziție prin directorul de cabinet, i-au umplut sufletul de am ărăciune.
67
Ecce acta, ecce homo!
Joi, 8 noiembrie, 1945
Beiu, din strada Mitropolitul Iosif, Bucure ști, a fost ucis în ziua de 8
noiembrie, în Capital ă, cu ocazia incidentelor de strad ă.
Beiu a fost că lugăr-diacon și l-a deservit multă vreme pe Episcopul
Sofronie Vulpescu (Craioveanul). Apoi a fost, probabil, exclus din monahism,
căci devine meseria ș, coșar. Apoi, face parte din Partidul Comunist. Ca membru
al partidului, a participat la manifesta ție, având și un revolver în buzunar.
Incidente regretabile s-au produs în ora ș, când românii s-au împu șcat
între ei din motive politice.
Piața Palatului
Orele 11 – apar studen ții în Piața Palatului, dinspre Biserica Alb ă, în pas
alergător;
11.20 – ard dou ă autobuze lângă statuia Regelui Carol I;
11.43 – apare o orchestr ă militară cântând;
12.05 – împu șcături (primele) dinspre Ministerul de Interne; panic ă;
12.10 – o împu șcătură;
12.12 – împu șcături;
12.14 – apar alț i studenți; tot în pas alergă tor dinspre Biserica Alb ă.
Mulțimea, în parte se îndreapt ă spre Athénée Palace și-l ovaționează pe I.
Mureșeanu (directorul ziarului Ardealul ), care iese în balcon.
Mulțimea strig ă: “U.S.A.”, “Truman”, “Libertate”, “Regele și Patria”,
“Jos teroarea!”, “Jos cenzura!”
12.23 – Apare muzica Regimentului II pionieri de gard ă, cu dou ă
plutoane, care cânt ă: “Trăiască Regele”, “De șteaptă -te, române”, împreun ă cu
mulțimea. La “Hora unirii”, mul țimea joac ă, făcând mai multe hori. O parte din
mulțime fuge din nou spre Athénée Palace: un om prins, b ătut, fața plină
complect [sic!] de sânge, gol pân ă la mijloc … ar fi tras în mul țime …
9 noiembrie 1945
În strada Ș tirbei Vod ă, nr. 174, se afl ă Colegiul augustinian, în care
locuiesc c ălugărițe romano-catolice augustiniene. Aceste c ălugărițe îndeplinesc
rolul de samaritence pe la diferite c ămine și școli romano-catolice de fete din
Capitală . La intrarea în colegiu se afl ă o placă pe care st ă scris: “Lega ția Franței”,
în limbile francez ă și rusă.
68
Cu prilejul incidentelor întâmplate în Capital ă în ziua de 8 noiembrie a.
c., a fost împu șcat mortal și un preot ardelean, care era îmbr ăcat civil.
13 noiembrie 1945
Preotul Gh. Iliescu, secretarul general al Ministerului Cultelor, urma s ă-și
prezinte demisia din acest post, în ziua de 9 noiembrie a. c.
Geneza acestei hot ărâri este urm ătoarea. De la numirea sa ca secretar
general al Ministerului Cultelor, pr. Gh. Iliescu a lucrat în m ăsura în care i-a
îngăduit ministrul s ău, pr. C. Burducea, și el afirm ă că nu a avut complet ă
libertate de ac țiune, spre a-ș i exercita func țiunea de secretar general în cadrul
strict al prevederilor care-i fixeaz ă atribuț iile, fără ca totuși actele sale s ă fie în
contradicție cu vederile ministrului.
În fața acestei situaț ii, el nu a putut s ă ia măsurile cuvenite pentru ca
aparatul func ționăresc al ministerului s ă activeze dup ă criterii noi, spre a nu se
întârzia sau paraliza ac țiunea de rezolvare cât mai neîntârziat ă a lucrărilor.
Iar o altă consecin ță este aceea c ă nu a putut lua m ăsuri de ordin general,
pentru a rezolva atâtea probleme biserice ști și sociale, care- și așteaptă grabnica
rezolvare.
Ca atare, secretarul general s-a hot ărât să demisioneze, cu atât mai mult
cu cât avea impresia că nu mai este agreat de ministrul s ău, întrucât, solicitându-i
o învoire de 10 zile spre a pleca acas ă în provincie, spre a rezolva o serie de
probleme familiare, acela l-a aprobat verbal, pentru ca dup ă plecarea sa de la
minister, directorul s ău de cabinet s ă-l anunțe pe secretarul general c ă părintele
ministru a dispus că mașina secretarului general nu are voie s ă părăsească
garajul. Hotă rârea aceasta, cât și modul cum ea i-a fost transmis ă, sunt
considerate de secretarul general ca jignitoare.
În legătură cu ministrul Cultelor, pr. C. Burducea, se afirm ă totuși că el
urmează să fie demis, în urma hotă rârii dlui Petru Groza, pre ședintele Consiliului
de Miniștri, urmând ca șeful Guvernului s ă lucreze ca interimar la Culte, numai
cu secretarul general Gh. Iliescu. Interimatul la Culte ar fi chiar o dorin ță a dlui
prim-ministru.
Miercuri, 14 noiembrie 1945
Preotul Gheorghe Iliescu și-a înaintat demisia din postul de secretar
general pe care-l ocup ă la Ministerul Cultelor, în ziua de 9 noiembrie a. c. Dup ă
aceasta, a plecat în provincie, la casa sa, de unde nu s-a mai înapoiat. Și totuși,
cererea de demisie nu se află în mâinile ministrului Cultelor, ci la preotul
69
Cândea, profesor universitar la Sibiu și consilier intim al lui Petru Groza,
președintele Consiliului de Mini ștri.
Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, s-a exprimat c ă, după ce îi va
expira concediul secretarului general Gh. Iliescu, c ăci verbal i-a aprobat zece
zile, îl va considera demisionat. Totu și, prietenii intimi ai ministrului fac toate
sforțările spre a-l convinge s ă nu renun țe la preotul Gh. Iliescu, pentru mai multe
motive, printre care sunt și acestea:
– considera ția de care se bucur ă secretarul general din partea domnilor:
Petru Groza, prim-ministru și Emil Bodnă raș, secretar general [la] P[re ședinția]
C[onsiliului] de M[iniș tri], precum și din partea clerului și a funcționarilor;
– personalitatea secretarului general;
– înlocuindu-l pe secretarul general, care este al doilea pân ă azi, își va
crea o atmosferă mai neplăcută în fața opiniei publice.
Ministrul pr. C. Burducea s-a convi ns de temeinicia argumentelor
prietenilor s ăi intimi și a renun țat la hotă rârea luat ă față de secretarul general.
Până la înapoierea lui, dl. avocat Suciu, șeful contenciosului ministerului,
îndeplinește funcțiunea de secretar general, prin delegaț ie.
Acestea mi le-a comunicat preotul Ion Huș tiu, la el acas ă, în strada
Kalinderu, lâng ă Școala de Ră zboi. Cu acest prilej l-am rugat insistent s ă facă
toate diligen țele pe lâng ă ministrul pr. C. Burducea ca secretarul general s ă fie
readus, propunând s ă mergem împreună la Izvoarele, Prahova.
Preotul Hu știu mi-a comunicat c ă, pentru a evita orice suspiciune, este
bine ca la înapoierea sa în Bucure ști, pr. Gh. Iliescu s ă nu mai locuiasc ă la Victor
Ion Popa, considerat ca antonescian. Ca atare, ambii ne-am oferit s ă-l găzduim.
Preotul Hu știu mi-a mai spus c ă vrea să se transfere la Biserica Popa
Tatu din Capital ă, de la parohia Balta Alb ă (suburban ă).
Cât despre mine, l-am întrebat care este motivul pentru care preotul C.
Burducea, ministrul Cultelor, arat ă atâta rezerv ă. Mi-a răspuns că mă crede a fi în
legătură cu “reac ționarii”. Vai, Doamne! Din cauza aceasta nu a vrut s ă-mi
aprobe nici o sum ă de bani pentru serviciul adus ministerului conducând
delegațiile bulgar ă și sârbă la Congresul preo țesc din 16-17 octombrie 1945. Mi-a
dat totuși Gh. Iliescu, secretarul general, suma de 100.000 lei.
I-am spus lui Hu știu să-i comunice ministrului pr. C. Burducea c ă să nu
aibă a se teme c ă-i voi cere vreodat ă ceva: post, etc.; îi dau și-n scris.
Eram cu preotul Temistocle Leuș tean, din Foc șani, pe strada Berthelot,
lângă Librăria Caraba ș, la orele 12.30, când l-am întâlnit pe preotul …35 din
35 Puncte de suspensie în manuscrisul original (n. e.)
70
Ploiești, nifonist; la școală i se spunea Cr ăcănel. Mi-a spus c ă bombardamentul i-
a distrus toat ă gospodăria din Ploie ști și că a rămas să rac.
Vorbind de pr. Gh. Iliescu, secretarul general de la Culte, care și-a
înaintat demisia, mi-a spus c ă a făcut-o pe bun ă dreptate, deoarece ministrul pr.
C. Burducea avea o atitudine care-l jignea continuu. Odat ă, pr. Gh. Iliescu,
prezentându-i un raport asupra unei probleme, în care- și exprima punctul lui de
vedere, ministrul i l-a rupt, în fa ța lui, în buc ăți. Ori, astfel de atitudini
dictatoriale nu pot scuza nici prezen ța ministrului Cultelor, pr. C. Burducea, în
fruntea departamentului, nici a reduce pe un secretar general la rolul unui elev
căruia i se pot aduce afronturi ș i jigniri, f ără a putea riposta.
Joi, 15 noiembrie 1945
Pr. Popescu-Arge ș de la Biserica Domni ța Bălașa și inspector în
Ministerul Cultelor, tână r teolog, mi-a comunicat (în Sala Libertatea, la
Conferința preoților social-democra ți) că:
Preotul Gh. Iliescu, secretarul general al Ministerului Cultelor,
“demisioneaz ă”, deoarece pr. C. Burducea, ministrul lui, este “spirit impulsiv” și
“îl terorizeaz ă”.
Orele 9-9.30
Am fost la Internatul Teologic, pentru ca s ă-l văd pe Episcopul Policarp
Morușca, fost al Episcopiei misionare din America. L-am întâlnit tocmai când
pleca în ora ș. Însoțindu-l pân ă la Tipografia C ărților Biserice ști, l-am întrebat ce-
i cu postul de episcop al Maramure șului, care i s-a oferit. El mi-a r ăspuns că
“dacă spun (cei mari) merg, c ăci cine se poate duce altul, f ără numai cel care
cunoaște starea de lucruri de acolo”36. I-am expus greutatea pe care-o va
întâmpina acolo din toate punctele de vedere.
– “Știu”, mi-a r ăspuns.
În privința unei eventuale plec ări în America, mi-a r ăspuns că Patriarhul
Nicodim a întocmit și perfectat lucr ările pentru numirea lui Moruș ca în postul pe
care l-a mai ocupat acolo, din 1935 la 1938. În acest sens s-a intervenit la
ministerele: Cultelor, Finan țelor și de Externe, fiecare dintre ele s ă conlucreze cu
ceea ce intră în atribuțiile lor.
– “Va merge îns ă greu cu Finan țele, îmi spune el, și mai ales cu
Externele. Și rezolvarea problemei cere timp.”
36 Aluzie la faptul c ă acest scaun a fost cerut de Episcopul Antim Nica, netransilv ănean.
(nota D. V.)
71
Ep. Moru șca a intrat în leg ătură cu Misiunea american ă pentru ob ținerea
vizei de intrare în America și i s-a ră spuns că nu i se poate da atâta vreme cât
actualul guvern Petru Groza nu este recunoscut. Îns ă, pentru a solu ționa aceast ă
problemă i s-a spus c ă viza i se poate da în cazul când actualul Guvern l-ar
trimite în America, dându-i o misiune special ă. Ori aceasta …
În zilele de 14 și 15 noiembrie a. c. a avut loc la Bucure ști, în Sala
Libertatea din str. Academiei 20, Conferinț a general ă a delega ților preoțimii
social-democrate din România.
În prima zi a vorbit dl. C. Titel-Petrescu, care a subliniat leg ătura dintre
socialism și creștinism.
Dl. Tudor Ionescu, ministrul Minelor, a aruncat o privire retrospectiv ă
asupra religiilor, eviden țiind superioritatea celei creș tine.
Dl profesor Miron Nicolescu, secretarul general al Ministerului Educa ției
Naționale, a vorbit în numele dlui ministru Voitec.
S-au dezvoltat apoi urm ătoarele referate:
– “Ce este socialismul”, de Șerban Voinea;
– “Conș tiința creștină și problema libert ății în societatea socialist ă”;
– “Imperativul etic în statul socialist”;
– “Muncă și valori economice în doctrina Bisericii”.
În prima zi a participat la ș edință și un ziarist american, A. H. Markham,
de la Christian Science Monitor .
În ziua a doua, s-au dezbă tut următoarele referate:
– “Necesitatea înv ățământului religios ca factor educativ și instructiv”;
– “Problema reorganiză rii Bisericii ortodoxe”.
Iar ca încheiere, s-au expus dolean țele clerului.
Fiecare problem ă expusă a fost urmat ă de propuneri și complet ări din
partea celor prezen ți, la dorin ța de a vorbi a fiec ăruia. S-a insistat în mod special
ca Partidul Social-Democrat s ă scoată din programul s ău problema separ ării
Bisericii de Stat, a c ărei realizare o consider ă necesară. S-a subliniat c ă există un
pauperism clerical, cerându-se ca statul s ă procedeze la remedierea lui.
În privința doleanțelor clerului, acestea sunt de natur ă strict bisericeasc ă,
administrativ ă, etc., ele r ămânând a fi înaintate Partidului Social-Democrat spre
studiere și realizare. Printre altele, s-a preconizat s ă se facă toate sfor țările pentru
unirea Bisericilor române cre ștină ortodoxă și unită într-o Biseric ă româneasc ă.
După aceea, s-au citit telegramele pentru Rege, Patriarh și Mitropoliț ii
Ardealului ș i Moldovei.
72
Conferința a fost prezidată de pr. Constantin Stanciu (fost consilier
referent la Episcopia Constan ței, iar în prezent slujitor la Biserica Sf. Nicolae
Vlădica din Capital ă), președinte al grup ării preoților social-democra ți.
Azi, conferin ța și-a închis lucr ările la orele 14, în prezen ța a numai 29 de
delegați, inclusiv prezidiumul, intonâ nd Imnul Regal la propunerea pre ședintelui
pr. C. Stanciu.
Conferința a lăsat o bună impresie atât prin natura referatelor, a modului
academic în care au fost expuse și discutate, cât și a atmosferei de colegialitate
care a domnit.
S-au colectat 28.000 lei pentru cheltuielile conferin ței, la propunerea
preotului Octavian Mure șeanu, de la Biserica Ghencea.
17 noiembrie 1945
Patriarhia a întocmit și perfectat lucră rile pentru numirea Episcopului
Policarp Moruș ca în calitatea de șef al Episcopiei Misionare Ortodoxe Române
din America, func țiune pe care a ocupat-o în trecut, din 1935 pân ă în 1938
inclusiv.
S-au trimis, deci, cuvenitele adrese c ătre ministerele: Cultelor, de Finanț e
și de Externe.
Duminică, 18 noiembrie 1945
Pr. C. Burducea fiind bolnav de apendicit ă, urmează ca în curând s ă fie
supus unei opera ții.
Întrucât fiul preotului C. Burducea, ministrul Cultelor, va pleca în curând
la Paris, în calitate de cânt ăreț la Biserica ortodox ă română de acolo și student la
Facultatea de Medicin ă; el va fi înso țit și de mama sa.
Arhimandritul Vasile Vasilache, stare țul Mă năstirii Antim din Capital ă și
discipol al Patriarhului Nicodim, a fost numit preot al Bisericii ortodoxe române
din Paris, unde urmeaz ă să plece la 1 decembrie a. c., deoarece viza de intrare în
Franța o așteaptă de acolo.
Totuși, se afirm ă că dr. Nicolae Lupu urmeaz ă să facă parte din actualul
Guvern ș i ca atare el ar face toate diligen țele pentru ca arhim. Vasile Vasilache s ă
fie numit arhiereu vicar la Bucure ști, aceasta ca un serviciu adus Patriarhului
Nicodim, care, în schimb, s ă aprobe ca arhim. Filaret Jocu (omul doctorului
Lupu) să fie numit arhiereu-vicar sau episcop.
Subliniez a doua oar ă că cercurile clericale sunt, pe fa ță, împotriva
promovă rii lui V. Vasilache.
73
Arhimandritul Ursache Victorin a fost numit superiorul Bisericii
ortodoxe române din Ierusalim de c ătre Patriarhul Nicodim, al c ărui discipol este.
Susnumitul este licen țiat în Teologie și a fost stare ț al Mănăstirii [Neam ț]
multă vreme pân ă în august 1944, când, în fa ța armatei sovietice, s-a retras în
munți. Apărând mai târziu, a venit la Bucure ști, unde a fost numit slujitor la
Biserica Bucur.
La Ierusalim nu poate pleca deocamdat ă, deoarece n-a obț inut viza
engleză.
Vineri, 23 noiembrie 1945
L-am întâlnit pe preotul Gh. Iliescu la Cancelaria Sfintei Mitropolii. Am
mers în Dealul Mitropoliei și de acolo cu tramvaiul 20 la fratele meu, în Calea
Victoriei 71, dup ă ce am intrat la Biserica Boteanu și ne-am rugat. Mi-a istorisit:
La 7 noiembrie și-a scris demisia, pe care preoț ii Mântulescu Zaharia,
directorul general al Cultelor și Alexandru Marinescu, inspector general șef, i-o
cereau, în parte, s-o lase ca s-o înmâneze ministrului. Pr. Iliescu a refuzat, dar a
dat-o preotului Cândea. Acesta n-a prezentat-o ministrului.
Iliescu pleac ă la Izvoarele, la casa lui. Dup ă câteva zile vine la Bucure ști,
unde are o discu ție cu preotul C. Burducea, ministrul, care l-a batjocorit și
insultat în prezen ța preoților Cândea ș i Huș tiu (parohia Balta Alb ă; prietenul lui).
Ministrul i-a adus acuza ții că: este reac ționar, este formalist, se ocup ă de
babele lui din Izvoarele, c ă-l demite pentru incapacitate, c ă să-i dea o declara ție
în care să arate că nu l-a silit s ă ocupe postul de secretar general.
Preotul Hu știu era satisfă cut, dar preotul Cândea a protestat în termeni
politicoși. Preotul Iliescu a protestat, de asemenea. Pleac ă la Izvoarele. După
câtva timp, trimite la Bucure ști un om cu o scrisoare c ătre pr. Cândea, în care-l
întreabă care e situaț ia sa în urma demisiei prezentate. Pr. Cândea i-a r ăspuns că
rămâne mai departe în postul de secretar general și-i înapoiaz ă în același timp
demisia.
Nu mult după aceea, primul ministru, dr. Petru Groza trimite la Izvoarele
pe preoții Liviu Stan și Cândea spre a-i comunica dorin ța lui de a veni la
București.
Joi, 22 noiembrie 1945, pr. Gheorghe Iliescu sose ște în Capital ă. Ia
contact cu primul ministru Petru Groza, care-l roag ă să rămână, și cu profesorul
Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei (care gireaz ă – fără decizie – postul de
ministru al Cultelor, titularul fiind bolnav) și-i expune situa ția anormală de la
Culte. Fă ră ministru și secretar general, acest departament poate fi desființ at, iar
Biserica separat ă de Stat. Interesele Bisericii primeaz ă. Îl roagă deci să rămână.
74
Pr. Gh. Iliescu primeș te să rămână mai departe în func țiunea de secretar general
al ministerului Cultelor.
Merge apoi la pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, acas ă, și-i face o
vizită. E bolnav. Îi expune c ă nu se simte vinovat cu nimic în ceea ce prive ște
învinuirile aduse și creștinește cere scuze dac ă l-a supărat. Ministrul, la rândul
său, își cere scuze pentru cele petrecute.
Vineri, 23 noiembrie, Iliescu se prezint ă Patriarhului Nicodim, care-l
roagă să rămână mai departe la minister pentru interesele Bisericii, și-i spune c ă-i
dă imediat o parohie în Bucure ști, rămânând s ă și-o aleagă.
Eu rămânând la fratele meu, el a mers la minister, de unde s-a înapoiat
din nou la mine. Apoi am plecat împreun ă la mine acasă , la masă. Aici am fixat
pretențiile lui ca secretar general și a plecat s ă le expună profesorului
Constantinescu-Ia și.
Sâmbătă, 24 noiembrie 1945
Dimineața, la orele 10, i-am telefonat [preotului Iliescu] la minister, de
unde a venit la fratele meu și apoi am plecat spre Pre ședinția Consiliului de
Miniștri, spre a merge la primul ministru. Spunea c ă vrea să roage să se urgenteze
numirea prof. Constantinescu-Ia și ca ministru ad-interim la Culte, spre a putea
lucra, iar Iliescu spre a reveni.
La profesorul Constantinescu-Ia și a stabilit:
– Cu pr. Burducea nu va lucra (Iliescu) , ci îl va vizita din când în când.
– Preotului C. Burducea i se va prelungi concediul de boal ă până va fi
scos din func țiunea de ministru.
Prof. Constantinescu-Ia și i-a recunoscut preten țiile lui Iliescu, [ca]
drepte.
I-a vorbit de mine pentru postul de director de cabinet, dup ă ce la
întrebarea dac ă Constantinescu-Ia și recomand ă pe cineva i s-a spus c ă are
latitudinea s ă aleagă pe cine dore ște. Prof. Constantinescu-Ia și a adăugat că pe
mine nu m ă cunoaște.
Cât despre Iliescu, el va fi ministru și iată la ce act diplomatic recurge
primul ministru P. Groza pentru aceasta:
Va supune Consiliului de Mini ștri – cum a mai f ăcut-o odată – problema
ministrului Cultelor, care, fiind bolnav și neagreat, va propune în locul lui pe
preotul doctor Liviu Stan, pentru ca toate s ăgețile care eventual s-ar trage s ă le
primească el. După ce actul acesta se va fi consumat, Petru Groza va sublinia c ă,
pr. Liviu Stan nefiind apreciat de Consiliu, s ă fie numit ministru pr. Gh. Iliescu,
ceea ce crede c ă se va aproba în unanimitate.
75
Preotul Gh. Iliescu mi-a relatat toate acestea, subliniind c ă dorește să
munceasc ă și să realizeze lucruri mari, avându-m ă și pe mine al ături. Totuș i n-a
uitat să-mi spună că, dacă pr. C. Burducea revine ca ministru al Cultelor, Iliescu
părăsește imediat ministerul, deoarece “cu acest nebun nu se poate lucra”.
Mi-a mai relatat c ă pr. C. Burducea îl ur ăște pentru succesul pe care
acesta l-a avut cu prilejul ținerii Congresului general preo țesc (16-17 octombrie
a. c.), când Iliescu a fost obiectul unei vii manifest ări din partea clerului.
În cazul când va pleca de la Culte, pleac ă și din postul de vicepre ședinte
al Uniunii Preo ților Democra ți și, cu el, tot protopopiatul lui ( și Valea Prahovei,
deci).
Preotul Ioan Doroban țu, parohul Bisericii Sf. Nicolae Vl ădica din
Capitală , a fost reclamat Parchetului și Consistorului spiritual bisericesc de o
doamnă, pentru motivul c ă, în urma unei neîn țelegeri întâmplat ă în Cancelaria
parohială, el a lovit-o peste fa ță până la sânge.
Cercurile clericale îl condamn ă pe preot pentru atitudinea sa.
Preotul Gheorghe Cristescu37, fost mare legionar – din care cauz ă a fost
suspendat din func țiunea de profesor la Facultatea de Teologie din Bucureș ti –
însciindu-se în Partidul Social-Democrat, se afirm ă în cercurile clericale c ă va
reveni la catedra sa de profesor universitar.
Pr. Stanciu, de la Biserica Sf. Nicolae Vl ădica și președintele clerului din
Partidul Social-Democrat, a fost suspendat din func țiunea de preot, în leg ătură cu
faptul că a prezidat Conferin ța generală a preoților social-democra ți38.
25 noiembrie 1945
La Ministerul Cultelor, situa ția general ă a început s ă se clarifice.
1. Ministrul Cultelor, pr. C. Burducea, fiind bolnav – nu o boal ă
diplomatic ă -, i s-a dat concediu nelimitat.
2. Secretarul general, pr. Gh. Iliescu, a revenit la postul s ău.
3. Dl. prof. Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei, va fi – dac ă nu
este chiar – ministru al Cultelor ad-interim.
4. Secretarul general, preotul Gh. Iliescu, se bucur ă de încrederea deplin ă
a dlui dr. Petru Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri și a prof.
Constantinescu-Ia și. Bazat pe aceast ă încredere și pe împăcarea cu ministrul pr.
C. Burducea și având de asemenea încurajarea Patriarhului Nicodim, care l-a
rugat să revină în postul s ău, va porni la lucru.
37 Corect: Grigore Cristescu (n. e.)
38 Duminică, 25 noiembrie, a slujit (nota D. V.)
76
27 noiembrie 1945
Pr. dr. Popescu-Arge ș, inspector în ministerul Cultelor și Popescu …39 au
fost suspenda ți din func țiunile ocupate la minister de pr. C. Burducea, pentru c ă
au participat la Conferin ța generală a preoților social-democra ți.
Actul este considerat de cei doi preo ți ca ilegal.
Funcționarii Ministerului Cultelor [sunt] nemul țumiți de atitudinea
ministrului lor, pr. C. Burducea, pentru c ă nu-i trateaz ă ca atare și pentru c ă
economatul ministerului nu-i aprovizioneaz ă ca la alte ministere.
28 noiembrie 1945
Azi, d. prof. Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei, a fost la
Ministerul Cultelor, unde s-a prezentat ca ministru ad-interim .
A fost primit de preotul Gh. Iliescu, secretarul general al ministerului,
pentru care dl. prim-ministru P. Groza a dat decizie, întă rindu-l astfel în postul
ce-l ocup ă și dându-i totodat ă toate atribuț iile de ministru al Cultelor pe care le
deținea pr. Burducea.
Evenimentul petrecut azi la Ministerul Cultelor a fost primit de
funcționarii departamentului cu o bucurie nespus ă.
1 decembrie 1945
Preotul Grigore Oancea, directorul Tipografiei C ărților Biserice ști, a
Eforiei Bisericii Ortodoxe Române a fost demis din post pe ziua de 1 decembrie
1945, pentru nereguli b ănești (1.200.000 lei nejustifica ți).
În locul lui a fost numit de Patriarhul Nicodim, pe aceea și dată , pr.
Dumitru Cristescu de la Biserica Sf. Vineri din Capital ă. Acesta a fost consilier
referent al sec țiilor culturale de la Episcopia Râmnicului-Noul Severin și la
Mitropolia Ungro-Vlahiei Bucure ști. Om de o aleas ă cultură, suflet nobil, harnic
și bun gospodar.
5 decembrie 1945
În cercurile clericale se discut ă cu un interes viu știrea dup ă care
ministrul Cultelor, C. Burducea, este anchetat.
Ancheta, ordonată de d. prim-ministru P. Groza, se pare c ă o face dl.
Ripoș anu, secretar general la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri. Motivul
anchetei este de ordin financiar, și anume:
39 Puncte de suspensie în textul original (n. e.)
77
Ministrul este implicat într-o afacere de cumpă rare și vânzare de bumbac
și orez. Rolul ministrului în aceast ă chestiune era de a interveni pentru aprob ările
cuvenite pe la ministere, având pentru aceasta un venit, iar persoana care se
ocupa direct cu procurarea și vânzarea m ărfurilor era preotul Alexe, fost în
comuna Rasa, jud. Ialomi ța, apoi la C ălărași, în acela și județ.
Pe lângă aceasta se afirm ă că preotul C. Burducea a luat din bugetul
ministerului suma de patru milioane lei pe ntru refacerea parchetului din minister,
pentru ca în realitate s ă nu se fac ă această lucrare, ci numai s ă se curețe
(parchetul).
A acordat bisericii unde sluje ște, în comuna Progresul, suma de patru
milioane de lei, iar casei sale par ohiale cinci milioane, pentru repara ții, făcând
adresa către pr. C. Burducea ș i semnând ministru C. Burducea.
Faptul acord ării acestor ajutoare este considerat de cercurile clericale nu
un act ilegal, ci o nedreptate , întrucât pentru biserica și casa lui parohial ă a
acordat sume prea mari, pe care le putea distribui, în mod echitabil, mai multor biserici, care au neap ărată nevoie de aceasta.
Oricum, desf ășurarea situa ției preotului C. Burducea este urm ărită cu
interes de cercurile clericale.
12 decembrie 1945
Funcționarilor Ministerului Cultelor li s-a dat, de Cr ăciun, un ajutor de
cinci milioane lei, pe care pr. Gh. Iliescu, secretarul general, a dispus s ă-i împartă
sindicatul.
Pr. C. Burducea a pretins dup ă aceea să i se dea ș i lui, din aceast ă sumă,
cinci sute mii lei, lucru pe care pr. Gh. Iliescu a spus c ă nu-l poate face, ci numai
sindicatul, care are banii.
Azi, mergând spre Seminarul Nifon M itropolitul, m-am întâlnit pe strada
11 Iunie cu pr. Iliescu, c ăruia nu i-am amintit c ă-mi promisese c ă mă va numi
șeful lui de cabinet. Totu și, el mi-a spus c ă nu mă uită, deși se gânde ște din nou
să plece de la minister și iată de ce:
În ziua de vineri, 7 decembrie a. c., pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a
venit la minister dup ă o oarecare absență , din cauza unei boli care l-a ținut în pat.
Imediat, l-a chemat pe preotul Gh. Iliescu în birou, c ăruia i-a imputat c ă
lucrează împotriva voin ței lui, deoarece a numit pe ieromonahul Dionisie
Udrișteanu, profesor la Seminarul Central din Capital ă.
Preotul Iliescu i-a r ăspuns că în acest sens a fost avizul comisiei
respective ministeriale și n-a lucrat împotriva ministrului, care a ripostat c ă pe
78
cererea lui D. Udri șteanu el pusese o dat ă rezoluție în sens negativ, și apoi a doua
oară.
– Da, i-a r ăspuns Iliescu, dar ambele poart ă aceeași dată!
Acuzându-l pe Iliescu de fals, acesta – care pân ă în ziua aceea n-a
răspuns atacurilor de tot felul ale ministrului – a ripostat subliniind c ă este
batjocorit și desconsiderat; și nu pentru aceasta a fost el chemat de la Izvoarele.
Tonul era foarte ridicat, a șa încât au auzit persoanele de pe sal ă și din biroul
secretarului general.
– Cât despre fals, a spus Iliescu, chema ți imediat prin telefon Parchetul și
un expert grafic s ă constate cui îi apar ține.
După aceste cuvinte furtunoase, pr. C. Burducea a început s ă se vaite c ă-l
doare ficatul și, cu ton foarte jos, a c ăutat să îndulceasc ă atmosfera40.
Apoi, Iliescu a fost la cancelaria Patriarhiei, dup ă care a plecat gr ăbit, că
“mă cheamă dl. Groza”.
Ne-am desp ărțit, spunându-mi c ă-i va expune tot conflictul pe care l-a
avut cu preotul Burducea.
Antim Nica: l-am vizitat acas ă; nu l-am aflat. L-am întâlnit totu și pe
drum și, înapoindu-m ă la el, am mâncat împreun ă, bând mai întâi câte dou ă țuici
bune.
Am discutat v. p. urm ătoare41.
Sâmbă tă, 8 decembrie 1945, dup ă-amiază, a rulat în Palatul patriarhal, în
prezența Patriarhului Nicodim, filmul sovietic relativ la alegerea și înscăunarea
Patriarhului Alexei al Rusiei, eveniment care a avut loc la Moscova anul acesta,
în prezen ța delegaților multor biserici ortodoxe str ăine, printre care și cea
română.
Filmul a fost trimis de la Ambasada sovietic ă din Bucure ști împreun ă cu
tehnicienii respectivi.
Faptele care au precedat acestui gest de curtoazie fa ță de Patriarhul
Nicodim din partea Ambasa dei sovietice sunt urm ătoarele:
Reprezentantul diplomatic sovietic în România, d. ambasador S. I.
Kaftaradze, a invitat pe Patriarhul Nicodim la solemnit ățile care au avut loc în
ultimul timp la ambasad ă cu prilejul celei de-a noua anivers ări a Constitu ției
40 Motivul real: buna reputa ție de care se bucur ă Iliescu la Groza, Constantinescu-Ia și,
Patriarh, cler în general (nota D. V.)
41 Așa în textul original. Discu ția este reprodus ă în continuare. Pe aceea și filă de
manuscris, autorul a f ăcut următoarea însemnare: “Dl. Vinogradov vorbe ște perfect
românește. Dl. Susaikov, slab; idem franceza. Dl . Kaftaradze, ambasador, f[oarte] bine:
franceza, engleza.” (n. e.)
79
staliniene, precum și a Revolu ției din octombrie. Cum Patriarhul Nicodim este la
o vârstă înaintată (la 6 decembrie a împlinit vârsta de 80 de ani) n-a putut
participa și, ca atare, a fost reprezentat prin delegatul s ău, Episcopul dr. Antim
Nica, fost al Ismailului. Acesta, v ăzând tot la Ambasada sovietic ă filmul relativ
la alegerea și înscăunarea Patriarhului Alexei al Rusiei, i-a comunicat
Patriarhului Nicodim, pe lâng ă impresiile culese, și acest fapt, ceea ce l-a
impresionat pl ăcut pe șeful Bisericii, care și-a exprimat dorin ța de a-l vedea.
Cu prilejul unei alte viz ite la Ambasada sovietic ă, Episcopul Antim Nica
i-a făcut cunoscut ă dlui general-colonel I. Z. Susaikov, loc țiitorul pre ședintelui
Comisiei Aliate de Control din România, dorin ța Patriarhului Nicodim. Dl.
general-colonel Susaikov a chemat imediat un ofi țer (maior), c ăruia i-a
comunicat s ă fie oricând gata s ă ruleze filmul amintit mai sus în Palatul patriarhal
în ziua pe care o va fixa “Înalt Prea Sfin ția Sa”.
Așa s-a ajuns la faptul men ționat mai sus, care a produs o deosebit de
frumoasă impresie Patriarhului țării.
Față de acest gest frumos și conform protocolului (invita țiile care i s-au
făcut), Patriarhul Nicodim a invitat la mas ă, a doua zi, duminic ă, 9 decembrie, pe
domnii (care au și participat):
S. I. Kaftaradze, ambasadorul Rusiei sovietice la Bucure ști, general-
colonel I. Z. Susaikov, loc țiitorul pre ședintelui Comisiei Aliate de Control din
România, general-locotent V. P. Vinogradov, șeful de stat-major al Comisiei
Aliate de Control din România, consilier I acovlev, maior I. Z. Siciov, aghiotantul
dlui general Susaikov, maior G. V. Skoda, Lucre țiu Pătrășcanu, ministrul Justi ției
și Gheorghe Petrescu, procuror general la Curtea de Apel din Bucure ști, prietenul
Patriarhului Nicodim ( și fiul fostului Mitropolit primat al României Ghenadie
Petrescu, depus din treapt ă de la 1898).
Masa a avut loc într-o atmosfer ă prietenoas ă. S-au servit icre negre,
batog, etc. Cu acest prilej, dl. ambasador Kaftaradze a d ăruit Patriarhului
Nicodim un camion de cinci tone. Formele de proprietate s-au perfectat a doua zi,
luni.
Asupra discu țiilor purtate, se afirm ă că dl. ambasador i-a propus
Patriarhului s ă fie regent dup ă abdicarea M. Sale Regelui Mihai I. Iar dup ă
perioada Regen ței, România ar urma s ă fie înglobat ă la URSS ca republic ă
federativă. (Verificând aceast ă aserțiune în cercurile clericale, ea a fost
dezmințită.)
13 decembrie 1945
În ultimele zile, s-a întrunit la Palatul patriarhal Sinodul permanent, în
frunte cu Patriarhul Nicodim.
80
Cu acest prilej, s-a hot ărât, printre altele:
– Mitropolitul Efrem En ăcescu, fost al Chiș inăului, a fost numit
Mitropolit al Bucovinei de Sud, cu sediu l la Suceava, în locul arhiereului Emilian
Antal.
– Episcopul Policarp Moru șca a fost numit Episcop al Maramure șului, cu
sediul la Sighetul Marma ției.
În locul Episcopului Policarp Moru șca, de director al Internatului
studenților teologi din Bucure ști (str. Radu Vodă ) a fost numit Episcopul Antim
Nica, fost al Ismailului.
Această hotărâre a fost înaintat ă Președinției Consiliului de Mini ștri, spre
a-și da asentimentul. Pân ă în prezent, îns ă, nu s-a primit nici un r ăspuns.
Cercurile clericale cred c ă: arhiereul Emilian Antal nu va fi înlocuit de la
Scaunul mitropolitan fiindc ă:
– a dat dovad ă de o activitate și energie deosebit ă;
– are sprijinul dlui Emil Bodn ăraș, secretarul general al Pre ședinției
Consiliului de Mini ștri.
Episcopul Policarp Moru șca este numit la Maramureș , dar în acela și timp
cumpără obiecte biserice ști de cult de la Institutul Biblic, în vederea plec ării lui
în America, unde a mai func ționat.
Pentru Episcopul Antim Nica, postul care i s-a oferit este de mic ă
însemnă tate.
Din expunerea acestei situa ții rezultă că în sânul membrilor Sfântului
Sinod nu exist ă o perfect ă unitate de vederi pentru realizarea intereselor
superioare ale Bisericii, deci ale poporului.
Mănăstirea Căldărușani, din jude țul Ilfov, a fost mistuit ă de un incendiu,
în timpul viscolului din ultimul timp.
Au ars atât biserica, precum și toate chiliile, care-au fost restaurate în anii
trecuți, cu infernale sume de bani.
În ziua de 7 decembrie a. c., pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, venind
la birou dup ă o absență oarecare, din cauz ă de boală, a avut un incident grav cu
preotul Gheorghe Iliescu, secretarul general al aceluia și departament.
a) Motivul aparent : faptul c ă preotul Gheorghe Iliescu a numit pe
ieromonahul Dionisie Udri șteanu ca profesor la Seminarul Central din Capital ă,
împotriva voin ței ministrului, exprimat ă prin două rezoluții în sens negativ.
Preotul Iliescu i-a r ăspuns că a lucrat legal și față de faptul c ă ministrul
l-a acuzat de fals, acesta a ripostat energic – pentru prima dat ă – spunându-i s ă
81
cheme imediat Parchetul și un expert grafic, ca s ă constate cine-i vinovatul cu
adevărat.
În urma unui schimb violent de cuvinte, ministrul a încercat s ă aplaneze
conflictul.
Preotul Iliescu a fost apoi, pe jos, la cancelaria Patriarhiei, de unde a
plecat grăbit la dl. Petru Groza, chemat fiind ca s ă-i expună cu acest prilej situa ția
de la Ministerul Cultelor, unde nu poate lucra cu ministrul pr. C. Burducea.
b) Motivul real : invidia preotului C. Burducea față de preotul Gheorghe
Iliescu, deoarece acesta se bucură de o foarte bun ă reputație la: dl. Petru Groza,
prim-ministru, dl. Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei, Patriarhul
Nicodim și în fața întregului cler.
În concluzie, ministrul se teme ca secretarul general s ă nu-i ia locul.
Fiind cu Fundescu, l-am întâlnit, lâng ă Ministerul Muncii, la intrarea în
străduța de vis-à-vis , în capătul căreia este sediul Crucii Ro șii din România, pe
colonelul Galin, fost șeful Cabinetului militar al mare șalului Ion Antonescu.
Printre altele, spunea c ă va fi nevoit s ă demisioneze din armat ă din cauza
atmosferei creată acolo de “politruci”.
Fiind în Transilvania și făcându-se propagand ă de către acești politruci
prin sate, condamnând pe Maniu, el s-a dus dup ă aceea tot prin sate, a adunat
lumea și i-a spus, în calitate de colonel, c ă cel care-l condamnă pe Maniu este
trădător de neam. Din cauza aceasta a avut nepl ăceri, în sensul c ă este urm ărit în
activitatea lui, i s-a f ăcut dosar ș i voiau să-l aresteze. Îns ă faza critic ă a trecut.
Acum pleac ă pentru dou ă săptămâni în Transilvania, la Dej, spre a- și
rândui situa ția.
– “Îmi spun c ă sunt manist, adaugă el. N-au gre șit, fiindcă sunt. Ba ș i mai
mult: sunt șeful secției militare maniste, îns ărcinat cu reorganizarea armatei,
proiect pe care aproape c ă l-am terminat.”
În legătură cu misiunea lui Etheridge, trimisul Americii în Bulgaria și
România, acestuia, pe când se afla la Bucure ști, i s-a furat, de la Athénée Palace,
o servietă cu documente primite de la grup ările politice din România care nu fac
parte din actualul guvern. Astfel c ă Guvernul ș tie cine a înaintat documente
americanului; cel care a dat importante docum ente este fostul ministru de Interne
al lui Maniu.
Indignat, americanul a p ărăsit imediat țara, într-o joi, de și trebuia s ă mai
rămână încă trei săptămâni. De altfel, când a voit s ă viziteze Moldova, sovieticii
nu i-ar fi permis.
82
Vineri, 14 decembrie 1945
Dimineața, m-am dus la fratele meu, care mi-a comunicat c ă am fost
căutat la el de c ătre preotul Alexandru Marinescu, inspector general șef din
Ministerul Cultelor ș i mai apoi de preotul Constantinescu Vasile (din Ploie ști),
care se afla la Culte în leg ătură cu sfințirea Bisericii Sfin ții Împărați din Ploie ști,
refăcută de preotul Aurel Popescu (dator pentru repara ții încă 16 milioane).
Preotul Constantinescu Vasile a fost trimis de c ătre preotul Gheorghe Iliescu,
secretarul general al Ministerului Cultelor.
M-am prezentat acolo pe la orele 10, la pr. Gh. Iliescu, secretarul
general, unde am gă sit și pe dl. Mircea Ionescu, șeful contabilit ății și dl.
Bârsănescu, șeful personalului. Au discutat formele de numirea mea ca șef de
cabinet al secretarului general. Felicit ări … Am scris imediat la ma șină (la dna
Marinescu) o cerere în acest sens:
“Domnule Ministru,
Subsemnatul Dudu Velicu, domiciliat în Bucure ști, str. Mitropolitul Iosif
66, cu onoare v ă rog să binevoiți a-mi încredinț a postul de șef de cabinet la
Departamentul ce cu onoare îl conduce ți, pe lâng ă persoana Pă rintelui Secretar
General Gh. Iliescu.
Primiț i, vă rog, Domnule Ministru, asigurarea deosebitei mele
considera țiuni.
Dudu Velicu
14 Decembrie 1945”
Secretarul general a pus “Se aprob ă”.
Geneza: Joi seara, preotul Gh. Iliescu, secretarul general, a avut o ședință cu
comitetul UPD, unde, printre altele (promov ări de preo ți ca inspectori la Culte
sau subinspectori: pr. Hu știu, pr. Ulpiu Petrescu), el a pus și problema mea: dac ă-
i pot fi sau nu șef de cabinet. Comitetul a aprobat. Chiar azi m-au felicitat: pr. Al.
Marinescu, inspector general șef [la] Culte, pr. Marin Ionescu (Cuibul cu Barz ă),
pr. Alexandru Ionescu, protoereu [la] Bucure ști, care mi-au spus c ă au fost de
acord când li s-a cerut opinia.
Azi am lucrat.
Dumnezeu să -mi ajute pentru a putea contribui cu o pă rticică infimă la
mai binele acestui neam românesc.
83
16 decembrie 1945
În cadrul ARLUS-ului s-a creat o Sec ție religioas ă, ultima, de altfel,
dintre sec țiuni. Scopul cre ării acestei sec țiuni este apropierea româno-sovietică
prin Biseric ă.
Comitetul acestei sec țiuni are ca pre ședinte de onoare pe Patriarhul
Nicodim, iar pre ședinte activ, pe Episcopul Iosif Gafton al Arge șului. Ceilal ți
membri sunt clerici de seam ă, printre care: Episcopul Antim Angelescu al
Buzăului, pr. Gala Galaction, scriitorul, etc., etc. Din comitet face parte și pr.
Constantin Burducea, ministrul Cultelor.
Terminându-se anul 1945, unii din memb rii s-au întrebat care este
activitatea Sec ției religioase pe timp de nouă luni ș i s-a ajuns la concluzia c ă ea
este inexistent ă42. Toate sec țiile ARLUS-ului au activat prin referate, conferin țe,
etc., numai Sec ția religioas ă n-a activat sub nici o form ă. Faptul acesta se
datorează: lipsei unui ideal în ac țiune; atitudinii de expectativ ă a multor membri,
pentru că la secție se face politic ă; neînțelegerii în rândurile membrilor (pr. Gala
Galaction este în conflict cu pr. C. Burducea), etc.
Se precizeaz ă că se vor lua m ăsuri pentru o activitate fructuoas ă.
În cercurile clericale se afirm ă că situația încordat ă de la Ministerul
Cultelor, dintre șeful departamentului, pr. C. Burducea și secretarul general, pr.
Gh. Iliescu, s-a rezolvat definitiv astfel:
În urma ultimului conflict, grav, dintre cei doi demnitari, secretarul
general a adus la cunoș tința Preș edinției [Consiliului de Mini ștri] cele petrecute.
Și cum ministrul Cultelor a mai continuat s ă vină la birou, i s-ar fi interzis aceasta
riguros de d. Petru Groza, primul ministru. În modul acesta, secretarul general are
atribuții de ministru.
Situația oficială a ministrului C. Burducea: se afl ă în concediu de boal ă.
Realitatea: nu mai este ministru, fapt care nu poate fi îndeplinit formal, spre a nu
produce o vacan ță în sânul actualului guvern.
De altfel, despre acest fapt este încredin țat tot omul care are o leg ătură
oricât de mic ă cu cercurile biserice ști și atât clericii, cât și funcționarii
Ministerului Cultelor l-au primit cu satisfac ție, deoarece ministrul C. Burducea
nu și-a putut apropia [oamenii] prin atitudinea și actele sale.
17 decembrie 1945
Episcopul Policarp Moru șca a fost numit Episcop al Maramure șului
(eparhie r ămasă fără șef de la moartea Episcopului Vasile Stan, 13 aprilie 1945).
42 Subliniere D. V. (n. e.)
84
Alegerea lui, f ăcută de Sf. Sinod, este provizorie pân ă ce se va pronun ța
Congresul na țional bisericesc, care poate alege un altul.
Episcopul Moru șca și-a luat postul în primire.
Preotul Nicon a fost înlocuit de la direc ția Seminarului Central din
București cu preotul Vasile Ionescu, profesor secundar la Buz ău. Preotul Nicon
se simte foarte nedrept ățit, deoarece schimbarea nu este motivat ă, zice el, decât
prin cauze de ordin politic:
Noul director este fratele protoere ului Alexandru Ionescu din Bucure ști
și membru al Uniunii Preo ților Democra ți. Oricum, orient ările noi în cadrul
formării viitorilor clerici cer oameni noi, ca atare, interesele superioare primeaz ă.
În privin ța incendiului de la Mă năstirea Căldărușani, jud. Ilfov, se
precizeaz ă:
A ars pân ă în temelii a șa numita cetate a m ănăstirii, compus ă din chilii,
muzeu bisericesc, cu dormitoarele și paraclisul elevilor, r ămânând zidurile.
Obiectele de muzeu au fost salvate, ca și biserica.
Cauzele incendiului s-ar datora unui scurt circuit sau aprinderii grinzilor
din cauza unui co ș.
Pagubele sunt foarte mari.
Joi, 20 decembrie 1945
Pr. Zaharia Mântulescu a demisionat din postul de director general al
Ministerului Cultelor. Demisia i-a fost cerut ă de ministrul pr. C. Burducea, care-l
pusese în disponibilitate ieri, 19 decembrie a. c. El demisioneaz ă pe data de 1
ianuarie 1946.
Față de faptul c ă preotul Zaharia Mântulescu a demisionat, decizia cu
punerea în disponibilitate se va retr age, la cererea lui, de la Monitorul Oficial ,
unde fusese trimisă spre publicare. În locul lui va fi numit preotul Haralambie
Popescu de la Biserica Sfin ții Voevozi din Capital ă.
Preotul Gh. Iliescu, secretar general la Ministerul Cultelor, a demisionat
azi. Demisia a prezentat-o ministrului s ău, pr. C. Burducea, care a primit-o, dar
n-a înregistrat-o.
După aceea, pr. Iliescu s-a prezentat dlui Ripo șanu, secretar general la
Președinție. Mâine urmeaz ă să se prezinte la d. Petru Groza, primul ministru ( și
la Patriarh).
Motivul: nu poate lucra cu ministrul s ău.
De la orele 15.30 a avut loc la Ministerul Cultelor serbarea pomului de
Crăciun, pân ă la orele 19, la care au participat: ministrul pr. C. Burducea,
85
secretarul general pr. Gh. Iliescu și funcționarii. Au vorbit preotul Gh. Iliescu și
pr. C. Burducea, dup ă care s-au îmbr ățișat.
Apoi pr. C. Burducea i-a spus preotului Iliescu s ă-i comunice directorului
general Zaharia Mântulescu s ă-și prezinte demisia.
Ieri după -masă, preotul C. Burducea a dat o decizie prin care îl punea în
disponibilitate pe Zaharia Mânt ulescu, pentru atitudinea sa fa ță de ministru și
depășire de atribu ții. Decizia a fost trimis ă la Monitorul Oficial spre publicare.
Preotul Zaharia Mântulescu nu vrea. Pr. Iliescu i-a spus c ă și el a
demisionat (demisia nu i s-a înregistrat și o ține ministrul la el).
La orele 20.20, Zaharia Mântulescu î și scrie demisia în cabinetul
secretarului general, în fa ța acestuia și a mea, pe data de 1 ianuarie 194543,
spunând c ă, dacă pleacă ministrul, va reveni asupra ei. A demisionat cu condi ția
de a retrage decizia trimisă la Monitorul Oficial . Preotul Iliescu i-a prezentat
demisia lui Mântulescu la ora 21 cu condi ția pusă, rămânând ca schimbul
decizie-demisie s ă se facă a doua zi, mâine. Demisia a r ămas la Iliescu.
În locul lui este numit preotul Haralambie Popescu, de la Biserica Sfin ții
Voevozi din Capital ă.
Dimineața, preotul Iliescu a fost la dl. Ripo șanu, secretarul general la
Președinție, căruia i-a relatat cazul cu demisia lui. A fost asigurat c ă va rămâne
pe loc și că mâine să meargă în audien ță la dl. Petru Groza, primul ministru.
(Preotul Vasea l-a sf ătuit insistent s ă meargă la Președinție).
21 decembrie 1945
Ieri a avut loc la Ministerul Cultelor serbarea pomului de Cră ciun. Cu
acest prilej, a vorbit preotul C. Burducea, care a subliniat truda unor directori în
procurarea sumei de cinci milioane pentru pom; iar dac ă el a cerut din ace ști bani
500.000 lei, a f ăcut-o pentru a avea o rezerv ă, iar nu din alte interese.
(După discurs, s-a îmbr ățișat și sărutat cu preotul Gh. Iliescu, secretarul
general; s ărutarea lui Iuda, spuneau func ționarii).
Azi, la orele 16, pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, va fi primit în
audiență de Patriarhul Nicodim.
Situația la Ministerul Cultelor se complic ă prin [re]venirea la minister a
preotului C. Burducea, șeful departamentului.
Secretarul general pr. Gh. Iliescu, demisionând, for țat de atmosfera
creată de ministru, iar preotul Zaharia Mânt ulescu, director general, demisionând,
forțat fiind de ministru – c ă altfel va fi arestat (amenin țarea ministrului) -,
43 Corect: 1946 (n. e.)
86
Președinția și Ministerul Propagandei iau atitudine împotriva ministrului
Burducea, ș i încă dârză.
Primul ministru, adânc mâhnit c ă nu se poate întrona pacea la Culte, s-a
exprimat c ă acest departament trebuie desfiin țat.
Se așteaptă hotărârea primului ministru și a ministrului Propagandei.
Portret psihologic: preotul Cândea, preotul dr. Liviu Stan.
1. Preotul Cândea. Preot, profesor la Academia Teologic ă din Sibiu. Este
discipolul și omul de încredere al Mitropolitului Nicolae B ălan al Ardealului. Ca
atare, având în vedere c ă cel prins la înc ătușarea voin ței Mitropolitului B ălan nu
mai poate sc ăpa prin nici o sfor țare, de nici un fel, preotul Cândea a fost și este la
dispoziția acestuia.
Introdus de acesta la Preș edinția Consiliului de Mini ștri, pe lâng ă
persoana primului ministru, dr. Petru Groza, preotul Cândea activeaz ă intens
(neoficial) în calitate de consilier intim al primului ministru pentru problemele
bisericești. Pentru aceasta, el face leg ătura cu Ministerul Cultelor. Ca atare, el
este o anten ă a primului ministru în Ministerul Cultelor, pe de-o parte, iar pe de
altă parte o anten ă a Mitropolitului Bă lan la Pre ședinție și la Ministerul Cultelor.
Accesul în cabinetul primului ministru și al secretarului general, dl Ripo șanu,
este liber ș i fără protocol.
Prezența lui la Pre ședinție se datore ște dorinței primului ministru de a
avea un consilier pentru problemele biserice ști, precum ș i interesului
Mitropolitului N. B ălan, întâi pentru Biseric ă, merit care trebuie s ă i se
recunoasc ă, iar în al doilea rând pentru el, spre a- și asigura o poziț ie puternic ă în
fața primului ministru.
Cât despre persoana preotului Câ ndea, acesta este serios, inteligent,
diplomat (abilitate și perspicacitate), știind să tacă și să vorbeasc ă după
împrejurări. Ponderat și cu tact. Acoperit de v ălul misterului unui preot tibetan,
preotul Cândea îș i îndepline ște rolul pe care-l joac ă un chinez în executarea unei
grele misiuni secrete.
Aceleași observa țiuni pentru preotul dr. Liviu Stan, profesor la aceeaș i
academie și având aceea și misiune pe lâng ă primul ministru, plus conturarea
veșnică a unui zâmbet pe buze, care atrage individul mai uș or în cadrul format
pentru preocup ările propuse în jurul scopului urm ărit [sic!]. A fost secretar
general al Ministerului Cultelor sub regimul legionar.
Preotul Gh. Iliescu, în timp ce lucra cu preotul C. Burducea, ministrul
Cultelor, a fost chemat la telefon de dou ă ori de dna Iva șcu de la Ministerul
Propagandei, ca s ă-i comunice c ă dl. profesor Constantinescu-Ia și, ministrul
Propagandei, se afl ă acasă, unde roag ă să i se dea cât mai urgent un telefon. Nu l-
am chemat, dar dup ă ce a ieșit de la lucru i-a telefonat la 57926, la orele 14. Cred
87
că i-a dat instruc țiuni asupra modului de a se comporta fa ță de ministrul
Burducea, a c ărui prezen ță la minister este de neîng ăduit de cel care-i gereaz ă
locul (Constantinescu-Ia și).
Cred că Iliescu rămâne mai departe.
Plecând la orele 15 cu ma șina, preotul Zaharia Mântulescu spunea c ă-i
pare ră u că și-a dat demisia, deoarece preotul Burducea, ministrul, nu și-a
respectat cuvântul de a retrage decizia asupra punerii primului în disponibilitate,
trimisă la Monitorul Oficial , unde totu și a apărut.
Pentru azi dup ă-amiază spunea c ă merge la minister, unde va înregistra,
personal, o cerere prin care revine asupra demisiei, pe care a dat-o sub ameni țare
(că va fi altfel arestat).
Seara, preotul Gh. Iliescu urmeaz ă să-l viziteze pe preotul Zaharia
Mântulescu, la care va cina.
Sâmbătă, 22 decembrie 1945
Prin decizia ministerială no. 2152 din 1945 se aprob ă demisiunea pr.
Zaharia Mântulescu din postul de direct or general pentru Culte, pe data public ării
în Monitorul Oficial .
Pe aceea și dată se însărcinează cu atribu țiunile de director general
părintele inspector general delegat Haralambie Popescu.
(Monitorul Oficial , partea I, an CXIII, no. 294, sâmbă tă, 22 decembrie
1945)
Azi, la orele 15, pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a primit demisia
preotului Gh. Iliescu, demisie pe care i-a dat-o cu câteva zile în urm ă.
În după amiaza zilei, decizia în acest sens urmeaz ă să apară în Monitorul
Oficial .
Episcopul Antim Nica a fost instalat în fruntea Institutului Teologic din
București (str. Radu Vod ă, no. 24 bis). În acest institut locuiesc și primesc o
educație creștină viitorii clerici de mir.
Azi, clădirea fiind ocupat ă de armată aproape în întregime, c ăci este
instalat în ea un spital, studenț ii viețuiesc în condi ții foarte grele. Din cauza
lipsei de paturi, sunt nevoi ți să doarmă până și trei studenț i într-un pat.
Prezența Episcopului Antim îndrept ățește pe studen ți să nădăjduiască și
reglementarea st ării actuale.
Azi a apărut în Monitorul Oficial decizia prin care se primeș te demisia
preotului Zaharia Mântulescu din postul de director general al Ministerului
Cultelor.
88
Gh. Iliescu, secretar general la Culte. Azi a fost o zi furtunoas ă pentru el.
“Nu mai pot lucra cu tâlharul ă sta”, îmi spunea de preotul C. Burducea, ministrul
Cultelor.
Rugat să-i primeasc ă demisia pe care i-a dat-o în trecut, i-a primit-o
(ministrul). A r ămas ca dup ă-masă să-i facă decizia și s-o trimit ă la Monitorul
Oficial , fapt de care Iliescu era foarte încântat, “c ă scap de aici”.
La orele 15, am plecat cu Iliescu, cu ma șina de la minister. Și-a luat
bagajul pe care-l avea în camera 46, la minister, la etaj. Am ajuns la mine acas ă
la 15.20, ne-am s ărutat și mi-a spus s ă comunic tuturor că a demisionat și a plecat
la Izvoarele. “Numai s ă n u a f l e P r e ședinția că am demisionat, c ă nu-l lasă pe
Burducea s ă-mi publice demisia la Monitorul Oficial .”
L-am întrebat ce fac eu, ca ș ef al lui de cabinet, spunându-i totodat ă că
plec și eu. Mi-a r ăspuns să stau pe loc ca s ă fac lucrarea asupra Congresului
general al preo ților din 16-17 octombrie a. c., care este și dorința ministrului, care
a spus că n-are nimic cu mine (deș i nu-i plac ochii mei). R ămân, încredin țat fiind
că Iliescu revine.
Ministrul i-a fă cut repro șuri că a activat contra lui, atră gându-i
atențiunea, dac ă i se oferă postul de ministru, s ă nu primeasc ă. Când i-a spus c ă-i
primește demisia, preotul Gh. Iliescu i-a prezentat ministrului o scrisoare pe care
a trimis-o cu câteva minute mai înainte, în biroul s ău, fiind și eu de fa ță. Iată
scrisoarea, pe care mi-a dictat-o la rug ămintea mea, ca să existe documentul și-n
copie:
“Prea Cucernice P ărinte Ministru,
Și pe această cale din nou v ă rog stă ruitor a da curs favorabil cererii mele
de demisie din postul de secretar genera l al Departamentului Cultelor, ce cu rar ă
vrednicie îl conduce ți.
Motivele ar ătate în scrisoarea și demisia ce v-am trimis m ă determin ă a
mă retrage din acest post.
Sănătatea mea, interesele mele familiare [sic!] și lipsurile cu care m ă
zbat, precum și dorința credincio șilor mei de a fi în mijlocul lor, constituie atâtea
motive pentru a-mi satisface dorin ța.
În ceea ce priveș te raporturile între mine și P. C. V., ră mân acelea și, de
dragoste, respect, fr ățietate și recunoștință.
Sigur că mă veți asculta, vă doresc Sfintele S ărbători a le petrece în pace
și liniște deplină .
Respectuos,
ss Gh. Iliescu 22. XII. 1945”
89
Scrisoarea i-a scris-o pe o bucat ă de hârtie carton, format carte po ștală cu
antetul “Ministerul Culturii Na ționale și al Cultelor. Subsecretariatul de Stat al
Cultelor ș i Artelor. Secretarul General.”
Luni, 24 decembrie 1945
Fiind la Ministerul Cultelor, pr. C. Burducea, ministrul acestui
departament, m-a chemat, fiind pe sal ă, gata să plece (dup ă ce rămăsese puțin
timp la birou) și mi-a spus c ă preotul Iliescu, secretarul general a demisionat,
adăugând: “Eu am în țeles să lucrez cu el și pe plan politic; deci, nef ăcând
aceasta, a trebuit s ă plece.”
Apoi, mi-a spus ca eu s ă rămân în postul meu ca șef de cabinet, până se
va clarifica situa ția: cine va fi secretar general.
“Cât despre mine, – a continuat el – dacă mi se impune secretar general,
demisionez, iar dac ă mă lasă să-l aleg eu, atunci îl numesc pe d. Suciu.”
Apoi, mi-a spus s ă mă ocup cu lucrarea asupra Congresului general
preoțesc din 16-17 octombrie 1945, de la Bucure ști, fapt despre care mi-a vorbit
la vreme și Gh. Iliescu.
Mai apoi, preotul Haralambie Popescu de la Biserica Sfin ții Voevozi m-a
felicitat, asigurându-m ă de toată prietenia lui (numit director general în locul lui
Zaharia Mântulescu, la 22 decembrie a. c.).
Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, a afirmat că , dacă Guvernul îi
impune un secretar general, el va demisiona.
În cazul când i se lasă latitudinea de a și-l alege, îl va numi pe avocatul
Suciu, ș eful Contenciosului Ministerului Cultelor.
29 decembrie 1945
Pr. Vasilovschi, fost în Bucovina, la Cern ăuți, consilier referent, fost
consilier la Consiliul Central Bisericesc din Bucure ști, a trecut preot la Biserica
Icoana din Capital ă.
Numit fiind apoi preot al Bisericii ortodoxe române din Berlin – înfiin țată
de preotul Palaghi ță Ștefan, legionar – el a plecat acolo împreun ă cu familia (so ția
și o fiică), unde a fost surprins de r ăzboi. Se afirm ă că azi el se află într-un lag ăr
din Germania, zona american ă.
O fiică a sa cu so țul ei locuiesc înc ă într-o cas ă a Bisericii Icoana, f ără
absolut nici un drept, doar cu obl ăduirea Patriarhului Nicodim, care produce
nemulțumiri.
90
Preotul dr. Marin Ionescu de la Biserica Cuibul cu Barz ă din Bucure ști
continuă să facă demersuri pretutindeni, pe lâng ă persoanele influente, pentru a
putea obține postul de profesor universitar – catedra Catehetic ă – la Facultatea de
Teologie din Bucure ști. Contracandidatului la acest post, preotului dr. Fecioru
(de la Biserica Cu țitul de Argint) îi aduce învinuirea c ă nu este de specialitatea
catedrei la care aspir ă.
În cercurile clericale se discut ă cu un deosebit interes știrea după care pr.
Ștefan Iordă nescu de la Biserica Ceau ș Radu din Capital ă (str. Vulturului) va fi
ales ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucure știlor.
Preotul acesta, v ăduv, a fost ani de-a rândul consilier la Consiliul Central
Bisericesc și la cancelaria Patriarhiei, fiind cu adev ărat un stâlp al Bisericii:
foarte cult, un perfect cunosc ător al legilor, regulamentelor biserice ști și
canoanelor, un om ideal în domeniul administra ției biserice ști, bun orator, de o
înaltă ținută morală, integru, el va fi un arhiereu ideal, care va trasa în Biseric ă un
drum nou, reabilitând în fa ța istoriei ș i a poporului mul ți din actualii ierarhi, care
nu-și justifică nici prezenț a în societate, necum în fruntea unei eparhii.
Clerul îl a șteaptă pe preotul Iord ănescu la arhierie ca pe un mântuitor.
Este om în vârst ă.
91
1 ianuarie 1946
În ziua de sâmb ătă, 29 decembrie 1945, pr. C. Burducea, ministrul
Cultelor, a prezentat Patriarhului Nicodim pe pr. Haralambie Popescu, noul
director general al Ministerului Cultelor, care gireaz ă și postul de secretar general
al aceluia și departament.
Avocatul Suciu44, șeful Contenciosului Ministerului Cultelor, fost girant
al postului de secretar general al aceluia și departament, a spus c ă refuză să
primească, în cazul când i se ofer ă un post înalt de c ătre ministrul pr. C.
Burducea, deoarece acesta s-a servit de el “ca de o batist ă”, pe care apoi a
aruncat-o.
În curând (se crede c ă mâine), va apare un volum-album închinat
Patriarhului Nicodim, cu prilejul împlin irii vârstei de 80 de ani. Albumul este
tipărit de Spiru Grigore, ziarist improvizat, din jurul Patriarhului, care a suportat
cheltuielile respective (câteva milioane).
Sâmbă tă, 29 decembrie 1945, pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a
intervenit s ă se scoat ă din album chipul preotului Gh . Iliescu, fostul secretar
general al Cultelor. Chipul n-a fost scos, la intervenț ia ulterioar ă a unui cleric45,
care a spus c ă “nu e bine ceea ce se face. Preotul Gh. Iliescu va veni ministru la
Culte, dar pr. Burducea nu va veni niciodat ă.”
3 ianuarie 194646
Patriarhul Nicodim Munteanu . După cum natura î și are curiozităț ile ei,
din capriciu sau voin ță de divertisment, tot a șa se pare că se întâmpl ă și în viața
oamenilor. Curiozit ățile oamenilor care ocupă un loc de frunte în via ța unui
popor atrag mai deosebit aten țiunea decât a oamenilor “Ion” de pe strad ă.
Așa, Patriarhul Nicodim se desf ătează cu un coco ș și o pisică, în orele
libere, vietăț i pe care le prezint ă și invitaților lui, uneori.
Cocoșul este așezat pe o tav ă curată , care str ăluceș te. Așezat, coco șul
privește tava, se vede și începe s ă cânte cucurigu. Și nu înceteaz ă de a cânta până
nu este luat de pe tav ă. Așezat pe tav ă, începe s ă cânte din nou și așa, la nesfâr șit,
până i se face mil ă ierarhului de bietul cocoș .
Pisica:
44 Numele lui real [este] Ilca; ca atare, semneaz ă Ilca-Suciu (nota D. V.)
45 Diaconul dr. Tu ță de la Patriarhie și Tipografia C ărților Biserice ști (nota D. V.)
46 În manuscris este men ționat, în mod eronat, anul 1945 (n. e.)
92
Patriarhul, din pozi ția de drep ți, se apleacă înainte pân ă jos, făcând un
cerc cu bra țele atârnate. Pisica trece prin cercul bra țelor până obosește Patriarhul,
nu ea, stând în această poziție. Și aceasta la vârsta de 80 de ani.
A doua zi de Cr ăciun, după terminarea serviciului divin de la Biserica
Domnița Bălașa din Capital ă, preotul Florian Gâldan, deservent la acel loca ș, a
adus în fa ța altarului patru persoane: o doamn ă și trei ofițeri străini. Credincioș ii,
care erau în num ăr foarte mare la slujb ă, au privit curioș i cele ce aveau s ă
urmeze.
Cele patru persoane erau:
Soția viceamiralului american Stephenson, apoi un maior și doi căpitani
din armata american ă. Aceștia au îngenunchiat, iar preotul Florian Gâldan i-a
mărturisit și împărtășit, după care le-a citit rugă ciunile cuvenite, inclusiv
“Apostolul” și Evanghelia zilei, în limba englez ă, după o carte. În timpul acesta,
americanii rosteau încet rug ăciuni. Asisten ța a fost foarte impresionat ă de acest
fapt.
Preotul Florian Gâldan, originar din jud. Teleorman, este absolvent al
Seminarului Nifon Mitropolitul din Bucure ști. Studiile teologice și le-a făcut în
America, în calitate de bursier al unei funda ții de peste Ocean. Este c ăsătorit cu
fiica avocatului Tudor Popescu, cunoscut apă rător al Bisericii.
Preotul Gâldan a înfiin țat în Bucure ști un internat pentru elevi, pe care-l
conduce el (în strada Sfin ții Apostoli).
Miercuri, 2 ianuarie a. c., un însemnat num ăr de preo ți și cântăreți din
Capitală s-au adunat la Palatul patriarhal și i-au prezentat Patriarhului Nicodim
felicitări și omagii, cu prilejul anului nou și a împlinirii vârstei de 80 de ani.
Dintre cei prezen ți, au vorbit: arhiereul Veniamin Pocitan, vicar patriarhal și
preotul C. Burducea, ministrul Cultelor. Tuturor le-a r ăspuns Patriarhul,
subliniind pilda pe care trebuie s-o dea preotul în fa ța poporului și făcând apel la
dragoste și pace.
Cu acest prilej a ap ărut un album Nicodim. 1865-1945 și un număr festiv
din Glasul Bisericii , revista Arhiepiscopiei Bucure știlor.
Sâmbătă, 5 ianuarie 1946
Mitropolitul Nifon Criveanu.
Fiind în ora ș, m-am gândit c ă, înainte de a merge acas ă, trebuie s ă-l văd
și pe Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Olteniei. Trecând pe la Biserica Sf.
Spiridon Vechi, din Pia ța Senatului, l-am întâlnit aco lo pe mitropolit, închinându-
se la icoane, dup ă care am plecat împreună la el.
93
După ce am discutat diferite chestiuni, l-am întrebat care mai este situa ția
lui și mi-a răspuns că, atâta vreme cât este ministru al Cultelor pr. C. Burducea,
nu se va putea face nimic.
În curând îns ă, Mitropolitul Nifon va începe din nou s ă facă pretutindeni
demersuri pentru reînființ area Mitropoliei Olteniei.
Între timp, a venit și diaconul dr. Tu ță de la Patriarhie, pe care l-am l ăsat
apoi cu mitropolitul. La pl ecare, am mers cu diaconul Tu ță la el. Pe drum, mi-a
spus că mitropolitul l-a chemat prin arhimandritul dr. Filaret Jocu (de la
Patriarhie) și l-a întrebat dac ă nu-i poate procura documente compromi țătoare la
adresa arhiereului Atanasie Dincă , locotenent de Episcop al Episcopiei
Râmnicului-Noului Severin, reînfiin țată prin desfiin țarea Mitropoliei Olteniei, al
cărei șef era Mitropolitul Nifon Criveanu. Diaconul dr. Tu ță i-a răspuns că nu-i
poate procura, deoarece nu știe de existen ța unor astfel de acte.
Ajuns acas ă la diaconul Tuță , mi-a ar ătat două icoane: una mare,
dimensiuni 1m/1m aproximativ, pictat ă pe lemn și reprezentând “Adormirea
Maicii Domnului”, cu Hristos deas upra unor nori, purtând un prunc înf ășat pe
brațul stâng. Pe verso scrie gros “No. 14, M ăgure(le)”, cu cerneal ă neagră;
una mică, Sf. Dimitrie cu acoperiș de argint și înrămată. Am desf ăcut-o
și am constatat c ă pe icoană este pictat numai capul Sfântului Dimitrie.
Icoanele i-au fost d ăruite cu o zi înainte de intendentul Palatului
patriarhal, un c ălugăr în vârstă de 32 de ani, fost la Odesa, ș i ucenicul
Mitropolitului Visarion Puiu, fost al Bucovinei, r ămas în Germania în timpul
războiului care s-a terminat în 1944. Acest că lugăr a fost adus – se afirm ă – la
Patriarhie de Patriarhul Nicodim, ca acesta “s ă pună mâna” pe lucrurile de pre ț pe
care le are de la Mitropolitul Visarion, afar ă de acelea g ăsite la Mă năstirea
Cernica și confiscate de poliț ie.
Călugărul i-a dat diaconului Tu ță cele două icoane dintr-o ladă mare cât
un pat. Așa că are el ceva din ale Mitropolitului Visarion.
Cu prilejul Bobotezei, Patriarhul țării se prezenta la Palatul regal cu
“botezul”. Anul acesta, Patriarhul Nicodim l-a trimis vineri, 4 ianuarie, la Palat
pe profesorul I. D. Ștefănescu, omul s ău de încredere, ca s ă se intereseze când
poate merge acolo. Se afirm ă că profesorul a vorbit chiar cu Regele Mihai I (al
cărui preceptor a fost), care i-a fixat ziua de sâmb ătă, 5 ianuarie, când urma s ă i
se comunice ora de la Palat.
Sâmbă tă dimineața, la ora 9, trei ma șini erau în a șteptare, ca s ă transporte
pe Patriarh ș i personalul ajut ător, preoți și diaconi, care se aflau îmbr ăcați în
odăjdii în Palatul patriarhal. La ora 11.30, i-a comunicat de la Palat c ă Patriarhul
nu poate fi primit, deoarece Rege le era foarte ocupat cu conversa țiile în leg ătură
cu tratativele în sensul hot ărârilor de la Moscova.
94
Se afirmă, în cercurile apropiate Patriarhului Nicodim, c ă profesorul I. D.
Ștefănescu, “omul Patriarhului”, va fi numit ministru în actualul cabinet (dr.
Petru Groza), la dorin ța Regelui Mihai I, care l-ar agrea.
Om fără caracter, f ără scrupule, intrigant de factura unui fanariot,
malițios, superficial în domeniul artei (pic tura) în care este profesor, I. D.
Ștefănescu este un personagiu nefast pentru Patriarhul Nicodim, al c ărui consilier
intim a fost și continuă a fi.
Preotul Moraitakis, parohul Bisericii grece ști din Capital ă (Bdul Pake
Protopopescu) este reprezentantul Patriarhului ecumenic din Constantinopol pe
lângă Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Func țiunea aceasta o de ține încă din
timpul păstoriei Patriarhului Miron. Om foarte inteligent și bun diplomat, pr.
Moraitakis era cunoscut ca un naț ionalist intransigent. Azi, el a r ămas acelaș i,
deși se pare c ă ar fi aderat la principiile de mocratice. Este un regalist convins,
care joac ă un rol de frunte în cadrul orient ării politice a comunit ății grecești
locale.
9 ianuarie 1946
Circulă știrea, în cercurile clericale, dup ă care preotul C. Burducea,
ministrul Cultelor, ar inten ționa să demisioneze, iar în locul lui s ă vină ministru o
persoană civilă.
Până azi, n-a fost numit nimeni în postul de secretar general al
Ministerului Cultelor, în locul preotulu i Gh. Iliescu, demisonat la 22 decembrie
1945. Demisia acestuia, de și i-a fost primită , totuși ea n-a ap ărut în Monitorul
Oficial .
Se afirmă că ministrul Cultelor i-a propus acest post avocatului Suciu,
șeful Contenciosului din acela și departament, care a refuzat. Totu și, în cazul când
Suciu ar fi primit postul, Uniunea Preo ților Democra ți n-ar fi acceptat, deoarece
ea voiește să fie un preot secretar general la Ministerul Cultelor.
Patriarhul Nicodim va numi în locul arhiereului Galaction Gordun, stare ț
la Mănăstirea Neam ț (care nu mai este apreciat “din cauza prostiilor pe care le-a
făcut acolo”, ca-n toat ă viața lui, de altfel), probabil pe actualul stare ț al
Mănăstirii Cernica, arhimandritul Partenie Bu șcu.
Se afirmă că s-a aplanat conflictul dintre pr. C. Burducea, ministrul
Cultelor, și pr. Zaharia Mântulescu, fost director al aceluia și departament.
Ministrul ar inten ționa ca în postul de secretar general al Cultelor, s ă-l numeasc ă
pe pr. Zaharia Mântulescu.
10 ianuarie 1946
95
Aseară, preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, a declarat acas ă, în
cercul lui familiar [sic!], c ă în curând va fi nevoit s ă demisoneze din postul de
ministru pe care-l ocup ă, deoarece: a) atmosfera pe care și-a creat-o în Guvern
este insuportabil ă; b) clerul – inclusiv prietenii lui – îi este împotriv ă; c) prof. P.
Constantinescu-Ia și nu-l mai agreaz ă ca în trecut; d) în fa ța Guvernului de la
Moscova și a Patriarhului Alexei nu se mai bucur ă de încrederea din trecut,
deoarece s-a constatat c ă Congresul General al Preo ților și al reprezentanț ilor
tuturor cultelor (Bucure ști, 16-17 octombrie 1945), care a fost organizat de el, a
constituit un act sau a fost un congres antisovietic și antiguvernamental (FND)
Pentru luni, 14 ianuarie a. c., pr. C. Burducea, ministrul Cultelor va
invita la minister pe reprezentan ții tuturor cultelor sau asocia țiunilor religioase
din țară pentru o consf ătuire preliminar ă, în cadrul execut ării hotărârilor de la
Moscova, în ceea ce prive ște libertatea cultului.
În cercurile clericale se afirm ă că, față de lipsa de simpatie a Guvernului
de la Moscova fa ță de pr. C. Burducea, acesta fiind nevoit s ă demisioneze din
postul de ministru al Cultelor, va putea r ămâne totu și în post cu o singur ă
condiție, fixată de Soviete: s ă realizeze separarea Bisericii de Stat.
16 ianuarie 1946
Pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, i-a propus preotului C. Stanciu
(social-democrat, din Bucure ști, Biserica Sfântul Nicolae Vl ădica, de lâng ă
Mitropolie) s ă ocupe postul de secretar general al aceluia și departament. Preotul
Stanciu a refuzat, iar în cercul prietenilor s ăi s-a exprimat c ă la Ministerul
Cultelor nu vrea s ă vină decât în calitate de ministru, pentru ca s ă repare toate
greșalele [sic!] f ăcute de preotul Burducea.
În cercurile monahale se afirm ă că numirea arhimandritului Haralambie
Vasilache ca stare ț al Mănăstirii Neam ț a produs o adânc ă indignare și revoltă
sufleteasc ă în rândurile c ălugărilor, noul stare ț fiind bine cunoscut ca un om de
intrigi josnice, meschină rii, etc. C ălugării sunt hot ărâți să-l izgonească din
mănăstire, chiar în clipa sosirii lui.
Arhiereul Galaction Gordun Silistreanul a fost înlocuit din postul de
stareț al Mănăstirii Neam ț pentru că a făcut afaceri cu Max Au șnit, în legă tură cu
fabrica de cherestea a m ănăstirii, care i-a fost închiriat ă acestuia din urm ă.
Pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a cerut, în ultimul timp, Patriarhului
Nicodim – cum a mai procedat, de altfel, și altă dată – să aprobe cererile a șapte
preoți care solicitau numiri, transfer ări, etc. Patriarhul a ezitat. După aceea,
ministrul a discutat cu el, ca s ă-l intimideze, diferite chestiuni, printre care:
separarea Bisericii de Stat; introducerea “Bisericii vii”; desfiin țarea catapetesmei
din biserici, pentru ca poporul s ă vadă ce mișcări face preotul în altar;
96
desființarea mănăstirilor ca “focare pentru trântori”. Nu se cunoaș te atitudinea
Patriarhului fa ță de aceste propuneri-reforme, care ar avea un efect negativ
extraordinar în popor. Totu și, în ceea ce prive ște problema separ ării Bisericii de
Stat, se afirm ă că preotul C. Burducea ar urma s-o rezolve, deoarece de ea este
condiționată situația lui: a r ămâne sau nu ministru, condi ție care ar fi pus ă de
Soviete. Din aceast ă problem ă, preotul C. Burducea face un joc, f ără s-o
realizeze, pentru a- și menține scaunul de ministru.
17 ianuarie 1946
Uniunea Preo ților47 Democraț i este un organ a c ărui funcțiune social ă a
încetat curând dup ă ce a luat fiin ță. Agonia a constituit-o Congresul general al
Clerului din 16-17 octombrie 1945. Nici pl ămânul american de o țel n-o mai
poate salva. Clerul cunoa ște acest fapt, ca și membrii UPD-ului. Concluzia: în
urma apariț iei în viața politică a țării, a partidelor Na țional Liberal br ătienesc și
Național Țărănesc manist, clerul s-a înregimentat în ele, în parte, dup ă
apartenen țele din trecut. Aceasta, atât în provincie, cât și-n Capital ă.
18 ianuarie 1946
În cercurile clericale apropiate preotu lui C. Burducea, ministrul Cultelor,
se afirmă că preoții Liviu Stan, Spiridon Cândea și Zaharia Mântulescu (fost
director general al Ministerului Cultelor) au început s ă ducă o campanie comun ă,
puternică, pentru “ră sturnarea” acestuia (C. Burducea). În locul preotului C.
Burducea ar urma, aproape sigur, să vină preotul Gh. Iliescu, fost secretar
general, afirm ă alte cercuri clericale. Îns ă în cazul când preotul Gh. Iliescu nu va
ocupa postul, pr. Liviu Stan va fi ministru.
24 ianuarie 1946
Azi, după oficierea Te Deum -ului în Catedrala patriarhală , cu prilejul
zilei de 24 ianuarie, Patriarhul Nicodim a slujit, dar nu a mers în fa ța bisericii
pentru ca s ă asiste, cu oficialitatea, la defilarea trupei, ci a r ămas în altar.
Directorul ceremonialului din Pre ședinția Consiliului de Mini ștri, d. Mircescu,
văzând că Patriarhul Nicodim nu apare, a mers în altar și l-a invitat, dar el tot n-a
venit. De asemenea, clericii care au slujit la Te Deum au fost opri ți de Patriarh de
a apare în fa ța bisericii, astfel c ă, împreun ă cu șeful lor, au r ămas în altar, de unde
au plecat dup ă ce defilarea a luat sfâr șit.
Clericii au r ămas mirați de acest gest al Patriarhului.
47 În original: “Patrio ților”; probabil, o eroare de redactare (n. e.)
97
În ziua de 24 ianuarie 1946, a fost înmormântat la Ia și protoereul
Gheorghe Necula, o figur ă foarte bine cunoscut ă a clerului Moldovei.
Arhiereul Veniamin Pocitan Sinaitu l, vicar patriarhal, a afirmat că
preotul Gh. Necula a fost omorât de un nepot al Mitropolitului Irineu Mih ălcescu
al Moldovei, chiar în fa ța acestuia și în curtea Mitropoliei din Ia și. Asasinul a fost
arestat.
Faptul acesta, care a produs o profund ă impresie în ora ș și-n toată
Moldova, îi creeaz ă Mitropolitului Moldovei o situa ție foarte delicat ă.
Cred că este vorba de Petreanu, inte ndentul Palatului mitropolitan din
Iași, care se d ă drept nepot al mitropolitului, ceea ce în realitate nu este adev ărat.
Adevărul este că el îl stăpânea complet pe mitropolit, cu care lua masa totdeauna,
în palat. El a fost patronul unui magazin de sticl ărie din Bucure ști și sora lui,
doctoriță (?)48, în cartierul Tei sau Floreasca din Bucure ști, este “prietena”
mitropolitului. De altfel, în 1940, el a fost închis în închisoarea Galata pentru
delapidare de fonduri publice, iar Mitr opolitul Irineu l-a scos, depunând o mare
sumă de bani drept cauț iune, pentru ca s ă fie judecat în libertate.
În cercurile clericale circul ă insistent ș tirea după care Mitropolitul Nifon
Criveanu va fi repus în fruntea Bisericii din Oltenia, dup ă care ar urma s ă fie ales
Patriarh al României.
Pentru a preîntâmpina o eventual ă rezistență sau un scandal din partea
călugărilor Mănăstirii Neam ț, cu prilejul luă rii în primire a postului de stare ț de
către arhimandritul Haralambie Vasilache, care nu este câtu și de puțin apreciat
acolo, Patriarhul Nicodim l-a trimis pe acesta înso țit de arhiereul Atanasie Dinc ă
Bârlă deanu, locotenent de Episcop al Ep arhiei Râmnicului-Noului Severin.
Gh. Tă tărăscu, vicepre ședintele Consiliului de Mini ștri și ministru de
Externe, ad-interim la Finanț e, are o atitudine potrivnic ă față de Patriarhul
Nicodim și s-a hotărât să nu-i rezolve favorabil nici una din cererile pe care
acesta i le va prezenta.
În înțelegere cu Patriarhul Nicodim, pr. C. Burducea, ministrul Cultelor,
a încercat s ă provoace arestarea arhiereului Galaction Gordun Silistreanul și a lui
Max Aușnit, pentru neregulile pe care ace știa le-ar fi f ăcut împreun ă la
Mănăstirea Neam ț, primul în calitate de stare ț, funcțiune din care a fost înlocuit
chiar de Patriarh, în ultimul timp, iar al doilea ca de ținător prin închiriere al
fabricii de cherestea, proprietatea m ănăstirii. Încercarea n-a reu șit și Patriarhul
Nicodim s-a sup ărat, spunându-i apoi ministrului, C. Burducea: “Dac ă nu poț i
duce treaba pân ă la sfârșit, de ce ai început-o? Să mă faci de râs?”
48 Semn de întrebare în original (n. e.)
98
Azi, cu prilejul Te Deum -ului de la Patriarhie, ministrul C. Burducea
intrând în altar, Patriarhul Nicodim l-a evitat.
Patriarhul Gavril al Iugoslaviei se afl ă la Londra împreun ă c u un m a r e
preot, mare predicator, Nicolae Veliminovici, Episcop de Ji ța sau Ohrida, fost în
America, anglicist. El este considerat azi, la Belgrad, ca tr ădător. În locul lui este
ca administrator al Bisericii sârbe ști Mitropolitul Iosif de Skoplje, om lipsit de
energie și capacitate. El a fost la Moscova, la alegerea Patriarhului Alexei.
Mulți clerici s-au înregimentat în Partidul Comunist, dup ă ce mai întâi au
luptat în forma țiunile de partizani, contra germanilor, sub comanda mare șalului
Tito.
În timpul Congresului clerului de la Bucure ști, 16-17 octombrie 1945,
preotul Miko Mihailov, al doilea delegat sârb, a aflat de la preotul bulgar Vitan
Kecef, fiind la Ploie ști, știrea că alegerile din Iugoslavia s-au amânat. Foarte
nervos, preotul Mihailov a spus c ă pleacă imediat la Belgrad, s ă împuște câțiva
englezi, fiindc ă ei sunt autorii acestei amân ări. Acest preot a fost partizan și ca
atare i s-a conferit de mare șalul Tito cea mai mare decora ție, pe care-o purta pe
piept. Tân ăr, el a fost la Moscova, la alegerea Patriarhului Alexei. Acum, este în
funcțiune la cancelaria de pe lâng ă mareșalul Tito. Om foarte energic, de altfel.
(De la preotul bulgar Vladimir Mihailov din Bucure ști, Biserica bulgar ă)
25 ianuarie 1945 [sic! = 1946]
În agenda preotului C. Burducea, mi nistrul Cultelor, la 16-17 ianuarie
scrie: “Emil, Luca, secretar general Stan-Cândea”. Adic ă, la 16-17 [ianuarie] va
merge la Emil (Bodn ăraș), secretar general [la] Pre ședinție și la Luca (Vasile) din
Comitetul Central al Partidului Comunist pentru a discuta numirea ca secretar
general la Ministerul Cultelor a lui (pr.) (Liviu) Stan, profesor universitar la Sibiu sau (pr.) (Spiridon) Cândea, profesor universitar la Sibiu.
26 ianuarie 1946
Se afirmă că mareșalul Ion Antonescu, profesorul M. Antonescu, fost
președinte al Consiliului de Mini ștri, generalul Șteflea, col. Mircea Elefterescu,
generalul Pantazi, Eugen Cristescu de la Servicul Secret, etc., au fost du și în
Rusia imediat după intrarea trupelor Ro șii în Bucure ști și apoi readu și nu după
mult timp ca s ă fie închiș i la Mănăstirea Căldărușani din jude țul Ilfov.
În timpul unei furtuni groaznice din luna aceasta, s-a declan șat noaptea
un incendiu la m ănăstire, distrugând “cetatea” propriu-zis ă. Cu toate cercet ările
făcute de organele oficiale, nu s-a stabilit alt motiv al incendiului decât acela de
scurt circuit.
99
Ori incendiul s-ar datora unora care prin aceasta au încercat s ă provoace
evadarea celor închiș i, ceea ce nu s-a putut realiza. Cei închi și au rămas tot acolo.
Luna aceasta, Patriarhul Nicodim a primit, la Palatul patriarhal, vizita
nunțiului papal în România, Andrea Ca[s]sulo. Vizita aceasta nu este un simplu
act de curtoazie, ci ea face parte din ac țiunea pe care-o duce Papa, de veacuri, în
răsărit, unde în anumite epoci ea s-a ar ătat mai accentuat ă. Știind că Patriarhia
din Moscova (Alexei) și-a extins sfera ei de ac țiune, în cadrul unit ății între
Bisericile Ortodoxe, Roma trimite pe nun țiul său la șeful Bisericii Ortodoxe
Române, pentru a discuta formarea unui front comun împotriva Patriarhului
Alexei (Moscova). C ăci reluarea leg ăturilor tradi ționale între Biserica rus ă și
română, etc. constituie pentru Vatican o tendin ță a Patriarhului Alexei de a
deveni Patriarh ecumenic.
Nu se cunoa ște atitudinea Patriarhului Nicodim; totu și se crede c ă el nu a
înțeles problema în ansamblul ei și cu consecin țele ei imediate și viitoare, fiind
prea complicat ă pentru mintea lui.
28 ianuarie 1946
În România, preo ții profesori de religie ocupau și posturi de parohi până
în mai 1941, când, prin Decretul-lege no. 1230, au fost obliga ți să opteze pentru
unul din posturi: de preot slujitor al altarului sau de profesor, pentru a îndep ărta
cumulul. Cei care au optat pentru profesorat au r ămas cu titlul de preo ți onorifici.
Numai preo ții pot ocupa catedrele de religie și numai ei au dreptul de a
se prezenta la examenul de capacitate pentru religie. Ca atare, profesorii de
religie au fost obliga ți de Ministerul Educa ției Naționale să renunț e la catedre
dacă nu se hirotonesc în timp de un an. Aceast ă lege nu se aplic ă însă preoților
care sunt profesori de alte materii afar ă de religie. Preo ții-profesori sunt
pensionați la vârsta de 60 de ani.
Predarea înv ățământului religios
În școlile primare se pred ă câte o or ă pe săptămână, de la clasele I la a
VII-a. Preo ții predau religia în mod gratuit în școlile primare.
La liceu, în clasele I-IV, se predau câte dou ă ore pe săptămână de preoți-
profesori retribui ți de stat, iar în cursul superior al liceului se pred ă câte o or ă
numai, în clasele V, VI și VII. În clasa VIII nu se pred ă religie.
Religia se pred ă după manuale întocmite de diferi ți autori preo ți-
profesori, în urma aprobă rii Ministerului Educa ției Naționale. Ministerul Cultelor
va face demersurile cuvenite ca s ă se mărească numărul orelor de religie în școli,
iar preoții-profesori fac toate demersurile pe lâng ă Sfântul Sinod ( și un memoriu)
ca să fie repu și și în posturile de preo ți de parohie. Aceste probleme vor fi
100
rezolvate favorabil, mai ales c ă există bunăvoință din partea forurilor competente,
cu toată opoziția unora care urm ăresc scopuri meschine.
29 ianuarie 1946
Anul trecut, Patriarhul Nicodim a încercat să realizeze surpriza,
numindu-l pe arhimandritul Vasile Vas ilache – unul din “ucenicii” lui iubi ți –
arhiereu vicar patriarhal, îns ă Ministerul Cultelor, cunoscându-i antecedentele
celui în cauz ă (homosexualism), a contracarat acț iunea. Acum, Patriarhul
Nicodim încearc ă pentru a doua oar ă să pună același plan în aplicare. În acest
scop, s-au alcă tuit la Sfântul Sinod – în cea mai mare tain ă – toate formele
cuvenite. Mini ștrii Bejan, prof. Constantinescu-Ia și și Anton Alexandrescu,
sesizați de acest fapt – c ăci știrea circul ă de multă vreme, fără ca opinia public ă să
știe ceva precis – s-au exprimat c ă “Patriarhul Nicodim face Biserica de râs, prin
punerea pe tapet a problemei Vasilache”; cel în cauz ă este un c ălugăr detestat de
cler.
Circulă insistent știrea după care preotul C. Burducea va demisiona în
curând din postul de ministru al Cultelor și va pleca la Paris, în calitate de paroh
al Bisericii ortodoxe române de acolo, în locul arhimandritului Teofil Ionescu.
Preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, a primit azi, mar ți, 29 ianuarie a.
c., o adres ă de la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri prin care i se face cunoscut
că nu-și poate numi secretar general f ără asentimentul acesteia.
30 ianuarie 1946
În ziua de 16 martie a. c. va avea loc la Blaj alegerea șefului Bisericii
Unite din România, în persoana unui mitropolit. În acest scop a fost convocat
pentru data de mai sus un sinod, de c ătre Episcopul Senior dr. Valeriu Traian
Frențiu, prin pastorala sa cu nr. 6580 din 15 decembrie 1945, în urma aprob ării
obținute în prealabil de la Pap ă.
