Drumul Matasii, Strategia Chinei Pentru Eurasia

Introducere

Cine deține infrastructura, deține controlul asupra regiunii. Luând în calcul acest principiu, China a redeschis războiul resurselor, care reîncepe lupta marilor puteri pentru drumurile de acces la resursele rare. Republica Populară Chienză, cel mai mare consumator de energie din lume, având de susținut o economie în plină dezvoltare a intrat în Marele Joc al resurselor rare, iar crearea unor rute care să îi faciliteze accesul, dar și dominația în regiunile bogate în resurse este principalul scop al statului chinez. Zona Eurasiei devine astfel punctul de intersecție a trei mari forțe: SUA, China și Uniunea Europeană, ce au ca principal liant Noul Drum al Mătăsii. Lansarea ”Centurii Economice a Drumului Mătăsii” se înscrie pe linia priorităților de politică externă chineze, linie care pune în prim plan relațiile cu țările din vecinătate, în special cele din centrul Asiei, fără a neglija, însă, schimburile comerciale cu Statele Unite ale Americii. China, o putere economică în expansiune în Asia, are nevoie de energie pentru a păstra nivelul de creștere peste 7,5% – condiție în care nu se expune unor mișcări sociale – caută un acces mai larg la resursele din Asia Centrală, și la legături de transport transcontinentale spre piețele europene.

După ce Războiul Rece a generat schimbări în politica Occhidentală, dar și în cea rusească, deschiderea Chinei către o politică comercială externă amplă, lupta pentru resurse readuc pe harta infrastructurii mondială – cea mai importantă rută comercială a tuturor timpurilor: Drumul Mătăsii. Denumită uneori ca fiind mai mult decât o rută comercială, este o infrastructură a resurselor. Proiectul este menit să conecteze economic China și Europa, a fost introdus de președintele Xi Jinping în 2013. Cu acest proiect, autoritățile de la Beijing vor să îmbunătățească legăturile politice, să dezvolte infrastructura de transport între Oceanul Pacific și Marea Baltică, să reducă barierele din calea comerțului și investițiilor și să extindă acordurile în domeniul utilizării monedelor naționale în relațiile comerciale. Iar un rol important în acest proiect îi va reveni Rusiei. Ideea a venit din partea SUA și a fost îmbrățișată de către China, Rusia nefind explicit exclusă, dar nici invitată, fiind implicată în propriul concept politico-economic al Eurasiei. În 2011, autoritățile de la Washington au relansat acest proiect, sub numele de ”Noul Drum al Mătăsii”, demersul american vizând transformarea Afganistanului într-un hub comercial care să interconecteze centrul și sudul Asiei și, bineînțeles, prevenirea creșterii influenței Chinei și Rusiei în zonă.

China, care se orientează în politica externă după coordonatele „win-win” a lansat mai multe inițiative de cooperare pe plan regional, dintre care se remarcă „One Belt, One Road”, proiect de anvergură care vizează revigorarea „Drumului Mătăsii” pentru dezvoltarea conectivității, în principal, între Asia și Europa, pe două direcții: terestră, și maritimă; înființarea Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură (prevăzută pentru sfârșitul anului 2015);  cooperarea „16+1”, între China și state din Europa Centrală și de Est. China trebuie să își prioritizeze relațiile cu vecinii din regiune, deoarece o mare putere are nevoie de suportul lor, dacă vrea să evolueze ca mare putere.Fără o stabilitate în regiune, Beijingul ar putea eșua în realizarea viziunii sale pentru secolul XXI “Drumul mătăsii”. Această lucrare își propune să arate cum se vede Drumul Mătăsii prin ograda puterilor interesate.

.