În comuna Gole ș, Eparhia Caransebe șului, au trecut la ortodoxie, în
cadrul unei solemnit ăți impresionante, 13 sectanț i, și anume: T. Florea și soția sa,
Elena, Grigore Constantin și soția sa Maria, Dr ăgan Miron cu familia sa: Ana,
Miron, Ana, E. Suru ș i fiica sa Anu ța, Todor T., Stan I. și Bogoevici Metodie.
Unul din preo ții ruși de la Mă năstirea Cernica, anume Ioan Kulîghin,
celibatar, se afl ă în Bucure ști și locuiește la Alexandru Mironescu, asistent la
Catedra de Fizio-Chimie de la Facultatea de Ș tiințe din Capital ă. El se ocup ă,
împreună cu Sandu Tudor (ziarist) cu traducerea din ruse ște a capitolelor care n-
au apărut până în prezent din lucrarea intitulat ă Strannîk (“Povestirile unui
pelerin”, Les récits d’un pélérin , titlu sub care a ap ărut în Elve ția, după ediția de
la Paris).
101
Pe lângă aceasta, el activeaz ă într-un cerc religios-mistic49, care are
sediul la Mă năstirea Antim și din care fac parte urm ătorii: arhimandritul V.
Vasilache, stare țul Mă năstirii Antim, Sandu Tudor, arhimandritul dr. Benedict
Ghiuș, Ion Marin Sadoveanu și un general. Ședințele se ț in duminica, de la orele
16 la 18.
Joi, 31 ianuarie 1946
În ultimul timp, Patriarhul Nicodim a trimis o scrisoare confiden țială lui
Petru Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri, prin preotul Cosma, consilier
referent al Sec ției economice de la Mitropolia Bucure știlor și omul s ău de
încredere. Primul-ministru a primit scrisoarea, nu îns ă și pe preotul Cosma, care a
așteptat zadarnic, timp de trei ore, r ăspunsul pe care-l dorea urgent Patriarhul.
Preotul Cosma și-a exprimat oarecum mirarea c ă nu este primit în audien ță, în
calitate de trimis al Patriarhului, la care i s-a r ăspuns de la cabinet, de dl.
Vinulescu: “Dumneata și Î. P. S. Patriarh nu pute ți sta de vorb ă cu dl. prim-
ministru, c ăci sunt chestiuni mai urgente de r ezolvat.” Primul-ministru nu i-a dat
nici un răspuns. Patriarhul Nicodim este foarte agitat și “se zbate ca pe ștele pe
uscat”, a declarat unul din oamenii lui de încredere.
În legătură cu vizita pe care nun țiul apostolic a fă cut-o luna aceasta
Patriarhului Nicodim, se precizeaz ă următoarele:
El a fost înso țit de Arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar al
Bucureștilor. Ambii s-au prezentat Patriarhului ca “vechi prieteni și admiratori”
ai lui, căutând prin aceasta s ă-l flateze. În conversa țiile care au avut loc între
reprezentan ții Bisericilor ortodox ă și catolică-romană, Andrea Cassulo i-a f ăcut
cunoscut Patriarhului c ă Papa inten ționează să-l proclame “Cardinal al
Răsăritului”, pentru ca în aceast ă calitate s ă poată fi autorizat s ă trateze, în
numele ortodoxiei din estul Europei, unirea cu Roma. Patriarhul n-a acceptat îns ă
această propunere, deoarece “se teme s ă n-audă rușii”. Oricum, dat ă fiind
perseveren ța Romei în atingerea scopului propus, nu este exclus ă o acțiune
viitoare în acest sens, într-un cadru mai larg.
Filiera ș tirii: Patriarhul Nicodim, prof. I. D. Ștefănescu, Grigore Spiru.
Andrea Cassulo a oferit un dejun la care au participat: Patriarhul
Nicodim, Alexandru Cisar, Episcopul romano-catolic al Bucure știlor, prof. Octav
Ulea, mare șalul Curții Regale, Monsegnieur de Maestri, Vasile Stoica, secretarul
general al Ministerului Afacerilor Str ăine, Pamfil Ripo șanu, secretar general [la]
49 Referire la mișcarea spiritual ă a “Rugului Aprins”; vezi André Scrima, Timpul rugului
aprins. Maestrul spiritual în tradi ția răsăriteană, prefață de Andrei Ple șu, volum îngrijit
de Anca Manolescu, Bucure ști, Humanitas, 2000 (n. e.)
102
Președinția Consiliului de Mini ștri, Constantin Titel-Petrescu, pre ședintele
Partidului Social-Democrat, general Victor Dombrowski, primar general al
Capitalei, Patrik de Reuterswärd, ministrul Suediei, Biring, ministrul Danemarcei, Sava Ganovski, ministrul Bulgariei, Gerboni, îns ărcinatul cu afaceri
al Italiei, Fischer de Rechenbach, îns ărcinatul cu afaceri al Elve ției, miniștri
plenipoten țiari; G. R. Constantinescu, director politic în Ministerul Afacerilor
Străine, D. Vl ădescu, directorul Protocolului în Ministerul Afacerilor Str ăine,
Petala, șeful Diviziei economice, prof. I. D. Ștefănescu (însoț itorul Patriarhului),
Titus Mih ăilescu, consilier de Pres ă [la] Ministerul Propagandei, Mircea
Vasilescu, secretar de lega ție.
Andrea Cassulo l-a salutat pe Patria rhul Nicodim în numele Papei Pius
XII și a închinat paharul pentru Rege, Guvern și poporul român.
Patriarhul a r ăspuns mulț umind pentru ur ările fă cute și a închinat pentru
Papa, binecuvântând lupta Bisericii pentru pace și înfrăț irea popoarelor.
Dejunul a continuat într-o cald ă atmosferă .
“În cadrul acestui dejun diplomatic, s-a produs interesanta manifestare a
schimbului de saluturi între cele dou ă Biserici. Este pentru prima oar ă când
Sfântul Pă rinte se adreseaz ă direct șefului Bisericii Ortodoxe Române, dând un
conținut de lupt ă comună frăției între conduc ătorii spirituali ai dreptcredincioș ilor
din două mari biserici ale lumii.” ( Timpul, 2 februarie 1946).
Jurnalul de diminea ță, cu aceea și dată , scrie: “Este pentru prima dat ă
când reprezentanț ii celor dou ă Biserici au luat contact.”
Și … dedesubtul …?
1 februarie 1946
Joi, 31 ianuarie a. c., a rulat, în Palatul patriarhal, prin grija Ambasadei
sovietice, filmul “Pagini istorice (Via ța lui Lenin)”. La acest film au asistat:
Patriarhul Nicodim, arhiereul Justinian Ma rina Vasluianul, vicarul al doilea (mai
e Valeriu Moglan) al Mitropoliei Moldovei și preoții consilieri din Cancelaria
Mitropoliei Ungro-Vlahiei și de la Consiliul Central Bisericesc.
Marți, 5 februarie 1946
Clerul Capitalei și al județului Ilfov din partidul Frontul Plugarilor a avut
prima lui consf ătuire la 31 ianuarie a. c., la sediul central al partidului, în strada
Negustori nr. 1. Preotul Vasile Ionescu, care a prezidat, a subliniat c ă “… Sfânta
noastră Biserică nu poate r ămâne nep ăsătoare” în opera de reconstruc ție a ță rii.
Preotul Grigore Miron (inspector în Ministerul Cultelor), Bucure ști, a arătat că
103
“preoțimea este un factor social care cântă rește greu”, iar “domnul dr. Petru
Groza iube ște Biserica.”
S-a hotă rât ca ședințele să aibă loc în mod regulat în fiecare mar ți, la
orele 9 diminea ța, la sediul men ționat mai sus.
6 februarie 1946
Vizitele reciproce Patriarhul Nicodim-Andrea Cassulo, nunț iul apostolic
constituie punctul de atrac ție al cercurilor clericale, care v ăd în aceast ă
manifestare o tendin ță unionistă din partea Romei. Cu prilejul vizitei pe care a
făcut-o Andrea Cassulo Patriarhului Nicodim, i-a oferit acestuia o medalie cu
chipul Papei Pius al XII-lea. Primind-o, Patriarhul a s ărutat-o, act care l-a uluit pe
nunțiul apostolic și care a subliniat c ă “gestul acesta îl ridic ă în ochii Papei”.
După aceea, au urmat propunerile f ăcute Patriarhului de a trece la unire.
Patriarhul refuz ă unirea cu Roma, deoarece, spune el, “se sup ără rușii pe mine.”
Pe de altă parte, sfetnicul Patriarhului îl îndeamn ă pe acesta, cu o perseveren ță
diabolică, să procedeze neîntârziat la realizarea actului unirii cu Roma.
În legătură cu scrisoarea pe care Patriarhul Nicodim a trimis-o, prin
preotul consilier Cosma, primului ministru Petru Groza, se afirm ă că ea se refer ă
la atitudinea Bisericii ortodoxe fa ță de noua libertate dat ă sectelor și asociațiilor
religioase, libertate pe care o consider ă dăunătoare țării.
În urma demiterii din postul de stare ț al Mănăstirii Neam ț a arhiereului
Galaction Gordun Silistreanul, acesta s-a declarat du șman al Patriarhului
Nicodim, autorul actului de mai sus. Cunoscut ă fiind la șitatea arhiereului
Galaction, faptul acesta nu poate avea nici o însemnă tate în cazul când Patriarhul
va hotărî să-l facă inofensiv oferindu-i “un ciolan pentru ros”, dac ă va fi nevoie.
Patriarhul Nicodim vrea s ă-l numeasc ă, cu orice pre ț, pe arhimandritul
Vasile Vasilache arhiereu vicar patriarhal. Și dorința aceasta îi este atât de mare,
încât el a spus: “Dup ă ce-l fac arhiereu, pot s ă mor.”
Duminică, 10 februarie 1946
Vineri, 8 februarie a. c., primul ministru, dr. Petru Groza a primit în
audiență comună pe preotul Burducea, ministrul Cultelor și pe pr. dr. Ion Vasc ă,
viitorul secretar general al aceluia și departament. Audien ța a avut ca scop
confirmarea de c ătre primul ministru, în fa ța ministrului Cultelor, a noului
secretar general al aceluia și minister. Totodat ă, primul ministru l-a întrebat pe
preotul C. Burducea ce știe despre nota trimis ă spre publicare la Monitorul
Oficial, relativ la numirea acestuia ca preot al Bisericii ortodoxe române din
Paris. Preotul C. Burducea a dat un r ăspuns prin care voia s ă ascundă adevărul:
104
că Patriarhul Nicodim știe despre acest lucru. Deș i el (C. Burducea) este acela
care joi, 7 februarie, dup ă-amiază a trimis nota în mare tain ă spre a fi publicat ă.
În fața acestei dovezi de lips ă de sinceritate, primul ministru i-a ar ătat nota în
original, pe care v ăzând-o, preotul C. Burducea a r ămas perplex.
Primul ministru l-a admonestat.
Luni, 11 februarie 1946
Sâmbă tă, 9 februarie a. c., pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, a fost
primit în audien ță de Patriarhul Nicodim, c ăruia i-a prezentat pe pr. dr. Ion
Vască, noul secretar general al aceluia și departament. Numirea a fost semnat ă de
primul ministru, Petru Groza și de pr. C. Burducea, ministrul Cultelor. Se
așteaptă ca decretul de numire s ă fie semnat de Rege, pentru ca noul secretar
general să intre în func țiune.
Faptul că primul ministru, Petru Groza a luat atitudine fa ță de pr. C.
Burducea, ministrul Cultelor și față de faptul c ă acesta din urm ă vede în pr. Ion
Vască, noul secretar general al aceluia și departament, un du șman al s ău de
moarte, care-i va lua și locul de ministru în curând, titularul Cultelor se află într-
o stare nervoas ă pe care intimii lui o calific ă drept nebunie. Azi, de exemplu, i
s-a prezentat o delega ție de doi adventi ști (dintre care unul era avocat)
întrebându-l ce crede despre memoriul care i- a fost înaintat zilele trecute, relativ
la punctul de vedere adventist în legă tură cu noua Lege a Cultelor. Ministrul a
răspuns că nu-l mai are, deoarece i s-a furat din birou, ad ăugând furios: “Aici,
toți mă sabotează .” Delega ția și-a cerut scuze, ad ăugând totuș i că ea nu este
vinovată pentru dispari ția memoriului.
Zilele acestea, Patriarhul Nicodim a primit, ca dar din partea Sovietelor,
al doilea camion.
Patriarhul Nicodim a primit, în ianua rie, o scrisoare în limba francez ă de
la comandantul unui lag ăr de prizonieri din zona Tirolului, ocupat ă de francezi,
prin care i se face cunoscut că Mitropolitul Visarion Puiu, fost al Bucovinei, se
află acolo ca prizonier. Și pentru ca Patriarhul Nicodim s ă se încredin țeze că
știrea corespunde realit ății, scrisoarea poart ă, într-un col ț, semnătura original ă a
Mitropolitului Visarion Puiu. ( Și eu ș tiam că este la Roma)
Azi am f ăcut o vizit ă preotului D. Cristescu, directorul Tipografiei
Cărților Biserice ști, la tipografie, unde mi s-a plâns de marile greut ăți pe care le
întâmpină.
Apoi, fiind prezent și Grigore Spiru, corector ș i șeful Serviciului de pres ă
al Patriarhiei, am discutat, printre altele, și despre Mitropolitul Visarion Puiu, cu
diaconul Ghica Traian, func ționar în tipografie și slujitor la Biserica Amza din
Capitală .
105
Diaconul Ghica Traian mi-a comunicat c ă Mitropolitul Visarion Puiu, el
și o a treia persoană (pr. Vasile Ș tefan, de la Biserica Doamnei – Bucure ști), după
ce și-au terminat, în august 1944, misiunea la Zagreb, trimi și fiind de Patriarhul
Nicodim, au plecat, în ziua de 19 august, cu avionul la Viena, unde au r ămas o zi,
după care ei doi, în afară de mitropolit, au plecat în ziua de 20 august, tot cu
avionul, la Bucure ști.
Motivul pentru care crede diaconul Ghica c ă Mitropolitul Visarion a
rămas la Viena este urm ătorul: de mult ă vreme, Visarion voia s ă realizeze
înființarea unui episcopat pentru românii din apusul Europei. În acest sens, el a
vorbit cu Patriarhul Nicodim în pr ealabil, fapt pe care i l-a relatat ș i diaconului
Ghica și, pentru a-l hot ărî pe Patriarh, el intenț iona: să viziteze Biserica român ă
din Viena, care func ționa, dependent ă de Mitropolia Bucovinei; s ă redeschid ă,
prin slujb ă, Biserica română din Baden-Baden; idem, cea din München; s ă
viziteze pe cea din Berlin.
Venit la Bucure ști, voia să-i prezinte Patriarhului un raport asupra celor
constatate, pentru a-l convinge s ă procedeze la realizarea planului lui.
Evenimentele de la 23 August 1944 l-au pr ins la Viena, de unde nu s-a mai putut
înapoia în țară.
16 februarie 1946
În cercurile clericale se afirm ă că preotul Gh. Iliescu, fost secretar
general al Ministerului Cultelor, va fi numit de Patriarhul Nicodim consilier
referent al Sec ției administrative a Arhiepiscopiei Bucureș tilor, în locul preotului
Constantin Coman. Clerul a primit cu o deosebită satisfacție această știre, totuși
el se așteaptă ca preotului Iliescu s ă i se încredin țeze un post mai înalt decât cel
pe care l-a avut la Culte, adic ă acela de ministru.
O delegație de elevi ai Seminarului Central din Bucure ști s-a prezentat
ministrului Educa ției Naționale (Ștefan Voitec) cerând ca, pe viitor, diplomele de
seminar s ă fie echivalate, din oficiu, cu cele de bacalaureat. Elevii sunt
încredințați că rezultatul cererii lor va fi favorabil. Efectul rezolv ării favorabile a
acestei cereri va fi urm ătorul: cei mai buni elevi ai seminariilor – dup ă absolvire –
nu vor face studii teologice, ci vor trece la alte facult ăți, deoarece nu
intenționează câtuși de puț in să intre în cler.
Duminică, 18 februarie 1946
La sfârșitul anului 1945, Mitropolitul Visarion Puiu, fost al Bucovinei, se
afla la Roma, unde s-a refugiat de la Viena, împreun ă cu personalul Lega ției
106
române50. După alte știri, el se afl ă în prezent la Londra ș i anglo-americanii l-ar fi
reabilitat, absolvindu-l de vina de a fi colaborat cu germanii, dup ă 23 August
1944. În aceast ă postură, el ar urma s ă vină în țară51.
De ieri circul ă insistent știrea după care Patriarhul Nicodim este nevoit
să-și părăsească Scaunul de patriarh ș i să se retrag ă la Mănăstirea Neam ț.
Retragerea o face la dorin ța Guvernului Groza. În acest scop, în Palatul patriarhal
este o foarte mare anima ție. Patriarhul caut ă să-și procure, de pretutindeni, l ăzi
pentru a-și transporta lucrurile la Mă năstirea Neam ț. Știrea este primit ă cu cea
mai mare satisfac ție în cercurile clericale.
În legătură cu retragerea Patriarhului Nicodim din postul pe care-l ocup ă,
de șef al Bisericii Ortodoxe Române, se afirm ă, în cercurile clericale, c ă viitorul
patriarh va fi arhiereul Justinian Marina Vasluianul, actualul vicar al doilea al
Mitropoliei Moldovei.
Azi a avut loc, la Ministerul Cultelor, timp de peste dou ă ore, o
conferință a reprezentan ților Cultelor ș i asociațiilor religioase din țară, prezidat ă
de preotul C. Burducea, șeful departamentului. Conferin ța s-a ținut în cadrul
lucrărilor pentru elaborarea viitoarei Legi a Cultelor, dându-se sugestii în acest
sens.
Aspecte:
Ministrul C. Burducea, slab în idei, expunere și expresii, ca totdeauna.
Era înconjurat de un stat major format din corpul inspectorilor din minister,
clerici ș i mireni.
Unii din reprezentan ții asociațiilor religioase s-au prezentat foarte bine
pregătiți pentru sus ținerea tezei lor, întrebuin țând un limbaj academic, dozat cu o
oarecare cantitate de sarcasm voltairean. De altfel, superioritatea acestora a fost
remarcată de ortodoc șii prezenți cu multă durere, evident, dar ș i cu multă invidie,
dând în acela și timp alarma, datorit ă apariț iei la conferință a unor asociaț ii
religioase ca “R ămășițele oamenilor lui Dumnezeu” sau “Cultura integral ă”, etc.,
calificându-le ca ciudăț enii. S-a hot ărât ca ședința următoare să aibă loc la 4
martie, când vor participa câte doi delega ți ai fiecărui cult sau asocia ții religioase.
50 Comunicare f ăcută de preotul Manta, de la Biserica Parcul Domeniilor, în Biserica Sf.
Gheorghe Nou, cu prilejul unei cununii, în dup ă-amiaza zilei de 18. 02. 1946 (nota D. V.)
51 Comunicare f ăcută în Biserica bulgar ă, dimineața, după slujbă, în altar, de pr. profesor
pensionar Tcaciuc (de fel din Cern ăuți) și care a func ționat la Liceul comercial Nicolae
Kretzulescu și la Liceul Domni ța Bălașa din Bucure ști. Locuie ște pe strada Pictor
Romano, nr. 8 (Mântuleasa) (nota D. V.)
107
Marți, 19 februarie 1946
Pârâianu, gazetar la Aurora (a doctorului N. Lupu) a afirmat, în Biroul
presei din Ministerul Cultelor – în prezen ța funcționarei dna Galan (soț ia
preotului Florin Galan, de la Capela spitalului Cantacuzino) – c ă el trebuie s ă fie
oricând, pretutindeni, pentru a culege știri necesare ziarului. Alearg ă, într-adev ăr,
dar prime ște un milion plat ă pe lună (și un funcționar superior are de la 8-10 mii).
Că uneori cheltuie ște câte 5-600.000 lei pe zi. Cât despre alergare, are și din ea
profit direct, deoarece unele institu ții îl subven ționează – cum a fost cazul
Ministerului Finanț elor, care a dat, de s ărbători, fiecărui gazetar, câte un milion
de lei gratifica ție. Evident c ă gestul acesta – a continuat gazetarul – î și are tâlcul
lui, ca ziarele s ă nu publice știri care ar fi în defavoarea ministerului sau s ă nu-i
dezvăluie tainele. Dup ă plecarea gazetarului, dna Galan mi-a spus c ă Pârâianu a
fost profesor și legionar. El ș i-a tră dat pe unii din camarazi, care au și fost
împușcați.
21 februarie 1946
Patriarhul Nicodim a înfiin țat două orfelinate pentru copii, orfani de
război: de b ăieți, la Mănăstirea Cernica și de fete, la M ănăstirea Țigănești. În
fiecare din aceste orfelinate sunt câteva zeci de orfani. Cum procurarea
alimentelor necesare hr ănirii acestor orfani se face cu multe greutăț i, inerente, de
altfel, vremurilor actuale, Patriarhul s-a adresat Ministerului Aprovizion ării, cu
rugămintea de a-i aproba procurarea unor alimente; și i s-au dat. Ele, îns ă, au
ajuns într-o foarte mic ă măsură la destina ție (orfelinate), astfel c ă în Palatul
patriarhal se afl ă depozitate zece mii kilograme de zah ăr, în cutii de câte 25 kg.,
trei sute de litri de ulei superior, trei vagoane de grâu, etc., în timp ce bie ții orfani
duc o viață mizeră.
22 februarie 1946
În legătură cu retragerea Patriarhului Nicodim se precizeaz ă:
Sâmbă tă, 16 februarie a. c., Patriarhul Ni codim l-a chemat pe intendentul
Palatului patriarhal (Damian) și i-a dat ordin s ă procure l ăzile necesare, pentru ca
să-și poată transporta toate lucrurile la M ănăstirea Neam ț. Operația aceasta
trebuia executat ă imediat. Motivele se cunosc. Totu și, Patriarhului îi este drag
scaunul pe care îl ocupă și ca atare, încearc ă să-și câștige pe unii din membrii
Guvernului. În acest scop, el a oferit un banc het în Palatul patriarhal ieri, joi, 21
februarie, la care, ală turi de reprezentanț ii Ambasadei sovietice, în frunte cu
ambasadorul Kaftaradze, au participat, printre al ții, și miniștrii Lucre țiu
Pătrășcanu (Justi ție) și Gheorghiu-Dej (Comunica ții).
Scopul banchetului este:
108
1. Să-și apropie pe cei doi miniș tri aminti ți mai sus, pe care-i consider ă
persoane însemnate ș i influente în lumea politic ă.
2. Să-l convingă pe ministrul Gheorghiu-Dej s ă dispună prelungirea
liniei de cale ferat ă de la Târgu-Neam ț până la Mănăstirea Neam ț.
În modul acesta, Patriarhul Nicodim caut ă să-și prelungeasc ă agonia.
Trebuie remarcat faptul c ă preotul C. Burducea, ministrul Cultelor, nu a fost
invitat la banchet, deoare ce Patriarhul îl consideră ca pe unul din cei care au
contribuit la apropiata lui îndep ărtare din scaun.
Ieri, joi, 21 februarie, s-a semnat de c ătre Regele Mihai I, decretul pentru
numirea preotului dr. Ion Vasc ă în postul de secretar general al Ministerului
Cultelor. Decretul a fost trimis de c ătre Președinția Consiliului de Mini ștri la
Monitorul Oficial , ca să fie publicat. Azi, noul secretar general nu și-a putut
ocupa postul, deoarece ministrul, pr. C. Burducea i-a adus o dactilografă în
cabinet și i-a dat să -i scrie ceva la ma șină. Pe de alt ă parte, ministrul s-a exprimat
că să-i taie mâinile dac ă-i dă atribuții noului numit, ad ăugând că să stea acolo,
dacă-i convine.
În legătură cu numirea preotului Gh. Iliescu, fost secretar general al
Ministerului Cultelor, în postul de consilier referent la Arhiepiscopia
Bucureștilor, se arat ă că Patriarhul Nicodim face aceasta “pentru ca s ă lovească”
în preotul C. Burducea, ministrul Cultelor.
23 februarie 1946
Mitropolitului Efrem En ăcescu, fost al Chi șinăului, i s-a dat de c ătre
Patriarhul Nicodim delega ția de a conduce Episcopia Râmnicului-Noului
Severin, cu re ședința la Râmnicu-Vâlcea, în locul arhiereului Atanasie Dinc ă
Bârlă deanul, care- și reia postul de director al Institutului Biblic din Bucure ști.
La banchetul pe care l-a dat Patriarhul Nicodim în Palatul patriarhal, joi,
14 februarie a. c., nu l-a invitat și pe secretarul s ău, arhimandritul Melchisedec
Dumitru, deoarece, dup ă afirmațiunile lui, chiar “tr ădează secretul”. Patriarhul se
vede încol țit și ia măsuri.
24 februarie 1946
În cercurile clericale se confirm ă cu tă rie știrea după care Mitropolitul
Visarion Puiu, fost al Bucovinei, se afl ă la Roma, cel mai probabil chiar în
Cetatea Vaticanului. În cazul acesta, oare nu-l va folosi Papa ca un instrument în
politica lui de expansiune religioas ă în răsăritul Europei?
Una din viitoarele realiz ări ale doctorului Lupu, în cazul când i se va
încredința portofoliul Ministerului Cultelor, va fi reînfiin țarea Mitropoliei
109
Olteniei și readucerea în fruntea ei a Mitropolitului Nifon Criveanu. Actuala
Episcopie a Râmnicului-Noului Severin va continua s ă existe.
Dr. Lupu vizeaz ă două portofolii, și-n primul rând pe acela al Cultelor, în
care va numi ca ministru pe preotul dr. Spiru Apostol, fost director general în
același departament, iar acum slujitor la Biserica Kretzulescu din Calea Victoriei.
În cazul încredin țării portofoliului Ministerului Cultelor doctorului Lupu,
Patriarhul Nicodim va triumfa, de oarece ambii sunt buni prieteni.
Vineri, 22 februarie a. c., Patriarhul Nicodim l-a primit în audien ță de
prezentare pe pr. dr. Ion Vasc ă, noul secretar general al Ministerului Cultelor. Pr.
Ion Vască i-a dat să înțeleagă Patriarhului c ă acesta52 îi este împotriv ă, deoarece
a intervenit la Rege s ă nu-i semneze decretul de numire în postul de secretar
general, numire care a fost f ăcută de Guvern ș i ca atare a ac ționat contra lui.
Patriarhul a dat un r ăspuns evaziv, ad ăugând că nu el este împotriva acestei
numiri, ci … clerul. De altfel, pr. I. Vasc ă se aștepta ca Patriarhul Nicodim s ă
nege acțiunea pe care a întreprins-o.
Vineri, 22 februarie a. c., pr. C. Burducea, ministrul Cultelor, i-a f ăcut o
vizită preotului Cosma, consilier economic la Arhiepiscopia Bucure știlor.
Scopul, de și nu se cunoa ște, se bănuiește totuși că este acesta: pr. C. Burducea a
voit să se informeze asupra atitudinii Patriarhului față de el la banchetul care a
avut loc joi, 21 februarie a. c., în Palatul patriarhal ș i la care el n-a fost invitat. În
Cancelaria mitropoliei se discut ă că preotul C. Burducea a afirmat: “Pentru
Biserică vor veni timpuri grele.”
25 februarie 1946
Față de intransigenț a ministrului Cultelor, pr. C. Burducea, în aplanarea
conflictului tacit pe care-l are cu secretarul general I. Vasc ă, acesta din urm ă și-a
primit atribu țiile din partea Pre ședinției Consiliului de Mini ștri.
La Ministerul Cultelor starea de spirit este foarte încordat ă.
1. Ministrul, pr. C. Burducea, cu despotismul și exclusivismul lui,
terorizeaz ă funcționarii prin m ăsurile sale arbitrare. Pe secretarul general, pr. Ion
Vască, îl ignoră și îl consideră un mare du șman.
2. Secretarul general, pr. Ion Vasc ă, vede în persoana ministrului, de
asemenea, un du șman de moarte, un semidoct, cu care nu se poate cel pu țin nici
discuta, necum colabora.
3. Funcționarii se tem de ministru, din cauza atitudinii lui și fiecare din ei
caută să nu apară , sub nici un motiv, în fa ța lui sau s ă discute cu el. Toț i îl
52 Patriarhul (n. e.)
110
consideră ca un nevrednic pentru scaunul pe care-l ocup ă; veșnic vorbesc despre
el în șoaptă, îl ironizeaz ă și așteaptă cu cea mai mare ner ăbdare plecarea lui.
În minister circul ă chiar urm ătorul pamflet:
“E unic în Europa,
Uite popa, nu e popa.
Poartă rasă, nu-i de ras ă
Și de cruce nu se las ă,
Dar la stea închin ă crucea.
Ăsta cine e? (Burducea)”
În aceast ă situație psihologic ă, se poate conclude c ă la Ministerul
Cultelor este un haos.
26 februarie 1946
Este fapt cert c ă Patriarhul Nicodim î și are bagajele ambalate în l ăzi, gata
pentru a fi expediate la M ănăstirea Neam ț, împreun ă cu alimentele depozitate în
Palatul patriarhiei.
Ca succesor al s ău, Patriarhul Nicodim voie ște, și aceasta ca o mare
dorință, să-l lase pe Episcopul Iosif Gafton al Arge șului, care are sprijinul
doamnei Ana Pauker și al profesorului dr. I. Parhon, pre ședintele ARLUS-ului.
Circulă de asemenea știrea dup ă care Guvernul dore ște ca Scaunul
patriarhal s ă i se încredin țeze arhiereului Justinian Marina Vasluianul, vicarul
Mitropoliei Moldovei.
Clerul este împotriva amândurora, care au intrat în rândurile ierarhilor
prin fraud ă.
Scrisoarea pe care a primit-o Patriarhul Nicodim din partea
Mitropolitului Visarion Puiu, fost al Bucovinei, nu este trimis ă din Tirol
(Austria), ci de la Vatican, unde se afl ă mitropolitul, prin intermediul nun țiului
apostolic din Bucure ști.
27 februarie 1946
În postul de ministru al Cultelor, devenit vacant prin demisia preotului C.
Burducea, se afirm ă că va fi numit unul din urm ătorii:
1. Pr. Gh. Iliescu, fost secretar general al aceluia și departament;
2. Pr. Ion Vasc ă, actualul secretar general.
Preotul C. Burducea și-a prezentat demisia din postul de ministru al
Cultelor. Demisia i-a fost cerut ă de Guvern. Se afirm ă că Guvernul nu-i va
111
permite să plece la Paris, ca preot al Bisericii ortodoxe române de acolo, situaț ie
pe care el o dore ște din tot sufletul.
Pe de altă parte, se afirm ă că el va pleca totu și cu: fiul s ău, în calitate de
cântă reț bisericesc; so ția sa (a preotului Burducea), ca reprezentant ă a UFAR
(Uniunea Femeilor Antifasciste Române) în capitala Franț ei. Slabe speran țe!
În cercurile clericale se comenteaz ă viu știrea dup ă care frunta șa
comunistă Ana Pauker se ingereaz ă în afacerile Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, se afirm ă că, datorită interven ției acestei doamne pe lâng ă Patriarhul
Nicodim, au fost transfera ți în Bucure ști, din provincie, un num ăr de ș apte preoți,
unul dintre ace știa fiind în prezent la Biserica Alexa din Calea Șerban Vodă .
În legătură cu plecarea Patriarhului Nicodim din fruntea Bisericii, se
afirmă că Ana Pauker sprijin ă, pentru ocuparea Scaunului de viitor patriarh, pe
Episcopul Iosif Gafton al Arge șului.
În general, s-a creat impresia în rândurile clerului c ă Biserica, prin
ierarhii ei, nu mai poate ac ționa independent ă, ci sub directivele Pre ședinției
Consiliului de Mini ștri și la sugestiile, în multe cazuri, ale unor frunta și politici,
acolo unde au ei interes.
Joi, 28 februarie 1946
În legătură cu incidentul (b ătaie cu loviri reciproce) între Cuza, nepotul
Mitropolitului Moldovei, Irineu Mih ălcescu și pr. Gheorghe Necula, care a
decedat o lun ă după aceea, se afirm ă următoarele:
Patriarhul Nicodim, voind s ă-l plaseze pe arhiereul Justinian Marina
Vasluianul vicar la Ia și, spre a nu-i ocupa postul de patriarh, a regizat, cu ajutorul
acestuia, incidentul de mai sus, pentru ca, prin compromiterea Mitropolitului
Irineu, care urma s ă fie nevoit s ă se retrag ă din scaun, s ă-l numeasc ă pe el.
Înscenarea n-a reu șit, rămânând statu quo-ul anterior.
Vineri, 1 martie 1946
În ziarul Fapta de la 1 martie a. c. a ap ărut o noti ță intitulată “O linie
ferată Pașcani-Mănăstirea Neam ț”, în care se arat ă că ministrul Comunica țiilor,
Gheorghiu-Dej, a dat indica ții Direcțiunii generale a CFR să facă lucrările
preliminare pentru construirea unei c ăi ferate Pa șcani-Mănăstirea Neam ț, care să
treacă prin Humule ști și Pipirig (satul natal al Patriarhului Nicodim). Deci, se
adeverește știrea mea din trecut.
112
Sâmbătă, 2 martie 1946
Întrucât arhimandritul D. Melchisedec, secretarul Patriarhului, l-a invitat
pe preotul D. Cristescu, directorul Tipografiei C ărților Biserice ști, să-și prezinte
demisia din acest post, f ără motiv, după trei luni de la numire, pentru ca în locul
lui să-l readuc ă pe preotul Grigore Vancea, prietenul s ău și fost director al
Tipografiei, îndep ărtat pentru fraude, comitetul de fabric ă s-a prezentat azi
Patriarhului în audien ță. Fiind împiedicat de a p ătrunde la Patriarh de c ătre
secretarul acestuia, D. Melchisedec, sub diferite pretexte, comitetul a insistat,
spunând c ă, în caz contrariu, va aduce to ți lucră torii la Palatul patriarhal și vor
reuși să obțină ceea ce vor. În urma acestei atitudini hotă râte, li s-a admis
audiența. Prezentând un memoriu în care lucr ătorii cereau ca actualul director s ă
nu fie îndep ărtat, Patriarhul a luat act cu satisfac ție de dorin ța lor, subliniind c ă a
avut informa ții greșite despre preotul D. Cristescu. Apoi a dispus ca celor cinci
membri din comitet care erau prezen ți să li se dea ca dar câte un exemplar din
Istoria biblic ă tradusă de el, deci câte trei volume fiec ăruia (costul unui volum
este de zece mii lei). Comitetul a fost satisf ăcut și conflictul s-a aplanat.
În tăieturile care urmeaz ă se vede ce comunicat s-a dat presei. Aș a se
scrie istoria.
Cuvântul Î. P. S. Patriarh Nicodim c ătre muncitori
Î. P. S. Patriarh Nicodim a primit într-o lung ă audiență o delega ție a
muncitorilor de la imprimeriile tipografice ale Că rților Biserice ști, format ă din
noul comitet de întreprindere, în frunte cu domnii: Ștefan Pandele, Ion D ănoiu și
Grigore Ion.
Muncitorii l-au încuno științat pe Șeful Bisericii c ă Tipografia C ărților
Bisericești a intrat în f ăgașul sănătos al progresului datorit ă muncii încordate a
muncitorilor și au mul țumit Î. P. S. Patriarh pentru sprijinul și încrederea
acordată totdeauna muncitorilor.
Î. P. S. Patriarh Nicodim, r ăspunzând muncitorilor, a declarat c ă
totdeauna sufletul, gândul și ajutorul Î. P. S. Sale a fost îndreptat c ătre acei ce
creează, către oamenii muncitori, fiindc ă munca înnobileaz ă pe om, îl oț elește în
lupta vieții.
Vremea este darul lui Dumnezeu, iar munca este datoria noastr ă a
tuturor.
Să nu lăsăm vremea să treacă fără să creă m ceva folositor, constructiv
pentru nevoile noastre și folosința țării.
Munca une ște pe oameni, îi face mai buni și tot munca creeaz ă acel
sentiment de leg ătură între oameni care se cheamă dragoste.
113
De aceea, m ă bucură când dv., muncitorii veni ți să-mi vestiț i că prin
osteneala bra țelor dv. muncitoare realiza ți lucruri trainice și de folos.
Totdeauna am avut drag oste pentru muncitori ș i m-am bucurat mult
atunci când am auzit de munc ă, de progres, de pace ș i de bună înțelegere,
fiindcă și eu mă consider un muncitor. Ziua lucrez fă ră răgaz cu colaboratorii
mei, iar noaptea, deoarece nu am o m ănăstire pe aproape, să merg ca orice
călugăr la priveghere, trec în biroul meu și lucrez la Istoria Biblic ă până către
ziuă. Și așa îmi fac datoria de c ălugăr și de muncitor.
După vremurile tulburi prin care am trecut, dup ă pustiirile și
distrugerile pricinuite de r ăzboiu, este datoria noastr ă a tuturor și a
muncitorilor, s ă lucră m cu timp și fără timp și să ne refacem țara. Să ne
încordăm puterile mai vârtos ca oricând și să dăm țării datoria noastr ă: munca –
fiindcă Dumnezeu ne-a h ărăzit darul S ău: vremea pă cii.
Eu binecuvântez munca dv. și a tuturor muncitorilor, deoarece țara are
nevoie de braț e muncitoare.”
Apoi Î. P. S. Patriarh Nicodim a amintit muncitorilor despre c ărțile și
traducerile f ăcute de Î. P. S. Sa din ruse ște și în special despre monumentala
lucrare Istoria Biblic ă, la care a ajuns la 890 de pagini de manuscris din
volumul 6 și ultimul.
(Universul, no. 53, miercuri, 6 martie 1946)
Duminică, 3 martie 1946
Cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani a Patriarhului Nicodim, au
apărut:
– Un album Nicodim , cu câteva articole și multe fotografii.
– Glasul Bisericii, revista Arhiepiscopiei Bucure știlor, în volum omagial.
Vor apărea:
– Revista Biserica Ortodox ă Română, în volum omagial.
– Un volum omagial cu articole scrise de ierarhi și laici. Acest volum
trebuie să fie gata pân ă la Paști și se lucreaz ă în Tipografia C ărților Biserice ști.
Cu întocmirea lui, Patriarhul Nicodim l-a îns ărcinat pe ierodiaconul profesor
Firmilian Marin. Este foarte curios îns ă faptul că aceste articole sunt trimise pe
rând la tip ărit, în manuscris, f ără ca să fie menționat numele autorului, care este
tăiat din filă. Și pentru ca s ă se țină evidența lor, manuscrisele sunt numerotate și,
după ce vor fi gata tip ărite, li se vor ad ăuga numele autorilor, care pân ă atunci s-a
dispus de c ătre Patriarh să nu fie văzute de nimeni în afară de ș eful atelierelor.
Secretul acesta se p ăstrează de teamă ca nu cumva cei ce vor vedea sau afla cine
și ce a scris s ă influențeze pe autor, spre a-l determina astfel să -și retragă
114
articolul, iar volumul omagial s ă apară restrâns. Primul articol care va apare în
volumul omagial este cel al Mitropolitului Nicolae B ălan al Ardealului, care mai
are un al doilea, îns ă nesemnat.
Cu toate sfor țările pe care le-a fă cut Patriarhul Nicodim, Ministerul
Finanțelor n-a aprobat trecerea în buget a postului de arhiereu vicar al Mitropoliei
Bucureștilor pentru arhimandritul Vasile Vasilache. Ministerul Cultelor,
intervenind pro forma în aceast ă problem ă, a fă cut cunoscut pe de alt ă parte
Ministerului Finanț elor rugămintea lui de a nu da aprobarea cuvenit ă, ceea ce s-a
obținut în scris.
Tentativa Patriarhului Nicodim este odioas ă tuturor, ca și favoritul s ău,
arhimandritul Vasile Vasilache.
În cadrul ac țiunii sale, pentru a-ș i crea o atmosfer ă favorabil ă în
Guvernul actual, Patriarhul Nicodim inten ționează să ofere în curând un banchet
în onoarea ministrului Muncii, Lotar R ădăceanu.
Luni, 4 martie 1946
Sâmbă tă, 2 martie a. c., în urma demisiei preotului C. Burducea din
postul de ministru al Cultelor, interimatul acestui departament a fost încredin țat
ministrului Artelor, M. Ralea.
Joi, 7 martie 1946
Se dă aproape ca sigur ă știrea după care Iustin Moisescu, profesor la
Universitatea din Suceava (Facultatea de Teologie) va fi numit ministru al
Cultelor, în locul preotului C. Bur ducea, demisionat. I. Moisescu este
vicepreședintele regionalei Moldova a Partidului Na țional Popular (fost ă Uniunea
Patrioților), ș ef, prof. Miti ță Constantinescu.
Pr. Alexandru Marinescu, inspector general șef în Ministerul Cultelor, a
fost numit director general al Cultelor în acela și departament, în locul preotului
Haralambie Popescu, demisionat de nevoie, o dat ă cu preotul C. Burducea.
8 martie 1946
Luni, 4 martie, și-au început activitatea de consilieri ministeriali la
ministerul Cultelor preo ții doctori Liviu Stan și Spiridon Cândea, profesori
universitari.
(Universul, an 63, nr. 55, vineri, 8 martie 1946)
115
Sâmbătă, 9 martie 1946
Patriarhul Nicodim nu și-a despachetat bagajele din l ăzile mari, pres ărate
prin Palat, a șteptând înc ă o schimbare de atitudine din partea Guvernului sau un
eveniment intern care i-ar favoriza r ămânerea mai departe în fruntea Bisericii.
Duminică, 10 martie 1946
În cercurile clericale se afirm ă că preotul C. Burducea va avea să
răspundă , în curând, în fa ța justiției de “afacerile” pe care le-a f ăcut în calitate de
ministru al Cultelor și anume: afacerea cu bumbacul colectat din jude țul Ialomița
prin preotul Alexe din Bucureș ti (fost în comuna Rasa, jude țul Ialomița), care s-a
soldat cu un câ știg de opt sute de milioane lei și afacerea cu orezul din acela și
județ, care s-a soldat cu un câ știg de dou ă sute șaptezeci milioane lei.
Cercurile clericale afirm ă că rezolvarea acestei probleme se soldează
pentru preotul C. Burducea cu “transferarea” lui ca paroh la “parohia” care se
află vis-à-vis de Mandravela, adic ă va ajunge la închisoarea V ăcărești.
În după-amiaza zilei de sâmb ătă, 9 martie a. c., Mitropolitul Tit
Simedrea, fost al Bucovinei, post din care a demisionat după 23 August 1944, a
fost primit într-o lung ă audiență de Patriarhul Nicodim, care în fond îi este ostil.
Audiența a fost în leg ătură cu intenția acestuia de a reveni asupra demisiei, dup ă
care să ceară să i se încredin țeze conducerea unei eparhii. De când a demisionat
și până în prezent, mitropolitul Tit lucreaz ă la Biblioteca Academiei Române
pentru un studiu asupra monahismului din timpurile primare pân ă azi, în legă tură
cu o eventual ă reorganizare a lui.
Se afirmă, în cercurile clericale, că preotul C. Burducea, demisionând din
postul de ministru al Cultelor, a luat cu el și dosarul arhimandritului V.
Vasilache, relativ la numirea acestuia ca arhiereu vicar patriarhal, ca o r ăzbunare
contra Patriarhului Nicodim, care a contribuit ca s ă nu mai fie trimis ca superior
al Bisericii ortodoxe române din Paris.
Se afirmă în cercurile clericale c ă la departamentul Cultelor se va institui
un triumvirat cre știn ortodox-mozaic, și anume: dr. N. Lupu, ministru, dr. A.
Șafran, șef rabin și șeful cultului mozaic, secretar general, preot dr. Spiru Apostol
(fost director general) ca director general.
Știrea este primit ă cu multă rezervă, atât în ceea ce prive ște persoana
ministrului, cât și a formulei reprezentanț ilor a dou ă culte.
Luni, 11 martie 1946
În cercurile clericale se discută cu viu interes ș tirea dup ă care
departamentele Culte și Arte vor avea un singur minist ru, ca în trecut. Clerul nu
116
este încântat de aceast ă soluție, în timp ce func ționarii ministerului au primit-o cu
cea mai mare satisfac ție.
12 martie 1945
Cercurile clericale manifest ă un mare interes fa ță de marea problem ă a
persoanei viitorului ministru al Cultelor. Pân ă în prezent, se fac urm ătoarele
pronosticuri:
1. Dl. Iustin Moisescu, profesor universitar, ministru. 2. Dr. Nicolae Lupu (P ȚP), ministru; dr. A. Șafran, secretar general (o
ironie, probabil); pr. dr. Spiru Apostol, director general.
3. Dr. Nicolae Lupu, ministru; pr. Spiru Apostol, secretar general. 4. Diacon N. Nicolaescu (fost secretar general), ministru, vine cu
sprijinul ministrului Informa țiilor, prof. Petre Constantinescu-Ia și și a ministrului
Cooperației, Anton Alexandrescu.
5. Protoereu Alexandru Ionescu de la Partidul Na țional Popular, un mare
luptător democrat.
Totuși, se afirm ă că lupta ar fi între Iustin Moisescu și dr. Nicolae Lupu.
13 martie 1946
Comitetul Uniunii Preo ților Democra ți se va întruni în curând pentru ca
să procedeze la excluderea din Uniune a preotului C. Burducea, ca unul care n-a
arătat interes fa ță de Biseric ă și cler, pe care chiar le-a neglijat în timpul cât a
funcționat ca ministru.
Se precizeaz ă că preotul Ion Vasc ă, secretarul general al Ministerului
Cultelor, este hot ărât să procedeze la “cur ățirea Dealului Patriarhiei” (Patriarh,
consiliu, etc.), cu asentimentul Guvernului.
În rândurile clerului, se manifestă o nemul țumire față de faptul c ă
Ministerul Cultelor “a înc ăput pe mâna ardelenilor, condu și de Mitropolitul
Nicolae B ălan”. Ace știa sunt: preotul I. Vasc ă, secretar general, preotul Liviu
Stan și preotul Spiridon Cândea, ambii consilieri ministeriali. Ace știa sunt
acuzați de regionalism.
14 martie 1946
Î. P. S. S. Patriarhul Nicodim a primit pe dl. Mihail Ralea, ministru ad-
interim la Culte.
(Universul, nr. 60, joi, 14 martie 1946)
117
15 martie 1946
Patriarhul Miron Cristea a f ăcut Palatul patriarhal și a restaurat Catedrala
patriarhiei, înzestrându-le cu multe lucruri de pre ț. Se pare c ă prof. I. D.
Ștefănescu și-a însușit multe din aceste obiecte de pre ț din Palat, cât și din
Catedrală. Și, pentru ca s ă acopere aceast ă dispariț ie, l-a sfătuit pe Patriarhul
Nicodim s ă dispună inventarierea lucrurilor afl ătoare în Palat ș i Catedral ă.
Desigur c ă ceea ce a luat el n-a fost inventariat, deoarece nu mai era. Pentru
grabnica l ămurire a acestei probleme se cere:
a) Există sau nu inventarul lucrurilor din Palatul patriarhal, f ăcut imediat
după moartea Patriarhului Miron de pr. C. Moldovan ( și alții), pe atunci consilier
referent al Sec ției economice.
b) Dacă există, să se compare cu cel f ăcut din ordinul Patriarhului de un
diacon, func ționar al Patriarhiei ( Ștefănescu).
c) Dacă nu există, cine a avut interesul ca el s ă dispară.
d) Asemenea și cu inventarul Catedralei.
De notat c ă:
A) Lucrurile fac parte din patrimoniul Statului.
B) În mod precis (se afirm ă, cred) au disp ărut din inventarul Catedralei
vasele sfinte masive, de aur, de pe Sfânta Mas ă: potir, steluță , linguriță, fiind
înlocuite cu altele, de argint aurit.
Măsurile necesare se impun.
Relativ la cauzele demisiei preotulu i C. Burducea din postul de ministru
al Cultelor, se afirm ă în cercurile clericale c ă: 1) Primul ministru, dr. Petru Groza
l-a sfătuit să facă aceasta, deoarece ziarul Dreptatea al lui Maniu avea gata
pentru tipar o serie de articole cu documente compromi țătoare la adresa lui. 2)
Că, pe lângă aceasta, a contribuit și sfatul prietenilor lui (pr. Marin Ionescu, etc.)
de a se retrage, pentru ca s ă nu semneze ca ministru viitoarea Lege a cultelor, etc.
16 martie 1946
Se confirm ă știrea relativ la primirea de c ătre Patriarhul Nicodim a unei
scrisori din partea Mitropolitului Visarion Puiu, fost al Bucovinei, prin
intermediul nun țiului apostolic Andrea Cassulo din Bucure ști. În afară de aceasta,
Mitropolitul Visarion a mai trimis scrisori în țară și altor persoane, prin
intermediul aceluia și diplomat.
Noul președinte al UPD (Uniunea Preo ților Democra ți) este profesorul
Alexandru Ionescu din Bucure ști și membru în Comitetul executiv al Partidului
Național Popular. El n-a fost proclamat ca atare, pân ă în prezent, de Adunarea
118
generală . Fostul pre ședinte al UPD, preotul C. Burd ucea, care, oficial, n-a fost
desărcinat din aceast ă funcțiune, nu voie ște să predea arhiva Uniunii, pe care-o
are la domiciliul s ău.
17 martie 1946
Încă în ziua de 12 martie a. c., mi s-a vorbit insistent c ă Palatul patriarhal
din Bucure ști este un centru de spionaj. Acest centru func ționează din vara anului
1945, având ca ini țiator pe profesorul universitar I. D. Ștefănescu, iar ca membrii
pe: Patriarhul Nicodim Munteanu, Episcopul Iosif Gafton al Arge șului, arhiereul
Atanasie Dinc ă Bârlădeanu, locotenent de Episcop al Episcopiei Râmnicului-
Noului Severin, arhimandritul Vasile Vasilache. Scopul cre ării acestui centru ar
fi: culegerea oric ărui material informativ, din orice domeniu, referitor la ac țiunea
Sovietelor în România, pentru a-l pune la dispozi ția anglo-americanilor.
Investiga țiile se fac prin diferite persoane laice și clericale și prin
membrii unei loji francmasonice, al c ărei membru este și prof. I. D. Ștefănescu.
Materialul informativ se expediaz ă prin nun țiul apostolic la Bucure ști,
monseniorul Andrea Cassulo.
În cadrul realiz ării scopului de mai sus a oferit Patriarhul Nicodim
banchetele din ultimul timp în onoar ea ambasadorului sovietic la Bucure ști
(Kaftaradze), a nunț iului apostolic, la care a fost apoi invitat și el, cu participarea
profesorului I. D. Ș tefănescu. Așa se explică , de asemenea, și dorința “arzătoare”
a Patriarhului Nicodim de a viziona în Pa latul patriarhal filme sovietice care i s-
au pus la dispozi ție, pentru scopuri bine precizate, cu toat ă bună voința și
curtoazia.
20 martie 1946
Preotul Ion Vasc ă, secretarul general al Ministerului Cultelor, în scurtul
timp de când ocup ă acest post, s-a ar ătat a fi influen țabil și maleabil în ceea ce
privește acțiunea sa publică . Ca atare, pentru ca prin vreuna din ac țiunile sale s ă
nu angajeze Guvernul, Emil Bodn ăraș, secretarul general al Pre ședinției
Consiliului de Mini ștri, l-a chemat și i-a dat instruc țiuni în sensul c ă nu va activa
în Ministerul Cultelor f ără avizul Partidului Na țional Popular.
21 martie 1946
Preotul Ioan Hu știu, de la parohia Balta Albă -București, a fost numit
consilier de pres ă la Ministerul Cultelor. Pân ă în prezent, el a fost inspector
general în acela și departament. Noua numire nu fa ce cinste nici Bisericii, nici
ministerului. Din cele constatate pân ă în prezent, s-a ajuns la concluzia c ă este o
119
adevărată întrecere în a numi în acest minister, în posturi inferioare celui de
secretar general, numai clerici incapabili și compromi și.
În cercurile clericale se afirm ă că membrii Uniunii Preo ților Democra ți
fac toate diligen țele pe lângă persoanele competente ca numirea viitorului
ministru la departamentul Cultelor s ă nu se fac ă fără avizul Uniunii.
În legătură cu numirea unui nou ministru la departamentul Cultelor, se
afirmă că aceasta nu va avea loc decât în cadrul unei remanieri a Guvernului,
care ar urma s ă se produc ă în curând.
22 martie 1946
Preotul Irimia de la Biserica Icoana din Capital ă a fost numit
subinspector general în Ministerul Cultelor. Numirea aceasta s-a f ăcut la dorin ța
preotului Liviu Stan, consilier ministerial în acela și departament, și asupra c ăruia
preotul Irimia exercit ă o acțiune nefast ă, prin intrigi ș i minciun ă. Preotul Irimia a
venit de la Huș i, bun prieten al lui Liviu Stan. Lingu șitor, intrigant.
Se afirmă că dr. Nicolae Lupu a fost numit al doilea vicepre ședinte al
Consiliului de Mini ștri. În aceast ă calitate, el insistă să i se dea pentru o persoan ă
din partidul s ău departamentul Cultelor.
Preotul Ion Vasc ă, secretarul general al Ministerului Cultelor, este sub
influența nefastă a preotului Alexandru Marinescu, director general al Cultelor,
din acela și departament, care între ține în jurul lui o atmosfer ă de intrig ă și
pervertire a realităț ii.
23 martie 1946
Se afirmă că preotul C. Burducea este supravegheat de poli ție pentru
activitatea sa în leg ătură cu afacerile fă cute cu bumbacul și orezul colectate din
județul Ialomița.
Circulă insistent știrea dup ă care viitorul ministru al Cultelor va fi
profesorul Mihail Dragomirescu, secretarul general al Partidului Na țional
Popular. În fa ța acestei alternative, preotul Alexandru Ionescu, un alt candidat și
președintele preo ților din Partidul Na țional Popular, a afirmat c ă se retrage.
Pr. Ion Vasc ă, secretar general al Ministerului Cultelor, a fost numit
slujitor la Biserica Icoana din Capital ă. În cercurile clericale, numirea aceasta
este interpretat ă ca un succes al Patriarhului Nicodim, care i-a f ăcut numirea în
cadrul str ăduinț elor sale de a și-l apropia pe Vasc ă și a-l face inofensiv.
120
26 martie 1946
În urma invita ției făcută de Patriarhul Alexei al Rusiei, Patriarhul
Nicodim îi va face acestuia o vizit ă la Moscova. Data plec ării ar fi 15 aprilie a. c.
Patriarhul Nicodim va fi înso țit de mai multe persoane, printre care: Episcopul
Iosif Gafton al Arge șului, arhiereul Antim Nica, un foarte bun cunosc ător al
limbii ruse ști, Gheorghe Petrescu, de la Înalta Curte de Casa ție, un bun prieten al
Patriarhului Nicodim și fiul arhiereului Antim Petrescu, fost la Vâlcea și apoi la
Iași (1912-1916), azi decedat. Arhimandritul D. Melchisedec (Melcu), secretarul
Patriarhului, nu va face parte din suit ă, din care cauz ă este supărat; Patriarhul nu-
i acordă o încredere total ă. Vor merge, de asemenea, Arsenie și Luca […]53,
servitorii Palatului. Pân ă la graniță , călătoria se va face cu vagonul-salon care a
aparținut Patriarhului Miron Cristea, iar de acolo, cu mijloacele puse la dispozi ție
de Guvernul sovietic. Întrucât Patria rhul Nicodim va fi fixat data plec ării la 15
aprilie a. c., însemneaz ă că sărbătorile Paștilor le va petrece în URSS. Prof. I. D.
Ștefănescu, consilierul intim al Patriarhului Nicodim (cu care m ănâncă
întotdeauna la mas ă) a refuzat s ă-l însoțească pe acesta la Moscova. În privin ța
reprezentan ților presei, se crede c ă aceștia vor fi desemna ți de Ministerul
Informațiilor. Totu și, Grigore Spiru, “ș eful Serviciului de pres ă al Patriarhiei”, ar
dori să meargă neapărat la Moscova. Exprimându- și această dorință, a afirmat c ă,
dacă merge numai el ca reprezentant al presei, la înapoiere nu va da nici un
reportaj sau material Ministerului Informa țiilor, ci va vinde ziarelor reportaje cu
cel puțin cinci sute mii lei fiecare. De altfel, a și primit oferte de sute de mii de lei
de la diferite agenț ii de publicitate.
Pe de altă parte, Episcopia ortodox ă română din America a trimis
Patriarhului Nicodim o scrisoare prin care-l invit ă să participe în ziua de 30 mai
a. c. la punerea pietrei fundamentale a unei m ănăstiri române ști, care se va clă di
pe vatra româneasc ă din Grass-Lake, Michigan. “Participarea Î. P. S. Voastre – se
arată în adres ă – în persoan ă, la desfășurarea acestui eveniment, va dubla
însemnă tatea zilei, iar pe lângă aceasta, ve ți avea ocazia s ă vă vedeți fiii suflete ști
din America, care vor fi cu mic cu mare s ă vă întâmpine, ca pe adev ăratul lor
părinte sufletesc, deoarece sunte ți totodată și mitropolitul nostru.” Patriarhul
Nicodim a acceptat aceast ă invitație cu o deosebit ă plăcere, însă după călătoria la
Moscova, dac ă o va face și pe aceasta, nu va mai pleca în America. El va trimite
în schimb pe Episcopul Iosif Gafton al Arge șului, prof. I. D. Ștefănescu și se
crede că va pleca și preotul Florian Gâldan de la Biserica Domni ța Bălașa, ca
unul care cunoaș te limba engleză , întrucât și-a făcut studiile universitare dincolo
de Ocean. Ei vor c ălători cu avionul, prima escal ă urmând s-o fac ă la Londra.
53 Indescifrabil în manuscris (n. e.)
121
II. Superiorul a șezămintelor Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim l-a
invitat și el pe Patriarhul Nicodim s ă participe la solemnitatea târnosirii a dou ă
biserici române ști din localitate, biserici cl ădite de Patriarhul Miron Cristea, pe
terenuri cump ărate tot de el. Patriarhul Nicodim a acceptat, de asemenea,
invitația aceasta.
Concluzii:
Sunt semnificative anumite atitudini: 1. Refuzul profesorului I. D. Ș tefănescu de a merge la Moscova și
diligențele făcute pentru a pleca în America.
2. Concomiten ța celor dou ă invitații, în America și la Ierusalim, care se
produc în acela și timp cu cea de la Moscova.
3. Patriarhul Nicodim – se precizeaz ă din cercurile patriarhale – merge la
Moscova numai spre a putea ob ține viza pentru delega ția pe care o va trimite în
America.
4. Trimiterea delega ției române în America în persoana Episcopului Iosif
Gafton și a profesorului I. D. Ș tefănescu este semnificativ ă, căci ea are leg ătură
cu centrul de informa ții din Palatul patriarhal. Oricum, Patriarhul Nicodim
subordoneaz ă toate acț iunile sale în leg ătură cu plecarea la Moscova numai
marelui interes ce-l poartă plecării delega ției Gafton- Ștefănescu în America.
Joi, 28 martie 1946
Gheorghe Petrescu de la Înalta Curte de Casa ție (fiul fostului arhiereu
vicar al Mitropoliei Moldovei, Antim Petrescu) este acela care face leg ătura între
Patriarhul Nicodim (al c ărui prieten și sfătuitor este) și între ambasadorul sovietic
la Bucure ști, Kaftaradze.
Cauza real ă a demisiei forț ate a preotului C. Burducea, fost ministru al
Cultelor, este urm ătoarea:
Diaconul N. Nicolaescu, pe când era secretar general la departamentul
Cultelor, și-a format un dosar de acte compromi țătoare relativ la preotul C.
Burducea, ministrul s ău. Majoritatea actelor erau de natură financiar ă. După ce a
fost demis de ministrul Burducea, diaconul Nicolaescu i-a devenit un du șman
neînfricat.
În februarie a. c., diaconul Nicolaescu i-a adus la cuno ștință secretarului
general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri, Emil Bodn ăraș, că preotul C.
Burducea nu mai poate r ămâne ministru din cauza faptelor compromi țătoare pe
care le-a s ăvârșit. Profesorul Constantinescu-Ia și, ministrul Propagandei, Ana
Pauker și Vasile Luca de la Partidul Comunist au luat atitudine fa ță de aceast ă
afirmație gravă la adresa preotului C. Burducea, pe care l-au ap ărat.
122
Nevoit să-și susțină aserțiunea, cu acte, diaconul Nicolaescu a prezentat
dosarul pe care-l avea. Imediat dup ă cercetarea actelor ș i în urma convingerii pe
care Emil Bodn ăraș și-a făcut-o, preotul C. Burducea a fost demis din postul de
ministru al Cultelor.
29 martie 1946
Toate actele secrete pe care le are Patriarhul Nicodim, ș i le ține încuiate
într-o caset ă, în dormitor, iar cheia o poart ă la el. Dormitorul este, de asemenea,
încuiat.
Sâmbătă, 30 martie 1946
Arhiereul Justinian Marina Vasluianul, al doilea vicar al Mitropoliei
Moldovei, a r ămas, de cât ăva vreme, în umbr ă, în ceea ce prive ște activitatea lui
politică.
Aceasta se datoreș te atitudinii lui politice în cadrul Partidului Na țional
Țărănesc, frac țiunea ministrului Anton Alexandrescu, c ăruia i-a spus c ă el a
înțeles că, dacă acest partid are legă turi cu comuniș tii, s-au avut în vedere
interesele Bisericii și ale țării, scop care nu s-a realizat. Din cauza aceasta,
arhiereul J. Marina are o atitudine de expectativ ă.
De la demiterea preotului C. Burducea pân ă în prezent, postul de
ministru al Cultelor a fost oferit urmă torilor:
1. Diaconul N. Nicolaescu, fost secretar general în acela și departament.
2. Preotului Haralambie Roven ța, profesor [la] Facultatea de Teologie
din Bucure ști.
3. Preotului Petre Vintilescu, idem. Toți trei au refuzat, ultimul din motive de oportunism și lașitate.
Diaconul N. Nicolaescu, asistent universitar [la] Facultatea de Teologie din
București, fost secretar general al ministerului Cultelor, este înscris în Partidul
Comunist, secț ia Râmnicu-Vâlcea și membru în Comitetul Central al acestui
partid. În această calitate, el este omul de încredere al lui Emil Bodn ăraș,
secretarul general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri.
El a afirmat c ă este comunist convins și va merge pân ă la capăt, cu orice
risc, în lupta pe care o duce.
Intendentul Palatului patriarhal este c ălugărul Damian, ucenicul
Mitropolitului Visarion Puiu, fost al Bucovinei. El cunoa ște multe din tainele
Palatului. El a afirmat c ă lăzile cu zah ăr din Palatul patriarhal se afl ă în subsol
într-o încăpere, ală turi de buc ătărie, unde au fost v ăzute de o persoan ă din afară.
123
Se crede c ă unul din membrii delega ției Patriarhiei române, care va pleca
în America, în cadrul unei misiuni religioase, va fi și preotul Florian Gâldan de la
Biserica Domni ța Bălașa din Capitală . Motivul este acela c ă preotul Gâldan
cunoaște perfect limba englez ă, întrucât și-a făcut studiile universitare în
America și ca atare poate îndeplini foarte bine rolul de interpret. De altfel, acest
rol l-a mai avut pe lâng ă Patriarhul Miron Cristea, cu prilejul vizitei acestuia la
Londra, când preotul Gâldan s-a ar ătat a nu fi un r ău diplomat, cu excep ția însă
că puternica doz ă de viclenie și iezuitism cu care este dotat nu a putut-o camufla
îndeajuns.
Dacă preotul Florian Gâldan va fi trim is în America, îl va deservi pe
Patriarhul Nicodim, deoarece:
a) Îi este potrivnic, din principiu.
b) Este în leg ătură cu anglo-americanii (una din dovezile publice:
frecvența, la biserica lui, a unor ameri cani), fapt de care va încerca s ă profite
numai pentru sine.
Arhimandritul dr. Vasile Vasilache – loc țiitorul de stare ț al Mănăstirii
Antim din Bucure ști și pentru care Patriarhul Ni codim face absolut toate
diligențele spre a ob ține din partea forurilor compet ente politice numirea lui ca
arhiereu vicar patriarhal – preocup ă Ministerul Cultelor.
Preotul I. Vască , secretarul general al acestui departament, împreun ă cu
preotul Alexandru Marinescu, director general al Cultelor, se intereseaz ă asiduu
de trecutul arhimandritului, în domeniul politic (c ărțile sale) și moral
(homosexual).
Preotul Alexandru Ionescu din Bucure ști a fost îns ărcinat cu procurarea
lucrărilor arhimandritului, spre a se face referatul respectiv. Discre ția însă nu este
păstrată și Patriarhul Nicodim va fi informat.
Azi preotul Tilea, inspector în Minister ul Cultelor, l-a rugat, telefonic, pe
diaconul Tuță de la Tipografia C ărților Biserice ști, să vină până la minister.
Acesta a insistat să i se comunice motivul, pentru ca, în cele din urm ă,
invocându-se un altul decât cel real, s ă meargă. Acolo a fost condus la preotul
Alexandru Marinescu, director general, care i-a spus c ă este nevoie ca Tu ță să-i
dea ajutor pentru g ăsirea mijloacelor de lupt ă contra arhimandritului Vasile
Vasilache. Între timp, venind și preotul I. Vasc ă, (totul a fost aranjat) acesta i-a
spus acela și lucru, întrebându-l în acela și timp (pe Tu ță) dacă poate da o
declarație relativ la tentativa de homosexua litate a lui Vasilache asupra lui, c ăci
cunoaște aceasta din scrisorile pe care i le-a trimis în acest sens (Fotocopiile
unora din scrisori erau la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri, de unde le
cunoș tea). Diaconul Tu ță i-a răspuns că nu poate da nici o declara ție, deoarece ea
va ajunge în mâinile Patriarhului și-și va periclita astfel situa ția de cleric. Apoi au
124
stabilit ca diaconul Tuță să-i facă preotului Vasc ă o vizită la minister, chiar în
după -amiaza zilei, la orele 17.
Venind la Tipografia C ărților Biserice ști arhiereul Emilian Antal al
Bucovinei, spre a- și tipări pastorala de Pa ști, diaconul Tuță i-a istorisit cazul cu
preotul I. Vasc ă, exprimându- și teama că, dacă va da declara ția cerută, Patriarhul
Nicodim va afla și îl va demite din postul de diacon la Catedrala mitropolitan ă și
de la Tipografie (corector).
Arhiereul Antal i-a spus c ă i-a vorbit preotului Vască despre Vasilache și
“are încuviin țare de sus” (Emil Bodn ăraș) să activeze în acest sens, dar este bine
ca declara ția să nu o dea, c ăci ea va fi prezentat ă lui Emil Bodnă raș de el
(arhiereul Antal) și în Sinod, dac ă va fi nevoie. “De altfel, a ad ăugat Antal,
preotul I. Vasc ă nu poate face nici o mi șcare, căci sare imediat de acolo. Eu l-am
numit secretar general la Culte, prin Guvern, ca s ă nu-l mai am consilier la
Suceava.”
31 martie 1946
Din cercurile patriarhale bine informate se afirm ă că plecarea
Patriarhului Nicodim la Moscova este numai un joc diplomatic al acestuia, spre a
putea ob ține viza de plecare în America a Episcopului Iosif Gafton și a
profesorului I. D. Ș tefănescu. Patriarhul Nicodim nu se gânde ște câtuși de puț in
să plece la Moscova. De altfel, nici nu exist ă vreo invita ție a Patriarhului Alexei
în acest sens. Totu și, pentru a între ține o atmosferă falsă, Patriarhul Nicodim i-a
dat dispozi ții lui Grigore Spiru, șeful Serviciului de pres ă patriarhal, s ă scrie
zilnic “câte ceva” în presa din Capital ă asupra activităț ii sale și despre plecarea
lui în străinătate.
Se afirmă că, pentru a cunoa ște amănunte asupra centrului de spionaj din
Palatul patriarhal, Ana Pauker a încercat s ă aibă relații sexuale cu Episcopul Iosif
Gafton al Arge șului, ca unul care activeaz ă în acest centru. El îns ă nu a fost tentat
(deoarece se știe că este homosexual).
Diaconul dr. N. Nicolaescu este acela care are cuno ștință despre existen ța
unui centru de spionaj în Palatul patriarhal.
Dimineața, am predicat la Biserica Sf. Mina-Vergu despre vindecarea
orbului din na ștere. La orele 11.45 i-am telefonat arhiereului Emilian Antal (str.
Robert de Flers, 2) ca s ă mă primeasc ă în audien ță. M-a primit imediat, adic ă de
la ora 12-12.25.
I-am expus cazul de [la] Sf. Mina-Vergu, unde Patriarhul Nicodim a
numit cânt ăreț un călugăr, fără concurs, în locul altui c ălugăr, mutat disciplinar.
Mi-a ră spuns că preotul (Ion Popescu) trebuie s ă facă o întâmpinare și
[să] i-o dau lui, s ă acționeze la minister.
125
I-am mai expus și atitudinea preotului I. Vasc ă, secretar general la Culte,
față de mine, care într-un consiliu de numiri a afirmat c ă nu pot fi numit în
minister deoarece am fost secretarul Patriarhului Miron Cristea și ca atare
actualul Patriarh Nicodim i-a dat referin țe rele despre mine, și că am fost
funcționar la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri.
Am discutat apoi cazul Vasile Vasilache, arhiereu în devenire din dorin ța
mult arzătoare a Patriarhului Nicodim.
Mi-a spus c ă preotul I. Vasc ă, secretar general al Ministerului Cultelor, s-
a prezentat secretarului general al Preș edinției Consiliului de Mini ștri, Emil
Bodnă raș, pentru a-i expune cazul V. Vasilache, care urma s ă fie ales arhiereu.
Emil Bodnă raș l-a întrebat dac ă-l cunoaște. Preotul I. Vasc ă a răspuns că nu, dar
Patriarhul Nicodim insist ă. Atunci, Emil Bodn ăraș i-a arătat fișa lui V. Vasilache,
atrăgându-i aten țiunea să fie vigilent ș i să nu se angajeze.
Apoi i-a dat fi șa s-o prezinte Patriarhului. El l-a trimis îns ă pe preotul
Alexandru Marinescu, director general la Culte, care s-a prezentat într-o zi în
audiență la Patriarhul Nicodim și i-a citit fi șa, în care era scris că Vasile
Vasilache este metresa lui. Patr iarhul a fost profund impresionat și spunea c ă nu-i
adevărat. (De atunci nu mai are odihn ă)
Emilian Antal ține ca V. Vasilache s ă nu fie arhiereu; iar dac ă Sinodul se
va întruni pentru alegerea lui; la insistenț a Patriarhului, i se va ară ta fiecărui
sinodal cine este V. Vasilache ș i dacă-l vor alege și după aceea, “s ă-i puie capac
Bisericii.” Lui I. Vasc ă, secretarul i-a atras aten țiunea că, dacă se compromite
semnând ceva pentru V. Vasilache, “nu mai dau prin minister” (dependen ța lui I.
Vască de arhiereul Emilian Antal).
Antal mi-a comunicat c ă un exemplar din inventarul Palatului patriarhal
este în posesia lui (aceasta în leg ătură cu faptul c ă Patriarhul Nicodim a alc ătuit
un nou inventar).
Că, în 1941, sub pre ședinția lui, urmând […]54 Patriarhul Nicodim a
întocmit o lege special ă î n u r m a c ăreia Episcopul Iosif Gafton (de azi) și
arhiereul Atanasie Dinc ă au fost numi ți, și numai după aceea ale și de Sfântul
Sinod. Deci, ambele numiri erau acte pur politice.
Patriarhul Nicodim, voind s ă-l vadă cu orice chip episcop pe I. Gafton, l-
a recomandat c ălduros lui Ar[mand] C ăl[inescu] pentru Scaunul vacant de la
Argeș, primul ministru fiind arge șean.
54 Cuvânt indescifrabil în original (n. e.)
126
Luni, 2 aprilie 1946
Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Craiovei, face toate diligen țele,
pretutindeni unde este posibil, pe lâng ă persoanele capabile s ă-l poată sprijini,
pentru a realiza reînfiin țarea Mitropoliei Olteniei. Partidelor istorice nu li s-a
adresat.
În cazul reînființă rii Mitropoliei Olteniei, el nu va cere desfiin țarea
Episcopiei Râmnicului-Noul Severin, a c ărei existen ță o crede necesară , contrariu
opoziției lui din trecut.
Mitropolitul Nifon este încredin țat că Mitropolia Olteniei se va reînființ a,
însă în nici un caz în timpul ministeriatului C. Burducea, când era imposibil.
Acum, îns ă, poate …
Preotul Emilian Vasilovschi, care pân ă la data de 23 August 1944 a
funcționat ca preot paroh al Bisericii ortodoxe române din Berlin, a fost
suspendat din acest post de c ătre Patriarhul Nicodim, deoarece a lucrat împotriva
intereselor țării. Azi, preotul Alexandru Marinescu, director general la Culte, i-a
dictat, la minister, în cabinetul s ău, preotului Pistol (de la Biserica Icoanei) o
adresă din partea ministerului c ătre circumscrip ția în care se află Biserica
Icoanei, invitând-o s ă procedeze la evacuarea familiei preotului Emilian
Vasilovschi din casa parohial ă (unde ocupă 7 camere), întrucât “preotul acesta a
ocupat două funcțiuni și a lucrat la Berlin împotriva Uniunii Sovietice și a
intereselor ță rii.”
Preotul Pistol a scris și s-a dus s-o dea unei dactilografe din minister.
Patriarhul Nicodim l-a invitat pe Mihail Ralea, ministrul Artelor ș i ad-
interim la Culte, s ă-i facă o vizită. Bănuind că invitația este în leg ătură cu cazul
V. Vasilache, pentru a evita o discu ție mai lung ă și mai discret ă, ministrul Mihail
Ralea va merge înso țit de preotul I. Vasc ă, secretarul general al ministerului
Cultelor. Cu acest prilej, M. Ralea îi va atrage atenț iunea Patriarhului Nicodim
asupra ză dărniciei demersurilor pe care acesta le face în cazul V. Vasilache.
În cercurile clericale circul ă știrea, insistent, dup ă care viitorul patriarh
va fi arhiereul Emilian Antal, loc țiitorul de Mitropolit al Bucovinei. Venirea
arhiereului Antal în fruntea Bisericii s-ar produce nu dup ă mult timp. Trebuie
subliniat faptul c ă Patriarhul Nicodim are o ur ă neîmpăcată față de Antal, numai
fiindcă este nepot al Patriarhului Miron, deci adept al unei concep ții în
problemele biserice ști, etc.
Marți, 3 aprilie 1946
Duminică, 8 aprilie a. c., va avea loc la Biserica Icoana instalarea
preotului I. Vasc ă, secretarul general al Ministerului Cultelor, la acea parohie.
127
Patriarhul Nicodim va fi reprezentat prin Episcopul Antim Nica ș i
preotul Marius Constantinescu, iar Ministerul Cultelor prin preotul Alexandru
Marinescu, director general [la] Culte. Se vor rosti cuvânt ări, după slujba
oficiată , de un sobor de preo ți și diaconi, în frunte cu Episcopul Antim Nica.
Grigore Spiru, ș eful Serviciului de pres ă al Patriarhiei, a afirmat c ă “voi
fi sacrificat”, aceasta în leg ătură cu notele pe care le-a publicat și le va publica în
presă din ordinul Patriarhului Nicodim, relativ la c ălătoria acestuia la Moscova,
și iată de ce:
a) Că lătoria aceasta este o n ăscocire a Patriarhului Nicodim, pentru
scopuri bine definite: plecarea unei delega ții (Gafton- Ștefănescu) în America,
prin intermediul aparentei prietenii pe care o arat ă Moscovei.
b) Patriarhul Nicodim, r ăspândind pretutindeni aceast ă știre prin
intermediul presei, a provocat prezentarea câtorva cereri din partea unor clerici,
care-i solicit ă sprijinul pe lâng ă mareșalul Stalin, pe care urma s ă-l vadă în
călătoria de la Moscova, pentru eliberarea ex-mare șalului Ion Antonescu, precum
și permisiunea de a se înapoia în țară și absolvirea de orice vini trecute a
românilor de peste hotare.
Patriarhul se afl ă într-o situa ție delicată, deoarece nu știe ce răspuns să le
dea preoților. În fa ța acestei dileme, pe care singur și-a creat-o, Patriarhul
Nicodim inten ționează să facă răspunzător pe Grigore Spiru, ca unul care “a
răspândit știri false”, spre a scă pa de impas și astfel îl va sacrifica, adic ă îl va
demite.
Patriarhul Nicodim face toate diligen țele, prin profesorul I. D.
Ștefănescu, pe lâng ă Regele Mihai I, spre a ob ține reabilitarea Mitropolitului Tit
Simedrea, fost al Bucovinei.
Regele ar fi r ăspuns că nu se poate ocupa cu acest caz.
Elevul Tru șcă (în vârst ă, major) din clasa a II-a a Seminarului Central
din Bucure ști, călugăr și omul de încredere al Patriarhului Nicodim, este comisar-
ajutor în Prefectura Poli ției Capitalei și “atașat” pe lâng ă persoana ș efului
Bisericii. În modul acesta, Patriarhul nu are oameni str ăini pe lâng ă el, spre a nu-l
spiona.
Trușcă este numit diacon la Câ mpulung Muscel, unde nu func ționează ,
dar prime ște totuș i salariul.
Patriarhul Nicodim a primit într-adev ăr o scrisoare de la Roma, din
partea Mitropolitului Visarion Puiu, fost al Bucovinei, în care acesta-l roag ă să
intervină pe lângă forurile competente pentru a-i permite s ă vină în țară, spre a fi
rejudecat la Tribunalul Poporului. Scrisoarea a fost v ăzută de o terță persoană.
Arsenie Dumitru, servitorul Patriarhul ui Nicodim, va intra în curând în
monahism, ș i iată din ce cauz ă:
128
Cu câteva zile în urm ă, Patriarhul Nicodim și-a făcut testamentul, prin
care lăsa toată averea lui personal ă, aflătoare în Palatul patriarhal ș i la Mă năstirea
Neamț, “ucenicului meu iubit”, Arsenie Dumitru.
După ce ș i-a făcut testamentul, Patriarhul Nicodim a oferit o mas ă
copioasă, la care au participat oamenii s ăi de casă, intimii, și anume: prof. I. D.
Ștefănescu cu doamna, arhimandritul Melchisedec Dumitru, secretarul s ău,
arhimandritul Vasile Vasilache, Arsenie Dumitru. Când to ți invitații se aflau la
masă, în frunte cu Patriarhul, acesta a întrebat unde este Arsenie. I s-a ră spuns că
este indispus pu țin, dar că va veni mai târziu. Patriarhul a insistat s ă vină Arsenie
imediat. Dup ă o oarecare a șteptare, apare Arsenie, având oarecum aerul unei
tristeți pe față. Patriarhul i se adreseaz ă imediat, zicând:
“V-ați lăsat așteptat, Înalt Prea Sfinț ite Patriarh!”
Cei prezen ți s-au privit reciproc. Atunci, Patriarhul a ad ăugat: “Da, da,
Înalt Prea Sfin țite Patriarh, c ăci acum e ști patriarh, c ă ți-am lăsat averea mea,
iaca, dar numai dac ă te faci călugăr; altfel … de …”
Iată extravagan țe patriarhale intolerabile!
Arsenie Dumitru, ca și Trușcă, a fost numit agent în Prefectura Poli ției
Capitalei înc ă din timpul lui Armand C ălinescu, la dorin ța Patriarhului Nicodim
și “atașat” pe lâng ă persoana acestuia. Mai târziu, a fost pus în cadrul disponibil,
apoi reintegrat. Azi este comisar-ajutor în Prefectura Poli ției Capitalei, având și
legitimație, care a fost vă zută, cu viza la zi.
Scaunul de episcop al Episcopiei ortodoxe române din America este
foarte disputat în ultima vreme.
Titularul acestei eparhii, Episcopul Policarp Moru șca, se află în țară, ca
locotenent de Episcop al Maramure șului, încă înainte de a începe actualul ră zboi,
din cauza c ăruia nu s-a putut înapoia peste Ocean. De la încetarea ostilit ăților
până în prezent, el a fă cut toate demersurile, spre a se putea înapoia la postul s ău.
Nu are îns ă sprijinul Patriarhului Nicodim.
Pe de altă parte, Episcopul Antim Nica, act ualul director al Internatului
studenților teologi din Bucure ști, face toate demersurile, pe lâng ă forurile
competente civile, în numele Patriarhului Nicodim, deci cu asentimentul și
sprijinul acestuia, pentru a putea pleca în America. În acest scop, el a fost azi în
audiență la Vasile Stoica, secretarul general al Ministerului Afacerilor Str ăine,
însoțit fiind de preotul Nicolae Ciudin, un coleg al lui de facultate și spiritual la
Internatul Teologic.
Nu este exclus ca mirajul noului continent, cu dolarii și divertismentele
lui, să nu deștepte și dorința altor episcopi, ca de exemplu Iosif Gafton al
Argeșului.
129
Joi, 4 aprilie 1946
Regele Mihai I a acceptat pre ședinția de onoare în Comitetul pentru
reclădirea vetrei Mă năstirii Căldărușani, distrus ă anul acesta de un incendiu.
Călugărul Stelian Ciobotaru, fost secretar al Patriarhului Nicodim,
înaintea celui de acum (arhimandritul D. Melchisedec) a ie șit din monahism, s-a
căsătorit, are copii ș i este în anul cinci la Medicin ă.
Patriarhul Nicodim l-a numit zilele acestea cânt ăreț la Biserica Sf. Mina-
Vergu din Capital ă. Preotul Ion Popescu de la această parohie, obiectând că
numirea s-a f ăcut fără respectarea formelor legale, Patriarhul Nicodim l-a
suspendat din func țiune. Preotul nedrept ățit vrea să se adreseze Pre ședinției
Consiliului de Mini ștri.
În fond, protoereul l-a suspendat, la sfatul arhimandritului D.
Melchisedec, f ără știrea Patriarhului.
Patriarhul Nicodim proiecteaz ă organizarea unei mari procesiuni
religioase, în Capital ă, cu moaștele Sfântului Dumitru Basarabov, pentru ploaie.
Vineri, 5 aprilie 1946
Primul ministru Petru Groza a dat dispozi ție preotului I. Vasc ă, secretar
general al Ministerului Cultelor, s ă nu mai permit ă, sub nici un motiv, intrarea în
minister a diaconului Suseanu, fost șef de cabinet al preotului C. Burducea.
I. Vască este responsabil de executare.
Se știe că Patriarhul Nicodim a primit o scrisoare din partea preotului
ortodox român din Ierusalim, prin care este invitat s ă facă o călătorie la Locurile
Sfinte spre a târnosi dou ă biserici. Desigur c ă opinia public ă a crezut c ă invitația
s-a făcut de la Ierusalim. În realitate, clericul care a f ăcut invita ția, arhimandritul
Ursache Victorin, a scris-o la Bucureș ti, la ordinul Patriarhului Nicodim. Din
Ierusalim n-o putea trimite, deoarece pân ă în prezent nu s-a prezentat la post,
întrucât nu poate ob ține pașaportul.
Patriarhul p ășește deci dintr-o mistificare într-alta (cazul înscen ării cu
plecarea la Moscova).
Jurnalul de dimineață , VIII/408, vineri:
M. S. Regina Mam ă a vizitat M ănăstirea Antim.
M. S. Regina Mam ă Elena, înso țită de doamna de onoare Catargi, a
vizitat în ziua de 2 Aprilie a. c., Sf. M ănăstire Antim din Bucure ști.
P. C. dr. arhimandrit Vasile Vasilache a dat l ămuriri cu privire la
restaurarea ce se face acestui loca ș.
130
M. S. Regina Mam ă a vizitat biserica, paraclisul și celelalte aș ezăminte
ale Mănăstirii, interesându-se îndeaproape de mersul lucr ărilor pentru
reconstruc ția Mănăstirii.
Vizita este în leg ătură cu invita ția ce s-a f ăcut Regelui Mihai I de a fi
ctitor al m ănăstirii, care se renoveaz ă în prezent; ș i cu puțină reclamă
arhimandritului V. Vasilache.
Sâmbătă, 6 aprilie 1946
În presă a apărut pastorala Patriarhului Nicodim relativ la muncile
agricole. Mai târziu va apare și-n broșură, pentru a putea fi astfel difuzat ă. În
realitate, pastorala a fost scris ă de preotul Ștefan Vasile, consilier la Consiliul
Central Bisericesc, iar Patriarhul Nicodim a v ăzut-o numai, f ără ca să -i adauge
cel puțin o virgul ă.
Și pentru ca s ă nu vadă mulți că manuscrisul nu este al Patriarhului,
autorul pastoralei, preotul Ș tefan Vasile, a stat o zi în Tipografia C ărților
Bisericești până s-a cules textul, dup ă care ș i-a luat manuscrisul ș i a plecat. Acest
fapt constituie o nou ă dovadă că Patriarhul Nicodim nu mai activeaz ă, cu toate
osanalele ieftine care i se aduc de cei interesa ți.
Vineri, 5 aprilie a. c., Patriarhul Nicodim a avut la dejun ca invitat pe
ministrul Justi ției, Lucre țiu Pătrășcanu. Invita ția s-a făcut cu scopul de a-l pune
pe ministru în curent cu ac țiunea care se duce împotriva arhimandritului V.
Vasilache și implicit împotriva șefului Bisericii. Patriarhul l-a rugat pe ministru
să se ocupe personal de aceast ă problem ă, ceea ce i s-a f ăgăduit. Acțiunea
Patriarhului a fost provocat ă de faptul c ă i s-a prezentat fi șa arhimandritului V.
Vasilache de c ătre preotul Alexandru Marinescu, director general al Cultelor.
Fișa i-a fost dat ă de Siguran ță (Emil Bodn ăraș, tov. I. Vască ). Patriarhul a
răspuns: “Ei, s ă mă aresteze și pe mine, c ă și eu sunt pederast.” El voie ște să-i
descopere, prin justi ție, pe clericii care eventual au dat informa țiile necesare.
Duminică, 7 aprilie 1946
Se afirmă că, de Paști, va apare ziarul Lumina, ca organ al UPD. Sub
ministeriatul preotului C. Burducea, acest ziar a ap ărut câtva timp sub
conducerea preotului Vasile Ionescu, îns ă din cauza unui conflict dintre director
și ministru, acesta din urm ă a suspendat revista.
Ministrul M. Ralea a dat un ajutor de dou ă milioane pentru apari ția
revistei, pe care-o vom vedea la “Pa ștele cailor”.
131
În anturajul Patriarhului, se afirm ă că acesta va fi să rbătorit de cler, cu
prilejul vârstei de 80 de ani (anul trecut) înainte de Pa ști, în Săptămâna patimilor.
Solemnitatea va avea loc într-un cadru deosebit. Dac ă va avea loc!
Azi, duminic ă, 7 aprilie a. c., arhimandritul Gherasie Cre țu, omul de
încredere al Patriarhului și mare ecleziarh al Catedralei metropolitane, a afirmat:
“Patriarhul Nicodim are demisia în buzunar.”
Luni, 8 aprilie 1946
Patriarhul Nicodim va pleca prima sau a doua zi de Pa ști la Mănăstirea
Neamț, “unde vrea s ă-și petreacă toată primăvara”, a subliniat o persoan ă din
jurul lui. Întrebat ă când se va înapoia Pa triarhul, persoana a ad ăugat: “Când a
vrea Ăl de Sus; dac-a mai vrea.”
Se pare că perversitatea st ăpânește Dealul, atât în fapt ă, cât și în cuvânt.
Azi diminea ță, ministrul Mihail Ralea, ad-interim la Culte, a fost în
audiență la Patriarhul Nicodim, singur, nu înso țit de preotul I. Vasc ă, secretarul
general al Ministerului Cultelor, dup ă cum intenț iona zilele trecute.
Cu acest prilej, a înaintat Patriarhului o adres ă oficială , în care i se
atrăgea atențiunea să nu mai reactualizeze cazul V. Vasilache.
Joi, 11 aprilie, 1946
Preotul Alexandru Marinescu, director general al Ministerului Cultelor, a
fost transferat la Biserica Dichiu, una din cele mai de seam ă ale Capitalei. Într-un
timp foarte scurt, preotul Al. Marinescu a fost transferat de trei ori: de la Buză u,
la parohia Andronache, Bucure ști; de la Andronache la Biserica Floreasca (din
Calea Doroban ți); de la Floreasca la Biserica Dichiu.
Faptul acesta a produs consternare ș i indignare în rândurile clerului,
deoarece transfer ările s-au fă cut după criterii pur politice, iar nu legale, iar pe
lângă aceasta, preotul A. Marinescu nu merita, fiind bine cunoscut ca om
neserios.
Vineri, 12 aprilie 1946
În urma venirii în fruntea Ministerului Cultelor a preotului I. Vasc ă, în
calitate de secretar general, se observ ă o reală ameliorare a st ării de spirit în
rândurile func ționarilor respectivi; se lucreaz ă mai cu pl ăcere, se respiră mai
liber, se comunic ă mai ușor cu șeful departamentului, în care există o încredere și
care este respectat. “Intrigile pope ști” n-au disp ărut și nici că vor dispare.
132
În după-amiaza zilei de joi, 11 aprilie a. c., a avut loc ședința UPD de sub
președinția preotului I. Vasc ă, secretar general [la] Culte, în prezen ța miniștrilor
M. Ralea ( ad-interim [la] Culte) și Constantinescu-Ia și (Informa țiuni). Un foarte
mare succes moral a avut noul vicepre ședinte, preotul Zaharia Mântulescu, fost
director general [la] Culte, care era pe punctul de a fi ales pre ședinte, prin voturi
libere, nu secrete, deoarece se bucur ă de un mare prestigiu în rândurile clerului.
În cercurile clericale ale UPD se afirmă că sub ministeriatul [lui] M.
Ralea se va putea activa intens datorită capacităț ii ministrului și încrederii ce i se
acordă. Și încrederea aceasta este atât de mare, încât un UPD-ist de frunte (pr.
Mântulescu) a afirmat: “Dac ă nici cu Ralea nu vom putea lucra, atunci nu vom
mai putea lucra cu nimeni, niciodat ă.” Realitatea îns ă este urm ătoarea: la UPD
sunt câțiva mari profitori, care nu urm ăresc decât interese personale (preotul
Alex. Marinescu, director general [la] Culte, pr. I. Hu știu, inspector general și
detașat consilier de pres ă tot în minister). Clerul nu este al ături de UPD, iar to ți –
UPD-iști și cler-iș ti [sic!] – î și fac publică politica lor, sui generis , adaptarea la
mediu, în aparen ță, profit fără pierdere, prevedere în ac țiuni, prin proiectarea
concluziilor în lumina judec ății potentatului de mâine. Cine crede altfel despre
politica lor cl ădește castel medieval pe fundament de nisip.
Se dă ca precis ă știrea după care preotul Zaharia Mântulescu va reveni,
după Paști, în postul de director general al Cultelor, din care a fost demis de
fostul ministru, preotul C. Burducea. Pr. Z. Mântulescu se bucură de încrederea
ministrului M. Ralea, ad-interim la departamentul Cultelor.
Alimentele ob ținute de Patriarh de la autorit ăți pentru copiii orfani din
mănăstirile Cernica și Țigănești, în afară că servesc, în prima urgen ță, celarul
Palatului patriarhal, nu sunt depozitate la m ănăstirile respective, ci la Patriarhie,
lângă fabrica de lumân ări. Acolo sunt înc ăperi ticsite cu felurite alimente și
“bună tăți”. Șeful depozitului este arhimandritul Ilarion B ălăiță, economul
Patriarhiei, supranumit de însu și Patriarhul Nicodim “L ăbăiță”, fiindcă fură în stil
mare și “oficial”. Depozitul este la dispozi ția acestuia, care unei bune p ărți din
alimente îi dă o altă destinație decât aceea legal ă, adică întreținerea micu ților
orfani, care vor dispare [sic!] de inani ție.
Față de insuccesul de pân ă acum pe care l-a avut în rezolvarea problemei
arhieriei lui V. Vasilache, Patriarhul Nicodim a hot ărât să renunț e la aceasta în
viitor; totuș i el și-a fixat un alt obiectiv: trimiterea lui Vasilache la Paris, ca
superior al Bisericii române.
Traian Popescu, cumnatul fostului ministru C. Burducea, mi-a comunicat
azi în tramvai c ă va pleca la Paris ca dirijor al corului Bisericii române, împreun ă
cu fiul preotului Burducea, acesta în calitate de cântă reț la aceeași biserică. Ceva
mai mult: Patriarhul Nicodim le dă tot sprijinul. Întrebat de Ministerul Cultelor
care este situaț ia celor de mai sus, deoarece fiind numi ți de mai mult ă vreme, nu
133
s-au prezentat la posturi, el le-a r ăspuns printr-o adres ă, făcându-se ap ărătorul din
oficiu al celor acuza ți. Traian Popescu a fost numit dirijor pentru o perioad ă de
zece ani.
Sâmbătă, 13 aprilie 1946
În urma renunță rii Patriarhului Nicodim de a mai insista pentru numirea
ca arhiereu-vicar patriarhal a arhimandritului V. Vasilache, apar noi candida ți
pentru acest post, și anume:
1. Pr. Petre [sic!] Șerpe, consilier referent al Sec ției culturale a
Arhiepiscopiei Bucure știlor; văduv prin decesul so ției [sic!]. El este sprijinit pe
lângă Patriarh de Episcopul Iosif Gafton al Arge șului, al cărui bun prieten este.
2. Arhimandritul Benedict Ghiu ș, asistent universitar la Facultatea de
Teologie din Bucure ști, ales Episcop la B ălți, a renun țat.
3. Arhimandritul Filaret Jocu de la Catedrala patriarhal ă, care, ales fiind
Episcop al Arge șului, a fost invalidat de Sinod din motive politice – “pope ști”
(Mihail (Ic ă) Antonescu – Patriarhul Nicodim).
Duminică, 14 aprilie 1946
Un nou candidat la postul de arhiereu vicar patriarhal este și
arhimandritul Bu șcu Partenie, stare țul Mă năstirii Cernica ș i unul din ucenicii
Patriarhului Nicodim. El este sprijinit de arhiereul Atanasie Dinc ă. Cât despre
arhimandritul Benedict Ghiu ș, el are tot sprijinul profesorului I. D. Ștefănescu și
arhimandritului D. Melchisedec, cerberii Palatului celui patriarhicesc.
Luni, 15 aprilie 1946
Ieri, duminică , Patriarhul Nicodim s-a exprimat la dejun c ă a renunțat la
hotărârea sa de a nu mai lupta pentru ridicarea la treapta arhieriei a
arhimandritului V. Vasilache, ad ăugând răspicat că, dacă nu i se va satisface
dorința, demisioneaz ă imediat. De câte ori n-a spus c ă demisioneaz ă!
În cercurile clericale se discut ă cu viu interes situa ția din trecut a
membrilor noului comitet al UPD (Uniunea Preo ților Democra ți), subliniindu-se
că majoritatea acestora, ca fo ști legionari, au izbutit, prin participarea în acest
comitet, s ă formeze “un cuib legionar”, bine camuflat sub haina democra ției (pr.
Alex. Marinescu, pr. Hu știu, pr. Spiridon Cândea, pr. Liviu Stan, pr. I. Vasc ă).
Noul comitet al UPD inten ționează să solicite zilele acestea o audien ță la
primul ministru Petru Groza pentru: a) a se prezenta în noua sa forma ție; b) a
134
cere ca preotul I. Vasc ă, actualul secretar general al Cultelor, s ă fie numit
ministru la acela și departament.
Marți, 16 aprilie 1946
Arsenie Dumitru, c ăruia Patriarhul Nicodim i-a testat averea sa, va fi
tuns monah, conform condi țiunii testamentului. Și pentru ca Arsenie s ă aibă
asigurată o bună situație și după moartea Patriarhului Nicodim, acesta îl va
hirotoni preot și îl va numi ca slujitor la M ănăstirea Pasă rea.
Miercuri, 17 aprilie 1946
Preotului Alexandru Marinescu, director general al Cultelor, i se aduc
învinuiri grave din partea clerului, și anume: 1) face afaceri; 2) ia mit ă; 3) este un
afemeiat, din care cauză nu i s-a dat alt calificat[iv] decât acela de “popa
curvarul”; 4) este un be țiv, din care cauz ă clerul îl supranume ște “popa-clondir”.
În privința mitei, iat ă două cazuri relatate de preotul Alexandru Po țincu,
de la o biseric ă de pe șoseaua Pantelimon:
a. Cântărețul bisericii lui (a lui Poț incu) i-a dat preotului Alexandru
Marinescu suma de cinci sute mii lei pentru c ă i-a făcut un serviciu în calitatea ce
o deține la minister.
b. De la adventi ști a primit o mare sum ă de bani, pentru ca s ă le susțină
interesele în leg ătură cu noua Lege a Cultelor, ceea ce a și făcut, dar n-a avut
succes.
Clerul îl detest ă pe preotul Alexandru Marinescu, subliniind c ă a
compromis atât Biserica, cât și ministerul.
Patriarhul Nicodim trâmbi țează pretutindeni, cu o deosebit ă satisfacție,
aserțiunea dup ă care el este acela care a provocat demisia preotului C. Burducea
din postul de ministru al Cultelor.
Profesorul Constantinescu-Ia și, ministru . Înainte de remanierea
Guvernului, care-a avut loc la 6 ma rtie 1945, profesorul Constantinescu-Ia și voia
să fie cu orice pre ț ministru la un departament oare care. Ca atare, l-a trimis pe
preotul C. Burducea, înso țit de preo ții Vasile Ionescu (cel cu biblioteca
Mărgăritarele lumii și cu revista Lumina) și Suseanu (viitor director de cabinet al
preotului C. Burducea, ministrul Cultelor, de care va fi apoi îns ă alungat) la Ana
Pauker și Vasile Luca s ă ceară numirea lui ca ministru al Cultelor.
Cele dou ă persoane politice nu s-au ar ătat entuziasmate de aceast ă
propunere, ar ătând că, după a lor părere, este mai bine ca la Culte s ă fie ministru
un preot, ca unul care cunoaș te prin îns ăși situația lui problemele clericale. Și
atunci ș i-au exprimat pă rerea că preotul Burducea s ă fie ministru al Cultelor.
135
Comunicându-i aceast ă știre profesorului Constantinescu-Ia și, acesta a
fost foarte revoltat și i-a trimis din nou (cu aceea și mașină specială, care a rămas
mai departe de locul unde mergeau, spre a se l ăsa impresia că au venit pe jos.)
În urma insisten țelor celor trei clerici, Ana Pauker și Vasile Luca le-au
comunicat c ă-l vor sprijini pe profesorul Constantinescu-Ia și pentru postul de
ministru al Propagandei. Azi, profesorul Constantinescu-Ia și, ministrul
Informațiilor, îș i face platform ă în tabăra partidelor istorice (liberal ș i național-
țărănesc) pentru orice eventualitate, iar la constituirea din zilele trecute a noului
comitet al UPD (Uniunea Preo ților Democra ți) a spus, în prezen ța ministrului M.
Ralea al Artelor și ad-interim la Culte și a clericilor c ă în uniune se pot înscrie și
preoții din orice partide, liberali, țărăniști, etc.
Clerul a fost nemulț umit, îns ă nu a avut curajul s ă îi răspundă , ca
întotdeauna de altfel.
Comunicarea aceasta, asupra numirii miniș trilor, etc. mi-a f ăcut-o
doamna Tini Dumitrescu, consilier ă de presă a Ministerului Cultelor, în drumul,
pe jos, de la po ștă, prin Calea Rahovei, în 11 Iunie.
Și ea era revoltat ă de atitudinea “mizerabilului” ministru Constantinescu-
Iași, ca și preotul Alexandru Po țincu, care, în fa ța Poștei, mi-a spus, fiind și
doamna Tini Dumitrescu de fa ță, că [Constantinescu-Ia și] este un mizerabil care
trebuie împu șcat, fapt [pe] care i l-a spus, de altfel, zice el.
(Am înțeles că preotul A. Po țincu i-a f ăcut servicii, sub dictatur ă, lui
Constantinescu-Ia și, care i-a fost profesor la Facultatea de Teologie din Chi șinău,
iar acum nu- și mai aminte ște)
Sâmbătă, 20 aprilie 1946
Zilele acestea, Patriarhul Nicodim a fost la Sinaia, în audien ță la
Suveran, Mihai I, fiind înso țit de profesorul I. D. Ștefănescu și arhimandritul V.
Vasilache. Scopul vizitei:
a) Să obțină de la Rege câteva cuvinte la adresa lui, pentru volumul
omagial. Aceste cuvinte elogioase, cinci rânduri, pare-se, au și fost publicate în
volumul amintit, fotografiindu-se manuscrisul.
b) Să -l prezinte pe arhimandritul V. Vasilache spre a-l convinge pe Rege
să-i acorde tot sprijinul pentru a putea ocupa scaunul de arhiereu vicar patriarhal.
În legătură cu vizita de la Sinaia, Patriarhul a dat un comunicat în pres ă
în care se arat ă că a vizitat bisericile de seam ă din Ploie ști.
Azi, în urma unor mari eforturi (depuse de diaconii Firmilian Marin,
profesor la Seminarul Central și dr. Tuță M. Nica de la Catedrala mitropoliei), a
apărut volumul omagial intitulat Prinos și închinat Patriarhului Nicodim, cu
136
prilejul sărbătoririi lui, care va avea loc pentru împlinirea vârstei de 80 de ani.
Volumul cuprinde dou ă părți: una omagial ă și a doua științifică. În fruntea
volumului este fotocopia manuscrisului regal, în care i se aduc elogii Patriarhului
Nicodim. Urmeaz ă apoi o introducere a profesorului I. D. Ștefănescu, care
conține pasagii interesante prin faptul c ă sunt dubioase.
Volumul omagial s-a tip ărit în 600 de exemplare, care nu vor fi puse în
comerț, ci vor fi distribuite de Patriarh sau umbra lui, prof. I. D. Ștefănescu.
Matriț e, șpalturi, corecturi și orice material în leg ătură cu tipărirea volumului
omagial au fost distruse, prin ardere sau stricare, în urma ordinului expres al Patriarhului Nicodim.
Duminică, 21 aprilie 1946
În ultimele zile a ap ărut în ziarul Liberalul un articol în care Gheorghe
Dobrescu aduce acuza ții grave preotului I. Vasc ă, secretarul general al
Ministerului Cultelor, în ceea ce prive ște atitudinea lui politic ă și morală din
trecut (legionar, delapidator de fonduri publice, etc.).
Articolul este viu comentat de cercurile clericale. De altfel, în Liberalul ,
urma să mai apară o serie de articole, în care s ă fie prezentate publicului persoane
ca: D. Melchisedec, arhimandrit și secretarul Patriarhului, arhimandritul Vasile
Vasilache, cel mult râvnitoriu de mitr ă arhiereasc ă și chiar Patriarhul.
Proprietarul titlului ziarului Liberalul , avocatul Nazarie, l-a rugat pe Gh.
Dobrescu (avocat ș i fost călugăr), care-i este prieten, s ă renunț e de a-și realiza
acest plan, deoarece Nazarie se va g ăsi într-o situa ție delicată , ca șef al
contenciosului Mitropoliei Ungro-Vlahiei și director de ziar în care este insultat
Patriarhul, șeful său.
În cercurile clericale se afirm ă că acțiunea avocatului Gh. Dobrescu este
inspirată de preotul […]
55 Alexandru Ionescu din Bucure ști, care voie ște să-l
compromit ă pe preotul I. Vasc ă, spre a fi numit el ministru.
În legătură cu arhieria arhimandritului V. Vasilache se precizeaz ă:
Patriarhul Nicodim a intervenit în acest scop la Regele Mihai I, care s-a ar ătat
rezervat, și la primul ministru Petru Groza, care ar fi acceptat în principiu,
subliniind îns ă că “trebuie convins un mare comunist”, adic ă Emil Bodnă raș,
secretarul general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri.
În fața atitudinii șefului Guvernului, Patriarhul Nicodim va face tot ce-i
va sta în putin ță spre a-l convinge pe preotul I. Vasc ă, secretar general la Culte,
să intervină pe lângă Emil Bodnă raș, care i-ar fi nepot. Pentru azi, preotul I.
Vască a fost invitat la dejun de Patriarhul Nicodim. La orele 12, preotul I. Vasc ă
55 Cuvânt indescifrabil în original (n. e.)
137
era la Catedrala mitropolitan ă și după slujba “Învierii a doua” a intrat în Palatul
patriarhal, împreună cu Patriarhul. Deci, începutul s-a f ăcut.
Miercuri, 24 aprilie 1946
Marț i, 23 aprilie a. c., s-au petrecut în Capital ă două cazuri care ies din
comun. În Catedrala mitropolitan ă a venit un domn bine îmbr ăcat, având în mân ă
un topor mare și un brici. Tot timpul slujbei a stat lini știt și s-a închinat, pentru ca
după aceea să întrebe “Care-i popa ăl mai mare?”. Întrebat ce dore ște, el a
răspuns că va ucide cu toporul pe cel care va mai fura în Țara Româneasc ă. Apoi,
i-a spus arhidiaconului Tu ță Nica să -i aducă Regelui la cunoș tință, în scris,
această hotărâre, după care a intrat în altar. Tu ță a fugit. Chemat un sergent, l-a
invitat pe individ afar ă, unde în schimb acesta l-a amenin țat cu toporul. Venind
doi soldați din garda Palatului patriarhal în ajutorul sergentului, f ăptașul a fugit
spre Piața Națiunii, unde, la auzul fluier ăturilor disperate ale sergentului, a fost
imobilizat de mul țime, după multe peripe ții.
Arestat, nu s-a g ăsit nici un act asupra individului.
În aceeași zi, a intrat în Biserica Sf. Vineri-Herasca un individ care a
aruncat o f ăclie aprins ă asupra unui preot din altar.
În cercurile clericale se discută cu un deosebit interes aceste incidente
curioase, care sunt considerate ca provocă ri din partea evreilor și ca începutul
punerii în aplicare a unui plan de ac țiune antireligios, întocmit de forma țiunile
politice de stânga.
Gheorghe Dobrescu, originar din comuna Dichiseni, Ialomi ța, are vârsta
de 45 de ani (are un frate, Petre Marin, preot în jude țul Ialomi ța, fost mare
legionar). A intrat, de tână r, în mănăstire, ca frate, cu numele de Quintilian.
Urmează șase clase la Seminarul din Gala ți, vine la Bucure ști și dă în particular
clasa a șaptea la Seminarul Central, unde a urmat-o pe a opta. În acest timp, a
avut ca spiritual pe Melchisedec, arhimandritul de acum și secretarul Patriarhului
Nicodim.
În cele din urm ă, Quintilian dezbrac ă haina monahal ă și se căsătorește;
nu are copii.
A scris la Liberalul un articol ustur ător la adresa preotului I. Vasc ă,
secretarul general al Ministerului Cultelor. Va mai scri[e] și despre Patriarh și
clica lui, zice el, îns ă cineva l-a rugat s ă nu scrie: este avocatul Gh. Nazarie din
contenciosul Patriarhiei și consilier eparhial, care este proprietarul ziarului
Liberalul (ca organ al Organiza ției liberale de Ilfov)56. Față de calitatea ce-o
56 Paranteză D. V. (n. e.)
138
deține, el l-a rugat pe Dobrescu s ă nu atace pe Patriarh, inten ție la care acesta n-a
renunț at.
Patriarhul Nicodim intenț ionează să separe Mitropolia Bucure știlor de
Patriarhia Român ă, pentru ca s ă-i poată încredin ța postul de mitropolit
discipolului s ău, Episcopului Iosif Gafton al Arge șului. Mitropolia, separat ă,
urmează să-și aibă scaunul la Târgovi ște, ca-n trecutul istoric.
Patriarhul Nicodim vrea, cu orice pre ț, să-l aibă lângă el pe arhimandritul
Vasile Vasilache. Ca atare, inten ționează să-l numeasc ă în administra ția Bisericii,
ca vicar al s ău, însă cu titlul de arhimandrit, deocamdat ă.
Joi, 25 aprilie 1946
Preotul I. Vasc ă, secretar general al Ministerului Cultelor, i-a retras
preotului Irimia delega ția de subinspector în acela și departament, deoarece a
constatat c ă acesta era informatorul Patriarhului, prin intermediul arhimandritului
Vasile Vasilache.
Vineri, 26 aprilie 1946
Duminică, 5 mai a. c., Patriarhul Nicodim va fi s ărbătorit cu prilejul
împlinirii (încă de anul trecut) a vârstei de 80 de ani. S ărbătorirea va avea loc în
Palatul patriarhal, într-un cadru solemn, cu participarea clerului. S ărbătorirea va
fi încununat ă cu prezentarea în mâinile octogenarului a unui album omagial
intitulat Prinos și cu o mare manifesta ție de simpatie, fapt care î și are explica ția
lui. După sărbătorire, Patriarhul va pleca la M ănăstirea Neam ț. El ar fi plecat de
mai multă vreme, îns ă a rămas până după 5 mai a. c., pentru a-i ar ăta Guvernului,
prin manifesta ția de dragoste care i se face, c ă poporul ș i clerul sunt al ături de el.
Plecarea la M ănăstirea Neam ț constituie un protest fa ță de Guvern, deoarece
acesta se împotrive ște arhimandritului Vasile Vasilache, spre a nu fi ales
arhiereu. De altfel, azi, vineri, Patriarhul a vorbit prin telefon, personal, cu
starețul Mă năstirii Neam ț, căruia i-a ordonat să -i trimită la Bucure ști toate
camioanele m ănăstirii spre a ridica grâul cump ărat de aici. Cump ărarea și
transportul grâului nu sunt oare preludiul transport ării bagajelor patriarhale la
Mănăstirea Neam ț? Oricum, octogenarul încearc ă un nou șantaj.
Sâmbătă, 27 aprilie 1946
L-am vizitat acas ă pe Mitropolitul Nifon Criveanu. Era cu faț a mai
înseninată ca de obicei. Printre altele, mi-a relatat c ă, înainte de Pa ști, i-a cerut,
prin arhimandritul D. Melchisedec, Patriarhului Nicodim învoirea de a sluji la
Înviere în Biserica Domni ța Bălașa. Patriarhul nu i-a permis.
139
Vineri, 26 aprilie, dup ă ce a fost la Gherghe, vestmântarul Patriarhiei, s ă-
i împrumute od ăjdiile cu care a slujit apoi la Biserica Sf. Spiridon Vechi, din
Piața Senatului, cobora spre cas ă, înspre strada 11 Iunie; pe cale, l-a întâlnit pe
Grigore Spiru, șeful Serviciului de pres ă (da, da!)57 al Patriarhiei, pe care,
întrebându-l unde locuie ște, după ce s-a prezentat, că ci nu și-l mai reamintea,
acesta i-a r ăspuns că la preotul Posmo șeanu, care i-a pus o camer ă la dispozi ție.
Au coborât împreun ă și l-au întâlnit pe prof. I. D. Ș tefănescu,
geheimnisserat-ul58 Patriarhului. Mitropolitul Nifon l-a întrebat pe profesor dac ă
Iorgu Ivan, trimisul s ău, i-a comunicat dorin ța ce-o avea de a-l vedea pe
Patriarhul Nicodim. Prof. Ștefănescu i-a ră spuns că I. Ivan i-a comunicat, dar c ă
n-a avut posibilitatea s ă se ocupe de acest ă problemă. Totuși, i-a spus c ă-l va
servi.
A doua zi, sâmb ătă, prof. Ș tefănescu l-a anun țat telefonic pe Mitropolitul
Nifon că Patriarhul îl a șteaptă.
Nifon s-a prezentat și a discutat cu Patriarhul o or ă și jumătate, din care
numai el a vorbit aproximativ 20 de minute. I-a spus clar Patriarhului c ă el a
desființat Mitropolia Olteniei, pentru ca de un an s ă sufere (Nifon)59 din punct de
vedere material, iar de câtva timp și moral. Patriarhul Nicodim i-a r ăspuns că nu
el, ci Sinodul a desfiin țat Mitropolia Olteniei, afirma ție ce a atras imediat replica
Mitropolitului Nifon, care l-a contrazis. Dup ă aceea, a trecut în revist ă toate
momentele în care l-a ap ărat pe Patriarh, când putea, din contr ă, să-l acuze. A
sublinit c ă nu s-a folosit nici de dosarul Patriarhului, la care acesta a r ăspuns:
“Păi, și Înalt Prea Sfin ția ta ai un dosar la Banca Na țională” (la safeu [sic!]).
Nifon i-a r ăspuns că acest dosar nu are încă o importanță , căci el con ține
reclamații de-ale clericilor, a șa cum i-au venit și lui, în trecut, împotriva
Patriarhului.
“Da, dar ai fost în Transnistria”, r ăspunse Patriarhul.
“Dar cine n-a fost?, replic ă Nifon. To ți ierarhii transilv ăneni aproape,
Episcopul Nica și alții …”
“Da, dar ai și scris”, zise din nou Patriarhul.
Nifon: “Da, îns ă am publicat rapoartele preo ților care au fost în
Transnistria”.
I-a spus după aceea că Mitropolia Olteniei trebuie s ă fie reînfiin țată, dar
Patriarhul i-a ră spuns: “Eu nu m ă bag”. Atunci, Nifon a subliniat c ă nici nu este
nevoie să ridice el, Patriarhul, problema, ci numai s ă nu se opun ă când va fi
57 Paranteză D. V. (n. e.)
58 Așa în original (n. e.)
59 Paranteză D. V. (n. e.)
140
întrebat. Patriarhul a ră spuns: “S ă vedem, cum m-o inspira Duhul Sfânt”, dup ă
care i-a mai amintit lui Nifon: “Mi-ai aruncat cartea, atunci”.
Este vorba de o carte pe care Patr iarhul i-a dat-o cândva, cu dedica ție,
Mitropolitului Nifon, în schimbul alteia, tot cu dedica ție, și pe care acesta –
amărât că Patriarhul nu și-a ținut cuvântul dat relativ la problema Mitropoliei
Olteniei, c ă n-o va desfiin ța – i-a restituit-o.
De data aceasta, Mitropolitul Nifon i-a cerut-o înapoi. Patriarhul a
chemat pe secretarul s ău, D. Melchisedec, spunându-i s ă aducă imediat cartea.
Secretarul i-a r ăspuns că nu mai știe unde este. Patriarhul a dispus atunci s ă-i
aducă două volume, în loc de unul (din Istoria biblic ă de Lopuhin), ca s ă i le
ofere Mitropolitului Nifon.
La plecarea Mitropolitului Nifon, fiind deci și Melchisedec prezent,
acesta i-a spus Patriarhului: “Înalt Prea Sfin țite, faceți cum e bine, ca s ă fie pace
și să aibă și Î. P. S. Mitropolit Nifon o mângâiere de Pa ști.” Patriarhul a r ăspuns:
“Bine, bine” și audiența a luat dup ă aceea sfâr șit.
1 mai 1946
Se confirm ă știrea după care Patriarhul Nicodim va separa Mitropolia
Ungro-Vlahiei de Patriarhia Român ă, numai ca s ă-l poată ridica la treapta de
patriarh pe Episcopul Iosif Gafton al Arge șului.
Azi, cu prilejul s ărbătoririi Zilei Muncii, diaconul En ăchescu, secretarul
Seminarului Central din Bucure ști, a fost arestat de un domn care avea în piept o
insignă “FUM”, pentru motivul c ă la trecerea carului alegoric al muncii, care
reprezenta moartea, a spus c ă, dacă aceasta ar coborî de pe car, ar t ăia cu coasa
mulți comuniș ti. Dus într-un gang, diaconul i-a dat suma de zece mii lei celui
care l-a arestat, după care a fost l ăsat liber. Acela și lucru l-a f ăcut și un magistrat
aflat într-o situa ție similar ă.
2 mai 1946
Institutul Biblic, al Patriarhiei Române, care editeaz ă cărți cu conținut
religios, de ritual și fabrică obiecte de cult, cruciuliț e, etc., dispune de mari
venituri rezultate din vânzarea produselor sale. Asupra modului de administrare a
fondurilor planeaz ă suspiciunea și singurul care poate da informa ții reale și
precise este arhiereul Eugeniu Laiu, care are, de altfel, un memoriu în aceast ă
privință, ca unul care a fost directorul Institutului, sub a c ărui conducere institu ția
era în floare. Eugeniu Laiu este o victim ă a Patriarhului Nicodim, care l-a
îndepărtat din administra ție.
141
Se stabilise ca Patriarhul Nicodim s ă fie sărbătorit în ziua de 5 mai a. c.
Între timp, prof. I. D. Ș tefănescu și-a exprimat p ărerea că sărbătorirea trebuie să
aibă un caracter deosebit și să se facă din inițiativa și cu participarea sinodalilor.
Patriarhul s-a opus, deoarece trebuia s ă convoace Sinodul f ără motiv. Atunci s-a
ajuns la urm ătoarea solu ție: sărbătorirea va avea loc duminic ă, 23 mai a. c., și va
fi organizat ă de membrii Adun ării eparhiale – clerici și laici – a Ungro-Vlahiei,
care, pro forma, vor fi convoca ți în ș edință.
5 mai 1946
Patriarhul Nicodim se gă sește la greu impas:
Într-un consiliu de mini ștri, care-a avut loc zilele acestea, cu participarea
miniștrilor comuni ști, sub pre ședinția primului ministru, dr. Petru Groza, s-a
hotărât trimiterea unei delega ții la Patriarh, formată din Gheorghiu-Dej și
Maurer, ca s ă-i ceară demisia, precum și arestarea profesorului I. D. Ștefănescu.
Cererea aceasta este provocat ă de atitudinea Patriarhului față de Guvern, prin
publicarea profesorului I. D. Ș tefănescu în volumul omagial Prinos (care a fost
prezentat Patriarhului, cu pasagiile incriminate subliniate de cei doi) a unei
introduceri în care autorul arat ă că vremurile actuale nu permit s ă se scoată în
evidență personalitatea Patriarhului Nicodim, etc. (volumul a ajuns la Groza prin
Tuță Nica, pr. I. Vasc ă, Bodnă raș). Nu se cunoa ște rezultatul audien ței celor doi
miniștri la Patriarh, care, în schimb, a luat m ăsuri urgente de ap ărare: a suspendat
orice fel de audienț e și l-a trimis pe prof. I. D. Ștefănescu la Rege (Mihai I)60, să-
i ceară sprijinul. Regele a refuzat îns ă să-l primeasc ă pe profesorul I. D.
Ștefănescu în audien ță, fiindcă acesta s-a folosit de numele lui în diferite ocazii,
bazându-se pe faptul c ă i-a fost preceptor. Totodat ă, Patriarhul l-a chemat urgent
la Bucure ști pe Episcopul Iosif Gafton al Arge șului și l-a trimis la Ana Pauker și
la alți fruntași comuniști, să le ceară sprijinul. În acela și timp, Patriarhul a fă cut o
anchetă la Tipografia C ărților Biserice ști spre a stabili cine a putut scoate
exemplarul din volumul omagial care a ajuns la Pre ședinție. Anchetatorul
(comitetul de conducere al Institutului Bib lic) n-a ajuns la nici un rezultat pozitiv;
ca atare, Patriarhul a delegat pe diaconul Gh. Moisescu s ă scoată din cele 600 de
exemplare Prinos patru pagini suspecte și să le înlocuiasc ă.
(Și ca să nu se descopere c ă exemplarul Prinos care a ajuns la Preș edinție
a fost sustras din Tipografia C ărților Biserice ști, Emil Bodn ăraș a cerut cenzurii
un volum din cele cinci prezentate la 25 apr ilie a. c., conform legii, de Tipografia
Cărților Biserice ști). Se așteaptă evenimente importante.
60 Paranteză D. V. (n. e.)
142
6 mai 1946
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei și episcopii Lucian
Triteanul-Roman și Cosma Petrovici-Gala ți vor fi pensiona ți în curând, din
inițiativa Guvernului. Posturile vor fi ocupate de ierarhi tineri, Scaunul de
mitropolit al Moldovei urmând s ă-l ocupe actualul arhiereu vicar de la Ia și,
Justinian Marina Vasluianul.
Patriarhul Nicodim l-a chemat la Bucure ști pe Episcopul Cosma
Petrovici din Gala ți, căruia i-a propus să -l ceară, prin forme legale, ca vicar, pe
preotul P. Șerpe, consilier patriarhal. Episcopul Cosma a acceptat propunerea,
înmânând chiar Patriarhului o cerere în acest sens, pe care o va rezolva Sinodul
în curând.
12 mai [ 1946 ]
În cercurile clericale se discut ă viu știrea după care Guvernul va lua
măsuri concrete, nu numai de ordin ideo logic, împotriva Bisericii. Prima m ăsură
este dizolvarea organiza țiilor biserice ști, împotriva c ăreia Patriarhul a protestat,
în scris, la Ministerul Cultelor. Comunicatul din pres ă relativ la atitudinea
Guvernului fa ță de Biseric ă este criticat de cercurile clericale, în sensul c ă:
a) Este tardiv. b) Laconic. c) S-a f ăcut pentru înt ărirea pozi ției preotului
I. Vască, secretar general. d) Are un scop politic bine precizat: atragerea clerului
în alegerile viitoare.
13 mai 1946
Se afirmă că Ministerul Cultelor va proceda la anularea alegerilor din 15
ianuarie 1944, a urm ătorilor ierarhi: Mitropolitul Efrem Enă cescu, fost al
Chișinăului, Episcopul Iosif Gafton al Arge șului și Episcopul Antim Nica, fost al
Ismailului și arhiereul Atanasie Dinc ă, locotenent de Episcop al Râmnicului.
Anularea va fi motivat ă de faptul c ă adună rile eparhiale și Congresul Na țional
Bisericesc, care au f ăcut alegerile, au fost instrumente politice.
Călugărul Damian, intendentul Palatului patriarhal, știe ce anume s-a luat
și de cine, din lucrurile men ționate în vechiul inventar al Patriarhiei (prelat)
întocmit la moartea Patriarhului Miron Cristea. Arhidiaconul Tu ță Nica i-a atras
atențiunea lui Damian s ă însemneze toate lipsurile, înstr ăinările, precum și
persoanele care s-au f ăcut vinovate.
Călugărul Damian, de mai sus, a primit o scrisoare din Italia (Padua), de
la Mitropolitul Visarion Puiu, fost al Bucovinei, al c ărui ucenic este, și-n care-i
face cunoscut că nu trebuie s ă se formalizeze de condamn ările care se fac în
România, de Tribunalul Poporului, fiindc ă el va reveni cândva în țară, în situația
143
pe care a avut-o în trecut. Damian i-a r ăspuns scriind pe adres ă: “Înalt Prea
Sfințitului Mitropolit Visarion Puiu”, f ără să se teamă de cenzur ă. Schimbul de
scrisori s-a f ăcut prin intermediul unui italian.
Patriarhul Nicodim a convocat Sinodul pentru ziua de duminică , 26 mai
a. c. Unul din motivele convoc ării este și problema Locotenen ței patriarhale și a
persoanei-locotenent. De asemenea, Pa triarhul Nicodim va supune Sinodului
problema separ ării Mitropoliei Ungro-Vlahiei de Patriarhie, spre a-l numi pe
Episcopul Iosif Gafton-Arge ș.
În cazul când Patriarhul Nicodim va izbuti ca pe actualul consilier al
Secției culturale a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, preotul Petre [sic!] Șerpe, să-l
numească arhiereu vicar la Gala ți, în locul lui va aduce pe preotul Oancea
(prietenul arhimandritului Melchisedec Dumitru, secretarul Patriarhului), fost
director al Tipografiei C ărților Biserice ști.
Marți, 14 mai 1946
Doctor Petru Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri, a trimis
Patriarhului Nicodim o scrisoare-omagiu, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de
ani. Scrisoarea va apare în Prinos , volum omagial închinat Patriarhului, dup ă
textul scrisorii Regelui Mihai I. Patriarhul îi dă o deosebit ă importan ță acestei
scrisori în cadrul atitudinii Guvernului fa ță de el.
Ministerul Cultelor inten ționează să dispună în curând ca toț i cântăreții
bisericești care mai ocup ă și o altă funcțiune la stat, s ă opteze pentru una din ele.
Față de atmosfera sumbr ă în care se zbate Patriarhul Nicodim, acesta a
dispus ca bagajele s ă-i fie gata pentru o eventuală retragere la M ănăstirea Neam ț.
Se știe că lucrurile de care nu se serve ște zilnic Patriarhul sunt împachetate în l ăzi
de multă vreme. Se pare c ă o parte a bagajului a fost transportat zilele acestea la
Mănăstirea Neam ț. Una din ma șini avea un num ăr de Piatra-Neam ț.
Arhimandritul Partenie Bu șcu, starețul Mă năstirii Cernica, fiind unul din
ucenicii iubi ți ai Patriarhului Nicodim, acesta îl va propune Sinodului care va
avea loc la 26 mai a. c., pentru postul de arhiereu vicar patriarhal.
16 mai [ 1946 ]
În după -amiaza zilei de azi au fost la Patriarhul Nicodim, în audien ță,
clericii: pr. Gheorghe Comana (Biserica Sfin ții Apostoli), preotul Moisiu
(Biserica Manu Cavafu), arhimandritul Dionisie Udri șteanu (spiritualul
Seminarului Central). Dup ă audiență, preotul Gheorghe Comana a declarat c ă a
fost la Patriarh pentru a primi instruc țiuni asupra modului cum trebuie s ă
protesteze la Adunarea preo ților de la Societatea Ajutorul (Bd. Pake), care
144
urmează să aibă loc disear ă, fără autorizația Guvernului și împotriva m ăsurii
acestuia de a fi dizolvat corpora țiile biserice ști.
Preotul Gheorghe Iliescu, fost secretar general la Culte, va fi numit
director general [la] Culte; a șa mi-a comunicat el.
17 mai [ 1946 ]
Arhimandritul Dionisie Udri șteanu, fost legionar, fost stare ț al Mănăstirii
Cernica, în prezent spiritual al Seminarului Central din Capital ă, nu se sfie ște să
afirme în public c ă ocupă o funcțiune la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri.
Adesea spune: “La noi, la Preș edinție …” Ori, cum poate fi omul de încredere al
Președinției, când, în acela și timp, este al Patriarhului Nicodim? Desigur c ă este
informator! Al cui? Dublu?
Profesorul I. D. Ș tefănescu, originar din Moldova, și-a făcut studiile
universitare în țară. Căsătorit cu fiica poetului Alexandru Vlahu ță, el pleac ă la
Paris, unde r ămâne câțiva ani. În acest timp îndepline ște funcțiunea de profesor
de Arheologie cre ștină la Universitatea romano-catolic ă locală și la aceea din
Bruxelles. În tot acest timp, el s-a bucurat de prietenia catolicilor, care i-au admis
chiar să locuiască împreun ă cu familia, în mod excep țional, în “ Maison de la
famille ” a universit ății, casă situată în rue des Saints Pères . Înapoiat în țară, este
profesor la Academia de arte frumoase și prieten intim al Mitropolitului Nicodim
Munteanu al Moldovei. Între timp, îi moar e singurul copil, licean. La venirea lui
Nicodim în postul de patriarh, prof. I. D. Ștefănescu este numit directorul Școlii
de pictură bisericeasc ă de pe lâng ă Patriarhie, școală pe care-o înfiin țează el, iar
mai apoi profesor la Facultatea de Litere din Capital ă.
Arhiereul Emilian Antal. L-am vizitat. Mi-a relatat c ă, datorită prieteniei
secretarului general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri, Emil Bodn ăraș, care
este bucovinean, a luat în st ăpânirea mitropoliei fondul religionar, prin decret
regal.
Discutând despre persoana viitorului patriarh, el s-a oprit asupra
Episcopului Nicolae Popovici de Baia Mare61. Despre Mitropolitul Nicolae B ălan
al Ardealului a spus c ă nu este bun, întrucât este un zbir. Într-o ședință, i-a spus
arhiereului s ău, Scorobe ț: “Măi, da’ prost mai e ști!”, la care acesta a ră spuns:
“Da, sunt prost, Înalt Prea Sfin țite.” Cu astfel de oameni nu se poate conduce
Biserica.
61 Corect: Nicolae Popovici de Oradea Mare (n. e.)
145
Sâmbătă, 18 mai 1946
Azi, preotul I. Vasc ă, secretar general al Ministerului Cultelor, a f ăcut
declarații presei. Printre altele, referindu-se la românii din Ardeal, a ar ătat că
uniții și catolicii sunt strân și uniți de ierarhii lor, ceea ce constituie o piedic ă în
acțiunea întreprins ă (oficial) de a-i atrage în cercul noii ideologii democrate. “Dar
– a adăugat Vasc ă – va veni vremea când îi vom strivi.” Atunci, a intervenit
doamna Tina Dumitrescu, șefa Serviciului de presă din minister, care a atras
atențiunea ziari știlor de a nu publica afirmaț ia aceasta. De altfel, afirma ția de mai
sus mi-a confirmat-o și preotul Hu știu, din acela și Serviciu de pres ă.
20 mai [ 1946 ]
Patriarhul Nicodim este foarte satisf ăcut de ș tirea după care arhiereul
Emilian Antal, locotenent de Mitropolit al Bucovinei, plecând din Bucure ști cu o
mașină a Președinției Consiliului de Mini ștri, pusă la dispozi ție de Emil
Bodnă raș, secretarul general, a luat cu el și una sau dou ă doamne, pentru a merge
la Suceava. Faptul acesta este exploatat de consilierii lui Antal, care vor s ă-l
atace.
Patriarhul Nicodim și profesorul I. D. Ștefănescu, confidentul s ău, au fost
invitați la Președinția Consiliului de Mini ștri. Patriarhul, pretextând c ă este
suferind, iar prof. Ștefănescu temându-se s ă nu fie arestat, a fost trimis consilierul
preot Coman, care s-a prezentat de trei ori, mergând cu ma șina Patriarhului. Nu
se cunoaște subiectul convorbirii.
Sâmbă tă, 18 mai a. c., profesorul I. D. Ștefănescu a fost în audien ță la
Rege, care i-a trimis o ma șină să-l aducă. Regele Mihai I i-a ar ătat profesorului
demisia primului ministru, dr. Petru Groza, spunându-i c ă nu i-a primit-o, c ăci,
adresându-se primului, i-a zis: “Dumneata te-ai încurcat, dumneata s ă te
descurci.” Știrea aceasta a fost comunicat ă imediat de profesor Patriarhului
Nicodim.
21 mai 1946
Patriarhul Nicodim se afl ă într-o grea dilem ă, din cauza urm ătorului fapt:
Președinția Consiliului de Mini ștri i-a cerut s ă-i comunice cine l-a trimis, în
1944, la Zagreb, în Croa ția, pe Mitropolitul Visarion Puiu și cu ce misiune.
Patriarhul a r ăspuns că el l-a trimis, cu misiunea oficial ă de a hirotoni un episcop.
Acum, Patriarhul regret ă că a dat acest ră spuns, pe care-l consideră în defavoarea
sa.
Față de faptul c ă Patriarhul Nicodim a anunț at prin pres ă că va merge la
Moscova, spre a-l vizita pe Patr iarhul Alexei, Ambasada sovietic ă, contrariată că,
146
după atâta vreme, Patriarhul nu face nici un demers în acest sens, i-a cerut lista
numelor persoanelor care-l vor întov ărăși. Patriarhul se afl ă într-o situa ție
delicată, deoarece nu știe ce răspuns să dea, căci el nu inten ționează câtuși de
puțin să plece la Moscova.
22 mai 1946
Preotul C. Burducea. Am discutat mult cu el dup ă slujbă. Mi-a spus c ă
arhiereul Emilian Antal va fi dislocat în Bucovina.
Arhiereul Justinian Marina va fi aruncat și va ajunge arhimandrit la Putna
Seacă .
Preotul I. Hu știu și preotul Alexandru Marinescu, din Ministerul
Cultelor, “sunt ni ște canalii și îi voi ap ăsa până-i strivesc.”
Mi-a mai relatat c ă: Biserica va trece prin momente grele; are leg ături cu
Ana Pauker, Vasile Luca, etc.; activeaz ă pe plan politic cu Vinogradov, Emil
Bodnă raș, Petru Groza, etc. și va veni din nou ministru la Culte.
Joi, 23 mai 1946
Patriarhul Nicodim este în conflict cu generalul Victor Dombrovschi,
primarul general al Ca pitalei, pentru urm ătorul motiv: arhiereul Galaction
Gordun i-a cerut primarului, c ăruia i se adreseaz ă cu “nene Victore”, patru
cauciucuri pentru ma șina lui (no. 42 P. N. – Piatra-Neam ț), pe care-o are din
trecut, ca dar, de la Marele Stat Major.
Primarul i-a trimis, mai târziu, o adres ă la Patriarhie, prin care-l în știința
să vină și să ridice patru cauciucuri. Patriarhul prime ște adresa, nu-l în științează
pe Galaction, ci trimite un om al s ău care ridic ă cele patru cauciucuri și i le aduce
lui. Aflând primarul, i-a f ăcut cunoscut Patriarhului c ă trebuie s ă i se restituie
imediat cauciucurile, pe care nu avea s ă le mai dea nici arhiereului Galaction.
Patriarhul i-a ră spuns printr-o adres ă, ară tând că și el are nevoie de aceste
cauciucuri. Primarul insist ă totuși să i se restituie cauciucurile neîntârziat,
spunând urm ătoarele despre Patriarh, lâng ă un prieten: “ Ăstuia, care suge
Biserica ș i nu face nimic, nu-i dau.”
În legătură cu o eventual ă arestare a profesorului I. D. Ștefănescu,
Patriarhul Nicodim a afirmat într-unul din consiliile intime, care au loc la Palat în
fiecare sear ă, că, dacă se va întâmpla acest fapt, el demisioneaz ă imediat din
fruntea Bisericii.
Într-una din ședințele intime, Patriarhul Nicodim a f ăcut cunoscut celor
prezenți că și-a prezentat demisia în mâinile Regelui Mihai I, prin intermediul
147
profesorului I. D. Ștefănescu. Regele i-ar fi primit demisia și și-a exprimat
părerea că noul Patriarh trebuie s ă fie un ierarh tân ăr.
În Palatul patriarhal este o mare agita ție, care nu are nici o leg ătură cu
sărbătorirea Patriarhului, eveniment care urmeaz ă să aibă loc la 27 mai a. c.
Patriarhul a dispus s ă se cumpere imediat scânduri, pentru ca s ă se facă
lăzi, necesare transport ării întregului lui bagaj la M ănăstirea Neam ț. În numărul
lăzilor care se vor furniza au fost socotite pân ă și acelea în care vor fi ambalate
borcanele cu dulcea ță și compot.
25 mai 1946
Iată programul s ărbătoririi Patriarhului, eveniment care va avea loc luni,
27 mai a. c.:
La orele 9 diminea ța va avea loc, în Catedrala patriarhală , o ceremonie:
Te Deum în prezen ța sărbătoritului și a autorităț ilor. Dup ă aceea, întreaga
asistență trece în sala de recep ție a Palatului patriarhal, unde se va desf ășura
programul, în ordinea urm ătoare vorbind:
1. Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului, din partea Bisericii.
2. Președintele Consiliului de Mini ștri, Petru Groza sau reprezentantul
lui.
3. Prof. univ. V. Ispir, din partea Facult ății de Teologie loco.
4. Prof. I. D. Ștefănescu, din partea comitetului de ini țiativă.
Tuturor le va r ăspunde Patriarhul. Dup ă-amiază, la orele 17, va avea loc
la Ateneul Român un festival. Se va cânta oratoriul de preotul C. Petrescu-
Visarion. Pre țul biletului este de 13.500 de lei și se procur ă de la prof. I. D.
Ștefănescu, singurul care le distribuie gratuit, Consiliul Central Bisericesc și
Cancelaria mitropolitan ă (consilieri).
(Patriarhul are un camion, 19.043 B, american, d ăruit de ruși).
27 mai 1946
Mâine va avea loc în Palatul patria rhal un Sinod Plenar, nu permanent,
cum se credea ș i cum s-a anun țat oficial. În invita țiile pe care Patriarhul le-a
trimis sinodalilor a men ționat că “sunt probleme mari, care interesează Biserica.”
Se precizeaz ă că Sinodul ar intenț iona, pro forma, s ă pună în discuție problema
separării Bisericii de Stat. Vor participa:
1. Mitropolitul Nicoale B ălan-Ardeal
2. Mitropolitul Irineu Mih ălcescu-Iași
148
3. Episcopul Andrei Magier-Arad
4. Episcopul Nicolae Popovici-Oradea 5. Episcopul Nicolae Colan-Cluj 6. Episcopul Antim Angelescu-Buz ău
7. Episcopul Cosma Petrovici-Gala ți
8. Episcopul Iosif Gafton-Curtea de Arge ș
9. Arhiereul Veniamin Pocitan, vicar patriarhal 10. Arhiereul Justinian Marina Vasluianul, vicar II, Ia și
11. Arhiereul Atanasie Dinc ă, locotenent de Mitropolit, Râmnicu-Vâlcea
12. Arhiereul Emilian Antal, locotenent de Mitropolit, Suceava.
Din anturajul Patriarhului se afl ă că rușii i-au supus acestuia pastoralele
sale antisovietice, lă sându-i libertatea de a alege între a demisiona și a fi adus în
fața Tribunalului Poporului, în calitate de criminal de r ăzboi.
Un nou candidat la scaunul de arhiereu-vicar al Eparhiei Dun ărea de Jos-
Galați este și preotul Sfârâială din Vâlcea, care are șanse mari.
Preotul Florian Gâldan, de la Biserica Domni ța Bălașa, oficiază slujbe ș i
la Biserica anglican ă din Capital ă, în urma permisiunii dat ă de Patriarh, la cererea
englezilor, care nu au preot.
Biblioteca Ierusalimului, care acum se afl ă la Patriarhia din
Constantinopol, are o mare importan ță pentru istoria românilor, deoarece posedă
o bogată și neprețuită colecție de documente duse din România de greci, dup ă
secularizarea averilor m ănăstirești.
(Comunicare fă cută de preotul grec din Bucure ști, Moraitakis, în Palatul
patriarhal, cu prilejul împlinirii a 80 de ani vârst ă a Patriarhului Nicodim, luni, 27
mai a. c.)
Deși a împlinit anul trecut vârsta de 80 de ani (diaconul profesor Uncu de
la Catedral ă și alții spun că 86), [Patriarhul Nicodim] a fost s ărbătorit abia acum.
Dimineața, la ora 6, Episcopul Iosif Gafton a început slujba în Catedral ă,
iar la 9.30 s-a terminat printr-un Te Deum ale cărui răspunsuri au fost date de
corul Seminarului Nifon Mitropolitul de sub conducerea profesorului Constantin
Gheorghe.
După aceea, asisten ța îl conduce pe Patriarh în Palat. La intrare, doi
soldați înarmați cu pistoale automate, fiecare, fac un control foarte riguros celor
care vor s ă intre în Palat, cerându-le biletele de intrare. A șa, de exemplu, au fost
opriți de a intra: Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei, Mitropolitul
Nicolae B ălan al Ardealului, ministrul Artelor și ad-interim la Culte, prof. M.
Ralea. Cortegiul se oprise, Patriarhului îi venea greu s ă stea pe loc. Mul țimea era
149
indignată de a lăsa grija rolului de gazd ă unor osta și, care nu cuno șteau
protocolul. Atunci a intervenit profesorul I. D. Ștefănescu, spunând s ă intre
invitații mai repede.
La 10.20 apare Patriarhul în sală , unde-l a șteptau cei invita ți. Se
intonează “Pre stăpânul” și “Hristos a înviat” de trei ori.
Vorbesc: 10.22-10.33: Mitropolitul B ălan al Ardealului, care a subliniat
[că] Patriarhul Nicodim s-a adă pat din dou ă fântâni, M ănăstirea Neam ț și “Kievul
pravoslavnic”.
“Biblia, suprem dar fă cut poporului român.”
“A făcut să renască monahismul.”
“A păstorit în vremuri grele, cârmaci destoinic, conducând cu grij ă
corabia în furtuni. Acum, cerul parc ă se însenineaz ă.”
“Obștea este legat ă, mai mult ca oricând, de altarele ei.”
“Credința în Dumnezeu a crescut.” Apoi a ar ătat “încrederea poporului
în forțele spirituale.”
“Biserica st ă într-ajutor țării, Guvernului și iubitului nostru Suveran.”
2. M. Ralea, ministru, 10.33-10.36
3. Prof. V. Ispir, 10.36-10.45 4. Arhiepiscop Alexandru Cisar, 10.45-10.47 5. Prim rabin Șafran, 10.47-10.50, ofer ă din partea ob știi evreiești un sul
sfânt.
“Am venit în anii de prigoan ă și v-am implorat sprijinul pentru
credincioșii mei obidi ți.”
“Ați întins aripile proteguirii asupra celor oropsi ți.”
“Mulțumesc și chem harul patriarhilor Abraham, Isaac și Iacov asupra
Sanctității Voastre.”
“Să se desăvârșească dar căutarea lui David …”
Exprimă: “omagiu pentru iubitul nostru Rege”, “devotament pentru
Guvern”, “iubire pentru poporul român”.
Marți, 28 mai 1946
În diminea ța zilei de azi, i-am f ăcut o vizit ă Mitropolitului Nifon
Criveanu la locuin ța sa din strada Antim 2, c ăruia i-am relatat cum a decurs
sărbătorirea a 80 de ani de vârst ă (ieri a fost s ărbătorit) a Patriarhului Nicodim.
M-a ascultat; am ră mas mult. Tocmai mi-am luat ră mas bun când m ă reține să -mi
istoriseasc ă ce demersuri a mai fă cut în legă tură cu clarificarea situa ției sale.
150
Mi-a istorisit cum, într-o zi, l-a vizitat pe arhiereul Emilian Antal, aici, în
Capitală (str. Robert de Flers) rugându-l s ă-i spună sincer care este atitudinea
Guvernului fa ță de Biseric ă și față de problema reînfiin țării Mitropoliei Olteniei.
I-a atras aten țiunea să-i spună adevărul. Antal i-a ră spuns că Guvernul nu are o
atitudine ostil ă față de nici una din cele dou ă probleme. Dând crezare celor spuse,
Nifon l-a rugat pe Antal s ă-i înlesneasc ă o audien ță la Emil Bodn ăraș, secretar
general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri. În diminea ța zilei fixate ( și
anunț ată de Antal prin telefon, în prealabil) s-a prezentat la Pre ședinție, unde i s-a
spus că nu poate intra fiindc ă numele lui nu este men ționat pe lista de audien țe.
Mitropolitul a insistat s ă fie anunțat, căci are o audien ță fixată.
Între timp, apare o persoan ă de la etaj (faptul se petrecea în hall, la
parter) și anunță că mitropolitul este a șteptat de secretarul general.
S-a prezentat ș i a fost primit imediat. I-a relatat c ă vine pentru a expune
durerea poporului oltean și a lui personal ă, în urma desfiin țării Mitropoliei
Olteniei de c ătre Patriarhul Nicodim sub ministeriatul (Culte) preotului C.
Burducea. I-a fă cut un scurt istoric al drepturilor pe care le are Mitropolia
Olteniei la existență și-l roagă să binevoiască a se ocupa de aceast ă problemă,
care se poate reactualiza. Îi spune c ă a vorbit cu ministrul M. Ralea, ad-interim la
Culte, și cu Patriarhul Nicodim, care nu face opozi ție. Emil Bodn ăraș răspunde
neclar.
Atunci, Mitropolitul Nifon îl întreabă dacă în țara aceasta nu se g ăsește o
persoană care să-l pună la respect pe acest Patriarh, care face, împreun ă cu
camarila sa, ce vrea în Biseric ă.
Apoi, Emil Bodnă raș s-a uitat într-un dosar (aproximativ 20 de file),
după care i-a citit câteva date din via ța mitropolitului. I-a vorbit frumos despre
rolul social al Bisericii, care, azi, [e] în afara fră mântărilor. Îi spune c ă-l cunoaște
pe mitropolit înc ă din 1942; acum îl g ăsește cam sl ăbit; că-l știe sărac; că se
bucura de aten țiunea mare șalului I. Antonescu (condamnat, acum în urm ă, la
moarte); vede necesitatea Mitropoliei O lteniei pentru afirmarea oltenilor.
Să mai aștepte dou ă luni62.
După o clipă de tăcere, adaug ă: poate o lun ă.
I-a imputat, oarecum, mitropolitului faptul c ă până în prezent nu a intrat
în legătură cu Guvernul, pe care, ca atare, l-a evitat, stând de-o parte.
Mitropolitul i-a r ăspuns că:
Mareșalul Antonescu îi recuno ștea, într-adev ăr, meritele, dar între ei n-a
existat o comunitate de idealuri. De exemplu, mare șalul a venit de dou ă ori la
Călimănești și până la Râmnicu-Vâlcea nu s-a deplasat s ă-l vadă și pe el, pe când
62 Subliniere în textul original (n. e.)
151
pe Mitropolitul Nicolae B ălan îl vizita adesea și-l chema la Predeal, la el. Este,
deci, o deosebire de atitudine.
Cât despre faptul c ă n-a intrat în leg ătură cu Guvernul, este un adev ăr; n-
a făcut-o, nu din rea voin ță, ci întrucât, fiind mult ă vreme la Craiova, dup ă
scoaterea lui din scaun, n-a putut veni la Bucure ști, din cauza lipsei mijloacelor
de comunica ții, câtăva vreme, iar mai apoi a greut ăților întâmpinate, atunci când
se putea că lători.
Totuși, n-a fost și nu este ostil Guvernului. De exemplu: a mutat un preot
de la sat la ora ș, în urma rugă minții preotului C. Burducea, ministrul Cultelor,
săvârșind astfel o ilegalitate, prin faptul c ă situația preotului n-a trecut prin
consiliu; a fă cut aceast ă detașare crezând c ă ea constituie un gest frumos fa ță de
Guvern.
I-a spus c ă este împotriva faptului ca preo ții să facă politică militantă: să
manifesteze pe str ăzi sau să apară pe tribune; ei s ă fie îndrum ători, sfă tuitori ai
poporului; aceasta, da!
După o oră și jumătate – cât a durat audien ța – a plecat cu n ădejdea în
suflet, prin ajutorul Celui de Sus ș i cu recomandarea lui Emil Bodn ăraș, de a fi în
legătură cu arhiereul Emilian Antal al Bucovinei și preotul I. Vasc ă, secretar
general [la] Culte.
E. Bodnă raș l-a întrebat, la plecare, unde locuie ște, căci poate va fi
nevoie să i se facă vreo comunicare. Mitropolitul Nifon i-a dat adresa: Antim 2,
loco.
Mitropolitul Nifon era bucuros și cu fața senină. M-a rugat ca spovedania
pe care mi-a f ăcut-o să n-o comunic nim ănui. I-am f ăgăduit.
Emil Bodnă raș i-a mai spus c ă vrea să întărească Biserica ortodox ă,
făcând ca românii uni ți să nu mai depind ă de Papa, a șa cum au f ăcut ucrainenii
din Galiția.
Cu prilejul s ărbătoririi sale, Patriarhul Nicodim s-a adresat Mitropolitului
Nicolae B ălan, Episcopului Nicolae Colan și arhiereilor Justinian Marina și
Atanasie Dinc ă, rugându-i s ă nu-i fac ă opoziție a doua zi, când va supune
Sinodului problema arhieriei arhimandritului Vasile Vasilache, subliniind c ă și ei
vor avea nevoie de sprijinul s ău (al Patriarhului). Mitropolitul Nicolae B ălan a
obiectat c ă la Sinodul de a doua zi nu poate supune problema V. Vasilache,
deoarece acest sinod este permanent, nu pl enar (neconvocat în baza Decretului
regal), cum voia s ă-l considere Patriarhul. Apoi, l-a invitat pe octogenar s ă
supună problema aceasta la viitorul Sinod Plenar. Patriarhul Nicodim a acceptat
propunerea, neputând s ă se mai opună . În viitorul sinod, problema va fi ridicat ă,
în plen, de arhiereul Justinian Marina.
152
Miercuri, 29 mai 1946
Azi, la ora 10, m-am întâlnit la restaurantul Britania, unde am r ămas până
la orele 13, cu P. S. [Eugeniu] Laiu, utilizat la Suceava, dar locuind la Bucure ști.
Mi-a relatat situa ția decadent ă în care se afl ă azi Biserica ortodoxă .
Institutul Biblic . Arhiereul Laiu este organizatorul acestui institut. Și a
pornit la munc ă în anul 1940, “cu zero lei, zero bani”. “M-am împrumutat, am
înființat tipografia”. Având nevoie de aur pentru poleirea vaselor de ritual, a
putut obț ine, prin prieteni, pentru institut, un kilogram de aur de la Societatea
Mica, pentru care a dat 210.000 lei, iar Banca Na țională, neputând s ă-i dea aur
din depozitul ei, i-a pl ătit restul sumei, de 600.000 lei.
A înzestrat institutul cu cele mai scumpe și variate cerneluri, a editat
cărți, procurându-i ș i opt vagoane de hârtie special ă, care servea la tip ărirea
cărților de ritual; totuș i, Patriarhul Nicodim a folosit-o pentru scoaterea la lumin ă
a volumului omagial Prinos , care i s-a oferit la 27 mai a. c.
În 1944, trebuia să apară Biblia. Tocmai era pe sfâr șite când Patriarhul
Nicodim a cerut dreptul de autor. Arhiereul Laiu, contrariat, i-a r ăspuns că
dreptul de autor, recte traduc ător, i-a fost pl ătit o dată, la vreme, atât lui, cât și
preoților-profesori colaboratori: Gala Galaction și Vasile Radu.
De altfel, arhiereul Laiu nu avea fonduri s ă-i plătească din nou
Patriarhului Nicodim dreptul de autor, deoarece chiar banii de zece milioane de
lei pentru tipă rirea Bibliei îi primise de la mare șalul I. Antonescu.
În fața acestui refuz și a atitudinii lui intransigente în lupta pentru
înlăturarea ilegalit ății, arhiereul Laiu este demis în 1944. Chiar în ziua aceea,
aurul (1 kg) a fost dus la Palatul patriarhal, unde arhiereul Atanasie Dinc ă se
interesa, în numele Patriarhului, la telefon, din minut în minut, dac ă a plecat
aurul spre Palat, pân ă i s-a răspuns că da.
Arhiereul Laiu n-a semnat proces-verbal de predare – pe care l-au
întocmit șase funcționari, muncind serios timp de o lun ă – deoarece al ături de
prețul de cost al obiectelor de vânzare el a cerut s ă fie menționat și acela al
vânzării, ceea ce i s-a refuzat. Totu și, după prețul de cost, averea pe care a l ăsat-o
Institutului se cifra, în 1944, la suma de un miliard de lei.
Azi, averea s-a irosit și Institutul este falimentar, prof. I. D. Ștefănescu,
arhiereul Atanasie Dinc ă, etc., din comitet, încasând lunar câte 300.000 lei. Pe
vremea conducerii arhiereului Laiu, el nu pl ătea leafă membrilor din Comitet, ci
o sumă infimă numai pentru ședințe.
(Arhiereul Atanasie Dinc ă mai are 200.000 lei de la Biserica Domni ța
Bălașa, al că rei egumen este, “plus Vla șca și Teleormanul”). Maica Magdalena,
stareța Mănăstirii Plumbuita (de maici surori de caritate), este amanta lui Dinc ă,
cu care “din amor, s-a ciorov ăit.”
153
Arhiereul Laiu are acte pentru cele în leg ătură cu Institutul Biblic.
Locuiește la o sor ă a lui din B ăneasa. Poate fi îns ă căutat în ora ș, unde
întreabă el din când în când, la inginer Negoescu, tel. 74565.
Arhiereul Atanasie Dinc ă nu-i str ăin de focul de la M ănăstirea
Căldărușani, cu a c ărei reparare, în trecut, a delapidat bani grei. Focul a distrus
urmele.
1 iunie 1946
Galaction Gordun, arhiereul, îl anun ță la Tipografia C ărților Biserice ști
pe Tuță că vine să-l ia cu o ma șină, care-l așteaptă în strada 11 Iunie, ca s ă-l ducă
undeva, la Pre ședinție. Intrigat, Tu ță îl întreab ă pe preotul I. Vască , secretar
general la Culte (al c ărui confident este), pe arhiereului Emilian Antal din
București, dacă trebuie să se ducă; Vască îi răspunde că da.
Pleacă deci cu Gordun, care-l duce la Emil Bodn ăraș, secretarul general
al Președinției Consiliului de Mini ștri. Gordun se s ărută cu Bodnăraș, care apoi îl
roagă pe Tuță să-i facă un raport asupra situa ției Bisericii.
Tuță a răspuns că-i va face.
2 iunie 1946
La sediul Societăț ii clerului Ajutorul s-au ținut, în ultimul timp, ședințe la
care s-a discutat în mod special situa ția clericilor în leg ătură cu fixarea vârstei de
pensionare, care va fi de 60 de ani pentru preo ți și 65 de ani pentru ierarhi. Clerul
a opinat ca slujitorii altarului să fie pensiona ți numai pentru motive de boal ă. S-a
înaintat în acest sens un memoriu Patriarhului. De asemenea, s-a discutat m ăsura
desființării corpora țiilor biserice ști, de către Guvern. În urma discu țiunilor, s-a
hotărât ca, în ziua de 6 iunie a. c., s ă aibă loc o nou ă ședință, la care s ă participe
și preoții I. Vasc ă, secretar general la Culte, și Al. Marinescu, director general,
pentru ca s ă discute problemele de mai sus și altele în leg ătură cu Biserica. Din
cele de mai sus se constat ă că clerul manifest ă un viu interes numai pentru
problemele care sunt în leg ătură cu situația materială a lui; celelalte probleme
bisericești rămân pe planul al doilea.
3 iunie 1946
În după amiaza zilei de azi se g ăseau pe biroul Patriarhului Nicodim, în
Palatul patriarhal, cererile de gra țiere ale mare șalului Ion Antonescu, Mihail
Antonescu, fost pre ședintele Consiliului de Mini ștri, general Piki Vasiliu și prof.
Gh. Alexianu, fost guvernator al Transnistriei, cereri înaintate de condamna ții la
moarte (de Tribunalul Poporului) prin avoca ții lor, spre a fi transmise Regelui.
154
Patriarhul nu le-a prezentat, spre a nu-ș i periclita situa ția. De altfel, el s-a
exprimat astfel: “Ce, s ă pățesc ca ei?” Cât despre actul Regelui prin care a
respins cererea de gra țiere, Patriarhul s-a exprimat astfel: “Sângele v ărsat cere
sânge. Dup ă cum Carol al II-lea a fost silit de mare șal (I. Antonescu) s ă abdice,
tot astfel va fi nevoit s ă abdice și Regele Mihai”, f ără să indice persoana care-l va
sili să facă acest act.
4 iunie 1946
Azi, vizitându-l pe Tu ță la domiciliu, mi-a relatat cele de mai sus,
rugându-m ă alarmat s ă-i fac raportul cerut. I-am r ăspuns că i-l pot dicta. Ca atare,
de la 22-22.30, i-am dictat și el a scris câteva pagini asupra situa ției Bisericii,
gânduri care mi-au venit atunci în minte.
6 iunie 1946
Executarea mare șalului Ion Antonescu a produs consternare în rândurile
clerului, care avea credinț a că Regele îl va gra ția.
Mitropolitul Visarion Puiu, fost al Bucovinei, se afl ă într-o m ănăstire
benedictin ă din Brescia, [în] nordul Italiei, sub protec ția Papei. Cu el sunt și alți
clerici de mir români, printre care [ și] preotul Ș tefan Palaghi ță. Ei urmeaz ă
cursuri de teologie în limba latină . Se pare c ă viețuiesc acolo sub alte nume.
7 iunie 1946
Tuță îl viziteaz ă pe arhiereul Emilian Antal, c ăruia, relatându-i cazul cu
Gordun și ară tându-i raportul, Antal l-a sf ătuit să nu meargă la Bodn ăraș,
deoarece raportul îl va depune el. Tuță i l-a dat spre a-l înmâna el, care a mers cu
arhiereul Justinian Marina.
Tuță este anun țat de diaconul Gh. Ionescu, func ționar la Patriarhie, c ă
arhimandritul Vasile Vasilache va fi numit arhiereu. Cum Tu ță are o socoteal ă cu
Vasilache, care este homosexual, se adreseaz ă lui Victor Eftimiu, prin Gala
Galaction, rugându-l s ă înceapă o campanie de pres ă. Galaction, care era deci de
față, îl elogiaz ă pe Tuță în fața lui Eftimiu ș i a unor doamne. Eftimiu îl roag ă pe
Tuță să cânte “Tat ăl nostru”, ceea ce el a f ăcut apoi. Eftimiu i-a f ăgăduit că va
face toate sfor țările spre a-l trimite (pe Tuță ) la Paris.
10 iunie 1946
Prelungirea sine die a datei apariț iei noii Legi a Cultelor constituie
obiectul unei vii discu ții în rândurile clerului. Se crede c ă amânarea s-ar datora
155
faptului c ă legea va provoca nemul țumiri printre clerici – cu toate c ă textul ei nu
este cunoscut – din cauza drepturilor pe care le acord ă asociațiilor religioase,
socotite secte pân ă în prezent. Oricum, noua lege este socotit ă ca un insucces al
Bisericii Ortodoxe Române.
Episcopul Iosif Gafton al Arge șului este criticat sever de clericii eparhiei
lui, deoarece chiar în Palatul episcopal din Curtea de Arge ș locuiește o doamn ă în
vârstă de peste 40 de ani. Și criticile devin mai severe, deoarece episcopul este
însoțit în eparhie – cu prilejul vizitelor canonice, sfin țiri de biserici, etc. – de sus
amintita doamn ă, care a fost gazda Episcopului Gafton pe când acesta era, ca
văduv, preot la Biserica Sf. Ecaterina din Bucure ști.
12 iunie 1946
În legătură cu o notă apărută într-un ziar din Capital ă, cu data de 11 iunie
a. c., dup ă care Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei, Mitropolitul Nifon
Criveanu al Olteniei (de și nu mai este), Episcopul Cosma Petrovici al Dun ării de
Jos-Galați, Episcopul Lucian Triteanu al Romanului, arhiereul Atanasie Dinc ă,
locotenent de Mitropolit al Olteniei și arhiereul Emilian Antal al Bucovinei și-ar
fi înaintat Sfântului Sinod demisiile, se precizeaz ă că această aserțiune nu
corepunde realit ății, ceea ce, de altfel, a fost dezmin țit și de Ministerul Cultelor
printr-un comunicat. Întrebat, în mod special, despre aceasta, Mitropolitul Irineu
Mihălcescu (care este internat la sp italul Colentina) a afirmat c ă nici el, nici
ceilalț i ierarhi nu și-au înaintat demisiile.
Patriarhul Nicodim este informat c ă, la Ministerul de Interne exist ă
numeroase reclama țiuni împotriva preo ților, în general. Preotul Coman, consilier
patriarhal ș i-a arătat indignarea (ce capacitate!) fa ță de cler și îngrijorarea în urma
acestor reclama țiuni.
13 iunie 1946
Patriarhia intenț ionează să denunț e înțelegerea pe care-o are cu
Ministerul Muncii relativ la Școala de infirmiere c ălugărițe din M ănăstirea
Plumbuita, jude țul Ilfov. Patriarhia voie ște să înființeze un spital în m ănăstirea
aceasta, în care s ă serveasc ă numai c ălugărițele absolvente ale Ș colii de
infirmiere, al ături de doctori și clerici.
Preotul Coman mi-a comunicat c ă va supune Patriarhului Nicodim:
1. Interzicerea obiceiului pentru preot de a mai boteza prin casele
oamenilor în ziua întâi a fiecă rei luni, deoarece, zice el, practica aceasta nu are
nici un efect pastoral, ci este o simpl ă cerșetorie.
156
2. Interzicerea obiceiului pe care-l au unii preo ți de a fixa taxe pentru
slujbele oficiate, fapt care a provocat multe nemul țumiri. Trebuie notat c ă există
preoți în provincie care n-au oficiat parastase, deoarece nu li s-a pl ătit câte 6000
de lei pentru pomenirea deceda ților unei familii sau 20.000 lei pentru o
înmormântare.
14 iunie 1946
Patriarhul Nicodim și-a amânat plecarea la M ănăstirea Neam ț pentru
luni, 17 iunie a. c., spre a putea face un ultim efort pe lâng ă Guvern, ca s ă obțină
asentimentul acestuia, pentru alegerea ca arhiereu a arhimandritului dr. Vasile
Vasilache. Și anturajul Patriarhului este optimist, crezând c ă de data aceasta
bătrânul va reuș i.
Luni, 17 iunie 1946
Preotul Tache Simionescu din comuna Bragadiru, jude țul Ilfov, având un
proces, care nu se mai termina, la Mitropolia din Bucure ști, fiindcă s-a recăsătorit
și, văzând că va fi condamnat la caterisire, s-a gândit c ă datorită unei acțiuni
politice va schimba sentin ța în favoarea lui.
S-a înscris deci la partidul Frontul Plugarilor, al c ărui președinte este
primul ministru, dr. Petru Groza ș i a izbutit să împartă țăranilor comunei sale
moșia din apropiere a doctorului Gheorghian (ginerele lui Bragadiru), realizând
astfel reforma agrar ă.
După aceea, s-a prezentat primului ministru, c ăruia i-a expus cele
realizate, cerându-i apoi s ă intervină la Patriarh spre a-l reintegra în post.
Primul ministru l-a chemat pe arhimandritul Vasile Vasilache, c ăruia i-a
făgăduit ca-n schimbul serviciului pe care-l va face preotului Tache, s ă-l sprijine
în dorința lui de a fi arhiereu.
Amețit de perspectiva arhieriei, Vasilache se prezint ă Patriarhului
Nicodim, expunându-i cazul. Patriarhul dusese o lupt ă sisifică pentru a-l alege
arhiereu pe Vasilache, ca atare prilejul era bine venit, îns ă și domnul Gheorghian
îi era bun prieten. Este în dilem ă. Dar iat ă că arhimandritul Melchisedec
Dumitru, secretarul Patriarhului, care nu vedea cu ochi buni eventuala ascensiune
a lui Vasilache, îi telefoneaz ă doctorului Gheorghian, relatându-i tot. Acesta se
prezintă Patriarhului și-l roagă să nu-i satisfac ă dorința preotului Tache.
Patriarhul cedeaz ă în fața stăruințelor doctorului, dar, întrucât Patriarhul Nicodim
trebuia să plece azi la M ănăstirea Neam ț, și-a amânat plecarea pentru miercuri,
19 iunie, spre a întreprinde o nou ă acțiune în favoarea lui Vasile Vasilache.
Ecce homines!
157
18 iunie 1946
Mitropolitul Efrem Enă cescu, fost al Basarabiei, care în ultimul timp
locuia la Mă năstirea Horez, jude țul Vâlcea, a fost numit de Patriarhul Nicodim ca
reprezentant al s ău la Consiliul Central Bisericesc. “Trebuie s ă fac ascultare”, mi-
a spus mitropolitul, când l-am întâlnit în Dealul Patriarhiei.
Patriarhul Nicodim și-a amânat din nou plecarea la M ănăstirea Neam ț,
pentru ziua de vineri, 21 iunie a. c., spre a face din nou de mersurile cuvenite
pentru arhieria arhimandritului V. Vasilache.
19 iunie 1946
Din anturajul Patriarhului Nicodim se afl ă că au perspective de a fi
arhierei urm ătorii: arhimandritul dr. Vasile Vasilache, preotul Spiru Apostol, de
la Biserica Kretzulescu din Calea Victoriei (a c ărui soție a decedat, nu demult),
preotul Șerpe, consilier patriarhal (v ăduv) de la Biserica Visarion din Capital ă,
cunoscut muzicolog.
Patriarhul Nicodim a început miș carea de promovare a preotului Șerpe
spre treapta arhieriei, trecându-l din postul de consilier al Sec ției culturale în
acela de consilier al Sec ției adm[inistraț iei] biserice ști, în locul preotului Coman,
prin schimb. Sec ția bisericeasc ă este pivotul întregii mi șcări în rândurile clerului.
Joi, 20 iunie 1946
Am fost la Mitropolitul Nifon Criveanu, care se preg ătea să meargă la
Președinție, unde urma s ă fie primit în audien ță (a doua oar ă) de secretarul
general Emil Bodn ăraș. Avea un memoriu scris la ma șină și semnat, cu ștampile,
din partea tuturor organiza țiunilor politice din Craiova, prin care-l cereau pe
mitropolit. În sertarul biroului mai avea, într-un dosar, un astfel de memoriu.
Sâmbătă, 22 iunie 1946
Azi l-am vizitat din nou [pe Mitropolitul Nifon Criveanu]. Secretarul
general i-a spus c ă se apropie data când î și va relua locul de mitropolit la
Craiova, ară tându-se amabil, dar serios, ca și în trecut.
Emil Bodnă raș, secretarul general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri,
este foarte sup ărat, deoarece primul ministru Petru Groza a trimis o scrisoare
omagială Patriarhului Nicodim. Prin preotul I. Vască , el vrea s ă fie în posesia
originalului, îns ă nu reuș ește. Originalul este scris la maș ină, pe o simpl ă hârtie,
fără a fi semnată cu mâna, ci tot cu ma șina: “Pă tru Groza”.
158
23 iunie [ 1946 ]
Arhimandritul Valerian Zaharia, membru al Bisericii, de la ziarul Aurora
(dr. Lupu) este unul din candida ții pentru ocuparea unuia din viitoarele scaune
episcopale vacante. Se afirm ă că el vizează Scaunul de Episcop al Romanului, în
locul Episcopului Lucian Triteanu.
25 iunie [ 1946 ]
Ieri, 24.6, Patriarhul a plecat la M ănăstirea Neam ț, la ora 3 diminea ța, cu
șoferul Mera și: pr. I. Vasc ă, secretar general la Culte, un c ălugăr, un consilier
tehnic, Mircea Ionescu, directorul Contabilit ății din Ministerul Cultelor; ace știa
într-o mașină, iar într-alta, o gard ă formată din sergen ți-polițiști.
26 iunie 1946
Orientarea politic ă a clerului ortodox
Este riscant pentru un observator obiectiv a afirma c ă clerul ortodox
român ar avea, în prezent, o orientare politic ă. Și totuși, aceasta este realitatea.
Lipsa acestei orient ări nu se datore ște absenței clerului din mijlocul fr ământărilor
sociale, ci este, pe de-o parte, consecinț a lipsei de orientare politic ă a ierarhiei,
care nu și-a fixat și exprimat r ăspicat atitudinea sa fa ță de noile ideologii politice,
din motive de oportunitate, pe care o explic ă a fi tradi ționalism, iar pe de alt ă
parte, rezultatul politicii frac ționare din trecut și a efectului ei negativ asupra
clerului. Azi, majoritatea clericilor este ata șată politicii din trecut a fiec ărui preot
în parte. Al ături de această majoritate este o minoritate care se zbate ca, prin
Uniunea Preo ților Democra ți (o ficțiune “real ă”) să grupeze în jurul ei un num ăr
cât mai mare de clerici, realizare care r ămâne însă în grija viitorului.
a) Clerul ș i alegerile
Majoritatea clerului va vota cu partidele istorice. Chiar acei dintre clerici
care oficial s-au situat pe linia democraț iei, în fața urnei vor fi na țional-țărăniști
sau liberali.
b) Ultimele arest ări au produs îngrijor ări în rândurile clericilor, a acelora
mai ales care au militat în rândurile legionarilor. Dac ă se vor lua m ăsuri
împotriva unora dintre clerici, se crede c ă aceasta depinde numai de Guvern, c ăci
din partea ierarhiei superioare biserice ști nu se așteaptă nici un sprijin.
c) Demisiile unor chiriarhi, anun țate și dezmințite în presă , în ultimele
zile, au avut darul de a crea în rândurile clericilor impresia c ă Guvernul
intenționează să creeze un dinamism în Biseric ă, prin alegerea unor noi chiriarhi
tineri.
159
d) Procesul marilor criminali de r ăzboi români, dintre care unii au fost
executați, a produs o profund ă impresie în rândurile clerului, care credea c ă
pedeapsa cu moartea nu li se va aplica, din motive de ordin religios-cre știn. Se
afirmă că mulți îi pomenesc la slujbe pe cei executa ți. Credincio șii înșiși dau
pomelnice preo ților la slujbe, cu urm ătoarele nume: Ion (Antonescu), Mihail
(Antonescu), Piki (Vasiliu, general) și Gheorghe (Alexianu, profesor).
În rândurile clericilor pă trunde tot mai puternic ideea antisemitismului,
pentru motivul c ă evreii ar fi fost aceia care i-au executat la Jilava pe criminalii
de război.
Orientarea politic ă a clerului ortodox român r ămâne o problem ă care nu
poate fi rezolvată decât prin atragerea acestuia într-o direc ție oarecare; și mijlocul
rămâne tot acordarea de beneficii, ca: a) pensionarea în condi țiile cerute de cler:
din motive de infirmitate; b) rezolvarea problemei corpora țiilor biserice ști prin
desființarea lor; c) m ărirea salariilor; d) desfiin țarea impozitului pe epitrahil, c ăci
e considerat ca o ilegalitate, întrucât, afirm ă clerul, preo ții fiind func ționari de
stat, li se fac cuvenitele re țineri; veniturile epitrahilului nu sunt fixe, ci
întâmplătoare; e) reînnoirea cadrelor admini strative de la Patriarhie, mitropolii și
episcopii.
Crearea acestor condi ții ar face posibil ă perspectiva unei schimb ări de
atitudine. Altfel, orice plan de activitate r ămâne o utopie.
1 iulie 1946
Preotul C. Burducea a afirmat c ă Guvernul l-a invitat s ă revină în postul
de ministru al Cultelor. Acestei invita ții i-a pus condiț ii:
a) Să activeze ca ministru independent.
b) În Ministerul Cultelor s ă nu fie nici un cleric func ționar, fiind convins
că, în felul acesta, va putea lucra f ără intrigi “pope ști”.
În privința noii Legi a Cultelor, el a declarat c ă ea va fi publicată abia
după efectuarea alegerilor, care pentru cler vor constitui un examen riguros.
2 iulie 1946
În legătură cu transferarea consilierului preot C. Coman (Biserica Sf.
Treime-Ghencea) (care a r ămas repetent într-o clasă , pe când era la Seminarul
Central) de la Sec ția administrativă la cea cultural ă, se precizeaz ă:
Colonelul Garoescu din Bucure ști s-a prezentat preotului Coman,
întrebându-l apoi cum poate ob ține transferarea unui cleric. Preotul Coman i-a
răspuns că, în afară de îndeplinirea condi țiunilor regulamentare, candidatul
trebuie să contribuie cu o sum ă de bani la fondul destinat întreț inerii copiilor
160
orfani din m ănăstirile Cernica ș i Țigănești, care sunt în grija Patriarhiei. Suma
este de 6-10 milioane lei pentru o transferare dintr-o parohie într-alta, în
provincie și de 10-20 milioane lei, transferare din provincie la Bucure ști. După
aceste explica ții, preotul Coman l-a trimis pe colonel la avocatul Nazarie, șeful
contenciosului Patriarhiei, care i-a repetat acela și lucru. Colonelul i-a mul țumit și
a plecat la Seminarul Nifon, al c ărui efor, avocatul Garoescu, îi era frate. Ajuns
în cancelaria profesorilor, a relatat faptul, cu o adânc ă indignare ș i revoltă.
Diaconul profesor Anton Uncu, auzind acestea, a telefonat imediat preotului Alexandru Marinescu, director general al Ministerului Cultelor, comunicându-i cele relatate de colonel. Și, pentru ca s ă-l prindă pe preotul consilier Coman în
flagrant delict de mit ă, preotul Marinescu l-a invitat pe colonelul Garoescu la
minister. Încercarea n-a reu șit, deoarece arhiereul Galaction Gordun, fiind
informat pe alt ă cale, s-a prezentat Patriarhului Nicodim și i-a relatat cazul
Coman. Patriarhul, sesizat de gravitatea cazului în care era implicat și el, îl invit ă
pe preotul Coman s ă răspundă acuzațiilor ce i se aduc. Drept ră spuns, preotul
Coman îi înainteaz ă Patriarhului un memoriu semnat de to ți cei patru consilieri
patriarhali, prin care cer ca arhiereul Galaction s ă facă dovada celor afirmate.
Patriarhul a primit memoriul și a pus pe el urm ătoarea rezolu ție: “Dacă nu va
face dovada pân ă la …, va suferi consecin țe.” Cazul este semnificativ.
În Biserica Ortodox ă Română domnește despotismul în forma lui cea mai
măreață, cu care ierarhii și consilierii lor biciuiesc clerul dup ă bunul lor plac.
Clerul este nemul țumit, dar pân ă în prezent nu s-a manifestat în bloc. Cazuri
disparate sunt nenum ărate, dar le lipse ște coeziunea. Iat ă unul care trebuie
relevat:
Preotul Ni țescu din comuna Pietrari, jude țul Dâmbovi ța, a avut un fiu,
sublocotenent cavalerist, care a decedat, cu toate sfor țările pe care le-a f ăcut de a
îl salva, cheltuindu- și în acest scop suma de 25 milioane de lei, proveni ți din
vânzarea întregii averi, în teren arabil, pe care o avea. În modul acesta, preotul
pierde și copilul și averea, ră mânând s ărac. Nu mult după aceea, Patriarhul
Nicodim nume ște, pe cale prezidială , încă un preot la parohia Pietrari. Preotul
Nițescu, adânc întristat de aceast ă nouă numire, deoarece nu a fost luat ă în
considera ție nici situa ția lui familial ă, nici activitatea lui pastoral ă excepțională,
se consider ă nedreptățit. Și aceasta tocmai atunci când a ștepta din partea Bisericii
o recunoa ștere a meritelor lui.
În fața acestei situaț ii, preotul s-a hot ărât să-și lepede haina clerical ă și să
treacă la secta tudoristă , unde fusese solicitat de mult ă vreme. Aceasta numai în
cazul când Patriarhul nu revine asupra hot ărârii luate, sugestie pe care i-am dat-o
eu, în urma unei lungi discuț ii contradictorii avut ă cu el.
Singura revist ă care era un organ semioficios al clerului ortodox român,
democrat, era Lumina, proprietatea preotului Vasile Ionescu din Bucure ști. Ea a
161
apărut în câteva numere, pentru ca dup ă aceea să fie sistat ă în urma ivirii unui
conflict între preotul Vasile Ionescu, directorul ei, și preotul C. Burducea, pe
atunci ministru al Cultelor.
Revista va apare însă în curând, luna aceasta, cu titlul de Lumina
creștină, având ca redactor responsabil pe preotul Ion Hu știu, consilier de pres ă
în Ministerul Cultelor. Revista a fost cedat ă de preotul V. Ionescu Uniunii
Preoților Democra ți.
5 iulie 1946
Se afirmă că profesorul Justin Moisescu, de la Facultatea de Teologie din
Suceava, va fi numit ministru al Cultelor. De asemenea, c ă preotul Vasile
Ionescu va fi ales arhiereu. De altfel, nu f ără rost i-a f ăcut portretul, încadrat în
elogii, Gala Galaction (preotul Grigore Pi șculescu), în ziarul Aurora .
8 iulie 1946
Preotul Zaharia Mântulescu a fost rechemat de ministrul ad-interim al
Cultelor, profesorul Mihail Ralea, al c ărui protejat este, în postul de director
general al Cultelor. Preotul Alexandru Marinescu, care de ținea acest post, a
revenit în vechiul s ău post de inspector general șef din acela și minister.
Preotul Zaharia Mântulescu mi-a spus că intenționează să plece mai
târziu [ca] preot al Bisericii ortodoxe române din Paris.
9 iulie 1946
Cu două zile în urm ă, a fost adus de pe strada Ferentari un decedat, spre a
fi înmormântat în cimitirul parohiei Progresul. La un moment dat, s-a iscat o
neînțelegere între câț iva oameni din cortegiul funebru și gropari, pentru c ă aceștia
din urmă au făcut mormântul mai mic decât trebuia.
Fiul preotului C. Burducea, care co sea în apropiere, a intervenit. Și
intervenția a fost de a șa natură încât, în cele din urm ă, oamenii au luat o atitudine
potrivnică față de el. Fiul î și cheamă pe tată l său, preotul Burducea, care veni în
grabă și-i făcu atenți pe “agresori” s ă se retrag ă, “fiindcă am pistol”. La auzul
acestor amenin țări, un individ a voit s ă-l dezarmeze pe preotul C. Burducea, dar
cum el era cu degetul pe tr ăgaci și cocoșul ridicat, în învă lmășală, arma s-a
descă rcat și a ră nit o femeie în picior.
Preotul C. Burducea a sc ăpat cu mare greutate de furia mul țimii. Faptul
săvârșit de un preot, fost ministru al Cultelor, este foarte viu comentat.
162
În cercurile clericale se afirm ă că Patriarhul Nicodim va fi nevoit s ă
demisioneze în curând, în urma dorinț ei Guvernului, executorul ei fiind Emil
Bodnă raș, secretarul general al Pre ședinției Consiliului de Mini ștri. Circul ă foarte
insistent știrea după care viitorul patriarh va fi Episcopul Nicolae Popovici al
Oradei.
În cercurile preo ților membri ai Uniunii Preo ților Democra ți se afirm ă că
preotul I. Vasc ă, actualul secretar general al Ministerului Cultelor, va fi numit în
curând ministru al aceluia și departament, locul lui urmând s ă-l ocupe preotul Ion
Crăciunel, consilier referent la Episcopia Timiș oarei, binecunoscut în cercurile
guvernamentale.
12 iulie 1946
În zilele de 9 și 10 iulie a. c. a avut loc o conferin ță la mănăstirile Cernica
și Căldărușani, prezidată de arhiereul Veniamin Pocita n. Au participat consilierii:
preoții Gh. Maxim, C. Dincescu, Cosma, Marius Constantinescu, P. Șerpe și C.
Coman, precum și protoereii Arhiepiscopiei Ungro-Vlahiei. Conferin ța a avut loc
în urma dorin ței exprese a Patriarhului Nicodim, cu un scop: strângerea
fondurilor, la sate și orașe, prin intermediul clerului, pentru între ținerea orfanilor
de război aflători în cele dou ă mănăstiri, obliga ție din care el î și face o cunun ă de
diamante.
13 iulie 1946
După toate indiciile, trei sunt candida ții la tronul patriarhal:
1. Episcopul Nicolae Popovici, Oradea, agreat de Guvern. 2. Arhiereul Emilian Antal, Suceava, sus ținut de Emil Bodn ăraș, PCR ș i
Președinția Consiliului de Mini ștri.
3. Arhiereul Justinian Marina Vasluianul, vicar la Ia și, sprijinit de
ministrul Comunica țiilor, Gheorghiu-Dej, secretar general al Partidului Comunist
Român ș i de alț i câțiva oameni politici democra ți.
14 iulie 1946
În cercurile clericale se discut ă cu un viu interes știrea dup ă care
Guvernul român va proceda la unitatea și întărirea Bisericii Ortodoxe Române,
cum afirm ă “reacțiunea”. În acest scop, Guvernul va urma exemplul uni ților din
Galiț ia și Cehoslovacia, care au trecut la ortodoxie. În modul acesta, românii
uniți nu vor mai depinde de Roma, ci de Bucure ști. Clerul consider ă că acest act
va fi epocal în istoria României și a Bisericii.
163
Patriarhul Nicodim inten ționează să-l demită pe preotul C. Coman din
postul de consilier referent II al Sec ției culturale, pentru a numi, se pare, în locul
lui pe preotul Gheorghiu de la Biserica Fl ămânda, profesor la Liceul Domni ța
Ileana din Capital ă. Preotul Gheorghiu ar fi f ăcut studii la Paris.
20 iulie 1946
Preotul din comuna Dragalina, jude țul Ialomi ța, a produs o adev ărată
revoltă în rândurile credincio șilor parohiei sale deoarece, fiind peste m ăsură de
preocupat cu “taxele” pe care le percepe pentru serviciile religioase, i-a lezat în
sentimentul lor religios. Astfel, acest preot, care dispune de o avere însemnat ă, îi
obligă pe credincio și ca, pentru fiecare copil, s ă-i dea câte un co ș de porumb, iar
pentru capii de familie percepe o alt ă “taxă”. Într-o zi, el a venit în fa ța altarului
și, după ce le-a atras credincio șilor atențiunea că aduc sume mici la liturghie, le-a
spus să nu mai aduc ă “sute” la biseric ă, deoarece n-are ce face cu ele. Zicând
acestea, el ar fi rupt câteva bancnote de o sut ă de lei.
Cazul preotului C. Burducea, care a mâ nuit revolverul la o înmormântare,
a produs mare consternare în rândurile clerului și mâhnire totodat ă. Cazul
Burducea este considerat sub aspectul lui moral și este judecat preotul, iar nu
individul care a ocupat func ția de ministru al Cultelor. C ăci preoții se întreab ă ce
va zice opinia public ă despre cler, deoarece unul dintre ei a tras cu arma în
împrejurările cunoscute. Lovitura este grea pentru cler, afirm ă preotul
Gaiculescu, ș eful Consistoriului mitropolitan din Bucure ști.
21 iulie 1946
Problema titularului Ministerului Cultelor preocup ă clerul pentru dou ă
motive:
1. Obiectiv: poate c ă viitorul titular va izbuti s ă creeze un curent în
Biserică, care-ar avea darul s ă-i unească pe toți preoții în jurul unei ac țiuni
menită să le ridice prestigiul.
2. Subiectiv: având un ministru, clerul știe unde trebuie să -și polarizeze
acțiunile, pentru a- și realiza interesele lor personale. Clerul vede urm ătoarea
situație la minister:
a) Preotul Vasile Ionescu, ministru.
b) Preotul C. Stanciu, subsecretar de stat.
c) Preotul Alexandru Ionescu, secretar general. Ministrul Vl ădescu-Ră coasa ar ac ționa pentru unificarea Ministerului
Naționalităților, al cărui titular este, cu acela al Cultelor, urmând ca dup ă aceea să
vină ministru profesorul Stanciu Stoian.
164
22 iulie 1946
Preotul I. Vasc ă, secretar general la Culte, a fost la M ănăstirea Neam ț,
unde a lucrat cu Patriarhul Nicodim. Cu acest prilej, i-a prezentat ș i dosarul
preotului C. Burducea în leg ătură cu împuș carea unei femei la o înmormântare.
24 iulie 1946
În cercurile clericale se afirm ă că Emil Bodnă raș, secretar general la
Președinția Consiliului de Mini ștri, nu se mai ocup ă îndeaproape de Ministerul
Cultelor, grija aceasta dându-i-o pe seama ministrului Gheorghiu-Dej, care în
domeniul problemelor biserice ști lucreaz ă cu arhiereul Justinian Marina, vicar la
Iași.
Unii șefi de posturi de jandarmi din jude țul Ilfov le-au comunicat
preoților localnici, care sunt în comitetele de conducere ale organiza țiilor
partidelor țărănesc și liberal, c ă “la alegeri se vor uita de dup ă gratii”, adic ă vor fi
arestați, aceasta pe baza ordinelor secrete pe care le au.
25 iulie 1946
Preotul Cră ciunel – despre care se afirm ă că va fi numit secretar general
la Culte, în care scop a avut chiar o întrevedere cu primul ministru Petru Groza –
a plecat la Timi șoara pentru a face un raport episcopului s ău, Vasile L ăzărescu,
asupra demersurilor f ăcute în acest sens. Totodat ă, îi duce episcopului și
ordonanța pentru încasarea sumei de cincizeci milioane lei, obț inută de la Guvern
pentru Catedrala din Timi șoara. Preotul Cr ăciunel va sosi în curând în Capital ă.
26 iulie 1946
Preotul I. Popescu-Runcu, parohul Bi sericii ortodoxe române din Sofia,
se află de câteva zile la Bucure ști.
27 iulie 1946
Preotul ortodox român din Bitolia (Iugoslavia) subliniaz ă situația grea în
care se afl ă școala româneasc ă din Macedonia iugoslav ă. Autoritățile sârbești au
închis școlile române ști. Și fiindcă nimeni nu se mai îngrije ște de localuri, ele au
început s ă se ruineze. Copiii înva ță de-acum numai dialectul macedonean în
familie. Pe de alt ă parte, fostul consul român di n localitate, un pensionar în vârst ă
de 80 de ani, are o atitudine du șmănoasă față de români. El a afirmat chiar: “ce
caută românii aici? S ă se ducă -n țară.” Populația româneasc ă este nemulț umită de
165
atitudinea acestui consul, precum și a actualului consul, care nu ap ără interesele
țării.
Românii de acolo au trimis Ministerului Afacerilor Str ăine din Bucure ști
un memoriu care poart ă câteva zeci de semn ături pe el și în care se descrie
situația precară în care se afl ă învățământul românesc. A trecut de atunci mult ă
vreme și până azi nu s-a primit nici un r ăspuns. Preotul afirm ă că în Republica
Federativ ă Iugoslav ă există o libertate mai mare ca oricând, îns ă românii pot s ă
se bucure de ea numai datorit ă unei interven ții din partea Guvernului român, c ăci
intervenția particular ă este rău interpretat ă la Belgrad.