2. Drumul „Drumului Mătăsii”

Imperiile au dispărut, dar „Drumul Mătăsii” a dăinuit. Chinezii și-au dat seama că stăpânirea unei bune părți din infrastrucutră ar aduce venituri considerabile statului și împărații au căutat astfel să cucerească zone din Asia Centrală pentru a controla drumul și a încuraja comerțul. În acest context întâlnim pentru întâia oară menționat Drumul Mătăsii.  Proiectul de infrastructură de transport lansat de China în urmă cu doi ani readuce în prim-plan rolul însemnat pe care l-a avut vreme de mii de ani Drumul Mătăsii. Acest drum este perceput ca un liant între China și Occident. Noțiunea a fost impusă în discursul public pentru prima dată de geograful Ferdinand von Richthofen, în cartea sa despre China, în anul 1877. Prima menționare în secolul II î.Hr. este doar o atestare a unui fapt existentent probabil cu sute de ani înainte și anume o rută comercială între Extremul Orient și lumea mediteraneeană. Probabil drumul era mai scurt inițial și lega China de imperiile din Orientul Apropiat. Dezvoltarea drumului mătăsii a fost favorizată și de drumul regal din Imperiul Persan, dar și de cuceririle lui Alexandru Macedon, notează Historia. Denumirea vine de la marfa transportată pe acest drum la un moment dat. mătasea produsă în China, drumul mătăsii a legat și leagă China de Orientul Mijlociu, Europa și Africa. Mătasea era echivalentul aurului în Roma antică, astfel căpătând o valoare inestimabilă. Mătasea "a devenit în Antichitate, dar și mult timp după aceea, un atribut al poziției sociale, mai întâi în China, apoi în întreaga lume dintre estul Asiei și Roma", notează Ciprian Soleru într-un documentar pe platofrma online Historia. Astfel, mătasea s-a transformat repede într-o monedă convertibilă între cele două lumi.

Chiar dacă multă vreme s-a considerat că exista doar o singură rută care făcea legătura între China și Occident, se știa mai apoi că au fost mai multe drumuri. "Drumul Drumul care ducea în partea estică a Mediteranei a fost considerat o bună perioadă de timp drept cel mai vechi și singura legătură cu Occidentul. Acest drum pornea din provincia Gansu și valea nordică a Tarimului, peste pasurile Pamirului, spre Afganistan, nordul Persiei, Siria, Anatolia apoi până la Mediterana. Totuși, a existat un drum și mai vechi, care ducea din Gansu la nord de muntele Celest, în sudul Rusiei asiatice, apoi spre gurile Donului în Marea Azov. De aici drumul se ramifica spre Europa de Est, dar și spre nordul continentului." Unii spun că au existat trei legături importante. Cea mai veche ducea spre sud și lega China cu India și Asia de sud-est. Celelalte două erau drumul nordic, care ducea spre Europa, și drumul sudic al caravanelor, cel mai cunoscut, și pe care Ferdinand von Richthofen l-a denumit, acum mai bine de un secol, „drumul mătăsii”. Toate aceste drumuri principale de legătură aveau la rândul lor o sumedenie de ramificații de-a lungul cărora produsele venite din China ajungeau la cumpărători.

3. Interesele Chinei

Dezvoltarea economică și militară ce caracterizează economia chineză în ultimele decenii au determinat Beijingul să ia măsuri pentru asigurarea resurselor strategice necesare continuării creșterii economice și consolidării poziției și prestigiului Chinei în Centrul Asiei, dar și la nivel mondial. Proiectul intitulat ”Centura Economică a Drumului Mătăsii”, inițiativă a președintelui Xi Jinping menită să promoveze interesele economice și de securitate chineze în rândul statelor aflate pe parcursul Drumului Mătăsii. Într-un cuvântul ținut la Universitatea Kazahstan Nazarbaiev, în septembrie 2013, în contextul unei vizite oficiale în Kazahstan, președintele chinez Xi Jinping a propus lansarea proiectului geostrategic și economic intitulat ”Centura Economică a Drumului Mătăsii” (CEDM), având două componente, una terestră și una maritimă, în încercarea de a restabili rutele comerciale tradiționale din vechime. ”Drumul Mătăsii”, care ar face obiectul ”Centurii economice”, acoperă 18 state din Asia și Europa, cu o suprafață totală de 50 de milioane de kilometri pătrați, o populație de 3 miliarde de locuitori, realizând 57% din PIB la nivel mondial, bogate în resurse energetice, minerale, agricole, culturale etc. Proiectul este conceput în așa fel încât statele ”riverane” acestuia să nu se simtă amenințate de interesele Beijingului, promovând relații bilaterale și multilaterale de tip ”win-win” (câștigă toată lumea).