În Grecia, situa ția este aceea și; grecii afirm ă că situația românilor se va
clarifica numai dup ă încheierea p ăcii. Preotul crede c ă, dacă sârbilor și grecilor
din România li s-ar aplica acela și tratament, abia atunci s-ar ajunge la o
clarificare a situa ției românilor din țările respective. Preotul era revoltat pentru
că, venind la Bucure ști, cu respectarea formelor legale, a l ăsat cheile bisericii
paracliserului s ău, pentru ca s ă deschidă locașul când va fi nevoie, pentru ca s ă
slujească preotul bulgar de acolo, pe care l-a l ăsat suplinitor în lipsa unui român;
dar mare i-a fost mirarea când i se comunic ă aici că a fost suspendat, în urma
primirii unui raport inexact, trimis de la Belgrad de sârbi, în care se arat ă că el a
părăsit parohia, l ăsând-o în seama unui preot bulgar.
28 iulie 1946
Casa clerului ortodox român din Bucure ști, str. Maria Rosetti, a înfiin țat
pentru func ționarii săi, în aprilie a. c., o cooperativ ă, cu contribuț ia fiecărui
membru. Din aprilie pân ă în prezent, func ționarii n-au primit nici un fel de
alimente, etc. de la cooperativ ă, care în ultimul timp le-a f ăgăduit că le va
procura lemne pentru iarn ă. Și totuși, pentru bunul mers al cooperativei, s-au
ținut peste 20 de ș edințe de comitet, dar în schimb nu s-a realizat nimic. În
rândurile func ționarilor se manifest ă o vie nemulț umire.
31 iulie 1946
Cu câteva luni în urm ă, s-au prăvălit turlele și acoperișul bisericii vechi
din Mănăstirea Cernica, din cauza neglijenț ei starețului, care n-a luat m ăsurile
necesare pentru repararea ș i întărirea cu beton a bisericii. Pentru recl ădirea
bisericii, o doamn ă din Bucure ști a dăruit o sum ă foarte mare de bani (se afirm ă
că cinci sute de milioane). O parte a acestei sume s-a întrebuin țat la scoaterea
molozului din biseric ă, operație pe care-o puteau face c ălugării salahori pentru a
reduce cheltuielile.
166
O bună parte a dona ției, zeci de milioane, este folosită de stare ț,
arhimandritul Partenie Buș cu, pentru un alt scop decât acela pe care l-a indicat
donatoarea.
Mitropolitul Tit Simedrea, fost al Bucovinei, se va retrage la M ănăstirea
Cernica. În acest scop, i s-a pus la dispoziț ie locuința stareț ului, din înalt ordin.
Mitropolitul Efrem Enă cescu, fost al Basarabiei, locuie ște, pentru câtva timp, tot
la aceeași mănăstire.
1 august 1946
Arhimandritul Haralambie Vasilache a fost înlă turat din postul de stare ț
al Mănăstirii Neam ț, din motive ce nu se cunosc. Viitorul stare ț va fi
arhimandritul Melchisedec Dimitriu, secretarul Patriarhului Nicodim; el a mai
ocupat acest post de stare ț.
5 august 1946
Plecarea la M ănăstirea Neam ț a arhimandritului D. Melchisedec ar avea
următoarea cauz ă reală: Guvernul și-a exprimat dorin ța față de Patriarh ca acesta
să se dispenseze de urm ătoarele persoane din anturajul s ău:
1. Arhimandritul D. Melchisedec, secretar.
2. Prof. univ. I. D. Ștefănescu, consilier intim.
3. Arhimandrit Vasile Vasilache, de la M ănăstirea Antim.
4. Preotul consilier C. Coman, de la Sec ția cultural ă a mitropoliei.
Arhimandritul D. Melchisedec n-a mai a șteptat să fie invitat în mod
special ș i a plecat la M ănăstirea Neam ț, ca stareț.
Prof. I. D. Ștefănescu se află , deocamdat ă, la Mă năstirea Agapia. Ceilal ți
doi clerici sunt înc ă în funcțiune.
Lui Gobjilă (cumnat cu ministrul Constantinescu-Ia și) i s-a ridicat
delegația pe care-o avea (pe lâng ă aceea de func ționar în Cancelaria
mitropolitană din Bucure ști) de șef al atelierelor de țesături din M ănăstirea
Țigănești, deoarece, pur și simplu, a furat ca-n codrul Vlă siei.
12 august 1946
Patriarhul Nicodim a numit ca secretar al s ău, în locul lui Melchisedec
D., pe un diacon c ălugăr Petronius care, având bacalaureatul la baz ă, azi este
student la Teologie și Matematici. În anturajul Patriarhului se afirm ă că noul
secretar va îndeplini func țiunea sa pân ă la înapoierea șefului său în Capital ă,
când ar urma s ă numeasc ă pe unul din fra ții Vasilache.
167
17 august 1946
Ministrul României la Paris, profesorul universitar Stoilov, a
încunoștiințat printr-o adres ă oficială Ministerul Afacerilor Str ăine că a
îndepărtat din serviciu pe arhimandritul Teofil Ionescu, parohul Bisericii române
din Paris, deoarece în timpul unei c ălătorii pe care a fă cut-o în America, acesta a
activat împotriva intereselor României. Serviciul religios de la biseric ă este
prestat de doi preo ți: Aiuca (?)63 și Boldeanu, cel de-al doilea fiind un legionar
notoriu. Se crede c ă și primul preot este legionar, ambii fiind refugia ți din
Germania. Ministerul Cultelor și Patriarhia vor avea s ă decidă asupra hotă rârii
arbitrare a ministrului Stoilov, care, potrivit canoanelor și legilor biserice ști, este
ilegală și anticanonic ă.
Până în ultimul timp, era aproape un fapt împlinit numirea profesorului
universitar din Ia și, V. Rășcanu, ca ministru al Cultelor. Acum îns ă va avea câtva
timp interimatul Petru Groza, primul ministru, dup ă care ar urma s ă fie numit
ministru cel men ționat mai sus, ceea ce este foarte problematic.
Clerul ortodox este foarte preocupat și revoltat de faptul c ă fiecare preot
a fost impus de stat la mari impozite, care s-ar ridica la milioane pe an, numai pe
venitul epitrahilului. Un memoriu a fost înaintat în acest scop primului ministru și se așteaptă răspunsul. De altfel, în provincie s-au ivit multe incidente între
preoți și țărani, fiindc ă aceștia n-au voit s ă plătească taxele exagerate cerute
pentru serviciile religioase. Preo ții recunosc, de altfel, c ă pretind taxe exagerate,
dar ei le consider ă ca o consecin ță a impozitelor foarte mari la care au fost
impuși.
Contrariu afirma țiunilor fă cute de preotul I. Vasc ă, secretar general la
Culte, în rândurile func ționarilor s ăi nu domne ște armonia, ci invidia și intriga în
goana fiec ăruia de a parveni cu orice preț . De altfel, nici între Vasc ă și subalternii
lui imedia ți nu exist ă armonie, deoarece el nu- și ia răspunderea fa ță de multe
probleme, care, de și sunt de competen ța lui, le încredin țează altora spre
rezolvare. Din aceast ă cauză, colaboratorii îl consideră viclean, oportunist și
lipsit de personalitate.
19 august 1946
Teodor Gobjil ă din Cancelaria Mitropoliei bucure ștene nu poate justifica
suma de ș ase milioane și jumătate de lei din fondurile pe care le-a mânuit în
legătură cu atelierul de țesătorie din M ănăstirea Țigănești, ca delegat al
Patriarhiei.
63 Semn de întrebare în original (n. e.)
168
22 august 1946
Patriarhul Nicodim a sosit azi, la orele 10, cu ma șina, venind de la
Mănăstirea Neam ț. El a fost primit de consilierii s ăi în Palatul patriarhal.
Prezența Patriarhului în Bucure ști se datore ște inițiativei Guvernului (afirm ă
cercurile patriarhale), care l-a invitat printr-o telegram ă să participe la festivităț ile
sărbătoririi zilei de 23 August.
Problema arhimandritului V. Vasilach e este din nou la ordinea zilei.
Văzând, în ultimele încerc ări pe care le-a f ăcut, că primul ministru Petru Groza
n-ar fi ostil lui V. Vasilache, Patria rhul Nicodim va încerca din nou pe lâng ă
Petru Groza, în calitatea sa de ministru ad-interim la Culte, s ă îl conving ă la a-și
da [a]sentimentul pentru aleger ea ca arhiereu a lui Vasilache.
Episcopul Antim Nica face toate diligen țele lăturalnice, c ăci Guvernul
nu-l sprijin ă, spre a fi numit – având sprijinul efectiv al Patriarhului Nicodim – ca
Episcop al românilor din America. Pe de alt ă parte, Episcopul Policarp Moru șca
nu renunță la scaunul de Episcop al românilor din Europa, al c ărui titular este.
Secretarul Patriarhului Nicodim, ierodiaconul Petronius T ănase, este
funcționar în cancelaria Sinodului și cântăreț la Biserica Sf. Spiridon din
Capitală . Cum preotul Gh. Vintilescu este directorul Cancelariei sinodale și paroh
la Sf. Spiridon, el n-ar fi str ăin de numirea lui T ănase în Dealul Mitropoliei.
27 august 1946
Preotul C. Burducea va pleca, se afirm ă, în Franța, ca paroh al Bisericii
ortodoxe române, în locul arhimandritulu i Teofil Ionescu, care a fost destituit de
Guvern. În acest scop, Burducea a încasat suma de 20 de milioane. La Paris, el va
găsi pe fiul s ău cântăreț, iar pe cumnatul s ău, Popescu, dirijor al corului bisericii
noastre. Ambii au plecat acolo de câtva timp. Cum Biserica î și avea cânt ărețul și
dirijorul ei, arhimandritul Teofil Ionescu, într-o scrisoare adresat ă arhiereului
Veniamin Pocitan, vicar patriarhal, îi comunic ă faptul că celor noi veni ți nu le
poate plăti salarii, întrucât cei numi ți n-au fost demi și din posturile lor.
Oricum, cei doi Burduce ști își vor ocupa posturile peste orice
considera ție de ordin juridic sau moral.
Arhimandritul Teofil Ionescu, parohul Bi sericii române din Paris, a fost
destituit din postul pe care-l ocupa din ca uza atitudinii lui antiguvernamentale, pe
care a avut-o atât în America, unde a fost în iulie a. c., cât și la Paris, unde a
manifestat contra Guvernului român în fa ța palatului Luxembourg, împreun ă cu
alți români și cu francezi.
Arhimandritul Teofil Ionescu a adus din America o scrisoare a
autorităților biserice ști române, pe care a înaintat-o arhiereului Veniamin Pocitan,
vicar patriarhal. În scrisoare se manifestă o atitudine potrivnic ă Episcopului
169
Policarp Moruș ca și se cere ca arhimandritul Teofil Ionescu s ă fie numit vicar al
Misiunii române ortodoxe din America, pân ă la alegerea unui nou titular.
Scrisoarea a fost remis ă Patriarhului Nicodim.
Cu prilejul audien ței pe care primul ministru Petru Groza a avut-o în
ultimul timp la Patriarhul Nicodim, acesta i-a cerut șefului Guvernului
următoarele:
1) Să -i dea patru cauciucuri pentru ma șina lui (de și are alte patru, noi-
nouțe, neîntrebuin țate). Petru Groza i-a f ăgăduit că-i va dărui o mașină de la
președinție.
2) Să -i dea 3 vagoane de grâu. Groza i-a f ăgăduit 6.
3) Să facă două mănăstiri model pentru oaspe ții patriarhali. La
propunerea premierului de a reînnoi m ănăstirile Pas ărea și Cernica, Patriarhul a
răspuns că Mănăstirea Neam ț merită să fie făcută model, c ăci “călugării de acolo
sunt harnici ca albinele, nu puturo și ca cei din Muntenia.” Premierul a fost de
acord și a ară tat că, deoarece Patriarhul a r ăspuns invita ției Guvernului,
participând la s ărbătorirea zilei de 23 August a. c., el îi va satisface orice dorin ță.
Una din dorin țele Patriarhului, pe care Groza i-o poate satisface – cu atât mai
mult cu cât de ține și interimatul la Culte – este ridicarea la rangul de arhiereu a
arhimandritului V. Vasilache.
Patriarhul Nicodim este nemul țumit de faptul c ă la sărbătorirea zilei de
23 August a. c. nu i s-a dat un loc la tribuna regal ă, ci în aceea a reprezentan ților
Guvernului.
Postul de Episcop al românilor din America este vizat de: Episcopul
Antim Nica, fost al Ismailului și de arhiereul Eugen Laiu, fost vicar al Bucovinei.
Patriarhul Nicodim îl sprijin ă pe Nica Antim, care deocamdat ă nu are
asentimentul Guvernului, pentru c ă nu a restituit, conform convenț iei
armistițiului, toate bunurile fostei Episcopii de Ismail (mi-a spus, de altfel, chiar
el, Nica Antim, c ă a dat Patriarhului Nic odim covoare de mare pre ț, în dar, numai
să le salveze). În cazul când Nica va pleca în America, el va fi înso țit de:
1) Fratele lui, c ălugăr, student teolog și funcționar în Cancelaria
Mitropoliei Ungro-Vlahiei.
2) Avocat Radu, func ționar la Ministerul de Interne și nepotul
Patriarhului Nicodim, ca secretar al Misiunii ortodoxe române.
3) Grigore Spiru, de la Patriarhie, ca șef al Serviciului de pres ă.
Primul ministru Petru Groza i-a atras aten țiunea Patriarhului Nicodim c ă
trebuie să plece în vizit ă la Moscova pân ă la data de 10 septembrie a. c., la care
acesta a r ăspuns că o va face în noiembrie (adic ă după alegeri, din motive de
170
oportunism). Groza n-a fost de acord cu r ăspunsul lui Nicodim, r ămânând
punctul său de vedere.
[3 septembrie 1946 ]
La 29 august 1946, joi seara, preotul Sachelarescu de la Biserica Sf. Ilie-
Rahova a ținut o conferin ță la sediul Partidului Țărănesc Democrat despre
“Concepțiunile sociale contemporane în fa ța socialismului cre știn”.
După ce apoi ia cuvântul domnul Georgescu- Ștefănești, urmeaz ă preotul
Spiru Apostol, care a spus:
“Probabil c ă, în acțiunea ei, ș i Biserica a gre șit. La început s-a dezvoltat
frumos și convingă tor. Cu timpul îns ă, se pare c ă oamenii s-au depă rtat de la
principiile ei, iar slujitorii au devenit ni ște simpli func ționari de stat.
În alte țări, chiar s-a sim țit nevoia de a se despărți Biserica de Stat64.
Atunci, Biserica, sim țindu-se singur ă, a revenit la formele ei ini țiale. A fost o
măsură salutară, care azi se impune din nou. S ă se reduc ă la forma ei primar ă.
Biserica s ă fie a poporului, pentru cei mul ți. Slujitorii ei s ă se despart ă de gândul
că sunt func ționari la o institu ție de stat și că trebuie s ă primeasc ă leafă și să se
revină la forma ei iniț ială, așa cum o dore ște și partidul nostru.” ( Aurora , 3
septembrie 1946).
Preotul Spiru Apostol [este] nepot, prin c ăsătorie cu nepoata, al
doctorului N. Lupu, șeful Partidului Na țional Democrat65.
4 septembrie 1946
La sfârșitul săptămânii trecute, Patriarhul Nicodim a plecat la M ănăstirea
Neamț. Înainte de plecare, el îi spunea adesea secretarului s ău, Petronius, c ă,
dacă merge la Neam ț, nu va mai pleca la Mosc ova. În firea acestui b ătrân este
ceva diabolic, care-ș i face apari ția în societate sub forma intrigii distrug ătoare.
Iată faptele:
În ajunul plec ării sale, l-a chemat pe preotul I. Vasc ă, secretarul general
al Ministerului Cultelor, și i-a spus s ă întocmeasc ă adrese c ătre: Mitropolitul
Irineu Mihă lcescu al Moldovei și episcopii Cosma Petrovici al Dun ării de Jos și
Lucian Triteanu al Romanului, prin care să le facă cunoscut c ă trebuie s ă-și
prezinte demisiile, Guvernul în țelegând s ă le fixeze câte o pensie lunar ă de un
milion pentru fiecare. Patriarhul a opinat ca locul de retragere s ă fie Mănăstirea
Neamț (ca după moartea ierarhilor, aceasta s ă intre în st ăpânirea lucrurilor lor,
64 Subliniere în textul original (n. e.)
65 Corect: Partidul Țărănesc Democrat (n. e.)
171
etc.). Preotul I. Vasc ă a îndeplinit întocmai dorin ța Patriarhului și, sâmbătă și
duminica trecută , s-a prezentat la Gala ți, Roman și Iași sus-numi ților ierarhi.
În acest timp, Patriarhul intervine din umbr ă, căci după plecarea de la
Palat a preotului I. Vasc ă, el a telefonat fiec ăruia dintre cei trei ierarhi, atr ăgându-
le atențiunea: “S ă nu-ți tai craca de sub picioare dându- ți demisia.” Neap ărat că
ierarhii, potrivit sfatului “p ărintesc” al Patriarhului, care, de altfel, corespundea
intereselor lor, nu s-au gr ăbit să-și prezinte demisiile la cererea preotului Vască .
Și astfel, Patriarhul apare imaculat și în bune raporturi, atât fa ță de Guvern, cât și
față de cei trei ierarhi, datorit ă intrigii lui diavole ști.
5 septembrie 1946
Petronius, secretarul Patriarhului Nicodim, a afirmat c ă șeful său nu va
veni de la M ănăstirea Neam ț pentru a pleca la Moscova, decât “dacă va fi adus
legat”.
La Iași se discut ă cu un deosebit interes știrea după care, din tezaurul
mitropoliei locale, al c ărui inventar cuprinde 32 de pagini, lipsesc lucruri
evaluate la patru miliarde de lei. Sunt martori care atest ă că au împachetat în l ăzi,
care au fost trimise din Ia și în Muntenia, în refugiu, printre altele, urm ătoarele
obiecte, care nu au mai fost înapoiate la Ia și:
100 de tacâmuri de argint, 5 tacâmuri de aur, diferite obiecte de aur,
pocaluri, etc., primite de la ț arii Rusiei, din ale Mitropolitului Veniamin
Costache, etc.
Aceste obiecte, se afirm ă, au fost furate de Teodor Pietreanu, intendentul
mitropoliei și de Cuza, nepotul Mitropolitului Moldovei, Irineu Mih ălcescu.
Arhiereul Justinian Marina, vicarul Ia șilor, a sesizat Ministerul Justi ției și
Parchetul pentru a stabili vinov ățiile ș i pentru înapoierea bunurilor.
7 septembrie 1946
După plecarea Patriarhului Nicodim la M ănăstirea Neam ț, ca protest
împotriva ac țiunii Ministerului Cultelor și a Guvernului față de el, de a-i impune
o delegație, contra voinț ei lui, cu care s ă plece la Moscova, șeful Bisericii a
trimis ministrului Cultelor o scrisoare. Guvernul se afl ă în dilem ă. Pentru
rezolvarea acestei dileme a avut loc ieri, la Ministerul Cultelor, o consf ătuire, la
care, printre al ții, au participat Petru Groza, prim ministru și ministru ad-interim
la Culte, preotul I. Vasc ă, secretar general [la] Culte și preotul Zaharia
Mântulescu, director general [la] Culte.
S-a discutat situa ția creată prin plecarea Patriarhului Nicodim la
Mănăstirea Neam ț și refuzul camuflat al acestuia de a pleca la Moscova. Cum
172
decretul de pensionare al Patriarhului Nicodim este semnat, dac ă acesta se va
opune de a pleca la Moscova, el va fi dat publicit ății în curând.
Noul patriarh va fi ales dintre:
Episcopul Nicolae Popovici al Oradei și arhiereul Justinian Marina, vicar
[la] Iași; personna gratissima este însă arhiereul Emilian Antal, Suceava, care are
cele mai mari șanse.
După plecarea Patriarhului Nicodim la M ănăstirea Neam ț, a apărut în
presă o notiță, dată de Ministerul Cultelor, în care se men ționa numele preoț ilor
Cosma, consilier [la] Sec ția economic ă a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, Zaharia
Mântulescu, director general [în] Ministerul Cultelor, I. Hu știu, consilier de pres ă
[în] Ministerul Cultelor, ca unii care vor face parte din delega ția care îl va înso ți
pe Patriarhul Nicodim la Moscova.
Patriarhul Nicodim nu ș i-a putut st ăpâni indignarea fa ță de acestă notiță
din sursa Ministerului Cultelor. Ca atare, a chemat la M ănăstirea Neam ț pe
preotul consilier Șerpe și i-a dat o scrisoare de protest, adresat ă preotului I.
Vască, secretar general [la] Ministerul Cultelor, în care-i face cunoscut în termeni
categorici c ă el nu înț elege să plece la Moscova decât cu persoanele pe care
însuși le va indica, iar nu cu acelea men ționate în pres ă, adică împotriva voin ței
lui. Scrisoarea trebuia s ă fie prezentată la minister de preotul Șerpe. Totuș i, el n-a
făcut aceasta, ci i-a încredin țat-o lui Grigore Spiru, ș eful Serviciului de pres ă al
Patriarhiei, care a refuzat s-o duc ă, spunând c ă nu-i de competen ța lui. Ca atare,
scrisoarea a fost dus ă de curierul Patriarhiei, Ionic ă, act prin care se calc ă orice
regulă protocolară . În cercurile Ministerului Cultelor se afirm ă că Guvernul face
mari preg ătiri pentru c ălătoria Patriarhului Nicodim la Moscova. Deci Patriarhul
Nicodim trebuie să fie la Bucure ști la 10 septembrie pentru a pleca la Moscova
scurt timp după aceea, la 15 septembrie. În cercurile Patriarhului se crede c ă
Patriarhul Nicodim nu inten ționează să plece la Moscova.
În ultimul timp, s-au produs în Capital ă numeroase profan ări și furturi de
și în biserici, și anume: Biserica din Dude ști-Cioplea, Biserica Cuibul cu Barz ă,
Biserica Sf. Gheorghe-Malmaison, Biserica Izvor-Dude ști, Biserica Alb ă, Calea
Victoriei.
În aceste biserici s-au s ăvârșit furturi de obiecte sacre, covoare, pendule,
cutii cu bani. În unele din ele, f ăptuitorii și-au făcut necesit ățile (Biserica Izvor)
sau au tă iat în buc ăți odăjdiile (dou ă rânduri de odă jdii la Biserica Dude ști-
Cioplea).
Totuși, pare ciudat faptul c ă, până în prezent, nu s-a înregistrat nici un
raport la cancelaria Patriarhiei, asupra celor întâmplate, din partea clericilor
respectivi sau din partea protoereilor, fapt verificat prin Florescu, registratorul
cancelariei de mai sus.
173
Clerul nu poate preciza cui se datoresc aceste fapte; totu și, el le atribuie
evreilor, comuni știlor și hoților de meserie, pur și simplu. Preotul Octavian
Mureșeanu, de la Biserica Sf. Treime-Ghencea, a dat un r ăspuns foarte interesant
în această privință, spunând c ă: “Aceste fapte au fost s ăvârșite de unii din țiganii
noștri de rumâni. Ce se caut ă vinovații aiurea?”
În ziua de 15 august s-au întâmplat urm ătoarele fapte, concomitent, la
mănăstirile Pas ărea și Cernica.
La Mănăstirea Cernica, la orele 12 noaptea, în timp ce c ălugării asistau la
slujbă, indivizi r ămași necunoscu ți au aruncat cu pietre în geamurile turlelor, care
au căzut în cioburi, cu zgomot, în biseric ă. În acest timp, cineva a strigat din u șa
bisericii: “Foc! Foc!” La auzul acestor cuvinte, c ălugării au năvălit spre ie șire,
rămânând biserica goal ă. În timpul vacarmului, indivizi necunoscu ți au furat din
locaș cutiile cu bani.
Același fapt s-a petrecut ș i la Mănăstirea Pas ărea.
Făptuitorii erau în uniforme militare ruse ști. Se crede c ă erau borfa și, nu
soldați ruși.
Într-o convorbire pe care am avut-o azi cu preotul unit Lelu țiu, inspector
general în Ministerul Cultelor, acesta mi-a declarat:
La Facultatea de Teologie catolic ă din Strasbourg au studiat un num ăr de
câteva zeci de studen ți teologi români, ca bursieri ai statului francez. Aceste
legături dintre fo știi studen ți și facultate pot fi folosite pentru propaganda
româneasc ă în Franța, cum fac ungurii, și anume: pentru a crea un curent
favorabil României în opinia public ă franceză este necesar, pe lâng ă altele, să se
acorde titlul de doctor honoris causa al Universit ății din Bucure ști unor
personalit ăți franceze, ca de exemplu preotul dr. prof. Martin, decanul Facult ății
de Teologie din Strasbourg, reputat canonist, preotului dr. Aman, profesor de
istorie la aceea și facultate, Episcopului Dieb, directorul Colegiului Saint Basile,
unde au locuit studen ții români, etc. Aceste leg ături ar avea darul de a forma
prieteni în Fran ța, afirmă Leluțiu.
Cât despre raporturile dintre URSS și Vatican, el afirm ă că vecina nostr ă
caută prin toate mijloacele să fie în bune raporturi cu Vaticanul, dată fiind forța
morală a acestuia în lume.
În ziua de 29 august a. c., s-a prezentat la M ănăstirea Văratec,
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu al Moldovei, monseniorul Vladimir Ghica, de la
Paris, înso țit de arhimandritul Bonteanu, unit, fost stare ț al Mănăstirii Cetățuia,
județul Iași. Chiar în arhondă ria mănăstirii, monseniorul Ghica a oficiat o slujb ă
pentru îns ănătoșirea Mitropolitului Irineu, care era prezent. Dup ă slujbă, mgr.
Ghica și-a pus mâinile pe capul Mitropolitului Irineu, binecuvântându-l cu “spini
din coroana lui Hristos”. Apoi, a avut o întrevedere de dou ă ore cu Mitropolitul
174
Irineu. Obiectul discu ției nu se cunoa ște până în prezent. Oricum, catolicii
încearcă repetarea cazului Mitropolitului Calinic Miclescu.
În după -amiaza zilei, mgr. Ghica a fost prezentat soborului m ănăstirii și
călugărițelor, în num ăr de aproximativ 700, de c ătre Mitropolitul Irineu, care a
făcut, cu acest prilej, istoricul misiunilor externe romano-catolice, elogiind în cel
mai înalt grad spiritul de jertf ă, abnegație al clerului misionar. Apoi a ad ăugat că
o mare putere s-a ridicat împotriva romano-catolicismului. Și dacă această putere
a învins pe calea armelor, ea nu va fi capabilă să învingă romano-catolicismul
prin ateism. E u șor de înțeles că s-a referit la URSS.
Apoi a urmat conferin ța mgr. Ghica, care a durat dou ă ore.
Conferențiarul a subliniat puterea romano-catolicismului în lume și necesitatea
apropierii Bisericii ortodoxe de el.
Atât prezen ța unui prelat catolic, mgr. Ghica, precum și conferin ța
acestuia au produs o dezorientare în rândurile vie țuitoarelor m ănăstirii, cu atât
mai mult cu cât era de fa ță și însuși Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei,
marele dogmatist care, în modul acesta, s-a ar ătat a fi unionist. Cazul acesta mi l-
a comunicat alaltă ieri, 5 septembrie 1946, arhier eul Justinian Marina, vicarul și
potrivnicul Mitropolitului Irineu, în dup ă-amiaza zilei, la el acas ă (Biserica Sf.
Gheorghe Vechi), de fa ță fiind preotul Vasile Anghelea din Dorohoi (cu care,
apoi, i-am cump ărat lui Marina bilet pentru ra pidul de mâine, 17.55, Râmnicu-
Vâlcea) ș i preotul dr. Grigore Cern ăianu, de la Biserica Grivi ța.
10 septembrie 1946
Institutul Biblic a f ăcut o comand ă de piele de peste trei milioane lei.
Pielea se va întrebuin ța la legatul a patru rânduri, câte 5 volume, c ărți din Istoria
biblică, tradusă din rusește după Lapuhin de Patriarhul Nicodim. C ărțile acestea
vor fi dăruite Patriarhului Alexei al Rusiei.
12 septembrie 1946
Prezența primului ministru Petru Groza la departamentul Cultelor, în
calitate de ministru ad-interim a avut o oarecare influen ță asupra orientă rii
politice a unui însemnat num ăr de clerici. Mul ți clerici s-au înscris în partidul
Frontul Plugarilor, inten ționând prin aceasta s ă-i dea o coloratur ă clericală. Se
constată în opinia public ă clericală că preoții ar înclina spre BPD în ceea ce
privește orientarea ei [sic!] politic ă, aceasta ca un protest fa ță de lipsa de
activitate a Patriarhului Nicodim. În consecință , mulți clerici vor vota cu BPD
pentru interese personale: asigurarea, în v iitor, a salariilor, pe care le-ar pierde
dacă s-ar face separarea Bisericii de Stat.
175
Preotul Constantin Moisiu, fost consilier patriarhal, în prezent
președintele Consistoriului bisericilor al M itropoliei Ungro-Vlahiei, fost director
general la Culte, o personalitate în rândurile clericilor, opineaz ă pentru aceast ă
atitudine a Bisericii fa ță de Guvern, adic ă alături de el în alegeri “ca s ă putem
câștiga poziția pe care a pierdut-o Patriarhul Nicodim.”
18 septembrie 1946
În cercurile patriarhale se afirm ă că Patriarhul Nicodim va pleca totu și la
Moscova, după ce, în prealabil, va convoca Sinodul, spre a-i face cunoscut
proiectata c ălătorie, dup ă protocol.
Convocarea Sinodului urmeaz ă să aibă loc în curând ș i ea are darul de a
împărți eventuala ră spundere a șefului Bisericii, dac ă nu și-o va asuma total, prin
viclenia bă trânului.
În legătură cu profan ările de biserici, fapte care au avut loc în ultimul
timp, în Capital ă, chestorii au invitat clerul la chesturile respective, f ăcându-i
cunoscut faptul c ă Guvernul le condamn ă și socotește că ele sunt opera
reacționarilor. Clericii n-au f ăcut comentarii, dar sunt intriga ți de faptul c ă, până
în prezent, poli ția n-a identificat nici unul din r ăufăcători.
Preotul Petre Mur ărescu, de la Biserica Sf. Gheorghe-Malmaison din
Capitală , locaș care a fost profanat, a raportat faptul acesta, în scris, Patriarhiei,
care, în schimb, s-a mul țumit să ia act.
Preotul Cristea, parohul Coloniei române din Salonic, se afl ă de câtăva
vreme în țară, venit în interes de serviciu. El voie ște să se înapoieze la postul s ău,
însă, cu toate interven țiile fă cute de Ministerul Afacerilor Str ăine pe lâng ă
Guvernul grec, spre a-i acorda viza de intrare, nu i s-a dat pân ă în prezent nici un
răspuns, negativ sau pozitiv. Preotul afirm ă că nu grecii sunt vinova ți, ci englezii,
care văd în el un “spion” al Guvernului român.
În ziua de 16 septembrie a. c., regele Mihai I a semnat decretele de
pensionare a urm ătorilor ierarhi: Irineu Mihă lcescu, Mitropolitul Moldovei,
Cosma Petrovici, Episcopul Dun ării de Jos (Galaț i) și Lucian Triteanu, Episcopul
Romanului. În cercurile clericale se afirm ă că mai sunt câ țiva ierarhi care nu vor
fi pensiona ți, printre care și arhiereii: Veniamin Pocitan, vicar patriarhal, Valeriu
Moglan, vicar [la] Ia și, etc.
Un bun prieten al Patriarhului Nicodim este și Corneliu Gheorghian,
consilier la Înalta Curte de Casa ție.
176
20 septembrie 1946
De câteva zile se afl ă la Mănăstirea Neam ț protoereii Arhiepiscopiei
Bucureștilor. În acest scop, ei au închiriat un autobuz, pl ătind fiecare câte
250.000 lei. În fruntea protopopilor este preotul Cosma, consilier. Prezen ța lor la
mănăstire este cu scopul de a ar ăta Guvernului c ă preoții sunt alături de Patriarh;
aceasta în leg ătură cu unele zvonuri dup ă care Patriarhul urmeaz ă să fie
pensionat. Clerul critic ă acțiunea protoereilor, în care el nu poate fi angajat,
subliniind c ă cel puțin o parte din suma cheltuit ă în zadar putea fi folosit ă în
scopuri filantropice.
Clericii refugia ți, plasaț i pe la diferite parohii din Muntenia, sunt
nemulțumiți de faptul c ă, până în prezent, nu s-a putut rezolva definitiv problema
sesiei parohiale, în sensul c ă nu li s-a dat și lor, ca ajut ători, o parte din terenurile
bisericești, spre folosire.
În călătoria sa la Moscova, Patriarhul Nicodim va fi întov ărășit de o suit ă
foarte redus ă, din care va face parte numai: arhiereul Justinian Marina, preotul I.
Vască și încă una sau dou ă persoane.
În legătură cu pensionarea clericilor, se precizeaz ă:
Ministerul Cultelor a întocmit o lege în care se prevedea c ă ierarhii vor fi
pensionați la vârsta de 70 de ani, cu men țiunea “exceptând pe Patriarh”.
Preoții Liviu Stan și Spiridon Cândea intervin și înlocuiesc cuvintele
“exceptând pe” prin “ și”. Ca atare, și Patriarhul Nicodim urma s ă fie pensionat,
cu intențiunea ca în locul lui s ă fie numit Mitropolitul Nicolae B ălan. Decretul a
fost semnat. Patriarhul este al armat. Arhiereii Emilian Antal și Justinian Marina
se sesizează și, spre a-l îndep ărta pe Mitropolitul N. B ălan de la ocuparea
Scaunului de patriarh, intervin la Pre ședinție și se revine la forma prim ă a
decretului, care-l excludea pe Patriarh de la pensionare.
Preotul I. Vasc ă, secretarul general al Cultelor, prezint ă decretul, la
Mănăstirea Neam ț, Patriarhului Nicodim, care se lini ștește; fiind foarte satisf ăcut,
îi înmâneaz ă lui Vască două scrisori: una c ătre Petru Groza, primul ministru, în
care-i face cunoscut c ă, până-n data de 25 septembrie a. c., va fi în Capital ă, spre
a face toate preg ătirile în leg ătură cu voiajul s ău la Moscova, iar cealalt ă către
Patriarhul Alexei, în care-l încuno științează că-l va vizita în curând.
25 septembrie 1946
Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Olteniei, are un litigiu cu Episcopia
Râmnicului, pentru uzufructul sesiei mitropolitane, în a c ărui stăpânire n-a intrat
în ultimul timp, adic ă an, al func ționării lui la Craiova, c ăci Episcopia
Râmnicului afirm ă că uzufructul amintit i se cuvine ei. Deci Mitropolitul Nifon,
177
aducând cazul în fa ța Sinodului, acesta i-a r ăspuns că “Comisiunea de ierarhi” a
hotărât ca litigiul s ă fie tran șat între reclamant și Episcopia Râmnicului.
Nemulțumit, Mitropolitul Nifon face o nou ă întâmpinare, c ăreia Sinodul îi
răspunde cu impertinen ță.
26 septembrie 1946
Azi a fost ridicat la rangul de arhimandrit ieromonahul basarabean Teofil
Pandele. Originar din Basarabia, el are licen ța Academiei Comerciale din
București. În prezent, este func ționar la Ministerul Cultelor, Direc ția
contabilit ății. Azi, ca ș i acum câteva luni când a fost hirotonit preot-monah,
Pandele a dat câte un banchet pentru care a cheltuit de fiecare dat ă câteva
milioane de lei. De data a ceasta, mâncarea a fost preparat ă în însăși bucătăria
Palatului patriarhal, iar banchetul a avut loc în localul Ș colii de pictur ă
bisericească , din spatele palatului Camerei Deputa ților. Toate acestea s-au f ăcut,
desigur, cu prealabila aprobare și binecuvântare a Patriarhului Nicodim.
La banchet au participat, printre al ții: Episcopul Antim Nica, preotul
Madan, fost la Ismail, preotul Burjacovschi, fost la Chi șinău, preotul D. Balaur,
fost la Bălți (secretar la Seminarul Nifon, acum), preotul G. Ionescu, func ționar
la Cancelaria mitropolitan ă din Bucure ști, Ionescu Mircea, șeful contabilit ății din
Ministerul Cultelor, Frangu, subdirector la Culte, D. R. Ioani țescu, profesorul G.
Savin de la Facultatea de Teologie din Bucure ști, diaconul D. Moisescu66 de la
Sinod, preotul Cosma, consilier la mitropolie și câteva zeci de clerici basarabeni
refugiați. În cercurile clericale se pune întrebarea de unde dispune noul
arhimandrit de atât de însemnate mijloace materiale pentru a- și permite luxul
unui banchet, când al ții mor de foame? C ărui fapt se datore ște încrederea pe care-
o acordă Patriarhul Nicodim lui Pandele? Se r ăspunde că Pandele este agentul
Patriarhului Nicodim la Ministerul Culte lor, unde are acces pretutindeni, dar mai
ales la preotul I. Vasc ă.
Se afirmă că:
1) Dacă Patriarhul Nicodim va merge la Moscova, va fi otr ăvit de ruși
pentru ca s ă nu divulge din cele constatate acolo.
2) Dacă nu va pleca, va fi “m ăcelărit” împreun ă cu ciracii lui, despre care
se crede că -l sfătuiesc să nu întreprind ă călătoria la Moscova.
27 septembrie 1946
În legătură cu pensionarea Patriarhului Nicodim, se precizeaz ă:
66 Corect: Gheorghe Moisescu (n. e.)
178
Departamentul Cultelor întocmi se o lege în care se prevedea că ierarhii
vor fi pensiona ți, din oficiu, la vârsta de 70 de ani, “afar ă de Patriarh”. Preo ții
Liviu Stan și Spiridon Cândea, de coniven ță cu preotul I. Vasc ă, secretarul
general al Ministerului Cultelor, intervin și înlocuiesc cuvintele din lege “afar ă
de” prin “ și” Patriarhul. Deci, urma ca Patriarhul Nicodim s ă fie pensionat, iar
locul lui s ă-l ocupe Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului. Patriarhul s-a
alarmat. Arhiereii Emilian Antal și Justinian Marina se sesizeaz ă și – pentru a nu
reuși tentativa care viza aducerea în Scaunul de patriarh a Mitropolitului Nicolae
Bălan – intervin la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri. Arhiereul Justinian Marina
se prezint ă și Regelui Mihai I, c ăruia îi explic ă necesitatea semn ării unui nou
decret, care s ă nu-l pensioneze pe Patriarhul Nicodim, ca s ă nu-i ocupe locul
Mitropolitul Nicolae B ălan. (Locul și-l rezervă pentru el, în realitate)
Acțiunea celor doi arhierei este îndreptat ă contra Mitropolitului B ălan,
chiar realizând un compromis: men ținerea Patriarhului în fruntea Bisericii.
Convins, Regele semneaz ă al doilea decret, în baza c ăruia Patriarhul Nicodim
rămâne în post. Preotul I. Vasc ă se prezint ă cu decretul la Mă năstirea Neam ț,
Patriarhului Nicodim, pe care-l lini ștește, ară tându-i situa ția din ultimul timp.
Mulțumit că n-a fost pensionat, Patriarhul Nicodim îi înmâneaz ă apoi lui I. Vască
două scrisori: una adresat ă primului ministru Petru Groza, în care-i face cunoscut
că va veni în curând la Bucure ști, spre a se preg ăti pentru c ălătoria la Moscova,
iar alta adresat ă Patriarhului Alexei al Rusiei, în care-i face cunoscut c ă-l va
vizita în curând. În ciud a tuturor intrigilor “popeș ti”, murdare, Patriarhul
Nicodim continuă să ocupe un scaun, de pe care umbre ște locul de mult ă vreme,
fără să aducă un rod.
30 septembrie 1946
Se afirmă în cercurile clericale c ă, în curând, vor fi zece locuri libere de
ierarhi, la care candideaz ă următorii:
Titulari Candida ți
1-2. Episcopia Roman:
– Ep. Lucian Triteanu
– arhier. Ilarion Mircea B ăcăoanul
3. Mitropolia Moldovei-Ia și:
– Mitr. Irineu Mih ălcescu
– Ep. Partenie Ciopron al Armatei
– ?
– arhier., vicar Justinian Marina – Mitr. Efrem En ăcescu, fost al
Basarabiei
179
4. Episcopia Dun ării de Jos-Gala ți:
– Ep. Cosma Petrovici
5. Mitropolia Sucevei: – arhier. Emilian Antal, locotenent de
Episcop
6. Episcopia Râmnicu-Vâlcea: – locotenent de Episcop, arhiereu
Atanasie Dinc ă
7-8. Doi vicari patriarhali:
– 1 loc liber – 1 loc ocupat de arhiereul Veniamin
Pocitan, care va fi pensionat
9-10. Doi vicari mitropolitani:
– 1 loc liber prin trecerea la Arge ș a
Episcopului Iosif Gafton – 1 loc ocupat de Atanasie Dinc ă,
locotenent de Episcop la Râmnicu-
Vâlcea
– pr. Petre [sic!] Șerpe, consilier
patriarhal – tot el, în cazul când nu va fi ales
patriarh, ceea ce nu apare câtuș i de
puțin probabil
– Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al
Olteniei (Dinc ă nu este agreat de
olteni)
Cele dou ă locuri de vicari patriarhali sunt vizate de arhimandritul V.
Vasilache și preotul […]
67 Spiru.
Celelalte dou ă [locuri] de vicari mitropolitani sunt vizate de noul
arhimandrit Teofil Pandele și arhimandritul dr. Filaret Jocu.
1 octombrie 1946
Se afirmă că arhiereul Justinian Marina, vicar la Ia și, are șanse să fie
numit ministru al Cultelor, f ără ca totuși să renunț e la candidatura sa pentru
postul de Mitropolit al Moldovei.
Aseară, Patriarhul Nicodim a sosit în Capital ă, venind de la M ănăstirea
Neamț. Azi, la ora 8.30, el a primit în audien ță, pe lângă consilieri, o delega ție de
67 Indescifrabil în original (n. e.)
180
clerici-profesori de religie, în frunte cu preotul profesor Cristache, inspector la
Ministerul Educa ției Naționale, în leg ătură cu programa analitic ă și învățământul
religios în școlile secundare. Patriarhul le-a f ăgăduit tot sprijinul.
3 octombrie 1946
Între Patriarhul Nicodim și Guvern exist ă un conflict, care se agraveaz ă
din cauză că primul manevreaz ă.
Regele Mihai I, semnând decretele de pensionare a trei ierarhi –
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu, Ia și, Episcopul Cosma Petrovici, Gala ți,
Episcopul Lucian Triteanu, Roman – la dorin ța Patriarhului și la propunerea
Guvernului, acesta din urm ă68 s-a adresat Palatului pentru a proceda la cele de
cuviință. Mare i-a fost îns ă mirarea când i s-a spus primului ministru, Petru
Groza, că decretele nu pot fi publicate, ar ătându-i-se și motivul: o scrisoare a
Patriarhului Nicodim c ătre Rege, în care-l ruga s ă nu pensioneze pe cei trei
ierarhi.
Primul ministru este indignat de a titudinea de duplicitate a Patriarhului.
Vineri, 4 octombrie 1946
Azi, la orele 17, Patriarhul Nicodim a plecat cu trenul la Timi șoara, spre
a asista, în prezen ța Regelui ș i a Guvernului, la sfin țirea catedralei locale.
Patriarhul este înso țit de: arhimandritul Ghervasie Cre țu, eclesiarhul Catedralei
patriarhale; arhidiaconul profesor Ant on Uncu, de la Catedrala patriarhal ă.
Prezența Patriarhului la Timiș oara se datore ște faptului c ă participă
Regele și Guvernul, prilej pe care-l va folosi pentru a clarifica starea de fapt
încordată între el, Coroan ă și Guvern, rezultat ă din neînț elegerea în rezolvarea
unor probleme biserice ști, precum și pentru a verifica atitudini personale fa ță de
el.
Preotul Zaharia Mântulescu, director general al Ministerului Cultelor, n-a
putut pleca azi la Timi șoara cu vagonul pus de Guvern la dispozi ția Patriarhului.
El va pleca mâine, cu trenul regal. Tot mâine va pleca la Timi șoara, cu avionul,
preotul I. Vasc ă, secretar general.
Zilele acestea, preotul I. Vasc ă a fost primit în audien ță de Patriarhul
Nicodim, c ăruia i-a atras aten țiunea că, prin exprimarea dorin ței sale de a vizita
pe Patriarhul Alexei la Moscova, a angajat îns ăși Biserica română . Ca atare,
vizita trebuie f ăcută neîntârziat. La aceasta, Patriarhul Nicodim i-a r ăspuns: “Nu
dau socoteal ă unui ministru.”
68 Guvernul (n. e.)
181
În cercurile clericale și la Ministerul Cultelor [se afirm ă] că Episcopul
Nicolae Popovici al Oradei va fi ales patriarh al României. Ardelenii sunt uni ți
pentru a-l sus ține. Arhiereul Emilian Antal al Sucevei, despre care se afirm ă că
urma să fie noul patriarh, s-a unit cu ardelenii spre a-l sprijini pe mitropolitul N.
Popovici, pentru ca, în schimb, s ă i se dea și lui sprijinul în ocuparea Scaunului
de mitropolit al Bucovinei.
În călătoria pe care o va face Patriarhul Nicodim la Moscova va fi înso țit
de: 1. arhiereul Emilian Antal, Suceava; 2. arhiereul Justinian Marina, Ia și; 3.
Episcopul Nicolae Popovici, Oradea Mare, care se află în Capital ă; 4. preotul I.
Vască, secretar general [la] Culte; 5. dr. Gheorghian; 6. V. Madan, ca interpret de
limba rus ă; 7. Arsenie, omul de cas ă al Patriarhului ( și comisar).
Patriarhul este nemul țumit pentru c ă din delega ție nu poate s ă facă parte
și profesorul I. D. Ș tefănescu, consilierul și confidentul s ău, deoarece nu este
acceptat și agreat de Guvern. Și totuși, în cercurile patriarhale se crede c ă
Patriarhul nu va merge la Moscova, în care scop va invoca în ultimul moment
motive de s ănătate.
Arhiereul Emilian Antal, pe care l-am vizitat la el acas ă (str. Robert de
Flers), miercuri, 2 octombrie 1946, mi-a spus c ă el i-a atras aten țiunea primului
ministru asupra posibilit ății, din partea Patriarhului, de a invoca motive pentru a
nu pleca la Moscova. La aceasta, Petru Groza i-a r ăspuns: “Atât îi trebuie!”
“Oricum – mi-a spus arhiereul Antal – să nătos nu mai vine Patriarhul de la
Moscova. Poate vine cu picioarele înainte.”
Întrebându-l dac ă el vine patriarh, mi-a r ăspuns că nu se gânde ște, deși
are șanse de peste 50%. “Nu vin patriarh, nici legat”, a ad ăugat el. “Poate c ă va
veni arhiereul Justinian Marina de la Ia și.” La care el mi-a ră spuns: “D’ap ăi ce,
p’ăsta să -l facă patriarh?”
În anturajul Patriarhului se precizeaz ă că șeful Bisericii s-a exprimat c ă
nu vede câtu și de puț in necesar ă călătoria sa la Moscova, deoarece în decembrie
a. c., de Cr ăciun, Patriarhul Alexei va fi la Bucure ști, spre a-l vizita.
Joi, 10 octombrie 1946
Azi, Episcopul Antim Nica, fost al Ismailului, în prezent director al
Internatului studenț ilor teologi, a fost primit în audien ță de Patriarhul Nicodim.
Antim era înso țit de Andrica, ziarist român, de la Serviciul presei Misiunii
americane, avocatul Radu, nepotul Patriarhului și Grigore Spiru, șeful (!)69
Serviciului de pres ă al Patriarhiei. Obiectul audienț ei a fost realizarea inten ției
Episcopului Nica de a pleca în America, în calitate de șef al Episcopiei ortodoxe
69 Așa în textul original (n. e.)
182
române de acolo (în locul Episcopului Policarp Moru șca, care este în ț ară din
1938), înso țit de avocatul Radu, ca secretar, Grigore Spiru, presa și alții.
Patriarhul a ar ătat acum, ca și-ntotdeauna, toat ă solicitudinea, cu atât mai mult cu
cât va putea pleca o dat ă cu el ș i nepotul s ău, avocatul Radu, c ăsătorit sâmb ătă, 5
decembrie a. c., la Prim ăria sectorului III albastru, cu domni șoara Mariana.
Profesorul P. Constantinescu-Ia și, ministrul Informa țiilor, a afirmat c ă,
dacă Patriarhul Nicodim nu va pleca la Moscova pân ă la 28 octombrie a. c., va fi
demis fără întârziere.
Patriarhul Nicodim i-a imputat arhimandritului Uncu Anton, care l-a
însoțit la Timiș oara, că a dat dovad ă de neglijen ță, deoarece i s-a oferit lui, ca
Patriarh, precum și Regelui, halat ro șu, nu alb, conform tradiț iei, fapt despre care
nu a fost încunoș tiințat în prealabil.
Uncu i-a explicat c ă s-a interesat din timp de halat, s ă vadă dacă este
făcut după măsură, adică să nu fie strâmt, îns ă i s-a răspuns că s-au luat toate
măsurile cuvenite, totul va fi în ordine. Abia în timpul ceremoniei i s-a prezentat
Patriarhului halatul, îns ă acoperit. Când a fost desfă cut halatul, autorit ățile fiind
de față, s-a constatat c ă era de culoare ro șie, ca și al Regelui de altfel. Era îns ă
prea târziu ș i Patriarhul nu mai putea face nimic altceva decât s ă-l refuze, dar …
de … scaunul pe care troneaz ă inert ca un Buda, de atâ ția ani, îi era scump … S-a
supărat el, dar i-a trecut.
Preotul Cră ciunel, vicarul de la Timi șoara, este acela care a avut ideea
confecționării halaturilor [sic!] din material de culoare ro șie. Am uitat s ă-l întreb
dacă-i adevărat.
Profesorul P. Constantinescu-Ia și, ministrul Informa țiilor, a fost în
audiență la Patriarh, spre a stabili programul în leg ătură cu vizita acestuia din
urmă la Moscova. Programul a fost acceptat de Patriarh. În Palat, se afirm ă că
Patriarhul nu voie ște să meargă la Moscova, ci s ă trimită în locul lui o delega ție
care să-l reprezinte.
Preotul Grigore Cristescu, fost prof esor la Facultatea de Teologie din
București, post din care a fost pensionat, fă ră să fi avut vârsta cuvenit ă, pentru c ă
a militat ca legionar, va fi reintegrat la catedr ă. Se afirm ă că reîncadrarea lui se
datorește prietenilor s ăi, foști legionari, ca preotul D. Ve ștemeanu, directorul
Cultelor în Ministerul Cultelor, preotul Liviu Stan și preotul Spiridon Cândea,
ambii profesori la Academia Teologic ă din Sibiu.
Prietenia dintre Patriarhul Nicodim ș i arhimandritul Teofil Pandele se
datorește și altor motive, pe lâng ă acela că cel de-al doilea este agentul celui
dintâi, și anume:
183
T. Pandele, fiind func ționar în Ministerul Cultelor, la Direc ția
contabilit ății, și având leg ături cu Ministerul Finan țelor, a reu șit să obțină pentru
Patriarh urm ătoarele avantaje:
a) 150 milioane lei ajutor pentru clă direa bisericii din comuna Pipirig,
județul Neamț, satul natal al Patriarhului.
b) Un milion și jumătate de lei cheltuieli de re prezentare, lunar, pentru
Patriarh, care îi este atât de recunosc ător, încât, în ultimul timp, când l-a ridicat la
treapta de arhimandrit, i-a pus la dispozi ție pentru banchet chiar sala de recep ție
din Palatul patriarhal. De aceast ă favoare, Pandele nu s-a putut bucura, deoarece
intendentul Palatului, c ălugărul Damian, a plecat, inten ționat, cu grâu, la
Mănăstirea Neam ț.
Duminică, 13 octombrie 1946
Misiunea suedezo-norvegian ă pentru cre știnarea evreilor (care devin
“creștini după Evanghelie”) a inaugurat azi, duminic ă, la orele 10.30, casa ei de
rugăciune din strada Olteni, nr. 45 (fosta sal ă anglicană). erau prezen ți: pastorul
Solheim, șeful misiunii, Max Wurmbrandt, al doilea pastor (evreu botezat), Radu
Mihail, pianist, un organist, asisten ță: bărbați, femei, majoritatea evrei.
Programul: cânt ări în comun, care alternau cu mici lecturi biblice și Crezul,
rostite de pastorul Solheim și cu cântece executate la pian (Radu Mihail) și orgă.
A vorbit dup ă aceea, timp de o jum ătate de or ă, pastorul Solheim, în
limba română , rar de tot, cu o grea pronun ție, despre “Slava lui Dumnezeu”.
A vorbit apoi Wurmbrandt – cel care a provocat un scandal la congresul
clerului din 16-17 septembrie 1945, în Camera Deputa ților – de la 11.15 la 11.45,
tratând despre “Slava lui Dumnezeu și păcatul”, zugr ăvind societatea
contemporan ă, care nu-l cunoa ște pe Iisus și nu-l are în suflet. “C ăci, în fond,
zice el, ce sunt bisericile? Niș te ziduri; nimic mai mult. Biserica este sufletul
omului.” La 11.45 face un apel c ătre evreii mozaici, chemându-i la Hristos, ei,
care n-au patrie, n-au cet ățenie și sunt insulta ți, bătuți, uciși pretutindeni. În clipa
aceea, un avocat evreu mozaic, din fundul s ălii, se ridic ă în picioare și strigă:
“Max Wurmbrandt nu poate vorbi azi. El e un bandit, omul lui Antonescu
(mareșalul Ion)70, cel care a dat evrei în mâinile Siguran ței.”
S-a produs un vacarm. Credincio șii au început s ă cânte, în timp ce
avocatul se certa cu asisten ța, care-l invita s ă părăsească sala. Avocatul insista
însă, cu orice pre ț, să fie lă sat să vorbeasc ă, pentru a dovedi cine este Max.
Avocatul era sprijinit de doi domni și tineret evreu, bă ieți și fete, în
număr de peste 15, care, înc ă de la începutul ș edinței, se ră spândiser ă în sală, mai
70 Paranteza îi apar ține lui D.V. (n. e.)
184
apoi au ie șit în curte, pentru ca s ă revină și să se grupeze în jurul avocatului. Era
deci întocmit, în prealabil, un plan de ac țiune.
Pastorul Solheim face apel la cei care au tulburat ședința, invitându-i s ă
se liniștească, fiindcă, altfel, se va adresa autorităț ilor, căci, adaugă el, nu-și
închipuie ca-n România democrat ă să fie cineva care s ă turbure ședința unui cult.
În fundul s ălii, vacarmul nu contenea. În tot acest timp, Max
Wurmbrandt nu s-a mi șcat de pe estrad ă, stând drept și cântând împreună cu
mulțimea.
La un moment dat, câteva femei vârstnice s-au repezit asupra avocatului
și a tineretului, încercând s ă-i evacueze. Însu și pastorul s-a repezit, furios, asupra
avocatului, l-a apucat de piept și-l trăgea spre u șă.
În această învălmășeală, avocatul a lovit câteva femei, care au ripostat
numai prin urm ătoarele cuvinte: “renegat”, “turbur ător de lini ște”.
În sfârșit, turburătorii sunt evacua ți în curte, unde avocatul încearc ă să-i
vorbească mulțimii despre “banditul de Max Wurmbrandt”. Este îns ă împiedicat
de cei prezen ți. Totuși, el vorbea și se auzeau frânturi ca acestea: “p ărintele
pastor … cum se cade … respect bisericesc … banditul … nu poate vorbi …”
Un domn care-l ap ăra pe avocat a spus: “Ba nditul de Max Wurmbrandt
este în serviciul englezilor, care ucid evreii în Palestina.”
Apare apoi un sergent de strad ă, care în cele din urm ă n-a putut influen ța
cu nimic prin prezen ța lui. Pastorul Solheim i-a explicat unuia din cert ăreți că,
dacă au acte împotriva lui Wurmbrandt, i le pot aduce oricând și el va lua
măsurile cuvenite. El îns ă și cu Wurmbrandt, a subliniat apoi, au ajutat mult pe
evreii din Transnistria, în timpul prigoanei și informau str ăinătatea, pe cale
diplomatic ă, asupra celor ce se petreceau în România. Wurmbrandt a lucrat deci
mult pentru evrei.
Vacarmul a durat de la 11.45 pân ă la 13.45, or ă după care tot au mai
rămas grupuri r ăzlețe, care discutau, mai lini știt, în contradictoriu: erau evrei
creștini ș i evrei mozaici.
Luni, 14 octombrie 1946
Profesorul I. D. Ș tefănescu a sosit în Capital ă sâmbătă dimineața, 12
octombrie a. c. Din încredin țarea Patriarhului, el a luat contact cu Regele.
Obiectul audien ței la Rege nu se cunoa ște. De asemenea, [obiectul] audien ței, tot
la Rege, a arhimandritului Dumitru Melchisedec.
Patriarhul Nicodim este nemul țumit de faptul c ă Președintele Consiliului
de Miniștri i-a fixat la șapte num ărul persoanelor care-l vor înso ți la Moscova,
căc i s e p a r e c ă înclină pentru aceast ă călătorie. El a f ăcut deci cunoscut
185
Președinției să-i îngăduie ca încă zece persoane să -l însoțească, printre care
episcopii Antim Nica, fost al Ismailului și Iosif Gafton, Arge ș.
Preotul Grigore Cristescu, care a fost reintegrat la catedra sa de la
Facultatea de Teologie din Bucure ști, este membru al partidului Frontul
Plugarilor. În acela și timp, profesorii St ăniloae, de la Academia Teologic ă de la
Sibiu și dr. Justin Moisescu, de la Facultatea de Teologie din Suceava vor fi
transferați, în curând, la Facultatea de Teologie din Bucure ști; tot aici s-a creat o
nouă catedră pentru preotul dr. D. Fecioru, slujitor la Biserica Cu țitul de Argint
din Capital ă. Preotul Grigore Cristescu afirm ă că noii profesori vor da un nou
imbold înv ățământului teologic superior, situându-se pe calea democra ției.
Marți, 15 octombrie 1946
Arhiereul Justinian Marina nu este în bune raporturi cu Patriarhul
Nicodim, care îns ă caută o împăcare. În acest scop, l-a însă rcinat pe Grigore
Spiru să facă toate demersurile pe lâng ă arhiereul Marina, spre a-l hot ărî să vină
la el în audien ță. În acest scop, Grigore Spiru a luat azi contact cu diaconul N.
Nicolaescu, la care locuie ște Marina când vine în Capital ă, ca să fie intermediar.
Miercuri, 16 octombrie 1946
La Ministerul Afacerilor Str ăine se lucrează la pașapoartele Patriarhului
Nicodim și ale înso țitorilor lui în c ălătoria la Moscova. În afar ă de persoanele
menționate anterior nu va mai merge nime ni altcineva, nici doctorul Nazarie, de și
este medicul Patriarhului.
În cercurile patriarhale și clericale se d ă ca sigur ă știrea dup ă care
Episcopul Antim Nica va fi numit în postul de șef al Misiunii ortodoxe române
din America.
În acest scop, Episcopul Antim Nica va pleca împreun ă cu: 1. Dumitru
Radu, avocat, subdirector în Ministerul Afacerilor Interne și nepot al Patriarhului,
ca secretar al misiunii; 2. Grigore Spiru, în calitate de consilier de presă ; 3.
diaconul Neofil Nica, licen țiat în Teologie, func ționar la mitropolie, fratele
Episcopului Nica, în calitate de secretar particular al acestuia.
Diligențele pe lângă generalul Susaikov, loc țiitorul pre ședintelui
Comisiei Aliate de Control, pentru ob ținerea vizei de plecare (pa șapoartelor) le
face Gică Petrescu, procuror general și prieten intim al Patriarhului.
Gică Petrescu este prieten cu generalul Susaikov. În aceast ă calitate, i-a
făcut numeroase servicii Patriarhului.
186
Vineri, 18 octombrie 1946
Ieri, joi, a avut loc, în sala Asocia ției Clerului Ortodox din bulevardul
Pake o adunare a preo ților protoeriei I (?)71 Ilfov, de sub conducerea protoereului
Sebe. S-au discutat diferite probleme în leg ătură cu Biserica, dar cea mai de
seamă dintre ele a fost problema sectelor, pe care clerul o vede ca primejdioas ă
pentru stat. Ca atare, s-a hot ărât să se înceap ă lupta contra sectan ților, care
cutreieră satele desf ășurând o propagand ă intensă.
Arhimandritul dr. Martinian Ivanovici, fost director al Internatului
Teologic din Suceava, a fost numit de Patriarh paroh al Bisericii ortodoxe
române din Paris, în locul arhi mandritului Teofil Ionescu, demis.
Sâmbătă, 19 octombrie 1946
Patriarhul Nicodim va pleca la Moscova în ziua de 23 octombrie a. c., a
afirmat arhiereul Justinian Marina, care face parte din delega ție. Până la plecare,
Patriarhul Nicodim caut ă totuși să tergiverseze lucrurile, pentru ca să mai obțină
de la Guvern anumite avantagii pentru ciracii s ăi. (Eh! Nimicuri de … arhierei,
etc.)
Miercuri, 23 octombrie 1946
Azi a plecat Patriarhul Nicodim la Moscova. Preotul I. Vasc ă, însoțindu-
l, a delegat cu conducerea departamentului Cultelor, pentru tot timpul cât va lipsi
din țară, pe preotul dr. Liviu Stan.
Joi, 24 octombrie 1946
Un vânt puternic și rece s-a luat la întrecere cu ideea vântului n ăpraznic
a[l] unui nou r ăzboi, dorit de cei care nu au acapar at destul bunuri în trecutele
războaie. Și Patriarhul Nicodim este în drum spre Moscova.
În legătură cu arhimandritul Martinian Ivanovici, noul paroh al Bisericii
ortodoxe române din Paris, se precizează :
În trecut a fost un legionar convins; în prezent este membru al Partidului
Național Popular72. Foarte apreciat de cercurile clericale și laice din Bucovina. Și
aprecierea este atât de mare, încât ea [sic!] constituie un adversar de temut pentru
arhiereul Emilian Antal, la ocuparea Scaunului de mitropo lit al Sucevei. Ca atare,
71 Așa în original (n. e.)
72 Partidul Na țional Popular, fondat la 10 ianuarie 1946 sub conducerea lui Miti ță
Constantinescu. Între 1947 și 1949, PNP îl are ca pre ședinte pe Petre Constantinescu-Ia și.
Printre membrii partidului, se num ărau: George C ălinescu, Andrei Oț etea, Dumitru
Bagdasar (n. e.)
187
Antal a f ăcut toate sfor țările și, prin intermediul Guvernului, a izbutit ca
Patriarhul s ă-l transfere la Paris. Arhimandritul Ivanovici nu s-a entuziasmat de
această numire care l-a f ăcut să plece din Bucovina, unde este foarte apreciat, și
să meargă la Paris, unde, a afirmat el, desigur c ă există o opoziție, atât în câmpul
religios, cât și politic fa ță de reprezentanț ii României. Ș i opoziția îl va privi ca pe
un reprezentant al Guvernului și ca atare îl va izola din societatea ei. Ivanovici
este hotă rât să se înapoieze în țară imediat ce va constata c ă nu va putea activa la
Paris în condi țiuni normale.
Vineri, 25 octombrie 1946
Azi noapte a nins. Acoperi șurile caselor sunt înv ăluite în imaculata
mantie, scânteietoare ca ochii p ăcatului, a z ăpezii. Și e frig; iarn ă. Patriarhul
Nicodim este în drum spre Moscova. Oare va veni asemenea Patriarhului Miron
Cristea?
Luni, 28 octombrie 1946
Clerul ș i alegerile.
Data alegerilor se apropie cu pa și repezi, gr ăbiți, ca ursitul. Pân ă în
prezent, toate institu țiile de stat s-au manifestat într-o m ăsură mai mare sau mai
mică, prin întruniri, etc., exprimându- și adeziunea lor fa ță de platforma BPD.
Armata n-a lipsit nici ea, fă când front comun cu BPD, prin glasul unanim al
comandan ților de mari unit ăți veniți din toată țara la Bucure ști, din ordin.
Problema sincerit ății acestor manifesta ții rămâne în discu ție. Dar instituț ia cea
mai de seam ă din statul român, Biserica, aceea care poate avea o influen ță
nebănuit de covâr șitoare asupra maselor, cu a c ăror conștiință lucrează în
laboratoarele altarelor și al căror suflet îl disecă la pristol, lângă picioarele crucii,
nu s-a manifestat, in corpore , într-un sens sau altul. Da, a f ăcut-o! Se va r ăspunde
că Biserica, prin menirea ei, dep ășește momentul istoric. Dar azurul apare în
maiestatea lui, nu îngerului, ci marelui nemuritor, ve șnicului muritor totu și,
OMULUI
73, care este ata șat pământului – ca sicriul de groapa rece -, piedestal de
pe care nu poate face, chiar dac ă ar voi, un salt în abis. Deci, transcendentul este
condiționat în existen ța lui de existen ța însăși a OMULUI. Biserica nu-l poate
ignora și soarta lui trebuie s ă constituie pentru ea o condi ție sine qua non a însăși
existenței ei, pe care o realizeaz ă numai74 de perfect acord cu “ stăpânirile
veacului acestuia”. Manifest ările sporadice ale unor ierarhi tot sporadici n-au
73 Cu majuscule în original; vezi și mai departe (n. e.)
74 Subliniere în original; vezi și mai departe (n. e.)
188
avut darul s ă fixeze o atitudine, s ă creeze o cale luminoas ă, oricât de strâmt ă ar fi,
spre câmpul vast al viitoarei experien țe politice.
Biserica se camufleaz ă în ceața tăcerii, însă asemenea stru țului, căci
capul – ierarhii – și-l îngroapă în nisip, iar corpul, clericii, r ămâne supus atacului.
În aceast ă situaț ie, “corpul” activeaz ă fără directivele “capului”, de și
faptul acesta apare ca o antinomie. Clericii deci, în afar ă de acei care s-au
înglobat în BPD – cât despre sinceritatea lor, aceasta constituie o problem ă
complicat ă – nu numai c ă se înclin ă, dar s-au aplecat complet peste balustrad ă
pentru a da mâna “istoricilor”, pe care “p ăcatele-i trag la fund”.
Tradiționalismul, banalul, lipsa de curaj în opinie și acțiune sunt tot
atâtea motive care-i subordoneaz ă pe clerici intereselor lor, iar motivele acestea
sunt păcatele care-i trag la fund, din care cauz ă nu pot vedea realit ățile sociale.
Clerul consider ă că victoria BPD-ului în alegeri va însemna începutul
declinului Bisericii, datorit ă măsurilor care ar urma s ă se ia împotriva ei. Clerul,
care este pozitivist, materialist, de ideal și spirit rămânând “s ă se bucure”, din
destul, mul țimea, exclude interven ția supranaturalului în mersul legilor naturale
și totuși nu exclude posibilitatea unei minuni, în ziua alegerilor, cu tot grotescul
“afacerii”. Minunea aceasta s-ar concretiza prin apariț ia puterii anglo-americane
în fața urnei.
Marți, 5 noiembrie 1946
Preotul Vasile Ionescu, membru mar cant, atât al UPD-ului (Uniunea
Preoților Democra ți), cât și al BPD-ului, recte Frontul Plugarilor, a afirmat c ă, în
realitate, UPD-ul este inexistent ca forță de acțiune, deoarece majoritatea
membrilor s-a înscris din interes în aceast ă organizație, care, de fapt, nu este nici
politică, nici cel pu țin profesional ă. Ca atare, to ți acești clerici nu lucreaz ă în
câmpul “democra ției de tip nou”, ci, înscri și fiind la UPD, î și fac interesele lor
politice, care sunt opuse BPD-ului. Și, pentru a ilustra aceast ă stare de lucruri, a
dat ca exemplu cazul jude țului Tulcea, unde, dintr-un num ăr de 60 de preo ți
înscriș i la UPD, numai trei activeaz ă. Se înțelege de la sine ce aport vor aduce în
viitoarele alegeri preo ții UPD-iș ti animați de astfel de sentimente.
Miercuri, 6 noiembrie 1946
Patriarhul Nicodim a sosit, în diminea ța zilei de azi, în Capital ă, venind
de la Moscova. Înc ă de ieri, autorit ățile biserice ști – în realitate UPD – au luat
toate măsurile, de acord cu Guvernul, ca s ă-i facă Patriarhului o primire
deosebită. Astfel, înainte de ora 9 diminea ța, un num ăr de 50 de preo ți cu
epitrahile pe piept se aflau în gara Mogo șoaia, iar alț i 50 de preo ți în fața
189
Palatului patriarhal. Preo ții erau din Bucure ști, județul Ilfov și câțiva din jude țul
Prahova. La Ploie ști, Patriarhul a fost întâmpinat de protoereul Alexandru
Ionescu. La sosirea trenului special în gara Mogo șoaia, erau prezen ți: Petru
Groza, primul ministru, cu membrii Guvernului, afar ă de Gh. Tă tărescu, și
clerici, în frunte cu Episcopul Antim Nica și preotul Gh. Vintilescu, decanul
Facultății de Teologie din Bucure ști. Patriarhul coboară din tren. Pe pieptul lui,
pe care de obicei, în c ălătorie, poartă un engolpion, se v ăd: o cruce de lemn,
sculptată și o decora ție în form ă de cruce, cu chipul lui Hristos la mijloc,
împodobit ă cu pietre scumpe, primit ă, probabil, de la Moscova. Dup ă ce este
salutat de cei prezen ți, Patriarhul merge în sala de recep ție a gării, unde, pe un
ton glume ț, își deapănă unele impresii de c ălătorie, subliniind:
1. Dragostea cu care a fost primit la Moscova.
2. Atențiunea care i s-a dat, când s-a ridicat tost (sic)75 pentru Biserica
română și pentru Guvern “ și când am amintit de M. S. Regele Mihai I s-a ridicat
tost (sic) și pentru el.”
3. A arătat, cu un v ădit interes, c ă a vizitat Kremlinul, unde i-a v ăzut
tezaurul ș i bogățiile.
4. “Pe ilustrul generalissim Stalin nu l-am putut vedea”, deoarece nu era
la Moscova. El urma s ă se înapoieze acolo tocmai în luna decembrie.
5. L-a invitat pe Patriarhul Alexei în România, îns ă nu mai devreme de
luna mai a anului viitor, spre a putea fi primit “cum se cuvine”. Patriarhul Alexei
a răspuns că primește invitația făcută. Apoi, Patriarhul a ad ăugat că nu poate face
alte comunic ări, deoarece “pe acelea le a șteptăm să sosească , în curând, de la
Moscova.”
După aceea, Patriarhul a plecat la Palatul patiarhal, unde a fost
întâmpinat de cler, în frunte cu Veniamin Pocitan Sinaitul, care a rostit, ca de
obicei, câteva cuvinte banale de circumstan ță. Clericii au plecat apoi la Sala
Dalles, unde au avut o consf ătuire.
Dorința ierarhilor ardeleni este ca viitorul patriarh al României s ă fie
Episcopul Nicolae Popovici al Oradei, care l-a înso țit pe șeful Bisericii,
Patriarhul Nicodim, la Moscova. În acest scop, ei vor ca, dup ă plecarea
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu din scaunul Moldovei, s ă fie numit în locul lui
Episcopul N. Popovici, care, dup ă moartea Patriarhului Nicodim, va fi, în ordine
canonică, locotenent de Patriarh, r ămânând ca opera s-o sfâr șească și
desăvârșească tot culisele.
În cercurile clericale se afirm ă că se va reînfiin ța Mitropolia Olteniei, în
fruntea c ăreia va fi adus arhiereul Justinian Marina de la Ia și. Episcopia
75 Paranteză D. V.; vezi și mai departe (n. e.)
190
Râmnicului-Vâlcii va continua s ă ființeze. La conducerea ei aspir ă diaconul N.
Nicolaescu, profesor universitar.
Problema arhieriei arhimandritului Vasile Vasilache va fi supus ă în
curând spre rezolvare Guvernului, de c ătre Patriarh, care crede c ă i se va da
satisfacție acum, dup ă călătoria la Moscova.
În cercurile clericale se afirm ă că scaunele de ierarhi care vor deveni
vacante dup ă alegeri vor fi ocupate de persoane credincioase Guvernului. În
modul acesta, Guvernul vrea s ă dea o nou ă structură corpului clerical, [celui]
superior în special, și să introducă o nouă mentalitate în rândurile preo ților, spre a
democratiza în felul acesta Biserica, în adev ăratul înțeles al cuvântului.
Sâmbătă, 9 noiembrie 1946
Azi a conferen țiat la Ministerul Cultelor preotul Gheorghe Chiriac de la
Biserica Popa Tatu din Capital ă, despre “Cre știnism și socialism”. Erau prezen ți
funcționarii ministerului, în frunte cu preotul I. Vasc ă, secretar general.
Conferențiarul a făcut un rechizitoriu foarte aspru la adresa mentalit ății din trecut
– reacționară, în concep ția nouă – întronat ă în Biseric ă și armată, din care se vede
că cei mici și slabi, la figurat, au fost neglija ți.
Exemplu Biseric ă: atunci când s-a cl ădit Seminarul Central din Capital ă,
s-au prev ăzut locuin țe pentru tot personalul administrativ, nu îns ă și pentru
oamenii de serviciu. “Ierarhii și preoții – excluzând unele excep ții fericite – au
cochetat cu cei boga ți; și se ș tie că bogăț ia peste nevoile omului constituie un
furt.”
Armata: soldatul era un rob la dispozi ția ofițerului.
Școala: fiii de țărani nu puteau pă trunde așa de ușor pe bă ncile școlilor
înalte, din cauza boierilor.
Conferința n-a fost citită .
Duminică, 10 noiembrie 1946
Profesorul universitar Nicolae Popescu, Mitropolitul Tit Simedrea, al
Bucovinei pe atunci, și diaconul Gheorghe Moisescu au tipă rit Mărturisirea
ortodoxă a lui Petru Movil ă, după Codex Parisius , într-o edi ție cu aparat științific
ales. Apari ția acesti c ărți își are tălmăcirea ei:
Profesorul N. Popescu ș i Mitropolitul Tit l-au rugat pe arhimandritul
Teofil Ionescu, Superiorul Bisericii române din Paris, s ă le procure fotocopiile
codexului de mai sus, aflate la Bibliothèque Nationale , pentru ca în schimb s ă-i
ofere pe tav ă un scaun de ierarh în țară. Încântat de minunatele perspective de
viitor, călugărul cheltuie ște o sum ă considerabilă din buzunarul s ău, pentru
191
fotocopii, urmând ca, pân ă la scaunul de ierarh, s ă i se dea doctoratul în Teologie
la Bucure ști. Rezultatul: grupul de autori s-a ales cu cartea ap ărută, iar Teofil cu
banii pierdu ți și speranțele spulberate de vântul realit ății crude, ca ciulinii
Bărăganului descri și de P[anait] Istrati.
Acum, grupul încearc ă, telefonic, s ă-l convingă pe Teofil s ă continue cu
trimiterea fotocopiilor.
Patriarhul Nicodim se a șteaptă ca Guvernul s ă îi ceară o pastorală în
legătură cu alegerile. În cazul acesta, va condi ționa pastorala de asentimentul
Guvernului pentru ridicarea la treapta de arhiereu a arhimandritului Vasile
Vasilache. De altfel, cercul ie șenilor, care- și are sediul la M ănăstirea Antim, a
adresat un memoriu Patriarhului Nicodim, pentru ca Vasilache V. s ă fie ales
arhiereu.
Ministrul Coopera ției, Anton Alexandrescu, comentând vizita
Patriarhului Nicodim la Moscova, a afirmat: “Patriarhul mai mare r ău a făcut
Guvernului, c ă pierdem o parte din voturi în alegerile viitoare.”
Preotul Toma Gherasimescu, profesor și misionar al Episcopiei Aradului,
mi-a comunicat c ă în Ardeal sunt frecvente cazurile de c ăsătorii de prob ă, adică
fără oficierea cununiei civile sau religioase.
În rândurile clericilor se afirm ă că vizita Patriarhului Nicodim la
Moscova s-a soldat cu un e șec, deoarece, cu toate c ă a fost invitat la Moscova, el
n-a fost primit în audien ță de mareșalul Stalin.
Luni, 11 noiembrie 1946
Până azi, Patriarhul Nicodim n-a f ăcut nici o m ărturisire intimilor s ăi în
legătură cu călătoria sa la Moscova.
La Secția economic ă a Patriarhiei, preotul Cosma lucrează de câtva timp,
în fiecare sear ă, până târziu, la orele 22-23.
Se crede c ă el “face ordine” în actele sec ției, pentru cazul când i se va
face o verificare, mai ales în eventualitatea plec ării Patriarhului Nicodim din
scaunul său.
Joi, 14 noiembrie 1946
Azi, 11 noiembrie diminea ța
76, a avut loc în Sala Dalles din Capital ă o
conferință rostită de preotul I. Vasc ă, secretarul general al Ministerului Cultelor,
asupra impresiilor din c ălătoria pe care a f ăcut-o în ultimul timp la Moscova, ca
76 Adăugire cu creionul în te xtul original (n. e.)
192
membru al delega ției Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul
Nicodim.
Sala [era] împodobit ă cu portretele M. S. Regelui Mihai I și dr. Petru
Groza, pre ședintele Consiliului de Mini ștri. Tribuna [era] acoperit ă în față, până
pe margini, cu un tricolor mare , terminându-se la mijloc într-o bucl ă mare. În
dreapta și stânga tribunei, pe pere ți, câte o placard ă cu “Vota ți lista no. 1 la
BPD!” Pe estrad ă: preotul Vasile Ionescu, diaconul N. Nicolaescu, ministrul
Gheorghiu-Dej, al Comunicaț iilor, preotul Alexandru Ionescu (Bucure ști),
preotul I. Vasc ă, preotul Stanciu – Sf. Nicolae Vl ădica, preotul Sulic ă, preotul
Sebe […]77.
Preotul Alexandru Ionescu deschide ș edința, după care ia cuvântul
preotul I. Vasc ă. Acesta descrie c ălătoria la Moscova, în ordine cronologic ă,
evidențiind aten țiunea și dragostea de care s-a bucurat delega ția din partea
sovieticilor. Arată că realitățile sovietice dovedesc c ă acolo exist ă cultură,
civilizație, nu numai în Apus, cum se crede. Și, atacând Apusul și pe anglo-
saxoni, arat ă că aceștia ne-au fost potrivnici la Conferin ța de Pace, în timp ce
Rusia sovietic ă ne-a ap ărat interesele. Anglo-saxonii duc politica lor “cu o
perseveren ță diabolică și contrar intereselor noastre. Pe de alt ă parte, prietenia cu
Rusia sovietic ă nu ne degradează ”, căci “în Rusia se merge în sus, nu în jos.”
Mulțumind Guvernului pentru sprijinul dat pentru a întreprinde c ălătoria
la Moscova, arată că: “Suntem mândri c ă autoritatea de stat ne cheam ă la muncă.
Să știm aprecia solicitudinea guvernului actual. UPD face un apel clerului.”
(Citește apelul, tip ărit pe foaie volant ă, care se termin ă: “Preoțimea își va face
datoria.”) Și Vască adaugă: “Să sperăm că și-o va face.” “Trebuie s ă ne arătăm
recunoș tința și gratitudinea fa ță de Guvern, prin obolul nostru, votând Blocul.”
Conferința pare că poartă pecetea unei lipse de convingere, în subiectul
tratat, din partea conferen țiarului, care n-a putut înl ătura banalul, monotonia. Cât
despre considera ții și concluzii asupra c ălătoriei, el s-a m ărginit să le citeasc ă pe
acelea ale Patriarhului, publicate în Graiul nou. Preo ții murmurau, spunând: “Are
de gând s ă ne citeasc ă tot ziarul? Mai bine ni-l d ă să-l citim acas ă.”
Preotul Vasc ă a afirmat c ă, la plecare, cineva din anturajul Patriarhului i-
a atras aten țiunea să nu semneze ceva la Moscova – aplauze slabe. Majoritatea s-a
abținut.
Apoi, preotul Alexandru Ionescu d ă cuvântul ministrului Gheorghiu-Dej,
care arată că va arăta poziția BPD ș i a Partidului Comunist fa ță de Biseric ă.
“Preoții nu pot fi considera ți ca o parte rupt ă din întreg, din popor”, iar atitudinea
Partidului Comunist este aceea fixat ă în platforma-program a BPD, pe care o
citește, “neavând alta pe care ar spune-o în mod public.”
77 Indescifrabil în original (n. e.)
193
“Biserica reprezint ă o forță spiritual ă, care trebuie pus ă în slujba
intereselor na ționale, ale poporului.”
“Partidul Comunist nu se mai g ăsește în stadiul de romantism. A ș fi un
mincinos în ochii dumneavoastr ă, dacă aș spune că Partidul Comunist nu se
inspiră din realit ățile specifice vie ții noastre, c ă nu-și apropie preo țimea, spre a
colabora cu ea pentru interesul poporului nostru, al patriei noastre. E gre șită
părerea cum c ă Biserica se ocup ă numai cu cele spirituale, c ăci astfel leg ătura
dintre Biseric ă și popor ar suferi mult.
Misiunea preotului este s ă fie îndrum ătorul țăranului nostru în cele
materiale și sufletești. Preotul este un propov ăduitor al binelui, un înv ățător, un
îndrumător în via ța de toate zilele a țăranului nostru. Preotul îi dă sfatul cum s ă
scape de o nenorocire, când îi ia foc casa, când îi moare o vit ă, când i se
îmbolnăvește un copil.
În oraș sunt mul ți care rătăcesc pe c ăi greșite și găsesc în Biseric ă un
îndrumător. Un val de nebunie se ab ătuse asupra țării. Forțele negre ale
întunericului au ab ătut poporul de pe c ăile lui fire ști. Au fost oameni care au
propovă duit: să urăști pe aproapele tă u, în locul iubirii. Nici Biserica n-a r ămas
neinfluen țată.
Dacă rătăcitul trebuie adus de pe calea r ătăcirii, noi nu vrem moartea
păcătosului, ci îndreptarea lui. Acesta este un aspect al activit ății celor care sunt
responsabili fa ță de viitorul țării.” Dă apoi cazul preotului Vuz ă (din Iași, fost
duhovnic al închisorilor sub ministeriatul la Justi ție al lui Victor Iamandi), care,
pe când ministrul Dej se afla închis la Caransebe ș, el îi predica ura în închisoare.
“Și i-am răspuns: dac ă nu iubești pe cei ce cred ca tine, iube ște pe cei ce
seamănă cu tine.”
Vuză i-a atras aten țiunea că este român. Și i-a ră spuns: “Da, sunt român
și sunt mândru de aceasta și că n u a m lăsat să pătrundă ura în sufletul meu.”
Vuză făcea amenin țări subtile. “ Și totuși, nu m-am r ăzbunat, căci răzbunarea nu
este în firea românului, și apoi, ne-am coborî sub nivelul celor din trecut.”
“Istoricii78 o fac pe naivii … pe pro știi în fața celor ce-ș i pleacă urechile,
vorbindu-le despre reforma agrară , despre colhoz.” Combate zvonurile acestea
lansate de istorici. “Noi analiz ăm științific curentele politice, st ările de fapt
sociale, pentru a nu face gre șeli, deși și noi facem gre șeli; păcat nu e c ă ai fă cut o
greș[e]ală, ci când o faci a șa de grosolan ă, că n-o mai po ți repara. S ă nu ne
mulțumim numai s-o recunoa ștem, ci s-o și îndreptăm.” În privin ța reformelor
sociale, arat ă că: “Conservatorismul țăranului nu admite colhoz.” (Aplauze
puternice)
78 În sensul de “partidele istorice”, PN Ț și PNL (n. e.)
194
“Nu suntem partizanii nivel ării, căci viața însăși nu este egal ă. După noi,
nivelare înseamn ă moarte, a sta pe loc, a nu merge înainte. Deci partizanii
nivelării nu trebuie c ăutați în rândurile Partidului Comunist.”
“Ceea ce preocup ă preoțimea noastră , este ideea desp ărțirii Bisericii de
Stat.”
La aceasta r ăspunde prin faptele Guvernului:
“Biserici sfinț ite, altele în curs de construc ție.”
“Biserica s ă fie într-adev ăr un locaș de unde pleac ă cele mai bune
gânduri pentru ț ară, pentru patria noastr ă. Este în interesul poporului, al factorilor
de răspundere ai ță rii noastre, deci și a[l] Partidului Comunist. Nici vorb ă nu
poate fi de desp ărțirea Bisericii de Stat. (Aplauze furtunoase) Sunt îns ă
împrejurări care impun atitudini, at unci când Biserica este ostil ă intereselor
poporului român, mi șcării de înnoire a vie ții noastre publice, când nu se
încadreaz ă în ritmul viu în care a intrat țara noastr ă.
O parte din cler este cu Blocul, dar o parte face coad ă lui Maniu și
Brătianu. Eu nu m-ag ăț de oameni care stau cu-n picior în groap ă, Partidul
Național Liberal de sub pre ședinția domnului Br ătianu îl caracterizez ca pe un
arbore uscat: a avut epoca lui de înflorire, declin ș i acum se g ăsește pe pragul
mormântului. Cine vrea s ă se alăture de ei, este liber. Interesele Bisericii, îns ă, și
ale preoțimii sunt ală turi de BPD.”
“Nu subapreciem for țele adversarului nostru.”
Ocupându-se de Patriarhul Nic odim, spune printre altele:
“Cu Î. P. S. Patriarhul nostru79 sunt în raporturi dintre cele mai bune.”
Îi aduce elogii, c ăci: “cucere ște prin bogăț ia cuvântului și a gândurilor
sale”, “cauza Bisericii este bine ap ărată”, “are maturitate politic ă”, “[este]
înțelept, căci interesele țării noastre vor fi mai bine apă rate prin înt ărirea
raporturilor de prietenie cu Rusia sovietic ă și interesele noastre vor fi și mai bine
apărate prin prietenia cu Rusia.”
Arată că aseară a fost la un concert dat de ansamblul Armatei Ro șii, unde
ni s-a făcut cinstea ca, la Bucure ști, acest ansamblu s ă înceapă programul cu
imnul regal, și încă în limba română .
Apelează la cler să privească “spre soarele fericirii patriei noastre … c ăci
se apropie ziua cea mare … și să pună ștampila pe soare.” (Aplauze furtunoase)
Cuvântarea a l ăsat o impresie bun ă asupra clerului.
Preotul Sebe a strigat: “Tr ăiască părintele preot Alexandru Ionescu,
reprezentantul Blocului pe lista Capitalei.”
79 Subliniere D. V. (n. e.)
195
Apoi, vorbe ște preotul Ștefan Vasile de la C[onsiliul] Central Bisericesc,
care aduce elogii Blocului, ministrului Dej și arată că Biserica nu poate fi decât
alături de Guvern. Iar dac ă în trecut, clerul a avut atitudini nefire ști, ele au fost
numai o c ăutare dup ă o nouă etapă până s-a ajuns la cea de azi.
După aceea, preotul Alexandru Ionescu a mul țumit clerului, mai ales
celui din provincie, pentru osteneal ă și și-a exprimat regretul c ă cele spuse de
ministrul Dej n-au fost auzite în toat ă țara.
Cele spuse au fost retransmise în strad ă prin două megafoane.
Vineri, 22 noiembrie 1946
În cercurile clericale se afirm ă acum, în urma alegerilor, c ă-n postul de
ministru al Cultelor va fi desemnat preo tul Alexandru Ionescu, ca unul care a fost
ales deputat. Nu este exclus ă totuși nici numirea preotului Liviu Stan, numire
care ar fi considerat ă ca o expresie a dorin ței primului ministru Petru Groza, al
cărui consilier este.
Scaunul de mitropolit al Olteniei este viu disputat între: arhiereul
Justinian Marina, vicar [la] Ia și și arhiereul Atanasie Dinc ă, locotenent de
Episcop la Râmnicu-Vâlcea. Cu toate acestea, Justinian Marina renun ță cu multă
greutate la Scaunul de mitropolit al Moldovei; ba, poate c ă nu va renun ța deloc.
În ceea ce prive ște atitudinea credincio șilor olteni fa ță de arhiereul Marina, ea
este ostilă, ca și a însăși [sic!] comuni știlor de seam ă din Craiova.
Arhiereul Dinc ă ține cu orice pre ț să ocupe postul de locotenent de
Mitropolit al Olteniei, în care scop face toate diligen țele, care nu sunt lipsite de
slugă rnicie, față de Patriarh și profesorul I. D. Ștefănescu.
În cercurile clericale se discut ă insistent acum, dup ă alegeri, numirea
diaconului N. Nicolaescu în Scaunul de episcop la Vâlcea.
Ziariș tii americani care au fost primi ți în audien ță de Patriarhul Nicodim,
în ziua de joi, 21. XI a. c., adic ă ieri, vor pleca în vizit ă la Mănăstirea Neam ț,
conduș i de Grigore Spiru, șeful Serviciului presei Patriarhiei. Trebuie men ționat
faptul că Spiru nu cunoa ște absolut nici o limb ă străină.
Preotul D. Ve ștemeanu, directorul Cultelor din Departamentul Cultelor, a
afirmat că preotul I. Vasc ă nu va mai r ămâne mult ă vreme în postul de secretar
general la Culte, deoare ce Guvernul a aflat c ă el este la dispozi ția Patriarhului
Nicodim, c ăruia îi furnizeaz ă informațiile necesare, tră dând astfel secrete de stat
în legătură cu atitudinea Guvernului fa ță de el.
Ieri, joi, 21. XI a. c., s-a prezentat în audien ță la Patriarhul Nicodim un
grup de ziari ști americani, etc., condus de ziaristul T. Teodorescu-Brani ște,
directorul ziarului Jurnalul de diminea ță. Printre altele, Brani ște i-a comunicat
196
Patriarhului c ă “presa român ă a fost îngre țoșată de pastorala Mitropolitului Irineu
Mihălcescu al Moldovei”, care a cerut ca poporul s ă voteze cu BPD. Și, după
aceea, Brani ște și-a exprimat nedumerirea și indignarea pentru faptul c ă un ierarh
îndeamnă poporul s ă voteze tocmai cu comuni știi (BPD). De men ționat că
Braniș te este prietenul Patriarhului și singurul care insereaz ă în ziarul s ău articole
elogioase și informațiuni despre șeful Bisericii, prin mijlocirea lui Grigore Spiru.
Ieri, joi, 21. XI a. c., a fost în audien ță la Patriarh un grup de mini ștri în
frunte cu Petru Groza, primul ministru. La plecare, Patriarhul l-a re ținut pe
Groza. Ministrul Gh. Gheorghiu-Dej a r ămas și el, fără ca să fie invitat. Atunci,
Patriarhul i-a comunicat că voiește să rămână numai cu primul ministru, dup ă
care Gheorghiu-Dej a plecat. Apoi, Patriarhul a postat doi c ălugări la ușa
principală, spunându-le c ă este interzis oric ărei persoane de a intra în Palat,
“chiar domnului Dej.”
Rămas cu Groza, Patriarhul i-a expus cazul V. Vasilache, după aceea i-a
supus decretul de numire a acestuia ca arhiereu. Groza a semnat decretul în
calitate de ministru ad-interim la Ministerul Cultelor. Decretul a r ămas la
Patriarh, care, se crede, l-a trimis Regelui Mihai I spre semnare, prin intermediul
profesorului I. D. Ș tefănescu.
Sâmbătă, 23 noiembrie 1946
Diaconul Marinescu, din comuna Mă laia, jude țul Vâlcea (unde va fi
preot), fiind în Râmnicu-Vâlcea, a avut o convorbire cu arhiereul Justinian
Marina, care i-a declarat: “Dup ă vizita pe care am fă cut-o la Moscova, m-am
vindecat de comunism, din cauza mizeriei pe care am v ăzut-o acolo.”
Arghiropol, de la Oficiul Superior al Coordon ării din Pre ședinția
Consiliului de Mini ștri, teolog, r ămâne deta șat la Președinție, cu toate c ă a fost
numit profesor de Drept canonic la Facultatea de Teologie din Suceava.
Cu prilejul vizitei sale la Craiova, primul ministru Petru Groza le-a vorbit
și preoțimii oltene în sala societăț ii lor, “Rena șterea”. Arhiereul Atanasie Dinc ă,
luând cuvântul, a elogiat realiză rile Guvernului Petru Groza și străduinț ele
colaboratorilor acestuia, preotul I. Vasc ă, preotul Liviu Stan și preotul Spiridon
Cândea.
Petru Groza i-a r ăspuns, mul țumindu-i și ară tându-i bucuria ce-o simte
pentru evidenț ierea activităț ii colaboratorilor s ăi pe teren bisericesc (aplauze
furtunoase la auzul numelor celor trei cola boratori). Aplauzele erau ale clericilor
legionari ca și cei trei elogia ți.
La banchetul care-a urmat, arhimandritul Atanasie Dinc ă a închinat un
pahar “pentru triumful Partidului Comunist”. Groza, mirat c ă nu aminte ște nimic
197
de el, cel pu țin de form ă, îi șoptește unuia din colaboratorii s ăi: “Acum cred c ă
mă va pomeni și pe mine”, ceea ce nu s-a întâmplat. Arhiereul Dinc ă jonglează.
Următorii ierarhi sunt considera ți astfel de Partidul Comunist:
Mitropolitul Efrem Enă cescu, fost al Basarabiei și arhiereul Atanasie Dinc ă “sunt
urâți de moarte” ș i “puși la index”; Episcopul Policarp Moru șca, locotenent la
Maramure ș și Episcopul Antim Nica, fost al Ismailului, azi directorul Internatului
Teologic, se bucură de o proast ă reputație și nu li se va îngă dui niciodat ă să se
ridice în scaune episcopale.
Marți, 26 noiembrie 1946
În legătură cu o eventuală remaniere a Guvernului, se afirm ă că
Ministerul Cultelor va fi încredin țat unuia din urm ătorii:
1. Vântu Gh.
2. Prof. univ. C. C. Giurescu [Ambii sunt] liberali t ătărăscieni.
3. Pr. Grigore Cern ăianu din Bucure ști, liberal t ătărăscian.
4. Profesor Nistor, din Ardeal, Sibiu, membru al BPD. La propunerea preotului profesor Toma Gherasimescu, misionarul
Eparhiei Aradului, Patriarhul Nicodim a înaintat o adres ă primului ministru Petru
Groza, în care-l roag ă să studieze înfiin țarea unui post de radiodifuziune “pus la
îndemâna Bisericii”.
Miercuri, 27 noiembrie 1946
De patru zile a plecat la Paris, ca superior al Bisericii ortodoxe române
de acolo, arhimandritul Martinian Ivanovici.
Mâine va avea loc în Palatul patriarhal un Sinod permanent, iar la 5
decembrie a. c. un Sinod plenar.
În cercurile clericale se afirm ă că Guvernul Petru Groza va lua o
atitudine hot ărâtă față de Patriarhul Nicodim, prin îndep ărtarea lui din scaun,
precum și a camarilei și consilierilor s ăi.
În Consiliul de Miniș tri, care a avut loc sâmb ăta trecută, Petru Groza a
propus ca arhiereul Emilian Antal să fie numit ministru al Cultelor. Grupul
liberal Tătărescu s-a opus, depunând și un memoriu în acest sens.
Sâmbă tă, 23 XI a. c., a avut loc, în Pia ța Naț iunii, un meeting pentru
sărbătorirea victoriei în alegeri a BPD, la care au participat reprezentan ții
Guvernului în frunte cu Petru Groza. Cu acest prilej, s-a f ăcut și
“înmormântarea” lui Maniu Iuliu și a lui Brătianu Dinu, cu sicriuri, cruce, coliv ă
198
și oameni în doliu. Comentând acest fapt, clerul este indignat, întrucât, afirm ă el,
prin însăși apariț ia crucii în astfel de împrejur ări s-a comis un sacrilegiu de c ătre
Guvernul în fruntea că ruia este Petru Groza, ministru ad-interim la
Departamentul Cultelor. Clerul a șteaptă cuvântul Patriarhului Nicodim în
rezolvarea acestei probleme care se ridic ă, deși este sigur c ă nu-l va auzi.
Preotul Toma Gherasimescu a prezentat azi preotului I. Vasc ă, secretar
general la ministerul Cultelor, adresa Patriarhului Nicodim pentru înfiin țarea unui
post de radiodifuziune pus la dispozi ția Bisericii. Preotul I. Vasc ă a supus-o,
chiar în diminea ța aceasta, spre rezolvare, primului ministru Petru Groza, care i-a
răspuns că deocamdat ă nu dispune de fondurile necesare.
Primind acest r ăspuns, preotul Toma Gherasimescu i-a explicat preotului
Vască Ion că nu cere fonduri, fapt specificat chiar în adres ă. Apoi s-au în țeles ca
Vască să prezinte adresa din nou primului ministru.
Azi Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Olteniei, a solicitat o audien ță la
Emil Bodnă raș, secretar general la Pre ședinția Consiliului de Miniș tri. Cabinetul
i-a răspuns că va fi înștiințat telefonic, la domiciliu despre ziua când va putea fi
primit.
În cercurile clericale se afirm ă că Mitropolia Olteniei se va reînfiin ța,
prin lege, o dat ă cu înfiin țarea Universit ății de la Craiova, în noua sesiune
parlamentar ă.
Arhiereul Justinian Marina afirm ă că a constatat, cu prilejul vizitei lui la
Moscova, c ă sovieticii erau foarte bine informa ți, atât asupra persoanelor care
compuneau delega ția română, cât și asupra situa ției Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, un domn din anturajul lui Karpov, îns ărcinatul Guvernului pentru
probleme biserice ști, l-a întrebat, printre altele:
1. Cine mai este secretarul Patriarhului Nicodim. Justinian Marina i-a
răspuns că nu ș tie (din ce cauz ă?), la care domnul i-a replicat: c ălugărul
Petronius.
2. Dacă Episcopul Nicolae Popovici este aceea și persoană cu Episcopul
Nicolae Popovici care, în timpul r ăzboiului, a cutreierat Rusia pân ă la Rostov,
inclusiv Crimeea, îndemnând trupele române s ă lupte. Arhiereul Marina a
răspuns afirmativ.
La Moscova, Patriarhul Nicodim nu s-a ar ătat atât de entuziasmat când i
s-au adus ve ștmintele ca s ă slujească în Biserica patriarhal ă, spunând: “Nu
slujesc cu ăștia!” Preotul I. Vasc ă a intervenit: “V ă rog să slujiț i, Înalt Prea
Sfințite, că altfel vă las aici și plec!” Dup ă aceea, bă trânul a slujit.
Preotul I. Vasc ă s-a exprimat c ă “Patriarhul Nicodim, cât a stat la
Moscova, a fă cut numai prostii”, f ără să precizeze ce anume.
199
Patriarhul Nicodim va fi înl ăturat, în curând, din scaun, urmând ca în
locul lui s ă vină arhiereul Emilian Antal, care, la început, va îndeplini func țiunea
de locotenent de Patriarh.
Arhiereul Justinian Marina a afirmat c ă primul ministru Petru Groza ș i
oamenii lui sunt împotriva Patriarhului Nicodim, pe care l-ar dori plecat din
scaun cât mai curând. Numai Partidul Comunist este favorabil ideii r ămânerii,
pentru câtva timp, în scaun a Patriarhului Nicodim.
Arhiereul Justinian Marina a afirmat: “L-am împiedicat pe Patriarhul
Nicodim de la unele prostii pe care era s ă le facă la Moscova”, f ără a preciza
ceva.
Duminică, 17 noiembrie a. c., a avut loc, în comuna Andolina, jude țul
Ialomița, sfințirea bisericii locale. Slujba a fost oficiat ă de Episcopul Chesarie
Păunescu al Constan ței. În cuvântarea pe care a rostit-o, episcopul a subliniat
importanța Bisericii, care este iubire și-n legea acestei iubiri se cade s ă se
răspundă la apelul Guvernului pentru ajutorarea regiunilor bântuite de secet ă.
Trebuie men ționat că episcopul n-a luat nici un fel de plată pentru deplasare sau
pentru antimisul dat noii biserici. Cei un milion și câteva sute de mii de lei strân și
de la credincio și în biseric ă, la miruit în fa ța Sfintei Mese, au fost depu și la
casierul parohiei. Chesarie este un ierarh din vremurile voievodale.
Joi, 28 noiembrie 1946
În urma insisten țelor depuse în ultimul timp de Patriarhul Nicodim
pentru alegerea arhimandritului Vasile Vasilache ca arhiereu vicar, Petru Groza
i-a răspuns că Parlamentul (care se deschide la 1 decembrie a. c.) este acela care
se va ocupa de aceast ă problemă. În fond, r ăspunsul constituie un refuz net. Din
mâhnire, Patriarhul s-a îmboln ăvit. Refuzul lui Groza se datore ște interven ției
arhiereului Emilian Antal, a arhiereului Justinian Marina, precum și a preotului
Liviu Stan, care au fost informa ți la rândul lor, documentat, de arhimandritul dr.
Tuță Nica, un potrivnic de moarte al lui V. Vasilache, care l-a avut metres ă.
Pentru ieri, miercuri, 27. XI. [1]946, Patriarhul Nicodim invitase la mas ă
pe unii din membrii Ambasadei sovietice din Capital ă. Marți, 26. XI a. c., venind
în vizită la Patriarh, Petrescu, consilier la Casa ție, i-a comunicat acestuia c ă
“anglo-americanii î și fac bagajele pentru plecare”. În fa ța situației care credea
Patriarhul c ă poate să rezulte din faptul acesta, a telefonat, personal, Ambasadei
sovietice, scuzându-se c ă, deoarece “nu se simte bine” cu să nătatea, masa care
urma să aibă loc a doua zi se amân ă pentru o alt ă dată.
Cu prilejul vizitei pe care un grup de ziari ști străini a făcut-o zilele
acestea la M ănăstirea Neam ț, sub conducerea ziaristului Tudor Teodorescu-
Braniș te și a lui Grigore Spiru, primul a d ăruit mănăstirii suma de un milion și
200
jumătate lei, un englez opt sute mii lei, iar ceilal ți diferite sume. În total, au fost
dăruite patru milioane lei.
Vineri, 29 noiembrie 1946
Azi, la orele 21, s-a transmis prin radio lista noilor membri ai
Guvernului. La Culte a fost numit avocatul Radu Ro șculeț din Constan ța,
tătărescian. El este un bun prieten al arhiereului Eugen Laiu, de pe când acesta
era locotenent de Episcop la Constan ța (după care a venit Episcop Chesarie
Păunescu).
1 ianuarie 1947
Preotul I. Vască , secretar general al doilea la Ministerul Cultelor, se afl ă
într-o situa ție morală foarte critic ă și delicată o dată cu numirea a înc ă unui
secretar general, Huhulescu, care, în realitate, i-a luat locul și este adev ăratul
secretar general. Opinia public ă funcționărească din minister recunoa ște acest
fapt real.
Preotul I. Vască a fost izgonit, pur și simplu, din somptuosul cabinet pe
care-l ocupa și nevoit s ă-și instaleze biroul în fosta camer ă unde-și avea sediul
“Presa”: o camer ă întunecoasă , în care lumina trebuie s ă ardă toată ziua. Pe lâng ă
aceasta, el mai are în biroul s ău un ș ef de cabinet al ministrului și pe doamna
Marinescu, dactilografa aceluia și ministru.
Și totuși, umilit și urgisit, cum îl v ăd funcționarii din minister, cu atribu ții
reduse, desigur, preotul Vasc ă ține cu orice pre ț să nu demisioneze din postul pe
care-l ocup ă, asemenea unei paia țe, chiar dac ă nu va avea nici o atribu ție sau va
fi trimis în cea mai mizer ă cameră din minister.
2 ianuarie [ 1947]
Preotul I. Hu știu, consilier de pres ă în Ministerul Cultelor și redactorul
responsabil al revistei Lumina cre ștină a Uniunii Preo ților Democra ți (UPD), a
fost demis din aceste două funcțiuni pe care le ocupa, din cauza incapacit ății în
serviciu și a insolen ței în raporturile cu colegii s ăi; nu mai vorbesc de prostia
fenomenal ă care-i înconjura capul ca o aureol ă.
În postul de consilier de pres ă a fost numit ziaristul Ciocan, un tân ăr,
tătărescian, foarte mare antisemit pe la ziarul Porunca vremii , bun lupt ător, iar în
acela de redactor responsabil al revistei Lumina cre ștină, preotul Chiriac (fost la
Roman) din Bucure ști, un cleric socialist bine preg ătit, însă are fumuri filosofice
din lulele germane.
201
7 ianuarie 1947
În decembrie 1946, înainte de s ărbătorile Cră ciunului, i s-a furat unui
elev de la Seminarul Nifon un palton. Preotul Grigore Popescu, directorul școlii,
s-a ocupat personal cu cercetarea acestui caz, g ăsindu-l vinovat pe un elev din
cursul superior. Și fiindcă elevul nu- și recunoștea fapta, el a fost b ătut de un alt
elev, cu b ățul, din ordinul directorului și-n fața acestuia, în clasa a 8-a, pân ă a
recunoscut c ă el ar fi furat paltonul, care îns ă n-a fost restituit deoarece inculpatul
nu-l furase. Faptul acesta a alarmat ș i indignat pe to ți elevii școlii. Un om de
serviciu, b ănuit că a fost complice la furtul paltonului, s-a plâns în scris
Ministerului Justi ției.
Nu mult dup ă aceea, a ap ărut în ziarul Națiunea (I, no. 229 din 21
decembrie 1946) un articol în care se înfiera purtarea directorului Grigore
Popescu și se cerea anchetarea și pedepsirea lui.
După Crăciun, s-a transmis la Radio Bucure ști o scenet ă relativ la cele
întâmplate la Seminarul Nifon, men ționându-se ordinul directorului: “Dă -i 50 de
lovituri, fiule!”
Preot-radio-batjocur ă-Patriarh-tace.
Radio sub ordinul Ministerului Informa țiilor …
8 ianuarie 1947
Joi, 2 ianuarie a. c., preo ții Capitalei s-au prezentat la Palatul patriarhal,
spre a-i face tradi ționalele ur ări de Anul Nou Patriarhului țării. Cu acest prilej,
Patriarhul Nicodim a c ăutat, în cadrul unor preocup ări meschine și puerile – de
care nu se poate dispensa (cauza, în parte, fiind și vârsta lui) – s ă-și evidențieze
personalitatea și să condamne, în acela și timp, pe al ții.
Astfel, a ar ătat că el și alți sinodali au fost în Parlamentul democrat al
țării, pe care l-a binecuvântat, îns ă Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului n-a
voit să vină. “Uite cine-i r ăzvrătitul!” Arat ă apoi că acest caz l-a supus primului
ministru Petru Groza, care i-a ră spuns că are în sertar decretul de epurare a
Mitropolitului B ălan.
Anul trecut, când, în var ă, au venit trimi șii Patriarhului Alexei al
Moscovei la Bucure ști, Patriarhul Nicodim i-a întrebat (afirm ă el):
“Dar patriarhul vostru, Alexei, e un prost și jumătate că nu scrie, ca
lumea să vadă care-i situa ția Bisericii de acolo! Iac’a șa le-am spus!”
Patriarhul Nicodim a f ăcut această afirmație gratuit ă și lipsită de bun
simț și spirit diplomatic numai ca s ă arate clerului c ă el a avut totdeauna curaj în
acțiunile sale, f ără să se teamă de consecinț e.
202
Adevărul este c ă Patriarhul Nicodim n-a f ăcut afirmaț iile de mai sus în
fața delegaților Moscovei.
Clerul a fost r ău impresionat fiindc ă, în loc de intrigi, calomnii, minciuni
și autolăudare, din partea șefului Bisericii se a ștepta la un cuvânt de pace,
mângâiere și înțelegere.
9 ianuarie 1947
Ministerul Cultelor a primit din America, nu de mult, de la Consiliul
Creștin Mondial (?)80 suma de opt sute milioane lei, pentru a o pune la dispozi ția
Bisericii Ortodoxe Române, spre a o întrebuin ța cum va crede de cuviin ță, după
nevoile ei. Ministerul Cultelor î și rezervă totuși dreptul de control și ca atare el
face cunoscut cele de mai sus Patriarhului Nicodim, care dispune s ă se
întocmeasc ă o listă de modul cum trebuie s ă se facă repartiția sumei.
Lista a fost întocmit ă, suma de mai sus, de opt sute milioane lei,
împărțindu-se diferitelor institu ții biserice ști, iar func ționarilor din Cancelaria
Arhiepiscopiei Bucure știlor și clerului Catedralei patriarhale atribuindu-li-se câte
o sută mii lei. Lista a fost apoi înaintat ă Ministerului Cultelor. Preotul I. Vasc ă,
secretar general, care se ocup ă cu aceast ă problemă, a făcut unele modific ări în
plus sau în minus în ceea ce priveș te repartiția sumelor. Astfel, printre altele, a
atribuit arhidiaconilor Anton Uncu și Tuță Nica, de la Catedrala patriarhal ă, câte
un milion de lei, în loc de una sut ă mii. Lista astfel modificată a fost înapoiat ă
Patriarhului Nicodim, care s ă ia act de ea. Primind-o, Patriarhul a criticat tutelajul
Ministerului Cultelor asupra Bisericii, în ceea ce prive ște repartiț ia sumei, care,
de fapt, îi aparț inea acesteia din urm ă. Și pentru ca s ă simplifice formalit ățile
oficiale, ministrul Cultelor a cerut Patriarhului s ă-și trimită un reprezentant, un
sinodal, la minister, cu care s ă se lucreze pân ă la rezolvarea problemei reparti ției
banilor. Patriarhul l-a delegat pe ar hiereul Veniamin Pocitan, vicarul s ău.
10 ianuarie 1947
Unul din motivele pentru care preotul Cernă ianu din Bucure ști nu a voit
să primeasc ă, nu de mult, func țiunea de secretar general al Ministerului Cultelor
a fost și următorul:
Patriarhul Nicodim l-a atacat, în prealabil, din umbr ă, ca păianjenul, spre
a-l atrage în mrejile lui, pentru a-i aduce servicii în noua func țiune pe care avea
s-o ocupe.
80 Semn de întrebare în original (n. e.)
203
Sâmbătă, 11 ianuarie 1947
La Ministerul Cultelor se lucreaz ă asiduu la redactarea Legii cumulului,
care va fi aplicat ă clerului. Conform acestei legi , clericii nu vor mai putea ocupa
două funcțiuni administrative, nici chiar una administrativă și alta onorific ă. În
rândurile clericilor din Ministerul Cultelor se afirm ă că primul obiectiv al acestei
legi îl formeaz ă clericii I. Vasc ă, secretar general și Zaharia Mântulescu,
directorul general.
Preotul I. Vască încearcă să se mângâie cu ideea c ă legea aceasta nu-l
poate viza pe el, deoarece a spus: “Postu l meu de secretar general este politic, nu
administrativ și nu pot s ă mă dea afară.” Și pentru ca mângâierea s ă-i fie și mai
mare, a discutat aceast ă problem ă cu avocatul Suciu, șeful Contenciosului
ministerului, care i-a r ăspuns ră spicat că situația lui este contrar ă Legii
cumulului. Apoi a discutat cu Bârs ănescu, directorul Personalului, care i-a spus
că noua lege nu-l vizeaz ă. Se vedea însă pe fața lui Bârs ănescu minciuna și
ipocrizia.
Dar Vasc ă tot nu și-a putut astâmp ăra teama c ă va aluneca de pe scaunul
de secretar general, și ca atare a spus: “Dac ă se va întocmi totu și textul Legii
cumulului, eu voi face ca ea s ă nu apară niciodată.” Dar mi șcările mușchilor
feței, ale corpului și mâinilor tr ădau marea lui team ă că va fi demis din post. De
altfel, rolul lui este foarte neînsemnat. În prezent, el conduce: 1. Direcț ia
învățământului religios, al c ărei șef a fost înainte de a fi ocupat postul de secretar
general; 2. Direc ția sectelor și 3. Corpul Inspectorilor.
Astfel, în mod automat, el nu mai are nici o leg ătură cu lucrările Bisericii
Ortodoxe, recte cu ierarhii și mai ales cu Patriarhul Nicodim, care, în aceast ă
situație, se va dispensa în curând de “prietenia” lui.
Preotul Zaharia Mântulescu a fost încredin țat de avocatul Scarlat
Huhulescu, secretar general I, c ă trebuie s ă-și prezinte demisia din postul de
director general, “deoarece a șa dicteaz ă interesele noastre de partid”
(tătăresciene). La replica lui Mântulescu Zaharia c ă și el face parte din Bloc (prin
Frontul Plugarilor, al c ărui membru este), în care a militat ș i în cadrul c ăruia
trebuie să lucreze toate partidele, Huhulescu i-a r ăspuns că Partidul Na țional-
Liberal (Tă tărescu) trebuie s ă-și plaseze mai întâi oamenii lui, în care are
încredere.
Mântulescu r ămâne ferm pe pozi ție și nu vrea s ă cedeze. (Intervine pe
lângă Vască , prin mine, care am vorbit în acest sens cu arhiereul Emilian Antal și
mi-a făgăduit că-l va sprijini).
Un călugăr mi-a spus c ă fotografiile Mitropolitului Irineu Mih ălcescu al
Moldovei, care au circulat în Bucureș ti și-n care exarhul ie șean era reprezentat
alături de o femeie și într-o atitudine incompatibilă cu situația lui socială , sunt o
204
plăsmuire a Patriarhului Nicodim, în sensul c ă ele au fost pictate de un pictor
iscusit, pl ătit din bel șug, apoi au fost fotografiate.
Scopul: compromiterea Mitropolitului Irineu în public, în momentul când
arhimandritul V. Vasilache va deveni arhiereu, spre a-i ocupa Scaunul de
mitropolit al Moldovei. Știrea nu este lipsit ă de temei, fiindc ă Spiru Grigore, din
anturajul Patriarhului, este acela care a lansat fotografiile în lumea clerical ă.
12 ianuarie 1947
Ministerul Cultelor a dispus ca toate cultele din țară să-i trimită datele
necesare – după un formular-tip – în leg ătură cu situația lor din toate punctele de
vedere: persoanele și situația juridic ă, etc. a celor care le conduc, num ărul
credincioșilor, al loca șurilor de cult, averile, etc.
În modul acesta, ministerul vrea s ă cunoască situația reală a sectelor și a
conducătorilor lor, care, în multe cazuri, sunt oameni f ără titluri universitare, dar
care, în schimb, au drepturi care li se cuvin numai șefilor de culte titra ți.
Preotul Tilea, inspector, se ocupă îndeosebi cu problema acestora.
Joi, 16 ianuarie 1947
Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor, l-a sf ătuit pe arhiereul Galaction
Gordun s ă candideze la Scaunul de mitropolit al Olteniei, f ăgăduindu-i tot
sprijinul ministrului Afacerilor Str ăine, Gheorghe T ătărescu. Galaction a r ăspuns
că nu poate candida, atâta vr eme cât are contracandida ți ca arhiereii: Atanasie
Dincă, “omul” Patriarhului ș i Justinian Marina Vasluianul, “omul” Guvernului.
În fond, numai el cunoa ște motivul real pentru care refuză un post atât de
râvnit: se teme, oarecum, de reacț iunea opiniei publice, precum și a celor chema ți
să-i confirme alegerea, pân ă la Guvern și Rege,
I. față de un trecut care îmbrac ă cea mai reprezentativ ă haină a
imoralității,
II. oltenii îi cunosc foarte bine acest trecut. Oricum, trecând peste considerentele și rezervele opiniei publice, care
sunt sacre, fiindc ă emană de la popor, ministrul Cultelor, cel indicat s ă le
respecte, î și “servește” prietenul, pe Gordun, c ăci sunt buni prieteni și sudura a
făcut-o femeia. Deci, Radu nu poate avea preten ția că nu-i cunoa ște “calitățile”
lui Gordun.
Postul de director general al Ministerul ui Cultelor, pe care, în prezent, îl
ocupă preotul Zaharia Mântulescu, este disputat de doi clerici, și anume:
205
1. Preotul Grigore Cern ăianu din Bucure ști, președintele clericilor
membri ai Partidului Na țional-Liberal T ătărescu.
2. Preotul Marin Ionescu din Bucure ști, fost membru al mai multor
partide, ultimul fiind PNP, iar acum trecând în tab ăra tătăresciană, pentru
interese. Preotul Marin poate fi caracterizat de minune “oscilator politic”.
Preotul Lup șa i-a spus lui Tu ță că, de Cră ciun, Mitropolitul Nicolae
Bălan, Episcopul Andrei Magier, Episcopul Nicolae Popovici și preotul profesor
Liviu Stan, fiind împreun ă, au admirat pe Tu ță în lupta pe care-o duce cu
Patriarhul Nicodim, contra lui V. Vasilache. “Are curaj tân ărul”, a spus
Mitropolitul B ălan.
Sâmbătă, 18 ianuarie 1947
Relațiile dintre Patriarhul Nicodim și Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor,
au fost la început bune, cum de altfel este ș i logic, pân ă în ziua când – ș i aceasta
s-a întâmplat în ultimul timp – Radu Roș culeț i-a cerut Patriarhului s ă-l numeasc ă
pe arhiereul Galaction Gordun ca vicar patriarhal, func țiune pe care de altfel a
mai ocupat-o înainte de a fi fost trimis ca vicar al Episcopiei Tomisului.
Patriarhul Nicodim a refuzat aceast ă cerere a ministrului, pentru motivele lui:
1. locul îl rezerv ă pentru arhimandritul V. Vasilache;
2. cunoaște prea bine neseriozitatea și lipsa de moralitate a lui Gordun.
Ministrului i-a r ăspuns însă că “Gordun este certat cu ru șii, care-l caut ă.”
Și, nemulțumit de atitudinea ministrului în aceast ă chestiune, Patriarhul i-a f ăcut
cunoscut acest fapt primului ministru Petru Groza, care a luat numai act, sfătuindu-l în acela și timp pe ministrul Ro șculeț să fie dârz în rela țiunile lui cu
șeful Bisericii și să nu cedeze.
Pe de altă parte, vicepre ședintele Consiliului de Mini ștri și ministru de
Externe, Gheorghe Tă tărescu, i-a spus și el ministrului Roș culeț: “Ră mâi pe loc.”
Roșculeț este foarte nemul țumit de refuzul Patriarhului și de plângerea lui,
deoarece voia neap ărat să-și serveasc ă “prietenul”.
19 ianuarie 1947
Preotul dr. Olimp C ăciulă a fost solicitat de eforia Seminarului Nifon
Mitropolitul, s ă ocupe postul de efor, vacant prin retragerea eforului Ștefănescu.
Cinste mare pentru C ăciulă și prin aceasta se face o excep ție de la prevederile
testamentare ale Mitropolitului Nifon, care a rânduit ca posturile de efori s ă fie
ocupate numai de rudele lui.
Căciulă n-a primit, deocamdat ă, această demnitate.
206
Preotul Grigore Popescu a demisionat din postul de director al
Seminarului Nifon, în urma scandalului pu blic provocat de aplicarea – zice-se –
pedepsei cu b ătaia unui elev seminarist b ănuit că a furat paltonul unui coleg al
său.
Cu girarea postului de director a fost însă rcinat preotul dr. Olimp
Căciulă, care, dup ă cum mi-a m ărturisit, va fi numit director pu țin mai târziu.
20 ianuarie 1947
Victor Eftimiu s-a ară tat – într-o convorbire cu arhidiaconul Tu ță Nica –
foarte indignat și revoltat fa ță de Patriarhul Nicodim, pe care l-a calificat “fosil ă”,
din cauză că nu desfășoar ă nici un fel de activitate în domeniul social, azi, când
Biserica poate aduce un mare aport la reorganizarea țării, sub toate aspectele.
Episcopul Antim Nica a fost numit ca ajutor al Episcopului Cosma
Petrovici al Dun ării de Jos (Gala ți) de către Sinod. Nemulț umit cu aceast ă
situație, Episcopul Antim a cerut Patriarhului Nicodim s ă-i dea plenipoten ța la
Galați. Patriarhul s-a opus, ad ăugând: “Dar cu acela (Cosma) ce facem?” În fond,
Patriarhul rezerv ă, pentru orice eventualitate, Scaunul de episcop de la Gala ți
preotului Șerpe, consilierul s ău.
21 ianuarie 1947
Patriarhul Nicodim proiecteaz ă ținerea unui Sinod panortodox la
București, în prim ăvara anului acestuia, 1947.
Diaconul N. Nicolaescu a fost numit profesor la Facultatea de Teologie
din Suceava. Și, întrucât legea îl oblig ă pe profesor s ă locuiască în localitatea
unde-și are catedra, el s-a și mutat la Suceava.
22 ianuarie 1947
Preotul Petre Vintilescu, decanul Facult ății de Teologie din Bucure ști, l-a
rugat, personal și insistent, pe arhidiaconul Tuță Nica, la Tipografia C ărților
Bisericești, unde acesta îș i are serviciul, s ă intervină pe lângă subsecretarul de
stat de la Pre ședinția Consiliului de Mini ștri, Emil Bodn ăraș, pentru aducerea în
țară, din Rusia, a unei tinere germane, deportat ă politică. Tuță i-a răspuns că, în
primul rând, nu intervine fiindc ă nu poate, iar în al doilea rând i-a atras
atențiunea că acțiunea lui este foarte riscant ă și delicată , luând în considerare
situația sa de decan. Preotul Vintilescu a ră mas îngândurat o clip ă, după care i-a
răspuns: “Ai dreptate. Î ți mulțumesc!” – și a plecat.
207
Ieri, Patriarhul Nicodim a avut ca invita ți la dejun, în Palatul patriarhal,
pe următorii demnitari: ambasadorul sovietic Kaftaradze, primul ministru Petru
Groza, vicepre ședintele Consiliului de Mini ștri și ministru de Externe, Gheorghe
Tătărescu și pe ministrul Cultelor, avocatul Radu Ro șculeț. În locul lui Gheorghe
Tătărescu, Patriarhul invitase pe subsecretarul de stat de la Pre ședinția
Consiliului de Mini ștri, Emil Bodn ăraș, care n-a venit, scuzându-se.
Patriarhul i-a în științat că Regele Mihai I l-a decorat pe Patriarhul Alexei
al Rusiei.
Dejunul a luat sfâr șit la orele 16, când oaspe ții au părăsit Palatul (P.
Groza a plecat cu un ofi țer român superior, în ma șina sa), fiind condu și de
profesorul I. D. Ș tefănescu și de călugărul Petronius, secretarul Patriarhului.
Joi, 23 ianuarie 1947
Azi, arhiereul Emilian Antal al Sucevei mi-a spus râzând, la Ministerul
Cultelor: “Patriarhul (Nicodim) m-a sictirit pur și simplu și m-a dat afar ă din
birou”; aceasta în leg ătură cu ș tirea din ultimul timp, în acest sens, ș i pe care o
confirmă chiar cel în cauz ă. Așa, da! “Bravos” patriarh!
1 februarie 1947
Preotul Zaharia Mântulescu a demisionat din postul de director general al
Ministerului Cultelor în urma dorin ței exprese a Partidului Na țional-Liberal
Tătărescu, comunicat ă prin avocatul Huhulescu, unul din secretarii generali de la
Culte. Postul vacant a fost ocupat de preotul Grigore Cern ăianu, de la Biserica
Sfânta Vineri Nouă din Bucure ști.
Azi, sâmb ătă, a început predarea lucr ărilor de c ătre Mântulescu noului
titular. Și totuși, Mântulescu va r ămâne în minister, ca func ționar. În acest scop, i
se creeaz ă un post de consilier superior administrativ, care este echivalent cu
acela de director general. Cu toate acestea, Zaharia Mântulescu r ămâne un
nemulțumit.
Patriarhul a început să activeze din nou în favoarea arhimandritului V.
Vasilache. În acest scop, a înaintat o adres ă Ministerului Cultelor, cerându-i
avizul.
Profesorul I. D. Ș tefănescu i-a atras aten țiunea Patriarhului Nicodim c ă
intervențiile pe care le face în favoarea lui Vasilache sunt prea dese, prea multe.
Patriarhul s-a enervat și a țipat, zicându-i: “Cui nu-i place s ă steie la mine, în casa
mea, n-are decât s ă plece, să se mute.”
Și Ștefănescu n-a mai r ăspuns nimic.
208
Duminică, 2 februarie 1947
Fondul pus la dispozi ția Bisericii Ortodoxe Române de Consiliul
bisericesc mondial din Geneva îl mânuie ște Ministerul Cultelor, printr-o comisie
din care fac parte, printre alț ii, și preoții I. Vască și Z. Mântulescu.
Comisiunea cerceteaz ă cererile de ajutoare și aprobă după cum se
prezintă cazul. Aproape fiecare func ționar din minister a primit între 700.000 – un
milion lei ca ajutor din fondul men ționat mai sus.
De altfel, profesorii Facult ății Teologice din Bucure ști au ș i primit câte
un ajutor din acest fond.
Fondul acesta î și are cântecul lui, c ăci este dat la insisten țele “pastorului”
Solheim, care conduce Misiunea norvegian ă-suedeză din Capital ă, pentru
“creștinarea” evreilor.
Preotul Ni țișor Cazacu de la Biserica Bati ștei din Capital ă a fost numit
director al Seminarului Nifon de c ătre eforia acestei ș coli. Numirea fiind
prezentată Patriarhului Nicodim, ca re este efor suprem al școlii, spre aprobare,
acesta a respins-o.
5 februarie 1947
Azi, miercuri, 5 februarie, o delega ție de clerici olteni, în frunte cu
arhiereul Atanasie Dinc ă Bârlă deanul, locotenent de Episcop al Râmnicului-
Vâlcii, urmeaz ă să se prezinte în audien ță ministrului Cultelor, spre a-i cere să
prevadă în noul buget 1947-48 și Arhiepiscopia Olteniei.
Atanasie, care dore ște cu mult ă râvnă Scaunul de mitropolit al Olteniei,
și-l pregătește.
Joi, 6 februarie 1947
Din discu ții cu clerici din Capital ă și provincie rezult ă că Biserica, recte
ierarhia bisericeasc ă, recte Sinodul, recte Patriarhul, nu are o preocupare în
legătură cu problemele sociale, a c ăror realizare imediat ă ar putea alina
suferințele multor cet ățeni. Întreba ți preoții ce fac din proprie ini țiativă, dacă
Sinodul nu le dă directive, ei r ăspund că nu fac nimic, ci se stră duiesc să
colecteze sume pe care le trimit Patriarhiei pentru cele două orfelinate de la
mănăstirile Cernica și Țigănești, iar pe alocuri colaboreaz ă și cu Apărarea
Patriotică. Și clerul de mir î și recunoa ște pă catul lipsei unei activit ăți sociale, pe
care-l subscrie îns ă Patriarhului Nicodim, “fosila” din Deal.
Arhiereul Justinian Marina Vasluianul a fost un bun prieten al preotului
Alexandru Nicoreanu de la Biserica Popa Chi țu din Bucure ști, în trecut ambii
luptând, ca preo ți, în rândurile aceluia și partid politic, cel Na țional-Țărănesc
209
Maniu. Gra ție acestei prietenii, preotul Ion Marina (Justinian) de la Râmnicu-
Vâlcea a fost ales în Comitetul asociaț iei generale a clerului ortodox român – de
către Congresul clerical ținut la Cern ăuți în 24 septembrie 1942 – al că rei
președinte a fost ș i este preotul Al. Nicoreanu.
Se cunoa ște actuala orientare politic ă a preotului Justinian Marina.
Totuși, el a rămas prieten cu preotul Alexandru Nicoreanu, “trup și suflet”, dup ă
expresia Mitropolitului Nifon Criveanu. Acest fapt presupune o leg ătură, dacă nu
strânsă, cel puțin atât de suficient ă pentru a nu pierde contactul. Ca atare, nu este
exclusă o colaborare, care s-ar concretiza, cel pu țin, la schimburi de vederi,
informațiuni reciproce, lu ări de atitudine, etc.
Vineri, 7 februarie 1947
Preotul C. Burducea este în bune raporturi cu Patriarhul Nicodim, c ăruia,
de altfel, îi face dese vizite. Patriarhul i-a satisf ăcut chiar o cerere greu de
rezolvat conform regulamentului pentru numirea și transferarea preo ților,
transferându-i un nepot, preot, dintr-o comun ă în județul Dâmbovi ța în Bucure ști
(Petrescu).
Îl va fi servit oare preotul Bur ducea pe Patriarh punându-i la dispozi ție
dosarul (Episcopul Nicodim Munteanu de la Hu și), care i-a disp ărut de la
Ministerul Cultelor?
Dosarul Nicodim se afl ă, în prezent, în siguran ță, la Aurel Popa, fost
secretar general la Culte sub guvernarea legionar ă.
Pentru ieri, joi, 6 februarie, Patriarhul Nicodim a avut ca invita ți la dejun
pe reprezentan ții Misiunilor englez ă și american ă din Bucure ști. Totuși, invitații
nu au venit la dejun, f ără ca Patriarhul s ă cunoască motivele. Patriarhul a r ămas
consternat de acest fapt, iar “palatinii” se bucur ă că “au rămas curcanii
nemâncați”.
Preoții Leu, inspector la Culte și Florian Gâldan (de la Biserica Domni ța
Bălașa) au înfiin țat, prin interven ții, o nouă parohie în parcul Jianu, arondând
parohiile din jur. Ambii sunt avizi după bani.
Încordarea rela țiunilor dintre Patriarhul Nicodim și Radu Roș culeț,
ministrul Cultelor se datoresc, pe lâng ă alte motive, și acestuia: Radu Roș culeț și-
a fixat, înc ă de la venirea lui în fruntea departamentului Cultelor, s ă activeze
pentru crearea unei lumi noi în Biseric ă, prin felurite legi, regulamente, dispozi ții
și aplicarea lor pe teren. Patriarhul Nicodim s-a sesizat, dându- și seama și
considerând c ă realizarea planului [lui] Ro șculeț l-ar eclipsa, creându-i, în acela și
timp, o situa ție delicată. I-a imputat ministrului Ro șculeț că-și arogă drepturi de
patriarh. Nemul țumit de aceasta, Patriarhul “l-a reclamat” pur și simplu primului
210
ministru Petru Groza și Regelui Mihai, care desigur c ă-și vor fi dat seama de faza
fiziologic ă, infantilă, în care se afl ă șeful Bisericii.
Marți, 11 februarie 1947
Preotul I. Vasc ă, secretar general [la] Culte, l-a chemat la minister pe
arhidiaconul Tuță M. Nica de la Patriarhie și i-a comunicat, din încredin țarea lui
Emil Bodnă raș, “să nu cedeze în conflictul cu Patriarhul Nicodim”, ci “s ă se țină
pe poziții”. Altfel, “dac ă cedează, nimeni nu-l va mai susț ine.”
Zilele acestea a avut loc actul alegerii unui nou efor la Seminarul Nifon
Mitropolitul, în urma refuzului preotului Olimp C ăciulă de a fi efor. Alegerea s-a
caracterizat printr-o aprigă luptă ideologic ă între dou ă lumi: lumea veche, eforia
burgheză, profitoare și exploatatoare – aceasta datorit ă nașterii, iar nu ascensiunii
ei sociale bazat ă pe criteriile muncii și onestității – și corpul profesoral, fiii
poporului, a c ăror situație actuală se datorează numai muncii asidue, cinstite și
perseverente.
Este un fenomen unic, cred, în istoria seminariilor, dar mai ales a
Seminarului Nifon, faptul c ă profesorii iau atitudine fa ță de eforie.
Iată faptele:
Eforia anunță corpul profesoral c ă va fi nevoie să aleagă un nou efor
care, conform dispozi țiunilor testamentare, trebuie s ă fie un urma ș al familiei
Mitropolitului Nifon. Profesorii î și îndreapt ă imediat gândul spre colegul lor,
prof. Iorgu Stoian.
Eforia propune pe un domn Enescu și, pe lâng ă acesta, al ți doi
pretenden ți își depun candidaturile. Ca atare, erau trei candida ți în total.
În preajma alegerilor, eforul prof. Garoescu face cunoscut că Enescu,
candidatul, este un escroc, întrucât a furat fân și lemne de pe mo șia seminarului și
le-a vândut. Ca atare, el nu poate fi ales efor.
Profesorii sunt contraria ți de neîn țelegerea iscată între mo ștenitori. Ca
atare, hot ărăsc cu mai mult ă dârzenie s ă-l aleagă pe prof. Iorgu Stoian.
Procedându-se la vot, Enescu obț ine 8 voturi, iar Stoian, 8; un altul, 4 voturi.
Fiind balotaj, se procedeaz ă din nou la vot: Enescu, 10, Stoian, 10. Dup ă
regulament, baloteurii trebuia s ă tragă la sorț i. Eforia a intervenit îns ă și a
declarat c ă va ține noi alegeri la 23 martie a. c.
Miercuri, 12 februarie 1947
Episcopul Antim Nica mi-a spus c ă pleacă în America în calitate de
locțiitor de episcop. El este trimis de Patriarhul Nicodim, sub a c ărui jurisdic ție,
211
ca Mitropolit al Arhiepiscopiei Bucure știlor, se afl ă Episcopia misionară
ortodoxă română din America.
Acolo va r ămâne atâta vreme cât va avea încrederea Patriarhului
Nicodim și a Guvernului. Mai târziu, Sinodul are latitudinea s ă-l aleagă pe el sau
să-l recheme, aceasta în urma modului cum va fi primit noul ierarh în America de
cercurile române ști și a activit ății pe care o va desf ășura acolo. Episcopul Nica
Antim crede c ă nu va putea pleca a șa de curând în America, din cauza lipsei de
valută străină necesară călătoriei.
Relativ la atmosfera care domne ște în cercurile clericale ale românilor
din America, relativ la persoana viitorului lor episcop, se precizeaz ă:
Acolo, românii constituie trei grupuri:
1. Unul, pentru Episcopul Policarp Moru șca.
2. Unul, contra Episcopului Policarp Moru șca.
3. Unul, pentru arhimandritul Teofil Ionescu, fost la Paris.
Acesta din urm ă, în timpul c ălătoriei sale în America, și-a câș tigat mulți
aderenți. În prezent, el se afl ă în Canada, dup ă știri de la Ministerul Cultelor.
Persoana care se bucur ă de o mare influen ță în America, atât în cercurile
americane, cât și în cele române ști, este profesorul Ha țiegan, născut în America
și cu studii teologice fă cute la Sibiu.
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei încearc ă să rezolve problema
lipsei unor lucruri din inventarul trimis de la Ia și în refugiu; aceasta, în urma
anchetei f ăcută de inspectorul Obreja. Valoarea lucrurilor disp ărute se ridic ă la
miliarde. În acest scop, Mitropolitul Irineu a invitat la locuin ța sa din Bucure ști
(fiica sa, doamna inginer Sburlan) pe fo știi funcționari ai Mitropoliei Moldovei,
azi la Arhiepiscopia Bucure știlor (Gheorghi ță Florescu, etc.), pe care i-a rugat s ă-
i dea fiecare câte o declara ție relativ la faptele pe care le cunosc în leg ătură cu
evacuarea.
Funcționarii i-au dat declara țiile cuvenite.
Joi, 13 februarie 1947
Azi, joi, Episcopul Antim Nica s-a prezentat în audien ță la primul
ministru Petru Groza, în leg ătură cu preg ătirile sale de plecare în America.
Înainte de a se fi prezentat Episcopul Nica, a fost în audien ță la premier, tot pe
aceeași problem ă, preotul I. Vasc ă, secretar general la Culte, care, în aparen ță,
nu-i face opozi ție. După audiența la Președinție, Episcopul Nica urma s ă-l vadă
pe preotul Vasc ă la Ministerul Cultelor, spre a-i comunica rezultatul întrevederii,
însă nu s-a dus. Se pare c ă ardelenii îl vor “lucra” pe Nica.
212
Mâine, vineri, urmeaz ă ca Patriarhul Nicodim s ă dea un dejun în Palat, în
cinstea reprezentan ților Misiunilor american ă și engleză, cu participarea primului
ministru Petru Groza.
Azi, joi, 13 februarie 1947, m-am întâlnit, la Ministerul Cultelor, cu
nașul meu, preotul Octavian Mure șeanu, în biroul preotului D. Ve ștemean[u] (D.
Slădeanu în Lumina cre ștină), directorul Cultelor. Na șu’ mi-a spus c ă-mi va
comunica ceva. Am plecat împreun ă. Pe drum, pân ă spre Piața Amzei, mi-a spus:
Duminică, 9 februarie a. c., aflându-se lâng ă Biserica Sfânta Vineri-
Herasca, s-a întâlnit cu Episcopul Antim Nica, numit de curând loc țiitor de
Episcop al românilor din America. Episcopul Nica a venit de vis-à-vis la el și și-a
exprimat dorin ța să-l vadă și că mai bine este s ă vină preotul Mure șeanu la el,
ceea ce acesta a acceptat. S-au desp ărțit, rămânând înț eleși ca preotul să -i dea un
telefon a doua zi. Neputând s ă-i telefoneze, episcopul i-a telefonat a treia zi,
amintindu-i c ă a aș teptat să fie anunțat de ora când îl poate primi pe preot la el
acasă. Nașul i-a ră spuns că va veni s ă-l vadă a doua zi, ceea ce s-a și întâmplat.
Episcopul Nica i-a spus c ă este trimis în America de Patriarh și de
Guvern. Ca atare, îi cere na șului sfaturi, ca unuia care a stat peste Ocean mai
mult de 20 de ani. Îi arat ă ce personal în țelege el să-și ia, și anume: 3 consilieri, 1
diacon, un contabil, un director general al cancelariei, o dactilograf ă și un om de
serviciu. (Toate aceste persoane înc ărcau bugetul statului cu suma de cinci
miliarde de lei, care, transforma ți în dolari, la 3000 dolarul, oficial, însemna
mult). Preotul îi spune s ă rupă hârtia și să asculte. I-a atras aten țiunea că, pentru
America, îi trebuie: un diacon, c ăci acolo nu este, și două costume de haine. Atât
și nimic mai mult. Nica se uita mirat la Mure șeanu care, în fond, vorbea adevă rul,
după realitatea tr ăită. I-a atras aten țiunea însă că, dacă va putea, s ă bugeteze trei
posturi de consilieri pentru America, apoi i-a spus c ă poate pleca peste Ocean,
dacă va putea îndeplini urm ătoarele trei condi țiuni:
1. să renunț e la mentalitatea clerical ă din țară în modul de a conduce o
eparhie;
2. să fie puternic preg ătit suflete ște pentru orice fel de nepl ăceri, fricțiuni,
atacuri pe care, eventual, le va primi acolo;
3. să aibă o putere extraordinar ă de muncă.
Episcopul i-a r ăspuns că va putea îndeplini aceste trei condi țiuni.
Mureșeanu i-a spus c ă poate pleca în aceste condi țiuni, însă chiar dac ă va
avea pașaportul gata, în mână , și nu va avea bani pentru dus în America și întors,
precum și pentru cel pu țin șase luni, s ă nu facă absolut nici o mi șcare. În
America, dacă după o lună nu va avea bani, va muri de foame, c ăci el, vlădica, nu
va putea lucra în uzin ă.
213
Continuând s ă-l sfătuiască pe episcop, preotul Mure șeanu îi spune c ă,
odată ajuns la Detroit, re ședința episcopal ă, va proceda la convocarea unui
congres al tuturor preo ților români și-i va ruga s ă stabileasc ă itinerariul vizitelor
canonice, care, acolo, dureaz ă un an întreg. Apoi, treburile vor merge bine, dacă
va fi înț elegere …
Preotul Octavian Mure șeanu mi-a atras aten țiunea că ceea ce-mi spune
rămâne numai între noi doi: c ă merge și el în America, împreună cu doamna, ca
director general al cancelariei. Acolo va st rânge ceva bani albi pentru zile negre,
căci va putea. Dup ă un an, în urma unui certificat medical, c ăci este suferind, va
veni în țară. Deci, el reorganizeaz ă Episcopia misionar ă din America, a șa cum tot
el a organizat-o.
Sosit la New York, î și cumpără imediat o ma șină din dolarii pe care-i are
acolo, la banc ă (și nevasta va ști numai dup ă moartea lui) și pleacă împreună cu
vlădica la Detroit. În 6 luni de vizita ții canonice, scoate dolarii pe care i-a dat pe
ea.
La Detroit g ăsește o casă în care s ă locuiască toți membrii episcopiei și
tot acolo s ă fie ș i cancelaria. Masa va fi comun ă, ca să coste mai pu țin. Mie mi-a
propus să merg în America, îns ă numai în calitate de diacon. Am refuzat condi ția
și mi-a răspuns că plec civil și acolo aranj ăm. A rămas să mă mai gândesc.
Răspunsul i-l voi da s ăptămâna viitoare.
Vineri, 14 februarie 1947
Cea mai important ă problem ă de care este preocupat clerul ortodox,
asemenea unui blestem ale c ărui efecte nu le poate evita , o constituie noua Lege a
Cultelor, dup ă care clericii de mir s ă fie pensiona ți la 65 de ani, iar ierarhii la 75
de ani, cu excepț ia Patriarhului țării.
Noua lege a avut darul s ă împartă , încă de pe acum, clerul în dou ă tabere,
lipsite de statele majore și comandan ții respectivi: una trist ă, a pensionarilor, care
vor căuta să se “strecoare”, alta vesel ă, a celor tineri, care se preg ătește pentru
asalt, spre a ocupa fiecare un post “mai gras”, de unde s ă aibă “câmp de vedere”,
în “lupta pastoral ă”, cu oastea dracilor și a lupilor, care le ucid oile cele
“necuvânt ătoare”.
În același timp, cazanul Satanei fierbe și este alimentat cu intrigi și
otravă “părintească”, spre a împro șca “frații întru Hristos”, cu gurile prea bine și
mult cuvânt ătoare și aruncătoare de fl ăcări.
Preotul D. Ve ștemeanu, directorul Cultelor din Ministerul Cultelor, mi-a
spus că ministrul Cultelor, Radu Ro șculeț, a calificat pe preo ții membri ai UPDR
că sunt comuniș ti. În fond, el nu vede cu ochi buni existen ța acestei uniuni.
214
Patriarhul Nicodim a înaintat formele pentru urm ătorii, în posturile
menționate, [scriind] la unii, în dreptul fiec ăruia, pentru America:
1. av. Radu Dumitru (nepotul lui), subdirector în Ministerul de Interne,
pentru postul de ata șat al Bisericii.
2. Radu Niculi ță, fratele acestuia, ca mecanic.
3. Diaconul c ălugăr Băbuș Grigore.
4. Spiru Grigore – presa.
Luni, 17 februarie 1947
Preotul Grigore Cern ăianu, director general în Ministerul Cultelor, a spus
azi că a primit acest post, “fiind silit de ăi mari.” De altfel, a adă ugat el, decretul
de numire i s-a mai f ăcut la 5 decembrie 1946 și în ianuarie a. c., dar a refuzat
postul de fiecare dată . În postul de director general crede c ă va rămâne câteva
luni, în care timp voie ște să facă numai bine ș i să lase o amintire frumoas ă în
rândurile func ționarilor cu care colaboreaz ă.
Problema pension ării clericilor nu-i preocup ă pe preoții din Capital ă,
întrucât pu țini sunt cei care au vârsta de 70 de ani.
Cât despre ierarhi, se afirm ă că episcopii Cosma Petrovici (Gala ți) și
Lucian Triteanul (Roman) vor fi pensiona ți.
Joi, 20 februarie 1947
Arhiereul Justinian Marina face toat e demersurile posibile pentru ca să
ocupe Scaunul de mitropolit al Moldovei, prin îndep ărtarea titularului,
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu. În acest scop, el a înaintat un memoriu de câteva
zeci de pagini primului ministru Petru Groza, în care-i aduce învinuiri
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu. Dup ă ce a primit memoriul, Groza i-a spus:
“Nu mă amestec. Problema este de competen ța Adunării eparhiale a Moldovei”,
căreia trebuie s ă se adreseze reclamantul. Primul ministru i-a spus aceste cuvinte
și Mitropolitului Irineu, în audienț a pe care acesta a avut-o mar ți, 18 februarie
a. c.
Nemulțumit de acest insucces, arhiereul Justinian Marina i-a înmânat un
raport similar generalului deputat R ășcanu, pentru ca acesta s ă facă o interpelare
în parlament. Informat de aceasta, Mitropolitul Irineu a intervenit prin cunoș tințele sale ș i interpelarea n-a mai avut loc.
Arhiereul Marina i-a înmânat un memoriu și ministrului de Externe, Gh.
Tătărescu, înainte ca acesta să fi plecat la Paris.
215
În audien ța pe care i-a acordat-o Mitropolitului Irineu, Gh. T ătărescu i-a
spus acestuia c ă se va ocupa de memoriu după ce va reveni în țară, dându-i în
același timp asigur ări că nu va avea nici o nepl ăcere.
Mitropolitul Irineu se afl ă de câtăva vreme în Bucure ști și va rămâne
câteva zile (la fiica sa, doamna inginer Sburlan, Aleea Regnault 5, Cotroceni),
pentru ca s ă urmărească acțiunea vicarului s ău, arhiereul Justinian Marina.
Azi, joi, 20 februarie 1947, a venit la Facultatea de Teologie
arhimandritul Arsenie Boca din Sibiu (loc uind în strada Niculescu-Bazar, no. 9).
El își are locuin ța la Mănăstirea Sâmb ăta de Sus din Ardeal, unde este
foarte bine cunoscut, chiar renumit, ca unul care ar avea darul de a cunoa ște
tainele omului, de a face comunică ri care întrec banalul și uimesc pe interlocutor.
În Ardeal este cunoscut ca “p ărintele Arsenie”, uneori “sfântul”. E plimbat în
mod misterios, ca o vedet ă.
L-am văzut la facultate. Un b ărbat la vreo 45 de ani, înalt, brunet,
uscățiv, suplu, ochi c ăprui, scânteietori și fascinan ți, ascunși puțin în orbite, barba
mare, neagr ă, îi acoper ă fața bine, poart ă o giubea din stof ă călugărească și încins
cu o curea lat ă, închisă cu un fel de pafta pe care este s ăpată monograma cre ștină.
Asistase mai întâi la o or ă de mistic ă a profesorului St ăniloae. Dup ă
aceea, a r ămas în sal ă împreun ă cu “adep ții” săi, căci un mănunchi bun de
doamne și câțiva tineri nu-l sl ăbeau din ochi, sorbindu-l.
La un moment dat, Arsenie și adepții săi evacueaz ă sala, deoarece s-a
strigat că nu rămân decât studen ții. Au trecut într-o alt ă sală, unde Arsenie a
discutat cu unul ș i cu altul, dup ă ce ne-a comunicat c ă oricine îl poate întreba
orice dore ște, că răspunde; numai ca cel [sic!] ce întreab ă să poată rezista la
discuții. Deci asisten ța, câteva zeci de persoane, a ștepta neră bdătoare. Între timp,
Arsenie discut ă cu profesorul universitar Tudor Popescu. Nu mult dup ă aceea ne
comunică, oarecum mâhnit, c ă azi nu ne vorbe ște, dar că va avea prilejul s ă ne
vorbească, la facultate, când se va în țelege cu profesorii. Am aflat îns ă că
decanatul facult ății i-a interzis de a ține o conferin ță publică în localul ei.
Mi s-a părut foarte curios faptul c ă, în jurul lui Arsenie erau doamne,
domnișoare și câțiva domni, care se întreceau în a-i fi la dispoziț ie, a-l întreba
dacă nu a obosit, pentru ca s ă-i ofere un scaun, a încerca să -l sustrag ă de a nu
vorbi mult cu diferite persoane, spre a nu obosi, etc., etc. Grupul acesta de femei
îl urmărea cu privirea pe Arsenie, îl “mânca din ochi”, ar spune țăranul, se
mistuia în tră irea lui, erau adepte oarbe, gata s ă execute orice gest sau poruncă .
Erau și câteva maici. Una din doamne voia s ă dea impresia c ă ea este
“impresara”, în timp ce o student ă, foarte scund ă la statură, din anul III, de la
Facultatea de Teologie, î și aroga dreptul de a-l fi adus ea pe Arsenie la facultate.
216
Arsenie nu f ăcea câtuși de puț in impresia unui ascet, tr ăitor al
Evangheliei, sau un singuratec, care prin interiorizare și trăire să ajungă la o
înaltă concepție de via ță. Din contra, jovial, ve șnic râzând, cu mi șcări iuți,
necontrolate, nestă pânite, cu mâinile când la spate, când la centur ă, etc. Privirile
lui așteaptă , pare-se, o spinare încovoiat ă, umilinț a. Este grandoman.
În concluzie:
Șarlatania nu-i este str ăină acestui om, care, având în vedere postura lui,
felul lui de a se prezenta, conjugat cu prezenț a în juru-i a grupului de femei,
amintește atitudini vechi, istorice, experienț e triste în Biserica rus ă: blâstâ .
Acest Arsenie a fost arestat de preotul C. Burducea, pe când primul se
afla în Mănăstirea Bistri ța, iar al doilea era ministru al Cultelor.
Sâmbătă, 22 februarie 1947
Arhidiaconul Tu ță Nica a fost azi în audien ță la Emil Bodn ăraș.
În cursul s ăptămânii trecute, Patriarhul Nicodim a primit în audien ță pe
monseniorul Andrea Cassulo, fost nun țiu apostolic în România și pe monseniorul
Gerard Patrick O’Hara, noul nun țiu apostolic. Vizita ar fi fost protocolar ă, cum
este uzul în cazul acesta. Pân ă acum, nu se cunoa ște nimic din cele ce au discutat.
La discuții a participat și profesorul I. D. Ș tefănescu.
După întrevedere, Patriarhul le-a oferit oaspe ților o “mic ă” gustare ș i
ceai.
Luni, 17 februarie a. c., Patriarhul le-a întors vizita celor doi prela ți, la
nunțiatură, în cea mai mare tain ă. Și, pentru ca nimeni din personalul Palatului
patriarhal s ă nu știe unde merge b ătrânul, acesta a plecat cu ma șina no. 19 și fără
intimul s ău, Arsenie Dumitru. De asemenea, ș i-a schimbat șoferul, pe Meca,
înlocuindu-l cu altul, Mihalache. La plecarea de la nun țiatură, șoferul, voind s ă
întoarcă mașina, a lovit cl ădirea și una din aripile ma șinii s-a strâmbat. Mihalache
este îngrij[or]at c ă va afla Patriarhul c ă i-a “lovit” ma șina.
Întrebat de o persoan ă străină unde l-a dus pe Patriarh, șoferul Mihalache
i-a răspuns: “La niș te popi catolici, care aveau ni ște tichii roș ii în cap.”
Duminică, 23 februarie 1947
Gică Petrescu, consilier la Curtea de Apel, este unul din intimii
Patriarhului, care-i cere sf atul în diferite împrejur ări. Drept r ăsplată, Patriarhul l-a
numit pe Gic ă P. consilier la CCB, unde, de mult ă vreme, este avocatul Dimitrie
Grozdea, pre ședintele Eforiei Bisericii Ortodoxe Române. Lui Grozdea nu-i
convine numirea a încă unui consilier juridic la CCB.
217
Luni, 24 februarie 1947
Episcopul Antim Nica s-a prezentat, în ultimele zile, în audien ță la
primul ministru Petru Groza, pentru a rezolva unele probleme, în credin ța că va
pleca în America. Cu acest prilej, el a prezentat lista persoanelor care trebuiau s ă-
l însoțească în America. Printre ele, fra ții Radu, Spiru Grigore, diaconul Grigore
Băbuș, etc. Lista a fost întocmit ă după dorința Patriarhului, care avea tot interesul
să-și plaseze nepo ții.
Primul ministru nu a acceptat lista propus ă. Cât despre Episcopul Nica, el
nu mai are nici o șansă de a pleca în America.
Miercuri, 26 februarie 1947
“Episcopul Nica s-a șters pe bot de America”, mi-a spus preotul Octavian
Mureșeanu. D. Veș temeanu, director, îmi arată că de trei săptămâni stă în mapa
lui decizia de numire a Episcopului Nica Antim pentru America, însă ministrul
Radu Roșculeț al Cultelor amână mereu semnarea ei.
Se crede c ă va pleca în America arhiereul Scorobe ț, vicar la Sibiu.
Joi, 27 februarie 1947
Între parohul Bisericii catolice italiene din Bucure ști, bulevardul Take
Ionescu și clerul Catedralei Sf. Iosif nu exist ă legături de prietenie, deoarece
primul îi acuz ă pe aceștia de iezuitism în legă turile lor cu parohienii și-n ceea ce
privește atitudinea pe care o au fa ță de doctrina catolic ă.
Astfel, preotul italian nu-i asist ă niciodat ă la înmormântare pe
francmasonii italieni, romano-catolici, a c ăror listă o are din timpul când s-au
dizolvat lojile francmasonice, cu care prilej arhiva Lojii italiene a fost adus ă la
biserica lui. În fa ța acestui refuz, familiile fra ncmasonilor italieni deceda ți se
adresează clerului Catedralei Sf. Iosif, care oficiaz ă slujba cuvenit ă.
Patriarhul Nicodim și-a înaintat demisia din postul pe care-l ocup ă.
Demisia a fost prezentat ă Regelui Mihai I de profesorul I. D. Ș tefănescu, chiar în
cursul zilei de azi.
Se afirmă, în anturajul Patriarhului, c ă acesta a recurs la un astfel de gest
ca un semn de protest și intimidare în acela și timp, fa ță de Guvern, care nu vrea
să consimtă la ridicarea la rangul de arhiereu a arhimandritului Vasile Vasilache.
Se dă ca precis ă știrea după care noul Episcop al românilor ortodoc și din
America va fi arhiereul Teodor Scorobe ț, vicarul Mitropoliei Sibiului.
Oricum, clerul vede în aceasta un succes al ierarhilor ardeleni, care au
izbutit să-l îndepărteze pe Episcopul Nica.
218
Vineri, 28 februarie 1947
Arhiereul Veniamin Pocitan, vicar patriarhal, mi-a comunicat c ă în
Palatul patriarhal se petrece ceva neobi șnuit, este o mare mi șcare, o preg ătire
parcă, pentru ceva. În acela și timp, Patriarhul Nicodim ține legătura cu Regele.
Preotul C. Moldovan, fost consilier al Sec ției economice a Mitropoliei
Ungro-Vlahiei, i-a spus, pe timpul când tr ăia Patriarhul Miron Cristea,
arhiereului vicar patriarhal Veniamin Pocitan c ă “nu mult ă vreme va trece și
Emilian Antal va fi patriarh”, apoi l-a sf ătuit pe arhiereul Veniamin s ă rămână în
postul său, să nu demisioneze, s ă fie dârz.
Luni, 3 martie 1947
Arhiereul Justinian Marina Vasluianul de la Ia și a fost primit în audien ță,
în diminea ța zilei de sâmb ătă, 1 martie a. c., de ministrul Cultelor, Radu
Roșculeț.
Arhimandritul Narcis Luchian (am fost cu el la diaconul Tu ță de la 17-
21.30, i-am dat 15 c ărți pentru doctoratul pe care-l va sus ține în drept: “Evolu ția
instituțională a Bisericii Române”) mi-a spus c ă arhimandritul Haralambie
Vasilache a fost director al Seminarului Petru Movil ă din Dubă sari. În aceast ă
calitate a s ăvârșit și unele acte ilegale:
Unui tânăr, Aioanei, care era om de serviciu la Mitropolia din Ia și, i-a
eliberat un certificat în care se atest ă că a absolvit patru clase seminariale. Acum,
Aioanei voie ște să fie încadrat în post de sub șef de birou în baza acestui fals.
Azi a avut loc, în sala Ateneulu i Român, un concert cu prilejul
sărbătoririi a 69 de ani de la eliberarea Bulgariei. Prezen ți: Guvern, popor mult,
mult și foarte lini știt, elegant, sobru. Într-o loj ă era nunțiul apostolic. Nici un
preot ortodox, necum vreun ierarh; și se cădea să vină. Se remarc ă deci și lipsa
unei secții a protocolului la Patriarhie.
Guvernul a fost preocupat, în ultimul timp, de problema înlocuirii
Patriarhului Nicodim, ajuns la adânci b ătrânețe. Toate privirile s-au îndreptat spre
preotul-scriitor Gala Galaction (Grigore Pi șculescu). Propunerea i s-a f ăcut, el a
mulțumit, dar n-a acceptat-o, spunând c ă e bătrân. În fa ța acestei situa ții,
Guvernul a luat în discu ție persoana fiec ărui ierarh, f ără să se opreasc ă asupra
vreunuia. Patriarhul Nicodim r ămâne, deci, mai departe în fruntea Bisericii.
Marți, 4 februarie [sic! = martie] 1947
Arhiereul Justinian Marina, vicar la Ia și, și-a creat o atmosfer ă foarte
neplăcută în rândurile clerului moldovean. A dat dovad ă de lipsă de tact,
219
deoarece nu s-a folosit de condi țiunile de lucru, foarte favorabile lui, care existau
în Moldova:
a) În fruntea Mitropoliei Moldovei era un ierarh erudit, Mitropolitul
Irineu Mihă lcescu.
b) Clerul î și iubea mitropolitul din respect fa ță de el, ca ierarh și fost
profesor-decan al Facult ății de Teologie din Bucure ști, dar sim țea nevoia unui șef
energic, cu spirit de organizator, care s ă rezolve marile probleme de dup ă război.
c) Lipsa de energie a Mitropolitului Irineu s-a resim țit asupra clerului; nu
i-a imprimat un dinamism în ac țiunile lui și delăsarea și-a făcut loc acolo unde
terenul era mai slab.
Arhiereul Justinian Marina constituia o n ădejde pentru Moldova, c ăci
venea la Ia și cu vigoarea sa, cu dorul de a realiza ceva nou și îndeosebi în
condițiunile, grele pe de-o parte, din cauza r ăzboiului, dar favorabile pe de alt ă
parte, pentru c ă se bucura de tot sprijinul Guvernului.
Justinian era bine orientat în ceea ce prive ște marile probleme sociale și
clerul aștepta să fie ridicat ș i îmbărbătat la lupt ă de dinamismul noului ierarh.
Așteptările au fost îns ă zadarnice; ba, ceva mai mult: clerul este foarte r ău
impresionat de lupta pe care-o duce arhiereul Justinian împotriva Mitropolitului
Irineu, care l-a adus aici, pentru a-l îndepă rta din scaun. Lupta lui Justinian are
asupra clerului un efect contrariu celui dorit de el. Clerul se îndep ărtează de el și
face zid de ap ărare în jurul Mitropolitului Irineu.
Justinian se autoizoleaz ă de cler. Clerul afirm ă că acțiunea politic ă a lui
Justinian a fost un act de brusche țe. Astfel, la Botoș ani și Dorohoi, Justinian a
adunat clerul pentru discutarea diferitelor probleme bisericeș ti. Cu acest prilej, i-a
invitat pe cei prezen ți să se grupeze dup ă partidele politice din care fac parte.
Clericii au r ămas foarte mira ți de acest fapt și au părăsit sala în mod ostentativ,
iar Justinian nu s-a putu convinge de visu de atitudinea politic ă a fiecă rui cleric.
La Botoșani, necunoscu ți au tras focuri de arm ă în maș ina lui. El d ă dovadă de
multă mândrie fa ță de cler, pe care-l prive ște “de sus”, crezând c ă “popii
moldoveni sunt pro ști”. […]81
Situația aceasta este încununat ă de conflictul Marina-Irineu.
Concluzie:
– clerul este al ături de Mitropolitul Irineu;
– clerul este contra lui Marina.
Situația aceasta din câmpul factic bisericesc ie șean are trei soluț ii:
1. Împăcarea dintre Mitropolitul Irineu și Marina și conlucrarea cu clerul.
81 Așa în original (n. e.)
220
2. Demisia lui Irineu.
3. Mutarea lui Marina. Analizând obiectiv situa ția, cred că soluția a doua va fi inevitabil ă.
Preotul D. Ve ștemean[u] a fost demis din postul de director al cultelor
din Ministerul Cultelor, dându-i-se în schimb acela de inspector general.
În locul lui func ționează, prin delega ție, O. Frangu, care de altfel a mai
îndeplinit această funcțiune. Urmeaz ă ca mâine noul director să ia postul în
primire. Ve ștemean[u] e foarte nemul țumit și se consideră “proscris”. Atât el, cât
și preotul Zaharia Mântulescu afirm ă că “lovitura” vine din partea Partidului
Național-Liberal t ătărescian, în rândurile c ăruia nu s-a încadrat, el fiind membru
al partidului Frontul Plugarilor (dr. Petru Groza, pre ședinte).
Mai apoi este numit în minister, ca director general, un liberal: preotul
Popescu-Arge ș, “omul” lui Liviu Stan, preot.
Miercuri, 5 februarie [sic! = martie] 1947
În rândurile func ționarilor Ministerului Cultelor, se crede c ă ministrul
Radu Roșculeț intenționează să “liberalizeze” acest departament. Astfel, dup ă
constituirea, în ultimul timp, a organiza ției liberale din minister, printr-o ședință
publică, la care a vorbit preotul Grigore Cern ăianu, director general, dup ă
demiterea preotului D. Veș temean[u] urmeaz ă demiterea, dac ă nu s-a f ăcut
cumva pân ă acum, a preotului Zaharia Mântulescu. Am discutat cu Zaharia, dar
nu mi-a spus nimic în aceast ă privință. Totuși, Zaharia, referindu-se la cazul D.
Veștemean[u], mi-a spus: “Ministrul î și face de cap. O s ă mă cert și eu rău cu el;
dar i le spun pe toate.”
Se afirmă că profesorul universitar I. D. Ștefănescu, “consilierul intim” al
Patriarhului Nicodim, este francmason ș i activeaz ă în Biseric ă împreun ă cu
doctorul Gheorghian, fost primar al Capitalei, prin influen ța pe care-o exercit ă
asupra șefului ei, Patriarhul Nicodim, conform unor dispozi țiuni primite. De
altfel, doctorul Gheorghian era, în 1933, pre ședintele Lojii Marelui Orient din
România, având colegi pe Voicu Ni țescu, Sever Dan, etc.
Duminică, 2 martie 1947, a vorbit în Catedrala romano-catolic ă Sf. Iosif,
în limba român ă, un prelat, despre “Via ța viitoare”. Dintru început, a subliniat c ă
în viața lui n-a avut o bucurie mai mare ca atunci când a vizitat de ținuții politici
din Aiud, printre care erau numai doi romano-catolici. To ți aceștia l-au primit cu
cântă ri corale. Printre ei, erau vreo 30 de generali și foști miniștri. Prelatul le-a
ținut o alocu țiune în care a subliniat că ei au fost judeca ți de oameni, după legi
omenești. Va veni îns ă o altă judecată, cea viitoare, care este cea dreapt ă. Apoi a
221
adăugat că știe bine că vorbele lui vor fi interpretate în diferite sensuri. El îns ă nu
se teme de nimic. Cei prezen ți au fost foarte impresiona ți.
Un anunț afișat la intrarea Catedralei Sf. Iosif anun ța că “Duminica a
doua din post (adic ă la 2 martie 1947) va vorbi Arhiepiscopul Cisar al
Bucureștilor …”
Patriarhul Nicodim este într-o stare foarte îngrijoră toare, din punct de
vedere mintal și fizic.
Croitoru, profesor de muzic ă, a fost primit de el în audien ță. După ce i-a
spus obiectul audien ței, Patriarhul, foarte surprins, l-a întrebat: “Da’ dumneata
cine ești? Cum te cheam ă? Și ce cauți aici?”; profesorul a r ămas foarte surprins.
După ce i-a spus din nou cine este, Patriarhul a spus: “Să vie profesorul” (I. D.
Ștefănescu) Profesorul se prezintă imediat și, după ce cite ște cererea
solicitantului, tare, ca s ă audă, Patriarhul îl întreab ă din nou: “Ei, ce vrea? Ce
scrie acolo?”, ca și când nu auzise nimic. Profesorul I. D. Ștefănescu pune
cererea pe birou, în fa ța Patriarhului, c ăruia-i dă tocul și-i dicteaz ă rezoluția,
cuvânt cu cuvânt. Patriarhul a scris-o întocmai.
Patriarhul asist ă cu mare greutate la slujb ă în Catedrala patriarhal ă. Din
această cauză, pentru el se oficiaz ă liturghia în paraclisul din Palat. De altfel, el
nu intră nici în paraclis, care este al ături de biroul lui, c ăci îi este greu s ă urce
scările, câteva trepte, ci șade pe un fotoliu, pe s ălița dintre birou și paraclis.
Zilele trecute, în timpul unei liturghii, diaconul a venit la Patriarh cu
cădelnița, zicând: “Binecuvânteaz ă, stăpâne!”; Patriarhul era cu capul în jos.
Diaconul a rostit din nou aceleaș i cuvinte, cu voce mai tare ș i, în cele din urm ă, a
strigat pur și simplu. Speriat, diaconul îi ridic ă încet capul; sfor ăia. L-a lă sat să
doarmă și slujba a continuat.
La 9 diminea ța, arhiereii Emilian Antal (Suceava) și Justinian Marina
(Iași) au fost primi ți în audien ță de preotul Grigore Cern ăianu, director general la
Culte.
În cercurile clericale se afirm ă că, atât timp cât Patriarhul se bucur ă de
încrederea sovieticilor, nimeni nu se va putea atinge de el spre a-l înlocui.
Arhiereul Eugen Laiu a format un cerc de prieteni, clerici, care se adun ă
la consfătuiri în casa preotului Niț ișor Cazacu, de la Biserica Bati ștei.
Arhiereul Emilian Antal, fiind în Capital ă, va face un parastas, cu sora sa,
Miluța Antal, Patriarhului Miron Cristea, mâine, sâmb ătă, 8 martie 1947. Întrebat
dacă vine la parastas, Emilian a spus: “Cât o mai fi Patriarhul Nicodim în Deal,
nu mai calc pe acolo.”
Dl. Verzea, șeful de cabinet al ministrului Cultelor, Radu Ro șculeț,
afirmă că Partidul Na țional-Liberal t ătărescian va activa în cadrul
222
departamentului Cultelor prin conferin țe și consfătuiri. Deocamdat ă, intenția
partidului este de a face numai simpatizan ți. De aceea, în minister s-a format
numai un comitet de conducere, care nu prime ște adeziuni din partea
funcționarilor. Verzea crede c ă acțiunea aceasta a lui va da rezultate bune.
Arhimandritul Narcis Luchian mi-a spus c ă “până la 1 august a. c.,
Mitropolitul Nifon Criveanu al Olteniei va fi Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române.” Știrea o deține de la Palatul Regal, prin secretara Reginei-mam ă Elena.
Cu prilejul parastasului oficiat pentru Patriarhul Miron, arhiereul
Veniamin Pocitan l-a întrebat, în fa ța Catedralei patriarhale, pe preotul Ni țișor
Cazacu de la Biserica Bati ștei, de sănătate. Acesta s-a plâns că preotul Madan l-a
reclamat Patriarhului Nicodim c ă nu-l prime ște la biseric ă, în calitate de preot
ajutător. Arhiereul Veniamin a spus c ă el n-ar primi nici un preot sau ierarh
refugiat, pentru c ă nu merită:
“Ăștia nu-s p ăstori, pentru c ă și-au părăsit turma în vremuri grele. Ce s-ar
fi ales de Biseric ă dacă preoții trimiși la primele comunit ăți creștine ar fi fugit de
frica păgânilor?” Erau prezen ți: arhiereul Eugen Laiu și arhimandritul Ghervasie
Crețu, mare eclesiarh, care l-au aprobat pe arhiereul Veniamin.
Luni, 10 martie 1947
În cercurile clericale se afirm ă că Petru Groza, primul ministru, are o
atitudine favorabil ă revenirii în scaun a Mitropolitului Nifon Criveanu, prin
reînființarea Mitropoliei Olteniei. Radu Roș culeț, ministrul Cultelor, este
împotriva reînfiin țării mitropoliei.
Miercuri, 12 martie 1947
Relativ la cauzele care au determinat ca Episcopul Antim Nica s ă nu mai
plece în America, acesta afirm ă că ele se datoresc, în bun ă parte, ac țiunii
ierarhilor ardeleni:
a) Ierarhii ardeleni au intervenit pe lâng ă Guvern, ară tând că, în cazul
când Episcopul Antim va pleca în America și nu va fi primit de românii de acolo,
ca șef religios al lor, el va fi nevoit s ă se înapoieze în ț ară. În acest caz, s-ar face
cheltuieli inutile; și cheltuielile ar putea fi f ăcute pentru a pleca un titular. Ei au
rugat Guvernul s ă amâne plecarea.
b) Între timp, Patriarhul Nicodim prime ște o telegram ă de la românii din
America, în care se arată că ei vor primi din țară, ca episcop, numai o persoan ă
apolitică.
223
Cât despre Episcopul Antim Nica, se afirm ă că este comunist din
Basarabia și-n prezent nu-l leag ă nimic de țară. El e un agent al Guvernului și ca
atare nu-l vor primi.
Episcopul Antim Nica afirm ă că telegrama a fost provocat ă de ierarhii
ardeleni.
Joi, 13 martie 1947
De când a fost numit secretar general al Ministerului Cultelor, d.
Huhulescu a avut o atitudine de expectativ ă față de preotul I. Vasc ă, celă lalt
secretar general, sub motiv c ă Vască e “omul” Patriarhului Nicodim.
Mai mulț i preoți din Capital ă, care se cred nedrept ățiți, au hotărât ca, în
curând, s ă meargă la Cancelaria patriarhiei și să-i dea afar ă pe consilierii
referenți, ca semn de protest contra ilegalit ăților pe care le comit ace știa.
Mitropolitul Nicolae Bă lan a primit o telegram ă din America. Ea e
semnată de doi preo ți, Simeon Mih ălțean și un altul, din Detroit, care, în numele
credincioșilor lor, afirm ă că la Congresul Bisericii Ortodoxe Române din
America, ce va avea loc la 6 iulie a. c., ei vor cere, ca episcop al lor, pe Teodor
Scorobeț de la Sibiu. Telegrama a fost r ăspunsul cablogramei trimis ă lui
Mihălțean de profesorul Octavian Mure șean[u] din ț ară, prin care-l ruga s ă ceară
ca episcop pe Scorobe ț, iar nu pe Antim Nica.
Patriarhul Nicodim și-a prezentat demisia din postul de șef al Bisericii.
Regele i-a primit-o, ră mânând s ă hotărască asupra ei, de comun acord cu
Guvernul. S-a hot ărât primirea demisiei, întocmindu-se și decretul de pensionare
a Patriarhului. Decretul a și fost semnat.
Patriarhul Nicodim este foarte supă rat pe profesorul I. D. Ș tefănescu, pe
care, în timpul unei discu ții, l-a dat afar ă din birou, învinuindu-l c ă l-a îndemnat
să facă lucruri care l-au pus într-o lumin ă neplăcută în fața Guvernului și a
opiniei publice.
În cercurile ierarhilor ardeleni, se d ă ca sigură știrea după care, în scurt
timp, Episcopul Nicolae Popovici va fi ales Patriarh al României. Dup ă plecarea
Patriarhului Nicodim, va fi loc țiitor arhiereul Emilian Antal.
Patriarhul Nicodim î și strânge în l ăzi lucrurile de pre ț din Palat, unde este
o activitate febril ă. Și pentru c ă ceea ce se petrece acolo nu se știe decât de
oamenii s ăi, Patriarhul l-a trimis pe c ălugărul-intendent al Palatului, Damian, la
Mănăstirea Neam ț, săptămâna trecut ă, cu autocamionul, s ă aducă alimente,
făgăduindu-i c ă, la înapoiere, îi va da un post de seam ă.
Pe de altă parte, oamenii de încredere ai Patriarhului Nicodim iau diferite
lucruri din Palat și le duc în ora ș.
224
Miercuri, 19 martie 1947
Ieri trebuia s ă aibă loc în Palatul patriarhal un banchet oferit membrilor
Guvernului de Patriarhul Nicodim. Di n motive necunoscute, banchetul a fost
amânat pentru o alt ă dată.
Ierarhii ardeleni manifest ă o vie nemul țumire față de situa ția care
domnește în Biseric ă și față de lipsa unei activit ăți pe teren social; aceasta din
cauza Patriarhului Nicodim, care nu mai poate activa. Fa ță de aceast ă situație,
ierarhii ardeleni sunt pentru autonomia Bisericii din Ardeal, pentru care lucru se
vor adresa Patriarhului ecumenic din Constantinopol.
Profesorul universitar I. D. Ștefănescu s-a prezentat cu demisia
Patriarhului Nicodim la Radu Roș culeț, ministrul Cultelor. Înmânându-i-o, a
adăugat că aceasta este un semn de protest contra atitudinii ministerului, care,
prin noua Lege de pensionare a clerului, nu-l excepteaz ă pe Patriarhul Nicodim.
Ministrul a ră spuns că va face tot ce-i va sta în putin ță pentru a satisface dorin ța
Patriarhului. Zicând acestea, a voit s ă pună cererea de demisie a Patriarhului în
sertarul biroului s ău, adăugând că o va supune Guvernului. I. D. Ștefănescu i-a
cerut cererea și a plecat cu ea. Șantajul e v ădit.
Vineri, 21 martie 1947
Ministrul Cultelor, Radu Ro șculeț, va rechema în curând de la Paris pe
Popescu, dirijorul corului Bisericii ortodoxe române de acolo și pe Burducea
(student), primul cumnatul, iar cel de-al doilea fiul preotului C. Burducea. Despre
aceștia doi exist ă la Ministerul Cultelor un dosar, format din reclama țiile și
rapoartele arhimandritului Teofil Ionescu, fost preot la Biserica ortodox ă română
din Paris. În postul de cânt ăreț și diacon urmeaz ă să plece la Paris un t ătărescian,
anume Ovidiu Caledoniu, care în prezent nu este înc ă diacon.
În Bucovina de Sud, ac țiunea romano-catolic ă de prozelitism în rândurile
credincioșilor ortodoc și înregistreaz ă succese remarcabile. Numeroase familii
băștinașe de români ortodoc și, printre care și intelectuali și persoane ale c ăror
strămoși au jucat un rol de seam ă în Biserica ortodox ă, au trecut la catolicism.
Patriarhul Nicodim l-a chemat la el pe arhimandritul diacon Firmilian
Marin, profesor la Seminarul Central din Capital ă și l-a întrebat dac ă dorește să-l
numească preot la Catedrală în locul r ămas vacant prin decesul arhimandritului
Filaret Jocu. Firmilian a r ămas surprins de gestul Patriarhului, cu atât mai mult cu
cât nu-și exprimase în fa ța cuiva dorin ța de a ocupa acest post. El a r ăspuns că
primește cinstea care i se face, mul țumindu-i.
Această propunere a Patriarhului face parte dintr-un plan întocmit de
profesorul I. D. Ș tefănescu, și anume: arhimandritul Firmilian este numit
deocamdat ă la Catedral ă, iar mai apoi î și va pune în joc toat ă influența pentru a-l
225
numi arhiereu-vicar patriarhal. În modul acesta, profesorul I. D. Ștefănescu
voiește ca, dup ă moartea Patriarhului, s ă aibă un sprijin la Patriarhie, pentru a- și
exercita func țiunile pe care le îndepline ște în prezent în Biseric ă.
Duminică, 23 martie 1947
Ieri, preotul P. Șerpe, consilier la mitropolie, a fost în audien ță la preotul
Grigore Cern ăianu, director general al Ministerului Cultelor, cu care a discutat o
jumătate de oră cu ușa încuiată.
După aceea, ambii au mers la ministru, Radu Ro șculeț, cu care s-au
întreținut o oră. Azi, preotul Cernă ianu a fost la Catedrala patriarhal ă, apoi în
audiență la Patriarh, împreun ă cu preotul P. Șerpe.
Aceasta este acț iunea Patriarhului pentru a-l numi pe preotul P. Șerpe
vicar patriarhal.
Între Patriarhul Nicodim și ierarhii ardeleni, în frunte cu Mitropolitul
Nicolae B ălan, se duce o lupt ă aprigă, tacită, pentru ocuparea Scaunului de
episcop al românilor din America, pe care fiecare din cei doi ierarhi îl disput ă
pentru un favorit al s ău.
Patriarhul Nicodim, v ăzând, pe de-o parte, c ă Episcopul Antim Nica, pe
care el l-a numit ca delegat, n-a putut pleca în America, iar pe de alt ă parte
văzând că ardelenii flutur ă numirea arhiereului Teodor Scorobe ț (Trandafir), a
dat un comunicat prin pres ă, care precizeaz ă că:
“Delegația P. S. Episcop dr. Antim Nica la conducerea Episcopiei
ortodoxe române din America n-a încetat … Delega ția … este valabil ă.”
Acest comunicat este foarte semnificativ pentru precizarea stadiului
luptei Nicodim-B ălan. Grigore Spiru, “omul” Patr iarhului, mi-a spus: “Patriarhul
e foarte sup ărat pe chestia Scorobe ț.”
Se confirm ă știrea că Patriarhul Nicodim a demisionat, demisia primit ă,
decret semnat în acest sens. Nepublicarea decretului se datore ște următorului
fapt:
Se așteaptă vizita în România, pân ă la data de 15 mai a. c., a Patriarhului
Alexei al Moscovei, pe care Patriarhul Nicodim îl prime ște, căci Alexei îi
întoarce vizita pe care acesta a f ăcut-o în Rusia Sovietic ă.
După aceea, se crede că demisia Patriarhului va fi dat ă publicității în cel
mai scurt timp și se va institui o Locotenen ță patriarhal ă până la alegerea unui
nou titular.
Numai dac ă Nicodim nu se va folosi de prezenț a Patriarhului Alexei
pentru a reveni asupra demisiei ș i să i se anuleze.
226
Arhiereul Justinian Marina de la Ia și locuiește, când vine în Bucure ști, la
avocatul Nicolau Grigore, strada Justi ției.
Nicolau este consilier al Sec ției economice a Mitropoliei Moldovei, îns ă
stă tot timpul cu familia în Capital ă, ca observator al lui Marina.
Oboseala fizic ă și intelectual ă a Patriarhului Nicodim apare tot mai
evidentă.
Preotul I. Vasc ă s-a prezentat la el în audien ță pentru a-i ară ta lucrarea în
manuscris asupra că lătoriei lui la Moscova (aproape 150 de pagini). Patriarhul a
ascultat pu țin și apoi a adormit, spre uimirea lui Vasc ă, secretar general la Culte.
În ceea ce prive ște lucrarea, Patriarhul a f ăcut apoi unele obiec țiuni,
cerându-i lui Vasc ă să nu scrie o serie de lucruri. Vasc ă s-a opus, spunând că nu
poate să nu scrie ceea ce s-a petrecut, aceasta chiar împotriva voinț ei Patriarhului,
fiindcă a fost acolo și cunoaște problema.
Preotul Todicescu (Ia și?)82 s-a prezentat Patriarhului, cu un deputat, spre
a-i expune unele dolean țe. În timpul discu ției, Patriarhul a adormit în fotoliu. Cei
doi, uimiți, au început s ă tușească până ce l-au de șteptat. Patriarhul, care pă rea că
se deșteptase dintr-o stare de letargie, i-a întrebat cine sunt ei și ce caută în biroul
lui. După răspunsul celor doi, Patriarhul le-a spus s ă-și expună dorințele.
După audiență, cei doi au fost în audien ță la primul ministru, c ăruia i-au
expus indigna ți cele întâmplate.
Se precizeaz ă din nou c ă Patriarhul țării nu este exceptat de la
pensionare, de noua Lege a Cultelor. În acest scop, referatul respectiv a fost
întocmit de preotul I. Vasc ă, secretar general la Culte și de preotul Liviu Stan,
acesta din urm ă fiind acela care a adus motivele de ordin canonic. Precizarea
aceasta este în contradic ție cu declara ția ministrului Cultelor, Radu Ro șculeț
(Universul, nr. 40, de joi, 20. 2. [1]947), care afirm ă: “Ca un omagiu pentru
meritele cu totul excep ționale, Î. P. S. Patriarhul Nicodim a fost exceptat de la
prevederile aceste legi” (de pensionare la vârsta de 70 de ani; numai dac ă nu se
va petrece din nou ceva în culise).
Luni, 24 martie 1947
În legătură cu situația Patriarhului Nicodim, se precizeaz ă:
Demisia acestuia – care a fost primit ă și rezolvată printr-un decret de
pensionare – era gata de publicat în Monitorul Oficial și urma să se publice dup ă
vizita pe care trebuie s-o fac ă în curând la Bucureș ti Patriarhul Alexei. Se afirm ă
însă că Patriarhul Alexei nu va mai face această vizită, din diferite motive. Unul
82 Paranteză D. V. (n. e.)
227
din ele: la Bucure ști i s-ar preg ăti o manifesta ție ostilă. Ca atare, Petru Groza,
primul ministru, are convorbiri cu Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului. În
acest scop, el a plecat la Sibiu împreun ă cu preotul Liviu Stan, consilierul s ău,
pentru a g ăsi soluția primirii Patriarhului Alexei.
Plecarea Patriarhului Nicodim din scaun este o chestiune de zile.
După plecarea Patriarhului Nicodim, locotenen ța va fi încredin țată
arhiereului Emilian Antal de la Suceava, ca o r ăsplată din partea lui Emil
Bodnă raș, pentru prigoana la care a fost supus Antal din partea lui Nicodim. Vor
urma apoi alegeri de ierarh i în scaunele vacante: la Ia și, prin pensionarea și
retragerea Mitropolitului Irineu Mih ălcescu, ar urma să fie ales Episcopul
Nicolae Popovici al Oradei, iar la Suceava, arhiereul Emilian Antal, în prezent
locțiitor. Apoi, Episcopul Nicolae Popovici, din postul de Mitropolit al Moldovei,
urmează să fie ales Patriarh.
Ieri, pe culoarul de la intrarea în Tipografia C ărților Biserice ști, strada
Principatele Unite, arhimandritul Vasile Vasilache îi spunea lui Grigore Spiru c ă
se mută cu locuin ța în Palatul patriarhal, c ăci va fi numit vicar patriarhal și
hirotonisit arhiereu. (Cam problematic.)
Joi, 27 martie 1947
Se afirmă, cu preciziune, c ă profesorul I. D. Ș tefănescu se ocup ă cu
traficul de influență . El a cerut unui preot din provincie suma de patruzeci de
milioane lei pentru ca s ă obțină de la Patriarh transferarea lui în Capital ă. Cum,
între timp, pentru aceea și parohie s-a ivit un alt candidat, profesorul și-a mărit
pretențiile la suma de optzeci milioane lei. Tranzac ția se va face în curând.
Întrebat primul candidat dac ă îi convine s ă dea suma de 80 milioane lei
pentru o parohie din Bucure ști, el a ră spuns afirmativ, deoarece sunt preo ți bogați
în Capital ă, ca de exemplu preotul Toma Chiricu ță (Biserica Zl ătari), care câș tigă
de la parohie 20 de milioane lei pe lun ă.
Patriarhul Nicodim a invitat la dejun pe frunta șii liberali br ătieniști și pe
țărăniștii maniști din Capital ă, pentru a se asigura în eventualitatea unei
schimbări politice în guvern. Cei invita ți au dat urmare invita ției Patriarhului.
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu i-a ridicat toate atribu țiile pe care i le
dase, la vreme, vicarului s ău, arhiereul Justinian Marina.
Duminică, 23 martie a. c., a avut loc alegerea unui epitrop la Seminarul
Nifon din Capital ă, în persoana monseniorului Gheorghe Ionescu. Dup ă alegere,
acesta a oferit o mas ă copioasă la seminar. Cu acest prilej, a schi țat programul
său pentru viitor:
228
– procurarea unui camion ș i a unui tractor pentru muncile agricole și
cultivarea lumini șurilor din pă durile seminarului.
A cerut, în acela și timp, s ă fie însă rcinat cu administrarea bunurilor
școlii.
Avocatul Puiu L ăzărescu l-a comb ătut pentru faptul c ă vrea să introducă
reforme în “tradi ționala” organizare a școlii.
Profesorii au primit cu o vie satisfac ție declara țiile noului epitrop.
Vineri, 28 martie 1947
Într-o discu ție pe care am avut-o cu arhiereul Veniamin Pocitan, vicar
patriarhal, acesta mi-a spus c ă a renunțat cu totul la voinț a sa, deoarece Patriarhul
vrea să și-o impun ă pe a sa în orice problem ă, indiferent dac ă e bună sau nu. Cât
despre Sinod și activitatea lui, a afirmat c ă el nu merit ă altceva decât s ă vină
civilii cu bâtele și să-i alunge din Palatul patriarhal pe ierarhi, pentru ca astfel,
Biserica s ă se scoale din letargia în care zace.
Luni, 31 martie 1947
Se confirm ă știrea dup ă care Patriarhul a avut invita ți la dejun, în
ultimele zile, frunta și din Capital ă ai partidelor naț ional-liberal br ătienist și
național-țărănist, cu participarea lui Ion Mihalache.
Ziarul Tribuna Româneasc ă din Bucure ști a publicat o serie de articole în
care se aduc acuza ții grave Mitropolitului Irineu Mih ălcescu al Moldovei, în
legătură cu așa-zisa dispari ție din palatul s ău a unor lucruri, în timpul evacu ării.
Autorul articolului, Olteanu, este dl. R ădulescu-Cerna. El constituie o manevră a
arhiereului Justinian Marina pentru ca, prin compromiterea lui Irineu, s ă-l
silească pe acesta s ă demisioneze și apoi să-i ia scaunul.
Joi, 3 aprilie 1947
Arhiereul Justinian Marina este autorul moral și material al campaniei de
presă din ziarul Tribuna Româneasc ă împotriva Mitropolitului Irineu Mih ălcescu
al Moldovei. Pe lâng ă altele, un indiciu în acest sens îl constituie și faptul c ă
deputații care s-au ocupat în Parlament de “cazul” Irineu sunt, afar ă de unul
(Anton Alexandrescu) na țional-țărăniști, partid din care face parte ș i arhiereul
Marina.