Noua inițiativă a Chinei vizează:

1. îmbunătățirea comunicării la nivel politic, pentru creșterea încrederii între țările membre, ca stimulent al cooperării economice (eliminarea barierelor politice, descoperirea intereselor comune, consultarea largă între țările membre);

2. stabilirea unor coridoare de transport de la Oceanul Pacific până la Marea Baltică și din Asia Centrală până la Oceanul Indian și construirea unei rețele de transport între estul, vestul și sudul Asiei (drumuri, căi ferate, porturi, aeroporturi, telecomunicații, conducte de petrol și gaze);

3. favorizarea comerțului și a investițiilor (eliminarea barierelor comerciale și îmbunătățirea mecanismelor de garantare a investițiilor și promovarea unei legislații în acest sens);

4. întărirea cooperării la nivel monetar și crearea de mecanisme care să ducă la scăderea costului tranzacțiilor și a riscurilor financiare;

5. creșterea competitivității economice;

6. îmbunătățirea relațiilor dintre oameni (people-to-people relations).

Obiectivul urmărit de China prin realizarea CEDM este, în mare măsură, legat de necesitățile sale energetice. Beijingul nu are suficiente resurse energetice și este interesat să își asigure surse diversificate, stabile, controlabile și ieftine de aprovizionare. Dezvoltarea ”Centurii” va da Chinei acces la rezervele mari de petrol și gaze din Asia Centrală, la costuri de aprovizionare și transport reduse. Pe de altă parte, strategia Chinei vizează eliminarea dependenței energetice exclusive de anumite țări sau zone geografice (Rusia, Iran, Orientul Mijlociu sau unele state din Africa), asigurându-și, astfel, un avantaj în negocierile internaționale.

Deși vizează dezvoltarea cooperării economice, este clar că inițiativa va exercita și influență politică. Autoritățile chineze înțeleg foarte bine faptul că dezvoltarea economică spectaculoasă a țării și setea ei de resurse trezește îngrijorarea țărilor vecine și nu numai. Pentru a calma spiritele, Beijingul susține în mod activ principiile ”win-win” (câștigă toate părțile implicate) în relațiile cu țările care doresc să se implice în proiect, subliniind, de fiecare dată, faptul că CEDM este o oportunitate și nu o amenințare, De asemenea, China promovează la nivel mondial ideea că nu deține o tradiție a acțiunilor agresive și a războaielor de expansiune teritorială. În acest sens, președintele Chinei a lansat ”asigurarea celor trei nu”:

– nu, amestecului în problemele interne ale țărilor din Asia Centrală;

– nu, tendinței de a deține rolul dominant în afacerile regionale;

– nu, dorinței de a crea o zonă de influență

Sursa: (Yuqun, 2014)

China urmărește creșterea integrării economice pe trei axe regionale: ”Centura Economică a Drumului Mătăsii”, ”Drumul Maritim al Mătăsii” și ”Coridorul Economic China – India – Myanmar – Bangladesh”.

Reconstrucția Drumului Mătăsii este realizată de China prin investiții masive și refacere economică în zona vestică a continentului asiatic, prin crearea a cinci mari legături cu Asia Centrală și Europa: un pod transcontinental eurasiatic – o oglindă a transsiberianului – un coridor de cale ferată ce vrea să lege Shanghai – centrul finaciar asiatic de Londra – centrul financiar al Europei – via Beijing, un coridor de conducte prin Kazahstan până la Marea Caspică și Golful Persic, drumuri modernizate prin Uzbekistan și o prelungire a autostrăzii Karakoram până la portul Gwadar din Marea Arabiei. Un alt port în care China investește masiv este Pirus din Grecia, care îi facilitează accesul la zona Uniunii Europene, al doilea mare partener comercial al său.Refacerea rutei de legătură între Asia și Europa, nu doar dezvoltă țările care o străbat și îi facilitează Chinei accesul la resurse, dar conturează și învăluie „heartland-ul”, așa cum vedea Halford Mackinder zona Eurasiei, aducând în discuție teza conform căreia „Cine stăpânește Heartland-ul stăpânește Insula Lumii, iar cine stăpânește Insula Lumii, stăpânește lumea.” Iar cum China este cea care controlează cu precădere Drumul Mătăsii, viitorul apropiat ne va releva dacă teoria lui Mackinder se aplică și în cazul acesta.

„Drumul de fier al mătăsii” și coridoarele de conducte petroliere, nu doar vor racorda China și Europa la resursele Africii și Orientului Mijlociu, ci vor crea o adevărată arteră economică între cele trei continente, dar mai ales vor deveni un punct de legătură între Vest și Est.