Profesorul I. D. Ș tefănescu a fost invitat de Facultatea de Litere a
Universităț ii din Paris s ă ocupe catedra de Istoria artelor, ră masă vacantă prin
229
decesul titularului. Ștefănescu încearc ă să plece în Fran ța, mai ales c ă a fost
obiectul unei interpel ări în Camera Deputa ților din Capital ă.
Alex. Gobjil ă, funcționar la Patriarhie, s-a exprimat c ă, dacă prof.
Constantinescu-Ia și (cumnatul s ău) era în țară (acum e la Cairo, la un congres
parlamentar), nu izbucnea în pres ă cazul Mitropolitului Irineu Mih ălcescu. Prof.
Constantinescu-Ia și este acela care, după părerea lui Gobjilă , a temperat pân ă
acum zelul presei de a se ocupa de racilele Bisericii.
Vineri, 4 aprilie 1947
Patriarhul se afl ă într-un foarte mare impas, cauzat de situaț ia creată
profesorului I. D. Ș tefănescu, situa ție care-l vizeaz ă și pe el, dac ă nu chiar pe el,
afirmă paladinii lui. Ca atare, pentru a închide această problemă, el face toate
demersurile pe lâng ă cine crede c ă-i poate fi de folos. Astfel, a trimis Anei
Pauker o scrisoare, semnat ă proprio manu , în care, dup ă ce îi elogiaz ă activitatea,
personalitatea și rolul pe care-l joac ă în statul român, arată eforturile pe care le-a
făcut el pentru Guvern (binecuvântâ nd Parlamentul democrat, mergând la
Moscova), pentru ca acum, drept ră splată , să fie părăsit de toți, fără putința de a-l
apăra pe profesorul I. D. Ștefănescu împotriva atacurilor al c ăror obiect este. O
roagă deci să-l ajute în acest sens. Ana Pauker a men ționat pe scrisoare c ă nu este
de competen ța ei ș i a trimis-o Pre ședinției Consiliului de Mini ștri.
Preotul Banu, de la Biserica Spirea Nouă din Capital ă este acela c ăruia
prof. I. D. Ș tefănescu i-a cerut suma de optzeci milioane lei pentru ca s ă fie numit
slujitor la sus-numita biseric ă, de unde urma s ă fie mutat.
Trușcă, comisar în Prefectura Poli ției Capitalei, [a spus] c ă lui Gheorghe
Tătărescu, [vice]pre ședintele Consiliului de Mini ștri, i s-a f ăcut, de c ătre
Siguranță, o descindere. I s-au r ăscolit toate lucrurile, în c ăutare de documente
compromi țătoare.
Trușcă afirmă că a fost și el de față, apoi a venit la Patriarhul Nicodim și
l-a făcut atent, atât pe el, dar mai ales pe profesorul I. D. Ștefănescu, să nu aibă
ceva compromi țător în Palat.
Se constată că doamna profesor I. D. Ștefănescu frecventeaz ă zilnic
slujbele ce se fac în Catedrala patriarhal ă, unde se roag ă și aprinde lumân ări.
Obiceiul nu este vechi, ci de câteva zile, de când so țul ei a fost obiectul unei
interpelări în Camera Deputa ților. Rugăciunea de circumstan ță confirmă unele
știri.
Monseigneur -ul Vladimir Ghica i-a atras aten țiunea arhidiaconului Tu ță
M. Nica s ă nu mearg ă la conferin țele religioase de la Ateneul Român, organizate
chiar de el sub egida AGRU-lui (Asocia ția General ă a Românilor Uni ți),
230
deoarece ele sunt considerate ca manifest ări reacționare, iar cei ce le frecventeaz ă
sunt filați de Siguran ță.
Sâmbătă, 5 aprilie 1947
Ieri a avut loc, la Tribunalul Ilfov, judecarea unui proces între Patriarhie
și eforia Kretzulescu din Capital ă. În timpul dezbaterilor, prof. univ. Hanibal
Teodorescu, ap ărătorul eforiei, a afirmat, în plină ședință, că “Patriarhul Nicodim
este un bandit ș i un escroc”, deoarece a înc ălcat drepturile eforiei, p ăgubind-o pe
aceasta cu câteva milioane lei, cu mul ți ani în urm ă.
Duminică, 6 aprilie 1947
Azi, Cercul de educa ție integrală , al cărui președinte este Grosu, a ținut o
nouă conferință la Funda ție, tratând despre “Patimile Domnului”. A conferen țiat
Wurmbrandt, care, îmbr ăcat în hain ă neagră, lungă , a explicat patimile lui Iisus,
după proiecțiuni, cu concluzii la fiecare scen ă, pentru via ța obștească, adică
fiecare poate fi un fiu al lui Dumnezeu “chiar în clipa aceasta, dac ă se hotărăște”.
După două-trei tablouri-proiec țiuni, urma o cântare, executat ă minunat de
o tânără, acompaniat ă la orgă .
Din expunerea lui Wurmbrandt se poate conclude c ă Cercul de educa ție
integrală face prozelitism, sectarism, când afirm ă: “iată cum îl hule ște poporul pe
Hristos, în frunte cu preo ții”, etc.
Apoi a vorbit Grosu, care, cu un accent ardelenesc și pe un ton extrem de
furios, cu țipete asurzitoare, a spus c ă Cercul de educa ție integral ă, al cărui
președinte este, “nu face politic ă, fiindcă, dacă ar fi făcut, n-ar fi existat pân ă azi,
din 1907, când a fost înfiin țat”, pentru ca mai apoi s ă fie întă rit de îns ăși
semnătura Regelui Ferdinand.
Din cauza furiei și a tonului cu care vorbea, majoritatea auditoriului a
părăsit sala și balcoanele, care erau ticsite; apoi a f ăcut apel la ajutorul b ănesc,
benevol, al celor din sal ă, pentru ca “aceste conferin țe să-l vesteasc ă pe Hristos în
toată țara și până la marginile p ământului.”
La ieșire, doi oameni nevoia și chetau pentru cerc. Conferin țele continu ă.
Preotul Stratulat, de la Bi serica Spirea Veche din Capital ă, a fost
suspendat de Patriarh, în urma conflictului avut cu colegul s ău, preotul Banu, de
la aceeași biserică. Și pentru c ă preotul Stratulat afirm ă că e nevinovat, a epuizat,
cu fruntea sus, toate că ile, pentru ca s ă revină în post. În urma demersurilor
făcute, Radu Roș culeț, ministrul Cultelor, i-a trimis o adres ă prin care-i face
cunoscut c ă este reintegrat în post și, în termen de cinci zile, s ă se prezinte la
parohie. Patriarhul Nicodim intervine și ordinul ministrului nu se execut ă.
231
Zilele acestea, preotul Maxim, consilier referent la Sec ția administrativ ă
a Mitropoliei, l-a chemat pe preotul Stratulat la Cancelarie și i-a făcut cunoscut s ă
meargă la Patriarh, c ăruia să-i ceară iertare, dac ă vrea să fie reintegrat, atr ăgându-
i atențiunea să fie însoțit, neapărat, de ministrul Cultelor.
Preotul Stratulat, interesându-se de motivele condiț iei puse – de a merge
cu ministrul -, a conchis c ă Patriarhul vrea să -l serveasc ă pe ministru cu
reintegrarea în post a sa, pentru ca, în schimb, s ă-i ceară sprijinul în favoarea
profesorului I. D. Ș tefănescu, problem ă în rezolvarea c ăreia ministrul are un rol
de seamă.
De altfel, preotul Stratulat a hot ărât să porneasc ă la lupta făț ișă cu
Patriarhul. În acest scop, strânge orice act compromiță tor la adresa Patriarhului,
căutând, în acela și timp, să reconstituie dosarul acestuia de la Ministerul Cultelor,
care a disp ărut. El întocme ște un memoriu pentru a-l prezenta Sinodului, apoi, în
copie, îl va trimite Patriarhului și tuturor ierarhilor, pentru a i se face dreptate.
Miercuri, 9 aprilie 1947
Legea pension ării clerului va apare în curând, în urma accept ării
Patriarhului Nicodim de a semna.
Joi, 10 aprilie 1947
Scandalul de la Tribuna Româneasc ă a lui Ră dulescu-Cerna continu ă.
Clerul este revoltat de cele relatate.
Deocamdată , Vasile Vasilache r ămâne cu rangul de arhimandrit-vicar
patriarhal, până când Patriarhul va g ăsi momentul potrivit de a-l propune
Sinodului la arhierie. Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor, a semnat decizia de
numire în postul de mai sus a lui Vasilache.
Într-un timp relativ scurt (9-10 zile), primul ministru Petru Groza l-a
vizitat pe Patriarh de trei ori. Vizitele au avut ca obiect semnarea Legii
pensionării clerului de c ătre Patriarh, ceea ce el condi ționează de rezolvarea
cazului profesorului I. D. Ștefănescu în favoarea lui.
Patriarhul a acceptat și legea va apare în curând.
Luni, 21 aprilie 1947
Mitropolitul Tit Simedrea are rela țiuni strânse cu Partidul Na țional-
Țărănesc. Vizite la Ion Mihalache – vizeaz ă Scaunul de patriarh, dac ă Maniu nu
preferă un ardelean.
232
Arhieria lui Vasile Vas ilache este din nou la ordinea zilei. Patriarhul
Nicodim voie ște s-o rezolve, de data aceasta, că utând să profite la maximum de
apropiata vizit ă a Patriarhului Alexei (20 mai) al Moscovei, în România, cerând
concesii Guvernului.
Iată atmosfera creat ă în Biseric ă de campania de presă dusă de arhiereul
Justinian Marina contra Mitropolitului Irineu Mih ălcescu:
I. Ierarhii
a) Cei care sunt oameni de mic ă importan ță, în ceea ce prive ște cultura și
activitatea și care au pe con știință diferite metehne, manifest ă o mare îngrijorare,
deoarece se aș teaptă la o eventual ă trecere a lor ș i a faptelor lor prin fa ța
obiectivului opiniei publice, obiectiv pe care l-ar declan șa o campanie de pres ă.
b) Cei care reprezint ă, în parte, câte o personalitate, fiecare din ei
consideră această campanie de presă ca un instrument de purificare a ierarhiei
bisericești de elementele care-o compromit.
II. Clerul de mir
a) Mulț i clerici aprobă campania de pres ă, considerând c ă Mitropolitul
Irineu e vinovat.
b) Unii cred c ă timpul va face dovada nevinovăț iei Mitropolitului Irineu.
Oricum, ierarhia nu manifest ă vreo preocupare v ădită, din care să rezulte,
dacă nu să țâșnească interesul de “cast ă” sau de Biseric ă, în problema Irineu-
Marina, dup ă o perioad ă în care Biserica, în neputincio șia slujitorilor ei în
câmpul misionar, era promotoarea acț iunii de constrângere a sectan ților prin for ța
armată.
Sâmbă tă, 19 aprilie a. c., Mitropolitul Nifon Criveanu, fost al Craiovei, a
plecat, cu cei doi nepoț i ai săi, la Craiova, unde va r ămâne câteva zile la rudele
sale. Apoi, va merge în satul să u natal, Sl ătioara, jude țul Romana ți, unde va sta
peste o lun ă.
Înainte de a pleca din Bucure ști, Nifon a fost primit în audien ță de Rege.
În urma acestui fapt și al sprijinului promis de că tre diferiți oameni politici, Nifon
este foarte optimist pentru situa ția lui viitoare și a plecat foarte voios.
Joi, 24 aprilie 1947
Față de campania dus ă de ziarul Tribuna Româneasc ă împotriva
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu, acesta a c ăutat să-l convingă pe Patriarh c ă nu
este vinovat. Patriarhul s-a interesat de cazul de la Ia și. Cel care l-a convins pe
Patriarh c ă Irineu e vinovat este preotul Cosma, fost consilier al lui Irineu la Ia și,
la Secția economic ă. Patriarhul a spus: “Eu nu pot ap ăra pe un om vinovat.
Treaba lui, s ă se descurce singur.” Se crede c ă singura solu ție a scandalului de la
233
Iași este demisia lui Irineu. Mitropolitul Irineu a chemat la reș edința sa
mitropolitană din Iași numero și clerici din localitate, rugându-i s ă recunoasc ă
faptul că Teodor Petreanu, intendentul Palatului, un bandit, nu e vinovat. Unii
clerici i-au satisf ăcut dorința.
Azi a avut loc, în Palatul patriarhal, a doua ședință a Sinodului
permanent, sub pre ședinția Patriarhului Nicodim. Au participat to ți ierarhii din
Vechiul Regat (exclusiv Episcopul Lucian Triteanu al Romanului) și Episcopul
Nicolae Popovici al Oradei (se vede calitatea lui de observator). To ți au fost
reținuți la dejun de Patriarh. Dup ă-amiază, a mai avut loc o ședință și cu aceasta
Sinodul și-a încheiat lucr ările. Clerul are impresia c ă Sinodul nu poate rezolva
nimic concret, din cauz ă că membrii lui “sunt lipsi ți de personalitate” ș i, ca atare,
nu se așteaptă la nimic bun. În Sinod s-a pus problema campaniei de pres ă contra
Mitropolitului Irineu și s-a ajuns la concluzia c ă acesta nu este vinovat.
Unii sinodali cred c ă această absolvire a Mitropolitului Irineu va avea ca
efect dezl ănțuirea unei noi campanii de pres ă, mai puternice, al c ărei obiect vor fi
și alți ierarhi și însuși Patriarhul, care, îns ă, crede că va fi cruțat până după vizita
Patriarhului Alexei în România. Cât despre cei de la Tribuna Româneasc ă,
Grigore Spiru, șeful Serviciului de pres ă al Patriarhiei, a spus, în leg ătură cu
cererea lor ca Irineu s ă fie îndep ărtat din Sinod:
“N-am vorbit eu cu ei s ă-l lase în pace de-acum? S ă vezi ce-am s ă le
fac!”
Zvonuri din public:
1. S-a încercat un atentat împotriva Regelui Mihai I. Atentatorul a fost
generalul Vasiliu-R ășcanu. Acesta s-a prezentat Regelui și i-a expus misiunea pe
care o are, întrebându-l în fa ța acestei situaț ii ce să facă, el înțelegând s ă rămână
credincios dinastiei. Regele i-a r ăspuns să facă ceea ce a fă cut generalul R ădescu,
adică să fugă în străinătate.
2. Gheorghe Tă tărescu a fost împu șcat de comuni ști în umăr pentru c ă s-a
opus satisfacerii unei dorinț e a sovieticilor în leg ătură cu armata român ă.
3. Între 1-15 mai, România va proceda la aplicarea m ăsurilor pe care le-a
luat Bulgaria în ceea ce prive ște înlocuirea monedei. Noua moned ă ar urma s ă se
numească “Dac”, cu subdiviziunea lui, “Roman”.
Vineri, 25 aprilie 1947
Monseniorul Vladimir Ghica, în cadrul ac țiunilor de prozelitism printre
ortodocși, a făcut o vizit ă arhimandritului Vasile Vasilache, la M ănăstirea Antim,
asistând și la o ședință a ciclului de conferin țe organizat de acesta din urm ă. Cu
Vasilache a discutat banalit ăți.
234
Clerul ortodox român se a șteaptă la separarea Bisericii de Stat, f ără a
indica motivele. În acest caz, el va trebui s ă activeze intens în parohie; altfel cum
va trăi?
Sâmbătă, 26 aprilie 1947
Azi, Mitropolitul Irineu Mih ălcescu a fost în audien ță la Patriarhul
Nicodim. Apoi va merge la Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor și la Lucre țiu
Pătrășcanu, ministrul Justi ției.
Mitropolitul Irineu afirm ă pretutindeni c ă este nevinovat, dar ș i îndurerat
din cauza campaniei de pres ă pornită contra lui. Dup ă clarificarea pe care-o va
face ancheta, Irineu se va retrage din scaun.
Sinodul permanent din 24. 4. a. c., fiind sesizat de o întâmpinare scris ă a
Mitropolitului Irineu, cu toate c ă n-a fost sesizat de altcineva pe cale oficial ă, [a
hotărât] să înființeze o comisie de anchetă . Din comisie face parte un ierarh,
alături de reprezentan ții ministerelor: Culte, Justi ție, Interne. Dup ă depunerea
raportului, Sinodul va aviza.
Arhiereul Justinian Marina a trimis o not ă Ministerului de Interne în care
arată că arhiereul Emilian Antal este oportunist, nesincer și desfășoar ă o
activitate de duplicitate în rela țiile lui cu Guvernul.
Luni, 28 aprilie 1947
În urma apelului f ăcut clerului moldovean de Mitropolitul Irineu
Mihălcescu pentru ap ărarea lui Teodor Pietreanu și a lui, s-a prezentat la
Ministerul Cultelor o delega ție format ă din preoț ii Petre Chiric ă, Mihail
Acatrinei, al ți doi clerici și domnul Gheorghe Sârbu, directorul cancelariei
Mitropoliei Moldovei. Ei au depus un memoriu. După înapoierea lor la Ia și,
preoții Chirică și Acatrinei ș i Gh. Sârbu au fost aresta ți și aduși la Văcărești.
Ceilalț i doi clerici sunt c ăutați de poliție.
În Sinodul permanent care a avut loc zilele acestea, s-a pus problema
rechemării de la Ia și a arhiereului Justinian Marina, ca unul care s-a f ăcut vinovat
de campania de pres ă contra Mitropolitului Irineu, chiriarhul s ău. Totuș i, nu s-a
hotărât nimic pân ă acum în aceast ă problemă.
Marți, 29 aprilie 1947
În după -amiaza zilei de azi a avut loc, la sediul Societ ății Ajutorul a
clerului ortodox român, o ședință sub președința preotului Eugen B ărbulescu,
președintele Societ ății, cu participarea a numero și preoți, printre care: pr. Stoica
Ionescu (Sf. Vineri-Herasca), Gheorghe Diculescu (Popa Nan), Cucuijna
235
(Mavrogheni), Gheorghe Popescu (Sf. Pantelimon), Petre Popescu ( Șoseaua
Giurgiului), Stanciu (Sf. Nicolae Vl ădica), Hagiu, Gagiu (de la Uniunea Preo ților
Democraț i), Ștefan (Consiliul Central Bisericesc), arhimandritul Veniamin
Zaharia83, Savin.
După ce preotul E. Bă rbulescu a evocat memoria preo ților din Capital ă
decedați în ultimul timp, s-a trecut la ordinea de zi:
1. Majorarea cotiza țiilor membrilor Societ ății clerului pentru ajutorul de
moarte, de la 1000 la 10.000 lei.
2. Paracliserii s ă fie plătiți de comune, ca și servitorii clerului.
3. Distribuirea produselor ra ționalizate date de economatul Ministerului
Cultelor pentru cler; s ă se distribuie prin cooperativa preo țească.
Ministerul Cultelor nu arat ă solicitudinea cuvenită față de cler. Preotul
Stanciu ap ără ministerul și acuză cooperativa clerului de lipsa complet ă de
activitate.
4. Preotul B ărbulescu a ar ătat că în presă se duce o vie campanie contra
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu, profesorul erudit și ierarhul de frunte. Lovitura
vizează Biserica; deci, clerul nu poate sta indiferent.
Preotul Gh. Popescu, de la Biserica Pantelimon, roag ă pe cei de fa ță să-i
spună , dacă știu, cine-i autorul articolelor. Preotul Petre Popescu, din Șoseaua
Giurgiului, r ăspunde că, întâlnindu-se cu un ziarist de la Drapelul , l-a întrebat
ce-i cu campania de pres ă contra Mitropolitului Irineu. Ziaristul i-a r ăspuns că
acolo e o problem ă mai mare. Apoi, preotul a ar ătat că cineva a voit s ă ia din
odoarele Mitropoliei Moldovei și să le trimită undeva. Mitropolitul Irineu, ca s ă
le salveze, le-a asc uns (“le-a dosit”) ș i așa s-a pornit campania contra lui.
Voci: “Cine? Unde?”
Alte voci: “Ei unde! În China!”
Preotul Petre Popescu vrea s ă continue. Preotul Stoica Ionescu intervine
și-l întrerupe pe P. Popescu, care se a șează pe scaun, spunând c ă “problema
aceasta este de competenț a Sinodului, al c ărui rezultat trebuie s ă-l așteptăm.”
Preotul Cucuijna vorbe ște în acela și sens.
Preotul E. B ărbulescu încheie discu ția, subliniind c ă clerul ia act cu
indignare de campania de pres ă contra Mitropolitului Irineu și așteaptă rezultatul
anchetei sinodale.
Un preot a protestat c ă învățătorilor li s-au dat carnete de clasa I pe CFR,
iar preoților de clasa a II-a.
83 Corect: Valerian Zaharia (n. e.)
236
Joi, 1 mai 1947
În ultima vreme a avut loc Adunarea generală a Comitetului de
conducere și a membrilor cooperativei clerului ortodox, situat ă lângă Patriarhie.
Clericii erau – ca de obicei la adun ările lor – în num ăr foarte mic, în timp ce
cântă reții, în num ăr foarte mare. În urma unor discu ții asupra conducerii
cooperativei, clerul a propus ca 1/3 din membrii Comitetului de conducere a
cooperativei s ă fie cântăreți bisericești. Aceștia din urm ă au protestat împotriva
relei conduceri a cooperativei, precum și a propunerii de 1/3, cerând s ă li se dea
în mâinile lor conducerea efectiv ă a cooperativei, unde s ă nu mai fie nici un
cleric. Aceast ă atitudine a stârnit indignarea clerului, care s-a opus cu
înverșunare. Problema ră mâne deschis ă.
Tipografia C ărților Biserice ști se află într-o foarte grea situa ție
financiară. Ea nu mai poate face fa ță plăților noilor salarii ale muncitorilor, fixate
de Confedera ția Generală a Muncii. În acest scop, preotul D. Cristescu, directorul
Tipografiei, le-a vorbit munc itorilor, expunându-le situa ția și conchizând c ă
soluțiile sunt dou ă: închiderea tipografiei sau trecerea direc ției ei în mâinile
muncitorilor. Ace știa, însă, au spus c ă nu-și asumă o astfel de r ăspundere,
deoarece sunt tipografii, ca “Eminescu”, care nu-ș i pot plăti datoriile … Preotul
Cristescu s-a prezentat Patriarhului Nicodim pentru a-ș i expune problema.
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu crede că Teodor Petreanu, fostul s ău om
de încredere, care, de altfel, l-a compromis, ia atitudine contra lui, trecând de
partea celor ce duc cunoscuta și răsunătoarea campanie de pres ă, prin ziarul
Tribuna Româneasc ă, împotriva lui.
Duminică, 4 mai 1947
În Palatul patriarhal se fac preg ătiri pentru primirea Patriarhului Alexei.
În acest scop, s-a adus în sala de bibliotecă din fundul Palatului, de lâng ă
dormitorul Patriarhului, o mas ă mare, acoperit ă cu cristal, care se g ăsea într-o
altă parte lâng ă scara de marmur ă. S-au cump ărat tacâmuri. Arhimandritul
Bălăiță a fost însă rcinat de Patriarh cu procurarea alimentelor. Se preg ătesc
tacâmuri pentru un num ăr de 40 de persoane.
Patriarhul Alexei, împreun ă cu suita sa, vor locui la un hotel din Capital ă,
prin grija Primarului municipiului Bucure ști, generalul V. Dombrovski.
Ministerul Cultelor este cel care suportă cheltuielile ce se vor face în leg ătură cu
vizita Patriarhului Alexei al Moscovei.
Vizita Patriarhului în România este programat ă de minister pentru 14
zile. La sosire, Patriarhul nu se va opri la Ia și, ci va merge direct la Bucure ști. În
timpul șederii în țară, va vizita m ănăstirile Curtea de Arge ș și Neamț (va rămâne
237
trei zile), apoi ora șele Sibiu (cu recep ție dată de Mitropolitul N. B ălan), Cluj,
Timișoara, Arad, etc.
Translatori oficiali vor fi preoț ii Madan și Severin (ambii originari din
Basarabia).
Preotul C. Coman a predicat în biseric ă, făcând cunoscut credincioș ilor
că este acuzat pe nedrept. Unul din cântă reți a propus ca cei de fa ță să semneze
un memoriu în care s ă arate (banalul punct de sprijin) c ă sunt mul țumiți de felul
cum îi păstorește preotul Coman. Propunerea a r ămas fără efect.
Luni, 5 mai 1947
Sâmbă tă, 3 mai a. c., preotul C. Coman, de la Biserica Sf. Treime-
Ghencea și consilier referent al Sec ției culturale a Arhiepiscopiei Bucure știlor a
fost cercetat la Tribunalul Ilfov, la Cabinetul 3 Instruc ție pentru trei învinuiri, în
urma unei reclama ții făcute de un fost consilier parohial, și anume:
1. Delapidare de bani.
2. Fals în acte publice.
3. Trafic de infuență și luare de mită .
1. Delapidare de bani . Însemnate sume din cele depuse de credincio și
pentru fondul de pictare a bisericii unde este paroh ș i le-a însu șit, fără a elibera
chitanțele cuvenite.
2. Fals în acte publice . Pentru a-l numi pe nepotul s ău (ceea ce a și
reușit să facă) preot la biserica unde p ăstorește el, a falsificat procesul-verbal al
consiliului, menț ionând că nepotul s ău este o somitate în lumea teologic ă.
3. Folosindu-se de situa ția de consilier, a influenț at pe Patriarh la
numirile de preoț i, plasându- și favoriț ii, care, în schimb, îi aduceau acas ă “toate
bună tățile”.
Martori
Pentru primul punct a depus ca martor ă o femeie.
Pentru al doilea, a depus diaconul Stoenescu, de la aceea și biserică
(Sfânta Treime-Ghencea), care a ar ătat că nepotul preotului Coman a fost un
element care a fă cut cei patru ani de studii la Facultatea Teologic ă din Bucure ști
în 7 ani. Cât despre medie, ea n-a fost mai mare de 6. Diaconul Stoenescu știe
toate aceste date ca unul care a fost (sau este?)84 secretarul Facult ății Teologice
din Capital ă.
Pentru al treilea punct, a depus preotul Octavian Mure șeanu, fost la
Biserica Sfânta Treime-Ghencea, dar cu locuin ța în curtea acestui loca ș.
84 Paranteză D. V. (n. e.)
238
Întrebat de judec ător dacă știe că preotul Coman lua mit ă, el a răspuns că
da, fiindc ă cei care veneau cu gâ ște, curcani, ou ă, rațe, etc, veneau întâi la
locuința lui, crezând c ă-i a preotului Coman, dup ă care îi trimitea al ături.
Preotul O. Mure șeanu a făcut o întâmpinare Ministerului Cultelor, cerând
ca preotului C. Coman s ă i se aplice, pentru tot timpul cercetă rii ce i se face de
către justiție, același articol de lege pe care l-a aplicat și el altora: suspendarea
din oficiul parohial și de la beneficiu. Secretarul general al Ministerului Cultelor,
Huhulescu, a pus rezolu ția în sensul c ă asupra cererii s ă se refere foarte urgent
contenciosul (c ăci, a zis el, nu cunosc legile biserice ști).
În legătură cu arestarea unor preo ți la Iași din cauz ă că l-au apărat pe
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu, se afirm ă că numărul lor este de 11 ș i sunt depu și
la Văcărești. Printre ei, mai este și preotul P. Chiric ă. Preotului Bogdan (de la
Biserica Sf. Nicolae Domnesc) i s-a fixat domiciliu for țat în orașul Iași. Mulți
preoți din Iași au fugit în mun ți sau pe la m ănăstiri. Unul din ei este și
arhimandritul Narcis Luchian de la Catedral ă.
Marți, 6 mai 1947
Se afirmă în cercurile clericale c ă un num ăr de 300 de preo ți din
Moldova au fost aresta ți și aduși la Bucure ști.
La Ministerul Cultelor va func ționa o comisie pentru a pune în
disponibilitate un num ăr de 30% din clerici, aceasta în cadrul ac țiunii de
simplificare a aparatului de stat, pentru degrevarea bugetului.
În curând va pleca la Ia și o comisie desemnat ă de Ministerul Cultelor
pentru a ancheta cazul Irineu Mihă lcescu. Din partea ministerului sunt delega ți
inspectorii generali dr. Constantin Pavel și Moraru, iar din partea Sinodului,
arhiereul Atanasie Dinc ă Bârlă deanul. Sinodul delegase pe arhiereul Veniamin
Pocitan, vicar patriarhal, care îns ă nu ș i-a îndeplinit misiunea, care pentru el “era
lucru delicat, de ce s ă mă bag eu acolo, bre?”
Joi, 8 mai 1947
Azi, Episcopul Iosif Gafton al Arge șului a fost primit în audien ță de
Patriarhul Nicodim, în legă tură cu stabilirea programului vizitei Patriarhului
Alexei al Rusiei la Curtea de Arge ș. După audiență, Episcopul Gafton mi-a spus
că la Curtea de Arge ș, Patriarhul Alexei va vizita Catedrala și reședința
episcopală . Nu se va da nici o recep ție în cinstea lui, deoarece “avem destui
săraci acolo.”
239
Sâmbătă, 10 mai 1947
Este viu comentat ă în rândurile clerului știrea după care în ultimele zile
au fost aresta ți o seamă de preoți, atât în Capital ă, cât și-n provincie. Cei aresta ți
sunt membri ai celor dou ă partide istorice. În Bucure ști au fost aresta ți, printre
alții, preotul Dumitr ăchescu (fost protoereu, cumnatul lui Ion Mihalache) de la o
biserică d e p e C a l e a V ăcărești (Biserica Dobroteasa?)85. În Târgovi ște au fost
arestați doi preo ți.
Se crede c ă după 10 Mai cei aresta ți vor fi pu și în libertate.
Duminică, 11 mai 1947
Faptul că la 10 Mai nu a avut loc tradiț ionala parad ă militară a dat loc la
comentarii în cercurile clericale. De și mareșalatul Palatului a dat un comunicat în
care Suveranul î și exprimă dorința în sensul de a nu avea loc parada, pentru a nu
se face cheltuieli inutile, totu și clericii cred c ă el nu exprim ă voința Regelui.
Marți, 13 mai 1947
Prin noua Lege a Cultelor, care se afl ă depusă pe biroul Camerei
Deputaților, pentru a fi votată , s-au înfiin țat două arhiepiscopii: a Timiș oarei și a
Craiovei (fost ă mitropolie), care nu au avut îns ă avizul favorabil al Consiliului
legislativ, pentru motivul c ă nu pot exista dou ă arhiepiscopii în cuprinsul
aceleiași mitropolii.
Comisia mixt ă de anchet ă (Pavel, Moraru, arhiereul Dinc ă), formată din
reprezentan ții Sinodului și ai Ministerului Cultelor pentru anchetarea la Ia și a
cazului Irineu, și-a amânat plecarea din cauza vizitei Patriarhului Alexei al Rusiei
în România.
În noua Lege a Cultelor, care nu a fost înc ă votată și promulgat ă, se
prevede c ă ierarhii vor putea fi pensiona ți pentru motive de infirmitate și
incapacitate fizic ă sau de altă natură, la propunerea Ministerului Cultelor ș i cu
avizul Sinodului
86, aceasta pentru ortodoc și. Cât despre ierarhii romano-catolici
și greco-catolici, se pune întrebarea: cine î și va da avizul? Papa? În acest caz,
avizul lui, ca șef al unui stat str ăin, ar fi constituit o ingerin ță în afacerile interne
ale Statului român. În cele din urm ă, soluția a fost g ăsită de D. Veș temean[u],
inspector general la Culte: avizul îl va da Sinodul mitropolitan al bisericilor
respective.
85 Paranteză D. V. (n. e.)
86 Comisie format ă din reprezentanț ii: Sinodului, Ministerului Justi ției și Cultelor (care
poate fi un medic) (not ă D. V.)
240
Clerul este îngrijorat de arest ările de preo ți care s-au f ăcut în ultimul timp
în țară. Se afirm ă că la Ministerul de Interne se afl ă un număr de 80 de preo ți,
care trăiesc în condi țiuni grele, atât din punct de vedere alimentar, cât și higienic.
Majoritatea clericilor aresta ți sunt din num ărul acelora care au fost în
Transnistria, ca deserven ți la diferite parohii. Se crede c ă sunt iminente noi
arestări.
În rândurile clerului sunt îngrijor ări din cauză că preoții care militeaz ă în
spiritul democrat vizeaz ă parohiile cele mai bune din Bucure ști, care, pe lâng ă
aceasta, sunt dotate cu frumoase case parohiale.
Unii dintre cei viza ți sunt preo ții Nițișor Cazacu de la Biserica Bati ștei și
Paraschivescu Atanase, de la Biserica Popa Soare.
Preotul Sârbu din Capitală , fost pân ă în ultimul timp prefect de Vaslui,
face toate diligen țele pentru eliberarea fratelui s ău, Gheorghe Sârbu din lag ărul
de la Pite ști. Gh. Sârbu, directorul Cancelariei mitropolitane din Ia și, a fost
arestat împreun ă cu alți clerici ie șeni pentru faptul c ă s-au arătat a fi partizanii
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu.
Preotul Sârbu a intervenit la ministrul de Interne, Teohari Georgescu,
“care și-a dat cuvântul de onoare c ă îi va satisface cererea, dar până în prezent
văd că fratele meu este tot arestat.”
Azi, la ora 10.30, s-a prezentat în audien ță la Patriarhul Nicodim un
domn, blond, înalt, bine f ăcut, și l-a rugat s ă intervină pentru eliberarea preotului
Gh. Sârbu. Patriarhul i-a f ăgăduit sprijinul. În ceea ce prive ște arestările de
preoți, “Patriarhul Nicodim a dat din umeri și i-a declarat acestui domn c ă primul
ministru Petru Groza nu are cuno ștință de acest fapt.” Domnul primit în audien ță
de Patriarh a fost trimis de preotul Sârbu, c ăruia i-a comunicat rezultatul ob ținut.
Sâmbătă, 17 mai 1947
Se afirmă că vizita Patriarhului Alexei al Moscovei nu constituie numai
un act de curtoazie, ci el va pune difer ite probleme spre rezolvare. Printre ele,
este și următoarea: înapoierea în Basarabia a tuturor clericilor refugia ți.
Unii clerici spun c ă Patriarhul Alexei î și vizitează eparhia Moldovei și a
Transilvaniei, în special. Clerul mai ve de în vizita aceasta un pas spre atragerea
Bisericii române spre recunoa șterea Patriarhului Alexei ca patriarh ecumenic.
Luni, 19 mai 1947
Se știe că Ministerul Cultelor a rechemat pe Popescu Traian și Burducea,
primul, dirijor de cor, iar al doilea, cânt ăreț la Biserica român ă din Paris. Preotul
C. Burducea s-a prezentat Patriarhului Nicodim și i-a expus situa ția fiului și a
241
cumnatului s ău. Cum în timpul ministeriatului la Culte al preotului Burducea,
acesta i-a adus unele servicii Patriarhului, acesta a expediat imediat la Paris o
telegramă, prin care-i anun ța pe cei în cauz ă să rămână la posturile lor. Lui
Burducea, Patriarhul i-a spus c ă el numește sau demite personalul bisericesc, iar
nu Ministerul Cultelor.
În ziua de 16 mai a. c., s-a trimis la cabinetul ministrului Cultelor, cu no.
32920, o adres ă din partea Inspectoratului Gene ral al Jandarmeriei – Ministerul
de Interne, în care se arat ă atitudinea și faptele unor preo ți din Oltenia, spre a se
lua măsuri.
Miercuri, 21 mai 1947
La Iași, se crede că motivul arestă rii unor clerici localnici este acela c ă ei
și-au însușit rații de alimente, pachete americane destinate popula ției.
Joi, 22 mai 1947
Urmează ca, în curând, s ă ia ființă în Bucure ști o mișcare împotriva
romano-catolicismului. Ini țiatorii vor fi o seam ă de preoți democra ți. Ei vor
activa în scris și prin conferin țe.
Duminică, 25 mai 1947
Patriarhul a primit suma de un miliard de lei de la Guvern pentru ca s ă
cumpere vesela necesar ă banchetului pe care-l va da în onoarea Patriarhului
Alexei. În realitate, Patr iarhul are vesela necesar ă, iar miliardul i-a r ămas în
cassă.
Programul vizitei Patriarhului Alexei al Rusiei a fost schimbat radical.
Astfel, va trece prin Bucure ști, pentru ca la 2 iunie s ă fie la sfin țirea unei biserici,
la Hunedoara. A doua zi va fi la Sibiu sau P ăltiniș, reședința de var ă a
Mitropolitului Nicolae B ălan. De acolo, probabil va merge numai la Timi șoara.
Însă, cel mai probabil este c ă se va înapoia la Bucure ști.
În Bucure ști va locui la castelul Mogo șoaia. Singurii ierarhi care-l vor
însoți în ț ară sunt episcopii Iosif Gafton al Arge șului, Nicolae Popovici-Oradea
Mare și arhiereul Atanasie Dinc ă, locotenent de Episc op la Râmnicu-Vâlcea,
pentru că:
1. Pe Gafton, [Patriarhul Nicodim] vrea să -l lase urma ș – patriarh – cu
asentimentul Patriarhului Alexei, pentru ca s ă nu-i fac ă opoziție comuni știi.
Apoi, el se va retrage din scaun.
2. Pe Dinc ă vrea să-l numeasc ă Arhiepiscop al Olteniei.
242
3. Pe Popovici, pentru ca s ă nu se supere Ardealul c ă nu are reprezentant.
Pentru a le scade [sic!] din prestigiu arhiereilor Emilian Antal și Justinian
Marina, îi va ponegri în fa ța Patriarhului [Alexei], primul ca fiind imoral, iar al
doilea răzvrătitor (cazul Mitropolitului Irineu Mihă lcescu).
Pentru Iași, îl pregătește pe V. Vasilache.
Vineri, 30 mai 1947
La ora 9.30 fix, Patriarhul Alexei al Moscovei a sosit în gara Mogo șoaia,
unde a fost întâmpinat de Patriarhul Nicodim, cler, protoerei din Capital ă și
provincie, Guvern, etc.
Patriarhul a f ăcut o impresie foarte bun ă, ca vigoare, suple ță în mișcări,
privire ager ă și tinereasc ă, iar mai presus de toate, un eminent diplomat. Mai
puțin un ierarh care s ă miroasă a “mirodenii” ș i chilie “c ălugărească”, mai mult
laicizat, într-un cuvânt, “omul nou clerical sovietic”.
La orele 16.50, câteva ma șini alergau claxonând ca bolizii pe Calea
Victoriei: era Patriarhul Alexei într-una dintre ele. Mergea la Patriarhie.
Ieri, la Facultatea de Teologie, a avut loc o consf ătuire între studen ți și
preotul profesor Gala Galaction, pentru a se face o interven ție în favoarea
profesorului universitar Nichifor Crainic, pe lâng ă Guvern.
Se știe că profesorul Crainic, care disp ăruse de la 23 August 1944 ș i [a
fost] condamnat de Tribunalul Poporului la moarte, în contumacie, a fost prins
zilele acestea.
Preotul Marius Constantinescu, c onsilier la Patriarhie, n-a voit s ă meargă
în gara Mogo șoaia întru întâmpinarea Patriarhului Alexei al Rusiei. Absen ța și-o
motivează prin faptul c ă ceilalț i consilieri și protoereii n-au voit s ă meargă cu
mașini-taxiuri, ca s ă nu plătească, ci în camioane, fapt care, dup ă el, lăsa o
impresie nepl ăcută și nu era protocolar.
Duminică, 1 iunie 1947
În diminea ța zilei de azi a avut loc, în Catedrala patriarhal ă o slujbă
oficiată de Patriarhul Alexei al Moscovei și a toată Rusia. Eveniment pentru noi,
cei obișnuiți să auzim, dup ă un ș ablon anumit, st ările religioase din Rusia.
Soborul era compus din doi mitropoli ți ruși, Mitropolitul Efrem En ăcescu, fost al
Chișinăului, arhiereul Atanasie Dincă , locotenent de Episcop al Eparhiei
Râmnicului-Vâlcii, preo ți (Ion Vasc ă, secretar general în Ministerul Cultelor) și
diaconi ru și și români.
243
Slujba a durat pân ă la orele 10.20, iar solemnitatea primirii Patriarhului
Alexei, până la ora 11.30.
Erau prezen ți: membrii Guvernului, ierarhii: Chesarie P ăunescu
(Constanța), Antim Angelescu (Buz ău), Iosif Gafton (Arge ș), Nicolae Popovici
(Oradea), Antim Nica, fost al Ismailului, etc., câ țiva profesori de la Facultatea de
Teologie, cler, poporeni (func ționari).
Impresii și aspecte
Cei prezen ți au fost impresiona ți de atitudinea Patriarhului Alexei, care a
slujit maiestuos, este prezent și trăiește clipa rug ăciunii, cucernic și un adânc
cunoscător al tipicului și rânduielilor biserice ști, al rug ăciunilor, pe care le-a
rostit în majoritatea lor pe de rost, etc., foarte atent, în acela și timp, la orice
mișcare sau gest.
Veștmintele, unul din aur, în întregime, au impresionat de asemenea prin
splendoarea, bogăț ia și valoarea lor artistic ă. Patriarhul Alexei apare ca un
“prince de l’Eglise ”.
A impresionat, de asemenea, cucernicia celor doi mitropoli ți ruși, smeriț i
în slujbă, dar aten ți, spre a r ăspunde oric ărui gest al chiriarhului lor. M-a
impresionat faptul c ă un protoereu rus, cu care am avut o discuț ie, mi-a răspuns,
cu o uș urință și repeziciune uimitoare, numai cu citate din Biblie. De altfel, se
vedea și din atitudinea lui, plin ă de evlavie, c ă el trăiește Scriptura. Cuno ștea, de
asemenea, bine, haghiografia.
Ierarhii noș tri, care au liturghisit, erau absen ți și distrați. Arhiereul
Atanasie Dinc ă zâmbea, râdea, tu șea, ca orice grandoman ș i se ridica tot timpul
în vârful picioarelor, fapt care a atras și atențiunea Patriarhului Alexei.
Mitropolitul Efrem nu și-a ridicat privirile de pe Patriarhul Alexei, uitase
de slujbă, parcă era buimă cit. Se gândea, oare c ă, dacă rămânea la Chi șinău, nu
era rău cu un Alexei?
După liturghie, Patriarhul Alexei și-a exprimat dorin ța ca Te Deum-ul s ă
se oficieze în limba român ă. S-a cântat îns ă și-n slavă, ca de exemplu “Împ ărate
ceresc …”
Tot timpul slujbei, Patriarhul Nicodim a șezut în je țul arhieresc, lângă
strana dreapt ă, îmbrăcat în odăjdii scumpe de culoare ro șie și pe cap cu o mitr ă
bogat împodobit ă și artistic lucrat ă (la Agapia). Privea de jur împrejur, mirat,
fixând uneori pe câte cineva și cu gura întredeschis ă, își potrivea ochelarii din
când în când.
După Te Deum , Patriarhul Alexei s-a apropiat de Guvern cu crucea în
mâini și s-a plecat u șor, discret, cu un gest fin de maestru, de adev ărat diplomat,
fără ca s-o întind ă cuiva spre a o s ăruta, cum de obicei fac majoritatea ierarhilor
244
noștri. Desigur c ă-și închipuia că nu toți vor să sărute crucea, cum s-a și
întâmplat chiar. Și s-a apropiat de cruce numai cine a voit.
Apoi a avut loc solemnitatea primirii Patriarhului Alexei, tot în
Catedrală. Cuvântarea scris ă pe care trebuia s-o rosteasc ă Patriarhul Nicodim, a
citit-o Episcopul Iosif Gafton al Arge șului și a tradus-o, pasagiu cu pasagiu,
preotul Madan, interpret oficial.
A răspuns Patriarhul Alexei, care și-a exprimat bucuria de a fi vizitat
România, etc., sfârș ind cu invita ția ca-n toamna acestui an Patriarhul Nicodim să
meargă la Moscova, pentru ca într-un Sinod (ecumenic), al ături de șefii celorlalte
Biserici Ortodoxe autocefale, s ă rezolve problemele biserice ști generale.
Patriarhul Nicodim ridic ă repede mâna dreapt ă și ară tătorul ei spre Patriarhul
Alexei și-i spune în limba română : “Da’ de ce la Moscova?” Patriarhul Alexei va
fi înțeles – căci s-a fă cut apoi lini ște, cei din jur zâmbeau – cu toate c ă nu i s-au
tradus cuvintele acestea, nici de preotul Severin, interpret, cel care i-a tradus
discursul, fragmentar, din ruse ște.
Iată-l pe Emil Bodn ăraș, subsecretar de stat la Pre ședinția Consiliului de
Miniștri, cum se pleac ă la urechea unui vecin și, râzând, îi șoptește ceva.
Interpretarea: “Las ă, Înalt Prea Sfin țite, nu te teme, c ă nu mai ajungi s ă participi
la acest sinod, indiferent unde s-ar ține el.”
După aceea, ambii ierarhi s-au s ărutat.
Patriarhul Alexei îi prezint ă în dar o icoan ă bătută cu aur, pe care dup ă ce
Patriarhul Nicodim o s ărută, îi spune: “Mul țumesc pentru cuvântul vostru și
pentru darul vostru!”87
Apoi ambii ierarhi s-au s ărutat din nou.
Iată-l pe Arsenie cum întinde mâna s ă “apuce” icoana. Patriarhul
Nicodim o ține însă bine în mâini. Arsenie încearc ă pentru a doua oar ă, pe
dedesubt, s ă ia icoana. Patriarhul se uită la el semnificativ; Arsenie, blând, se
retrage. Icoana i-o d ă Episcopului Iosif Gafton ot Argeș. (Iată cearta pentru
“pradă” în faza întâia, momentul unu.)
După ce s-a terminat solemnitatea, cei prezen ți au plecat în Palatul
patriarhal.
În altar, ipodiaconul Patriarhului Alexei îi strângea acestuia vestmintele;
le tocmea. Arhimandritul Teofil Pandele, func ționar în Ministerul Cultelor, voi
să-l ajute; luă deci un vestmânt și-l așeză pe Sfânta Mas ă, dar ipodiaconul rus l-a
oprit deodat ă, făcându-l atent c ă-n Rusia nu este permis a șa ceva; vestmintele se
tocmesc pe masă . Lecția a fost minunat ă și pentru Teofil Pandele, hârbarul, cât și
pentru mult prea pu ținii asisten ți (numai eu).
87 În limba rus ă în original (n. e.)
245
La un moment dat, dup ă slujbă deci, când în biseric ă mai rămăseseră
puțini credincio și și un grup de eleve ale unei școli secundare din Bucure ști,
apare Episcopul Iosif Gafton ot Argeș, care, ca un comandant de grupă , își
aliniază oamenii (arhimandritul Teofil Pandele, înc ă un cleric și dascălul Căltuț)
în fața stranei stângi. Puț inii curio și s-au strâns s ă vadă ce minune se mai
“tâmplă”. Un reflector puternic intr ă în acțiune și, luminând în noaptea
gândurilor celor din grup ă, îi învă luie într-o lumină orbitoare. La o comand ă
scurtă de “Gata, începe ți!”, vlă dica și acoliții săi încep “s ă bată ” închinăciuni, în
cadența în care trage o baterie grea, cu traiectorii mari de plec ăciuni și ridicând
“smeriț i” ochii c ătre cer – vizorul. Un alt ordin scurt și neașteptat a făcut să se
stingă farul și să lase bietele fiin țe în “rugăciune fierbinte și curată”, cu puzderia
de cruci neispr ăvite.
Se închinau, bietele paia țe … nu pentru ele, c ăci cu sufletele curate n-au
făcut-o niciodat ă, ci pentru turnarea unui film, care, datorit ă Sovietelor, va face
înconjurul lumii, ridicând faima “cucerni ciei” ierarhilor români. Ce teatru, ce
paiațe, ce mistificatori nemernici, ce “chimvale bine r ăsunătoare”, ce “morminte
hâde, spoite frumos pe dinafară ”! Episcopul Iosif Gafton s-a ar ătat, de data
aceasta, în toat ă goliciunea lui.
Clerul român a excelat prin absen ță. Din când în când ap ărea câte un
preot, speriat parc ă, neobișnuit cu fastul, și era îndemnat c ătre un anumit punct,
pentru ca grupul s ă se mărească, dar totul a fost în zadar.
Și acum un ultim aspect general:
S-a eviden țiat încă o dată lipsa spiritului de organizare în Biseric ă. Nu
puțină mișcare și gălăgie s-a produs în altar pentru c ă, la un moment dat,
lumânările din dicher și tricher, arzând aproape pân ă jos, nu s-au gă sit altele s ă le
înlocuiasc ă și nici nu s-a deranjat cineva s ă alerge ca s ă le procure, de și
Patriarhul Alexei mai avea nevoie de ele. De asemenea, nu s-a g ăsit o pern ă
pentru ca s ă poată îngenunchea pe ea Patriarhul Alexei, când a citit o rug ăciune
în ușile împărătești. Fiecare din slujitorii mai mici (vestmântarul, preotul-c ălugăr
Pantelimon, canonarh, apoi Cenu șă, șeful magazinului de obiecte biserice ști al
Patriarhiei) spunea: “Asta nu e treaba mea!”, “Da’ ce sunt eu aici?”, și Patriarhul
Alexei a fost nevoit s ă îngenunche pe covor.
Patriarhul Alexei, prin prestan ța și blândețea lui, a câș tigat multe suflete
simple și curate și multe minț i luminate.
Luni, 2 iunie 1947
Maniu, informat de catolici, ca unit, asupra scopului [vizitei] Patriarhului
Alexei în România, s-a exprimat c ă ea trebuie privit ă prin prisma politicii
246
religioase a Rusiei, care voieș te să facă din șeful Bisericii ruse un primus inter
pares, între ceilal ți șefi ai Bisericilor Ortodoxe autocefale.
În grupul de preo ți ortodoc și aflați ieri în Catedrală s-a auzit c ă
“Patriarhul Alexei a venit în România s ă-și viziteze eparhia” și că el a înștiințat
mitropoliile și episcopiile din țară, întrebându-le ce cadouri vor da, specificând ca
ele să fie numai de aur.
Clerul își explică strânsa leg ătură între preotul I. Vască și dl. Emil
Bodnă raș prin aceea c ă ultimul s-a c ăsătorit cu fiica celui dintâi, dup ă ce a rupt
orice legătură cu o evreic ă, acestea în urma insisten țelor primului ministru, dr.
Petru Groza.
Petru Groza consideră acțiunea aceasta, de mai sus, ca un mare succes,
din care-și face un punct de onoare; în ace st sens s-a exprimat lâng ă un domn
fruntaș din Râmnicu-Vâlcea, anume Ple șoianu.
În legătură cu arestarea profesorului universitar Nichifor Crainic, în
cercurile clericale se afirm ă că, în peregrină rile lui prin țară, a fost g ăzduit o
vreme și de Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului (Oradea), care acum poate
avea nepl ăceri din cauza aceasta.
Grigore Spiru mi-a comunicat cu emfaz ă că, în trenul care-l aducea pe
Patriarhul Alexei la Bucure ști, a avut un conflict cu un cleric rus numit Marcov,
pentru motivul c ă acesta voia s ă-i dea scris, pentru gazet ă, reportagiile asupra
chiriarhului s ău. Grigore Spiru s-a împotrivit, socotind gestul clericului rus ca o
cenzură a ideilor lui, ripostând c ă Marcov are dreptul s ă prezinte reprezentan ților
presei numai declara țiile Patriarhului și nimic mai mult.
Și Grigore Spiru a terminat: “L-am pus la punct pe rus.”
Joi, 5 iunie 1947
Azi, Patriarhul Nicodim a plecat dis de diminea ță, la ora 4, cu ma șina la
Mănăstirea Neam ț. Înainte de a pleca, el i-a spus buc ătarului său să se
pregătească pentru a-l înso ți. Bucătarul rugându-l s ă-l lase la Bucure ști fiindcă îi
este soția bolnav ă, Patriarhul s-a sup ărat și a țipat, spunând c ă va întocmi un
regulament în baza c ăruia în jurul Patriarhului țării să nu fie decât c ălugări, “nu
ca azi: buc ătarul are nevast ă, consilierii au neveste, arhimandri ții au neveste
(aluzie la arhimandritul B ălăiță, etc.), toți au neveste.”
Patriarhul Nicodim a primit suma de cinci miliarde de lei din partea
Guvernului, pentru cheltuielile în leg ătură cu vizita Patriarhului Alexei al Rusiei.
Dejunul dat în cinstea acestuia duminic ă, 1 iunie, în Palatul patriarhal, a costat
patru sute de milioane lei.
247
Azi, comitetul de fabric ă al Tipografiei C ărților Biserice ști a hotărât să
nu i se dea preotului I. Vasc ă nici un exemplar din lucrarea sa, O că lătorie
istorică, până nu va plăti suma total ă de 750 milioane, costul ei.
Într-una din deplas ările pe care Patriarhul Alexei le-a f ăcut în România
(în Bucure ști sau provincie), a fost înso țit de Gheorghe Tă tărescu,
vicepreședintele Consiliului de Mini ștri și ministru de Externe.
Șoferul maș inii a fost un agent al Intellig ence Service, care avea montat
lângă oglinjoara din fa ța lui un aparat minuscul, cu care a fotografiat pe
Patriarhul Alexei tot timpul cât l-a plimbat.
În diminea ța zilei de 1 iunie a. c., când urma s ă oficieze liturghia în
Catedrala patriarhal ă însuși Patriarhul Alexei, nu s-a putut p ătrunde decât cu
invitații. Patriarhul Nicodim, auzind de aceast ă restricție, a dispus s ă se permit ă
intrarea credincio șilor în catedral ă, adăogând: “Ce? Li-i team ă de bombă ? Măcar
de-ar arunca una, s ă se termine odat ă!”
Patriarhul Nicodim s-a exprimat c ă Patriarhul Alexei și ai săi nu cunosc
tipicul și rânduielile biserice ști; “nu știu ce-i aceea slujb ă.”
În cercurile clericale se observ ă că Patriarhul Alexei a fost primit cu
foarte mult ă răceală de către Patriarhul Nicodim.
Mitropolitul Nicolae B ălan al Ardealului i-a comunicat la vreme
Patriarhului Nicodim s ă nu trimit ă delegație de clerici moldoveni sau munteni,
fiindcă în Ardeal vor sluji numai ierarhii și preoții locului, care nu sunt mai
prejos ca reg ățenii: “Vor sluji clericii mei, n-am nevoie de Patriarhul Nicodim și
de ai lui.”
Aceasta cu prilejul vizitei în Ardeal a Patriarhului Alexei.
Sâmbătă, 7 iunie 1947
Profesorul I. D. Ș tefănescu s-a mutat, împreun ă cu soția sa, din Palatul
patriarhal, în ultimul timp. Clerul este foarte satisf ăcut de dislocarea acestui
“tâlhar” din grupul sateli ților Patriarhului Nicodim. Clericii afirm ă că mutarea lui
Ștefănescu a fost cerut ă de primul ministru Petru Groza, pentru ca, în schimb,
problema “Crucilor biruitoare”, ridicat ă în camera Deputa ților, să fie trecut ă sub
tăcere.
Și profesorul Ștefănescu continuă să vină la Palat și să aibă asupra
Patriarhului Nicodim influen ța nefastă de pân ă acum. De altfel, el și
arhimandritul Vasile Vasilache sunt acei care tip ăresc, în realitate, revista
Biserica Ortodox ă Română, care exceleaz ă prin iregularitate în apari ție și prin
materialul slab, ceea ce revolt ă clerul, care este obligat s ă o aboneze pentru
parohii, deci din fondurile Bisericii.
248
În Camera Deputa ților, a început o campanie împotriva preotului
consilier al Mitropoliei Ungro-Vlahiei și omul Patriarhului, Șerpe. Obiectul
campaniei îl constituie neregulile și ilegalitățile pe care acesta le face în calitatea
oficială pe care-o ocupă . Mai urmeaz ă să fie atacaț i preoții consilieri, colegi ai
celui de mai sus: Cosma, C. Coman, Dincescu, Maxim, etc. Materialul necesar îl
procură deputaților unii din clericii care au suferit loviturile nedrepte ale
consilierilor (preotul Banu, preotul Octavian Mure șeanu-Ghencea).
Patriarhul Nicodim nu s-ar mai înapoia de la M ănăstirea Neam ț,
urmându-i în scaun Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei.
Duminică, 8 iunie 1947
Preotul Gheorghe Vintilescu, directorul Cancelariei Sfântului Sinod, mi-a
comunicat c ă pe Patriarhul Nicodim îl depășesc lucr ările, din cauza senilit ății lui.
În ceea ce priveș te hotărârile pe care le ia, ele se datoresc anturajului detestabil
pe care-l are, și-n special prof. I. D. Ștefănescu și Dumitru Arsenie (omul de
casă). Arsenie exercită o influență nefastă foarte puternic ă și chiar total ă asupra
Patriarhului: “Prin Arsenie se poate rezolva orice problemă , oricât de grea ar fi
ea, dacă petreci cu el o noapte în be ție și cu femei” – a conchis Vintilescu.
Preoții consilieri C. Coman, Cosma, Dincescu, Maxim, Șerpe, etc. de la
Mitropolie au trimis în mare tain ă și-n grabă la Ministerul Cultelor o adres ă prin
care-i fac cunoscut c ă renunță la salariul de consilieri, r ămânând numai cu acela
de preoți. Clerul afirm ă că “în Deal pute”, în sensul c ă preoții consilieri nu mai
văd o lungă “domnie” a Patriarhului Nicodim și, ca atare, se preg ătesc pentru
înapoierea la permanen ță: parohii.
În cercurile clericale și la Ministerul Cultelor se afirm ă că Episcopul Iosif
Gafton al Arge șului nu mai are nici o șansă pentru ca să fie ales Patriarh, fiindc ă
cercurile guvernamentale s-au convins c ă el a fost un legionar notoriu, apoi “un
slugoi” al lui Ic ă Antonescu, datorit ă căruia și numai lui ( și cu rugarea
Patriarhului Nicodim) a fost ales Episcop de Arge ș, răsturnând pe alesul dr.
arhimandrit Filaret Jocu, mort de durere anul acesta.
Joi, 12 iunie 1947
În privința noilor alegeri de ierarhi, care vor avea loc mai târziu, în
cercurile clericale se afirm ă că ele se vor face pro forma , căci de facto persoanele
(ierarhii) care vor ocupa scaunele vacante sunt de pe acum desemnate de Guvern.
249
Sâmbătă, 14 iunie 1947
Consiliul Mondial Cre știn (condus în realitate de protestan ți) cu sediul la
Geneva a oferit Facultăț ii de Teologie din Bucure ști un num ăr de 20 de burse
studenților ei, spre a- și face studiile teologice în America, Anglia, Fran ța și
Germania. Facultatea nu poate trimite îns ă studenți, din lipsă de fonduri.
În curând va avea loc la Stockholm un congres al Tineretului Mondial
Creștin, reprezentând 70 de biserici din 50 de state. La acest congres a fost
invitată și Facultatea de Teologie din Bucure ști să-și trimită reprezentan ții săi.
Facultatea a r ăspuns că nu dispune de fondurile necesare; cât despre Biserica
Ortodoxă Română, “nici vorb ă – spune preotul I. Coman, profesor universitar la
Facultatea de Teologie – s ă dea vreo sum ă, că nu vrea ș i nu înțelege.” Fa ță de
această situație, Comitetul de organizare a Congresului i-a fă cut cunoscut
facultății că-i pune la dispozi ție și fondurile necesare pentru drum, etc., numai s ă-
și trimită reprezentan ți. Câțiva studen ți lucrează la referatele respective, dar
facultatea nu întrevede plecarea delega ției din cauza formalit ăților în leg ătură cu
obținerea pașapoartelor.
Duminică, 15 iunie 1947
Biserica rusească din Capital ă, numită apoi “a Universit ății”, deoarece i-a
fost dată acesteia, pentru studenț i, de către Patriarhul Miron Cristea, în schimbul
unui teren cedat Ambasadei sovietice (la Șosea) de c ătre Statul român, trece din
nou sub jurisdic ția Patriarhiei Moscovei. În acest scop, reprezentan ții Ambasadei
sovietice au f ăcut inventarul lucrurilor aflate în biseric ă, după care se va proceda
la repararea și înzestrarea ei cu cele de trebuin ță, spre a fi deservit ă de un preot
rus trimis de Patriarhul Alexei.
În cercurile clericale se afirm ă că zilele Patriarhului Nicodim în postul de
șef al Bisericii sunt num ărate. Deși el nu a refuzat s ă satisfacă dorințele
Guvernului BPD, totu și acesta consider ă că nu poate colabora și cu Biserica la
progresul poporului, pe baze democratice, decât dac ă în fruntea acesteia ar fi un
patriarh tân ăr, plin de vigoare și capabil de ac țiuni mari. Ca atare, inten ția
Guvernului este ca pe Patriarh s ă-l silească să se retragă din scaun “pentru motive
binecuvântate”, desigur. Cât despre scaunul viitorului patriarh, el va fi plin de
spini, așa de grea va fi misiunea celui care-l va ocupa.
Luni, 16 iunie 1947
La Ministerul Cultelor se afirm ă că: Mitropolitul Irineu Mihă lcescu al
Moldovei, Episcopul Lucian Tritean[u] (Roman) și Episcopul Cosma Petrovici
(Galați) vor demisiona în curând din posturile pe care le ocup ă în prezent.
250
Cât despre Mitropolitul Irineu, el a convocat numeroș i clerici la Palatul
său mitropolitan din Ia și și le-a făcut cunoscut c ă va demisiona, îns ă cu o
condiție: Guvernul s ă închidă dosarul care i s-a fă cut în urma campaniei de presă
din ultimul timp, dus ă contra lui pentru via ță imorală (amantă), etc.
Avocatul Grigore Nicolau – consilier referent al Sec ției economice Ia și –
afirmă că dosarul nu poate fi închis, nici ac țiunea stins ă, deoarece este vorba de
furt din patrimoniul public, problem ă peste care statul nu poate trece.
Patriarhul Nicodim a sosit sâmb ătă (14. 06) în Capital ă, venind de la
Mănăstirea Neam ț. În diminea ța zilei de azi a primit în audien ță de lucru pe
preotul I. Vasc ă.
Clerul manifest ă o mare îngrijorare în leg ătură cu comprimarea cadrelor
funcționărești, deși crede că din num ărul clericilor care vor fi sco și din parohii
vor face parte cei care au avut o atitudine nedemocrat ă, în sensul de azi al
cuvântului, sau fac parte din partidele istorice. Deci, criteriile dup ă care se vor
conduce comisiile vor fi de ordin politic.
Mitropolia Moldovei a și întocmit listele în acest sens, dar nu le
înaintează până nu o vor face alte eparhii. Listele sunt în servieta avocatului-
consilier Grigore Nicolau.
Informația cu “bomba” și slujba Patriarhului Alexei în Catedrala
Patriarhiei88, auzită de la doamna Ștefănescu, so ția profesorului Ștefănescu, de
greacă și latină la Seminarul Nifon, provine de la Dragomir, croitor și
vestmântarul Patriarhiei. Acesta a auzit-o de la Patriarh, în clipa când se afla în
biroul acestuia, unde i-a adus ve șmintele să se îmbrace și să meargă la slujbă .
Vineri, 20 iunie 1947
După venirea sa de la M ănăstirea Neam ț, Patriarhul Nicodim se afl ă
într-o continu ă indispozi ție. De altfel, hrana Patriarhului Nicodim – dup ă ce mi-a
spus ieri Manolescu, buc ătarul lui – se compune numai din pr ăjituri, lapte ș i
brânză proaspătă. Însuși bucătarul se miră cum mai poate rezista trupul-colos al
Patriarhului cu o hran ă atât de ușoară și aproape întotdeauna aceea și.
Grigore Spiru, șeful Presei la Patriarhie, mi-a spus c ă preotul I. Vasc ă i-a
comunicat c ă va pleca în curând în America, aceasta în legă tură cu reorganizarea
Bisericii ortodoxe române de acolo. În timpul vizitei sale, va avea loc și un
Congres bisericesc al românilor americani.
Preotul I. Vasc ă i-a dat o delega ție semnat ă de el lui Spiru Grigore,
pentru ca s ă meargă prin eparhii și să vândă lucrarea O vizită istorică (a lui
Vască), cu suma de șapte sute mii lei exemplarul.
88 Vezi însemnarea din 5 iunie 1947 (n. e.)
251
Până în prezent, Episcopia Timi șoarei a cump ărat exemplare în valoare
de 80 milioane lei, din care a trimis 50 milioane. Banii sunt centraliza ți – că vor
sosi și prin po ștă, la arhimandritul Teofil Pandele, subdirector în Ministerul
Cultelor.
În Palatul patriarhal exist ă un num ăr de 14 persoane, care formeaz ă
anturajul Patriarhului Nicodim.
Contrar celor spuse, prof. I. D. Ștefănescu nu s-a mutat cu locuin ța din
Palatul patriarhal.
Se afirmă că, printre noii candida ți la arhierie, sunt și următorii: 1. preot
Sfârâială din Oltenia, pentru Vâlcea. 2. preot Vasile Ionescu din Bucure ști, cel cu
colecția Mărgăritarele Lumii . 3. arhimandrit Teofil Pandele, subdirector contabil
[în] Ministerul Cultelor. 4. [arhimandrit] Vasile Vasilache, stare ț [la Mănăstirea]
Antim – Bucureș ti.
Patriarhul Nicodim are inten ția de a merge la M ănăstirea Neam ț,
retrăgându-se astfel în curând din scaun, sub cuvânt c ă se simte bolnav. În
realitate, el o face pentru a nu partic ipa la Sinodul pan-ortodox din toamn ă, de la
Moscova. Arsenie, omul lui de cas ă, face lec ții, fiindcă știe că, dacă merge la
Mănăstirea Neam ț, nu-și va permite via ța de belșug și desfrâu de la Bucure ști. De
altfel, jum ătate din Palatul Patriarhului de la Neam ț, acesta i l-a d ăruit lui, cu
toate formele legale.
Patriarhul Alexei a fost primit de Mitropolitul Nicolae B ălan în Ardeal
împărătește. Tot ardelenii!
Duminică, 22 iunie 1947
Avocatul Grigore Nicolau este acela care ține în mâinile sale cheia
soartei întregului cler din Moldova. Listele clericilor comprima ți le-a[u] întocmit,
în realitate, arhiereul Justinian Marina și el. Aceste liste au suferit schimb ări
radicale. În coeficientul de 30% din comprima ți se cuprind trei categorii de
clerici:
a) Cei pensiona ți, ale căror posturi r ămân neocupate.
b) Cei condamna ți pentru motive politice.
c) Cei care au suferit pedepse canonice, pentru abateri grele.
Pentru mul ți din cei trecuț i pe listele celor comprima ți s-au făcut diferite
intervenții, care n-au fost zadarnice. Interven țiile se fac la arhiereul Marina sau la
Grigore Nicolau. Cum listele sunt p ăstrate de Nicolau, Marina tot la el recurge
pentru rezolvarea unui caz. În realitate, tot Nicolau decide, c ăci mi-a spus, c ă
“Fac și eu ce pot și cât pot, s ă scap pe mul ți. Iaca, din num ărul clericilor care
trebuia să fie comprima ți pentru motive politice i-am salvat pe to ți, afară de unul:
252
preotul Mihail Acatrinei, care a f ăcut prea multe prostii.” și-mi enumeră faptele
acestuia: de Pa ști, a răspândit manifeste contra arhiereului Marina, în Catedrala
mitropolitană din Iași; a protestat la sediul Crucii Ro șii ieșene contra faptului c ă
lui Marina i s-a dat zah ăr mai mult decât lui: “Ce, are burta mai mare decât a
mea?”; a ademenit o c ălugăriță (el fiind vă duv) pe care a scos-o din m ănăstire și
în prezent este metresa lui.
Cât despre faptele infamante ale unora din clerici, el men ționează trei,
printre altele: un preot și-a înhămat soția la plug, pentru c ă “așa-i democra ția”;
unul trăiește în concubinaj cu dou ă surori, fete tinere; un altul s-a suit pe gard ș i a
arătat poporenilor organul s ău sexual.
“Ei, poți ierta astfel de fapte?” – îmi spune Nicolau. I-am r ăspuns că
astfel de pl ăgi se cuvine s ă le ardă cu fierul roș u.
Între timp, preotul Popescu-Arge ș, inspector general la Culte, intervine
pe lângă Nicolau pentru scoaterea de pe lista celor comprima ți a unui preot din
Moldova: “ Știu că-i bețiv iremediabil, dar ce s ă-i faci, are copii mulț i.” Nicolau l-
a trimis, de form ă, la arhiereul Marina. Deci, comprim ările se fac pe sprâncean ă
și după ochi.
Într-o convorbire pe care am avut-o ieri la Ministerul Cultelor cu
diaconul N. Nicolaescu, profesor la Facultatea de Teologie din Suceava, l-am
întrebat ce este adev ărat în leg ătură cu eventuala lui alegere ca Mitropolit al
Olteniei sau Episcop la Râmnicu-Vâlcea. Mi-a r ăspuns că va candida și, dacă va
fi ales, nu va refuza. Exist ă însă un mare motiv, îmi spune mai departe, care l-ar
îndemna s ă rămână în postul de profesor pe care-l are în prezent: nestabilitatea,
nesiguran ța scaunului de ierarh în raport cu fluctua țiunile sau schimb ările
politice. L-am sf ătuit să nu renun țe pentru acest singur motiv, dac ă nu exist ă
altele, printre care v ăd și pe acesta: întrez ărirea unei viitoare lipse de ac țiuni din
partea lui în scaunul de ierarh, “c ăci, i-am spus eu, [decât] a ad ăuga încă unul la
numărul de ierarhi existen ți, fără să revoluționeze eparhia, mai bine s ă renunț i.”
Mi-a ră spuns că va munci zi și noapte pentru a dovedi cu adev ărat lumii
că ierarhii trebuie s ă fie altceva decât ceea ce sunt azi.
Este adev ărat că Mitropolitul Irineu Mih ălcescu al Moldovei a semnat
demisia sa din postul ce-l ocup ă, însă nu a înaintat-o Sinodului, ci “o ține în
buzunar”, afirm ă avocatul Grigore Nicolau, consilierul s ău economic și […]89 său
în același timp.
89 Indescifrabil în original (n. e.)
253
Miercuri, 25 iunie 1947
Din cercurile maniste se afl ă că, între Patriarhul Nicodim și Alexei al
Rusiei s-a iscat un conflict.
Duminică, 1 iunie a. c., în timpul dejunului la Palatul patriarhal,
Patriarhul Alexei a ar ătat că Moscova trebuie s ă devină centrul ortodoxiei.
Patriarhul Nicodim s-a opus acestei p ăreri, spunând c ă București este un ora ș mai
propice pentru un asemenea scop. În timpul discu ției, Patriarhul Nicodim i-a dat
să înțeleagă interlocutorului s ău importan ța Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul
intențiilor lui în domeniul politic ii religioase, ecumenice, ad ăugând că și țarul
Nicolae al II-lea a cerut ajutorul României, când, fiind în fa ța pericolului turcesc,
i-a trimis lui vodă Carol I telegrama: “Veni ți, ajutor, cre știnătatea amenin țată!”90
Primul ministru Petru Groza a interv enit pentru aplanarea conflictului,
însă fără nici un rezultat.
Nu mult după aceea, Patriarhul Nicodim pleac ă la Mănăstirea Neam ț, iar
Patriarhul Alexei în Ardeal. Petru Groza l-a trimis imediat la Neam ț pe preotul I.
Vască, secretar general la Ministerul Cultelor, s ă-i ceară Patriarhului Nicodim o
scrisoare c ătre Patriarhul Alexei în care să -i ceară scuze pentru cele petrecute.
Patriarhul Nicodim a refuzat cu înc ăpățânare să dea vreo scrisoare. Prezen ța
preotului Vască la Neam ț nu i-a convenit și, ca atare, trebuia s ă-l găsească
vinovat cu ceva, ca s ă-l înfrunte. La plecarea preotului Vască din biroul
Patriarhului, [acestuia] i s-a p ărut că a trântit u șa. L-a chemat deci imediat înapoi
și l-a admonestat, spunându-i c ă uită faptul că este un simplu preot, iar el, ca
Patriarh, îl poate pedepsi. Preotul Vasc ă s-a scuzat, ar ătând că nu a avut câtu și de
puțin intenția de a-l sup ăra cu ceva, și a plecat.
Vineri, 27 iunie a. c., preotul I. Vasc ă pleacă în America.
Joi, 26 iunie 1947
Zilele acestea, Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor, a primit un memoriu,
semnat, în care i se expune situa ția de la Cancelaria Patriarhiei, unde consilierii
fură, iau mită, etc., iar Patriarhul a înstr ăinat din inventarul Palatului patriarhal
obiecte de mare valoare (tablouri, etc.), trimi țându-le la Mă năstirea Neam ț (fapt
menționat anterior). Ministrul a pus pe memoriu rezolu ția cuvenit ă,
însărcinându-l pe preotul S ăvulescu, inspector general șef, să ancheteze cele
reclamate. Acesta i-a sugerat ministrului ideea de a se adresa în prealabil
Patriarhului Nicodim, ca Arhiepiscop al Bucure știlor, care este în cauz ă.
90 Aluzie la telegrama adresat ă Principelui Carol I de c ătre Marele Duce Nicolae, la 19/31
iulie 1877; vezi Istoria militar ă a poporului român, vol. IV, Bucure ști, Editura Militar ă,
1987, p. 674 (n. e.)
254
Ministrul a acceptat propunerea. Ca atare, preotul S ăvulescu se prezint ă
Patriarhului și-i relateaz ă cazul. Patriarhul a luat cuno ștință și l-a rugat s ă lase
memoriu[l] pân ă a doua zi, la ora 10 diminea ța, ceea ce S ăvulescu a f ăcut.
Prezentându-se a doua zi, la ora indicat ă, i s-a spus c ă Patriarhul este
bolnav. S ăvulescu a insistat, cu înc ăpățânare, că vrea să -l vadă pe bătrân. În cele
din urmă, a fost introdus. Cum l-a v ăzut, Patriarhul a început s ă țipe, spunând c ă-i
bolnav și nu trebuie s ă fie deranjat. Să vulescu, uimit de aceast ă atitudine a
bătrânului, s-a prezentat imediat ministrului ș i i-a relatat cele întâmplate.
Ministrul i-a ră spuns scurt: “Bine, p ărinte” și Săvulescu a plecat din cabinet.
Imediat, ministrul a chemat un func ționar, căruia i-a dat dispozi ții să facă o
decizie prin care preotul S ăvulescu este destituit din postul ce-l ocup ă la minister,
pentru înstr ăinare de acte. Se afirm ă că cel împricinat a fost trecut și pe lista
clericilor comprimabili.
Greș[e]ala lui S ăvulescu const ă în aceea c ă n-a prezentat Patriarhului o
copie legalizat ă de pe memoriu, ci însu și memoriul original. În cazul când
prezenta copia, nu trebuia s ă menționeze pe ea rezolu ția ministrului; dovada: ea l-
a indignat pe b ătrân. Cât despre gestul b ătrânului, el se calific ă de la sine.
La Craiova, va avea loc instalarea arhiereului Eugen Laiu ca locotenent
de Episcop al nou înfiin țatei Arhiepiscopii a Olteniei. Instalarea o va face
avocatul Huhulescu, secretar general al Ministerului Cultelor, duminic ă, 29 iunie
a. c.
Vineri, 27 iunie 1947
Mitropolitul Nifon Criveanu a f ăcut, în ultimul timp, unele demersuri
pentru a fi repus în drepturile lui, la Craiova, întrucât – afirm ă el – din punct de
vedere canonic, el este Mitropolit al Olteniei. Ca atare,
1. A înaintat un memoriu Regelui Mihai.
2. S-a prezentat în audien ță lui Gheorghe T ătărescu, vicepre ședintele
Consiliului de Mini ștri și ministru de Externe. Acesta i-a f ăcut impresia c ă nu-l
poate sprijini și nici nu i-a ar ătat bună voința lui din trecut. T ătărescu i-a r ăspuns
că nu poate hot ărî nimic în aceast ă privință, decât în cadrul unui acord cu BPD
(Blocul Partidelor Democrate)91.
3. S-a prezentat Patriarhului Nicodim, înmânându-i un memoriu, ca unul
care este pre ședintele Sinodului. Apoi i-a ar ătat că suferința lui moral ă și
materială trebuie s ă ia sfârș it. Iar dac ă cineva a voit s ă se răzbune pe el, și-a
primit satisfac ția cuvenit ă, astfel că îndreptarea trebuie s ă fie îndreptată [sic!],
91 Paranteză D. V. (n. e.)
255
prin repunerea sa în scaun. Patriarhul i-a fă găduit sprijinul s ău, recunoscându-i
dreptatea cauzei.
4. A reluat leg ăturile de prietenie cu familia Negur ă, deoarece o doamn ă
Negură este deputat ă. În urma interven ției Mitropolitului Nifon pe lâng ă această
deputată, pentru a-i sus ține cauza, ea a pus problema Nifon în parlament,
făcându-se ap ărătoarea lui. Mitropolitul Nifon crede oarecum c ă va veni din nou
în Scaunul de la Craiova.
Miercuri, 2 iulie a. c., va avea loc Sinodul plenar.
Mitropolitul Irineu Mih ălcescu este considerat demisionat la Ministerul
Cultelor. De altfel, ministrul Cultelor, Radu Ro șculeț, i-a cerut demisia când a
fost la Ia și, cu prilejul vizitei Patriarhului Alexei, dar nu i-a dat-o decât cu
delegația de a i se stinge dosarul, ceea ce ministrul nu putea hot ărî singur.
Mai târziu, Ro șculeț l-a trimis la Ia și pe preotul Gh. Vintilescu, directorul
Cancelariei Sinodului, s ă-i ceară demisia Mitropolitului Irineu, care nu s-a gr ăbit
să i-o dea.
În prezent, se afl ă la Iași o comisie de anchetă trimisă de Ministerul
Cultelor. Din comisie face parte și C. Pavel, inspector general la Culte, apoi un
domn Bărbulescu, etc.
28 iunie 1947
Protoereul deputat Al. Ionescu face toate demersurile, din partea
Partidului Na țional Popular, pentru purificarea cadrelor eparhiei superioare
bisericești de elementele care-o compromit. Și numărul acestora nu este mic.
Pe de altă parte, el face, în numele PNP, o atmosfer ă favorabilă
arhimandritului profesor Valerian Zaharia, din PNP, pentru alegerea lui într-unul
din viitoarele scaune vacante de ep iscopi, probabil la Râmnicu-Vâlcea.
În cercurile func ționarilor Ministerului Cultelor se afirm ă că PNL-
Tătărescu are o atitudine potrivnic ă față de Patriarhul Nicodim.
Duminică, 29 iunie 1947
Preotul văduv Petre [sic!] Șerpe, consilier referent la Mitropolia Ungro-
Vlahiei, a fost numit vicar patriarhal. Decretul regal în acest sens a fost semnat.
Confirmarea urmeaz ă s-o facă Sinodul Plenar din 2 iulie a. c. Noul ierarh
intenționează să candideze la Episcopia românilor din America.
În cercurile Ministerului Cultelor se afirm ă că Mitropolitul Efrem
Enăcescu, fost al Basarabiei și Episcopul Antim Nica, fost al Ismailului vor fi
pensionați.
256
Azi a fost instalat la Craiova, ca locotenent de Arhiepiscop, arhiereul
Eugen Laiu, iar la Timi șoara a fost instalat ca mitropolit Episcopul Vasile
Lăzărescu. Ambele scaune sunt nou înfiin țate.
Comisia de anchetă d e l a I a și, instituit ă pentru rezolvarea cazului
Mitropolitului Irineu Mih ălcescu al Moldovei, lucreaz ă sub pre ședinția
arhiereului Atanasie Dinc ă, locotenent de Episcop la Râmnicu-Vâlcea. Comisia
își are cântecul ei. Pentru a-i crea arhiereului Justinian Marina, vicarul Ia șilor, o
situație delicată în fața Guvernului, Patriarhul Nicodim a hot ărât ca, prin ancheta
ordonată, să-l absolve de orice vin ă pe Mitropolitul Irineu, urmând ca acesta să -și
prezinte demisia în mâinile lui Atanasie Dinc ă, care ar urma s ă vină locotenent de
Mitropolit la Ia și, iar mai apoi mitropolit. Numai c ă arhiereul Justinian Marina nu
este omul care să se lase intimidat. În cele din urm ă, tot el va veni la Ia și ca
mitropolit.
Luni, 30 iunie 1947
Se dă ca sigură știrea după care arhimandritul profesor Firmilian Marin
va fi ales Arhiepiscop al Olteniei, aceasta fiind expresia dorin ței Guvernului.
Conflictul între Patriarhul Nicodim și Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor,
cauzat de preotul S ăvulescu, s-a aplanat prin anumite concesii pe care primul le-a
făcut celui de-al doilea, prin numiri de preo ți. Preotul Să vulescu r ămâne tot în
situația pe care și-a creat-o.
Arhimandritul Vasile Vasilache va fi propus direct Sinodului plenar din 2
iulie a. c., de c ătre Patriarhul Nicodim, pentru scaunul de vicar patriarhal.
Patriarhul Nicodim este într-adev ăr bolnav. Singurul aliment cu care se
poate hrăni este laptele, pe care însă adesea îl vomiteaz ă [sic!]. Doctorul G.
Gheorghiu92 îl viziteaz ă zilnic. Palatul patriarhal este în alarm ă; “ciracii” î și fac
socotelile. Arsenie este cople șit de o acut ă nostalgie dup ă Mănăstirea Neam ț.
Arhimandritul Ghervasie Cre țu se întreabă îngrijorat: “Ce ne facem, c ă Înaltu’ îi
tare bolnav?” Damian, intendentul este lini știt la gândul c ă va putea sc ăpa de
București, pentru ca s ă se bucure de casa cu câteva încă peri frumoase (7-8),
grădină, etc., de la M ănăstirea Neam ț, pe care Patriarhul i le-a d ăruit cu toate
formele legale cuvenite.
Preotul Alex. Marinescu a fost demis din postul de inspector general șef
al Ministerului Cultelor, pentru motivul c ă ar fi siluit o fat ă minoră în altarul
bisericii unde sluje ște (Dichiu).
92 Corect: G. Gheorghian (n. e.)
257
Preotul Vasile Iliescu, protoereu din Ploie ști, a fost numit consilier
referent al Sec ției administrative la Mitropolia Ungro-Vlahiei, în locul preotului
Petre [sic!] Șerpe.
Preoții Zaharia Mântulescu ș i Octavian Mure șeanu afirm ă că PNL-
Tătărescu este în bune raporturi cu Patriarhul Nicodim. Știrea este verificat ă și în
cercurile patriarhale. Cei doi clerici exprim ă opinia cercurilor conduc ătoare ale
Ministerului Cultelor.
Marți, 1 iulie 1947
Este aproape sigur c ă preotul Petre [sic!] Șerpe va fi ales de Sinodul de
mâine vicar patriarhal. Pe de alt ă parte, pre ședintele Consiliului de Mini ștri este
contra lui Șerpe.
Marți [sic! = miercuri] , 2 iulie 1947
Cercurile patriarhale afirm ă că arhimandritul profesor Firmilian Marin
urmează să fie ales Episcop la Râmnicu-Vâ lcea, cu sprijinul Guvernului.
Gheorghe Tă tărescu face toate sfor țările pentru a ocupa Mitropolitul Nifon
Criveanu, omul lui, Scaunul de arhiepi scop al Craiovei, pentru a contracara
viitoarea acț iune a lui Firmilian.
Față de șansele pe care diaconul N. Nicolaescu le are spre a fi ales
Episcop la Râmnicu-Vâlcea, prietenii lui îl sf ătuiesc să renunț e la aceast ă nouă
perspectiv ă, deoarece nu va corespunde a șteptărilor, dată fiind firea lui înclinat ă
mai mult spre cele lume ști decât spre cele biserice ști. Arhiereul Justinian Marina
s-a exprimat, ca prieten al lui, pe care deci îl cunoa ște, că “nu calc ă a popă,
necum a episcop.”
Patriarhul Nicodim este în conflict cu arhiereul Justinian Marina. Ca
atare, pentru a-l împiedica s ă fie ales Mitropolit al Moldovei, el s-a unit cu
ierarhii ardeleni pentru a-l sus ține la Iași pe Episcopul Iosif Gafton al Arge șului.
Este știut că ardelenii îl preferă pe Gafton lui Marina.
Cât despre Episcopul Nicolae Popovi ci al Oradei, ardelenii cred c ă el n-
ar fi primit bine la Ia și, ca mitropolit și deci s-a renun țat la candidatura lui.
Joi, 3 iunie [sic! = iulie] 1947
Ieri a avut loc, în Palatul patriarhal, deschiderea ședinței Sinodului, cu un
singur scop: desemnarea membrilor delega ției Bisericii Ortodoxe Române, care
va lua parte la Sinodul ortodox din toamn ă, de la Moscova.
258
La începutul ședinței, nu s-a cântat, ca de obicei, “Pre St ăpânul” pentru
Patriarh. Apoi, sinodalii au ales ca membrii ai delega ției pe: Episcopul Iosif
Gafton – Arge ș, Episcopul Nicolae Popovici – Oradea, arhiereul Emilian Antal,
locotenent de Mitropolit la Suceava, preotul Gala Galaction, preotul I. Vasc ă,
secretar general la Culte, preotul Petre Vintilescu, decanul Facult ății de Teologie
din Bucure ști.
Referatele care vor fi prezentate, vor trata despre: catolicismul în
România în ultimele decenii, ecumenicitate, validitatea hirotoniilor anglicane,
etc.
Vineri, 4 iulie 1947
Patriarhul Nicodim și ciracii lui î și expediaz ă din Bucure ști la Mănăstirea
Neamț ultimele bagaje. În noaptea de joi, 3 iu lie a. c., la orele 11, Patriarhul a
expediat la Neam ț un autocamion plin cu bagaje, printre care erau: ve șmintele
lui, vase din Palat, etc. Profesorul I. D. Ștefănescu, ca și arhimandritul Ilarion
Bălăiță și-au expediat, de asemenea, aproape toate bagajele, tot la M ănăstirea
Neamț.
Problema arhieriei lui Vasile Vasilache a r ămas închis ă în mod definitiv.
Starea sănătății Patriarhului Nicodim s-a înr ăutățit. De câteva zile, nu se
mai poate hr ăni nici cu lapte, ci numai cu ceai. În curând, el va pleca la
Mănăstirea Neam ț; poate miercuri, 9 iulie a. c.
Vineri, 11 iulie 1947
Ieri, la orele 17, Patriarhul Nicodim a plecat la M ănăstirea Neam ț, de
unde și-a trimis ș oferul, pe Meca, la Bucure ști, fără mașină, spunându-i să vină
tocmai prin octombrie. Oricum, pân ă în octombrie, Patriarhul are de rezolvat
probleme mari biserice ști, ca: trimiterea delega ției biserice ști la Moscova și
convocarea Congresului na țional bisericesc pentru noi alegeri de ierarhi. Este cu
putință ca Patriarhul s ă invoce un motiv “binecuvântat” pentru a nu participa la
rezolvarea celor dou ă probleme men ționate mai sus.
Preotul Petre [sic!] Șerpe are toate șansele să nu intre în rândul ierarhilor,
din cauza opozi ției pe care i-o face Guvernul, care “nu vrea s ă dea drumul
decretului respectiv”, afirm ă cercurile clericale.
Azi, Direc ția cultelor din Ministerul Cultelor a primit o adres ă din partea
Sinodului, în care-i face cunoscut c ă, întrucât Legea pentru pensionarea ierarhilor
s-a făcut fără știrea Bisericii, aceasta-ș i rezervă dreptul în ceea ce prive ște
aplicarea ei.
259
Luni, 14 iulie 1947
În anturajul Patriarhului se afirm ă că ancheta mixt ă care a anchetat la Ia și
cazul Mitropolitului Irineu Mih ălcescu a constatat fapte grave în sarcina acestuia.
Irineu nu mai are nici o sc ăpare. De altfel, aceasta a fost inten ția Patriarhului,
pentru a-și realiza planurile în leg ătură cu completarea Scaunului de mitropolit,
care devine astfel vacant.
În urma anchetei, Mitropolitul Irineu ar fi demisionat.
Marți, 15 iulie 1947
În cercurile clericale se afirm ă că, prin pension ările de preo ți, etc., fă cute
în ultimul timp, nu s-a urm ărit în primul rând reducerea bugetului statului, ceea
ce a cerut Ministerul Finan țelor, ci crearea unui num ăr de locuri vacante la
dispoziția Ministerului Cultelor. Aceste locuri constituie tot atâtea puncte de
sprijin pentru Guvern, în lupta lui de de mocratizare a Bisericii. Ele vor fi deci
ocupate de clerici care- și vor consacra puterile lor de munc ă creă rii, în Biseric ă, a
unui nou suflu de via ță, în spiritul democraț iei.
În câmpul bisericesc se precizează tot mai clar dou ă atitudini:
a) Clericii care r ămân pe linia tradi țională, refractari oric ărei înnoiri,
primeniri sau învior ări în Biseric ă, în măsura în care evoluează însuși poporul,
care o compune.
b) Clericii care s-au desprins din cercul formalismului tradi ționalist, sec,
inactiv, apatic și s-au ata șat noii mi șcări democrate, ini țiată în Biseric ă, fără
inițiativa sau sprijinul ierarhilor. Aceast ă categorie de preo ți, care la început
tatona, pentru a cunoa ște terenul, acum și-a format o platform ă solidă, de pe care
vestește noile idei democrate în Biseric ă. Aceștia s-au convins de necesitatea noii
platforme, condamn ă inerția ierarhilor ș i văd foarte necesar ă orice sfor țare menit ă
să purifice cadrele clericale de elemente nechemate. Ba mai mult, ei v ăd foarte
naturală și găsesc ca îndrept ățită atitudinea Guvernului de a se debarasa – dac ă o
va face – de orice element clerical necorespunz ător intereselor statului. Oricum,
mentalitatea clerului reprezint ă o curb ă evolutiv ă în calea spre reala
democratizare a Bisericii. În acest ă ordine de idei, constat ările din rândul
ierarhilor duc la concluzii cu totul contrarii.
Joi, 17 iulie 1947
Demisia Mitropolitului Irineu Mih ălcescu al Moldovei devine o realitate.
Ministrul Cultelor rezolvă problema și face decizia de pensionare. Între timp,
inspirat de duhul tutelar, negativ, de Patriarhul Nicodim, Mitropolitul Irineu intr ă
în stăpânirea cererii sale originale de demisie, care era depus ă la Ministerul
260
Cultelor, dar nu se lucrase înc ă și pleacă imediat cu ea la M ănăstirea Neam ț spre
marea bucurie, de acum, a Patriarhului. Ministrul Cultelor, Radu Ro șculeț, se află
într-o situa ție foarte delicată , căci nu poate publica decizia dată pentru
pensionarea lui Irineu, care-o poate ataca și contesta imediat, de oarece ministerul
nu are originalul cererii acestuia de demisie.
Sâmbătă, 19 iulie 1947
Atât Patriarhul Nicodim, cât și “ciracii” s ăi au luat toate m ăsurile de
prevedere spre a- și asigura lucrurile “lor”, etc., în eventualitatea r ămânerii
definitive a primului la M ănăstirea Neam ț, ceea ce se crede în Palat, unde n-au
mai rămas decât lucruri care sunt strict necesare și inventariate în trecut. Celelalte
au fost transportate la M ănăstirea Neam ț.
De asemenea, profesorul I. D. Ș tefănescu, arhimandritul Ilarion B ălăiță,
arhimandritul Ghervasie Cre țu, etc., și-au transportat absolut toate lucrurile la
Mănăstirea Neam ț, unde “sunt la ad ăpost”.
Miercuri, 23 iulie 1947
Circulă știrea după care preotul Gala Galaction (Grigore Pi șculescu) este
unul din viitorii candida ți serioși la ocuparea Scaunului de patriarh. În cercurile
patriarhale se afirm ă că Patriarhul Nicodim [ și-]a depus demisia în mâinile
Regelui Mihai, pe când acesta se afla la Sinaia.
Vineri, 25 iulie 1947
Situația Mitropolitului Nifon Criveanu al Olteniei s-a clarificat în sensul
că, în urma avizului contenciosului Mini sterului Cultelor, i se întocmesc formele
de pensionare.
Preotul I. Vasc ă a sosit asear ă în Capital ă, venind de la Paris, nu din
America. El a stat tot timpul la Paris, neputând c ălători mai departe, din cauza
piedicilor puse de americani.
Clerul ieșean crede c ă arhiereul Justinian Marina va fi locotenent de
Mitropolit, apoi Mitropolit al Moldovei și nu este exclus s ă fie ales chiar patriarh,
căci este sprijinit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodn ăraș, etc.