4. Drumul Mătăsii, Rusia, SUA și UE

Toată regiunea îndreptându-se spre instrastructura Asiei, condusă de Investment Bank, înființată de Beijing, face ca Rusia să piardă din echilbru de putere în zonă. Contraponderea ajutorului său militar ar putea reechilibra balanța forțelor. În acest scop, Rusia „declară că va crește numărul trupelor în Tadjikistan cu 50% și prevede staționarea de drone la o bază aeriană din Kîrgîzstan, ca și construirea de noi instalații militare în regiune.”  Guvernele autoritare din Asia Centrală iau în calcul o expansiune a teroriștilor islamiști care s-ar putea întoarce împotriva propriilor popoare, iar Rusia speculând pericolul crește prezența militară în regiune.

Pe de altă parte, China a ajuns într-un stadiu în care interesele sale naționale se manifestă la nivel mondial și, în acest sens, are nevoie de aliați puternici, iar Rusia poate fi unul dintre ei, mai ales că în mările Asiei, Beijingul poate pierde lupta economică în fața SUA.

China și Rusia au interese comune strategice, economice și diplomatice:

1. Menținerea stabilității în Asia Centrală;

2. Creșterea comerțului bilateral;

3. Menținerea Consiliului de Securitate al ONU ca organism de decizie în privința dreptului de utilizare a forței de către SUA și aliații lor.

Politicienii ruși nu văd, însă, cu ochi buni creșterea influenței Chinei în sectorul lor energetic și nici în sectoarele energetice ale fostelor țări sovietice, considerându-se îndreptățiți la exclusivitate în relațiile cu acestea. Pentru moment, politica oficială a Rusiei în ceea ce privește expansiunea Chinei în fostele republici sovietice este pragmatică, Moscova colaborând cu China atât în plan bilateral, pe baza tratatelor semnate de la reluarea cooperării diplomatice din 1991, cât și în cadrul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, BRICS, G20 și Mișcării de Nealiniere (MNA). Și totuși în noul context geopolitic mondial (criza din Ucraina și sancțiunile impuse de țările occidentale) Rusia are mai multe motive să aibă relații bune cu China decât invers.

Trebuie amintit că în ultimii ani Rusia și China s-au asigurat că mondele naționale sunt bazate pe un standard înalt. Este un semn clar, mai ales că cele două țări sunt în capul listei în ABII, și sunt angajate în schimburile financiare și comerciale direct în rublă-yuan, eliminând intermediarul american. Care s-ar putea ca în cele din urmă să zgâlțâie economia mondială, surclasândul pe dolarul american.

Inițiativa chinezilor contribuie la o integrare a statelor în EEUA, ceea ce e la fel, benefică pentru Rusia. Participarea Rusiei în proiectul „Drumul Mătăsii”, dar și calitatea de membru în ABII, denotă că Moscova vede mai multe oportunități decât riscuri.

Drumul Mătăsii va contracara puterea SUA în Asia

Nikolas Gvosdev, profesor de studii de securitate națională, coauthor al “Russian Foreign Policy”, spune că nimic nu a fost decontată definitiv la Ufa , dar bazele sunt stabilite pentru o schimbare fundamentală în balanța de putere în Asia . Washington poate spera întotdeauna că o încetinire masivă în creșterea economică a Chinei , împreună cu primejdie a crescut in economia Rusiei , ar putea aduce multe dintre aceste planuri la zero . Beijing ar putea sustrage de asemenea, la plata prețul pentru a deveni furnizor principal de bunuri publice regionale . Dar Xi și Putin plece Ufa cu impuls pozitiv și o încredere tot mai mare care corelația forțelor în arena mondială ar putea fi semne de rupere drumul lor .

După ce în anul 2011 americanii au decis întoarcera în zona Asiei Centrale, relațiile între China și Statele Unite s-au încordat. Ele s-au normalizat trei ani mai târziu, odată cu vizita lui Obama în China în 2014, notează Huaqiu Shibao. Totuși, anul 2015 este unul important pentru relațiile dintre SUA și China, mai ales că luna viitoare președintele chinez se pregătește de o vizită pe continentul american.