Sâmbătă, 26 iulie 1947
În postul de dirijor al corului Bisericii ortodoxe române din Paris a fost
numit Ion Marian. Acesta a fost înv ățător, apoi a f ăcut Conservatorul din
261
Capitală . Acum este dirijor de cor la Radio. Cu acest cor a dat diferite concerte în
Capitală .
Luni, 28 iulie 1947
Preotul Victor Iliescu, consilier al Sec ției administrative a Mitropoliei
Ungro-Vlahiei, a fost numit slujitor la Biserica Alb ă, fiind transferat de la
Biserica Sfânta Ecaterina din Ploie ști, unde era și protoereu.
Preotul Ion Hu știu a fost transferat din postul s ău de paroh al bisericii
parohiei Balta Albă (Vitan-Vergului) la Biserica Cotrocenilor (strada Drumul
Sării), pe unde are cas ă și loc mare, în faț a Școlii de r ăzboi, jos. Clerul
comentează viu ascensiunea acestuia, considerat o nulitate, c ăci în timp de trei
ani s-a transferat de la parohia Frumu șani-Ilfov în Capital ă, prin înșelătorie și
teroare, victima fiind preotul Popovici (cu studii la Strasbourg, Fran ța), care de la
Balta Albă a plecat la Frumu șani.
Marți, 29 iulie 1947
Misiunea suedez ă-norvegian ă pentru cre știnarea evreilor din România
activează, prin Wurmbrandt, chiar în cercurile superioare clericale. El a dat o
sumă important ă de bani Ministerului Cultelor pentru ajutorarea clerului. Din
această sumă li se va da unor clerici de dou ă ori salariul lor lunar.
A oferit, la casa de odihn ă a Misiunii, în Predeal, zece locuri pentru
preoții ortodoc și, cărora, timp de dou ă săptămâni, li se oferă gratuit mas ă și
locuință. Printre cei zece preo ți sunt: preotul Petre Vintilescu, decanul Facultăț ii
de Teologie din Bucure ști, preotul Gh. Vintilescu, fratele lui, directorul
Cancelariei sinodale, preotul Coman, profeso r la Facultatea de Teologie, ginerele
lui Petre Vintilescu, diaconul Teodorescu-Brani ște, asistentul lui P. Vintilescu,
suferind de piept, preotul Grigore Cristescu, profesor la Facultatea de Teologie,
diaconul Tuță Nica de la Catedrala patriarhal ă, prietenii lui P. Vintilescu.
Marți, 5 august 1947
După demisia sa, Mitropolitul Irineu s-a retras la M ănăstirea Agapia,
însoțit de un c ălugăr, ucenicul lui. Faptul c ă a plecat din scaun i-a creat o situa ție
sufleteasc ă grea.
Joi, 14 august 1947
Arhimandritul Luchian Narcis a fost transferat de la Catedrala din Ia și la
Catedrala patriarhal ă.
262
Preotul Ștefan Palaghi ță, refugiat la Roma, și-ar fi sus ținut acolo
doctoratul, apoi a plecat la Marsilia. Anga jat ca hamal în port, el a lucrat acolo
până și-a procurat suma de bani cu care a plecat în America, unde are o parohie
cu 150 de enoria și. De acolo a trimis so ției sale, la Bucure ști, dolarii necesari
călătoriei ei în America.
Mitropolitul Visarion Puiu a trimis de la Roma câte o telegram ă, lungă de
tot, patriarhilor Nicodim și Alexei, la Bucure ști. Patriarhului Alexei îi spune c ă el
nu are nici o vin ă. Acesta a r ăspuns că, situația lui Visarion fiind o problem ă
internă a Bisericii Ortodoxe Române, el nu se amestec ă.
Petru Groza ar intenț iona să-l absolve pe Visarion de orice vin ă.
Duminică, 17 august 1947
În cercurile romano-catolice se afirm ă că Sinodul pan-ortodox de la
Moscova are ca scop crearea unui front comun de lupt ă al Bisericilor Ortodoxe
contra Romei, sub o denumire camuflat ă. Șeful acestei confedera ții biserice ști va
fi Patriarhul Nicodim, iar în realitate, Patriarhul Alexei. Romano-catolicii
consideră actualul guvern român o mare piedic ă pentru ei în calea acț iunii lor de
prozelitism, pe care trebuia să o desfășoare în România, în noua epoc ă
democrată.
Zece preo ți din Capital ă au fost la Predeal timp de dou ă săptămâni, ca
oaspeți ai Misiunii suedezo-norvegian ă pentru cre știnarea evreilor din România.
Pe lângă cei menționați anterior, au mai fost: preotul Gh. Chiriac (Biserica Popa
Tatu-Bucure ști), preotul Liviu Stan. Au mai fost acolo și cîte zece reprezentan ți
ai cultelor din țară, afară de mozaici, romano-catolici și uniți, care au ră spuns
invitației.
Gazdele – pastorul Solheim ș i Wurmbrandt – s-au achitat în mod str ălucit,
afirmă ortodocșii, de îndatoririle lor. N-au lipsit nici fotografierile în grupuri, cu
strângeri în bra țe sau zâmbete, etc. Oricum, Misiunea activeaz ă; și prin ea cine
lucrează?
Luni, 18 iulie [sic! = august] 1947
La Ministerul Cultelor se crede că nu este exclus ă o eventuală separare a
Bisericii de Stat. Preotul Grigore Cern ăianu, director general, s-a exprimat c ă
problema aceasta este aproape un fapt împlinit.
Iată care ar fi candida ții pentru posturile de ierarhi:
1. Episcopia Roman: Episcopul Partenie Ciopron al Armatei, preotul Gh.
Chiriac de la Biserica Popa Tatu (divor țat).
2. Episcopia Dun ării de Jos (Gala ți): Episcopul Antim Nica.
263
3. Mitropolia Craiovei: actualul locotenent de Arhiepiscop, arhiereul
Eugen Laiu, sus ținut de Tătărescu Gh.
4. arhiereu vicar patriarhal: preotul Negulescu, fost la o biseric ă din Tei,
acum la Delea Veche (Calea C ălărași). El are sprijinul lui Radu Ro șculeț,
ministrul Cultelor.
Un candidat f ără șanse este arhimandritul Iosif Babac ă de la Internatul
Teologic din Bucure ști.
Marți, 19 august 1947
Se afirmă că Ministerul Cultelor va fi desfiin țat, dar nu vor fi reduse
posturile de func ționari ai lui, înfiin țate după 1938.
Patriarhul Nicodim a primit la M ănăstirea Neam ț o adres ă de la
Președinția Consiliului de Mini ștri, care protesteaz ă contra faptului c ă Patriarhul
a încredin țat Locotenen ța de la Ia și arhiereului Justinian Marina. Patriarhul care,
într-o măsură oarecare, era pentru Marina nu f ără interes, acum are o atitudine
contra lui, motivând pe cea anterioar ă prin aceea c ă a fost indus în eroare;
încredințarea vicariatului93. În realitate, atitudinea lui e o consecin ță a orientării
Guvernului în problema Marina.
Vineri, 22 august 1947
Preoții profesori universitari Petre Vintilescu, Liviu Stan, întocmesc câte
un referat, primul în latura liturgic ă, al doilea în aceea a dreptului canonic, pentru
a fi prezentate de delega ția Bisericii Ortodoxe Române la Sinodul pan-ortodox de
la Moscova, care va avea loc în toamna anului acesta.
Sâmbătă, 23 august 1947
Episcopul Iosif Gafton nu se mai bucur ă de încrederea Guvernului, care a
primit o serie de scrisori compromi țătoare la adresa lui Gafton. Se afirm ă la
Ministerul Cultelor c ă Gafton va r ămâne mult ă vreme în umbr ă. (Azi,
arhidiaconul Tuță Nica mi-a spus c ă el a dat Guvernului, prin Emil Bodn ăraș,
scrisorile lui Gafton, pentru a-l compromite, ca s ă nu mai fie ales patriarh; în
cazul alegerii lui, “la Patriarhie, lucrurile nu se mai îndreptau.”)
Patriarhul Nicodim intenț ionează să-l utilizeze la Patriarhie, sub formula
de vicar, pe Mitropolitul Efrem En ăcescu, fost al Chiș inăului; așa se explic ă
faptul că pe acesta l-a lansat ca pe o vedet ă bisericeasc ă, la diferite s ărbători
93 Formulare neclară în original (n. e.)
264
oficiale, ca reprezentant al s ău. Efrem i-ar lua astfel locul Episcopului Antim
Nica.
Arhiereul Veniamin Pocitan va fi des ărcinat de postul de vicar patriarhal,
prin scoaterea lui la pensie, dup ă care va fi numit egumen al unei biserici bogate
din Capital ă, neavând nimic de f ăcut, având îns ă în schimb: cas ă, lumină, etc. în
mod gratuit, plus leaf ă.
Iată metamorfoza cazului Irineu Mih ălcescu, Mitropolitul Moldovei.
Arhiereul Justinian Marina, râvnind Scaunul de mitropolit, trebuia s ă-l
îndepărteze pe titular, Irineu. Având ca baz ă de plecare să nătatea șubredă a
acestuia și vizând faptul c ă în fața unei acțiuni condus ă din umbr ă, cu scopul de
a-l compromite, el va ceda, a recurs la acest mijloc:
Îl introduce pe avocatul Grigore Nicolau în casa unei femei (sora lui
Petreanu), care ar fi fost amanta lui Irineu, de unde- și procură fotografii
compromi țătoare pentru șeful Bisericii moldovene; aceasta în 1946. Fotografiile
sunt multiplicate și aruncate în lumea clerical ă și cea politic ă. O serie de astfel de
fotografii i-a dat Marina și lui Grigore Spiru de la Patriarhie, spre a fi prezentate
Patriarhului Nicodim. Nemul țumit cu aceasta, Marina îi întocme ște un dosar,
care circul ă. Văzând că efectul n-a fost cel a șteptat, îl atac ă pe Irineu prin pres ă,
din umbr ă, în ziarul Tribuna Româneasc ă (1947), pe care-l înfiin țează și
finanțează el și publică fotografiile. Scopul e atins.
Duminică, 24 august 1947
Se afirm ă că Radu Ro șculeț va fi nevoit s ă părăsească în curând
conducerea Ministerului Cultelor. Postul lui de ministru e foarte râvnit de preotul
I. Vască , secretar general, despre care, pe de alt ă parte, se spune c ă “va fi
mazilit”.
În lumea bisericeasc ă se afirm ă că viitorul patriarh va fi Episcopul
Nicolae Popovici al Oradei. În lupta pentru Scaunul patriarhal dintre el și
arhiereul Emilian Antal, acesta din urm ă “a cedat în favoarea ardelenilor”, pentru
ca, în schimb, ace știa să-l susțină pentru Scaunul de la Suceava.
Justinian Marina lupt ă însă furios pentru a împiedica ascensiunea lui
Nicolae Popovici. În acest scop, Marina a c ăutat pretutindeni o bro șură-pastorală
în care Episcopul Nicolae Popovici, dup ă sosirea lui din Transnistria la Beiu ș,
unde-și avea reședința în refugiu, a proferat cuvinte injurioase la adresa Rusiei
sovietice. În cele din urm ă a găsit broșura la Academia Român ă; se va servi de ea
arătând-o Guvernului.
Arhiereul Justinian Marina încearc ă să obțină aprobarea Patriarhului, s ă
rămână în postul de locotenent de Mitropolit la Ia și. Patriarhul i-a f ăgăduit că-i va
satisface dorin ța, cu o condi ție: să-i aducă decretul de numire, ca arhiereu, a
265
arhimandritului Pavel Șerpe. Marina aleargă pretutindeni în acest scop, ajungând
până la Emil Bodn ăraș, care s-a opus, și la Ana Pauker, care, afirm ă el, va
rezolva problema favorabil.
Arhimandritul Firmilian Marin are toate șansele pentru intrarea în
rândurile ierarhilor: ori Arhiepiscop al Craiovei, având sprijinul guvernului
Blocului Partidelor Democratice, ori Episcop la Râmnicu-Vâlcea, cu sprijinul lui
Gh. Tă tărescu. Cred c ă va reuș i la Craiova.
Arhiereul Galaction Gordun cere neîncetat sprijinul prietenului s ău, Radu
Roșculeț, ministrul Cultelor, pentru a putea ocupa Scaunul de episcop de la
Galați.
Marți, 26 august 1947
Patriarhul Alexei i-a trimis lui Nicodim o scrisoare prin care-l anun ță că
Sinodul pan-ortodox, care urma s ă aibă loc la Moscova în toamna aceasta, se
amână, deoarece nu toate Bisericile Ortodoxe au r ăspuns pân ă acum invita țiilor
făcute. Îi mai face cunoscut c ă, dacă delegația Bisericii române voie ște să vină la
Moscova, cu mult înainte de data la care se va fixa ținerea Sinodului, ea este
foarte bine venit ă.
Preotul Al. Nicoreanu aspir ă la postul de ministru al Cultelor. Preotul C.
Burducea a lansat știrea că-și va relua în curând postul de ministru al Cultelor.
Decretul de numire a arhimandritului Pavel Șerpe ca arhiereu vicar
patriarhal a fost semnat, a afirmat ministrul Cultelor, Radu Ro șculeț.
Ministerul Cultelor, printr-o comisie instituit ă ad-hoc , întocme ște listele
cu preoții care vor fi comprima ți și pensiona ți.
Criterii: vor fi pensiona ți mai întâi preo ții care au peste 57 de ani; vor fi
comprima ți preoții care au averi, pedepse disciplinare.
Scop: să se revină la numărul de preo ți din 1938; s ă se suprime toate
posturile preo ților refugia ți din Basarabia.
Se dezminte știrea că Biserica va fi scoas ă din bugetul Statului.
Miercuri, 27 august 1947
Între Patriarhul Nicodim și Radu Roș culeț, ministrul Cultelor, s-a iscat un
nou conflict. Ministrul a trimis, cu ma șina sa, pe un c ăpitan, înso țit de un domn
Mustață, la Mă năstirea Cernica, pentru a-i procura alimente. Stare țul,
arhimandritul Partenie Buș cu, a refuzat s ă-i dea ceva, ad ăugând că mănăstirea
nu-i moșia ministrului. Supă rat, ministrul a ordonat o anchet ă în legătură cu
gestiunea m ănăstirii, pentru a-l pedepsi pe Partenie. Func ționarul arhimandrit
266
Teofil Pandele, din minister, fiind îns ărcinat cu ancheta, a refuzat, fiind sprijinit
de preotul I. Vasc ă, secretar general. Atunci, ministrul a început “cur ățenia
Dealului patriarhal”, comprimând pe: preotul Gh. Cosma, consilierul Sec ției
economice, preotul Nicodim Zamfirescu, de la Catedral ă, arhimandritul Partenie
Bușcu (deși e stareț la Mănăstirea Cernica).
Arhiereul Pavel Șerpe a trimis Patriarhului o scrisoare în care se plânge
de purtarea ministrului. Petronius, secretarul Patriarhului, primind scrisoarea, s-a
dus cu ea repede la arhimandritul Galaction Gordun ș i, împreun ă, au găsit de
cuviință să nu o trimit ă Patriarhului, la M ănăstirea Neam ț, ca să nu-l supere, ceea
ce au ș i făcut.
Totuși, Patriarhul cunoa ște cazul și este indignat.
După cum era de aș teptat, preotul Al. Nicoreanu nu a încetat de a lupta
pentru a-și atinge obiectivele în domeniul bisericesc. El a izbutit, prin plasarea
celor doi “ciraci” ai s ăi – preotul Grigore Cern ăianu ca director general la Culte și
preotul Victor Iliescu, consilier al Sec ției administrative la Mitropolie -, s ă aibă o
foarte mare influen ță în rândurile clerului, datorit ă celor dou ă posturi, ai c ăror
titulari sunt la ordin. Astfel, Iliescu și Cernăianu au făcut o convenț ie, inspirat ă
de Nicoreanu, în baza c ăreia numirile, transfer ările, etc., f ăcute de primul (c ăci
Patriarhul semneaz ă) să fie recunoscute de al doilea, adic ă de Ministerul Cultelor.
În felul acesta, ei î și servesc prietenii ș i-i plaseaz ă în posturi de observa ție pentru
scopuri politice.
Joi, 28 august 1947
Patriarhul Nicodim se simte tot mai sl ăbit. Cei ai lui de la M ănăstirea
Neamț cred că acesta nu se va mai putea înapoia nicodat ă în Capital ă, iar cei de
la Palat îl a șteaptă să sosească la 15 septembrie a. c.
Duminică, 31 august 1947
Azi s-a slujit, în Biserica bulgar ă din Calea C ălărași, pentru ultima dat ă,
deoarece, de acum, preotul bulgar va sluji la Biserica ruseasc ă, conform ordinului
dat de Sinodul bulgar. Biserica bulgar ă va fi desfiin țată. În viitor, Biseric ă rusă va
fi panslav ă, căci în ea vor sluji clericii din Bucure ști ai diferitelor Biserici slave.
Preotul bulgar este într-o dilem ă: după ce calendar se vor oficia slujbele?
Slavii n-au adoptat stilul nou.
În cercurile clericale se afirm ă că Episcopul Antim Nica “nu știe nici el
ce vrea”, în ceea ce prive ște orientarea sa politic ă. Adevărul:
267
1. El nu a avut și nu are o atitudine politic ă, fiindcă problemele sociale
l-au interesat ca simple fenomene, materiale pentru laboratorul pastoral.
2. Este flexibil și oportunist; ca atare, s-a fixat, în aparen ță, pe linia
democrației, din oportunism.
3. Are o mare afinitate cu slavii. Este rus prin educa ție și, în parte, poate
chiar prin sânge.
Marți, 2 septembrie 1947
În rândurile func ționarilor Ministerului Cultelor se observ ă o atitudine
ostilă față de preotul I. Vasc ă, secretar general, care este viu criticat pentru
atitudinea lui de indiferen ță față de dolean țele lor. Vasc ă își face interesele și nu
se îngrijește de ei.
Pavel Șerpe a ajuns la arhierie, zic preoț ii PNP-iș ti, datorit ă mai multor
fapte:
1. Înscrierii în PNP (Partidul Na țional Popular).
2. Interven ției preotului Alex. Ionescu (Biserica Stejarul), care, în
numele PNP, a cerut ridicarea lui la treapta arhieriei.
3. Prezentă rii lui personale la Gh. Gheorghiu-Dej și alți reprezentan ți ai
vieții politice.
Miercuri, 3 septembrie 1947
Arhiereul Pavel Șerpe este un candidat serios pe ntru Scaunul de episcop
al Romanului, cred oamenii Patriarhului, iar Episcopul Antim Nica, pentru cel de
la Galați.
Se confirm ă știrea dup ă care preotul Al. Nicoreanu este mentorul și
inițiatorul ac țiunilor preo ților V. Iliescu și Gr. Cern ăianu. El a fost și este
mentorul arhiereului Justinian Marina. Acum, el face parte din partidul lui C.
Argetoianu.
Duminică, 7 septembrie 1947
În Capital ă circulă intens știrea după care Patriarhul Nicodim este grav
bolnav.
Copiii, orfani de r ăzboi, care au absolvit cursurile școlii primare de la
orfelinatul din M ănăstirea Cernica, au fost trimi și la diferite școli secundare din
Capitală și provincie ( Școala de horticultur ă de la Valea C ălugărească), pentru
a-și continua studiile. În acela și timp, Mitropolia cere protoereilor s ă-i trimită
268
tabele de cotele de cereale strânse pentru orfelinatele din m ănăstirile Cernica și
Țigănești.
Marți, 9 septembrie 1947
Ministrul Cultelor, Radu Ro șculeț, s-a înapoiat azi de la M ănăstirea
Neamț. Întrebat de preotul Popescu-Arge ș, inspector, asupra st ării sănătății
Patriarhului, ministrul a r ăspuns: “Nu mai ai cu cine vorbi; se duce.” Patriarhul
suferă și de dizenterie; la vârsta lui … de!
De menționat că preotul Popescu-Arge ș este însărcinat de Radu Ro șculeț
să rezolve toate problemele litigioase dintre Patriarhie și minister. El lucreaz ă în
acest sens cu multă asiduitate.
Vineri, 12 septembrie 1947
La Iași, se crede că sfârșitul Patriarului Nicodim se apropie. Fiind grav
bolnav, arhiereul Justinian Marina i-a trimis medici de la Ia și, în frunte cu dr.
Enescu, care au constatat c ă are uremie.
Marți, 16 septembrie 1947
Arhiereul Pavel Șerpe se va muta cu locuin ța în Palatul patriarhal, cu
binecuvântarea Patriarhului. În acest scop, el a dispus s ă-i instaleze în palat
sonerii, legă turi telefonice.
Starea sănătății Patriarhului Nicodim inspir ă serioase îngrijor ări. El nu
mai poate p ărăsi patul, iar hrana lui const ă numai din injec ții. Patriarhul afirm ă că
boala lui se datore ște bucătarului său, Manolescu (fost și al Patriarhului Miron),
care n-a fost vara lâng ă el. Manolescu afirm ă că a avut, de la Patriarh, un
concediu de dou ă luni, iar dup ă aceea. când a vrut s ă meargă la Mănăstirea
Neamț, a fost oprit de “ciraci”. Un fapt semnificativ în leg ătură cu îngrijirea
sănătății Patriarhului îl constituie și întrunirea consilierilor ș i protoereilor
Mitropoliei Ungro-Vlahiei, la Bucure ști, sub pre ședinția arhiereului Pavel Șerpe.
Mitropolitul Efrem Enă cescu este de câtva timp la M ănăstirea Cernica,
unde sluje ște aproape regulat. În zilele de lucru, el munce ște ca orice c ălugăr,
ceea ce a impresionat foarte pl ăcut obș tea.
Luni, 22 septembrie 1947
În rândurile c ălugărilor de la Mă năstirea Cernica se afirm ă că Statul are
intenția să desființeze mănăstirile. Călugării mai în vârst ă și mai de frunte cred
că, dacă Statul va face aceasta, procesul va fi indirect, adic ă: mănăstirile vor fi
269
expropriate și-n locul lor se vor înfiin ța colhozuri: “Mâine, poimâine auzi de
colhozul Cernica”, îmi spune un c ălugăr. Lipsită de avere, m ănăstirea nu- și va
mai putea între ține călugării, care, în cele din urm ă, vor fi sili ți să plece în lume.
Întrebându-l pe c ălugăr dacă, în acest caz, ac țiunea Guvernului poate fi
considerat ă antibisericeasc ă, el mi-a r ăspuns că vina lui este foarte mic ă în
comparație cu a Bisericii, reprezentanț ilor ei și a călugărilor, care nu au știut să-și
facă datoria. Biserica este și va fi, în primul rând, vinovat ă de tot ceea ce ar putea
îndura în viitor, c ăci n-a corespuns cerinț elor vremurilor.
În prezent, locuiesc la Mă năstirea Cernica peste o sut ă de persoane:
clerici care oficiaz ă slujbele, preo ți-diaconi; fra ții care fac ascultare, c ălugării;
personalul civil, țărani angaja ți pentru diferite munci, în diferite localit ăți, unde
are mănăstirea propriet ăți.
Marți, 30 septembrie 1947
Clerul este foarte contrariat de faptul c ă, pe luna septembrie, lefurile îi
sunt expediate la domiciliu, prin CEC, de protoerii. El crede c ă, în modul acesta,
nu va putea încasa lefurile la vreme.
Patriarhul Nicodim este sf ătuit de camaril ă să nu demisioneze,
amenințându-l că, în acest caz, va fi judecat ca antonescian, pentru pastoralele
din timpul r ăzboiului. Ei îi flutur ă în față batista “criminal de r ăzboi”, pentru ca
prin rămânerea lui în post s ă-și asigure pe-ale lor.
La Mitropolie, se afirm ă că plecarea Patriarhului Nicodim din scaun –
prin demisie sau deces – va avea ca efect desfiin țarea Patriarhatului, revenindu-se
la Mitropolit primat, ca-n trecut, post pe care urmeaz ă să-l ocupe arhiereul
Justinian Marina. Mitropolia aceasta ar urma s ă intre sub jurisdic ția Patriarhului
de Moscova.
Se afirmă foarte insistent c ă viitorul patriarh va fi arhiereul Justinian
Marina de la Ia și, care este în asentimentul Guvernului.
Joi, 2 și vineri, 3 octombrie a. c. va avea loc Adunarea eparhial ă a
Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Se va proceda la alegerea deputaț ilor eparhiali, care
vor fi membri ai Consiliului Central Bisericesc, organul care va alege noii ierarhi
în locurile vacante. La 2-3 octombri e se va produce un eveniment de seamă , prin
intervenția profesorului Constantinescu-Ia și, care va fi prezent, împreun ă cu
membrii reprezentan ți ai BPD din Parlament. El va cere anumite schimbă ri în
ceea ce priveș te persoanele care vor fi trimise în Consiliul Central Bisericesc. Va
cere, de asemenea, înlocuirea preo ților consilieri Dincescu și Cosma. Dup ă
expresia lui Gobjilă , cumnatul lui, “joi și vineri se va sparge ga șca din Dealul
Patriarhiei.”
270
Marți, 7 octombrie 1947
Patriarhul Nicodim a trimis prin Toma, om de serviciu în Palat,
scrisoarea nr. 398 Cabinet, ministrului J. P. Boncour al Fran ței la Bucure ști.
Arhimandritul Melchisedec D., stare țul Mănăstirii Neam ț, a sosit în
Capitală de câteva zile. Azi a lucrat cu arhiereul Pavel Șerpe. Se afirm ă că a venit
ca trimis al Patriarhului, pentru a constata: starea de spirit în Capital ă; să prezinte
demisia Patriarhului.
Patriarhul Nicodim a început s ă părăsească , însă puțin, camera pentru ca
să fie plimbat, într-un c ărucior, prin curtea m ănăstirii. În Palatul patriarhal se
întreține mitul “s ănătății tun“ a Patriarhului și se afirm ă că va veni în curând la
București.
Clerul zice c ă “Patriarhul nu se va mai înapoia niciodat ă”.
La 20 octombrie a. c., vor avea loc noi alegeri de ierarhi, de c ătre
Consiliul Na țional Bisericesc. T ătărescienii vor ca alegerile s ă nu mai fie
amânate, pentru a contracara inten ția Guvernului, care dore ște tocmai contrariul,
pentru ca, introducând în Legea de or ganizare a Bisericii un articol nou, din
inițiativă parlamentar ă, să-și poată prezenta candida ții care n-au titluri
academice.
Guvernul ar inten ționa ca de luni, 1 noiembrie 1947, s ă dizolve
corporațiile biserice ști, numind comisii interimare, acolo unde este absolut ă
nevoie. Pân ă în Paști 1948, urmeaz ă să se facă alegeri noi.
Arhiereul Justinian Marina a început s ă ducă o campanie contra
Episcopului Antim Nica.
Joi, 9 octombrie 1947
În ziua de 8 octombrie a. c., a ap ărut în presa Capitalei un comunicat
relativ la starea s ănătății Patriarhului Nicodim și eventualitatea încredin țării
scaunului lui Justinian Marina. Acest comunicat este întocmit de Marina și
publicat prin Grigore Spiru pentru a se lansa și a intimida adversarii.
A doua zi apare în pres ă un alt comunicat, care-l dezminte pe cel
anterior. De data aceasta, el a fost dat de Ministerul Cultelor, fapt care- și are
explicația lui. Marina s-a bucurat totdeauna de “darul” cameleoniz ării, care-n
domeniul social s-a tradus prin adaptarea la mediu. Deci, bucurându-se de
încrederea BPD, el a c ăutat să urmeze linia indicat ă de acesta. Îns ă, cum
tătărescienii oscileaz ă în ultima vreme și în fața zvonurilor dup ă care balan ța
politică ar înclina spre ei, Marina urmeaz ă aceeași înclinare. Deci, pentru
realizarea intereselor sale, el se apropie de Radu Ro șculeț, ministrul Cultelor,
271
care, tocmai pentru a îndep ărta orice suspiciune în aceast ă privință, a dezmin țit
știrea, luând atitudine pro forma împotriva lui Marina.
Între Patriarhul Nicodim și arhiereul Justinian Marina s-a observat în
ultimul timp o foarte mare apropiere, de și se ș tie că între ei nu exist ă sinceritate.
Ei își fac concesii reciproce, pentru a se folosi reciproc pentru scopuri diametral
opuse:
1. Marina voie ște să fie patriarh;
2. Nicodim voie ște să-și asigure pe lâng ă Marina, în cazul când ar fi
patriarh, intrarea în rândurile ierarhilor a unuia din “ucenicii” s ăi.
Pe aceast ă linie, Patriarhul a acordat lui Marina, în ultimul timp, dreptul
de ctitor al M ănăstirii Neam ț, iar Marina se arat ă foarte grijuliu în ceea ce
privește starea s ănătății lui Nicodim.
Împotriva Episcopului Antim Nica, locotenent de Episcop la Gala ți, se
duce, în ascuns, o campanie puternic ă de către episcopi, viitori candida ți la scaun.
Există chiar și un dosar contra lui Nica. I se imput ă, printre altele, c ă în
Transnistria a dus o activitate antisovietic ă. Arhiereul Justinian Marina, unul din
foștii lui susținători, a fost convins zilele acestea de atitudinea sovietic ă din trecut
a Episcopului Nica, de c ătre arhidiaconul Tu ță M. Nica.
Sunt momente când Patriarhul î și pierde complet cuno ștința, care duce la
marea îngrijorare a celor de fa ță.
În Bucovina, se duce o campanie aprig ă contra arhiereului Emilian Antal,
din partea clerului, care nu-l vrea mitropolit la Suceava, ci pe arhimandritul
Martinian, în prezent parohul Bisericii ortodoxe române din Paris. Clerul îl voiește mitropolit pe acesta cu orice pre ț. Lui Antal i s-a f ăcut un dosar.
Arhimandritul Melchisedec D. a prezentat demisia Patriarhului, din
încredințarea acestuia, în mâinile Regelui, la Sinaia. Petru Groza s-a sim țit jignit
de faptul c ă Patriarhul a f ăcut acest act în ascuns; a cerut deci Regelui s ă-i dea lui
demisia, ceea ce i s-a refuzat. Îns ă demisia Patriarhului a fost fotografiat ă, în
prealabil, de arhiereul Justinian Marina. Ea e motivat ă de starea s ănătății
petiționarului, care recomand ă ca urmaș la scaun pe Justinian Marina.
Preotul C. Burducea afirm ă că a văzut demisia.
Vineri, 10 octombrie 1947
De când are, oarecum, certitudinea c ă prietenul s ău bun, arhiereul
Iustinian Marina va fi patriarh , preot[ul] Alexandru Nicoreanu a și lansat știrea că
va fi în curând consilier referent la Patriarhie, unde “vin cu ai mei”.
El voiește să-și facă atmosfer ă și să intimideze pe naivi.
272
Arhiereul Justinian Marina are sprijinul deplin al PC Român, reprezentat
prin Emil Bodn ăraș, secretar general și va fi ales patriarh. De altfel, Marina însu și
a dat să înțeleagă prietenilor s ăi din Capital ă, cu prilejul vizitelor f ăcute în
ultimele zile, c ă va fi ales patriarh în mod sigur.
Cât despre Episcopul Nicolae Popovici [din] [Oradea], el este sprijinit de
P. Groza și de ardelenii ceilal ți, ierarhi, pentru ocuparea aceluia și Scaun de
patriarh. Pentru a-l îndep ărta pe acest candidat serios, Marina a avut grij ă să-i
formeze dosarul cuvenit. În fa ța acestei situaț ii, Episcopul Nicolae Popovici este
mulțumit ș i cu Scaunul de mitropolit al Moldovei, afirm ă clerul.
Ierarhii ardeleni, condu și de Mitropolitul Nicolae B ălan, duc o lupt ă
aprigă contra lui Marina, pentru a nu fi ales patriarh. În lupta lor, au sprijinul
primului ministru P. Groza, oamenii de leg ătură fiind Liviu Stan, Spiridon
Cândea, consilieri ministeriali [ai] [lui] [Groza] și I. Vască.
Lupta se duce în tain ă. Iată însă că intervine un fapt banal, care-i pune pe
adversari fa ță în față: preotul Sp. Cândea telefoneaz ă într-o zi de la Sibiu, din
cabinetul lui B ălan, lui Vască , la Culte, care-n acel moment lipsea din biroul s ău.
Arhiereul Iustinian Marina, fiind din întâmplare acolo, ridic ă receptorul. Întrebat
dacă Vască este la telefon, el ră spunde c ă da. A urmat o serie întreag ă de
întrebări asupra rezultatului ac țiunii întreprinse de Vască , pentru punerea la index
a lui Marina, pentru a nu fi ales patriarh.
Marina răspundea sacadat și sigur: “Da, da, da!”, c ă s-a făcut totul ș i să
stea liniștiți la Sibiu. Cândea îi mulț umește foarte c ălduros, dup ă care urmeaz ă
dușul rece: Marina îi spune c ă el e la telefon și îl întreab ă: “Păi, bine, Spiridoane,
de ăștia-mi e ști?” etc.
Preotul I. Vasc ă nu se mai bucur ă de încrederea primului ministru P.
Groza, care-l acuz ă de duplicitate în ac țiuni. Într-adev ăr, că Vască s-a apropiat de
Anton Alexandrescu, care-l admite deocamdat ă între ai s ăi, pentru a se servi de
el. Când Vasc ă se va sim ți bine, A. Alexandrescu îi va da lovitura de gra ție, care
se spune c ă n-ar întârzia.
Între arhiereul Justinian Marina și P. Groza exist ă un quasi -conflict,
cauzat de interesul pe care și unul ș i altul îl poart ă ocupării Scaunului de patriarh:
Marina pentru el, P. Groza pentru Episcopul Nicolae Popovici [de] Oradea.
În fond, lupta s-ar duce între PCR și Frontul Plugarilor, sub formula
Marina-Groza.
Una din marile dorin ți realizate ale lui P. Groza este înfiin țarea
Mitropoliei Timi șoarei și promovarea în fruntea ei a Episcopului Vasile
Lăzărescu [de] (Caransebe ș), aceasta contrariu punctului de vedere al PCR, care,
după plecarea lui Groza din fruntea Guvernului, va desfiin ța mitropolia, iar pe
273
Vasile Lăzărescu îl va trimite la m ănăstire. (Sunt, zic eu, ș i naivi care cred acest
lucru!)94
Sâmbătă, 11 octombrie 1947
Preotul C. Burducea are la Paris pe fiul să u, la universitate. El ar voi s ă
plece în America pentru a studia Politehnica.
Preotul C. Burducea îi va trimite în curând asentimentul s ău pentru
plecare – ș i de care are nevoie, pentru a putea întreprinde, independent, orice
acțiune.
Într-un viitor cabinet Gh. Gheorghiu-Dej, care nu va întârzia, preotului C.
Burducea i s-ar încredin ța un portofoliu: Cultele, contopit cu Educa ția Națională;
așa afirmă însuș i Burducea.
Vineri, 17 octombrie 1947
În cercurile func ționarilor Ministerului Cultelor se afirm ă că în curând se
va face unificarea ministerelor Cultelor, Educaț iei Naționale și Artelor. Titularul
noului departament va fi profesorul Iorgu Iordan, fost ambasador al României la
Moscova.
În legătură cu aceasta, func ționarii din Ministerul Cultelor se silesc s ă fie
la zi cu lucră rile, știut fiind c ă eventualul ministru Iorgu Iordan se intereseaz ă
foarte de aproape de mersul lor, pân ă la a inspecta birourile, dând îndrum ări și
luând măsurile cuvenite acolo unde este nevoie, cum proceda la Ambasada
română de la Moscova.
S-a semnalat plecarea în ultima vreme la M ănăstirea Neam ț a arhiereului
Pavel Ș erpe.
În cercurile clericale liberale se afirm ă că Șerpe a fost chemat de
Patriarh, care i-a dat puteri depline pentru exercitarea atribu țiunii sale de patriarh
până la restabilirea s ănătății sale. În realitate, Patriarhul vrea s ă impună atențiunii
Guvernului importanț a pe care o acord ă persoanei arhiereului Ș erpe pentru
viitoarea lui alegere într-un scaun episcopal.
Preotul Ion Vasc ă l-a asigurat pe Episcopul Antim Nica, într-o
convorbire care a avut loc azi, la Mitropolie, c ă singurele scaune vl ădicești pe
care le vor ocupa, în mod sigur, prin alegeri, la Consiliul Na țional Bisericesc, cei
care le conduc azi, sunt Suceava (arhiereul Emilian Antal) și Galați (Antim
Nica).
94 Paranteză D. V. (n. e.)
274
N. Verzea, directorul de cabinet al ministrului Radu Roș culeț, a fost
demis din post pentru abuz urile pe care le-a f ăcut în calitatea pe care a de ținut-o.
El a luat importante sume de bani de la diferi ți preoți pentru numiri și transferă ri,
pentru ca, în schimb, s ă nu le facă nici un serviciu.
În cele din urm ă, cei în cauz ă au adus cazul la cuno ștința ministrului
Radu Roșculeț, care și-a demis șeful de cabinet. Cu acest prilej, s-a g ăsit în biroul
lui Verzea un întreg dosar cu cereri nerezolvate de transferuri ș i numiri de clerici.
În Monitorul Oficial însă a apărut o decizie prin care este numit director
de cabinet al ministrului Cultelor un domn Negu ț, pe tot timpul “concediului” lui
Verzea.
Până în prezent, singurul candidat pentru Scaunul episcopal la Gala ți era
actualul locotenent de Episcop, Antim Nica. În ultimul timp, îns ă, a apărut în
Galați și eparhie arhimandritul Dim. Mo șteanu, care face o intens ă propagandă în
favoarea alegerii lui ca episcop în scaunul vacant de acolo. Mo șteanu afirm ă că
este liberal și că are sprijinul ministrului Cultelor, Radu Ro șculeț (în realitate, el
este membru al PNP).
Episcopul Antim Nica i-a adus azi la cunoș tință ministrului Ro șculeț
acțiunea întreprins ă de Moșteanu în numele acestuia. Ministrul a fost indignat și
l-a asigurat pe Nica de tot sprijinul s ău pentru Scaunul vl ădicesc de la Gala ți.
Nica mai r ămâne în Capital ă încă o săptămână.
Luni, 27 octombrie 1947
Pronosticuri pentru alegeri: cler, culte: 1. Suceava – Emilian Antal 2. Iași – I. Marina
3. Maramure ș – deputatul Sebastian Rusan
4. Craiova – Firmilian Marin
5. Râmnicu-Vâlcea – Eugen Laiu
6. Galați – Episcopul Antim Nica, având contracandida ți pe arhimandritul
Dim. Moșteanu și [pe] preotul Sfârâial ă
7. Roman – Pavel Ș erpe, Partenie Ciopron
Patriarhie: Nicolae Popovici, I. Marina.
Pentru Marina, în sânul PCR ar exista divergen ță de idei, unii fiind pro,
alții contra, aproximativ în aceea și [măsură].
Pe lista tă tăresciană pentru alegerile de ierarhi, primul care figureaz ă este
N. Popovici, iar al doilea, Firmilian Marin.
275
În cercurile clericale, cât și laice se afirm ă cu mai mult ă hotărâre că, în
curând, grupul na țional-liberal t ătărescian va fi exclus din Parlament. În leg ătură
cu aceasta, se constată o oarecare îngrijorare în cercurile clericale t ătăresciene,
care la un moment dat se vor g ăsi în situa ția de a face parte din BPD, nu din grija
pentru BPD, ci din motive de oportunitate.
Episcopul Iosif Gafton [s-a] instalat în Palatul patriarhal, în urma
dispozițiilor date de Patriarhul Nicodim de a gira afacerile patriarhale în tot
timpul cât el va fi bolnav.
În cercurile clericale se afirm ă că există deosebiri de vederi între Petru
Groza și PCR, atât în ceea ce prive ște fixarea definitiv ă a datei de 10 noiembrie
a. c. pentru alegerea noilor ierarhi, cât și în privin ța persoanelor care vor fi alese.
Regele Mihai I nu a primit demisia Pa triarhului Nicodim, ci pe cererea
acestuia în [copie] a pus o rezolu ție potrivit c ăreia îi acordă un concediu de
sănătate șefului Bisericii.
Marți, 28 octombrie 1947
Arhiereul Pavel Șerpe este calificat la Ministerul Cultelor drept “ șperțar”,
căci cineva, având nevoie de el pentru rezolvarea unei probleme personale, nu a
fost “servit” până nu “l-a servit”, mergând la el acas ă și oferindu-i diferite
“cadouri”.
Luni, 27 octombrie a. c., au plecat cu ma șina la M ănăstirea Neam ț
Episcopul Iosif Gafton al Arge șului, însărcinat cu girarea lucr ărilor patriarhale ș i
arhiereul Pavel Șerpe, vicar patriarhal.
Ei au fost chema ți urgent de Patriarhul Nicodim.
La Patriarhie, se afirm ă că sunt chema ți pentru a primi instruc țiuni în
legătură cu alegerea de mitropoli ți și episcopi, care vor avea loc la 10 noiembrie
a. c.
În cercurile clericale și la Ministerul Cultelor se afirm ă că Patriarhul este
într-adevăr bolnav, totu și printr-un act de voin ță s-ar fi putut deplasa la Bucure ști
pentru alegerile apropiate de ierarhi, ceea ce nu face, fiindc ă “bătrânul este tare
șiret”, zic unii, “diplomat”, spun al ții și iată de ce:
1. spre a nu da pastorala pentru ajutorarea poporului grec;
2. spre a nu participa la alegerile de ierarhi;
3. spre a nu da o pastorală în legătură cu o eventuală recunoaștere a
Patriarhului Alexei ca Patriarh ecumenic.
Neamestecul Patriarhului în cele trei probleme l-ar feri în viitor de
eventuale nepl ăceri. Și Patriarhul a fost sf ătuit să ia atitudine, în mod indirect,
276
împotriva acestor trei probleme, de c ătre camarila sa: profesorul I. D. Ș tefănescu,
consilierul Dincescu, arhimandritul D. Melchisedec, etc.
În ultimul timp, Mitropolitul Efrem Enă cescu a fost numit stare ț al
Mănăstirii Cernica, în locul arhimandritului Partenie Bu șcu. Schimbarea aceasta
este o nouă manevră a Patriarhului:
1. Partenie Bu șcu, văzându-se în situa ția de a fi înlocuit de ministrul
Cultelor din postul de preot al Catedralei patriarhale, a renun țat la stăreție spre a
reveni la Bucure ști. De altfel, situa ția lui de stare ț nu era definitivă .
2. Patriarhul nu a numit un nou stare ț dintre arhimandri ți, etc., ci pe
însuși Mitropolitul Efrem En ăcescu (care- și are locuin ța la acea m ănăstire) pentru
a continua s ă mențină provizoratul, pentru ca
3. Să numească mai târziu pe arhimandritul Vasile Vasilache.
Joi, 30 octombrie 1947
Preotul consilier Maxim a fost mutat de la Sec ția administrativ ă la Secția
economic ă, iar locul lui a fost ocupat de preotul consilier Cosma, de la Sec ția
economic ă. Astfel, preotul Maxim este al doilea consilier la Sec ția economic ă,
primul fiind preotul Coman. Ambii consilieri func ționează nealeși de Adunarea
eparhială care a avut loc în ultimul timp. Cosma sper ă ca astfel să evite
răspunderea pentru ilegalit ățile comise, în cazul unor schimb ări în administra ția
bisericească superioar ă.
Se confirm ă știrea după care Mitropolitul Efrem En ăcescu este numit
numai pro forma stare ț al Mănăstirii Cernica. El candideaz ă, în realitate, la un
post de mitropolit sau la girarea unei episcopii, având sprijinul Patriarhului.
După înapoierea ierarhilor Iosif Gafton ș i Pavel Șerpe de la M ănăstirea
Neamț, au lansat știrea că Patriarhul va veni în curând la Bucure ști ca să
precizeze alegerile de episcopi.
Pe de altă parte, Petru Groza și Liviu Stan sunt în Ardeal, ca s ă
rânduiască aducerea la Bucure ști a Mitropolitului Vasile L ăzărescu al Timi șoarei,
ca locotenent de Patriarh, pentru ca, în această calitate, s ă prezideze alegerile de
episcopi din 10 noiembrie a. c.
Vineri, 31 octombrie 1947
Azi, într-o conversa ție pe care am avut-o la Ministerul Cultelor cu
Mitropolitul Efrem Enă cescu, l-am întrebat dac ă într-adevă r candidează la vreun
post de mitropolit sau episcop, fapt pentru care n-am auzit – am subliniat eu.
277
– Nici nu trebuie s ă se audă sau să se vorbeasc ă! mi-a răspuns el. Nu
vreau să știe nimeni că într-adev ăr candidez; știu eu ce fac! – dând[u-mi] s ă
înțeleg că activează în taină în acest sens.
Preotul C. Burducea a afirmat c ă, după informațiile pe care le are, din
sursă demnă de încredere, diaconul N. Nicolaescu va fi numit, în mod sigur,
Episcop la Râmnicu-Vâlcea.
În cercurile func ționarilor Ministerului Cultelor se afirm ă însă că situația
diaconului Nicolaescu este foarte neclar ă, deoarece după ce a plecat din P Ț-
Anton Alexandrescu, s-a înscris în Frontu l Plugarilor, pentru ca în cele din urm ă
să se înscrie în Partidul Social-Democrat, crezând c ă va avea un sprijin sigur. Or,
după ce a pierdut sprijinul lui Anton Alexandrescu și al lui Petru Groza, acum
nu-l mai are nici pe acela al lui Voitec, din cauza atmosferei deplorabile pe care
i-a creat-o pe lâng ă șeful Partidului Social-Democrat fostul s ău socru, Mihail
Bulacu.
2 noiembrie 1947
În rândurile func ționarilor Mitropoliei se afirm ă că singurul motiv pentru
care preotul consilier Cosma s-a mutat de la Sec ția economic ă la cea
administrativ ă bisericeasc ă este acela c ă, prevăzând o apropiat ă plecare din scaun
a Patriarhului și ca atare o schimbare în rândurile consilierilor, etc., nu vrea ca el
să fie acela care s ă predea situa ția gestionar ă a Secției economice (unde s-au
comis multe ilegalit ăți, acoperite îns ă cu acte).
3 noiembrie 1947
Pentru postul de director al Tipografiei C ărților Biserice ști se duce lupta
între diaconul Ghica, actualul loc țiitor de director și funcționarul Gobjilă , din
cancelaria Mitropoliei.
Atât la Mitropolie, cât și la TCB se crede c ă postul va fi ocupat de
Gobjilă .
TCB s-a aflat în ultimul timp într-o situa ție financiar ă atât de grav ă, încât
a fost nevoie de un ajutor material imediat. Astfel, CCB, de care depinde TCB, a
făcut un împrumut de peste un milion de lei la Banca Na țională, care, drept gaj, a
sigilat depozitul general cu carte al tipografiei, fapt care a fă cut o profund ă
impresie asupra lucr ătorilor.
Cu suma luat ă de la Banca Na țională se vor tip ări câteva c ărți de ritual
care lipsesc și din vânzarea că rora trebuie s ă rezulte suma pentru plata datoriei
[și] redresarea tipografiei.
278
În rândurile lucră torilor se remarc ă că nu Patriarhia a salvat tipografia
într-un moment când era amenin țată existența ei ș i a lor, ci o institu ție civilă ca
Banca Na țională.
Episcopul Iosif Gafton a dispus zilele acestea ca absolut toat ă
coresponden ța Patriarhiei ș i a Arhiepiscopiei Bucureș ti să fie dusă direct în
Palatul patriarhal, unde se desface și apoi se trimite la Cancelarie, contrariu
practicii de până acum, când ea era desf ăcută de registrator, înregistrat ă și
repartizat ă secț iilor respective. În cercurile Arhiepiscopiei se crede c ă măsura a
fost luată pentru păstrarea secretului.
5 noiembrie 1947
Patriarhul Nicodim, dup ă afirmația lui Radu Ro șculeț, este tot mai grav
bolnav. De altfel, capitolul “Nicodim” este considerat încheiat pentru Biseric ă.
Nimeni nu mai aminte ște numele de Nicodim.
Alegerile episcopale de mar ți, 10 noiembrie a. c., se vor amâna din
motive politice, în leg ătură cu procesul Maniu-Mihalache – afacerea spionajului
de la Ministerul de Externe și situația titularului acestui departament, Gh.
Tătărescu. Într-adev ăr, Roșculeț, ca ministru al Cultelor (t ătărescian), ține cu
orice preț ca alegerile s ă aibă loc la 10 noiembrie, în timp ce BPD vrea s ă le
amâne tocmai pentru a exclude sprijinul t ătărescienilor unor ierarhi care-l
așteaptă .
Constantinescu-Ia și s-a exprimat în termenii cei mai aspri despre intrigile
clericale în leg ătură cu viitoarele alegeri de episcopi, la care ar fi hotă rât chiar s ă
nu participe.
Joi, 6 noiembrie 1947
I-am făcut după-masă o vizită acasă preotului C. Burducea. Aceasta a
durat trei ore, în care timp mi-a vorbit cu un patos, gesturi și ton de credeam c ă
voiește să mă converteasc ă, în mod special, la o nou ă doctrină politică sau
religioasă . Am luat împreun ă câte o cafea și am fumat de asemenea împreun ă.
Din discu ție, am fixat c ă:
1. Are o ur ă deosebită pentru preotul I. Vasc ă, secretar general la Culte și
consilierul lui Groza, preotul L. Stan și Spiridon C., “codoș ii”.
2. Este prieten cu arhiereul Justinian Marina, cu care conlucr ă [sic!]
pentru aducerea acestuia în Scaunul de mitropolit.
3. Detestă pe “popi, care se bat s ă mănânce lăturile turnate de comuni ști”.
4. Preoți ca Vasile Ionescu, Suseanu (fostul s ău director de cabinet), etc.
sunt agen ții Siguran ței.
279
“Scuip pe popii ăștia”.
5. Marina va fi patriarh în mod sigur.
6. El este solicitat s ă fie ministru al Cultelor: e o dilem ă; “cum m-o
povăț ui Dumnezeu”. Dac ă nu prime ște, va fi considerat r ău.
7. Episcopul Antim Nica va fi Episcop la Gala ți – l-am întrebat.
“- Da, da … va fi episcop în mod sigur … dar în Siberia …” 8. Arhimandritul Firmilian Marin, candidat la Mitropolia Olteniei, “are
dosar”.
9. Arhiereul Eugen Laiu, idem [la] Râmnicu-Vâlcea.
10. Situa ția Bisericii ortodoxe în viitor: fiind patriarh Marina, “Sinod
ciomag, își scuipă în palme” și propune ierarhilor pentru semnare:
a) separarea Bisericii de Stat, “pentru reconstruc ția țării”;
b) confiscarea averilor biserice ști;
c) confiscarea averilor clerului; d) atac contra episcopilor indezirabili, care vor fi îndep ărtați din Biseric ă
sub diferite vine;
e) înlocuirea lor cu episcopi proveni ți din preo ți bețivi, curvari, etc.
f) curăț irea cadrelor clerului […]
95 de indezirabili;
g) închiderea bisericilor;
10. Biserica [e] antisemit ă.
Petru Groza duce o lupt ă aprigă – sub imboldul ierarhilor Ardealului –
împotriva arhiereului Justinian Marina, ca acesta s ă nu ocupe Scaunul de
patriarh, dup ă cum se afirm ă insistent în toate cercurile. Totu și, Groza este pentru
venirea în Scaun la Ia și a arhiereului Marina, uitând îns ă – ceea ce au uitat și
sfetnicii lui, L. Stan și Cândea, c ăci nu l-au sf ătuit – că Mitropolitul Ia șilor vine,
în ordine canonic ă, locotenent de Patriarh și deci, pentru Marina, și asta este
deocamdat ă o satisfac ție.
Consilierii L. Stan și Spiridon Cândea nu activeaz ă pe lângă Petru Groza
și la Ministerul Cultelor, ca-n trecut, ci r ămân mai mult prin Ardeal, de unde fac
câte o incursiune prin Capital ă. Se crede c ă ambii așteaptă să fie îndep ărtați de
lângă primul ministru. Steaua le va apune în curând.
Lupta [dintre] preotul I. Vască și P. Constantinescu-Ia și pentru postul de
ministru al Cultelor96.
95 Indescifrabil în textul original (n. e.)
96 Așa în original (n. e.)
280
Votul de neîncredere dat de Camer ă titularului de la Externe, Gh.
Tătărescu și “demisia” acestuia din BPD a produs o dezorientare general ă în
rândurile clericilor, dar mai ales a ierarhilor t ătărescieni. Deocamdat ă, ei se
orientează după evenimentele politice spre a se arunca în bra țele unui nou partid
politic, datorit ă căruia să își poată face interesele lor personale.
10 noiembrie 1947
Preotul Grigore Cern ăianu a părăsit funcția sa de director general al
Cultelor o dat ă cu plecarea ministrului Radu Ro șculeț din fruntea
departamentului. Se crede c ă postul lui va fi ocupat de preotul Ve ștemean[u],
director al Cultelor, care în realitate nu-l dore ște, fiindcă din actualul s ău post
“pot lucra mai bine”, cum el însu și s-a exprimat.
Cunoscut ă fiind atitudinea potrivnic ă a lui Petru Groza fa ță de
Mitropolitul Justinian Marina, în cercurile clericale se crede c ă Stanciu Stoian,
actualul ministru al Cultelor, a c ărui instalare trebuia s ă se facă azi, dar s-a
amânat pentru mâine, va avea aceea și atitudine fa ță de acest ierarh. De altfel,
prezența unui frontist în fruntea departamentului Cultelor ar fi expresia cea mai
fidelă a continu ării luptei lui Groza contra lui Marina în viitoarele alegeri pentru
Scaunul patriarhal.
Arhiereul Firmilian Marin a fost șters de pe lista candida ților la episcopie
de către profesorul deputat și vicepre ședinte al Camerei Deputa ților,
Constantinescu-Ia și. Diaconul Nica Tu ță i-a făcut imediat o vizit ă profesorului
Iași, cu care este bun prieten, rugându-l s ă-l treacă din nou pe list ă, ceea ce a și
făcut.
Firmilian Marin i-a mul țumit, adăugând: “M ăi, fiule, nu cumva îmi faci
un rău prin binele ăsta?”
Cu toate c ă alegerile de episcopi s-au amânat sine die , după comunicatul
Patriarhiei publicat în presa de azi, totu și, după cum se afirm ă la Ministerul
Cultelor, arhiereul Justinian Marina se stră duiește pe lâng ă persoanele influente
să obțină un termen apropiat pentru completarea a cel pu țin trei scaune vacante,
printre care și acela de Mitropolit al Moldovei, unde vrea s ă fie ales el; și asta cât
mai repede.
De altfel, nu este exclus ca str ăduinț ele lui Marina s ă nu fie încununate
de succes, deoarece se crede că alegerile de la 10 noiembrie a. c. se fixaser ă
numai cu scopul de a-l promova pe el.
281
Situația preotului Grigore Oancea în postul de efor al Bisericii este foarte
delicată, în urma situa ției politice din ultimul timp a gu țiștilor97, el aparț inând
politicește acestei tabere.
11 noiembrie 1947
Camarila Patriarhului îi preg ătește acestuia o nouă punere în scen ă
menită să servească interesele ei prin compromiterea lui:
Cu toate c ă starea fizic ă a Patriarhului este foarte critic ă, totuși urma ca el
să fie adus la […]98 pentru ca s ă prezideze alegerile de episcopi din 10 noiembrie
a. c. Prezen ța lui, dar mai ales starea lamentabil ă a sănătății lui, erau motive
puternice să atragă mila BPD pentru a-i satisface ultima dorin ță: alegerea unui
ucenic al s ău într-un Scaun episcopal. De altfel , Guvernul i-ar fi acordat favoarea
de a-și alege unul din cele ș apte scaune vacante de episcop pentru un favorit al
său.
Ardelenii din Ministerul Cultelor sunt foarte bucuro și de venirea în
fruntea acestui minister a lui Stanciu Stoian, ca unul care face parte din grupul
lor, prin Petru Groza.
Arhiereul Pavel Șerpe are obliga țiuni față de doi clerici, c ărora nu le
refuză nici un serviciu, în schimbul serviciilor ce i le-au adus, și anume:
1. Preotul Alexandru Ionescu, preot și deputat, fiindc ă a intervenit pe
lângă Ana Pauker și a fă cut să apară, atunci când lucrurile ajunseser ă la un punct
mort, decretul de numire în postul de arhiereu a lui Șerpe.
2. Preotul Cosma, consilier referent la Mitropolie, pentru sprijinul ce i l-a
dat în rezolvarea problemei arhieriei lui Șerpe pe lâng ă Patriarh.
În rândurile func ționarilor Ministerului Cultelor se afirm ă că PCR îl
suspecteaz ă pe preotul I. Vasc ă, secretar general la Culte, pentru nereguli, mai
ales de când a încasat o sum ă de cinci sute milioane lei pentru lucrarea O
călătorie istoric ă. Vizita Patriarhului Nicodim la Moscova .
În postul de secretar general la Culte, ră mas vacant prin demisia lui
Huhulescu, se afirm ă la minister c ă el este oferit de Guvern preotului Liviu Stan,
care ezită să primeasc ă.
13 noiembrie 1947
În cercurile clericale se afirm ă că, o dată cu venirea arhiereului Justinian
Marina în Scaunul de patriarh, se va instal a în Dealul Patriarhiei, în calitate de
97 Membrii PNL-Gh. Tă tărescu (n. e.)
98 Indescifrabil în textul original (n. e.)
282
consilier, și preotul Al. Nicoreanu, ca unul care este consilierul actual al
susnumitului ierarh. Influen ța lui Nicoreanu asupra lui Marina este a șa de mare,
încât se afirm ă că “Marina gânde ște cu creierul lui Nicoreanu.”
Preotul D. Cristescu de la Biserica Sf . Vineri-Herasca, fost la TCB, este
una din persoanele care are și va avea o influen ță covârșitoare – al ături de Al.
Nicoreanu – asupra arhiereului Ju stinian Marina. Ei sunt cons ăteni, foști colegi de
școală și foarte buni prieteni “de cas ă”, în sensul că Marina îl vizitează pe D.
Cristescu acas ă.
Cenușă, directorul magazinului de obiecte biserice ști al Patriarhiei, este
în serviciul Siguran ței încă de pe timpul Patriarhului Miron. Preotul Cosma, cu
ref[orma], a voit s ă-l înlocuiasc ă de la magazin, dar nu a putut.
Puși de evenimente în fa ța unei situa ții care concretizeaz ă o stare viitoare
apropiată de lucruri în Biseric ă99 – acțiunea guvernamental ă în favoarea
arhiereului Justinian Marina pentru Scaunul de mitropolit la Ia și, apoi patriarh -,
ierarhii ardeleni se pare c ă cedează total din preten țiile lor pentru a-l avea pe
Episcopul N. Popovici al Aradului100 [ca] Mitropolit la Ia și și după aceea Patriarh
la Bucure ști. De altfel, nici Episcopul N. Pop[ovici] nu mai dore ște să plece de la
Oradea Mare.
Preotul Grigore Oancea a șteaptă să fie înlăturat din postul de eparh al
Bisericii Ortodoxe Române, ca unul ce este tă tărescian. Oricum, dac ă nu va pleca
acum, se teme de o viitoare ac țiune pe lâng ă Justinian Marina, viitorul patriarh,
din partea preotului D. Cristescu, pe care el l-a demis din postul de director al
TCB.
În diminea ța zilei de azi au plecat la M ănăstirea Neam ț, chemați de
Patriarhul Nicodim, urm ătorii: Stanciu Stoian, ministrul Cultelor, Iosif Gafton,
Episcop al Arge șului, Justinian Marina, arhiereul locotenent de Mitropolit la Ia și,
Pavel Ș erpe, vicar la Bucure ști, preotul Ion Vasc ă.
Plecarea lor este în leg ătură cu alegerile de episcopi de la 19 noiembrie
a. c.
1. Episcopul Iosif Gafton a convenit cu arhiereul Pavel Șerpe ca acesta
să-și retragă candidatura sa de la Scaunul de mitropolit al Moldovei, ca s ă rămână
el singur.
2. Episcopul Iosif Gafton a convenit apoi cu arhiereul Justinian Marina
ca, în schimbul venirii sale la Ia și (Gafton)101, Patriarhul s ă accepte a-l desemna
99 Exprimare neclar ă în original (n. e.)
100 Corect: N. Popovici al Oradei (n. e.)
101 Paranteză D. V. (n. e.)
283
pe Marina locotenent de Patriarh și să-l recomande Guvernului pentru postul de
patriarh. Întrevederile au fost intermediate de mentorul lui Marina.
3. Patriarhul vrea să depună demisia sa din scaun în mâinile ministrului
Cultelor ș i a reprezentantului Sinodului, în fa ța căruia
4. vrea să-și exprime și testamentul s ău oral.
14 noiembrie 1947
Procesul și condamnarea lui Iuliu Maniu au atras într-adev ăr atențiunea
clerului și în special a celui ataș at din punct de vedere ideologic de cel inculpat.
Începând cu preotul Dumitr ăchescu din Bucure ști, manist și rudă
apropiată a lui Ion Mihalache, clerul manist s-a repliat, evident cu regret c ă și-a
pierdut pozi ția, o dată cu dispari ția șefului de pe arena politic ă, prin condamnarea
lui.
Din slabele ecouri, se constată că, în general, clericii mani ști nu se
solidarizeaz ă cu sentinț a dată și rămân pe pozi ția lor.
Preotul Sârbu, fost prefect de Vaslui, dup ă 23 August 1944, transferat în
București la Biserica Ceau ș Radu, iar dup ă aceea la o biseric ă de pe Calea
Griviț ei-Grant, este foarte bucuros c ă Huhulescu a plecat din postul de secretar
general la Culte, și iată din ce cauz ă:
O doamn ă evreică din Vaslui a reclamat lui Huhulescu c ă el, preotul
Sârbu, și-a însușit o parte din c ărămizile ei (cu șase ani în urm ă), pe care le-a
întrebuințat la clădirea unei case. Ca atare, cerea o desp ăgubire de una sut ă mii
lei stabilizată . Huhulescu i-a f ăcut cunoscut preotului Sârbu c ă, dacă nu-i prezint ă
lui, pentru reclamant ă, suma de mai sus, îl suspend ă din post. Preotul era într-o
mare dilem ă, căci trebuia s ă depună suma, pe care totu și nu o avea, cu toate c ă nu
recunoș tea faptele care i se imputau. El urma să cedeze, de teama presiunii
secretarului general, “care avea el ceva cu reclamanta”, când intervine
deznodă mântul nea șteptat. Sârbu crede c ă reclamanta se afl ă încă la minister.
Joi, 16 octombrie [sic! = noiembrie] 1947
Clerul afirm ă că Congresul Naț ional Bisericesc, pentru alegerea de noi
ierarhi, nu va avea loc la 20 octombrie a. c., cum s-a spus, ci se amân ă pentru
noiembrie. Clerul nu manifest ă nici un interes pentru aceste alegeri.
Arhimandritul Dionisie Velea, exarhul m ănăstirilor Mitropoliei
Moldovei, a fost numit de Patriarh stare ț al Mănăstirii Predeal-Prahova.
Patriarhul și oamenii lui au voit s ă-i dea lui Velea st ăreția Mănăstirii
Cernica, îns ă el a refuzat; mi-a spus c ă toată viața a muncit pentru al ții, acum
284
vrea să aibă grijă și de el. În realitate, venirea lui la Predeal însemnează
apropierea de Bucure ști, mai ales acum, în preajma alegerilor episcopale, el fiind
un candidat permanent la scaunul de episcop.
Vineri, 17 octombrie [sic! = noiembrie] 1947
La Culte se afirm ă că se va face în curând unificarea ministerelor Culte,
Educație Națională și Arte.
Marți, 18 noiembrie 1947, diminea ța
Congresul Na țional Bisericesc
10.20, slujba; Șerpe sluje ște; ierarhii toț i. […]102
10.30, Groza, Vasc ă, Firmilian Marin
11.10, intr ă Petru Groza.
11.12, Mitropolitul B ălan prezideaz ă.
11.15, Mitropolitul B ălan dă cuvântul ministrului Cultelor, Stanciu
Stoian; cite ște decretul. Mitropolitul B ălan face semn asisten ței să se scoale;
Stoian vrea să vorbeasc ă; Bălan îl opre ște și vorbește el, în calitate de pre ședinte:
bucurie pentru congres; o umbr ă: regretul de a nu-l avea în mijlocul nostru pe
Patriarh [pentru ca] s ă-i exprime grabnic ă însănătoșire din indispoziț ia în care se
află; Biserica, rolul ei de azi; clerul trebuie s ă aibă râvnă , îndrumat de ierarhii
Bisericii.
2. Primul ministru Petru Groza:
Urări congresului, ca ș ef al Guvernului, prima calitate.
În a doua calitate, fiu al Bisericii ortodoxe, al țării, al poporului,
tălmăcind satisfac ția tuturor celor care iubesc aceast ă țară și țin la Biserica
Ortodoxă Română: iată-ne din nou aduna ți în congres, care are misiunea de a se
adapta la marile realit ăți prin care trece poporul nostru …
Biserica îș i va putea îndeplini misiunea îndeplinind voinț ele populare.
Biserica, identificându-se cu n ăzuințele poporului, îș i va îndeplini misiunea sa.
Trecem, prin reforme revolu ționare, în cele economice, sociale, politice. Biserica
va trebui s ă ocroteasc ă aceste schimb ări radicale. Va înlă tura supersti ții[le],
șovinismul, agresivitatea, f ăcând lumin ă în sufletul poporului, pentru dragostea
de neam și libertate a poporului, respectând dragostea și libertatea altor popoare.
Urări mitropolitului B ălan.
102 Frază indescifrabil ă în textul original (n. e.)
285
Bălan mulțumește pentru urarea fă cută. Biserica r ămâne legat ă de
poporul pe care l-a p ăstorit. Să nu credem c ă Biserica a fost vreodată mai de folos
acestui popor ca-n aceste zile …
3. Stanciu Stoian, ministrul Cultelor.
Congresul na țional bisericesc, în momentul de fa ță, are o foarte mare
importanță, el fiind poporul însuș i. Pe Guvern îl intereseaz ă nu dogmele,
sfârșitul, ci scopul Bisericii, poporul. Poporul e patria, adic ă truditorii de pe
ogoare, [în] mine, fabrici, școli, ogoare și-ar putea spune și clericii cei mai
mărunți, pentru a ajuta poporul. Patria se explic ă prin lumina Evangheliei, spunea
Mitropolitul Nicolae al Kievului.
Biserica trebuie s ă înțeleagă întotdeauna semnele vremii, să fie alături de
popor și democra ție. [Prin] democra ție s-a înțeles un robot automat care […]103
Demofilia = democra ție.
Biserica nu e acuzat ă ca atare de devieri, ci persoane, ale c ăror devieri
sunt explicabile între cele dou ă războaie.
Vorbește de Biserica din URSS. La [Moscova] nu avem un du șman, ci un
prieten.
Rolul Bisericii azi, ca în trecut [e] mare, din punct de vedere cultural și
social, [dac ă] clerul ar c ăuta să meargă sub stindardul luptei pentru stârpirea
analfabetismului.
Opere culturale, dar mai presus: a contribui cu puterile ei, care sunt mari,
la opera de pace.
Guvernul vrea apropierea țărilor de democra ție nouă din sud-estul
european de URSS. Biserica ortodoxă are un mare rol. Bisericile majoritare din
URSS, Bulgaria, Iugoslavia sunt ortodoxe. Biserica noastr ă să strângă legăturile
cu aceste Biserici populare pentru asigurarea p ăcii, contribuind și garantând
pacea întregii lumi. Iat ă în ce perspective se deschide acest congres.
Sfârșit, 11.40
Bălan: călduroase ur ări ministrului Cultelor pentru opera rodnic ă a
Sfintei noastre Biserici.
Ora 12 ș i jumătate.
Mitropolitul L ăzărescu, foarte jovial, [a] gafat.
Șerpe, vițel la poarta nouă .
Leu, prost ca întotdeauna. Antim Nica
103 Text indescifrabil în original (n. e.)
286
Incident pentru a nu admite un membru supleant, la Hu și, în locul unui
decedat. Pre ședintele, nu, Stanciu, idem. Vântu, Cern ăianu, Roșculeț, cu liberalii
– masați – da.
Președintele îi ține în șah prin interven ții rare și ușoare, încadrate de un
surâs.
Roșculeț merge la banca ministerial ă și dă mâna cu Stanciu Stoian și
Constantinescu-Ia și, cu care discut ă.
Mitropolitul B ălan: “Eu nu lucrez arbitrar, eu lucrez legal.”
Roșculeț: “Dorim s ă fie o prezidare impar țială.”
Anton Alexandrescu spune: domnul Grozdea e epurat și nu mai poate
rămâne.
20 noiembrie 1947
Doi clerici din […]104 în Consiliul Na țional Bisericesc discutau c ă:
1. Mitropolitului Marina i s-au format dou ă dosare defavorabile: unul de
preotul Pă trășcoiu, prefect de Vâlcea, cel ălalt de Siguran ță.
2. Marina ș i-a adus la Ia și pe metresa sa de la Vâlcea, o german ă, fostă
căsătorită cu un român (dna Florea?)105 pentru ca, sub aceast ă mască , să facă
spionaj în ț ară în timpul ocupa ției hitleriste. Se pare c ă această doamnă este
prezentată la Iași drept logodnica fiului lui Marina. La congres a participat și fiica
lui Marina, înso țită de o femeie, nu în vârst ă, cu ochelari, mi șcări stângace,
blondă , taciturnă. Despre aceast ă femeie mi s-a spus c ă e logodnica fiului lui
Marina.
21 noiembrie 1947
Alegerile de ierarhi de ieri și alaltăieri au avut darul s ă fixeze pozi țiile
arhiereului Marina (ales Mitropolit la Ia și) și a[le] arhiereului Firmilian Marin
(Arhiepiscop Craiova), fa ță de eventualitatea ocup ării Scaunului patriarhal, care
va fi vacant în curând.
Până acum, clerul vedea în Mitropolitul Marina singurul candidat la
Scaunul patriarhal și singurul [care] era sus ținut de Guvern cu hot ărâre. Acum
însă, față de modul extrem de cordial cu care au primit membrii Guvernului
alegerea arhiereului Firmilian la Craiova și atențiunea special ă pe care i-au
acordat-o dup ă aceea106, atitudinea rezervat ă a acelora și față de Marina dup ă
104 Indescifrabil în textul original (n. e.)
105 Paranteză D. V. (n. e.)
106 Gheorghiu-Dej a plâns (nota D. V.)
287
cuvântarea lui în calitate de Mitropolit al Moldovei, având în vedere simpatiile
unanime pe care Firmilian și le-a câștigat, global, în rândurile aleg ătorilor, în
incinta Camerei Deputa ților, având în vedere diferen ța de educa ție și cultură, se
afirmă că Firmilian are mai multe șanse să fie ales în viitor Patriarh al României.
Firmilian însu și a observat ș i subliniat acest fapt, spunând c ă n-ar dori
câtuși de puț in ca Mitropolitul Marina s ă vadă în el un rival, îns ă de acum ambii
vor fi în pozi ția de a se lupta pentru Scaunul de patriarh. Firmilian afirm ă că are
nevoie de lini ște și pace pentru a întreprinde munca de zidire în Oltenia.
În cercurile clericale se afirm ă că viitoarele alegeri de ierarhi vor avea loc
începând cu data de 10 decembrie a. c..
Lui D. Ve ștemean[u] i s-a dat delega ție de directorul general al
Ministerului Cultelor.
Preotul Al. Cac.107 mi-a afirmat c ă ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, îl
roagă să primeasc ă postul de director general “ca om de încredere în minister.”
Preotul A. C. va primi în curând postul oferit.
Firmilian Marin mi-a spus azi, la Tu ță, că Mitropolitul Marina i-a dat un
sprijin pre țios în alegerea lui de Arhiepiscop al Craiovei.
Imediat dup ă alegerea preotului Sebastian Rusan ca Episcop al
Maramure șului, Sinodul a procedat la cercetarea lui canonic ă. În timpul
dezbaterilor, s-a obiectat c ă noul ales nu poate fi validat, deoarece nu este
licențiat în Teologie. În cele din urm ă, la insisten țele Mitropolitului B ălan,
Sinodul “a închis ochii și l-a validat”. Arhiereul V[eniamin] Pocitan era
scandalizat: “Auzi, bre, episcop f ără licență, modă nouă ”, fără să se întrebe ce-a
făcut pentru popor el, care are doctoratul în Teologie.
Patriarhul Nicodim fiind grav bolnav, ca unul c ăruia i se apropie
sfârșitul, ucenicii lui l-au devalizat, furându-i din camer ă toate lucrurile de preț ,
printre care și napoleoni de aur (peste 150) și valută străină.
Preotul C. Moldovan, fost consilier referent al Sec ției economice de la
Mitropolia Ungro-Vlahiei mi-a spus c ă ar dori ca la timpul potrivit (când va fi un
nou patriarh) s ă i se încredin țeze verificarea gestiunii Arhiepiscopiei
Bucureștilor, ca unul care cunoa ște perfect situa ția din trecut, pe baz ă de acte și
crede că acolo s-a furat ca în codrul Vlă siei.
Șansele arhiereului Emilian Antal pentru ocuparea Scaunului de
Mitropolit al Sucevei nu mai sunt acelea și ca-n ultimul timp. Dou ă sunt motivele
care au determinat noua situa ție a lui Antal, și anume:
1. Slă birii pozi ției pe care-o avea în fa ța Guvernului E. Bodn ăraș,
susținătorul lui Antal pentru Scaunul de mitropolit de la Suceava.
107 Așa în original (n. e.)
288
2. Acț iunii arhiereului Justinian Marina, care activeaz ă pe lângă Guvern
în favoarea arhimandritului Martinian Ivanovi ci, pentru aducerea lui de la Paris,
în fruntea Mitropoliei Bucovinei de Sud. Arhimandritul Martinian s-ar bucura de
încrederea și sprijinul bucovinenilor.
Ieri după -masă, cu prilejul cercet ării canonice a arhiereului Firmilian
Marin, Sinodul i-a reproș at acestuia faptul c ă, în cuvântarea sa rostită în fața
Consiliului Na țional Bisericesc, cu prilejul alegerii lui în Scaunul de arhiepiscop
al Craiovei, nu i-a mul țumit și lui pentru sprijinul pe care i l-a dat. Firmilian a
răspuns că n-a făcut-o intenț ionat, ci a fost o omisiune datorat ă emoției prin care
a trecut.
Sâmbătă, 22 noiembrie 1947
Arhiereul Emilian Antal mi-a spus azi, în vizita pe care i-am f ăcut-o
acasă, că este stăpân pe situa ție la Bucovina, având sprijinul lui Emil Bodn ăraș,
care va fi în curând prim-ministru.
Arhiereului Justinian Marina i s-au f ăcut observa ții din partea PCR
pentru cuvântarea dubioas ă – în care n-a f ăcut nici o declara ție în legătură cu
democrația și Guvernul – pe care a rostit-o cu prilejul alegerii lui în Scaunul de
mitropolit al Moldovei. Ca atare, Guvernul a luat o imediat ă măsură față de
cuvântarea lui Marina, nepermi țând, prin cenzur ă, publicarea ei, fapt care a dat
loc, în cercurile clericale și ale celor care se intereseaz ă de viața Bisericii, la
diferite interpret ări, printre care cea mai de seam ă este aceea c ă Marina va c ădea
în dizgrația Guvernului și, prin aceasta, pierde șansele alegerii lui în Scaunul de
patriarh.
Iată că în ziua de 22 noiembrie a. c. (de și el a fost ales în ziua de 19. XI)
cuvântarea lui Marina este publicată în parte și numai în Universul . Se crede c ă
aceasta constituie un rezultat al str ădaniilor lui Marina pentru a nu- și știrbi din
încrederea de care are impresia c ă se bucură în fața Guvernului.
23 noiembrie 1947
Faptul că Mitropolitul Marina a amintit în cuvântarea sa, la alegerea în
Scaunul de mitropolit al Moldovei, c ă a fost chemat la Ia și de Mitropolitul Irineu,
etc. a produs o impresie penibil ă, dezvăluind încă o dată lipsa lui de caracter,
deoarece știut este c ă Patriarhul l-a impus ca vicar lui Irineu, împotriva voin ței
acestuia, c ă el este acela care l-a ră sturnat pe Irineu, el este acela care l-a r ăpit de
la Bucure ști în preziua prezent ării demisiei sale în mâinile lui Groza (ora 11),
ducându-l la Ia și și terorizându-l ca s ă semneze demisia a șa cum a întocmit-o el,
în sensul c ă dorește să-i fie succesor în Scaun, el e cel care a prezentat-o primului
ministru, fiind însoț it de prefectul Ia șilor și de doi comuni ști, ca reprezentan ți ai
289
“voinței poporului” și tot el e acela care s-a însc ăunat la Ia și fără vreo adres ă din
partea Sinodului și deci, fără ceremonia instal ării, care include elementul de
bază: citirea gramatei patriarhale.
Iată ce pagini din trecutul lui a amintit Marina, men ționând numele lui
Irineu!
27 noiembrie 1947
La Paris exist ă de un an Institutul Teologic ortodox rus Saint Denis, ai
cărui studen ți aparț in multor neamuri și confesiuni. Arhimandritul Benedict
Ghiuș, doctor în Teologie, asistent la Catedra de Mistic ă de la Facultatea de
Teologie din Bucure ști, a fost invitat de Guvernul român, evident la propunerea
Patriarhului rus, s ă meargă la Paris pentru anul școlar 1947-1948, deocamdat ă, și
să predea una din ș tiințele religioase la institutul de mai sus. Arhimandritul B.
Ghiuș a acceptat invita ția. L-am întrebat care va fi atitudinea lui fa ță de
catolicism – cunoscut fiind c ă menirea institutului este lupta f ără preget pentru
afirmarea ortodoxiei – el mi-a r ăspuns că nu poate fi alta decât cea ortodox ă. Și
răspunsul mi-a fost dat atât de repe de, el care, înainte de a da un r ăspuns, rămâne
câteva secunde cu capul în jos, gândind.
Ghiuș este cunoscut drept catolicizant, în care catolicii au mari speran țe,
bazate pe atitudinea lui foarte conciliant ă și foarte afectuoas ă față de ei, în timpul
studiilor f ăcute în Franț a (Strasbourg).
La Ministerul Cultelor circul ă știrea după care Episcopia Râmnicului-
Vâlcii urmeaz ă să fie desființ ată.
Duminică, 30. XI urmeaz ă să se fac ă ridicare în arhierie a
arhimandritului Firmilian Marin, în Catedrala patriarhal ă, în cazul când va veni
Regele în țară să semneze cuvenitul decret de numire, sau în caz contrar,
Guvernul va lua dispozi țiile necesare în lipsa Regelui.
28 noiembrie 1947
Mitropolitul Justinian Marina încearc ă o nouă diversiune pentru a putea
ocupa Scaunul patriarhal. El inten ționeză să-l aducă pe Patriarh la Bucure ști, cu
orice preț, pentru ca astfel s ă înceteze delega ția dată Episcopului Iosif Gafton și
arh. Pavel Șerpe, care-n fond [sunt] Locotenen ța patriarhal ă. Apoi, va trece la
realizarea etapei a doua: ob ținerea postului de Locotenent de patriarh din partea
Patriarhului, pentru care va avea el destule mijloace și argumente conving ătoare.
Cu asta, Mitropolitul Marina consider ă că și-a asigurat ocuparea a însu și
Scaunului de patriarh.
290
Luni, 1 decembrie 1947
Sâmbă tă, la ora 5 diminea ța, a plecat la M ănăstirea Neam ț Episcopul
Iosif Gafton, pentru ca să -l aducă pe Patriarh la Bucure ști. Aseară, pe înnoptate, a
sosit în Capital ă Patriarhul Nicodim. De la gara Mogo șoaia a fost transportat în
Palatul său, unde luminile de la intrare erau stinse pentru ca nimeni din afar ă să
nu-l vadă, așa de gravă era starea s ănătății lui.
Azi, după Te Deum -ul oficiat la Catedrala patriarhal ă cu prilejul
aniversării unirii Ardealului, primul ministru Petru Groza, înso țit de Stanciu
Stoian, ministrul Cultelor, au mers în Palat s ă-l vadă pe Patriarh. Petronius,
secretarul Patriarhului, le-a f ăcut cunoscut c ă șeful Bisericii nu-i poate primi
deoarece nu se simte bine. Oaspe ții s-au retras, în timp ce arh. Șerpe plângea.
În realitate, Patriarhul nu i-a putut [primi] deoarece tocmai atunci
oamenii s ăi de casă îl spălau, fiindc ă-și făcuse necesit ățile în pat. Împrejurul
Patriarhului exhala un miros insuportabil.
Motivul venirii Patriarhului la Bucure ști:
1. Guvernul a hot ărât să fie adus la Bucure ști spre a fi îngrijit, în urma
raportului prezentat de ministrul Cultelor.
2. Interven ția Mitropolitului Justinian Marina, pentru ca astfel s ă i se dea
lui locotenenț a de patriarh.
Nepotul Patriarhului mi-a afirmat c ă Patriarhul s-a îmboln ăvit atât de r ău
din cauza c ălătoriei la Moscova.
3 decembrie 1947
Patriarhul Nicodim și-a făcut testamentul. În el, printre altele, face apel la
primul ministru Petru Groza și câțiva miniștri (Ana Pauker, etc.), ară tându-le
ultima lui dorință vie ca Episcopul Iosif Gafton s ă-i urmeze în Scaunul de
patriarh.
Testamentul a fost dat de Patriarh Episcopului Gafton, care l-a înaintat –
probabil în copie autentificat ă – ministrului Cultelor, pentru a-i da urmare.
În cercurile patriarhale se afirm ă că aducerea Patriarhului la Bucure ști
este în leg ătură cu aceast ă dorință exprimată de el în testament.
Joi, 4 decembrie 1947
Mitropolitul Moldovei, Justinian Marina, când era preot v ăduv, a avut ca
amantă o învăță toare foarte frumoas ă, căreia i-a făgăduit că o va lua de so ție. În
ascensiunea lui, înv ățătoarea, văzându-se în șelată, s-a spânzurat. (Preotul Vasile
Anghelea, Dorohoi)
Azi l-am întâlnit la Ministerul Cultelor pe preotul inspector Lelu țiu, care
a afirmat c ă, dacă unul din fo știi studen ți ortodocși români ai Colegiului catolic
291
St. Basile din Strasbourg, ar încerca s ă ia inițiativa înfiin țării unei asocia ții a
“bazilienilor” ar risca s ă fie arestat, pentru c ă “acum nu e timpul”.
Preotul Leluț iu urmeaz ă școala de cadre a PSD, în cadrul func ț[ionarilor]
Ministerului Cultelor.
Profesorul Calvianu din Bucure ști a condus pe sora și două mătuși ale
Arhiepiscopului Firmilian Marin la Institutul Notre-Dame din Bucure ști, pentru
ca să le arate ordinea care domne ște acolo și să admire aceast ă mare oper ă
realizată de catolici. Cele trei vizitatoare – care sunt c ălugărițe – au rămas
încântate.
Calvianu mi-a comunicat aceasta fiind de fa ță și Leluțiu, inspector în
Ministerul Cultelor, cu care a discutat foarte mult și prietene ște. Prezen ța
călugărițelor la Notre-Dame se poate datora influen ței lui Lelu țiu.
5 decembrie 1947
Inspectorii generali din Ministerul Cultelor, preotul Popescu-Arge ș,
preotul Tilea ș i Constantin Pavel au fost demi și din func țiunile lor.
Preotul Popescu-Arge ș a înaintat ac țiune în contencios.
7 decembrie 1947
Ieri, 6 decembrie (Sf. Nicolae), Patriarhul a fost împ ărtășit de arhiereul
Ghervasie Cre țu, unul din intimii s ăi. La aceasta n-a participat absolut nici o alt ă
persoană din afară. De altfel, în dormitorul Patriarhului nu p ătrunde, sub nici un
motiv, nici o persoan ă în afară de medici și intimii lui care-l îngrijesc.
Mihail Wieder, fost rabin în Ardeal și trecut de mai mul ți ani la
ortodoxie, na ș fiindu-i Mitropolitul Irineu Mihă lcescu, locuie ște în prezent în
București, după ce a peregrinat pe la dife rite episcopii ardelene, g ăzduit fiind, pe
un timp mai scurt sau mai îndelungat, de ie rarhii respectivi (Ara d, Oradea, etc.);
el are în manuscris două lucrări: una despre “Cabal ă și creștinism”, alta despre
“Convertire” (procesul ei)
108.
Totdeauna s-a plâns c ă Biserica Ortodox ă nu-l pre țuiește, deși el este
ortodox și ar putea lucra mult în domeniul filosofiei ebraice. Mi-a m ărturisit că,
“îndată ce se vor lini ști lucrurile”, va pleca în str ăinătate, unde este sigur c ă i se
va da pre țuirea cuvenit ă. I-am atras aten țiunea că romano-catolicii vor încerca
să-l converteasc ă. Mi-a răspuns: “Nu exclud trecerea mea la catolicism, dac ă mi
se oferă azil și mijloace de trai.”
La Ministerul Cultelor, D. Ve ștemean[u], director general, are rolul cel
mai important în rezolvarea problemelor biserice ști. Ministrul Stanciu Stoian nu
108 Paranteză D. V. (n. e.)
292
rezolvă absolut nici o problem ă sau vreo cerere, etc. pân ă nu vine D.
Veștemean[u] lâng ă el. Func ționarii ministerului afirm ă că Stoian a adoptat
această atitudine pentru a nu comite vreo gre ș[e]ală în rezolvarea unor probleme
cu care nu este atât de familiarizat. Pe de alt ă parte, ministrul ține cu tot
dinadinsul ca el s ă vadă și să rezolve toate hârtiile.
De exemplu, pân ă la venirea lui, numirile de clerici f ăcute de episcopi
treceau direct la directorul Cultelor – nu la directorul general sau la unul din
secretarii generali -, care lua act și dispunea cele legale. În cazul când numirea
prezenta vreo suspiciune, el numai o supunea directorului general, care o rezolva.
În prezent, totate aceste numiri sunt v ăzute ș i rezolvate de ministru.
D. Veș temean[u] arat ă, de la o vreme, o oarecare enervare pentru faptul
că ministrul rezolvă toate hârtiile, și asta numai în prezen ța lui. “Ei, dar asta nu
ține mult. Se plictise ște și [de] asta” – a spus Ve ștemeanu furios, dup ă ce a venit
cu hârtiile de la minister.
Situația aceasta privilegiată a lui Veștemeanu i-a creat ac estuia oarecare
veleități de “domn”, “ șef”, stăpân în minister, deoarece “pentru orice nimic” țipă
și înjură prin birouri, fapt care-a atras ura func ționarilor. Ve ștemean[u] a devenit
odios.
La Ministerul Cultelor a luat fiin ță, din nou, un Birou de pres ă, al cărui
rol principal este strângerea leg ăturilor de prietenie cu Bisericile Ortodoxe din
țările democrate. Ministrul caut ă, în acest scop, un cunosc ător al limbilor slave.
10 decembrie 1947
La Ministerul Cultelor se va produce în curând o schimbare
fundamental ă, atât în structura administrativă , apoi a personalului, cât și a
reorganiz ării serviciilor:
1. Aparatul administrativ va fi redus cât mai mult posibil, prin
desființarea unor servicii sau contopirea altora.
2. În legătură cu aceasta, se crede c ă va fi redus și personalul.
3. Personalul de conducere urmeaz ă să fie schimbat complet.
4. Serviciile vor fi reorganizate dup ă norme noi.
Ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, va avea, în baza unei noi Legi a
Cultelor, atribu ții care se vor extinde asupra întregii Biserici, atribuț ii
necunoscute pân ă în prezent.
În curând, vor fi reorganizate serviciile Cancelariei Mitropoliei Ungro-
Vlahiei, în urma înlocuirii tuturor consilierilor, și anume:
a) Secția administriativ ă: preotul Gh. Iliescu-Izvoarele
293
b) Secția cult[ural ă]: preotul Hurduc, din Giurgiu, fost protoereu
c) Secția economic ă: preotul Marius Chintescu
Toți acești consilieri sunt membrii ai BPD.
11 decembrie 1947
Preotul Gh. Vintilescu, din Cancelaria Sinodului, va fi înlocuit din
funcția sa. În locul lui va fi numit arhimandritul Valerian Zaharia, profesor la
Liceul Gh. Șincai din Bucure ști, membru în comitetul redac țional al ziarului
Națiunea , unde face s ă apară o pagină a Bisericii. Tot sub conducerea lui apare o
pagină a Bisericii și la ziarul Universul.
Teodor Gobjil ă, funcționar la Cancelaria Mitropoliei Ungro-Vlahiei, a
fost propus din partea PCR pentru ocuparea postului de director general al
Ministerului Cultelor în locul lui D. Ve ștemeanu. Gobjil ă nu refuză propunerea,
însă afirmă că ea poate fi realizat ă “puțin mai târziu”.
La Ministerul Cultelor se constituie o comisie de comprimare având ca
președinte pe Nistor, secretar general, iar ca membrii, pe D. Ve ștemeanu și
Bârsănescu, directorul Personalului. La minister se a șteaptă o reducere serioasă a
numărului func ționarilor.
Zilele acestea, arhim. Ilarion B ălăiță de la Patriarhie a transportat
necontenit, cu un autocamion, l ăzi de diferite m ărimi, la gara Filaret, unde le-a
îmbarcat într-un vagon, dup ă unii, iar dup ă alții, în trei vagoane. L ăzile sunt
scoase din magazia cu alimente, etc. pe ntru orfani a Patriarhiei, de lâng ă fabrica
de lumân ări (în curtea Școlii de pictur ă bisericeasc ă). Ele con țin, între altele, și
hârtie.
Funcționarii cancelariei afirm ă că tot ce transporta Bă lăiță acum
constituie lucruri furate din patrimoniul Patriarhiei, deoarece bagajele lui
personale și le-a expediat de mult ă vreme. Se afirm ă și că, din gara Pa șcani,
vagonul (sau vagoanele) vor fi îndreptate prin Târgu-Neam ț, nu la Mă năstirea
Neamț, aserțiune care întă rește bănuiala de furt.
În după amiaza zilei de ieri, B ălăiță a încărcat într-un autocamion
volumele r ămase nevândute din Istoria biblic ă a Patriarhului Nicodim care, în
modul acesta, ține cu orice preț să nu lase la Bucure ști nimic din ceea ce-i
aparține.
Luni, 15 decembrie 1947
Arhiereul Pavel Șerpe a fost anchetat pentru viol între martie-mai 1932,
de Circa de poli ție Belvedere CAM. Se crede c ă în prezent dosarul ar exista la
circa de poli ție de mai sus.
294
La o maternitate din Bucure ști se află internate pentru ca s ă nască două
călugărițe din Mănăstirea Țigănești. Concubinii acestor c ălugărițe s-ar afla în
rândurile func ționarilor Cancelariei mitropolitane din Bucure ști (inspectorul
Manea).
Preotul Grigore Cern ăianu de la Biserica Kretzulescu, fost director
general la Culte, este anchetat de Ministerul Cultelor în leg ătură cu gestiunea
parohiei sale.
Miercuri, 17 decembrie 1947
Profesorul I. D. Ștefănescu abia a deschis cursurile Școlii superioare de
pictură bisericeasc ă al cărei director este și a și dat vacan ță celor vreo trei elevi
“studenți”, iar el a plecat imediat la M ănăstirea Agapia.
Școala sa, unde elevii nu pl ătesc nici un fel de tax ă, este subven ționată de
Patriarhie, din mijloacele materiale pr ovenite de la popor. Ca atare, mul ți clerici
se întreab ă care este rostul acestei școli, precum și a[l] profesorului I. D.
Ștefănescu în fruntea ei.
Locotenen ța patriarhal ă este aproape o realitate și ea va fi format ă din
următorii: Justinian Marina, Mitropolitul Moldovei, ca pre ședinte, și episcopii
Iosif Gafton (Arge ș) și N. C. Popovici (Oradea), ca membrii. Mitropolitul
Justinian Marina, pentru a- și exercita atribu țiile, trebuie s ă se mute la Bucure ști.
Starea sănătății Patriarhului continu ă să fie îngrijor ătoare. Este fapt
cunoscut c ă la el în […]109 nu pă trunde absolut nimeni, în afar ă de cei ce-l
îngrijesc (Arsenie, Petronius, secretarul s ău, etc.), nici chiar arhiereul Pavel
Șerpe.
Joi, 18 decembrie 1947
În rândurile clerului este considerat ca un act de nepotism faptul c ă
ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, a transferat la Bucure ști pe un nepot al s ău,
Ghiță Gheorghe, la Biserica Sf. Nicolae Vl ădica și, e vorba, pe un bun cunoscut,
preotul Ș tefan Dobra din comuna Cornetu-Ilfov, la Biserica Albă .
Ambii clerici sunt prea tineri pentru ca sa fie transferaț i așa repede în
Capitală .