Pentru Statele Unite, China este un important partener. „În anul 2014, întreprinderile chineze au alocat 12 miliarde dolari în SUA. Circa jumătate din Guvernele statelor americane au organizat în China reprezentanțe ca să atragă cât mai multe investiții chineze. Primele cinci Guverne ale Statelor Unite care au organizat reprezentanțe în China în perioada 2003—2010 au fost Texas, New York, Virginia, Illinois și California.” În prezent, marea parte a resurselor importate de China sunt transportate prin strâmtoarea Malacca – regiune controlată de SUA sub pretextul asigurării stabilității în zonă. Acest lucru reprezintă un mare inconvenient pentru China și unul dintre principalele motive în refacerea Drumului Mătăsii.

Modalitatea adoptată de acest stat în crearea Noului Drum al Mătăsii este una destul de echilibrată, bazată pe cooperare regională: încearcă să câștige statele tampon – Iran, Turcia – și să își creeze alianțe cu principalele țări pe unde trece ruta, adoptând în același timp o politică amicală, de întrajutorare și investiții masive, în defavoarea stilului agresiv și imperialist.

Uniunea Europeană are o strategie privind infrastructura de transport bazată de dezvoltarea coridoarelor transnaționale, pentru a asigura interoperabilitatea căilor de transport, dar și dezvoltarea lor coordonată. În prezent, durata transportului de mărfuri pe cale ferata din China în Europa este de două ori mai mică decât transportul maritim. Comerțul Chinei cu Uniunea Europeană a crescut semnificativ în ultimii ani (aproximativ 1 miliard pe zi), atingând în 2013 un volum de 428,1 miliarde euro, fiind favorabil Beijingului. Creșterea interesului Chinei pentru Europa creează noi oportunități de dezvoltare a relațiilor între cele două puteri economice (European Commission, 2014). Irina Petrucă este de crede drspre “Conceptul politico-economic al unui nou Drum al Mătăsii are avantajele sale de necontestat, însă totodată există în calea sa obstacole care sunt greu de surmontat, dintre care amintim ca fiind printre cele mai însemnate criza din Ucraina provocată de Rusia și lipsa unui obiectiv comun al Europei, incapacitatea sa de a vorbi pe o singură voce, în special atunci când apar în discuție probleme economice și comerciale. Astfel, pentru transpunerea în realitate a unui nou Drum al Mătăsii, este necesară o gândire ce să nu considere Europa un întreg, ci țările sale ca pe niște actori naționali cu interese și scopuri diferite.

Concluzie:

Mediul geopolitic actual este unul de risc fără precedent și incertitudine, cu conflicte și repoziționări care vor dura ani și, poate, decenii. Prețul petrolului va urca sau va coborî, în funcție de interesele geopolitice ale marilor jucători militari și ale marilor producători. Este însă limpede că peisajul energetic va continua să fie unul volatil, fiind condiționat de noile reașezări în politica globală, demonstrând că urmele trecutului s-ar putea dovedi modeste în raport cu ceea ce ne așteaptă. China a redeschis războiul resurselor, care reîncepe lupta marilor puteri pentru drumurile de acces la resursele rare. Zona Eurasiei devine astfel punctul de intersecție a trei mari forțe: SUA, China și Uniunea Europeană, ce au ca principal liant Noul Drum al Mătăsii. Un lucru este cert, scopul politicii externe a Chinei este de a asigura dezvoltarea economică și integritate teritorială a țării, astfel că puntea de legătură dintre țările cu importanță strategică în regiune – adică Drumul Mătăsii, este de o reală importanță, deoarece, reiterând, cine controlează infrastructura, controlează întreaga regiune.

Bibliografie:

Brugier, Camille. 2014. China’s way: the new Silk Road.

Oancia, C.A.2010. Petrolul și piața energetică în contextul globalizării, București, ASE

http://journal-neo.org/2015/07/10/new-silk-road-pros-and-cons-for-russia/, accesat în 20 august 2015

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/drumul-matasii, accesat în 20 August, 2015

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/drumul-m-t-sii-o-leg-tur-tradi-ie-ntre-europa-i-china, accesat în 20 August, 2015

http://journal-neo.org/2015/07/10/new-silk-road-pros-and-cons-for-russia/, accesat în 20 August, 2015

http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Brief_14_New_Silk_Road.pdf, accesat în 24 august 2015

http://www.chinausfocus.com/finance-economy/two-roads-but-one-destination/#sthash.nrQTDQf2.dpuf, accesat în 24 august 2015