Vineri, 19 decembrie 1947
Azi, între orele 17-18, Patriarhul a primit în audien ță, pe Episcopul
Gafton, Petronius, secretarul s ău, Munteanu, stud[ent], nepotul s ău și Grigore
109 Indescifrabil în textul original (n. e.)
295
296 Spiru, care i-au prezentat pastoralele de Cr ăciun și Anul Nou. Patriarhul ridica
din când în când mâna, în timpul cititului, dând s ă înțeleagă că în locurile
respective textul “nu sună bine”.
Sâmbătă, 20 decembrie 1947
Grigore Spiru spune c ă prezența Patriarhului în Bucureș ti, deși starea
sănătății lui e grav ă, se datore ște Guvernului Petru Groza, care a cheltuit 600.000
lei pentru tren sanitar special, spre a fi adus de la M ănăstirea Neam ț. În prezent,
Guvernul suport ă toate cheltuielile pentru între ținerea Patriarhului, c ăruia i se dau
până și icre negre, etc. Și Patriarhul nu se poate urni din patul s ău de adânc ă
suferință.
Era și Boldureanu de fa ță.
Marți, 30 decembrie 1947
Regele Mihai I a abdicat de la tron.
Miercuri, 31 decembrie 1947
În după-amiaza zilei de azi, Groza i-a f ăcut o vizit ă Patriarhului, care i-ar
fi prezentat demisia din postul s ău. Demisia este în leg ătură cu abdicarea Regelui.
“Dacă a plecat el, s-a exprimat Patriarhul, eu nu mai am nici un rost.”
Indice antroponimic
A
Abraham (personaj veterotestamentar) – 150
Acatrinei, Mihail (preot în Ia și) – 235; 253
Aioanei (om de serviciu la Mitropolia din Iaș i) –
219
Aiuca (preot român la Paris) – 168 Alexandrescu, Anton (ministru al Coopera ției) –
18; 19; 30; 101; 117; 123; 192; 229; 273; 278; 287
Alexe (preot în comuna Rasa, jud. Ialomiț a, apoi
în Bucure ști) – 78; 116
Alexei (patriarh al Rusiei) – 42; 53; 58; 59; 63; 79;
80; 96; 99; 100; 121; 125; 146; 175; 177; 179;
181; 190; 202; 208; 226-228; 233; 234; 237; 239-248; 250; 252; 254; 256; 263; 266; 276
Alexianu, prof. Gheorghe (guvernator al
Transnistriei) – 154; 160
Aman, prof. univ. dr. (pre ot francez; profesor de
Istorie la Facultatea de Teologie din Strasbourg) – 174
Amasiiski, Nikolai (mitropolit rus al Rostovului
de Jos) – 3; 4
Andrica (ziarist; reprezentant al Serviciului
presei Misiunii americane) – 182
Angelescu, dr. C. (ministru al Cultelor) – 31
Angelescu, Antim (Anton) (1893-1980) (episcop
de Buzău, 1944-1979) – 26; 27; 31; 51; 84;
149; 244
Anghelea, Vasile (preot în Dorohoi) – 175; 291
Antal Târgovi șteanul, prof. Emilian (Dumitru)
(1894-1971) (arhiereu în Bucure ști, stareț al
Mănăstirii Cernica; loc țiitor al Mitropolitului
Bucovinei, 1944-1948) – 3; 27; 81; 125-127; 145-147; 149; 151; 152; 154-156; 163; 173; 177; 179; 180; 182; 187; 188; 198; 200; 204;
208; 219; 222; 224; 228; 235; 243; 259; 265;
272; 274; 275; 288; 289
Antal, Milu ța (sora lui Emilian Antal) – 222
Antonescu, mareș al Ion (1882-1946) (prim-
ministru, 1940-1944) – 14; 82; 99; 128; 151; 153-155; 160; 184
Antonescu, Maria (soț ia lui Ion Antonescu) – 17
Antonescu, prof. Mihai (1904-1946) (vice prim-
ministru, 1940-1944) – 20; 99; 134; 154;
160; 249
Apostol, dr. Spiru (preot la Biserica Kretzulescu
din Bucureș ti; director general la Ministerul
Cultelor) – 110; 116; 117; 158; 171
Argetoianu, Constantin (1871-1952) (prim-
ministru, 1939) – 268 Arghiropol (director la Mitropolia Sucevei) – 12;
13
Arghiropol, prof. Gheor ghe (1905-1952) (teolog,
funcț ionar la Oficiul Superior al Coordon ării
din Președinția Consiliului de Mini ștri;
profesor la Facultatea de Teologie din
Suceava) – 197
Arsenie, Dumitru (agent la Prefectura poli ției;
servitor la Palatul patriarhal) – 121; 128;
129; 135; 182; 217; 245; 249; 257; 295
Auschnitt, Max (industria ș) – 96; 98
B
Babacă, Iosif (arhimandrit; la Internatul Teologic
din Bucure ști) – 264
Bagdasar, Dumitru (1893-1946) (medic) – 187
(nota 72)
Balaur, D. (preot în B ălți; secretar la Seminarul
Nifon) – 178
Banu (preot la Biserica Spirea Nou ă din
București) – 230; 231; 249
Băbuș, Grigore (diacon c ălugăr) – 215; 218
Bălan, Ion (ziarist la Scânteia ) – 15; 16
Bălan, prof. univ. Nicolae (1882-1955)
(mitropolit al Ardealul ui, 1920-1955) – 8; 9;
12; 19-23; 25-27; 31; 36; 59; 64; 65; 87;
115; 117; 145; 148-150; 152; 177; 179; 202;
206; 224; 226; 228; 238; 242; 247; 248; 252;
273; 285-288
Bălăiță, Ilarion (arhimandrit; economul
Patriarhiei) – 133; 237; 247; 259; 261; 294
Bălănescu (preot la Biserica Iancu Nou din
București) – 60
Bărbulescu (membru în Comisia de anchet ă de la
Ministerul Cultelor) – 256
Bărbulescu, Eugen (pre ședinte al Societ ății
Ajutorul a clerului ortodox român) – 235;
236
Bărbulescu, Gheorghe (preot la Bucure știi Noi) –
48
Bârsănescu (directorul Personalului la Ministerul
Cultelor) – 83; 204; 294
Beiu (călugăr-diacon) – 68
Bejan (ministru) – 101 Beldie, Ioan (1887-1954) (preot la Gala ți) – 1
Belu, prof. dr. Dumitru I. (1902-1980) (profesor)
– 62
Biring (ambasadorul Danemarcei în România) –
103
297
Bobulescu (preot la Biserica Sf. Nicolae Tabacu)
– 9
Boca, Arsenie (arhimandrit în Sibiu) – 216; 217
Bodnăraș, Emil (1904-1976) (secretar general la
Președinția Consiliului de Mini ștri; Ministru
de Război) – 7; 15; 63; 65; 66; 70; 81; 99;
119; 122; 123; 125; 126; 131; 137; 142; 145-147; 151; 152; 154; 155; 158; 163; 165; 199;
207; 208; 211; 217; 228; 245; 247; 261; 264;
266; 273; 288; 289
Bogdan (preot la Biserica Sf. Nicolae Domnesc
din Iaș i) – 239
Bogoevici, Metodie (sectant trecut la ortodoxie)
– 101
Boldeanu (preot român la Paris) – 168 Boldureanu – 296 Boncour, J. P. (ambasadorul Fran ței la Bucure ști)
– 271
Bonteanu, Teodosie (arhimandrit unit; stare ț la
Mănăstirea Cet ățuia, jud. Ia și) – 43; 174
Bozgan, Ovidiu – 47 (nota 24) Bragadiru (mo șier) – 157
Brătianu, Constantin (Dinu) I. C. (1866-1950)
(om politic) – 195; 198
Buda – 183 Bulacu, asist. univ. Mihail (1898-1985) (preot la
Biserica Sf. Elefterie din Bucure ști) – 48; 52;
278
Burducea, C. (preot paroh în comuna Progresul,
jud. Ilfov; ministru al Cultelor) – 1; 4; 7-10;
15-18; 21; 22; 27-30; 32; 33; 36; 37; 40; 45;
47-50; 52-55; 57-65; 67; 69; 70; 71; 73-79;
81; 82; 84-90; 92; 93; 95-99; 101; 104; 105;
107; 109-112; 115-120; 122; 123; 127; 130;
131; 133; 135; 147; 151; 152; 160; 162; 164;
165; 169; 210; 217; 225; 241; 242; 266; 272;
274; 278; 279
Burducea (cânt ăreț bisericesc; fiul lui C.
Burducea) – 50; 73; 133; 162; 169; 225; 241; 274
Burjacovschi (preot din Chi șinău) – 178
Burlănescu (preot) – 48
Bușcu, Partenie (arhimandrit; stare ț al 134; 144
Mănăstirii Cernica) – 2; 95;; 167; 266; 267;
277
C
Cac., Al. [?] – 288 Caledoniu, Ovidiu – 225
Calvianu, prof. (profesor în Bucure ști) – 292
Carol I (1839-1914) (rege al României, 1881-
1914) – 38; 68; 254 Carol II (1893-1953) (rege al României, 1930-
1940) – 155
Cassulo, monsenior Andrea (nun țiu apostolic în
România) – 52; 100; 102-104; 118; 119; 217
Catargi (doamn ă de onoare pe lâng ă Regina
Elena) – 130
Cazacu, Ni țișor (preot la Biserica Bati ștei din
București; director la Seminarul Nifon) – 46;
209; 222; 223; 241
Căciulă, prof. univ. dr. Olimp (1905-1979)
(preot; candidat pentru func ția de efor la
Seminarul Nifon) – 206; 207; 211
Călinescu, Armand (1893-1939) (prim-ministru,
1939) – 126
Călinescu, George (1899-1965) (critic literar) –
187 (nota 72)
Căltuț (dascăl) – 246
Cândea, prof. univ. dr. Spiridon (1902-1990)
(preot; profesor la Academia Teologic ă din
Sibiu; consilier la Ministerul Cultelor) – 47;
58; 64; 70; 74; 87; 97; 99; 115; 117; 134; 177; 179; 183; 197; 273; 279; 280
Ceaikovski, P. I. (1840-1893) (compozitor rus) –
2
Cenușă (șeful magazinului de obiecte biserice ști
al Patriarhiei; canonarh) – 246; 283
Cernăianu (preot la Biserica Sf. Nicolae- Șelari
din Bucure ști) – 30
Cernăianu, Codin (avocat) – 40
Cernăianu, prof. Grigore (preot la Biserica
Grivița din Bucureș ti, apoi la Biserica Sf.
Vineri Nou ă, apoi la Biserica Kretzulescu;
director general la Ministerul Cultelor; membru al Administra ției eparhiale) – 175;
198; 203; 206; 208; 215; 221; 222; 226; 263;
267; 268; 281; 287; 295
Chintescu, Marius (preot) – 294
Chiriac, Gheorghe (preot în Roman, apoi la
Biserica Popa Tatu din Bucure ști; redactor la
revista Lumina cre ștină) – 191; 201; 263
Chirica (Chiric ă), Petre (preot în Iaș i) – 48; 235;
239
Chiricuță, Toma (1887-1971) (preot la Biserica
Zlătari din Bucure ști) – 228
Chiriță (preot; directorul Seminarului Teologic
din Curtea de Arge ș) – 52; 61; 64
Ciobotaru, Stelian (c ălugăr; fost secretar al
Patriarhiei) – 130
Ciocan (ziarist; consilier de presă la Ministerul
Cultelor) – 201
Ciopron, Partenie (Petru) (1896-1980) (episcop
al Armatei, 1937-1948) – 27; 31; 179; 263; 275
298
Cisar, Alexandru (arhiepiscop romano-catolic al
Bucureștiului) – 102; 150; 222
Ciubotaru, Daniil (stare ț al Mănăstirii Neam ț) –
43
Ciudin, prof. Nicolae (preot; profesor la
Internatul Teologic) – 129
Colan, Nicolae (1893-1967) (episcop de Cluj,
1936-1957; membru al Academiei) – 22; 35;
149; 152
Coman, Constantin (preot la Biserica Sf. Treime-
Ghencea în Bucure ști, consilier la Arhiepiscopia
Bucureștilor) – 106; 146; 156; 158; 160; 161;
163; 164; 167; 238; 239; 249
Coman, prof. univ. dr. Ion (1902-1987) (preot,
profesor la Facultatea de Teologie din București; ginerele lui P. Vintilescu) – 52;
250; 262
Comana, Gheorghe (preot la Biserica Sfin ții
Apostoli din Bucure ști) – 144
Conovici, dr. – 12 Constantin, Grigore (sectant trecut la ortodoxie)
– 101
Constantin, Maria (sectant ă trecută la ortodoxie)
– 101
Constantinescu, G. R. (director politic în
Ministerul Afacerilor Str ăine) – 103
Constantinescu, Marius (preot la Biserica
Boteanu din Bucureș ti; consilier la
Patriarhie) – 47; 128; 163; 243
Constantinescu, prof. Miti ță (1890-1946)
(economist, om politic) – 115; 187 (nota 72)
Constantinescu, Vasile (preot la Biserica
Sfinților Împărați din Ploie ști) – 83
Constantinescu-Iaș i, Mia (so ția lui P.
Constantinescu-Iaș i) – 20; 37
Constantinescu-Iaș i, prof. Petre (1892-1977)
(ministrul Propagandei, apoi ministrul Informațiilor) – 1; 15; 18; 20; 27-30; 37; 47;
63; 74-77; 79 (nota 40); 82; 87; 88; 96; 101; 117; 122; 133; 135; 136; 167; 183; 187 (nota
72); 230; 270; 279-281; 287
Cosma (preot; consilier la Mitropolia Moldovei)
– 233
Cosma, Gheorghe (preot; cons ilier la Patriarhie) – 267;
270; 277; 278; 282; 283
Cosma, Nicolae (preot, consilier la Arhiepiscopia
Bucureștilor) – 20; 102; 104; 110; 163; 173;
177; 178; 192; 249
Costachi (Costache), Veniamin (Vasile) (1768-1846)
(mitropolit al Moldovei , 1803-1808, 1812-1821,
1823-1842) – 172
Costea, dr. Traian (preot la Biserica Izvorul
Tămăduirii din Bucure ști; protoereu al Capitalei; director al Seminarului Nifon) –
48
Crainic, prof. univ. Nichifor (1889-1972)
(profesor de Teologie; ministru al Propagandei Naț ionale) – 243; 247
Crăcănel (porecl ă a unui preot din Ploie ști) – 71
Crăciunel, Ion (vicar; consilier la Episcopia Timi șoarei)
– 163; 165; 183
Crețu, Ghervasie (Gherasie) (arhimandrit;
ecleziarhul Catedralei patriarhale) – 132;
181; 223; 257; 261; 292
Cristache, prof. (preot; inspector la Ministerul
Educației Naționale) – 181
Cristea (preot; paroh al Coloniei române din
Salonic) – 176
Cristea, Miron (Ilie) (1868-1939) (patriarh al
României, 1925-1939) – 3; 34; 37; 41; 64;
67; 95; 118; 121; 122; 124; 126; 127; 143;
188; 219; 222; 223; 250; 269; 283
Cristescu, prof. dr. Dumitru (1899-1960) (preot
la Biserica Sf. Vineri-Herasca din Bucure ști;
director al Tipografiei C ărților Bisericeș ti;
consilier la Cancelaria mitropolitan ă) – 77;
105; 113; 237; 283
Cristescu, Eugen (agent al Siguran ței) – 16; 99
Cristescu, prof. univ. Grigorie (1895-1961)
(preot; profesor la Facultatea de Teologie din București) – 76; 183; 186; 262
Criveanu, prof. univ. Nifon (Grigorie) (1889-
1970) (mitropolit al Olteniei, 1939-1945) –
5; 7; 8; 19; 21; 22; 26; 28; 30-32; 36-39; 41;
43; 44; 58-62; 93; 94; 98; 110; 127; 139-141;
150-152; 156; 158; 177; 178; 180; 199; 210; 223; 233; 255; 256; 258; 261
Croitoru (profesor de muzică) – 222 Cucujina (preot la Biserica Mavrogheni din
București) – 235; 236
Cuza (nepotul lui Irineu Mih ălcescu) – 112; 172
D
Damian (călug ăr; intendentul Palatului
patriarhal) – 108; 123; 143; 144; 184; 224; 257
Dan, Sever – 221 David (personaj veterotestamentar) – 150 Dănoiu, Ion (muncitor la Tipografia C ărților
Bisericești) – 113
Demetrescu, Nicolae (consul al României în
Polonia) – 9
Diculescu, Gheorghe (preot la Biserica Popa Nan
din Bucure ști) – 235
Dieb (episcop; directorul Colegiului St. Basile
din Franț a) – 174
299
Dimitrie (sfânt) – 94
Dincă Bârlădeanul, Atanasie (Alexandru) (1896-
1973) (arhiereu-vicar patriarhal, din 1943; egumen al Bisericii Domni ța Bălașa din
București; stare ț al Mănăstirii Antim;
locotenent de episcop al Râmnicului-Noul Severin, 1945-1948; director al Institutului Biblic din Bucure ști; exarh al m ănăstirilor
Mitropoliei Ungro-Vlahiei; stare ț la
Mănăstirea Cernica) – 2; 8; 19; 27; 31; 59;
94; 98; 109; 119; 126; 134; 143; 149; 152-154; 156; 180; 196-198; 205; 209; 239; 240; 242-244; 257
Dincescu, C. (preot; membru al Administra ției
eparhiale) – 163; 249; 270; 277
Dionisie (episcop al Ismailului) – 47 Dobra, Ștefan (preot în comuna Cornetu, jud.
Ilfov) – 295
Dobrescu, Gheorghe (fost c ălugăr sub numele de
Quintilian; avocat; ziarist la Liberalul ) –
137-139
Dolea (preot; pre ședintele filialei Oltenia a UPD)
– 59
Dombrowski (Dombrovschi), gen. Victor (primar
general al Capitalei) – 103; 147; 237
Dominte, Rafail (arhimandrit; stare ț al Mănăstirii
Suceava) – 29
Dorobanț u, Ioan (preot la Biseria Sf. Nicolae
Vlădica din Bucureș ti) – 76
Dragomir (vestmântar al Patriarhiei) – 251
Dragomirescu, prof. Mihail (1868-1942) (critic
literar) – 120
Dragomirescu, N. (preot la Biserica Amza din
București; protoereu al Capitalei; nepotul lui
Irineu Mihălcescu) – 52
Drăgan, Ana (sectant ă trecută la ortodoxie) – 101
Drăgan, Miron (sectant trecut la ortodoxie) – 101
Dumitrăchescu (preot la Biserica Dobroteasa din
București, protoereu; cumnatul lui Ion Mihalache)
– 240; 284
Dumitrescu, Tina (Tini) (consilier la Ministerul
Cultelor) – 136; 146
Dumitru, Melchisedec (arhimandrit, stare ț al
Mănăstirii Neam ț; secretar al Patriarhului) –
58; 109; 113; 121; 129; 130; 134; 137-139;
141; 144; 157; 167; 185; 271; 272; 277
Dumitru Basarabov (sfânt) – 130
E
Eftimiu, Victor (1889-1972) (scriitor) – 155; 207
Elefterescu, col. Mircea – 99
Elena (1896-1982) (Regina-Mam ă; regină a
României, 1930-1940) – 130; 131; 223 Enăchescu (diacon; secretar al Seminarului Central din
București) – 141
Enăchescu, Efrem (Ioan) (1893-1968) (mitropolit
al Basarabiei, 1944; stare ț al Mănăstirii
Cernica) – 28; 81; 109; 143; 158; 167; 179; 198; 243; 244; 256; 264; 265; 269; 277
Enescu (candidat ca efor la Seminarul Nifon) –
211
Enescu, dr. (medic) – 269
Etheridge (trimis american în Bulgaria și
România) – 82
F
Fecioru, prof. univ. dr. Dumitru (1905-1988)
(preot la Biserica Cu țitul de Argint din
București; profesor la Facultatea de Teologie
din Bucure ști) – 91; 186
Ferdinand I (1865-1927) (rege al României,
1914-1927) – 231
Filiuță, Ambrozie (arimandrit; vicar al Episcopiei
Hușilor) – 29
Florea, doamna – 287
Florea, Elena (sectant ă trecută la ortodoxie) –
101
Florea, T. (sectant tr ecut la ortodoxie) – 101
Florescu (registrator al Cancelariei Patriarhiei) –
173
Florescu, Gheorghi ță (funcț ionar la
Arhiepiscopia Bucure știlor) – 212
Frangu, O. (subdirector la Ministerul Cultelor) –
178; 221
Frenț iu, dr. Valeriu Traian (1875-1952) (loc țiitor
de mitropolit unit al Blajului, 1941-1946) – 38; 101
Fundescu – 82
G
Gafton Sinaitul, Iosif (Ioan) (1896-1984) (preot
la Biserica Sf. Ecaterina din Bucure ști;
episcop de Arge ș, din 1944-1984) – 2; 20-
22; 27; 31; 40; 51; 59; 84; 111; 112; 119; 121; 122; 125; 126; 128; 129; 134; 139; 141-144; 149; 155; 180; 186; 239; 242; 244-246; 249; 258; 259; 264; 276; 277; 279; 283; 290;
291; 295
Gagiu (preot la UPD) – 236 Gaiculescu (preot la Biserica Mântuleasa din
București; șeful Consistoriului mitropolitan
din Bucure ști) – 46; 164
Galaction, prof. univ. dr. Gala (1879-1961)
(Grigore Pi șculescu; preot; scriitor; deputat)
– 48; 84; 153; 155; 162; 219; 243; 259; 261
300
Galan (func ționară la Ministerul Cultelor; so ția
lui Florin Galan) – 108
Galan, Florin (preot la Capela Spitalului Cantacuzino;
secretar al UPD) – 47; 108
Galeriu, Constantin N. (n. 1918) (preot în jud.
Prahova) – 57 (nota 30)
Galin (colonel) – 82
Ganovski, Sava (ambasadorul Bulgariei în
România) – 103
Garoescu, avocat – 161 Garoescu, col. – 160; 161 Garoescu, prof. (efor la Seminarul Nifon) – 211 Gavril (patriarh al Iugoslaviei) – 99 Gâldan, Florian (preot la Biserica Domni ța
Bălașa din Bucure ști) – 93; 121; 124; 149;
210
Georgescu, Teohari (ministru de Interne) – 241
Georgescu- Ștefănești (lider al Partidului
Țărănesc Democrat) – 171
Gerboni (îns ărcinatul cu afaceri al Italiei la
București) – 103
Gheorghe, prof. univ. Constantin (profesor la
Seminarul Nifon din Bucure ști) – 149
Gheorghian, dr. Corneliu (primar al Capitalei;
consilier la Înalta Curte de Casa ție) – 157;
176; 182; 221
Gheorghian, G. (medic al Patriarhului) – 257
Gheorghiu, prof. (preot la Biserica Fl ămânda,
profesor la Liceul Domni ța Ileana din
București) – 164
Gheorghiu-Dej, Gheorghe (1901-1965) (ministru
al Comunica țiilor, apoi al Finan țelor) – 30;
108; 109; 112; 142; 163; 165; 193; 194; 196;
197; 261; 268; 274; 287 (nota 106)
Gherasimescu, prof. Toma (?-1964) (preot;
profesor la Bucure ști) – 62; 192; 198; 199
Gherghe (vestmântar al Patriarhiei) – 140
Ghica, Traian (diac on la Biserica Amza din
București; director, apoi secretar la
Tipografia C ărților Biserice ști) – 105; 106;
278
Ghica, monsenior Vladimir – 174; 175; 230; 234
Ghiță, Gheorghe (nepot al lui Stanciu Stoian) –
295
Ghiuș, asist. univ. dr. Benedict (Vasile) (1904-
1990) (arhimandrit; profesor la Facultatea de Teologie din Bucureș ti) – 102; 134; 290
Giurescu, prof. univ. Constantin C. (1901-1977)
(istoric) – 198
Gobjilă, Alexandru (func ționar la Patriarhie) –
230 Gobjilă, Teodor (func ționar la Arhiepiscopia
Bucureștilor) – 20; 37; 167; 168; 270; 278;
294
Gobjilă, Zoe (Zina) (so ția lui Teodor Gobjil ă,
cumnata lui P. Constantinescu-Ia și) – 20; 37
Goffrey (arhiepiscop de Canterbury) – 28 Goran, Constantin (poet) – 61 Gordun Silistreanul, Galaction (stare ț al
Mănăstirii Neam ț; arhiereu vicar al
Episcopiei Constan ței; egumen al Bisericii
Sf. Spiridon din Bucure ști) – 27; 44; 95; 96;
98; 104; 147; 154; 155; 161; 205; 206; 266;
267
Grosu (func ționar la Ministerul Cultelor) – 15
Grosu (pre ședinte al Cercului de educaț ie
integrală) – 231
Grosu, Gurie (Gheorghe) (1877-1943) (mitropolit al
Basarabiei, 1928-1936) – 46
Groza, dr. Petru (1884-1958) (prim-ministru,
1945-1946) – 7; 28; 49; 54; 56; 61; 63-65; 69; 70; 72; 74-77; 79; 82; 84- 87; 94; 102;
104; 105; 107; 118; 130; 134; 137; 142; 144;
146-148; 157; 158; 165; 168-172; 175; 177; 179; 181; 182; 190; 193; 196-200; 202; 206; 208; 211-213; 215; 218; 221; 223; 228; 232; 241; 247; 248; 254; 263; 272; 273; 276-282; 285; 289; 291; 296
Grozdea, Dimitrie (avocat; pre ședintele Eforiei
Bisericii Ortodoxe Române) – 217; 287
Gulow (membru al Lega ției sovietice la
București) – 48
H
Hagiu (preot la Biserica Cu țitul de Argint din
București) – 236
Hanuș , Iosif – (lucr ător la Tipografia C ărților
Bisericești) – 16
Hațiegan, prof. – 212
Huhulescu, Scarlat (avocat; secretar general la
Ministerul Cultelor) – 201; 204; 208; 224;
239; 255; 282; 284
Hurduc (preot în Giurgiu; consilier patriarhal) –
294
Huștiu, Ion (Ioan) (preot în parohia Balta Alb ă
din Bucureș ti, apoi la Biserica Cotrocenilor;
consilier la Ministerul Cultelor) – 48; 52-54;
70; 74; 83; 119; 133; 134; 146; 147; 162; 173; 201; 262
I
Iacov (personaj veterotestamentar) – 150 Iakovlev (consilier sovietic) – 80
301
Iamandi, Victor (1891-1940) (ministru al
Justiției) – 194
Ieronim (episcop de Chi șinău) – 13
Ieronim (c ălugăr; farmacist la M ănăstirea Neam ț;
fiul lui Galaction Gordun) – 44
Ilarion, Mircea Bacovanul (arhiereu vicar al
Episcopiei Romanului) – 28; 179
Ilca – vezi Suciu
Iliescu, Gheorghe (preot la Izvoarele, jud. Prahova;
secretar general la Ministerul Cultelor; consilier
la Arhiepiscopia Bucure știlor) – 47; 48; 52-54;
57-63; 67; 69-71; 74-79; 81-90; 92; 95; 97; 106; 109; 111; 145; 293
Iliescu, Victor (preot; consilier la Mitropolia
Ungro-Vlahiei) – 262; 267; 268
Iliescu-Palanca, prof. Dumitru (1903-1962)
(preot la Biserica Stavropoleos din București; protoereu de Bude ști-Ilfov) – 60
Ioanițescu, D. R. – 178
Ion, Grigore (muncitor la Tipografia Căr ților
Bisericești) – 113
Ionescu, prof. Alexandru (preot la Biserica
Stejarul din Bucure ști; protoereu la
București; președinte al UPD; deputat;
consilier la Mitropolia Ungro-Vlahiei) – 48; 83; 85; 117; 118; 120; 124; 137; 164; 190;
193; 195; 196; 256; 268; 282
Ionescu, G. (preot; func ționar la Cancelaria
metropolitan ă a Bucure știlor) – 178
Ionescu, Gheorghe (diacon; func ționar la
Patriarhie) – 155
Ionescu, monsenior Gheorghe (epitrop la
Seminarul Nifon) – 228
Ionescu, prof. dr. Marin (1891-1965) (preot la
Biserica Cuibul cu Barz ă din Bucure ști) –
46; 48; 52; 57; 60; 83; 91; 118; 206
Ionescu, Mircea ( șeful Contabilit ății la
Ministerul Cultelor) – 83; 159; 178
Ionescu, Stoica (preot la Biserica Sf. Vineri-
Herasca din Bucureș ti; protoereu al
Capitalei) – 235; 236
Ionescu, Teofil (1894-1975) (arhimandrit; preot
paroh al Bisericii ortodoxe române de la
Paris, 1939-1945) – 50; 101; 168-170; 187;
191; 192; 212; 225
Ionescu, Tudor (ministru al Minelor și
Petrolului) – 16; 72
Ionescu, Vasile (preot al bisericii din comuna
Progresul; pre ședinte al UPD; director al
Seminarului Central din Bucureș ti; director
al ziarului Lumina; consilier la Mitropolia
Ungro-Vlahiei; fratele lui Alexandru Ionescu) – 4; 29; 40; 85; 103; 131; 135; 161;
162; 164; 189; 193; 252; 258; 279
Ionică (curier al Patriarhiei) – 173
Ioniță (protosinghel) – 47
Iordan, prof. univ. Iorgu (1888-1986) (lingvist) –
274
Iordănescu, Ștefan (preot la Biserica Ceau ș Radu
din Bucure ști) – 91
Iosif (mitropolit de Skoplje) – 99
Irimia (preot la Biserica Icoana din Bucure ști;
subinspector, apoi insp ector la Ministerul
Cultelor) – 120; 139
Isaac (personaj veterotestamentar) – 150
Ispir, prof. univ. dr . Vasile G. (1886-1947)
(profesor la Facultatea de Teologie din București; președinte al Societ ății Române
de Teologie Ortodox ă) – 148; 150
Istrati, Panait (scriitor) – 66; 192 Iuda (personaj novotestamentar) – 86
Ivan, asist. univ. Iorgu (n. 1899) (profesor la
Facultatea de Teologie din Bucure ști) – 140
Ivanovici, dr. Martinian (arhimandrit; director al
Internatului Teologic din Suceava; paroh al
Bisericii ortodoxe române din Paris) – 187; 188; 198; 272; 289
Ivașcu (secretar ă la Ministerul Propagandei) – 87
J
Jocu, dr. Filaret (arhimandrit; consilier la
Catedrala patriarhal ă; episcop numit de
Argeș) – 18; 20; 73; 94; 134; 180; 225; 249
K
Kaftaradze, S. I. (ambasador sovietic la Bucure ști) –
79; 80; 108; 119; 122; 208
Karpov (îns ărcinat al Guvernului sovietic pentru
probleme biserice ști) – 199
Kecef, Vitan (preot bulgar) – 99 Kișmernik, Serafim (episcop rus de Melitopol) –
17
Kulighin, Ioan (preot rus la M ănăstirea Cernica)
– 101
L
Laiu Suceveanul, Eugeniu (arhiereu; delegat ca stare ț al
unei mănăstiri din Bucovina; locotenent de episcop
de Constan ța; stareț al Mă năstirii Căldărușani) – 27;
141; 153; 154; 170; 201; 222; 223; 255; 257; 264; 275; 280
Lăncrănjan, asist. univ. Ioan (1901-1979)
(diacon; profesor la Facultatea de Teologie din Bucureș ti) – 18
Lăzărescu, Puiu (avocat) – 229
302
Lăzărescu, Vasile (1894-1969) (episcop, 1933-1940,
apoi mitropolit de Timi șoara-Caransebe ș, 1947-
1961) – 9; 12; 28; 165; 257; 273; 274; 277; 286
Leluțiu (preot unit; inspector general la
Ministerul Cultelor) – 174; 291; 292
Lenin, V. I. – 103
Leu (preot; inspector la Ministerul Cultelor) –
210
Leu Boto șăneanul, Grigorie (Gheorghe) (1881-
1949) (episcop de Hu și, 1940-1949) – 27;
29; 286
Leuștean, Temistocle (preot în Foc șani) – 70
Lopuhin (Lapuhin) (cleric rus) – 141; 175 Luca (servitor la Palatul patriarhal) – 121 Luca, Vasile – 7; 99; 122; 135; 136; 147 Luchian, Narcis (arhimandrit, la Catedrala din
Iași, apoi la Catedrala patriarhal ă) – 219;
223; 239; 262
Lungulescu (ziarist la Universul ) – 61
Lupșa (preot) – 206
Lupu, dr. Nicolae (1876-1946) (om politic) – 18;
73; 108-110; 116; 117; 120; 159; 171
M
Maciu, gen. – 14 Madan, Vladimir (preot în Ismail, apoi la
Biserica Bati ștei din Bucure ști; interpret în
limba rusă) – 46; 178; 182; 223; 238; 245
Maestri, de (monsenior) – 102
Magdalena (stareță a Mănăstirii Plumbuita) –
153
Magieru, Andrei (Aurelian) (1891-1960)
(episcop de Arad, 1935-1960) – 23; 28; 36; 59; 149; 206
Manea (inspector) – 295 Maniu, Iuliu (1873-1953) (prim-ministru, 1928-
1930, 1932-1933) – 82; 118; 195; 198; 210; 232; 246; 279; 284
Manolescu (buc ătar la Patriarhie) – 251; 269
Manolescu, Anca – 102 (nota 49)
Manta (preot la Biserica Parcul Domeniilor din
București) – 107 (nota 50)
Maraloi (preot la Biserica Sf. Gheorghe din
Tulcea) – 15
Marcov (cleric rus) – 247
Marian, Ion (dirijor) – 261 Mariana (soț ia lui Dumitru Radu) – 183
Marin, prof. univ. Firmilian (Nicolae) (1901-
1972) (arhimandrit; profesor la Seminarul Central din Bucure ști; arhiepiscop al
Craiovei, 1947-1972); director al Institutului Biblic) – 114; 136; 225; 257; 258; 266; 275; 280; 281; 285; 287-290; 292 Marin, Petre (preot în jude țul Ialomița) – 138
Marina Vasluianul, Justinian (Ioan) (1901-1977)
(preot la Râmnicu-Vâlcea; arhiereu vicar la Iași, 1945-1947; mitropolit al Moldovei,
1947-1948) – 17; 18; 20-23; 29; 30; 32-35; 40; 103; 107; 111; 112; 123; 143; 147; 149;
152; 155; 163; 165; 172; 173; 175; 177; 179;
180; 182; 186; 187; 190; 196; 197; 199; 200;
205; 209; 210; 215; 216; 219-222; 227-229;
233; 235; 243; 252; 253; 257; 258; 261; 264-
266; 268-273; 275; 279-284; 287-291; 295
Marina, Ovidiu (student la Medicin ă; fiul lui
Justinian Marina) – 287
Marinescu (secretar ă la Ministerul Cultelor) –
83; 201
Marinescu (diacon în comuna M ălaia, jud.
Vâlcea) – 197
Marinescu, Alexandru (Alecu) (preot la Biserica
Floreasca, apoi la Biserica Dichiu din
București; inspector general, apoi director
general la Ministerul Cultelor) – 15; 16; 40;
45; 48; 52; 57; 58; 66; 67; 74; 83; 115; 120;
124; 126-128; 131-135; 147; 154; 161; 162;
257
Markham, A. H. (ziarist american) – 72
Martin, prof. univ. dr. (preot francez; profesor la
Facultatea de Teologie din Strasbourg) – 174
Maurer, Ioan Gheorghe (1902-2000) (om politic)
– 142
Maxim, Gheorghe (preot la Biserica Buzeș ti din
București; consilier la Mitropolie; nepot al
Patriarhului Nicodim) – 45; 163; 232; 249; 277
Mântulescu, Zaharia (preot; director general la
Ministerul Cultelor; vicepre ședinte al UPD)
– 20; 28; 37; 53; 54; 74; 85; 86; 88; 90; 95; 97; 133; 162; 172; 173; 181; 204; 205; 208;
209; 221; 258
Meca – vezi Mera
Mera (Meca) ( șofer la Patriarhie) – 159; 217; 259
Miclescu, Calinic (Constantin) (1822-1886)
(mitropolit al Moldovei, 1865-1886) – 175
Mihai I (n. 1921) (rege al României, 1927-1930,
1940-1947) – 7; 8; 14; 20; 21; 28; 67; 68; 72; 80; 94; 103; 105; 109; 110; 128; 130; 131;
136-138; 142; 144; 146- 148; 150; 154; 155;
176; 179; 181; 183; 185; 190; 193; 197; 205;
208; 211; 218; 219; 224; 233; 234; 240; 255;
261; 272; 276; 290; 296
Mihail, Radu (pianist) – 184
Mihailov, Miko (preot sârb) – 99
303
Mihailov, Vladimir (paroh al Bisericii bulgare
din Bucure ști) – 64; 99
Mihalache ( șofer la Patriarhie) – 217
Mihalache, Ion – 229; 232; 240; 279; 284
Mihalcea (director la Ministerul Cultelor) – 5 Mihăilescu, Titus (consilier la Ministerul
Propagandei) – 103
Mihălcescu, prof. univ. dr. Irineu (Ioan) (1874-
1948) (decan al Facult ății de Teologie din
București; mitropolit al Moldovei, 1939-
1947) – 9; 27; 32; 98; 112; 143; 148; 149; 156; 171; 172; 174-176; 179; 181; 190; 197; 204; 205; 212; 215; 216; 220; 221; 228-230; 233-237; 239-241; 243; 250; 251; 253; 256; 257; 260; 262; 265; 289; 290; 292
Mihălțean, Simion (preot al românilor din
Detroit, Statele Unite) – 224
Minculescu, prof. (preot în Buz ău, apoi în
București; inspector general la Ministerul
Cultelor) – 48; 52
Mircescu (director la Pre ședinția Consiliului de
Miniștri) – 97
Miron (ierodiacon; traduc ător) – 12
Miron, Grigore (preot în Bucure ști; inspector la
Ministerul Cultelor) – 103
Mironescu, asist. univ. Alexandru (profesor la
Facultatea de Științe din Bucure ști) – 101
Moglan Boto șăneanul, Valeriu (arhiereu vicar al
Mitropoliei Moldovei) – 27; 103; 176
Moisescu, asist. univ. dr. Gheorghe I. (1906-
1974) (diacon; secretar al cancelariei Sf. Sinod; profesor la Facultatea de Teologie din București) – 13; 142; 178; 191
Moisescu, prof. univ. dr. Iustin (1910-1986)
(profesor la Facultatea de Teologie din Suceava, apoi la cea din Bucure ști) – 115;
117; 162; 186
Moisiu, Constantin (preot la Biserica Manu
Cavafu din Bucureș ti; consilier patriarhal;
director general la Ministerul Cultelor;
președinte al Consistoriului bisericilor
Mitropoliei Ungro-Vlahiei) – 144; 176
Moldovan, C. (preot; consilier la Palatul
patriarhal) – 118; 219; 288
Moraitakis (paroh al Bisericii grece ști din
București) – 95; 149
Moraru (inspector general la Ministerul Cultelor)
– 239; 240
Morușca, prof. univ. Policarp (Pompei) (1883-1958)
(episcop al Misiunii ortodoxe române în Statele Unite, 1935-1939; stare ț al Mănăstirii Hodo ș-
Bodrog; director al Internatului Teologic din
București; locțiitor de episcop de Maramure ș, 1945-1948) – 22; 27; 64; 65; 71-73; 81; 84; 85; 129; 169; 170; 183; 198; 212
Moșteanu, Dim. (arhimandrit) – 275
Movilă, Petre (1596-1646) (mitropolit al
Kievului, 1633-1646) – 191
Munteanu (student; nepotul Patriarhului
Nicodim) – 295
Munteanu, Nicodim (Nicolae) (1864-1948)
(patriarh al României, 1939-1948) – 1; 2; 4;
5; 7-11; 13; 16-30; 33- 36; 40; 42; 44-47; 49-
51; 54- 56; 58; 59; 64; 65; 71-77; 79; 80; 82;
84-86; 90; 92-98; 100-159; 161; 163-165; 167; 169-173; 175-193; 195-200; 202-213; 215; 217-219; 221-235; 237-239; 241-245; 247-252; 254-261; 263-272; 274; 276; 277;
279; 282-285; 288; 290-292; 294-296
Murărescu, Petre (preot la Biserica Sf. Gheorghe-
Malmaison din Bucure ști) – 176
Mureșeanu, I. (directorul ziarului Ardealul ) – 68
Mureșeanu, Octavian (preot la Biserica Sfânta
Treime-Ghencea din Bucure ști) – 73; 174;
213; 214; 218; 224; 238; 239; 249; 258
Mustață (apropiat al lui Radu Ro șuleț) – 266
N
Nagorski, Ioan (protoereu; mitropolit rus de facto
al Rostovului) – 3
Nazarie, dr. (medic al Patriarhului) – 186
Nazarie, Gheorghe (avocat; șef al contenciosului
Mitropoliei Ungro-Vlahiei; proprietarul
ziarului Liberalul ) – 137; 138; 161
Necula, Gheorghe (protoereu) – 97; 98
Negoescu (inginer) – 154 Negulescu (preot la Biserica Delea Veche din
București) – 264
Negură, doamna (deputat) – 256
Neguț (șef de cabinet la Ministerul Cultelor) –
275
Nica Târgovi șteanul, prof. univ. Antim
(Alexandru) (1908-1994) (episcop de
Cetatea Alb ă-Ismail, 1944; director al
Internatului Teologic din Bucure ști; locțiitor
de episcop al Dun ării de Jos, 1947-1950) –
1; 22; 23; 28; 30; 39; 46; 47; 64-66; 71 (nota
36); 79-81; 88; 121; 128; 129; 140; 143; 169;
170; 178; 182; 186; 190; 198; 207; 211-213; 218; 223; 224; 226; 244; 256; 263; 265; 267;
268; 271; 272; 274; 275; 280; 286
Nica, Neofil (diacon; func ționar la Mitropolia
Bucureștilor; fratele lui Antim Nica) – 186
Nica, dr. Tu ță M. (arhidiacon la Catedrala
metropolitan ă a Bucure știlor; la Tipografia
Cărților Bisericeș ti) – 4; 17; 26; 92 (nota 45);
304
94; 124; 125; 136; 138; 142; 143; 155; 200;
203; 206; 207; 211; 217; 219; 230; 262; 264;
272; 281; 288
Nicodim (protosinghel) – 47
Nicolae (mare duce al Rusiei) – 254 (nota 90) Nicolae (mitropolit al Kievului) – 286 Nicolae II (1868-1918) ( țar al Rusiei, 1894-
1917) – 254
Nicolaescu, prof. univ. dr. Nicolae (1910-1977)
(diacon, secretar general la ministerul Cultelor; profesor la Facultatea de Teologie din Bucure ști,
apoi decan la cea din Suceava) – 17-20; 33; 35; 37; 117; 122; 123; 125; 186; 191; 193; 196; 207; 253; 258; 278
Nicolau, Grigore (avocat; consilier la Mitropolia
Moldovei, apoi consilier patriarhal) – 227; 251-253; 265
Nicolescu, Miron (secretar general la Ministerul
Educației Naționale) – 72
Nicon, prof. (preot; director al Seminarului Central din
București) – 85
Nicoreanu, Alexandru (preot la Biserica Popa
Chițu din Bucure ști; președinte al
Comitetului asocia ției generale a clerului
ortodox român) – 17; 209; 210; 266-268; 272; 283
Nifon (mitropolit) – 206; 211 Nikolai (locotenent rus) – 14
Nistor, prof. univ. Ion (pro fesor la Sibiu; secretar
general la Ministerul Cultelor) – 198; 294
Nistor, Veniamin (Virgil) (1886-1963) (episcop de
Caransebeș, 1941-1949) – 27
Nițescu (preot în comuna Pietrari, jud.
Dâmbovița) – 161
Nițescu, Voicu – 221
O
Oancea, Grigore (preot la M ănăstirea Antim;
director al Tipografiei C ărților Bisericeș ti) –
16; 77; 144; 282; 283
Obreja (inspector de poli ție) – 212
Oeriu, dr. (conduc ător al ARLUS) – 53
O’Hara, Gerard Patrick (nun țiu apostolic în
România) – 217
Olteanu – vezi Rădulescu-Cerna
Oncescu (preot în comuna Mariu ța, jud. Ilfov) –
4
Oprișan (scriitor) – 61
Oțetea, Andrei (1894-1977) (istoric) – 187 (nota
72)
P
Palaghiță, Ștefan (preot) – 90; 155; 263 Pandele, Ștefan (muncitor la Tipografia C ărților
Bisericești) – 113
Pandele, Teofil (arhimandrit; subdirector la
Ministerul Cultelor) – 178; 180; 183; 184;
245; 246; 252; 267
Pantazi, gen. – 99 Pantelimon (preot-c ălugăr; canonarh) – 246
Paraschivescu, Atanase (preot la Biserica Popa
Soare din Bucure ști) – 241
Parhon, prof. univ. Constantin I. (1874-1969)
(președinte al Parlamentului, 1946) – 111
Pauker, Ana (1893-1960) (ministru de Externe,
1947-1952) – 7; 111; 112; 122; 125; 135; 136; 142; 147; 230; 261; 266; 282; 291
Pavel, asist. univ. dr. Constantin (n. 1907) (preot;
inspector general la Ministerul Cultelor; profesor la Institutul Teologic din Bucureș ti)
– 239; 240; 256; 292
Pătrășcanu, Lucreț iu (1900-1954) (ministru al
Justiției, 1944-1948) – 30; 80; 108; 131; 235
Pătrășcoiu (preot; prefect de Vâlcea) – 287
Păunescu, prof. Chesarie (Cezar) (1888-1975)
(episcop de Constan ța, 1944-1973) – 26; 27;
200; 201; 244
Pârâianu (ziarist) – 108 Petala (șeful Diviziei economice) – 103
Petre, Alexandru (preot) – 5 Petreanu – vezi Pietreanu
Petrescu (preot în jud. Dâmbovi ța; nepot al lui C.
Burducea) – 210
Petrescu Boto șaneanul, Antim (Alexandru)
(1875-1919) (arhiereu vicar la Mitropolia Moldovei, 1912-1918) – 121; 122
Petrescu, Ghenadie (Gheorghe) (1836-1918)
(mitropolit primat al României, 1893-1896) – 80
Petrescu, Gheorghe (Gică) (procuror general; fiul
lui Ghenadie Petrescu) – 80; 186
Petrescu, Gheorghe (Gic ă) (consilier la Înalta
Curte de Casa ție; fiul lui Antim Petrescu) –
121; 122; 200; 217
Petrescu, Ioan D. (1884-1970) (preot la Biserica
Visarion din Bucure ști) – 29
Petrescu, Ulpiu (preot în Bucure ști, reprezentant
al UPD; consilier la Cancelaria metropolitan ă) – 48; 52; 53; 57; 83
Petrescu-Visarion, C. (preot) – 148 Petrovici, Cosma (episcop al Dun ării de Jos) – 1;
26; 27; 143; 149; 156; 171; 176; 180; 181;
207; 215; 250
Pietreanu (Petreanu), Te odor (intendent al
Palatului mitropolitan din Ia și) – 98; 172;
234; 235; 237; 265
305
Pistol (preot la Biserica Icoanei din Bucure ști) –
127
Pișculescu, Grigore – 162; 219; 261 – vezi și
Galaction, Gala
Pius XII (papă) – 103; 104; 155
Pleșoianu (avocat) – 247
Pleșu, Andrei (n. 1948) (filosof) – 102 (nota 49)
Pocitan Ploie șteanul (Sinaitul), dr. Veniamin
(Vasile) (1870-1955) (arhiereu vicar
patriarhal, 1935-1948) – 2; 22; 26-28; 30;
54; 93; 98; 149; 163; 169; 176; 180; 190; 203; 219; 223; 229; 239; 265; 288
Pompiliu, Ispas (preot la Târgovi ște, apoi în
București) – 52
Popa, Aurel (secretar general la Ministerul
Cultelor) – 210
Popa, Victor Ion (1895-1946) (scriitor) – 70 Popescu (func ționar la Ministerul Cultelor) – 77
Popescu (preot; consilier la catedrala Mitropoliei
București) – 48
Popescu, Aurel (preot în Pite ști) – 47; 48
Popescu, Aurel (preot la Biserica Sfin ților
Împărați din Ploie ști) – 83
Popescu, Gheorghe (preot la Biserica Sf.
Pantelimon din Bucure ști) – 236
Popescu, prof. Grigore (1901-1961) (director la
Seminarul Nifon) – 202; 207
Popescu, Haralambie (preot la Biserica Sfin ții
Voevozi din Bucure ști; director general la
Ministerul Cultelor) – 40; 52; 85; 86; 88; 90; 92;
115
Popescu, Ion (preot la Biserica Sf. Mina-Vergu
din Bucure ști) – 125; 130
Popescu, prof. univ. dr . Nicolae M. (1881-1963)
(profesor la Facultatea de Teologie din
București; membru al Academiei) – 191
Popescu, Petre (preot la Biserica Șoseaua
Giurgiului din Bucure ști) – 236
Popescu, Traian (dirijor al corului Bisericii
ortodoxe române de la Paris; cumnat al lui C.
Burducea) – 50; 63; 133; 134; 169; 225; 241
Popescu, Tudor (avocat) – 93
Popescu, prof. univ. Tudor M. (profesor la Facultatea
de Teologie din Bucure ști; vicepre ședinte al
Societății Române de Teologie Ortodox ă) – 216
Popescu-Arge ș, dr. (preot la Biserica Domni ța Bălașa
din Bucureș ti, inspector general la Ministerul
Cultelor) – 71; 77; 221; 253; 269; 292
Popescu-Prahova, prof. univ. dr. Nicolae (1886-
1945) (secretar general la ministerul
Cultelor) – 13
Popescu-Runcu, Ion (Ioan) (paroh al Bisericii ortodoxe
române din Sofia) – 165 Popovici (preot în parohia Balta Alb ă din
București, apoi la Frumuș ani, jud. Ilfov) –
262
Popovici, Nicolae C. (1903-1960) (episcop al
Oradei Mari, 1936-1950) – 27; 30; 35; 145;
149; 163; 173; 182; 190; 199; 206; 224; 228;
234; 242-244; 249; 258; 259; 265; 273; 275; 283; 295
Posmoșeanu (preot) – 140
Poțincu, Alexandru (preot) – 135; 136
Predescu, Lucian (pre ședintele Asocia ției
cântăreților biserice ști din România) – 52
Puiu, Visarion (1879-1964) (mitropolit al Bucovinei,
1935-1940; mitropolit al Tr ansnistriei, 1942-1944)
– 3; 4; 9; 11; 33; 62; 94; 105; 106; 109; 111; 118; 123; 128; 143; 144; 146; 155; 263
Q
Quintilian (numele de c ălugăr al lui Gheorghe
Dobrescu) – 138
R
Radu, Dumitru (avocat; subdirector la Ministerul
de Interne; nepot al Patriarhului Nicodim) – 170; 182; 183; 186; 215; 218
Radu, Niculi ță (mecanic; fratele lui Dumitru
Radu) – 215; 218
Radu, Vasile (preot) – 153 Rahmaninov (compozitor rus) – 2
Ralea, Mihail (1896-1964) (ministru al Artelor, ad-
interim la Culte) – 115; 117; 127; 131-133; 136;
149-151; 162
Ramienschi ( șeful atelierelor Tipografiei C ărților
Bisericești) – 16
Rasputin, G. E. (1864/1865-1916) – 44
Rădăceanu, Lotar (ministru al Muncii) – 115
Rădescu, general Nicolae (1876-1953) (prim-
ministru, 1944-1945) – 234
Rădulescu-Cerna (Olteanu), Gheorghe (ziarist;
consilier de pres ă al Patriarhiei) – 229; 232
Rășcanu, prof. univ. Vasile (1885-1980) (medic)
– 168
Rășcanu, gen. (deputat) – 215
Rechenbach, Fischer de (îns ărcinatul cu afaceri
al Elveției la Bucure ști) – 103
Reuterswärd, Patrik de (ambasadorul Suediei în
România) – 103
Rimski-Korsakov, N. A. (1844-1908)
(compozitor rus) – 2
Ripoșanu, Pamfil (secretar general la Pre ședinția
Consiliului de Mini ștri) – 77; 85-87; 102
Rosetti, gen. (ministru al Cultelor) – 5
306
Roșculeț, avocat Radu (ministru al Cultelor) – 201;
205; 206; 208; 210; 214; 218; 219; 221-223; 225-
227; 231; 232; 235; 254; 256; 257; 261; 264-266; 269; 271; 275; 279; 281; 287
Rovența, prof. univ. Haralambie (1898-1946)
(profesor la Facultatea de Teologie din București) – 123
Rusan, Sebastian (1884-1956) (preot; episcop de
Maramure ș, 1947-1950; deputat) – 275; 288
S
Sachelarescu (preot la Biserica Sf. Ilie-Rahova
din Bucure ști) – 171
Sadoveanu, Ion Marin (1893-1964) (scriitor) –
102
Savin, prof. univ. Ioan Gh. (1885-1973)
(profesor la Facultatea de Teologie din București) – 178
Savin, Petru Gh. (preot la Biserica Sf.
Pantelimon din Bucure ști) – 236
Săvulescu (preot; inspector general la Ministerul
Cultelor) – 254; 255; 257
Sârbu, C. (preot la Biserica Parcul C ălărași-
Vergu din Bucure ști; prefectul jude țului
Vaslui; fratele lui Gheorghe Sârbu) – 59; 60; 241; 284
Sârbu, Gheorghe (preot; directorul cancelariei
Mitropoliei Moldovei) – 235; 241
Sburlan, ing. (fiica lui Irineu Mihălcescu) – 212;
216
Scorobeț Rășineanul, Teodor (Trandafir) (1883-
1967) (arhiereu vicar la Sibiu, 1946-1948) – 29; 145; 218; 224; 226
Scrima, André – 102 (nota 49) Sebe (protoereu în Ilfov) – 187; 193; 195 Serghie (episcop rus de Odessa) – 23; 39 Severin, N. (preot; interpret în limba rus ă) – 238;
245
Sfârâială (preot în Vâlcea) – 149; 252; 275
Siciov, I. Z. (maior sovietic) – 80
Sima, Horia – 3
Simedrea, Tit (Teodor) (1886-1971) (mitropolit
al Bucovinei, 1940-1945) – 3; 12; 13; 19; 36;
116; 128; 167; 191; 232
Simionescu, Tache (preot în comuna Bragadiru,
jud. Ilfov) – 157
Skoda, G. V. (maior sovietic) – 80 Slădeanu, D. (redactor la Lumina cre ștină) – 213
Solheim (pastor; șeful Misiunii de cre știnare a
evreilor) – 184; 185; 209; 263
Spiru (preot; candidat ca vicar patriarhal) – 180 Spiru, Grigore ( șeful Serviciului de Pres ă al
Patriarhiei; corector la Tipografia C ărților Bisericești) – 52; 92; 102; 105; 121; 125;
128; 140; 170; 173; 182; 183; 186; 196; 197;
200; 205; 215; 218; 226; 228; 234; 247; 251;
265; 271; 296
Stalin, I. V. – 11; 128; 190; 192 Stan, I. (sectant trecut la ortodoxie) – 101 Stan, prof. univ. dr. Li viu (1910-1973) (preot;
profesor la Academia Teologic ă din Sibiu;
consilier la Ministerul Cultelor) – 30; 47; 58;
64; 65; 74; 75; 87; 97; 99; 115; 117; 120;
134; 177; 179; 183; 187; 196; 197; 200; 206;
221; 227; 228; 263; 264; 273; 277; 279; 280;
282
Stan Rășineanul, Vasile (1875-1945) (episcop al
Maramure șului, 1938-1945) – 64; 84
Stanciu, Constantin (preot la Biserica Sf.
Nicolae-Vl ădica din Bucure ști; cons ilier
patriarhal; numit superior al Bisericii române de la Paris) – 40; 53; 54; 73; 76; 96; 164; 193; 236;
287
Stanciu, Nicuș or (director general la Ministerul
Cultelor) – 5
Stavarache, D. – 11 (nota 9)
Stăniloae, prof. univ. dr. Dumitru (1903-1993)
(profesor și rector la Academia Teologic ă
din Sibiu) – 186; 216
Stephenson (viceamiral american) – 93
Stoenescu (diacon la Biserica Sf. Treime-
Ghencea din Bucure ști) – 238
Stoian, Iorgu (profesor la Seminarul Nifon) –
211
Stoian, prof. Stanciu (ministru al Cultelor) – 164;
281-283; 285; 286; 288; 291-293; 295
Stoica, Vasile (secretar general la Ministerul
Afacerilor Str ăine) – 102; 129
Stoilov, prof. univ. (ambasadorul României în
Franț a) – 168
Stratulat (preot la Biserica Spirea Veche din
București) – 231; 232
Suciu (Ilca; avocat; șeful contenciosului
Ministerului Cultelor) – 70; 90; 92; 95; 204
Sulică (preot) – 193
Suru, Anuț a (sectant ă trecută la ortodoxie) – 101
Suru, E. (sectant trecut la ortodoxie) – 101 Susaikov, I. Z. (general-colonel sovietic;
locțiitorul pre ședintelui Comisiei Aliate de
Control în România) – 17; 79 (nota 41); 80; 186
Suseanu, dr. (preot; director de cabinet la
Ministerul Cultelor) – 4; 40; 130; 135; 279
307
Ș
Șafran, dr. A. (rabin al comunit ății evreiești din
România) – 56; 116; 117; 150
Șaleapin, F. I. (1873-1938) (bas rus) – 2
Șerpe, Pavel (preot la Biserica Visarion din
București; consilier patriarhal; vicar al
Mitropoliei Ungro-Vlahiei; stare ț al
Mănăstirii Antim) – 134; 143; 144; 158; 163;
173; 180; 207; 226; 249; 256; 258; 259; 266-
269; 271; 274-277; 282; 283; 285; 286; 290;
291; 294; 295
Ștefan (mitropolit al Bulgariei) – 28; 64 Ștefan, Vasile (preot la Biserica Doamnei din
București; consilier la Consiliul Central
Bisericesc) – 106; 131; 196; 236
Ștefănescu (efor la Seminarul Nifon) – 206
Ștefănescu (soț ia lui I. D. Ștefănescu) – 251
Ștefănescu, prof. univ. I. D. (profesor la
Seminarul Nifon; func ționar la Patriarhie) –
94; 95; 102; 103; 118; 119; 121; 122; 125;
128; 129; 134; 136; 137; 140; 142; 145-148; 150; 153; 167; 182; 185; 196; 197; 208; 217;
218; 221; 222; 224-226; 228-230; 232; 248; 249; 251; 252; 259; 261; 277; 295
Șteflea, gen. – 99
T
Tatulea (preot la Ia și) – 30
Tănase, Petronius (ierodiacon, c ălugăr; cântăreț
bisericesc la Biserica Sf. Spiridon din
București; secretar al Patriarhiei) – 167; 169;
171; 172; 199; 208; 267; 291; 295
Tănăsoiu, Inochentie (arhimandrit; stare ț al
Mănăstirii Cernica) – 2; 3
Tătărescu, Gheorghe (1886-1957)
(vicepreședinte al Consiliului de Mini ștri;
ministru de Externe, 1945-1947) – 7; 38; 98;
190; 198; 204-206; 208; 215; 216; 230; 234; 248; 255; 256; 258; 264; 266; 279; 281; 282 (nota 97)
Tcaciuc, prof. (preot) – 107 (nota 51) Teodorescu, prof. univ. Hanibal (avocat) – 231
Teodorescu-Brani ște (diacon) – 262
Teodorescu-Brani ște, Tudor (1899-1969)
(ziarist) – 196; 197; 200
Terentiev, Savatie (episcop al lipovenilor) – 11
Tilea, Gheorghe (1908-1982) (preot la Biserica
Sf. Spiridon Nou din Bucure ști; inspector
general în Ministerul Cultelor) – 124; 205; 292
Titel-Petrescu, Constantin (1888-1957) (om
politic) – 40; 53; 72; 103
Tito, Iosip Broz – 99 Todicescu (preot la Ia și) – 227
Todor, T. (sectant trecut la ortodoxie) – 101 Toma (om de serviciu în Palatul patriarhal) – 271 Triteanu, Lucian (Laz ăr) (1872-1953) (episcop
de Roman, 1923-1947) – 1; 21; 28; 143; 156; 159; 171; 176; 179; 181; 215; 234; 250
Truman, Harry S. – 68 Trușcă (agent, apoi comisar la Prefectura poli ției;
elev la Seminarul Central din Bucureș ti;
diacon la Câmpulung Muscel) – 128; 129; 230
Tudor, Sandu (ziarist) – 101; 102
U
Udrișteanu, prof. univ. Dionisie (Dumitru)
(1900-1984) (ieromonah, arhimandrit; stare ț
al Mănăstirii Cernica; profesor la Seminarul
Central din Bucure ști) – 78; 79; 81; 144; 145
Ulea, prof. Octav (mare șal al Curții regale) – 102
Uncu, prof. Anton (1908-1976) (arhidiacon la
Catedrala patriarhal ă) – 149; 161; 181; 183;
203
Ursache, Victorin (Victor) (n. 1912)
(arhimandrit; superior al Bisericii ortodoxe române din Ierusalim, 1947-1956) – 74; 130
V
Valentin, Radu – 55 – vezi și Wurmbrandt, Max
Vancea, Grigore (director al Tipografiei C ărților
Bisericești) – 113
Vască, dr. Ioan (1892-1964) (preot la Biserica
Icoana din Bucureș ti; secretar general la
Ministerul Cultelor) – 104; 105; 109-111;
117; 119; 120; 124-127; 130-135; 137-139;
142; 143; 146; 152; 154; 158; 159; 163; 165;
168; 171-173; 177-179; 181; 182; 187; 191-193; 196; 197; 199; 201; 203; 204; 209; 211;
212; 224; 227; 243; 247; 248; 251; 254; 259;
261; 265; 267; 268; 273; 274; 279; 280; 282;
283; 285
Vasea (preot) – 86 Vasilache, Haralambie (director al Seminarului
Petru Movil ă din Dubăsari; exarh al
mănăstirilor Mitropoliei Ungro-Vlahiei;
stareț al Mănăstirii Neam ț) – 2; 34; 44; 96;
98; 167; 219
Vasilache, dr. Vasile (n. 1909) (arhimandrit;
stareț al Măn ăstirii Antim; exarh al
mănăstirilor Mitropoliei U ngro-Vlahiei) – 2;
18; 34-36; 50; 73; 101; 102; 104; 115; 116;
119; 124-127; 129-134; 136; 137; 139; 152;
155; 157; 158; 167; 169; 170; 180; 191; 192;
308
309 197; 200; 205; 206; 208; 218; 228; 232-234;
243; 248; 252; 257; 259; 277
Vasilescu, Gheorghe – 11 (nota 9) Vasilescu, Mircea (secretar de lega ție) – 103
Vasilian, Ion (preot la Tulcea) – 15 Vasiliu, gen. Piki (Pichi) – 154; 160 Vasiliu-R ășcanu, general – 234
Vasilovschi, Emilian (preot paroh al Bisericii
ortodoxe române din Berlin; preot la Biserica
Icoana din Bucure ști) – 62; 90; 127
Vântu, Gheorghe – 198; 287
Vâșinski, B. I. – 14
Velea, Dionisie (arhimandrit; exarh al
mănăstirilor Mitropoliei Moldovei; stare ț al
Mănăstirii Predeal) – 284
Veliminovici, Nicolae (episcop sârb de Ji ța sau
Ohrida) – 99
Verzea, N. ( șef de cabinet la Ministerul Cultelor)
– 222; 223; 275
Veștemeanu, D. (preot; director al Cultelor în
Ministerul Cultelor) – 183; 196; 213; 214; 218; 221; 240; 281; 288; 292-294
Vinogradov, V. P. (general-locotenent societic;
șef de stat major al Comisiei Aliate de
Control din România) – 79 (nota 41); 80; 147
Vintilescu, prof. univ. Gheorghe (preot la
Biserica Sf. Spiridon; s ecretar, apoi director
al cancelariei Sf. Sinod; decan al Facult ății
de Teologie din Bucureș ti; fratele lui P.
Vintilescu) – 8; 65; 169; 190; 249; 256; 262; 294
Vintilescu, prof. univ. Petre (1887-1974) (preot
la Biserica Sfin ții Voievozi din Bucure ști;
decan la Facultatea de Teologie din București) – 52; 123; 207; 259; 262; 264
Vinulescu (membru al cabinetului primului-
ministru) – 102
Vițoiu (preot al bisericii Parcului Rahova,
București) – 9
Vlad, prof. univ. Sofronie (1901-1989) (preot;
rector al Academiei Teologice din Timiș oara) – 62
Vlahuță, Alexandru (poet) – 145
Vlădescu, D. (director al Protocolului în
Ministerul Afacerilor Str ăine) – 103
Vlădescu-Răcoasa (ministru al Na ționalităț ilor) –
164
Voinea, Șerban (lider al Partidului Social-
Democrat) – 72
Voitec, Ștefan (1900-1984) (ministru al
Educației Naționale) – 72; 106; 278 Vulpescu Craioveanul, Sofronie ( Ștefan) (1856-
1923) (episcop al Râmnicului-Noului Severin, 1913-1918) – 3; 68
Vuză (preot în Ia și) – 194
W
Wieder, Mihail (rabin în Transilvania) – 292 Wurmbrandt, Max (pastor, reprezentant al
Bisericii anglicane în România) – 55-58;
184; 185; 231; 262; 263
Z
Zaharia (director la Ministerul Cultelor) – 5
Zaharia, prof. Valerian (Vasile) (n. 1905)
(arhimandrit; profesor la Liceul Gheorghe
Șincai din Bucureș ti; inspector general la
Ministerul Cultelor; stareț la Mănăstirea
Antim) – 159; 236; 256; 294
Zamfirescu, Nicodim (preot la Catedrala
Patriarhiei) – 267
Indice toponimic
A
Ada-Kaleh (insul ă) – 63
Agapia (m ănăstire) – 167; 244; 262; 295
Aiud (penitenciar) – 211
Alba (jude ț) – 43
America – vezi Statele Unite
Andolina (comun ă, jud. Ialomi ța) – 200
Anglia – 17; 23; 33; 250
Arad (episcopie) – 23; 28; 36; 59 (nota 32);
149; 192; 198
Arad (ora ș) – 55; 238; 292
Argeș (episcopie) – 2; 20-22; 27; 31; 38; 40; 51; 59;
84; 111; 112; 119; 121; 125; 126; 129; 134; 139; 141-144; 156; 180; 186; 242; 244-246; 249; 258; 259; 276; 283; 295
Argeș (județ) – 32
Austria – 111
B
Bacău (oraș) – 13
Baden-Baden (oraș , Germania) – 106
Balcani (peninsul ă) – 17
Baltice, Țările ~ – 14
Banat (provincie) – 9
Basarabia (provincie) – 4; 8; 19; 28; 178; 224;
238; 241; 266
Basarabia (mitropolie) – 46; 158; 167; 179;
198; 256 – vezi și Chișinău
Basile, St. (colegiu catolic în Fran ța) – 174; 292
Bălți (episcopie) – 134
Bălți (oraș) – 178
Băneasa (comună , jud. Ilfov) – 154
Bărăgan (regiune) – 66; 192
Beiuș – 265
Belgrad – 99; 166
Berlin – 9; 62; 90; 106; 127
Bistrița (mănăstire, jud. Vâlcea) – 22; 217
Bitolia (ora ș, Iugoslavia) – 165
Blaj (mitropolie unit ă) – 38; 42
Blaj (oraș) – 43; 101
Botoșani (oraș) – 220
Bragadiru (comun ă, jud. Ilfov) – 157
Brescia (ora ș, Italia) – 155
Bruxelles – 145 Bucovina (provincie) – 11; 13; 27; 65; 90; 147;
187; 188; 225; 272; 289
Bucovina (mitropolie) – 3; 11; 12; 19; 33; 36; 62;
94; 105; 106; 109; 111; 116; 118; 123; 125; 127; 128; 143; 146; 152; 155; 156; 167; 170; 182; 191
Bucovina de Sud (mitropolie) – 4; 27; 81; 289 București (arhiepiscopie) – 2; 20; 22; 37; 44;
46; 48; 91; 93; 102; 106; 109; 110; 114; 115; 134; 139; 157; 167; 177; 203; 212; 222; 238; 254; 279; 288; 295 – vezi și
Ungro-Vlahia
București (arhiepiscopie romano-catolic ă) –
102
București (Capital ă) – 1; 4; 10 (nota 4); 11; 13-
18; 21-23; 25; 27; 29; 30; 33-35; 38- 40; 45-49; 52; 54; 55; 57; 58; 60-70; 72-83; 85; 86; 88; 90; 91; 93; 95-99; 101; 102 (nota 49); 103; 105; 106; 107 (nota 51); 109; 111; 112; 116; 118-120; 123-125; 128-130; 132; 134; 137-139; 141-143; 145-147; 149; 151-154; 156; 158; 160;
161; 163-167; 169; 173; 174; 176-180;
182; 183; 185; 186; 188-193; 195; 198; 200-204; 206-210; 212; 215; 216; 218; 220-222; 224; 225; 227- 231; 233; 236-243;
246-248; 250-252; 254; 257; 259; 261-265;
267-269; 271; 273; 275- 277; 280; 283-285;
289-292; 294-296
Bulgaria – 64; 82; 103; 219; 234; 286
Buzău (episcopie) – 26; 27; 31; 51; 84; 149;
244
Buzău (județ) – 18
Buzău (oraș) – 18; 52; 85; 132
C
Cairo – 230
Canada – 212
Canterbury (arhiepiscopie în Marea Britanie) –
10; 28
Caracal (ora ș) – 15; 36
Caransebeș (episcopie) – 27; 101; 273
Caransebeș (penitenciar) – 194
Călărași (oraș) – 78
Căldărușani (mănăstire, jud. Ilfov) – 3; 81; 85;
99; 130; 154; 163
Călimănești – 151
Câmpulung Muscel (ora ș; protoerie) – 128
Cehoslovacia – 163 Celeabinsk (ora ș, Uniunea Sovietic ă) – 16
Cernăuți (oraș) – 11; 12; 90; 107 (nota 51); 210
Cernăuți (mitropolie ruteană) – 4
Cernica (m ănăstire, jud. Ilfov) – 2-4; 17; 34;
56; 94; 95; 101; 108; 134; 144; 145; 161; 163; 166; 167; 170; 174; 209; 266-270; 277; 284
Cetatea Alb ă (episcopat) – 1; 22; 30; 39; 64-66
– vezi și Ismail
Cetățuia (mănăstire, jud. Ia și) – 43; 174
China – 236
Chișinău (episcopat rus) – 2; 13
Chișinău (oraș) – 136; 178; 244
Chișinău (reș edință mitropolitan ă) – 28; 81;
109; 143; 243; 264 – vezi și Basarabia
Cleveland (oraș , Statele Unite) – 64
Cluj (episcopie) – 22; 35 (nota 21); 149 Cluj (oraș) – 238
Constantinopol (patriarhie ecumenică) – 23;
28; 95; 149; 225
Constanț a (episcopie) – 26; 27; 44; 73; 200;
201; 206; 244
Constanț a (oraș) – 201
Cornetu (comun ă, jud. Ilfov) – 295
Craiova (ora ș; reședință metropolitană) – 5; 6;
38; 152; 158; 177; 196; 197; 199; 233;
255-257; 287
Craiova (arhiepiscopie) – 6; 127; 158; 233;
240; 258; 264; 266; 275; 287-289 – vezi și
Oltenia (mitropolie)
Crimeea (regiune) – 4; 47; 199
Croaț ia – 3; 11; 146
Curtea de Arge ș (mănăstire) – 237
Curtea de Arge ș (oraș; reședință episcopală) – 52; 61;
64; 149; 156; 239
D
Danemarca – 103 Dâmbovița (județ ) – 161; 210
Dealu (mănăstire) – 52
Dej (oraș) – 82
Denis, St. (institut teologic ortodox rus la
Paris) – 290
Detroit (ora ș, Statele Unite; re ședința
Episcopiei românilor din America) – 214; 224
Dichiseni (comun ă, jud. Ialomi ța) – 138
Dorohoi (ora ș) – 175; 220; 291
Dragalina (comun ă, jud. Ialomi ța) – 164
Dubăsari (oraș, Transnistria) – 219
Dunărea de Jos (episcopie) – 1; 26; 27; 65; 149;
156; 171; 176; 180; 207; 263
E
Ecaterina, Sf. (biseric ă, Ploiești) – 262
Elveț ia – 9; 62; 101; 103
Europa – 51; 111; 169
Europa de est – 17; 102; 109
Europa de vest (Apusul) – 43; 44; 64; 106; 193 Extremul Orient – 63 F
Fântâna Albă (Bielaia Kravi ța; oraș, Bucovina)
– 11
Flămânda (biseric ă) – 164
Focș ani (oraș) – 70
Franț a – 43; 68; 73; 112; 169; 174; 230; 250;
262; 271; 290
Frumușani (parohie, jud. Ilfov) – 262
G
Galata (închisoare) – 98 Galați (oraș; reședință metropolitan ă) – 1; 26; 27;
65; 138; 143; 144; 149; 156; 172; 176; 180; 181; 207; 215; 250; 263; 266; 268; 272; 274; 275; 280
Galiția (regiune) – 152; 163
Geneva (ora ș, Elveția) – 209; 250
Germania – 3; 9; 62; 90; 94; 168; 250 Gheorghe, Sf. (biserica M ănăstirii Cernica) – 2
Gheorghe, Sf. (biseric ă, Tulcea) – 15
Giurgiu (oraș ) – 67; 294
Goleș (comună, Eparhia Caransebeș ului) – 101
Grass-Lake (localitate, Statele Unite, statul
Michigan) – 121
Grecia – 166
H
Hodoș -Bodrog (m ănăstire, Transilvania) – 64
Horez (m ănăstire, jud. Vâlcea) – 158
Humulești (sat, jud. Neam ț) – 112
Hunedoara (ora ș) – 242
Huși (episcopie) – 27; 29; 210; 287
Huși (oraș) – 120
I
Ialomiț a (județ ) – 78; 116; 120; 138; 164; 200
Iași (județ) – 174
Iași (oraș; reședință metropolitan ă) – 11 (nota
9); 17; 18; 21; 23; 29; 30; 34; 35; 40; 43;
48; 97; 98; 112; 121; 143; 148; 163; 165;
168; 172; 173; 176; 179-182; 190; 194; 196;
219; 222; 227; 228; 233-235; 237; 240-243;
251; 253; 256-258; 260; 262; 264; 265; 269;
270; 275; 280; 283; 287; 289
Ierusalim – 74; 122; 130; 149
Ilfov (jude ț) – 4; 18; 29; 37; 81; 85; 99; 103;
138; 156; 157; 165; 187; 190; 231; 238; 262; 295
India – 11 Ismail (episcopat) – 1; 22; 28; 30; 39; 46; 47; 65;
66; 80; 81; 143; 170; 182; 186; 198; 244; 256 –
vezi și Cetatea Alb ă
Istanbul – 4
Italia – 103; 143; 155
Iugoslavia – 99; 165; 166; 286
Izvoarele (comun ă, jud. Prahova) – 58; 61; 67;
70; 74; 79; 89; 293
Î
Împărați, Sfinții (biseric ă, Ploiești) – 83
J
Japonia – 14
Jilava (penitenciar) – 160
Jița (episcopie, Iugoslavia) – 99
K
Kiev – 150; 286 Kremlin – 190
L
Lazăr, Sf. (cimitir, M ănăstirea Cernica) – 3
Londra – 11; 57; 99; 107; 121; 124
Luxembourg (palat, Paris) – 169
M
Macedonia (regiune, Iugoslavia) – 165 Maramure ș (episcopie) – 64-66; 71; 81; 84;
129; 198; 275; 288
Maramure ș (regiune) – 4; 65; 66
Marea Britanie – vezi Anglia
Mariuța (comună, jud. Ilfov) – 4
Marsilia (ora ș, Franța) – 263
Măgurele (comun ă, jud. Ilfov) – 94
Mălaia (comun ă, jud. Vâlcea) – 197
Medgidia (oraș ) – 14
Melitopol (episcopat, Rusia) – 17 Michigan (stat, Statele Unite) – 121 Milcovia (episcopie romano-catolic ă) – 41
Moldavia (episcopat rus) – 13 Moldova (mitropolie) – 9; 18; 27; 29; 30; 32-35;
40; 41; 72; 97; 98; 103; 107; 111; 112; 122; 123; 143; 145; 149; 156; 171; 172; 174-176;
179; 180; 190; 196; 197; 204; 205; 212; 215;
220; 227-229; 235; 236; 241; 250; 251; 253;
257; 258; 260; 261; 265; 273; 281; 283; 284;
288; 289; 291; 295
Moldova (provincie) – 34; 41; 42; 82; 98; 115;
145; 220; 239; 252; 253
Montpellier (ora ș, Franța) – 43
Moscova – 14; 16; 17; 29; 42; 53; 58; 59; 79;
94; 96; 99; 100; 121; 122; 125; 128; 146; 147; 170-173; 176-179; 181-183; 185-193;
197; 199; 200; 202; 203; 226; 227; 230;
233; 237; 241; 243; 245; 250; 252; 254; 258; 259; 263; 264; 266; 270; 274; 282;
286; 291
München (ora ș, Germania) – 106
Muntenia (provincie) – 15; 170; 172; 177
N
Neamț( județ ) – 184
Neamț (mănăstire) – 20; 21; 24; 25; 27; 29; 30;
33-35; 40; 41; 43-45; 55; 74; 95; 96; 98;
104; 107-109; 111; 112; 129; 132; 139;
144; 148; 150; 157-159; 165; 167; 169-173; 177; 179; 180; 184; 196; 200; 224; 237; 247; 249; 251; 252; 254; 257; 259; 261; 264; 267; 269; 271; 272; 274; 276;
277; 283; 291; 294; 296
New York – 214
Nicolae Domnesc, Sf. (biseric ă, Iași) – 239
Noul Severin (episcopie) – 3; 5; 6; 19; 27; 28;
31; 38; 39; 55; 77; 94; 98; 109; 110; 119;
127 – vezi și Râmnic
O
Obreja (m ănăstire, jud. Alba) – 43
Odesa (episcopie rus ă) – 39
Odesa (ora ș) – 23; 39; 94
Ohrida (episcopie, Iugoslavia) – 99
Oltenia (provincie) – 15; 38; 59; 242; 252; 288
Oltenia (mitropolie) – 5-8; 19; 21; 22; 26; 28;
30; 31; 36-39; 41; 43; 44; 55; 58; 59; 61;
62; 93; 94; 98; 110; 127; 140; 141; 151;
156; 177; 180; 190; 196; 199; 205; 209;
223; 242; 253; 255; 257; 261; 280 – vezi și
Craiova (arhiepiscopie)
Oradea (Oradea Mare; episcopie) – 27; 30; 35;
145 (nota 61); 149; 163; 173; 182; 190; 228; 234; 242; 244; 249; 258; 259; 265; 273; 283 (nota 100); 292; 295
Oradea (Oradea Mare; ora ș) – 247; 283
P
Padova (ora ș, Italia) – 143
Palestina (regiune) – 185 Paris – 40; 43; 50; 63; 73; 101; 104; 112; 116;
133; 145; 155; 162; 164; 168; 169; 174; 187; 188; 191; 198; 212; 215; 225; 229; 241; 242; 261; 272; 274; 289; 290
Pasărea (mănăstire, jud. Ilfov) – 56; 135; 170;
174
Pașcani (oraș) – 112; 294
Păltiniș – 242
Petru Movil ă (seminar teologic, Dubăsari) –
219
Piatra-Neam ț (oraș) – 144; 147
Pietrari (comună, jud. Dâmbovi ța) – 161
Pipirig (comun ă, jud. Neam ț) – 112; 184
Pitești (oraș; închisoare) – 47; 241
Ploiești (oraș) – 16; 58; 67; 71; 83; 99; 136;
190; 258; 262
Plumbuita (m ănăstire, jud. Ilfov) – 153; 156
Prahova (jude ț) – 57 (nota 30); 58; 70; 190;
284
Prahovei, Valea ~ – 76
Predeal (m ănăstire, jud. Prahova) – 284
Predeal (ora ș) – 152; 262; 263; 285
Progresul (comună, jud. Ilfov) – 9; 29; 50; 78;
162
Putna Seac ă (mănăstire) – 147
R
Rasa (comun ă, jud. Ialomi ța) – 78; 116
Râmnic (episcopie) – 3; 5; 6; 19; 27; 28; 31;
38; 39; 55; 59; 77; 94; 98; 109; 110; 119; 127; 143; 177; 178; 252 – vezi și Noul
Severin
Râmnicu-Vâlcea (ora ș; reședință episcopal ă) –
6; 8; 17-20; 23; 27-30; 33; 34; 37-39; 55;
109; 121; 123; 149; 151; 175; 180; 191;
196; 197; 209; 210; 242; 243; 247; 253;
256-258; 266; 275; 278; 280; 290
Roma – 105; 106; 109; 128; 263
Roma – vezi Vatican
Roman (episcopie) – 1; 21; 28; 143; 156; 159;
171; 176; 179; 181; 215; 234; 250; 263;
268; 275
Roman (oraș ) – 172; 201
Romanați (județ) – 44; 233
România ( Țara Româneasc ă, Vechiul Regat) –
9; 14; 17; 23; 26; 37; 39; 41; 42; 51; 52;
55-57; 65; 72; 79; 80; 82; 98; 100; 101;
119; 138; 143; 149; 163; 166; 168; 174;
182; 185; 188; 190; 217; 221; 224; 226; 233; 234; 237; 240; 245-248; 254; 259; 262; 263; 274; 288
Rostov (mitropolie rus ă) – 3; 4
Rostov (oraș , Uniunea Sovietic ă) – 199
Rostovul de Jos (mitropolie rus ă) – 3
S
Salonic – 176 Sâmbăta de Sus (m ănăstire, Transilvania) –
216
Severin (mitropolie) – vezi Râmnic, Noul
Severin – 5
Siberia (regiune, Uniunea Sovietică ) – 280
Sibiu (oraș ; reședință mitropolitan ă) – 12; 20;
29; 30; 47; 58; 64; 65; 70; 87; 99; 183; 186; 198; 212; 216; 218; 224; 228; 238; 242; 273
Sighetu Marmaț iei (oraș; reședință episcopal ă)
– 64; 65; 81
Sinaia (ora ș) – 136; 261; 272
Siret (episcopie romano-catolic ă) – 41
Skoplje (ora ș, Macedonia) – 99
Slătioara (sat, jud. Romana ți) – 44; 233
Sofia – 12; 64; 165
Sofia (mitropolie bulgar ă) – 28
Statele Unite (America) – 17; 22; 27; 64; 66;
68; 71-73; 81; 82; 93; 99; 121; 122; 124;
125; 128; 129; 168-170; 182; 186; 203;
211-215; 218; 223; 224; 226; 250; 251; 254; 256; 261; 263; 274
Stockholm – 250
Strasbourg (ora ș, Franța) – 43; 174; 262; 290;
292
Suceava (m ănăstire) – 29
Suceava (ora ș; mitropolie, apoi episcopie) – 4;
12; 18; 81; 115; 125; 146; 149; 153; 162;
163; 173; 180; 182; 187; 197; 207; 208; 222; 228; 253; 259; 265; 272; 274; 275; 288
Suedia – 103
Ș
Șirici (comună, jud. Argeș ) – 32
T
Târgoviște (oraș) – 52; 139; 240
Târgu-Neam ț (oraș) – 109; 294
Teleorman (jude ț) – 93; 153
Timiș oara (episcopie) – 9; 12; 28; 163; 183;
240; 252; 273; 277
Timiș oara (oraș) – 12; 62; 165; 181; 183; 238;
242; 257
Tirol (regiune, Austria) – 105; 111 Tomis – vezi Constanța (episcopie)
Transilvania (Ardeal; mitropolie) – 8; 9; 12;
19-23; 26; 27; 31; 36; 59; 64; 65; 72; 87;
115; 145; 148-150; 179; 202; 228; 241; 247; 248
Transilvania (Ardeal; provincie) – 14; 22; 36;
41; 42; 57; 64; 65; 82; 146; 192; 198; 216; 225; 243; 248; 252; 254; 277; 280; 291; 292
Transnistria (regiune) – 3; 23; 39; 140; 154;
185; 241; 265; 272
Tulcea (jude ț) – 189
Tulcea (oraș ) – 11; 14; 15
Turnu-Severin (ora ș) – 38
Tutova (jude ț) – 59; 60
Ț
Țigănești (mănăstire, jud. Ilfov) – 37; 108; 133;
161; 167; 168; 209; 269; 295
U
Ungro-Vlahia (mitropolie) – 2; 27; 34; 39; 46;
49; 77; 103; 137; 141; 142; 144; 163; 170; 173; 176; 219; 249; 256; 258; 262; 269;
270; 288; 293; 294 – vezi și București
(arhiepiscopie)
Uniunea Sovietic ă (URSS, Rusia) – 4; 11; 14;
16; 17; 29; 42; 49; 51; 53; 54; 56; 63; 79;
80; 99; 121; 127; 172; 174; 175; 179; 193; 195; 199; 207; 208; 226; 239; 240; 242; 243; 245; 247; 265; 286
V
Valea Călugărească (ora ș) – 268
Varșovia – 9
Vaslui (jude ț) – 60; 241; 284
Vaslui (ora ș) – 284
Vatican (Papa; Papalitatea; Roma) – 17; 26;
37-39; 41-43; 53; 55; 100-104; 109; 111;
152; 163; 174; 240; 263
Vatra Dornei (ora ș) – 12; 13
Văratec (mănăstire) – 174
Vâlcea (episcopie) – vezi Râmnic
Vâlcea (jude ț) – 22; 149; 158; 197; 287
Viena – 3; 4; 11; 41; 106
Vlașca (județ) – 15; 153
Vlăsiei, Codrul ~ – 167; 288
Z
Zagreb – 3; 4; 11; 106; 146
Locuri în Bucure ști
11 Iunie (strad ă) – 78; 136; 140; 154
Academiei (strad ă) – 72
Alexa (biseric ă) – 112
Amza (biseric ă) – 52; 105
Amzei, Pia ța – 213
Andronache (parohie) – 132
Antim (m ănăstire) – 2; 16; 18; 34-36; 73; 102;
124; 130; 167; 192; 234; 252
Antim (stradă) – 60; 150; 152 Anton, Sf. (biseric ă) – 16
Apostoli, Sfin ții (biseric ă) – 144
Ateneul Român – 56; 148; 219; 230
Athénée Palace – 39; 48; 58; 68; 82
Balta Alb ă (parohie) – 48; 52; 53; 70; 74; 119;
262
Batiștei (biseric ă) – 209; 222; 223; 241
Belvedere CAM (circă de poli ție) – 294
Bianchi (librărie) – 62
Biserica Alb ă (biserică) – 59; 60; 68; 173; 262;
295
Boteanu (biseric ă) – 47; 74
Brâncovenesc (spital) – 4 Britania (restaurant) – 153 Bucur (biseric ă) – 74
Bucureștii Noi (biseric ă) – 48
Buzeș ti (biseric ă) – 45
Cantacuzino (spital) – 108
Carabaș (librărie) – 70
Călărași, Calea – 264; 267
Ceauș Radu (biseric ă) – 60; 91; 284 Central (seminar teologic) – 48; 78; 81; 85;
106; 128; 136; 138; 141; 144; 145; 160; 191; 225
Colentina (spital) – 156 Cotroceni – 216 Cotroceni (biseric ă) – 262
Cuibul cu Barz ă (biserică) – 48; 57; 60; 83; 91;
173
Cuțitul de Argint (biseric ă) – 91; 186
Dalles, Sala – 190; 192 Delea Veche (biseric ă) – 264
Dichiu (biseric ă) – 132; 257
Doamnei (biseric ă) – 106
Dobroteasa (biseric ă) – 240
Domnița Bălașa (biseric ă) – 71; 93; 121; 124;
139; 149; 153; 210
Domnița Bălașa (liceu) – 107 (nota 51)
Domnița Ileana (liceu) – 164
Dorobanț i, Calea – 132
Drumul S ării (strad ă) – 262
Dudeș ti-Cioplea (biserică) – 173
Ecaterina, Sf. (biseric ă) – 156
Elefterie, Sf. (biseric ă) – 48; 52
Ferentari (strad ă) – 162
Filaret (gară) – 294 Floreasca (biseric ă) – 52; 132
Floreasca (cartier) – 98
General Berthelot (strad ă) – 70
Ghencea (biserică) – 73
Gheorghe-Malmaison, Sf. (biseric ă) – 173; 176
Gheorghe Nou, Sf. (biseric ă) – 107 (nota 50)
Gheorghe Șincai (liceu) – 294
Gheorghe Vechi, Sf. (biseric ă) – 175
Grivița (biserică) – 175
Griviței-Grant, Calea – 284
Iancu Nou (biseric ă) – 60
Icoana (biseric ă) – 62; 90; 120; 127
Icoana (parohie) – 58
Ilie-Rahova, Sf. (biseric ă) – 171
Iosif, Sf. (catedral ă romano-catolic ă) – 62; 218;
221; 222
Izvor-Dudeș ti (biseric ă) – 173
Jianu (parc) – 210 Justiției (stradă) – 227
Kalinderu (stradă ) – 70
Kiseleff – vezi Șosea
Kretzulescu (biseric ă) – 110; 158; 295
Kretzulescu (eforie) – 231 Libertatea, Sala – 65; 71; 72 Manu Cavafu (biseric ă) – 144
Maria Rosetti (stradă) – 166
Mavrogheni (biseric ă) – 236
Mântuleasa – 107 (nota 51) Mântuleasa (biseric ă) – 46
Mihai Bravu, Șoseaua – 60
Mina-Vergu, Sf. (biseric ă) – 125; 130
Mitropolit Ghenadie Petrescu (stradă) – 60
Mitropolit Iosif (strad ă) – 68; 83
Mogoș oaia (castel) – 242
Mogoș oaia (gară) – 189; 190; 243; 291
Națiunii, Piața – 138; 198
Negustori (stradă) – 103 Nicolae Kretzulescu (liceu) – 107 (nota 51) Nicolae-Șelari, Sf. (biseric ă) – 30
Nicolae Tabacu, Sf. (biseric ă) – 9
Nicolae Vl ădica, Sf. (biseric ă) – 53; 73; 76; 96;
193; 236; 295
Niculescu-Bazar (strad ă) – 216
Nifon Mitropolitul (seminar teologic) – 48; 78;
93; 149; 161; 178; 202; 206; 207;
209; 211; 228; 251
Notre Dame (institut) – 292
Olteni (stradă) – 184
Olteniței, Fundătura – 16
Pake Protopopescu (bulevard) – 95; 144; 187 Palatului, Pia ța – 68
Pantelimon, Sf. (biserică) – 236
Pantelimon, Șoseaua – 57; 135
Parcul Domeniilor (biseric ă) – 107 (nota 50)
Pictor Romano (strad ă) – 107 (nota 51)
Popa Chiț u (biserică) – 209
Popa Nan (biseric ă) – 235
Popa Soare (biseric ă) – 241 Popa Soare (strad ă) – 1; 46; 66
Popa Tatu (biseric ă în Bucure ști) – 70; 191;
263
Principatele Unite (strad ă) – 228
Radu Vod ă (stradă) – 81; 88
Rahova (parc) – 9 Rahovei, Calea – 12; 136 Regnault, Aleea – 216 Robert de Flers (strad ă) – 125; 151; 182
Senatului, Pia ța – 93; 140
Sfinții Apostoli (strad ă) – 93
Spirea (biseric ă) – 60
Spirea (parohie) – 58 Spirea Nouă (biseric ă) – 58; 230
Spirea Veche (biserică) – 58; 231
Spiridon, Sf. (biseric ă) – 2; 8; 169
Spiridon Vechi, Sf. (biseric ă) – 93; 140
Stavropoleos (biseric ă) – 60
Stejarul (biseric ă) – 268
Școala de R ăzboi – 70; 262
Șerban Vodă , Calea – 112
Șosea – 9; 250 Șoseaua Giurgiului (biseric ă) – 236
Știrbei Vod ă (stradă) – 68
Take Ionescu (bulevard) – 218 Tei (cartier) – 98; 264 Treime-Ghencea, Sf. (biseric ă) – 160; 174;
238; 249
Uranus (strad ă) – 60
Văcărești, Calea – 240
Văcărești (închisoare) – 116; 235; 239
Victoria (restaurantul) – 56
Victoriei, Calea – 9; 59; 60; 74; 110; 158; 173;
243
Vineri, Sf. (biseric ă) – 77
Vineri-Herasca, Sf. (biseric ă) – 138; 213; 235;
283
Vineri Nou ă, Sf. (biseric ă) – 208
Visarion, Sf. (biseric ă) – 29; 148; 158
Vitan-Vergului (parohie) – 262
Voevozi, Sfin ții (biseric ă) – 40; 52; 85; 86; 90
Vulturului (strad ă) – 91
Zlătari (biseric ă) – 228
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dudu Velicu Vol I Pdf [612081] (ID: 612081)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.